Sunteți pe pagina 1din 126

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

1. COMUNICARE ÎN LIMBA OFICIALĂ

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

1.1. COMUNICAREA

În funcţie de multiple criterii, comunicarea este privită în literatura de specialitate sub raportul mai multor forme. În această prezentare ne vom opri însă doar asupra criteriului codului folosit (comunicare verbală şi nonverbală) şi a statutului interlocutorilor (comunicare verticală şi orizontală), considerând că acestea sunt utile şi directe în cercetarea şi îmbunătăţirea câmpului de comunicare dintr-o organizaţie. Cu privire la primul criteriu, cel al codului folosit, ne putem întreba de ce este important să cunoaştem cum trebuie să comunicăm dacă comunicăm ceva. Iată de ce am preluat un inventar care ne sugerează câteva dintre motivele după care am putea considera necesară folosirea comunicării verbale sub evantaiul larg de subforme pe care le putem întâlni comunicarea scrisă, comunicarea orală faţă în faţă sau la telefon (caz specific în care apar unele schimbări în atitudinea faţă de comunicare) :

1.1.1. CÂTEVA MOTIVE PENTRU A COMUNICA ÎN SCRIS

de a

când comunicarea implică un număr mare de persoane privind aceeaşi temă ;

când documentaţi o recomandare, o analiză, alt set de fapte;

când pur şi simplu e mai convenabil (fie dictând memo-uri, note, fie din dificultatea vedea persoanele din cauza programului, distanţei, timpului disponibil);

când este necesară o formalizare mai mare (datorită etichetei, conţinutului emoţional, din consideraţii legale);

când comunicarea "face to face" imediată nu e necesară pentru asigurarea că mesajul a fost înţeles.

1.1.2. CÂTEVA MOTIVE PENTRU COMUNICAREA PRIN TELEFON

când e mai convenabilă ;

când viteza comunicării este esenţială ;

când nu este nevoie să fie vizuaIizate anumite materiale ;

când aveţi nevoie de schimbarea de informaţii, dar comunicarea vizuală nu este necesară din motive de confidentialitate .

1.1.3. CÂTEVA MOTIVE PENTRU COMUNICAREA ORALĂ (FAŢĂ ÎN FAŢĂ)

când mesajul, prin complexitatea sau conţinutul său sensibil la interpretări, are nevoie de feed-back şi interacţiune ; când doriţi să ataşaţi o mai mare importantă şi semnificaţie mesajului ; când sunteţi nesigur în legătură cu mesajul şi aveţi nevoie să "vă direcţionaţi pe parcurs"; când doriţi să acordaţi receptorului comunicării mai multă atenţie, în condiţiile în care mesajul nu este la fel de important ; când doriţi să creaţi o comuniune cu interlocutorul pentru a împărţi o idee sau un proiect.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Din cele prezentate anterior desprindem ideea adecvării metodelor de comunicare în funcţie de situaţie. Este necesar ca fiecare manager si/sau comunicator să se gândească prin ce modalitate se face mai bine înţeles de către subordonaţi. La fel de importantă este necesitatea îmbinării diferitelor modalităţi de comunicare, nu reducerea la un singur stil, preferat de manager, dar poate nu cel mai potrivit pentru toţi subordonaţii. Multe studii arată că o "combinare a metodelor scrise şi orale de comunicare este mai eficientă". Aceeaşi sursă atrage atenţia asupra unei eficienţe mai bune a metodelor de comunicare orală decât a celor scrise, ceea ce a condus, în organizaţiile moderne, ca training-ul în aria comunicării să tindă să se centreze mai degrabă pe cea orală şi nonverbală. Totuşi, nu trebuie neglijat impactul pe care comunicarea scrisă poate să-l aibă în interiorul firmei, dar şi în afara ei în multe dintre cazuri.

Comunicarea scrisă posedă un număr însemnat de avantaje de care trebuie să ţinem seama: durabilitatea în timp în raport cu forma orală a comunicării; textul scris poate fi văzut/citit de mai multe persoane; poate fi citit la un moment potrivit şi poate fi recitit etc.

Un alt factor care reprezintă un element legat de comunicarea orală, dar care o influenţează prin legătura sa cu aria comunicării nonverbale, este paralimbajul. Atunci când vorbim, tindem să nu băgăm în seamă modul în care o facem: cât de tare sau de încet vorbim, de rar sau de repede, dacă facem pauze etc. Toate aceste caracteristici ale mesajului transmis reprezintă paralimbajul. Pentru a lua doar un exemplu ilustrativ, ne amintim că, în anul 1965, Kasl şi Mahl au arătat că, dacă ne aflăm într-o stare puternic emoţională (furie sau îngrijorare), vom face în vorbire mai multe greşeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de sunete ca "ăăă" decât facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimţi aceste elemente şi va reacţiona la ele. Paralimbajul are un rol deosebit în situaţiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul vorbirii la telefon (ceea ce se cheamă eticheta telefonică) a unui agent de vânzare cu un client necunoscut. Agentul este o voce pentru clientul în cauză. Imaginea pe care acesta o va asocia va depinde de o manieră definitorie de folosire a paralimbajului. Viteza cu care vorbim nu reprezintă o valoare dată; astfel, nu există un anumit ritm al expunerii care ar face comunicarea eficientă. Un bun comunicator va şti să varieze această viteză în funcţie de receptorii mesajului şi de mesajul propriu-zis. De obicei, la începutul expunerii se foloseşte un ritm mai lent, de introducere, care creşte în intensitate pentru a ilustra mai bine importanţa sau dinamismul miezului mesajului. Problema de comunicare pe care o poate ridica viteza vorbirii ca indicator.

1.2. LIPSA FEEDBACK-ULUI Feedback-ul este deosebit de important pentru coerenţa comunicării şi pentru maximizarea efectelor acesteia. Feedback-ul indică nivelul înţelegerii şi acceptării mesajelor, reacţiile receptorului la mesajele transmise. Lipsa feedback-ului poate atrage după sine o serie întreagă de distorsiuni, neînţelegeri care să contribuie la perpetuarea unei comunicări inexacte. Deşi uneori feedback-ul are loc automat, alteori el necesită timp şi efort, incomparabil mai mici decât în cazul în care va fi necesară remedierea ulterioară a altor procese afectate.

1.3. OPTIMIZAREA COMUNICĂRII

De fiecare dată când ne-am referit la modul în care anumiţi factori (atât de natură organizaţională, cât şi de natură individuală) pot produce blocaje în comunicare, am făcut

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

apel şi la elementele de eficienţă. Într-adevăr, cele două aspecte (blocaj şi eficienţă) se află într-un echilibru, paradoxal la o primă vedere, fiind dezvoltaţi din aceeaşi tulpină argumentativă. R. Steers ne propune următoarele modalităţi prin care comunicarea descendentă poate fi îmbunătăţită:

prezentarea sarcinilor de muncă într-un mod clar fiecărui angajat, astfel încât să se

înţeleagă precis ce se aşteaptă de la el ;

explicarea motivelor care au determinat cererea contribuţiei angajatului, astfel încât persoana să înţeleagă sensul efortului său;

furnizarea frecventă a feedback-ului cu privire la calitatea performanţelor realizate

pentru a motiva angajatul în vederea atingerii obiectivelor;

multiplicarea canalelor de comunicare în vederea creşterii probabilităţii de recepţie

a mesajului;

repetarea mesajelor importante pentru a permite integrarea lor.

1.4. REZULTATE ALE CERCETĂRILOR ŞTIINŢIFICE

În general, cu cât contactul vizual este mai îndelungat, cu atât gradul de intimitate între doi oameni este mai mare. Atracţia fizică devine mai puternică dacă acest contact vizual este de lungă durată. Se întâmplă foarte rar ca cineva să întrerupă conversaţia a două persoane dacă acestea menţin un timp mai îndelungat contactul vizual. Femeile stăpânesc mai bine decât bărbaţii arta comunicării non-verbale. Bărbaţii mai au de învăţat, dar se pot perfecţiona. Unul dintre motivele pentru care bărbaţii nu ştiu să decodeze limbajul trupului este faptul că - în timpul unei discuţii - preferă să stea lângă interlocutor, nu în faţa lui. De aceea, nu observă comunicarea nonverbală aşa cum o fac femeile. Femeile menţin mai mult timp contactul vizual decât bărbaţii. Contactul vizual s-a dovedit un factor important în procesul de convingere. Contactul vizual de lungă durată le determină pe femei să-şi dezvăluie tainele ascunse ale sufletului şi personalităţii lor. Când contactul vizual se diminuează, bărbaţii au tendinţa de a dezvălui mai mult din personalitatea lor în timp ce femeile se retrag în cochilia lor. Cu cât menţii mai mult contactul vizual, cu atât se vede că eşti mai sigur şi mai stăpân pe tine. Cu cât menţineţi mai mult contactul vizual, cu atât creşte şi respectul de sine.

Din punct de vedere al securitatii muncii comunicarea are un rol foarte important. Lipsa de comunicare sau o comunicare deficitara poate fi unul din factorii de risc care conduc la accidente de munca. Asa cum s-a arătat anterior, comunicarea orală este cea mai facilă formă de comunicare, însă literatura de specialitate prezintă următoarea schemă cu privire la cantitatea de informaţii care ajunge la receptor.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont
SC PSIHOTEST SRL - furnizo r de formare profesională adulţi Prin urmare, trebuie ţ inut cont

Prin urmare, trebuie ţinut cont de deficienţele acestui tip de comunicare şi de obstacolele care apar, în vederea înlăturării lor.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

2. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Resursa umană este cea mai dinamică dintre toate resursele pe care le deţine orice organizaţie. De aceea are nevoie să i se acorde o atenţie deosebită din partea conducerii dacă aceasta doreşte să o exploateze la capacitatea ei maximă în cadrul activităţii profesionale. Aici îşi fac intrarea două activităţi cu rol deosebit de important şi anume pregătirea profesională şi dezvoltarea carierei. Legat de aceste două activităţi mai mult sau mai puţin înţelese, apreciate şi practicate, în literatura de specialitate dar şi la nivelul practicii curente, se utilizează noţiuni ca pregătirea profesională şi instruirea în ceea ce priveşte prima activitate şi noţiuni ca dezvoltarea profesională, dezvoltarea carierei sau dezvoltarea personalului în ceea ce priveşte cea de-a doua activitate. Dacă între pregătirea profesională şi instruire se pune cel mai adesea semnul egalităţii, acestea find utilizate ca sinonime, nu în acelaşi fel stă şi problema celorlalte. Dezvoltarea profesională şi cariera sunt destul de apropiate din punctul de vedere al perspectivei, prima referindu-se la “însuşirea cunoştinţelor utile atât în raport cu poziţia actuală, cât şi cu cea viitoare” iar cea de-a doua la “succesiunea de funcţii, în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat, după o regulă previzibilă.” Aceasta reflectă o abordare a problemei profesionale din perspectiva individului, în timp ce noţiunea de dezvoltare a personalului reflectă o abordare din perspectiva organizaţională. “Dezvoltarea personalului urmăreşte să îmbogăţească cunoştinţele, aptitudinile şi deprinderile angajaţilor pentru a îmbunătăţi baza de cunoştinţe generale a organizaţiei şi pentru a pregăti cadrul în care oamenii să gândească strategic, chiar dacă gândirea strategică nu este cerută de actualele lor posturi.” Dar întrucât cele două noţiuni în discuţie sunt suficient de complexe, nu putem susţine că există definiţii unanim acceptate. Şi dacă tot ne aflăm în faza incipientă a încercării de conturare a conceptelor, merită să facem precizarea că în marea majoritate a manualelor şi a cărţilor de management general al resurselor umane sau de management al personalului din domeniul public se folosesc doar noţiunile simple de “training”, aproape încetăţenit şi la noi, şi de “development” adică dezvoltare, lăsând pe seama contextului referirea la resursa umană sau la profesie. În ceea ce priveşte conţinutul pregătirii profesionale, ţinem să facem o ultimă precizare legată de faptul că aceasta are, după o bună parte din literatura de specialitate, 2 elemente componente: formarea şi perfecţionarea profesională. Unii autori consideră totuşi perfecţionarea ca fiind un stadiu al formării, pe când alţii se străduiesc să le pună în evidenţă deosebirile. În continuare vom aborda problemele de pregătire şi dezvoltare profesională împreună, întrucât principala lor distincţie stă doar în faptul că prima instruieşte pentru poziţia prezentă în organizaţie, pe când cea de-a doua pregăteşte pentru viitoarele posibile oportunităţi.

Ciclul pregătirii profesionale O abordare sistematică a problemei implică de obicei următoarele etape:

1. Stabilirea unei politici de pregătire profesională

2. Stabilirea modului de organizare a pregătirii profesionale

3. Identificarea nevoilor de pregătire profesională

4. Planificarea pregătirii profesionale

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

5. Realizarea pregătirii profesionale

6. Evaluarea pregătirii profesionale

Odată încheiată etapa a 6-a şi pe baza rezultatelor acesteia, se revine într-o „buclă” ce se închide la nivelul etapei a 3-a, acesta fiind de fapt ciclul de pregătire profesională care se

repetă cel mai des. Etapele 1 şi 2 ţin mai mult de politica sau strategia organizaţională pe termen lung, ceea ce nu înseamnă că nu se pot aduce îmbunătăţiri la nivelul lor atunci când este cazul. Înainte de a trece mai departe la o scurtă descriere a fiecărei etape, credem că este ilustrativă şi binevenită o trecere în revistă a principalelor avantaje pe care le câştigă organizaţia şi individul pe baza abordării sistematice a pregătirii profesionale.

Beneficiile organizaţiei:

dezvoltarea şi menţinerea unui nivel adecvat şi suficient de cunoştinţe, aptitudini şi

deprinderi la nivelul angajaţilor;

valorificarea în mod planificat a experienţei în activitatea profesională şi a altor

forme de pregătire şi dezvoltare profesională la locul de muncă;

obţinerea unor performanţe îmbunătăţite în activitate;

îmbunătăţirea serviciilor prestate;

creşterea motivaţiei angajaţilor.

Beneficiile individului:

diversificarea gamei de deprinderi deţinute;

creşterea satisfacţiei în muncă;

creşterea valorii angajatului pe piaţa forţei de muncă;

creşterea şanselor de promovare.

Politica de pregătire profesională ţine în special de strategia generală a organizaţiei, de scopurile şi obiectivele pe care aceasta şi le propune, de valorile pe care aceasta le-a creat şi doreşte să le respecte şi să le conserve şi nu în ultimul rând de politica referitoare la resursele umane. Stabilirea modului de organizare a pregătirii profesionale Punerea în practică a politicii organizaţiei poate fi realizată în mai multe moduri şi pe mai multe căi. Unele organizaţii au o bună şi veche tradiţie în a „creşte” proprii manageri şi specialişti prin asigurarea unei organizări pe plan intern a pregătirii profesionale care să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor de acest gen. Astfel, cea mai mare parte a acestor programe este asigurată cu resurse interne şi doar cu un minim aport exterior. Alte organizaţii cred de cuviinţă să lase aceste activităţi pe seama colaboratorilor externi, cum sunt instituţiile de învăţământ, firmele de consultanţă sau alte tipuri de firme particulare. Unele organizaţii adoptă însă calea de mijloc, asigurând pentru personalul ce ocupă posturi de execuţie pregătirea profesională la locul de muncă, dar lăsând pe seama colaboratorilor externi pregătirea supervizorilor şi a managerilor. Nevoia de instruire este reprezentată de orice fel de deficienţe sau lipsuri în ceea ce priveşte cunoştinţele, nivelul de înţelegere, aptitudinile şi deprinderile angajatului, raportate la cerinţele postului ocupat şi la schimbările organizaţionale. Când o echipă realizează o analiză a nevoilor de pregătire, trebuie să colecteze informaţiile de bază de la 3 nivele:

Nivelul organizaţional: date despre organizaţie luată ca un întreg (de exemplu despre structura ei, serviciile prestate, necesarul de personal etc.).

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Nivelul postului: date despre atribuţii şi activităţi (de exemplu, pe de o parte descrierea postului, specificaţii despre cunoştinţele, aptitudinile şi deprinderile necesare personalului pentru a ocupa acest post, iar pe de altă parte activităţile de comunicare şi conducere). Nivelul individual: date despre angajat, cum ar fi fişa de evaluare, lista programelor de instruire la care a participat, rezultatele testărilor etc. Colectarea informaţiilor pentru analiza nevoilor de pregătire profesională poate fi realizată cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

- analizarea datelor cu privire la organizaţie, posturi şi indivizi;

- analizarea rezultatelor chestionarelor aplicate angajaţilor;

- intervievarea managerilor şi supervizorilor în legătură cu nevoile lor şi ale subordonaţilor lor de pregătire şi dezvoltare profesională;

-

observarea modului de îndeplinire a sarcinilor de către personal;

-

monitorizarea rezultatelor discuţiilor de grup cu privire la problemele cotidiene de

serviciu;

- analizarea jurnalelor sau agendelor de lucru completate de către manageri, specialişti sau oricare alţi angajaţi. Una dintre cele mai obişnuite metode este utilizarea informaţiilor colectate în documente deja existente, cum este fişa de evaluare a performanţelor individuale. Obiectivele sistemului formal (oficial) de evaluare a performanţelor sunt multiple şi variate. Printre acestea putem regăsi câteva dintre cele de mai jos:

identificarea nivelului actual al performanţelor în muncă

identificarea punctelor slabe şi a punctelor tari ale angajatului

facilitarea îmbunătăţirii performanţelor actuale ale angajaţilor

identificarea nevoilor de pregătire şi dezvoltare profesională

identificarea performanţelor potenţiale

asigurarea unei baze de revizuire a salariilor

încurajarea şi motivarea angajaţilor

asigurarea informaţiilor necesare planificării forţei de muncă.

Cu cât este mai complexă fişa de evaluare a performanţelor individuale, cu atât sunt mai mari şansele identificării cât mai complete şi exacte a nevoilor de pregătire profesională. Planificarea pregătirii profesionale Odată bine stabilite nevoile de pregătire pe baza analizelor efectuate, responsabilii cu aceste activităţi pot trece la selectarea şi stabilirea priorităţilor de pregătire, la schiţarea unor proiecte şi calcularea costurilor acestora şi apoi la înaintarea acestor proiecte spre aprobare conducerii superioare. Aceste proiecte pun în evidenţă problemele-cheie ale pregătirii, numărul şi categoriile de angajaţi vizaţi, metodele de pregătire propuse, programarea preliminară a programelor şi costurile estimate. Programele de pregătire profesională pot fi formale sau informale şi pot să se desfăşoare în timpul sau în afara orelor de serviciu. Cele care se desfăşoară în afara programului de muncă pot avea loc în cadrul organizaţiei sau în afara ei. Ţinând cont de criteriile de clasificare explicitate în paragraful de mai sus, prezentăm câteva metode de pregătire profesională a salariaţilor indicând principalele lor avantaje şi dezavantaje.

Realizarea (propriu-zisă) a pregătirii profesionale reprezintă partea practică în care se pun în aplicare metodele pregătite în etapa anterioară a planificării. Cauze ale ineficienţei unui program de pregătire şi dezvoltare profesională: nu există o susţinere suficientă a punerii

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

în practică a noilor cunoştinţe dobândite; mulţi angajaţi întorşi de la cursuri renunţă la aplicarea celor învăţate datorită obstacolelor şi dificultăţilor ce apar la fiecare pas; programele de pregătire şi mai ales cele de perfecţionare profesională nu ţin cont de particularităţile mediului cultural în care unele organizaţii îşi desfăşoară activitatea; este o situaţie foarte des întâlnită în România, unde se aplică reţete de succes străine, care, nefiind adaptate, dau rezultate deosebit de modeste, nu dau deloc rezultate sau chiar dau rezultate negative - tratate într-o manieră strict formalistă a problemei pregătirii profesionale din partea cursanţilor (care sunt obligaţi să participe la programe), din partea persoanelor sau organizaţiilor responsabile cu desfăşurarea acestor programe (care la rândul lor sunt fie obligate să le susţină, fie nu urmăresc decât interese financiare) sau de către ambele părţi (cea mai nefericită situaţie).

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

3. PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII PROPRII

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Odată bine stabilite nevoile de pregătire pe baza analizelor efectuate, responsabilii cu aceste activităţi pot trece la selectarea şi stabilirea priorităţilor de pregătire, la schiţarea unor proiecte şi calcularea costurilor acestora şi apoi la înaintarea acestor proiecte spre aprobare din partea conducerii superioare. Aceste proiecte pun în evidenţă problemele-cheie ale pregătirii, numărul şi categoriile de angajaţi vizaţi, metodele de pregătire propuse, programarea preliminară a programelor şi costurile estimate. Programele de pregătire profesională pot fi formale sau informale şi pot să se desfăşoare în timpul sau în afara orelor de serviciu. Cele care se desfăşoară în afara programului de muncă pot avea loc în cadrul organizaţiei sau în afara ei. Ţinând cont de criteriile de clasificare explicitate în paragraful de mai sus, prezentăm câteva metode de pregătire profesională a salariaţilor, indicând principalele lor avantaje şi dezavantaje.

Metode de pregătire la locul de muncă în timpul programului de lucru:

a.

Instruirea la locul de muncă:

 

avantaje: are relevanţă/dă rezultate; dezvoltă legăturile dintre supervizor şi angajaţi;

-

dezavantaje: elementele perturbatoare ale locului de muncă (zgomot, agitaţie, întreruperi).

-

b.

Consilierea (sau supravegherea)

 

- avantaje: când angajatul are nevoie de ajutor, şeful i-l asigură imediat;

 

- dezavantaje: trebuie dezvoltate deprinderile de consiliere ale şefilor.

c.

Delegarea sarcinilor

-

avantaje: asigură o puternică motivaţie şi duce la câştigarea de noi cunoştinţe şi

deprinderi profesionale;

 

-

dezavantaje: angajatul s-ar putea să nu reuşească să-şi îndeplinească sarcinile.

 

d.

Înlocuirea temporară a şefului ierarhic

 

-

avantaje: puternica angajare a subordonatului şi cunoaşterea propriilor reacţii;

 

dezavantaje:

- îndeplinirii sarcinilor.

stres

accentuat

pentru

subordonat

şi

posibila întârziere

a

Metode de pregătire în afara programului de lucru:

 

I.

În cadrul organizaţiei:

a.

Discuţiile de grup:

- avantaje: utile pentru generarea de idei şi soluţii;

 

- dezavantaje: necesită o conducere adecvată şi precisă.

b.

Exerciţiile de tipul jocurilor-de rol

 

-

avantaje: utile pentru dezvoltarea deprinderilor sociale;

 

dezavantaje: necesită o atentă organizare; nu este uşor să se asigure un feed- back (răspuns) plin de tact, abil.

-

c.

Exerciţii de dezvoltare a deprinderilor

 

- avantaje: un mod sigur de punere în practică a deprinderilor cheie;

- dezavantaje: necesită o organizare minuţioasă.

II. În afara organizaţiei:

a. Cursuri de lungă durată

- avantaje: oferă o gamă largă de metode de învăţare;

- dezavantaje: durata prea mare a timpului de pregătire; insuficienta punere în practică a cunoştinţelor.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

b. Cursuri de scurtă durată

- avantaje: suplimentează pregătirea din interiorul organizaţiei;

- dezavantaje: poate să nu satisfacă în mod corespunzător nevoile de pregătire profesională ale individului.

c. Firme de consultanţă sau alte organizaţii

- avantaje: se acordă mare importanţă nevoilor clientelei; asigură o gamă largă şi adecvată de metode de instruire;

- dezavantaje: poate fi foarte costisitoare.

Întotdeauna conceperea programelor de pregătire profesională trebuie să aibă în vedere următoarele:

a. ce fel de instruire se doreşte

b. cum este aceasta asigurată

c. când este realizată

d. de către cine este realizată

e. unde are loc

f. cu ce costuri este realizată.

Pentru multe organizaţii, resursele investite în pregătirea şi dezvoltarea profesională reprezintă o apreciabilă cantitate de timp, bani şi resurse umane. Aceste investiţii trebuie evaluate în mod regulat pentru a fi siguri că au fost utilizate în mod adecvat.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

4. NOUTĂŢI LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL GESTIUNII DEŞEURILOR

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

4.1. SITUAȚIA EXISTENTĂ ÎN DOMENIUL GESTIUNII DEȘEURILOR

România, în domeniul gestiunii deșeurilor, a implementat prin legislația națională în vigoare prevederile directivelor europene, atât în etapa de pre-aderare cât și după aderare, politica de mediu a Uniunii Europene, așa cum este stipulată prin Tratatul Comunității Europene, având ca scop asigurarea sustenabilității activității de protecție a mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale. În acest sens, principiile ce stau la baza activității de protecția mediului au fost transpuse în măsuri de prevenire, prin respectarea principiului poluatorul plătește, prin combaterea la sursă a poluării, și prin asumarea în comun a responsabilității România și-a asumat în cadrul negocierior de aderare, conform capitolului 22- Protecția Mediului Înconjurător din Tratatul de Aderare, obligații legale stricte cu privire la gestionarea deșeurilor. Conformarea cu politica Uniunii Europene privind gestiunea deșeurilor și atingerea țintelor propuse constituie instrumente importante care contribuie la implementarea politicilor și la atingerea scopurilor propuse în acest domeniu. Cunoașterea situației existente reprezintă un punct de plecare pentru stabilirea cerințelor financiare pentru operarea schemelor de colectare, reciclare, tratare și eliminare a deșeurilor. Pe această bază, se pot determina necesitățile pentru investițiile în instalațiile de reciclare, tratare și eliminare a deșeurilor sau costurile aferente unor astfel de servicii prestate de terți. Statele membre, cu cele mai bune performanțe în domeniul gestiunii deșeurilor reciclează în proporție de 70%, cele mai avansate- Belgia, Danemarca, Germania, Austria, Suedia, Olanda - depozintând în gropi de gunoi mai puțin de 3% din propriile deșeuri municipale, în timp ce, la cealaltă extremă, alte state membre, printre care și România, continuă să depoziteze în gropi de gunoi peste 70% din propriile deșeuri municipale produse. Ultimul raport publicat de către EUROSTAT arată că în anul 2010, pentru fiecare persoană, la nivelul statelor membre, au fost generate 502 kg de deșeuri municipale și au fost tratate 486 kg, tratarea fiind efectuată în mai multe moduri și anume 38% prin depozitare, 22% prin incinerare, 25% prin reciclare și 15% prin compostare. Toți factorii implicați în managementul deșeurilor, producătorii de deșeuri, deținătorii de deșeuri sau autoritățile locale au de a face, începând cu anul 2012, cu o provocare majoră generată de transpunerea în legislația națională a Directivei 2008/98/ CE privind deșeurile, și apariția Legii nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor. În luna martie 2011 a fost publicat Regulamentul UE nr. 333/ 2011 al Consiliului de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/ CE, Legea nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor abrogând Ordonanța nr. 16/ 2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. Acest lucru atrage după sine necesitatea unor reglementări subsidiare care să contureze un cadru specific activității de valorificare și reciclare a deșeurilor. La nivel european se accentuează aplicarea principiului responsabilitatea producătorului, în special pentru directivele privind ambalajele, deșeurile de echipamente electrice și electronice, baterii și vehicule scoase din uz.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

4.2. PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA GESTIUNII DEȘEURILOR

La baza activităților de gestionare a deșeurilor stau câteva principii care se regăsesc și în cadrul Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a legislației comunitare:

1. Principiul protecției resurselor primare – este formulat în contextul general al conceptului de dezvoltare durabilă și stabilește necesitatea de a minimiza și eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, insistând asupra utilizării materiilor prime secundare.

2. Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive conform acestui principiu, pentru orice activitate (inclusiv gestionarea deșeurilor) trebuie să se țină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerințele pentru protecția mediului, alegerea și aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.

3. Principiul prevenirii care stabilește ierarhizarea activitățior de gestionare a deșeurilor în ordinea descrescătoare a importanței care trebuie acordată: evitarea aparpției, minimizarea cantităților, tratarea în scopul recuperării, tratarea și eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu.

4. Principiul poluatorul plătește corelat cu principiul responsabilității producătorului și cel al responsabilității utilizatorului – este principiul care stabilește necesitatea adoptării unui cadru legislativ și economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deșeurilor să fie suportate de generatorul acestora.

5. Principiul substituției – stabilește necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariția deșeurilor periculoase.

6. Principiul proximității, corelat cu principiul autonomiei – stabilește că deșeurile trebuie să fie tratate și eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deșeurilor periculoase este posibil numai către acele țări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare și numai în condițiile respectării cerințelor pentru comerțul internațional cu deșeuri.

7. Principiul subsidiarității (corelat și cu principiul proximității și cu principiul autonomiei) – stabilește acordarea competențelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deșeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ față de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional și național.

8. Principiul integrării – stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.

4.3. IERARHIZAREA PRIORITĂȚILOR ÎN ABORDAREA GESTIUNII DEȘEURILOR

La baza legislației și politicii europene, se regăsește ierarhia priorităților în abordarea gestiunii europene. Scopul ierarhiei deşeurilor este de a obţine un maxim de beneficii practice din produse şi de a genera o cantitate minimă de deşeuri. Opțiunile de gestionare a deșeurilor urmăresc ordinea descrescătoare a priorităților și anume: prevenirea și minimizarea generării deseurilor, valorificarea materială prin reutilizare

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

și reciclare, valorificarea energetică, tratarea deșeurilor în vederea scăderii cantităților și a potențialului periculos și abia în final depozitarea. Cea mai eficientă soluţie de mediu este de a reduce (prin prevenire şi minimizare) generarea de deşeuri, produsele şi materialele putând fi, uneori, refolosite cu acelaşi scop sau cu unul diferit. De cele mai multe ori se pot recupera resurse din deşeuri – exemplu în cazul reciclării şi compostării- şi, de asemenea, se poate recupera şi valoare prin generarea de energie din deşeuri - exemplu digestie anaerobă, incinerare. Eliminarea deşeurilor se consideră a fi ultima opţiune. Prioritățile specificate în gestionarea deșeurilor sunt completate cu cele patru principii organizatorice stabilite de Comisia Europeană, care vor sta la baza viitoarele iniţiative în domeniul protecţiei mediului şi care privesc:

- predictibilitatea;

- integrarea;

- flexibilitatea;

- raportul optim costuri-efecte.

Directiva cadru a UE privind deşeurile la Articolul 4.2 stipulează că “În aplicarea ierarhiei deșeurilor, statele membre adoptă măsuri pentru a încuraja opțiunile care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului. Aceasta poate să impună ca anumite fluxuri de deșeuri specifice să se îndepărteze de la ierarhie, în cazul în care acest lucru se justifică prin analizarea întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor deșeuri.” O treaptă mai înaltă a scării ierarhiei deşeurilor, în unele cazuri, nu duce invariabil la scăderea presiunii asupra mediului. Folosirea metodei analizei ciclului de viaţă pentru determinarea standardelor minime şi efectuarea de comparaţii cu ele indică deja mai bine presiunea reală asupra mediului. Această metodă rafinează ierarhia deşeurilor. Pentru a obţine eficienţă şi pentru a rezolva problematica deşeurilor, este necesară o

planificare în domeniul managementului deşeurilor care să cuprindă o soluţie globală, un management integrat al deşeurilor. Toate celelalte modalităţi privind combinarea şi cooperarea tuturor strategiilor de limitare a producţiei de deşeuri, de valorificarea şi de îndepărtarea a lor se subsumează acestui concept. Obiectivul principal este acela de a reduce cât mai mult cantitatea de resturi de îndepărtat, de a trata şi depozita deşeurile produse conform unor tehnici ecologice. Măsurile şi metodele care se impun, paşii individuali, ca şi ordinea lor cronologică sunt concretizate şi expuse clar într-un concept integrat de management al deşeurilor În anul 2010, conform raportului EUROSTAT publicat la sfârșitul lunii martie, țările cu cel mai ridicat nivel de depozitare la gropile de gunoi au fost Bulgaria cu 100%, România cu 99%, Lituania cu 94% și Letonia cu 91%. Reciclarea reprezintă metoda cea mai folosită în Germania (45%), Belgia (40%), Slovenia (39%), pe când incinerarea prezintă o rată crescută în Danemarca (54%), Suedia (49%), Olanda (39%). România nu are o capacitate tehnologică suficientă pentru gestionarea, reciclarea sau recuperarea unor cantităţi mari de deşeuri şi pentru utilizarea lor ca materie primă pentru alte procese tehnologice. Astfel deşeurile generate în România ajung, în proporție de 99% pe amplasamentul gropilor de gunoi, cu toate că înglobează în ele materii utile ca: sticlă, metal, hârtie, plastic etc. Succesul statelor membre de a recicla în proporție de până la 70%, este explicat în cel mai nou raport publicat în aprilie de Comisia Europeană prin combinaţia de taxe şi

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

interdicţii legate de depozitarea şi incinerarea deşeurilor, scheme de responsabilizare a producătorilor şi sisteme de plată în funcţie de deşeurile generate.

4.4. DIRECTIVA 2008/98/CE PRIVIND DEŞEURILE

Apariția noii Directive Cadru privind deșeurile 2008/98/ CE, care a revizuit Directiva 2006/12/CE, statuează concluziile asupra deșeurilor, după un lung proces demarat, încă din anul 2003, de către Comisia Europeană, cu declarația Spre o strategie tematică a prevenirii producerii de deșeuri și de reciclare a acestora. Această directivă își propune să schimbe mentalitatea referitoare la deșeuri – de la un lucru nedorit la o resursă importantă- și să contribuie la transformarea statelor membre într- o societate a reciclării. În sinteză, Directiva 2008/98/CE:

• stabileşte ca normă de reciclare de 50% pentru deşeurile municipale şi 70% pentru deşeurile din construcții şi demolări să fie atinsă în 2020; • cere Statelor Membre să dezvolte programe de prevenire a deşeurilor, focalizate pe principalele efecte de mediu şi luând în considerare întregul ciclu de viață a produselor şi materialelor;

• stabileşte o ierarhizare în cinci puncte a priorităților în prevenirea deşeurilor şi în legislațiile şi politicile de management ale Statelor Membre: a) prevenirea, b) pregătirea pentru reutilizare, c) reciclarea, d) alte operațiuni de valorificare, ex: valorificarea energetică, şi e) depozitarea în halde de gunoi (eliminarea), ca ultimă opțiune;

• face o distincție între deşeu şi produs secundar:

- ‘deşeu’ însemnează orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă, sau intenționează ori are obligația să le arunce; - o substanță sau obiect, rezultat dintrun proces de producție al cărui scop primar nu este producerea sa, poate să nu fie privit ca deşeu, ci ca produs secundar, dacă îndeplineşte anumite condiții;

• stabileşte o distincție clară între valorificare şi eliminare, pe baza unei diferențe evidente în ce priveşte impactul de mediu, datorită înlocuirii resurselor naturale în economie şi recunoaşterii beneficiilor potențiale pentru mediu şi sănătatea umană prin utilizarea deşeurilor ca o resursă; în acest sens, reciclarea este o operațiune de valorificare;

• stabileşte înțelesul “încetării statutului de deşeu” astfel: unele categorii de deşeuri vor înceta să fie considerate deşeuri în înțelesul directivei când au trecut printro operație de valorificare, inclusiv reciclare, şi îndeplinesc o serie de criterii specifice în acord cu condițiile articolului 6 al Directivei 2008/98/CE privind deșeurile. Directiva cadru privind deșeurile 2008/98/CE îți propune o serie de obiective care să conducă la simplificarea și modernizarea politicilor din domeniul gestiunii deșeurilor și anume:

- introducerea unei abordări bazate pe impact;

- introducerea unor criterii privind încetarea caracterizării unor substanţe sau obiecte ca deşeuri;

- elaborarea unor standarde minime de tratare a deşeurilor;

- accentuarea măsurilor de prevenire a producerii deşeurilor;

- abrogarea directivelor mai vechi privind uleiurile uzate şi deşeurile periculoase.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Directiva stabilește ca bază pentru determinarea responsabilităților în ceea ce privește deșeurile principiul poluatorul plătește – art. 14 din Directiva Cadru privind deșeurile

2008/98/CE.

Astfel, costurile tuturor operaţiilor de gestionare a deşeurilor trebuie suportate de către producători, distribuitori sau utilizatorii finali ai produsului ce a devenit deşeu, iar statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că orice producător de deşeuri tratează deşeurile sau le transferă spre tratare unui alt operator care se ocupă de aceste activităţi.

4.5. CADRUL LEGISLATIV NAȚIONAL

România, stat membru al Uniunii Europene, are obligația de a se conforma legislației europene și politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării deșeurilor precizată în Strategia Comunității Europene privind Gestionarea Deșeurilor Instrumentele legislative europene pot fi grupate în patru categorii principale:

- legislația cadru privind deșeurile, respectiv Directiva cadru 2008/98/CE, care conţine prevederi pentru toate tipurile de deşeuri, mai puţin acelea care sunt reglementate separat prin alte directive;

- legislaţia privind operaţiile de tratare a deşeurilor (legislaţia orizontală) – reglementări referitoare la incinerarea deşeurilor municipale şi periculoase, eliminarea deşeurilor prin depozitare etc.;

- legislaţia privind fluxuri speciale de deşeuri: ambalaje şi deşeuri de ambalaje, uleiuri uzate, baterii şi acumulatori, bifenili policloruraţi (PCB) şi tetrafenililor policloruraţi (PCT), nămoluri de epurare, vehicule scoase din uz, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de dioxid de titan etc.;

- legislaţia privind transportul, importul şi exportul deşeurilor. România are un cadru legal ce transpune în plan naţional legislaţia europeană, acesta neavând la bază o lege unitară a deșeurilor, ci fiind format din numeroase referiri la colectare (şi în special la colectarea selectivă) în diverse acte normative cu caracter general sau conex. Legea nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor este principalul act normativ privind gestionarea deșeurilor şi instrumentul legislativ prin care în România au fost adoptate prevederile Directivei-cadru europene privind deşeurile. Legea nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor introduce o nouă categorie de participanți în circuitul deșeurilor și anume brokerii de deșeuri - entităţi sau operatori economici care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv entităţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor. Rolul acestora este de a asigura o mai mare flexibilitate pentru agenții economici în ceea ce privește modul în care își pot organiza activitatea și asigura gestionarea deșeurilor generate. Fostul cadru legislativ obliga generatorii de deșeuri să încheie contracte direct cu operatorii autorizați să elimine, valorifice sau recicleze fiecare tip de deșeu în parte, practică ce ducea la necesitatea gestionării de către fiecare agent economic a numeroase contracte cu operatori din domeniul gestiunii deșeurilor. Conform fostului cadru legislativ, generatorii de deșeuri trebuiau să încheie contractele direct cu operatori autorizați să elimine, valorifice sau recicleze fiecare tip de deșeu în parte, fiecare contract fiind guvernat de condiții tehnice și comerciale diferite. Legea 132/2010 reglementează colectarea selectivă a deşeurilor de hârtie, carton, metal, plastic şi sticlă în instituţiile publice, prin stabilirea modului de organizare şi

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

operaţionalizare a colectării selective, constituindu-se într-o măsură de sprijinire a aplicării în România a Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European privind deşeurile, care prevede ca statele membre să îşi organizeze sisteme de colectare selectivă a deşeurilor, obiectivul fiind atingerea ţintei de reciclare a minimum 50% din deşeuri, fixată statelor membre până în anul 2020. Hotărârea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase include deşeurile municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat ca şi categorie distinctă, cu numărul de listă 20 01. Directiva privind ambalajele şi deşeurile din ambalaje a fost transpusă initial în legislaţia română prin Hotărârea de Guvern nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, reglementare abrogata o data cu aparitia Legii 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, modificata in 2018 prin Legea 87 si Legea 74. Aceasta reglementează gestionarea ambalajelor şi deşeurilor din ambalaje, stabilind obiective şi ţinte naţionale privind valorificarea/reciclarea deşeurilor din ambalaje, deşeurile de ambalaje colectate separat fiind codificate pornind de la codul de bază 15 01, conform HG nr. 856/ 2002.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

5. MONITORIZAREA ŞI RAPORTAREA DEŞEURILOR

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

5.1. AUTORIZĂRI ŞI ÎNREGISTRĂRI

Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt

obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului. Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;

b) cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru

fiecare tip de operaţiune autorizată;

c) măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;

d) metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;

e) monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;

f) măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz.

Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, aceasta refuză emiterea autorizaţiei/ autorizaţiei integrate. (2) Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor municipale solide se emit dacă valorificarea energiei se realizează cu eficienţă energetică mai mare sau egală cu cea prevăzută în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1. Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:

a)eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie; b)valorificarea deşeurilor. Condiţii pentru derogări Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:

a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări; b) metoda de tratare care trebuie aplicată. Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20. În cazul operaţiilor de eliminare prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile. Pe lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările prevăzute la art. 34.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin. (1)-(3). Înregistrarea În cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind autorizarea, ANPM menţine un registru cu:

a) operatorii economici care colectează şi transportă deşeuri în sistem profesional; b) comercianţii sau brokerii; c) operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34. Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să informeze, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului asupra activităţii desfăşurate. În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1). ANPM elaborează procedura de înregistrare în registrul prevăzut la alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care va fi aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).

5.2. PLANURILE DE GESTIONARE A DEŞEURILOR

Pentru gestionarea deşeurilor se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti. Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României. Acesta se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene (HG 942/2017). În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PRGD, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ARPM, împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective. PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului Bucureşti.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, după caz. Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice. Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe. Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit prevederilor legale. Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi. Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) obiectivele şi priorităţile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea

îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionării deşeurilor;

b) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi

expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor

de deşeuri;

c) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi

valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase

sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specifică;

d) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de

deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri potrivit

prevederilor art. 24 şi, dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;

e) informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la

capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul; f) politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare; g) estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare;

h) etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile pentru îndeplinirea

prevederilor prezentei legi;

i) modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;

j) orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor

prezentei legi.

Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile pot conţine:

a) aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a

alocării responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea

deşeurilor;

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

b) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă

natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;

c) utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg

sau unor categorii speciale de consumatori;

d) siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri pentru reabilitarea

acestora. Planurile de gestionare a deşeurilor elaborate conform obligatiilor prevazute prin art. 37 din Legea 211/2011 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificarile ulterioare, trebuie sa respecte cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, (abrogata prin Legea 249/2015 si modificata in 2018 prin Legea 87 si Legea 74), privind modalitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje,

care preia obligatia la acelasi art.23) şi prin art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

5.3. PROGRAME DE PREVENIRE A GENERĂRII DEŞEURILOR

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, a adoptat, până la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional. Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37 din Legea 211, din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe distincte. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare. Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor. Programul se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.

5.4. EVALUAREA/MONITORIZAREA ŞI REVIZUIREA PLANURILOR ŞI A PROGRAMELOR

PNGD se monitorizează anual de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin ANPM, se evaluează cel puţin o dată la 6 ani şi se revizuieşte, după caz. PJGD se monitorizează anual, se evaluează de către APM o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz. Revizuirea PJGD se realizează de către consiliul judeţean, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Revizuirea PRGD se realizează de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM. Revizuirea PNGD se realizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM. PRGD se monitorizează anual, se evaluează o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz, de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă.

Participarea publicului Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaborează şi promovează planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă:

a) posibilitatea de a participa la elaborarea lor; b) acces la acestea, odată elaborate. Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizează în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.

Cooperarea Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.

Raportări Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevăzute de lege. La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi. Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după caz, informaţii despre măsurile aplicabile, privind responsabilitatea producătorului. Raportul prevăzut la alin. (3) din Legea 211 se transmite Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.

5.5. PĂSTRAREA EVIDENŢEI

Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1 din lege, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1) din lege, trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului. Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1). Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora. Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni. La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate. Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională transmit evidenţa gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

5.6. ATRIBUŢII ŞI RĂSPUNDERI ALE AUTORITĂŢILOR COMPETENTE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE

Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi Pădurilor. Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul

Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale. Ministerul Mediului şi Pădurilor are următoarele atribuţii:

a) elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi PNGD;

b) iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea

deşeurilor;

c) avizează reglementările specifice în domeniul gestionării deşeurilor, elaborate de celelalte

autorităţi publice;

d) monitorizează impactul activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra

factorilor de mediu;

e) controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a

deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

f) autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

g) prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;

h) organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile

neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;

i) gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României

pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului său de activitate;

j) îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru

proiectele finanţate de asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.

Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:

a) evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care procesează deşeuri;

b) elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea

medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, la nivel naţional, şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

c) elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activităţile

medicale şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la

Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

d) monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu

atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;

e) coordonează implementarea prevederilor legislative în domeniul gestionării deşeurilor

rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la

pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;

f) aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru

monitorizarea şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel local;

g) gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte

activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;

h) asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,

fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor.

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale,

cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie

ecologică, şi urmăreşte implementarea acestora;

b) iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale,

precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

c) coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a deşeurilor industriale.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are următoarele atribuţii:

a) participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din

activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;

b) participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite

din activităţile de transport şi auxiliare;

c) participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport

al deşeurilor.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din

agricultură şi din industria alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către societăţile comerciale şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice;

b) participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor provenite

din agricultură şi din industria alimentară;

c) avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii

pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.;

d) aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea

solurilor în agricultură.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii:

a) iniţiază şi promovează, împreună cu alte autorităţi competente, acte normative privind

securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor; b) controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege. Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau securitatea naţională. Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului mediului şi pădurilor, controlul respectării de către unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele atribuţii:

a) participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice

de gospodărie comunală şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;

b) sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin

pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:

A. La nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:

a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor

asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;

b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD;

c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;

d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,

cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri

sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege; e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea,

valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;

f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu

containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora; g) asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;

h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;

i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor

rezultate din activitatea medicală

B. La nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:

a) elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participă la elaborarea PRGD;

b) coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de

interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;

c) acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD şi

PRGD;

d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,

cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;

e) analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze

pentru refacerea şi protecţia mediului;

f)urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;

g) asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din

activitatea medicală. Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor. Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

5.7. CONTROLUL

Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente. Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora. Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor. În unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează de către structurile interne de specialitate din cadrul acestora.

5.8. SANCŢIUNI (extras din Legea 211/2011)

Art. 61 (1)Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);

Art. 8 (1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1). (2)În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante. (4)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinarii posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora. Art. 13 Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20. Art. 14 (1)Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

(2)Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri. Art. 15 (1)Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:

a)să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului; b)să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei; Art. 17 (2)Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:

a)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere; b)să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.

Art. 19 (2)Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:

a)să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate; c)să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente; d)să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea. (3)Abandonarea deşeurilor este interzisă. (4)Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă. Art. 22 (1)Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20. (2)Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia să transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.

Art. 26 (1)Producătorii/Deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, transport,

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60. Art. 27 (1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale. Art. 28 (1)Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale

Hotărârii

la

introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase. Art. 32 (1)Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului. b)cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5):

Art. 22 (3) Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane. Art. 40 (3) Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilorde gestionare a deseurilor, potrivit prevederilor legale. Art. 49 (1) Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. (2) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1), trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.

Guvernului

nr.

privind

clasificarea,

ambalarea

şi

etichetarea

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

(4) Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora. (5) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni. c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59. Art. 17 (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure

colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă. Art. 31 (1) Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20, au următoarele responsabilităţi:

a)

să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;

b)

să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a

mediului;

c)

să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;

d)

să încurajeze compostarea individuală în gospodării.

(3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice

tratarea acestora în staţii de compostare.

Art. 59 (1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:

A.la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:

a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor

asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;

b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD;

c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;

d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,

cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege; e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea,

valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;

f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu

containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;

g) asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de

gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;

h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:

a)elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participă la elaborarea PRGD; b)coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor; c)acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD şi

PRGD;

d)hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege; e)analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului; f)urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei

legi;

g)asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală. (2) Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor. (3) Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se realizează de către personalul specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. (4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. (5) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenţie.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Art. 62 Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 63 (1) Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:

a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi

uzate, din categoria deşeurilor interzise la import;

b) comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata

şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;

c) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară pentru care s-a

dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;

d) introducerea în ţară a deşeurilor în scopul eliminării şi/sau neutilizarea acestora în

scopul pentru care au fost introduse;

e) acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, precum şi de către orice

persoană fizică sau juridică a deşeurilor introduse ilegal în ţară, în vederea eliminării, şi/sau a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate

în scopul pentru care au fost introduse. (2) Tentativa se pedepseşte.

5.9. EVIDENŢA GESTIUNII DEŞEURILOR

Agenţii economici care generează deşeuri au obligaţia să ţină o evidenţă a gestiunii acestora, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1, pentru fiecare tip de deşeu. Datele centralizate anual privind evidenţa gestiunii deşeurilor se transmit autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la cererea acestora. Agenţii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, transport, depozitare temporară, valorificare şi eliminare a deşeurilor sunt obligaţi să ţină evidenţa gestiunii deşeurilor numai pentru deşeurile generate în cadrul activităţilor proprii. Evidenţa gestiunii deşeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate şi eliminate se raportează de către agenţii economici autorizaţi, la solicitarea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului sau a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi răspunderi în domeniul regimului deşeurilor, conform prevederilor legale. Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea publică centrală de protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului şi cu alte instituţii aflate în coordonare, raportarea statistică anuală în acest domeniu. Metodologia şi sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice vor fi actualizate periodic de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare. Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deşeurilor, se păstrează de către autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului într-un registru de evidenţă o perioadă de minimum 3 ani.

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

EVIDENTA GESTIUNII DEŞEURILOR

Agentul economic Anul Tipul de deşeu Starea fizică Unitatea de măsură

cod

(conform codificării din anexa nr. 2)

CAPITOLUL 1

GENERAREA DEŞEURILOR

ANEXA 1

Nr.

Luna

 

Cantitatea de deşeuri

 

crt.

Generate

 

Din care:

Valorificat

Eliminată

Rămasă în

ă

final

stoc

1

Ianuarie

       

2

Februarie

       

3

Martie

       

4

Aprilie

       

5

Mai

       

6

Iunie

       

7

Iulie

       

8

August

       

9

Septembrie

       

10

Octombrie

       

11

Noiembrie

       

12

Decembrie

       
 

Total an

       

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

CAPITOLUL 2

STOCAREA PROVIZORIE, TRATAREA ŞI TRANSPORTUL DEŞEURILOR

     

Stocare

 

Tratare

 

Transport

N

Luna

Secţi

Canti

Tipul

Canti

Mod

Scop

Mijlo

Desti

r

a

-

*1)

-

ul

ul

 

cul

naţia

cr

tatea

tatea

*2)

*3)

*4)

*5)

t

 

1

Ianuarie

               

2

Februarie

               

3

Martie

               

4

Aprilie

               

5

Mai

               

6

Iunie

               

7

Iulie

               

8

August

               

9

Septembr

               

ie

10

Octombri

               

e

11

Noiembri

               

e

12

Decembri

               

e

Total

               

NOTA:

 

*1) Tipul de stocare:

RM - recipient metalic RP - recipient de plastic BZ - bazin decantor

CT - container transportabil CF - container fix

S - saci

PD - platforma de deshidratare

VN - in vrac, neacoperit

VA - in vrac, incinta acoperita RL - recipient din lemn

A - altele

*2) Modul de tratare:

TM - tratare mecanica TC - tratare chimica TMC - tratare mecano-chimica

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

TB - tratare biochimica

D - deshidratare

TT - tratare termica

A - altele

*3) Scopul tratarii:

V

- pentru valorificare

E

- in vederea eliminarii

*4) Mijlocul de transport:

AS - autospeciale

AN - auto nespecial

H - transport hidraulic

CF - cale ferata

A - altele

*5) Destinatia:

DO - depozitul de gunoi al orasului/comunei HP - halda proprie HC - halda industriala comuna I - incinerarea in scopul eliminarii

Vr - valorificare prin agenti economici autorizati

P - utilizare materiala sau energetica in propria intreprindere

Ve - valorificare energetica prin agenti economici autorizati

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

CAPITOLUL 3

VALORIFICAREA DEŞEURILOR

Nr.

Luna

Cantitatea de

Opraţia de valorificare, conform Anexei 3 din Legea

Agentul economic care efectuează operaţia de valorificare

crt.

deşeu

valorificată

211/2011

1

Ianuarie

     

2

Februarie

     

3

Martie

     

4

Aprilie

     

5

Mai

     

6

Iunie

     

7

Iulie

     

8

August

     

9

Septembrie

     

10

Octombrie

     

11

Noiembrie

     

12

Decembrie

     
 

Total an

     

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

CAPITOLUL 4

ELIMINAREA DEŞEURILOR

Nr.

 

Cantitatea de deşeu eliminată

Operaţia de eliminare, conform Anexei 2 din Legea 211/2011

Agentul

crt.

Luna

economic

 

care

 

efectuează

operaţia

de

eliminare

1

Ianuarie

     

2

Februarie

     

3

Martie

     

4

Aprilie

     

5

Mai

     

6

Iunie

     

7

Iulie

     

8

August

     

9

Septembrie

     

10

Octombrie

     

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

5.10. PĂSTRAREA EVIDENŢEI DEŞEURILOR. RAPORTĂRI

Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.

EVIDENTA GESTIUNII DEŞEURILOR Agentul economic Anul

Tipul de deşeu Starea fizică Unitatea de măsură

CAPITOLUL 1: Generarea deşeurilor CAPITOLUL 2: Stocarea provizorie, tratarea şi transportul deşeurilor CAPITOLUL 3: Valorificarea deşeurilor

CAPITOLUL 4: Eliminarea deşeurilor

cod

(se

(conform codificării din anexa nr. 2)

va exprima in tone.)

Fiecare agent economic va completa capitolele specifice etapei din fluxul de gestionare a deşeurilor în care se regăseşte. Pentru încadrarea în Lista cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, a unui

deşeu în mod individual, agenţii economici au obligaţia codificării acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:

a) se identifică activitatea generatoare de deşeuri din cap. 01-12 sau 17-20;

b) se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul;

c) se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform codului

corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99; d) dacă deşeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează pentru identificarea deşeului cap.13, 14 si 15;

e) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 si 15, se examinează cap. 16;

f) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează pentru

identificare codurile cu terminaţia 99 - alte deşeuri, corespunzătoare activităţii din care provine deşeul. Deşeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, şi nu la codul 20 01. Deşeurile clasificate ca periculoase sunt deşeurile marcate cu asterisc (*).

Etichetarea deşeurilor periculoase Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 30 milioane lei la 75 milioane lei următoarele fapte:

a) absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor; b) înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii deşeurilor;

c) neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa

gestiunii deşeurilor;

d) netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi

autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului şi din cadrul autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului. Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului. Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele. Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor de eliminare si valorificare şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora. Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni. La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate. Transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României se realizează conform Hotărârii nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României. Transportul deşeurilor periculoase se efectuează de la generator sau deţinător, denumit în continuare expeditor, către operatorul economic care realizează operaţia de colectare/stocare temporară, sau tratare/valorificare/ eliminare, denumit în continuare destinatar. Expeditorul completează un formular pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase conform anexei nr.1

ANEXA nr. 1: Formular pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase nr. 1 |_|_|_|_|_| model - I.Date privind expeditorul/generatorul deseurilor periculoase Societatea

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

Sediul

,

cod postal

,

localitatea

Persoana responsabila

 

Telefon

fax

e-mail

Autorizatie de mediu nr. |_|_|_|_|_| Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_| Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_|

II.Date privind transportatorul deseurilor periculoase Societatea

Sediul

,

cod postal

,

localitatea

Persoana responsabila

 

Telefon

fax

e-mail

Licenta de transport marfuri periculoase

Data la care expira licenta de transport marfuri periculoase Autorizatie de mediu nr. |_|_|_|_|_| Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_| Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_| Nr. de înmatriculare mijloc de transport Delegat (nume, prenume, functie) III.Date privind destinatarul deseurilor periculoase Societatea

Sediul

,

cod postal

,

localitatea

Persoana responsabila

 

Telefon

fax

e-mail

Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_| IV.Date privind amplasamentul instalatiei de tratare/valorificare/eliminare Denumirea

Sediul Persoana responsabila

Telefon

Autorizatie de mediu nr. |_|_|_|_|_|

Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_| V.Aprobare pentru:

A.

(i)un singur transport |_| (ii)mai multe transporturi |_|

Data la care expira aprobarea |_|_|_|_|_|_|

B.

(i)colectare |_| (ii)stocare temporara |_|

(iii)tratare |_| (iv)valorificare |_| (v)eliminare |_|

C.Operatia de colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare (conform anexelor nr. IA, IIA si, respectiv, IIB din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001, cu modificarile si completarile ulterioare)

VI.Numarul total de transporturi planificate:

, cod postal

,

localitatea

fax

e-mail

si completarile ulterioare) VI. Numarul total de transporturi planificate: , cod postal , localitatea fax e-mail

20

SC PSIHOTEST SRL - furnizor de formare profesională adulţi

VII.Cantitatea de deseuri planificata a fi transportata (în tone)|_|_|_|_|_| t VIII.Denumirea si compozitia chimica a deseurilor:

- Denumirea deseurilor (conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu completarile ulterioare) |_|_|_|_|_|

- Codul deseurilor (conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002, cu completarile ulterioare) |_|_|_|_|_|

- Continutul deseurilor în:

1.

Arseniu

|_|_|_|_|_|

mg/l

2.

Plumb

|_|_|_|_|_|

mg/l

3.

Cadmiu

|_|_|_|_|_|

mg/l

4.

Crom-VI

|_|_|_|_|_|

mg/l

5.

Cupru

|_|_|_|_|_|

mg/l

6.

Nichel

|_|_|_|_|_|

mg/l

7.

Mercur

|_|_|_|_|_|

mg/l

8.

Seleniu

|_|_|_|_|_|

mg/l

9.

Staniu

|_|_|_|_|_|

mg/l

10.

Stibiu

|_|_|_|_|_|

mg/l

11.

Taliu

|_|_|_|_|_|

mg/l

12.

Telur

|_|_|_|_|_|

mg/l

13.

Sulfuri

|_|_|_|_|_|

mg/l

14.

Cloruri

|_|_|_|_|_|

mg/l

15.

Fluoruri

|_|_|_|_|_|

mg/l

16.

Bromuri

|_|_|_|_|_|