Sunteți pe pagina 1din 15

VITAMINE SI MINERALE

-referat –

Vitaminele sunt substanţe cu structură complexă (compuşi organici) care nu pot fi


sintetizate de către organism, însă a căror prezenţă în corpul uman este absolut obligatorie
pentru îndeplinirea unor funcţii esenţiale ale acestuia. Spre deosebire de proteine, lipide sau
glucide, vitaminele nu reprezintă surse de calorii şi ne sunt necesare în cantităţi mult mai
mici decât acestea. În funcţie de modul în care se dizolvă în diverse soluţii, vitaminele sunt
clasificate în liposolubile (vitaminele A, D, E şi K) şi hidrosolubile (vitaminele din grupul B şi
vitamina C).
Vitaminele sunt componente importante ale alimentatiei. Vitaminele sunt micronutrienti
organici care intra in compozitia alimentelor, esentiali pentru desfasurarea functiilor
organismului. Acesti micronutrienti nu sunt sintetizati de organism sau sunt sintetizati in
cantitati insuficiente.
Alimentele animale sau vegetale contin tipuri si cantitati de vitamine variabile, de aceea
carenta unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine. Alimentatia variata asigura
necesarul de vitamine fara a se impune suplimentarea acestora.
Descoperirea vitaminelor s-a produs intr-o perioada cand doar 4 factori alimentari erau
considerati esentiali pentru organism : proteinele, glucidele, lipidele si mineralele. La
inceputul secolului XX s-au intensificat cercetarile privind descifrarea componentelor
alimentatiei fiziologice si a crescut interesul pentru identificarea acestor factori alimentari
esentiali numiti vitamine.
Termenul de vitamina este asociat cu Casimir Funk, biochimist nascut in Polonia, pregatit in
universitati europene. In 1912 a izolat un concentrat cu azot din invelisul orezului brun prin a
carui administrare s-au remis simptomele in boala beriberi (deficitul de vitamina B1) si care
s-a considerat ca apartine unor clase de substante denumite amine. Acesti factori alimentari
au fost denumiti vital amines. Ulterior, desi nu s-a confirmat apartenenta lor la clasa
aminelor, in 1920 Cecil Drummond ii denumeste vitamine (vitamins).
Studii experimentale pe modele animale au demonstrat rolul esential al acestora pentru
organism, ulterior fiind descrisa de catre chimisti structura chimica a vitaminelor.
Au existat cateva etape in descoperirea vitaminelor :
 consumul de alimente uscate de catre marinarii care calatoreau 10 - 12 saptamini a
determinat aparitia scorbutului (deficitul de vitamina C); dupa consumul de fructe si
salate revenirea a fost spectaculoasa; in 1753 un chirurg din armata britanica a
descris scorbutul si efectele benefice ale sucului de portocala in tratamentul bolii
 1844 - s-a observat ca soriceii hraniti cu lapte inalt purificat nu se dezvoltau
corespunzator
 boala beriberi (deficitul de vitamina B1) s-a asociat cu diete bogate in orez alb; initial
s-a considerat ca boala este determinata de o toxina produsa in procesul de
preparare a alimentelor; in 1895 Adolph Vorderman - inspector medical, a constatat
ca prizonierii hraniti cu orez brun nu aveau beriberi decit in proprtie de 1 / 10000 spre
deosebire de cei hraniti cu orez alb care dezvoltau boala in proportie de 1 / 39
 1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe si carne a determinat
eradicarea bolii beriberi
 pellagra ("piele aspra") a fost descrisa de un medic de curte spaniol si se datoreaza
deficitului de vitamina B3 (niacina) si triptofan - un aminoacid esential.
Ioseph Goldberger ofiter in serviciile de sanatate publica a SUA a constatat ca exista
o asociere intre consumul de porumb in detrimentul consumului de grau si pelagra
 sterolii au fost considerati nesemnificativi pentru dieta pana cand s-a constatatat ca
participa la formarea vitaminei D al carei deficit produce rahitismul
 1932 - descoperirea vitaminei A
 1937 - descoperirea vitaminei C
 1943 - descoperirea vitaminei K
 1948 - descoperirea vitaminei B12
Au fost acordate 10 premii Nobel in Fiziologie si Medicina pentru descoperirea vitaminelor.
Clasificarea vitaminelor :
 liposolubile
 hidrosolubile
 factori alimentari "vitamin-like"

Mineralele sunt substanţe anorganice cu structură simplă (care nu se pot fracţiona) pe care
organismul trebuie să şi le procure din alimentaţie, fiindcă nu le poate sintetiza ca atare. La
fel ca în cazul vitaminelor, mineralele îndeplinesc funcţii esenţiale în corpul omenesc, fără să
constituie surse de calorii şi fiindu-ne necesare în cantităţi mult mai mici decât proteinele,
lipidele sau glucidele.

Fiecare dintre minerale joacă anumite roluri în corp. Calciul intră în componenţa oaselor şi
dinţilor şi este esenţial pentru procesele de creştere, transmiterea impulsului prin fibrele
nervoase, funcţionarea normală a muşchilor, coagularea sângelui şi transportul substanţelor
prin membranele celulelor. Fosforul se află şi el, alături de calciu, în structura oaselor şi
dinţilor, dar pe lângă aceasta este un component al membranelor celulare şi joacă
numeroase roluri în circuitele metabolice ale organismului. Magneziul participă la
transmiterea semnalului activator de la fibra nervoasă spre muşchiul care îi este subordonat,
precum şi la contracţia musculară propriu-zisă şi activează multiple enzime celulare şi căi
metabolice ale corpului uman. Sodiul şi potasiul intervin în echilibrul apei între sectoarele
organismului, în transportul substanţelor prin membranele celulare şi în activitatea normală a
musculaturii. Clorul contribuie la sinteza acidului clorhidric în stomac şi se află în strânsă
relaţie cu sodiul şi potasiul pentru îndeplinirea funcţiilor acestora. Fierul intervine în
transportul oxigenului, intrând în componenţa „cărăuşilor” aflaţi în sânge (în globulele roşii) şi
muşchi, participă la reacţiile de oxidare celulară şi la apărarea antiinfecţioasă, asigură
performanţe fizice şi intelectuale optime. Iodul ajută la funcţionarea normală a glandei
tiroide, prezenţa lui fiind esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea corporală şi, la adult,
pentru desfăşurarea normală a circuitelor metabolice ale organismului. Zincul reprezintă un
constituent esenţial al sistemului enzimatic celular, este implicat în metabolismul vitaminelor
şi proteinelor, are rol antioxidant şi stimulează sistemul imun. Cuprul intră în componenţa
mai multor enzime şi proteine ale corpului, având rol în oxidarea fierului, oxidarea tisulară,
apărarea antiinfecţioasă şi diverse reacţii chimice din corp. Sulful este şi el implicat în
apărarea antiinfecţioasă. Fluorul este considerat a fi important datorită efectului benefic de la
nivelul smalţului dinţilor, conferind o rezistenţă maximă împotriva cariei dentare. Cromul este
implicat în metabolismul glucidelor, lipidelor şi acizilor nucleici, intervenind în reglarea
secreţiei de insulină.
Rolul vitaminelor in organism
Vitaminele si rolul lor au fost minimalizate secole. Experimentele pe modele animale
efectuate la inceputul secolului XX au aratat ca animalele hranite cu alimente inalt purificate
(proteine, glucide, lipide si saruri minerale) nu se dezvoltau corespunzator. In
1912 Frederick Gowland Hopkins a publicat "Feeding Experiments Illustrating The
Importance of Accesory Factors in Normal Dietaries" unde se discuta despre factori
alimentari suplimentari necesari pentru cresterea si dezvoltarea organismului, factori
denumiti ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienti esentiali avand roluri in : mentinerea barierei de aparare la nivelul
mucoaselor si cresterea rezistentei la infectii; metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si
mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici si nucleoproteine din
molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de oxidare (efect antioxidant) si
aterogeneza (efect antiaterogen).
Vitamina A este intilnita sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal, beta caroten :
 retinolul contribuie la bariera de aparare la nivelul mucoaselor (intra in compozitia
mucusului)
 retinalul intra in structura celulelor fotoreceptoare din retina (celulele cu conuri si
bastonase)
 acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii
 beta carotenul este antioxidant
Vitamina D este intilnita sub doua forme : D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol); la nivelul
tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este activat sub actiunea razelor ultraviolete in vitamina
D3 (colecalciferol).
Vitamina D intervine in metabolismul calciului si fosforului, intervenid in profilaxia
rahitismului.
Vitamina E include doua clase de substante biologic active : tocoferolii si tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizeaza in lotiuni antioxidante avind in vedere absorbtia
buna la nivelul tegumentului).
Tocoferolii intervin in metabolismul grasimilor si proteinelor avind actiune antiaterogena.
Vitamina K este intilnita sub doua forme naturale : vitamina K1 (fitoquinona) care se gaseste
in plantele verzi si vitamina K2 (menaquinona) sintetizata de bacteriile din colon. Vitamina
K3 sintetica (menadiona) este transformata in ficat in menaquinona prin reactie de
alcalinizare.
Vitamina K intervine in procesul de coagulare participind la sinteza factorilor de coagulare.
Vitamina B1 (tiamina) participa la diferite reactii chimice fiind cofactor al sistemelor
enzimatice. Intervine in metabolismul glucidelor si in functia celulei nervoase, fiind esentiala
pentru crestere, apetit, functionarea sistemului nervos.
Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice, participa la transportul
ionilor de hidrogen si in procesul de respiratie tisulara.
Vitamina B3 (PP / niacina) exista sub doua forme : acidul nicotinic si nicotinamida. Participa
la sistemele implicate in metabolismul carbohidratilor si al aminoacizilor, sinteza grasimilor si
respiratia tisulara.
Vitamina B3 are rol imunomodulator si antiinflamator.
Vitamina B5 (acidul pantotenic) participa la reactiile metabolismului intermediar al glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Vitamina B6 (piridoxina) intervine in metabolismul aminoacizilor si acizilor grasi nesaturati si
este importanta pentru procesul de crestere si dezvoltare normala a sistemului nervos.
Vitamina B9 (acidul folic) reprezinta un grup de compusi chimici care contin acid pteroic.
Rolul acidului folic este de a participa la sinteza de aminoacizi si nucleotide (molecule de
ADN), acizi nucleici, derivati porfirinici folosind cofactor vitamina B12. Deasemenea intervine
in formarea si maturarea eritrocitelor si leucocitelor.
Vitamina B12 (cobalamina), dupa absoarbtie este transportata in plasma spre ficat, apoi la
tesuturi. Este esentiala pentru biosinteza acizilor nucleici si a nucleoproteinelor avind rol in
metabolismul sistemului nervos.
Biotina este componenta esentiala a enzimelor, intervenid in metabolismul acizilor grasi si
aminoacizilor si transportul gruparilor carboxil.
Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamina provenita exclusiv din alimentatie. Se absoarbe
prin transport activ sau difuziune pasiva. Intra in celule prin sistem de transport specific si
necesita un transportor de glucoza. Insulina favorizeaza intrarea vitaminei C in celula.
Pacientii cu hiperglicemie si diabet zaharat dezechilibrat au niveluri scazute de vitamina C in
celula ceea ce determina cresterea stressului oxidativ cu risc crescut de ateroscleroza.
Vitamina C are mai multe functii in organism :
 participa la sistemele redox si intervine in sinteza colagenului (din structura tesutului
conjunctiv, cartilaj, matrice osoasa, dinti, piele, tendoane)
 rol antioxidant
 creste rezistenta la infectii prin activarea leucocitelor, productie de interferon,
mentinerea integritatii mucoaselor

Factorii alimentari cu efect vitamin-like sunt biosintetizati (colina, carnitina) sau esentiali
(mioinozitolul, carnitina, ubiquinonele). Factorii alimentari cu efect vitamin-like intra in
structura membranelor, sfingolipidelor, neurotransmitatorilor, faciliteaza transportul acizilor
grasi, au rol de mesager intracelular, scad fragilitatea capilara.
Ubiquinonele (Coenzima Q10) au efect antioxidant.
Vitaminele liposolubile se absorb pasiv (fara consum energetic) din intestin impreuna cu
lipidele si se elimina prin materiile fecale.
Vitamine liposolubile sunt : A, D, E , K.
Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum energetic) si se
elimina prin urina.
Vitamine hidrosolubile sunt : vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), B3 (niacin),
vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul pantotenic), vitamina B12, acidul folic.
Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu vitaminele, dar nu intrunesc
toate criteriile de vitamine : pot fi sintetizati de organism, pot fi esentiali pentru anumite
perioade ale dezvoltarii organismului.
Factorii alimentari "vitamin-like" sunt : carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone (coenzima
Q10), bioflavonoidele.
Surse de vitamine :
 Carne : vitamina B1, B2, B6, B12, B3 (niacin), B5 (acid pantotenic), B7 (biotina)
 Viscere : vitamina A, D, K, B1 (ficat porc), B12, acid folic, B3 (niacin), B5 (rinichi), B7
(biotina)
 Peste : vitamina D, B3 (niacin), B5 (somon), acid folic
 Lapte : vitamina A, D, E, B2 , B6, B12, B3 (niacin), B7 (biotina)
 Ou : vitamina A, D, E, B2, B12, acid folic, B3 (niacin), B7 (biotina)
 Ciuperci : B7 (biotina)
 Piine si creale : vitamina B1, B2, B6, B3 (niacin)
 Uleiuri vegetale : vitamina E, K,
 Vegetale cu frunze verzi : vitamina A, B2, acid folic
 Legume : vitamina B1 (cartof), B6, B3 (niacin), vitamina C (cartof, rosii)
 Fructe : vitamina A (mere, piersici), B7 (biotina) (banane, grapefruit, pepene,
capsuni), vitamina C (citrice, capsuni, ananas, kiwi)
 Nuci : vitamina E
Avitaminoza reprezinta un deficit de vitamine in organism. Vitaminele sunt factori nutritivi
esentiali (nu sunt sintetizate de organism). Sursele de vitamine sunt carnea, pestele,
produsele lactate, cerealele, fructele si legumele, continutul in vitamine al acestora fiind
diferit atit din punct de vedere calitativ cit si cantitativ. De-a lungul secolelor s-a constatat ca
privarea de un anumit aliment a determinat boli precum beriberi, scorbutul, pellagra ale caror
simptome s-au remis la reintroducerea in dieta a alimentului deficitar.
Persoanele sanatoase care au alimentatie variata nu ar trebui sa prezinte deficiente de
vitamine.
Deficitul de vitamine (avitaminoza) s-a observat in :
 dietele dezechilibrate
 dietele de slabire cu un numar de calorii sub 1100 - 1200 kcal / zi
 asociere cu anumite obiceiuri alimentare
 malabsorbtia
 malnutritia
 interventii chirurgicale in sfera digestiva, inclusiv chirurgia bariatrica
 boli comsumptive
 nutritia parenterala
 dupa anumite tratamente medicamentoase (chimioterapie)
Deficitul de vitamina A afecteaza vederea nocturna; xeroftalmia se caracterizeaza prin atrofia
glandelor perioculare si hipercheratoza la nivelul conjunctivei, afectarea corneei si chiar
orbire; la nivelul tegumentelor determina hipercheratoza cu piele uscata.
Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil (caracterizat clinic prin deformari la nivelul
cartilajelor de crestere, tibie, radius, humerus, ulna precum si dureri osoase si musculare,
tetanie hipocalcemica) si osteomalcia la adult (scaderea densitatii osoase cu pseudofracturi
de coloana, tibie, slabiciune musculara); osteoporoza (scaderea densitatii osoase indusa de
varsta prin scaderea nivelurilor de estrogeni).
Deficitul de vitamiana E se intilneste la varstnici, pacientii cu malnutritie, cu boli cronice
(hemodializati) si se asociaza cu manifestari neurologice (hiporeflexie, ataxia - lipsa de
coordonare a miscarilor, scaderea sensibilitatii cutanate), manifestari vasculare (risc crescut
de ateroscleroza), scaderea prostaglandinelor si cresterea nivelurilor de prolactina implicata
in simptomele sindromului premenstrual
Deficitul de vitamina K este rar la adult si poate fi determinat de malabsorbtia de lipide
(insuficienta pancreatica), dezechilibrul florei intestinale dupa antibioticoterapie prelungita.
Se manifesta prin tendinta la hemoragie. La nou nascut poate apare un sindrom
hemoragipar postpartum din cauza unui transfer deficitar de vitamina K transplacentar si de
aceeea se administreaza vitamina K intramuscular profilactic.
Deficitul de vitamina B1 produce manifestari neurologice (confuzie, neuropatie periferica,
encefalopatia Wernicke), psihoza Korsakoff (tulburari de memorie, tulburari cognitive),
afectare cardiaca (insuficiente cardiaca), anorexia, scadere ponderala
Deficitul de vitamina B2 determina cheilite, stomatite angulare, eruptii la nivelul pielii, sant
nazolabial, scrot, vulva, senzatie de arsura la nivelul ochilor, senzatie de arsura la nivelul
limbii si gurii
Deficitul de vitamina B3 (niacin) produce pellagra (dermatita, diaree, dementa) cu
manifestari cutanate (eruptie cutanata eritematoasa pe zonele expuse la soare), manifestari
digestive (diaree, greata, chelita, stomatita), manifestari neuropsihiatrice (letargie, depresie,
apatie, anxietate, scaderea capacitatii de concentrare).
Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic) produce iritabilitate, insomnie, fatigabilitate,
cefalee, slabiciune musculara, parestezii.
Deficitul de vitamina B6 produce neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate, confuzie,
glosita, cheilita.
Deficitul de vitamina B7 (biotina) este implicat in dermatita seboreica.
Deficitul de acid folic produce afectare neurologica, anemia megaloblastica, iar la gravide se
asociaza cu defecte de tub neural.
Deficitul de vitamina B12 determina anemia megaloblastica, glosita, neuropatia
periferica senzitiva.
Derficitul de vitamina C se asociaza cu astenia, fatigabilitate, dispnee, dureri articulare si
musculare, manifestari cutanate (purpura, echimoze), hemoragii gingivale.

Vitaminele si prelucrarea alimentelor


Prin procesul de prelucrare a alimentelor, vitaminele sufera modificari calitative si
cantitative :
 carnea prajita pierde 50 % din vitamina B1
 carnea fiarta pierde 14 % din vitamina B1
 fierberea legumelor si fructelor determina pierderea a 90 % din vitamina C
 prelucrarea carnii prin coacere / gratar determina distrugerea vitaminelor B cu pina la
20 %
Pierderea de vitamina se reduce prin :
 fierberea la aburi sub presiune
 introducerea legumelor in apa clocotita
 reducerea timpului de fierbere la minimum necesar
 evitarea taierii legumelor foarte marunt
 prin congelare se pastreaza calitatile nutritive ale fructelor si legumelor
Indicatiile tratamentului cu vitamine
Tratamentul cu vitamine se efectueaza atunci cand se constata un deficit de vitamine, in
situatiile de nutritie parenterala prelungita, in situatii de malabsorbtie, in convalescenta, in
dietele severe de slabire.
Toxicitatea vitaminelor
Majoritatea vitaminelor sunt toxice la doze foarte mari :
 vitamina A : tegumente uscate, fisurate, caderea parului, cheilite, gingivite
 vitamina D : calcificari osoase, litiaza, calcificari de tesuturi moi, greata, varsaturi,
constipatie, poliurie, polidipsie
 vitamina E este toxica la peste 1000 mg / zi
 vitamina B1 este toxica in doze de peste 1000 ori valoarea nutritionala cand poate
produce supresia centrilor respieratori, cefalee, convulsii, slabiciune musculara,
aritmii, reactii alergice
 niacinul (vitamina B3) este toxic la doze de peste 6 g pe zi prin eliberare de
histamina crescind riscul de ulcer peptic si astm bronsic; deasemenea exista
toxicitate hepatica
 vitamina C poate determina tulburari gastrointestinale si diaree, creste riscul de
litiaza renala (prin formare de oxalati), creste riscul de carcinogenaza la pacientii cu
infectie Helicobacter Pylori
 Nu se cunoaste toxicitate pentru acidul pantotenic, vitamina B6, acidul folic, vitamina
B12, biotina
Deficientele de vitamine demonstrate trebuie corectate.
Toxicitatea la vitamine apare la doze foarte mari.
Ghidul de nutritie pentru persoanele adulte cu diabet zaharat nu recomanda suplimentarea
dietei cu vitamine in situatiile cand nu s-a identificat un deficit vitaminic.

Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a functiona corespunzator


si pentru a se mentine puternic. Un numar mare de persoane considera ca vitaminele si
mineralele sunt unul si acelasi lucru; insa nu este asa. Mineralele, ca si vitaminele, sunt
nutrienti importanti care se gasesc in produsele alimentare; principala diferenta consta in
faptul ca vitaminele sunt substante organice (contin elementul carbon) si mineralele sunt
substante anorganice.

De obicei, mineralele necesare organismului sunt furnizate dintr-un regim alimentar variat
format din fructe, legume si oleaginoase.
Clasificare
Fiecare mineral aduce anumite beneficii organismului, din aceasta cauza nu se va recurge la
o clasificare dupa importanta mineralelor. Mineralele sunt esentiale pentru functionarea
corecta a organismului, majoritatea fiind implicate in metabolizare, echilibrul apei din
organism si sanatatea sistemului osos.

Mineralele se impart in doua grupe: minerale esentiale si oligoelemente.


Minerale esentiale (macrominerale, macroelemente)
Se recomanda asimilarea a 100 mg de minerale esentiale din alimentatie, zilnic. Din aceasta
grupa fac parte: calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul si clorul. Aceste minerale se
regasesc in aproximativ toate celulele organismului si sunt implicate in
mentinerea homeostazeigenerale si functionarea normala a organismului. Dezechilibrele
acute ale acestor minerale pot avea potential letal.

Microminerale (oligoelementele)
Sunt micronutrienti - elemente chimice - necesari organismului uman in cantitati foarte mici
(mai putin de 100 mg/zi), spre deosebire de macrominarele. Din aceasta categorie fac
parte: fierul, cobaltul, cuprul, iodul, manganul, seleniul, zincul si molibdenul.
Functii biologice si beneficii
Mineralele sunt elemente chimice inactive, asemeni fierului dintr-o tigaie sau calciului dintr-o
stanca, dar in organism sunt necesare pentru construirea tesuturilor, pentru declansarea
contractiilor musculare, reactiilor nervoase sau pentru coagularea sangelui. De asemenea,
mineralele ajuta la mentinerea echilibrului acido-bazic care pastreaza pH-ul organismului
neutru.
Beneficii:
- calciul si fosforul sustin cresterea structurii osoase;
- potasiul si sodiul mentin echilibrul electrolitic;
- fierul contribuie la oxigenarea celulelor;
- cromul contribuie la eliminarea glucozei din sange si
converteste grasimile, carbohidratii si proteinele in energie;
- cuprul ajuta la folosirea fierului in organism;
- iodul contribuie la buna dezvoltare fizica si mentala;
- magneziul mentine sanatatea si functionalitatea muschilor, nervilor si oaselor;
- manganul produce enzime cu rol in metabolizarea proteinelor si grasimilor;
- molibdenul este cofactor pentru o serie de enzime care catalizeaza importante transformari
chimice ale ciclurilor de carbon, azot si sulf.
Minerale esentiale si oligoelemente
Calciu
Functii - Calciul este cel mai abundent mineral din organism. Aproximativ 99% din cantitatea
de calciu existenta in organism se afla in structura scheletului si a dintilor. Calciul este
esential pentru coagularea sangelui, buna functionare a anumitor enzime si regleaza
trecerea lichidelor prin peretii celulari. De asemenea, calciul este esential pentru buna
functionare a inimii si pentru contractiile musculare. Calciul scade riscul de aparitie pentru
urmatoarele afectiuni: osteoporoza, artrita, insomnie, menopauza, sindromul
premenstrual, crampe, pierderea in greutate, cancer de colon, bolile
cardiovasculare, hipertensiune arteriala.
Carenta - Deficitul de calciu afecteaza structura scheletica si conduce la aparitia afectiunii
dentare. Iritabilitatea si sensibilitatea musculara sunt, de asemenea, semnele deficitului de
calciu.

Surse alimentare - Seminte de susan, seminte de floarea-soarelui, portocale,


capsune, migdale, smochine, curmale, broccoli, caise, papaya, legumele cu frunze verzi.

Fosfor
Functii - Fosforul se formeaza in protoplasma si nucleul oricarei celule. Acesta este cel mai
utilizat mineral din organism, fiind necesar pentru
metabolizarea grasimilor, carbohidratilor si proteinelor. De asemenea, este folosit alaturi de
calciu pentru construirea si dezvoltarea oaselor si dintilor. Totodata, tesuturile nervoase si
celulele creierului au nevoie de fosfor pentru o buna functionare. Ca si in cazul calciului, cea
mai mare cantitate de fosfor se gaseste in oase.

Carenta - Deficitul de fosfor afecteaza structura scheletului in mod similar cu deficitul de


calciu. De asemenea, carenta de fosfor poate cauza: oboseala mintala, depresie, epuizare
nervoasa.

Surse alimentare - Nuca de cocos, mere, pere, piersici, caise, avocado, broccoli,
curmale, smochine, morcovi, varza, dovlecel, legume cu frunze verzi. In general,
oleaginoasele contin cantitati ridicare de fosfor.
Potasiu
Functii - Potasiul este unul dintre factorii care asigura elasticitatea tesutului, ajuta la
vindecarea leziunilor, contribuie la buna functionare hepatica, regleaza activitatea intestinala,
ritmul cardiac si cantitatea de lichid intracelular. Acest mineral previne afectiuni
precum: diabetul zaharat, artrita, bolile renale, crampele musculare.

Carenta - Lipsa potasiului din organism conduce la aparitia bolilor hepatice, eruptii cutanate
si vindecarea lenta a ranilor. De asemenea, deficitul de potasiu este insotit si de tulburari
digestive si slabiciune musculara.
Aport zilnic - Nu exista recomandari oficiale privind aportul de potasiu; potrivit surselor
neoficiale, zilnic, organismul unul adult are nevoie de 3000 mg potasiu, iar cel al unui copil
de 1500 mg.

Surse alimentare - Caise, piersici, banane, nectarine, morcovi, stafide, migdale, smochine,
curmale, avocado, papaya, pepene, seminte de floarea-soarelui, salata verde, sfecla rosie,
rosii, varza.
Sulf
Functii - Acest mineral se gaseste in par, unghii, cartilaj si sange. Sulful este esential
pentru digestie, secretia bilei, detoxifierea organismului si tonifierea acestuia.
Carenta - Deficitul de sulf din organism cauzeaza tulburari digestive, creste riscul aparitiei
tulburarilor de crestere si dezvoltare, favorizeaza aparitia eczemelor si cresterea lenta a
unghiilor.

Surse alimentare - Castravete, salata verde, rosii, morcovi, toti membrii familiei brassica
(varza, conopida si broccoli), ananas, avocado, piersici, pepene verde, capsune, portocale si
mere.
Clor
Functii - Clorul este necesar pentru digestie si defecatie. Totodata, este necesar pentru
mentinerea activitatii normale a inimii si pentru reglarea presiunii osmotice din sange si
tesuturi.

Carenta - Deficitul de clor din organism conduce la aparita tulburarilor digestive si


la parodontita.

Surse alimentare - Clorura de sodiu (sarea) si policlorura din apa potabila nu sunt surse
organice de clor, din aceasta cauza acestea sunt nocive pentru organism. Alimente organice
bogate in clor: rosii, telina, napi, salata verde, nuca de cocos, banane, ananas,
stafide, mango, capsune, pepene verde.
Sodiu
Functii - Sodiul este utilizat la producerea sucurilor gastrice si la eliminarea dioxidului de
carbon. De asemenea, acesta este necesar pentru presiunea osmotica, mentinerea
echilibrului de apa si pentru functionarea corespunzatoare a sistemului nervos. Sodiul
previne insolatia, crampele musculare si detine proprietati anti-imbatranire. Fara
sodiu, fierul din organism nu poate fi utilizat!

Carenta - Deficitul de sodiu din organism conduce la indigestie, artrita, reumatism si pietre la
rinichi si vezica biliara. De asemenea, lipsa de sodiu favorizeaza aparitia crampelor
musculare si a starilor de greata.

Surse alimentare - Clorura de sodiu (sarea de masa) nu constituie o sursa organica de


sodiu, motiv pentru care este otravitoare pentru organism. Urmatoarele alimente contin
cantitati ridicate de sodiu organic: capsune, pepene, stafide, piersici, seminte de susan,
seminte de floarea soarelui, telina, broccoli, morcovi, varza, salata verde, sfecla rosie.
Fluor
Functii - In organism fluorul se gaseste in oase, dantura, sange, piele si unghii.
Acest mineraleste esential in timpul procesului de vindecare.

Carenta - Deficitul de fluor din organism favorizeaza aparitia cariilor dentare si a deviatiilor
patologice ale coloanei vertebrale.

Surse alimentare - Migdale, morcovi, legume cu fruza verde.


Magneziu
Functii - Magneziul este un mineral care se gaseste in albumina, oase si dantura. Acesta
contribuie la metabolizarea glucidelor, la defecatie si este necesar pentru fortificarea
structurilor nervoase si a musculaturii.
Printre afectiunile prevenite de un aport corespunzator de magneziu se afla: afectiunile
hepaticesi de glande, hipertensiunea arteriala, infarctul
miocardic, alcoolismul, diabetul, menopauza, astmul bronsic.

Carenta - Lipsa acestui mineral din organism conduce la instalarea unei stari de iritabilitate.
Un ten lipsit de stralucire, tulburari de ritm cardiac, afectiuni ale sistemului digestiv si osos
pot indica existenta unei carente de magneziu.
Aport zilnic
Surse alimentare - Migdale, cirese, curmale, banane, nuci, avocado, stafide,
pere, zmeura, broccoli, mango, pepene galben, legume cu fruze verzi, sfecla rosie.
Fier
Functii - Fierul contribuie la formarea hemoglobinei si se afla in stransa legatura cu calitatea
sangelui; aproximativ 2/3 din cantitatea de fier din organism se gaseste in fluxul sanguin, iar
restul este distribuit in maduva osoasa, ficat si splina. De asemenea, fierul este utilizat in
construirea oaselor, dezvoltarea creierului si musculaturii si contribuie la oxigenarea
organismului.

Carenta - Deficitul de fier din organism conduce la aparitia anemiei feripriva, limiteaza
cresterea si dezvoltarea organismului si scade vitalitatea.

Surse alimentare - Seminte de susan, smochine, curmale, stafide, piersici, caise,


nuci, broccoli, migdale, cirese, fructe de padure, legume cu frunze verzi.
Mangan
Functii - In principal, manganul se gaseste in ficat, rinichi, pancreas, plamani, glandele
suprarenale, creier si oase. Aceste este utilizat la metabolizarea carbohidratilor si la
consolidarea testurilor si oaselor. Asemeni iodului, manganul este utilizat la formarea
tiroxinei in glanda tiroida. De asemenea, acest mineral influenteaza reglarea nivelului
de zahar din sange. Printre afectiunile prevenite se
afla: osteoporoza, oboseala, entorsele, epilepsia.

Carenta - Cazurile de deficienta de mangan sunt foarte rare, iar in cazul in care se
manifesta cauzeaza tulburari de crestere si infertilitate.

Surse alimentare - Banana, legume cu frunza verde, oleaginoase, sfecla


rosie, morcov, telina, castravete.
Siliciu
Functii - In organism siliciul se gaseste in sange, muschi, piele, nervi, unghii, par, tesut
conjunctiv si dantura. De asemenea, pancreasul contine o cantitate ridicata de siliciu. Acest
metal s-a remarcat datorita proprietatilor antiseptice, dar si prin prevenirea tulburarilor de
somn, aterosclerozei sau tuberculozei.
Carenta - Insuficienta de siliciu in organism conduce la alopecie, eruptii cutanate,
deteriorarea danturii.

Surse alimentare - Salata verde, sfecla, morcovi, rosii, varza, castravete, telina, seminte
de floarea soarelui, smochine, struguri, capsune, pepene verde, cirese, mere, banane,
caise, pere.
Cupru
Functii - Cuprul se gaseste in ficat, vezica biliara, plamani si inima. Aceste este esential
pentru absorbtia si metabolizarea fierului, dar si pentru prevenirea artritei, infectiilor in
gat, bolilor cardiovasculare.

Carenta - Consecintele deficitului de cupru sunt aceleasi ca si in cazul fierului - productia


insuficienta de hemoglobina, slabiciune generala, tulburari de crestere si dezvoltare.

Surse alimentare - Oleaginoase, seminte de floarea soarelui, seminte de susan, legume cu


frunze verzi, stafide.
Iodul
Functii - Acest metal se gaseste intr-o cantitate ridicata la nivelul glandei tiroide. Acesta
contribuie la formarea tiroxinei - compus organic care reglementeaza anumite functii
metabolice. De asemenea, iodul este necesar la oxidarea grasimilor si proteinelor, precum si
pentru imbunatatirea circulatiei sanguine. Previne aparitia urmatoarelor
afectiuni: cancer, gusa, mastoza fibrochistica.

Carenta - Deficienta de iod favorizeaza aparitia gusei tiroidiene si cretinismului. De


asemenea, lipsa iodului favorizeaza acumularea toxinelor in organism, tulburari nervoase si
slabe performante fizice si intelectuale.
Surse alimentare - Capsune, piersici, pepene verde, banane, ananas, struguri,
rosii, spanac, castraveti, morcovi, salata verde, mustar, stevie, dovlecel.
Zinc
Functii - Zincul se gaseste la nivelul creierului, organelor genitale, glanda
tiroida, ficat si rinichi. Aceste este necesar in vindecarea leziunilor cutanate (eczeme, acnee)
si pentru transportul dioxidului de carbon din tesuturi la plamani. De asemenea, zincul
contribuie la producerea insulinei, la reglarea nivelului de zahar din sange si la prevenirea
afectiunilor de prostata si oftalmologice.

Carenta - Deficitul de zinc conduce la instalarea depresiei, la tulburari de absorbtie


intestinala si tulburari de crestere si dezvoltare.

Surse alimentare - oleaginoase (in special seminte de dovleac), grau incoltit.

Concluzii: In mod obisnuit, se asigura ratia de vitamine prin alimentatia diversificata, dar
echilibrata. Consumand zi de zi legume si fructe, de exemplu, oferim organismului necesarul
de vitamina C. De preferat este ca acestea sa fie proaspete. Alternativa o reprezinta
suplimentele alimentare ce o contin.
Despre minerale stim ca sunt necesare in cantitati destul de mari, intrucat reprezinta
macroelemente cu functii multiple. Se incadreaza in categoria lor magneziul, calciul, sodiul,
potasiul, clorul si fosforul. Exista si categoria microelementelor precum cuprul, fierul, zincul,
seleniul, cromul, iodul, manganul etc. Acestea insa sunt necesare in cantitati mai mici.
In ceea ce priveste rolul indeplinit de minerale, elementele ce le alcatuiesc pot avea diverse
roluri, de mare importanta insa. Absorbtia, distributia, retinerea si eliminarea apei de
exemplu este controlata de potasiu si sodiu. Cel dintai element este responsabil de
activitatea normala a muschilor, iar fosforul alaturi de calciu confera oaselor rigiditatea
necesara.
Cu rol deosebit in functionarea nervilor si a muschilor este calciul. De formarea
homoglobinei din globulele rosii depinde fierul in cea mai mare masura, iar iodul influenteaza
in mod decisiv dezvoltarea intelectuala. Este adevarat sa se gasesc in alimente in cantitati
limitate, insa acestea sunt prezente in cele mai diverse din cele ce le consumam.
Asigurarea unei alimentatii varite reprezinta conditia esentiala pentru a satisface necesitatile
organismului, prin vitaminele si mineralele pe care le contin.
Corpul uman foloseste cantitati deosebit de mici de substante anorganice. Un aport
echilibrat obtinut in urma unei combinatii de hidrati de carbon, proteine, minerale, vitamine,
grasimi, dar si apa, este necesar pentru a mentine vitalitatea, pentru o stare de sanatate
optima.
Deosebit de importante in cresterea si refacerea organismului sunt mineralele, alaturi de apa
si de proteine. Tot acestea, dar si vitaminele sunt esentiale in desfasurarea corespunzatoare
a proceselor interne, atat de complexe ale organismului.
Atunci cand alimentatia nu asigura aportul necesar, ca o completare excelenta vin
suplimentele, disponibile si pe mesfarma.ro intr-un bun raport pret – calitate. Cei interesati
pot accesa pagina pentru a descoperi produse variate, cu proprietati benefice necesare.

S-ar putea să vă placă și