Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pielea și componentele sale (glandele sudoripare, foliculii piloși, unghiile părul și glandele
sebacee) constituie un organ complex, format din mai multe tipuri de celule, care formează o
barieră ce separă organismul uman de mediul înconjurător.
Structura și densitatea celulelor contribuie la numeroase funcții ale pielii, ce permit supraviețuirea
microorganismelor în diverse medii.
Pielea are rolul de a proteja organismul uman împotriva factorilor externi, chimici, fizici și biologici,
acționând ca o barieră .
Pe lângă acestea, pielea mai are rolul de a regla temperatura corpului și pierderea apei, indică
informații imunologice, secretă hormoni, citochine și diseminează informații senzoriale.
Din punct de vedere structral, pielea este formată din două straturi, numite derm și epiderm.
Epidermul este stratul exterior al pielii, este un epiteliu stratificat, în mare parte, din keratinocite, dar
și din melanocite, celule Langerhans și Merkel.
Celulele Langerhans sunt celule ale sistemului imunitar, de tip antigen, iar celulele Merkel sunt
asociate cu sistemul nervos senzorial.
Epidermul este un sistem dinamic, care se regenerează constant și care își păstrează grosimea
constantă prin procesul de descuamare al celulelor keratinice. Grosimea acestuia variază între 100 și
150 micrometri și poate fi alcatuit din patru sau cinci straturi, în funcție de zonă. Structura și
metabolismul epidermului conferă două funcții principale:
Aceste funcții sunt îndeplinite datorită programării celulelorkeratinice din stratul terminal al
epidermului, cânde celulele migrează spre suprafață timp în care suferă schimbări majore în ceea ce
privește metabolismul, morfologia și tiparul genetic. Principala structură