Sunteți pe pagina 1din 130

Serie nouă

Anul XXX, Nr. 1–2–3 (335–336–337)


ianuarie–februarie–martie 2019
REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:
Mihaela GRĂDINARIU
Acest număr al revistei
Ioan MATEICIUC
este publicat cu sprijinul financiar
Isabel VINTILĂ
al Consiliului Judeţean Suceava,
prin Programul de finanţare
COLEGIUL REDACŢIONAL:
nerambursabilă în anul 2019.
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI:
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi)
Leo BUTNARU (Chişinău) Revista este membră a Asociaţiei
Marius CHELARU (Iaşi) Revistelor şi Imprimeriilor Literare
Paul EMOND (Bruxelles) din România (A.R.I.E.L.).
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Număr ilustrat
Ioan HOLBAN (Iaşi)
cu reproduceri după lucrări
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
ale artistului plastic Ştefan Pelmuş.
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
Autograf Șerban Foarță

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 1


Aforisme

„Voința e brută,
materială”

Gheorghe GRIGURCU
Simți uneori că lucrurile se sfîrșesc aidoma aeriană. Voința e fizică, dorința e metafizică. „Sal-
ființelor. Spaima indicibilă de-a percepe golul fizic varea presupune o ușurință mai dificilă decît toate
în jurul tău, ca și cînd lumea ar fi un apartament din eforturile noastre… Voința e incapabilă să realizeze
care te muți, lăcașul tău de-o viață din care obiectele salvarea omului, de aceea noțiunea de morală lai-
sunt scoase rînd pe rînd. Și acel cinic spațiu prăfos că constituie o absurditate. Fiindcă ceea ce numim
ce le dislocă în ultimele, puține, clipe, icoană mun- morală nu face apel decît la voință, în ceea ce are ea
dană a Neantului. mai muscular, am putea spune. Religia corespunde,
* dimpotrivă, dorinței și dorința e cea care salvează”
„Cînd unul îți linge tălpile, pune pe el pi- (Simone Weil).
ciorul să nu te muște” (Valéry). *
* „Nu există demnitate care să nu se înteme-
Felicitările pe care le primești cu ocazia ieze pe durere” (Andre Malraux).
unor zile festive, unele atît de neverosimile, atît de *
fără legătură cu viața ta, încît ți se par un ecou ironic Cu trecerea timpului mărturisesc că în-
al eșecurilor ce vor veni. cerc o anume antipatie față de unii scriitori „mari”,
* nețărmurit admirați înainte, și, dimpotrivă, o mai
Scriptor. Există poezii „închise”, egotice, caldă înțelegere față de unii „minori” indenegabil
care, chiar dacă le admiri, nu-ți dăruie nimic în or- înzestrați dar nenorocoși, de genul celor elogiați de
dinea creației proprii. Și există alte poezii „deschise”, Baudelaire. E oare o prevalare a moralului asupra
magnanime, care-ți dau posibilitatea de-a le „con- esteticului? O tentativă de „reparație” simpatetică?
tinua” fără a te robi prin pastișă. Ultimele posedă o O solidarizare cu suferința proiectelor neîmplinite?
sarcină inefabilă de „iubire”, reprezentînd realmente Adică o revanșă a vieții?
un dar. *
* Într-o creație literară autentică e bineveni-
Să fie dezgustul de tine însuți ultima treap- tă uneori acea ușoară imperfecțiune care mă face să
tă a declinului, drojdia existenței tale în cotidian? visez.
Dincolo însă de valul negației, se presimte o pace *
oarbă și surdă, de pămînt ud, de cer cenușiu, impasi- Simbol: acoperișul casei împodobit cu
bil, o obiectivitate izbăvitoare care nu mai are nimic trîmbele de fluturi care ies din coș cînd se face fo-
a face cu valorile noastre, care e neființa însăși. cul.
* *
Dacă te lași copleșit de un model la o vîrstă „Oamenii pier din spaimă și trăiesc din în-
matură, efectul poate fi mortal precum al unei scar- credere” (Thoreau).
latine contractate tîrziu. *
* O simplitate opacă, surdă, trivială, așadar
Voința e brută, materială, dorința e subtilă, inutilizabilă.

2 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Jurnal comentat

Martor al acestor vremuri


cu literatură română
originală fără cititori

Liviu Ioan STOICIU


Literatura română a intrat într-un con public (e efectul general al conului de umbră în care
de umbră, interesul public pentru cărți originale a a intrat literatura română). Doar scriitorii de succes
scăzut constant după Revoluție. Azi suntem ajunși (tip Mircea Cărtărescu) ies din această penumbră.
la un prag inadmisibil de inadecvare. Dacă e să ne Dar revistele literare au un rol important, atrag aten-
luăm fie și numai după un „Barometru cultural de ția celor interesați (fie și numai scriitorilor curioși)
consum pe 2017” (realizat anul trecut de Institutul că a mai apărut o carte sau că un scriitor important
Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală), a murit (cei neimportanți nu au parte de ferpare și
42% din români nu citesc nici măcar o singură carte nici de laude postmortem, cu pagini întregi dedicate
pe an, 69% nu împrumută niciodată cărţi de la bi- lor), sau că s-au acordat premii literare (ale Uniu-
bliotecă, iar 61% nu accesează arhivele digitale ale nii Scriitorilor, ale filialelor ei, ale unor festivaluri de
bibliotecilor şi nici nu descarcă de pe internet cărţi. literatură sau ale unor „zile” ale revistelor literare).
Doar 4% din români pun zilnic mâna pe o carte, doar Pur și simplu dacă ar dispărea revistele literare, scri-
9% citesc o dată pe lună şi doar 6,8% merg măcar o itorii români în viață n-ar mai exista public. Se știe
dată pe an la bibliotecă să împrumute cărţi... Degea- că nici măcar bibliotecile universitare sau cele jude-
ba s-a adoptat un proiect legislativ care atestă ofici- țene nu mai achiziționează carte originală în limba
al 2019 drept Anul Cărții în România și s-a lansat română, e un dezinteres total în acest sens (e drept
Programul național „România citește“, iar Guvernul că nici cititori nu au; cititori la biblioteci fiind în pri-
a anunțat că va acorda tichete culturale bugetarilor mul și în ultimul rând elevii și studenții, se cumperă
(pe lângă cele de vacanță sau de masă). Apar în con- doar carte din domeniul educațional; desigur, in-
tinuare cărți în prostie pe care nu le cumpără și nu clusiv studii despre scriitori intrați în manuale sau
le citește nimeni (autorii se mulțumesc să le împartă cursuri studențești). E de-a dreptul dramatic să auzi
rudelor, prietenilor și criticilor, care le pun pe o lis- că nici donații nu se primesc și că biblioteci perso-
tă de așteptare, poate vreodată le vor lectura, dar de nale întregi (de mare valoare; înainte de Revoluție
regulă uită de ele fără vreun regret). Cei care mai ci- erau o avere sentimentală) sunt aruncate la gunoi,
tesc și se respectă, cumpără doar traduceri (romane, refuzate fiind și de anticariate, care nu mai au nici
în principal), nu literatură română. Situația e critică ele depozite.
din acest punct de vedere, dar nu se poate face ni- E un adevărat noroc azi că avem pe piața li-
mic. Scriitorii români se mai citesc între ei doar din terară atâtea reviste (sigur, de reper rămân cele nouă
obligație, altfel se ignoră politicos reciproc. ale Uniunii Scriitorilor), fiecare județ are scriitorii
Și totuși, avem o viață literară la vedere. Și lui pe care îi descoperi în reviste literare „locale”, nu
asta se datorează revistelor literare. Fără ele, habar o dată de calitate (altfel, o carte a lor n-ai cum să o
n-am avea că mai există un scriitor sau altul. Chiar vezi nicăieri, neprimite fiind în librării; librării care
dacă nici ele nu se vând și n-au cititori din marele n-au o rețea de distribuție care să acopere întreaga

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 3


Jurnal comentat

țară; lasă că sunt mari localități fără nici o librărie). vede nici o schimbare profesională, „egida” căpătată
Mai nou, Uniunea Scriitorilor a luat sub egida sa o mângâie doar niște orgolii ale directorilor lor; multe
seamă de reviste literare din provincie (egidă care ar dintre aceste reviste promovează un fel de literatură
fi trebuit să le crească autoritatea; deocamdată nu se paralelă, a acelor scriitori neevaluați în revistele Uni-
unii Scriitorilor; până la urmă,
Uniunea Scriitorilor le asigură
o supapă scriitorilor care se
cred nedreptățiți, să apară în
aceste reviste apărute sub egi-
da Uniunii Scriitorilor)... Sunt
reviste finanțate de consilii ju-
dețene și primării municipale
mari și mici (la Călan, Algo-
ritm literar, redactor-șef Ioan
Barb, sau la Tecuci, Tecuciul
literar, redactor-șef Eleonora
Stamate), sau comunale (Du-
deștii Noi din Timiș e celebră
cu Sintagme literare, redac-
tor-șef Geo Galetaru; are și
almanah; această comună pu-
blică și cărți originale). Sunt
și reviste literare scoase de
societăți ale scriitorilor, cum
e Bucovina literară, editată de
Societatea Scriitorilor Buco-
vineni (revista este membră a
Asociaţiei Revistelor şi Impri-
meriilor Literare din România
A.R.I.E.L., din ea face parte
și România literară; motiv în
plus să-și demonstreze profe-
sionalismul), revistă înteme-
iată la Cernăuți în 1942, care
are și valoare de patrimoniu,
cu nobile responsabilități is-
torice față de înstrăinata Bu-
covină de Nord și scriitorii ei.
Bucovina literară rămâne în
prim planul sensibilității scri-
itoricești bucovinene, aparte
în spectrul sensibilităților de
limbă română, martor și al
acestor vremuri cu literatură
originală fără cititori...

15 mai 2019. BV

4 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Cadran

Pictorul și femeia pe care


o iubește dar care
a încetat să-l iubească

Paul EMOND

Momentele succesive ale acestei povești fac să alterneze două personaje care se găsesc în două
locuri diferite. Primul este un pictor și el se află în atelier. Al doilea este femeia care a încetat să-l iubească
pe pictor; tocmai a deschis dulapul din cameră, într-un alt cartier al orașului. Meticulos, ajutându-se de
o fotografie recentă, pictorul desenează pe pânză trăsăturile femeii. Nehotărâtă, în aceeași clipă, aceasta
caută, în mulțimea de rochii, una cu care să se îmbrace seara. Bărbatul se gândește intens la ea, vrea ca
portretul acesta să fie expresia cea mai perfectă a iubirii lui. Ea se gândește la tânărul vecin cu care se va
întâlni curând și care îi va fi, poate chiar din noaptea viitoare, noul amant. Pictorul desenează cum știe el
mai bine gâtul grațios și bărbia rotunjită, apoi se încruntă, corectează, adaugă, insistă, după care surâde
ușor, ca și cum ar fi reușit să redea exact ceea ce căuta. Tânăra femeie își lipește de trup o rochie de culoare
aprinsă, se privește în oglindă, își cambrează șoldurile, se strâmbă un pic, apoi pune rochia la loc în dulap.
Cu o blândețe nesfârșită, pictorul corectează acum sânul drept, care iese dintr-o cămașă albă, larg decol-
tată. Nehotărâtă, femeia pleacă brusc de lângă dulap, face câțiva pași până la fereastră, dă ușor perdeaua
la o parte și-și coboară privirea asupra trecătorilor. Pictorul s-a așezat pe un scăunel pus în fața tabloului
aproape terminat, îl privește atât de fix încât ochii i se umplu de lacrimi. Telefonul mobil de lângă pat înce-
pe să sune, femeia îl ia în mână surâzătoare, schimbă câteva cuvinte cu cel care a sunat, izbucnește într-un
râs foarte plăcut și foarte senzual. Pictorul s-a ridicat, își întinde pensonul spre pânză, apoi brusc renunță,
ia un perforator ascuțit și cu un gest plin de mânie îl înfige în pânză în dreptul sânului pe care, în urmă cu
doar câteva clipe, voia să-l arate perfect. Chipul tinerei femei îngheață, șoptește ceva de genul o să te sun
din nou, apoi pune telefonul lângă ea și, privind în gol, nemișcată, rămâne pe pat. Buimac, pictorul con-
templă tabloul distrus, biată rămășiță fără farmec sau valoare. Iritată, tânăra femeie ia din nou telefonul
în mână. O sonerie sună în atelier, răsună clipe îndelungate, până când robotul intră în funcțiune.(Text
inedit, destinat revistei Bucovina literară. Traducere de Elena-Brândușa STEICIUC)

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 5


Poesis

poemul
lui mircea ciobanu

Marian DRĂGHICI
în clarul acela polemic
„Am fost poet în vremea lui Ahab” în liniștea unei cutii
a fetiței, cu ace:
de când s-a luat definitiv
poetul ca albina înmărmurită,
albul zăpezii
raza mereu pe cale
regelui nostru în picioare
până la ziuă aprinse
zidul de ceară al muncii sale?
toate lucrurile reci
au amuțit
privind focul de florile mărului, da!
Ahab e viu în fiecare
nici porcii nu mai cad în mare toți adormiseră, ploua
își duc râzând printre grătare paharul era plin pe masă –
grohăitura în tot locul. un păhăruț mai visa
la albul mâinii ce scria/rescria
poetul? ca albina înmărmurită pe curat de la capăt cu literă mare
așa ai spus. raza mereu pe cale și două întăriri supărătoare:
până la ziuă aprinse
zidul de ceară al muncii sale. De când s-a luat definitiv
albul zăpezii
și încă: toți adormiseră, ploua regelui nostru în picioare
paharul era plin pe masă –
un păhăruț doar mai visa toate lucrurile reci
la albul mâinii care-a stins au amuțit
ultima lumina din casă. privind focul
Ahab e viu în orișicare
au de florile mărului ? nici porcii nu mai cad în mare
au de florile mărului, albul lor își duc râzând printre grătare
aproape roz a strigat cum se tace drăceasca grohăitură în tot locul.

6 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

singurătate matematică

Yigru ZELTIL
și noaptea visez visele celui
redus la carne
finisterra
[după romanul lui carlos de oliveira] nu, oasele trebuie tocate
până devin o plajă
înnisipare. și apoi se netezește suprafața
populare. până devine ceva drăguț.
omul care face machete:
perfectă lipsă de viață. iubesc meseria asta
machetele care devin ziduri: să sfințești toate obiectele
degradare asigurată. să nu se mai vadă nicio pată
degradare tot mai grafică. să devină ceva de nerefuzat
definire,
parcelare. schimb contextul
pământ neprimitor, ca să te simți fără vină.
de înstrăinat, mai mult. schimb lumina
scrijelite urme ale trecerii, ca să obosești mai cu spor.
covoare din buruieni,
așa începe sufocarea, dar tu cine ești?
desăvârșirea ei. ieși de-acolo
sau: jocul de-a sufocarea. dă-te de după palmier
împodobirea dunelor. dă-te de după pupitru
jaluzele peste ochi.
punga protectoare din cap. găsesc o amprentă falsificată
ce rămâne după filtrare, respirația unei măști de gaze
încă suficient. dietă cu vitamine și culori lipsă
suc de portocale cu 0,2% portocale

sfințirea (variantă) trebuie să sune alarma


să se învețe lumea minte
societatea are nevoie să ascundă că nici în glumă să nu te prefaci palmier!
procesul de fabricare. acționezi împotriva ta
ca atunci când mi se servește un burger acționezi împotriva tuturor.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 7


Poesis

de ce să reduc din
garsoniera ființei mele?
singurătate matematică că alții o vor avea
tot mai mare,
un cuvânt în plus se umple totul de acoperișuri.
sau în minus nu mai am unde să mă arunc
când totul e trambulină
un gest și îmi trece până
la episodul viitor.
apropieri
destrămându-se
prin neînțelegeri micro 40

însemne amintirile se țin în


prea clare sticle care se măresc cu timpul
și devin portocalii-rozalii
„m-am lămurit cu tine!”
în cartierul copilăriei
se înmulțesc buticurile
micro 19 și trupurile subțiri
ce se depun în snack-bar
cum era vorba,
ființa este casa noastră orașul copilăriei
sau casa este ființa noastră? devine hașură
nu mai țin minte exact, ce va mai fi să fie
cine o spunea și parcă nici n-a fost
mă plesnea peste bot.
să nu care cumva zugrăvești zâmbetul tâmp ca să nu mai spui
să mă ia naiba și te iubesc orașule
să stric armonia peisajului. dar faci din mine tărâțe
nu se poate decât pe plus,
de ce să mă fac nișă, (Constanța/Galați, 2019)

8 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

Această poezie este a ta

Vasile ZETU
în care doar nimbul Său poate
să scalde lumina, buchetul de raze.
Această poezie este a ta,
cititorule aprig, chiar dacă Cîndva
eu am moșit-o mi-aș putea ctitori
sau, mai ales, din această pricină: deztruparea în preajmă
Te poți să știu
cu ea tăvăli clipocitul apei aproape,
în orice macaturi, și-un curcubeu spînzurat
o poți mototoli ca pe o de trilul totemic
înștiințare de plată, sau, dimpotrivă, al privighetorii.
o poți netezi ca pe coapse
o axiomă trufașă.
Vezi, totuși, să nu ațipești De o mie de ori scriu un cuvînt
în decolteul metaforei sale care apoi
și să te trezești se dezice de mine. Îl șterg.
cu sufletul dichisit Îl arunc peste umăr,
într-un stog de duminici – el se transformă
Astfel poezia într-o pădure de cretă
te-ar metamorfoza într-un greier, care mă scrie
un rob în etern pe arbori făloși, pînă cînd
al hachițelor ei o ploaie ambiguă
fără seamăn. mătură totul.

În pîrîiașul de munte Sînt trist ca un clopot


păstrăvii sunt hieroglife care și-a înghițit limba,
pe care luna le-nșiră muntele pe care mă cațăr
într-o poveste concisă e și el trist, deși are
care se schimbă ieșire la ceruri. Deasupra lui
de la o clipă norul fercheș
la alta. ademenește o lacrimă
Dumnezeu vede totul. încă neplînsă. Întrînsa
El modelează sub pietre smerenia pare să altoiască nimicul
refugii profund tăinuite pe o ripidă căzută în iarbă. Aici

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 9


Poesis

o mîrțoagă de greier își freacă


arcușul pe inima mea. Asta face
să fiu mai zglobiu și mai țanțoș, La ce bun
iar povîrnișul mai fast. această agoniseală de vînt
(Un vălătug de ispite mă trage în sus). dacă nu
Circumspect pentru a umple burduful
ajung în vîrful muntelui: unei orgi căpiate?
umbra mea obosită
se prăvălește Deschizi
peste genunea din față. Eu mă opresc o fereastră zidită în ceruri,
și îmi zic: s-ar cuveni să cobor, poezia s-a tupilat în cavernele
casa mea mă așteaptă sub munte tot mai concise
lîngă pîrîul cel limpede și nărăvaș ale frustrării,
peste poate. în ele
poți ademeni corbii, poți umple
( Apa în care mă bălăceam tacticos o vadră cu lacrimi.
s-a făcut de mult țăndări).
Resuscitat într-o carte
am sufletul greu,
În copilărie credeam că poeții au aripi aș putea cu el potcovi
că poezia e scara la ceruri o herghelie de purici
pe care ciocîrlia se reazemă și să-i trimit în înalturi
cînd trilul ei primenește după iluzii
văzduhul endemic. și să nu mai aștept
să se-ntoarcă.
Eram un copil
impetuos și senin ca o lacrimă
pe obrazul candorii. Nu-ți face iluzii
M-am îndrăgostit de o lumînare, poezia nici scrijelită pe lacrimă
ea îmi ținea cartea deschisă nu oblojește, nu vindecă
în nopțile ample cînd luna rana muțeniei.
de după velința de nori molfăia În chiar învelișul
întunericul frust. conturului ei, în gloseme
au oblintit sentimentele, se cangrenează
În ogradă ideea complice.
ditamai inorogul păștea
flori de nalbă și troscot. Pecinginea
(Îl vedeam prin fereastra opacă ca eboșă acoperă șoapta,
și mă fîsticeam). De rușine vacarmul se-mbuibă
am început să croșetez în preajmă
o urnă de aer dar nici măcar el
pentru cenușa cuvintelor. nu stîrnește
fiorul estetic, nu naște
meteahna lirismului.
Nu te costă nimic
să-ți luminezi chipul Mai înțelept
privirea pe lucruri să ți-o așezi dezinvolt, e să taci. Dacă taci
zîmbetul să și-l conturezi cu migală riscul de a fi ascultat
în toată ființa este minim.
rostind cu precizie verbul proteic
la nașterea zilei.
Ca un eșec pus la cale temeinic
Apoi poți să urci printre semeni în jurul meu se rotește
tăcut ca o cruce. un corb echivoc. Dar nu pare

10 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

cînd doar respirînd te înalți


pentru el
nu înseamnă nimic).
După bunul său plac
modelează
umbra pe lucruri, probînd, prin aceasta,
o desfătare pe care o știu
numai cioclii.

Nici eu nu abdic:
Ticluiesc, cu un fel de lentoare,
un acatist pentru firul de iarbă
cocoțat pe un țanc.

Tăcut ca o cruce
poetul
multiplică scamele tainei
în spațiul laconic
din jurul
ființei lui calme.

Nici chiar vînătorii de șoapte


deprinși să perceapă ecouri și-n marmuri
compacte
nu pot înțelege
zbuciumul vast răbufnind
din cotloanele
inimii sale
cînd el se strecoară
tip-til în odaia
în care doar după dictare mai scrie
poemul eteric
pe care îl șterge apoi, pe-ndelete
cu mîneca zilei:
vacarmul tăcerilor sale cobîlțîie zarea.

Doamne,
iar am scăpat poezia din frîu,
verbele mușcă zăbala
să fie lihnit, mai degrabă, aș zice, ostracizării.
că prospectează tumulul
în care voi fi deztrupat. Încă este departe Printre vestalele clipei
răsfățul acela, simt asta. însingurarea zornăie
monezi de nisip
Deși intuiește hărtănind spațiul
că pot să se depene otova anii cu nonșalanță, cu patos.
corbul nu rezonează. La el
timpul este o fantă, un fald În preajmă
pe un nor ezoteric. un cioclu îngroapă
hergheliile de cuvinte
(Iau seama că zborul, pe care visez
planarea-n hamacuri de aer să pun șeaua.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 11


Poesis

Îmi umplu
cu amărăciune paharul
și mă spetesc tăbîrcind Eram atît de sfios
luna de la o noapte încît doar greierii
la alta. îmi țineau
companie (cînd ieșeam pe toloacă
În disperări ascuțite fără ca alții să știe).
cosmetizez o speranță
dar ea se strecoară la sînul Cu buzunarele doldora
altui concept. de nedumeriri
țopăiam prin colbul cit palma,
Mă contemplu. Întind împrejur desculț, pe drumul arat
un păienjeniș de verbe, pun mreje, de-a lungul și latul cu pasul
așa poezia săltat
se va întoarce în țarcul și bucuriile (mici) mă năpădeau
în care cadențat
eu chiar o răsfăț sau de-a valma.
cu mătrăgună
și zeamă de cnut. Acum trag să moară
și amintirile mele mărunte
motiv pentru care mă-ntorc
(doar cu gîndul) și foarte frecvent
El arbora penitența, smerenia poate printre anii aceia
dar nu intriga, nu crispa cînd mama era pentru mine
echilibrul îngerul, dumnezeul și-ntreg orizontul
precar al amiezii. Trecea pe care-l iubeam
dintr-un spațiu în altul devorîndu-l.
căci nu se putea zăbovi
în aceeași secvență
cum nu mai putem repeta
nici scăldatul în rîu. (În alt rîu
nu se pune). În peretele din spatele casei noastre
Sustras, escortat de alaiuri de frunze o gaură mai mare decît peretele
din foșnetul lor distila în care își delimitează marginile
o esență astrală face senzație.
cum în vechime doar zeii gustau
dar și ei cu măsură. Așa este și poezia
Cînta. Alterna nostalgia în raport cu maldărul de cuvinte
cu exuberanța și rar se lăsa în care este zidită:
deturnat. fonemele îi rămîn mici
În cîrdășie cu cioclii și din această pricină
dezavua suferința, rîvnind ele sunt nevoite să-și burdușească
binecuvîntarea extremă. toate buzunarele, cutele, faliile
cu aluviuni de sentimente, idei,
Căci moartea, spunea, nu este decît nopți și zile,
Erecția definitivă cu toată butaforia, vacarmul,
A întregului corp. tăcerea complice
și harul
poezia fiind către cele din urmă
În copilărie gaura în care se bălăcărește
nu mă temeam de nimic poetul.
și aveam
holograma extincției
la degetul mic.

12 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

poeme

Costel STANCU
o ascund,
repede,
*** în buzunarul meu

uneori Cînd i-o voi înapoia,


sperietorile o iau la fugă de frica păsărilor știe doar Dumnezeu!
santinela își aprinde o țigară la miezul nopții
inima leului tremură ca o frunză
cel care crede în Dumnezeu ***
aude cum bate
bing-bang bing-bang O întreb dacă mă iubește. Ea tace.
un clopot pe lună Are ochi grei. De piatră peste care n-a 
dar ce frumoasă e moartea mea curs, încă, nici o apă. Abia acum înțeleg
văzută din afara ei că moartea mi-a fost hărăzită încă înainte 
ca o nuntă de a mă naște. Așa, ca nunțile la țigani.
cu alt mire Că toată viața voi fi aruncat de la unul
la altul, precum un ou prea fierbinte
să poată fi ținut în palmă. 
*** Ce să facă sufletul meu, un biet 
sinucigaș amator, sătul de atîtea eșecuri?
Moartea Nimic. Doar să aștepte. Poate s-o aprinde,
e fata urîtă într-un tîrziu, o lumină și în casa melcului.
pe care n-o invită O intreb dacă mă iubește. Ea ezită.
nimeni la dans Un măslin e gata să se întristeze.
în seara balului. Ridică-te, ia-ți tăcerea și umblă! îmi spune.
Dragostea nu e decît o frunză care se odihnește,
Ea așteaptă o vreme, din cînd în cînd, pe o creangă închipuită.
apoi, îndreptîndu-se
către ieșire,
își scapă, ***
ca din întîmplare,
mănușa. Îți scriu. Pe față, pe dos.
Vina mi-e mai mare decît a lui iuda,
O ridic și, cînd l-a vîndut pe Hristos,
să o necăjesc, pentru binele lui. Bate un vînt în deșert.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 13


Poesis

Cel ce nu e prins în cuie rămîne


al nimănui. Același, dar mereu altul,
suie nisip în clepsidre. Tot sau nimic?
Omul se poate despărți, în viața lui,
de orice, dar nu și de propriu-i buric.
Îți scriu. Pe dos, pe față. Te iubesc.
Strig să se știe: dragostea e
singura pasăre pe care Dumnezeu
o eliberează cu tot cu colivie!

***
Ori de cîte ori revii în locul unde te-ai născut,
îți auzi mama urlînd de durere, în chinurile facerii
și desfacerii tale. Cîinele, cuibul de rîndunică,
morișca,
roata fîntînii sînt aceleași. Totul a rămas închis în
sine
ca într-o intangibilă placentă. Doar tu ai evadat.
Dar, din cînd, simți nevoia să te întorci. Te apropii
ușor, să nu stîrnești duhurile străine ale locului.
Privești înăuntru: ochii tăi - doi tîlhari răstigniți
pe crucea ferestrei. Miroase a buric rupt cu dinții.
Nu te înșeli: copilul închinat (a cîta oară?)
lui Dumnezeu, ești tot tu!

***
o liniște de toboșar încătușat plutește
peste oraș cad fulgi de zăpadă manuscrise
aruncate pe geam de un poet fără noroc
speriat că după o noapte de beție
l-a scris pe dumnezeu cu d mic
cînd vei vedea că mor deschide larg
ferestrele să aibă pe unde mi se întoarce
sufletul îți spun tu taci ehei
mai des ar bea apă o cămilă din urma mea
de picior decît să aud un cuvînt de la tine
atunci îți scriu iubito îmi răspunzi speriat că după o noapte de beție
cu scrisori atît de reci că nu pot aprinde l-a scris pe dumnezeu cu d mic
cu ele nici focul afară ninge ca într-un cînd vei vedea că mor deschide larg
alfabet mut peste ale cărui litere ferestrele să aibă pe unde mi se întoarce
ești demult stăpînă mi-e teamă de mine sufletul îți spun tu taci ehei
de tine de iubirea noastră trei păsări ce mai des ar bea apă o cămilă din urma mea
nu își vor face niciodată cuib împreună de picior decît să aud un cuvînt de la tine
atunci îți scriu iubito îmi răspunzi
cu scrisori atît de reci că nu pot aprinde
*** cu ele nici focul afară ninge ca într-un
alfabet mut peste ale cărui litere
o liniște de toboșar încătușat plutește ești demult stăpînă mi-e teamă de mine
peste oraș cad fulgi de zăpadă manuscrise de tine de iubirea noastră trei păsări ce
aruncate pe geam de un poet fără noroc nu își vor face niciodată cuib împreună

14 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

Poetul la 80 de ani

Adrian VOICA
*
MINIATURĂ
Printre alice
PUZZLE O pitulice.
*
A FI AZI
Trăiesc în lumea colorată Metafora tresare-n peisaj:
De fantezia mea creată. Culorile au, astăzi, alt limbaj!
* *
STARE DE SPIRIT PREZENȚĂ
De-ai observat, și-n Frumuseţe De-o vreme-l simt. Nimicul e aproape
E cineva ce dă binețe. Cu umbra lui rară calcă peste pleoape.
* *
REGIZOR CONTRAST
Citesc iar cartea cu simboluri. E bine și-i călduț la umbra crucii.
Doamne, ce minunate roluri! La porți de mănăstire râd haiducii.
* *
STUDII ÎNALTE ALEGERE
Însinuant ca un parfum de portocală În calmele unde
Surâsul tău este și-acum înaltă școală! Trăiri profunde.
* *
PROCESIUNE UN CIUDAT
Trec ai sinodului părinți Trăiește-n lumea lui... Se simte bine
Purtând pe buze rugi fierbinți. În fantezia clipei bizantine.
* *
MEREU CĂLĂTORI NOUL VESTITOR
În trecere-i un dramatism Cu magii împreună la ușa ta revin
Legat de omenesc turism. Să-ți spun că în cunună se va-nroși un crin.
* *
SCHIMBARE SELECȚIE
Coti spre Domnul – dar pe scurtătură. Din grijile purtate-n spate
Călugăr negru-i doar la gură. Rămân doar marile păcate.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 15


Poesis

* UN SATELIT APARTE
LA TELEFON E farmecul sublimul satelit
O voce cu tremoluri m-a întrebat ce fac Pe care îl rotești la nesfârșit.
I-am dat răspunsuri ample; am început să tac... *
* POD SPRE TRECUT
PEISAJ INTERBELIC Hai, fantezie, să citim
Oraș cu rabini mulți și pomi uscați O piatră veche-n țintirim!
Printre desculți nevinovați. *
* INCIPIT
STĂPÂN NEMILOS Zidesc cuvinte. Îmi clădesc o casă.
Viața te dă la o parte, vezi bine, Va străluci în ea și o mireasă.
Când nu mai așteaptă nimic de la tine. *
* DESTIN
Metafora coboară pe scara de servici.
BUNĂVOINȚĂ
Cândva era comoară, acu e biet arici.
Din când în când, Frumosul mai rătăcește vești
*
Și despre chei albastre și unde le găsești...
PORUNCA
O știu din cartea cu copertă arsă:
Mânie sacră gândul tău revarsă.
*
POD SPRE ARMONII ALB INCANDESCENT
Un fulger circular mă luminează
NOU / VECHI Ca bucuria clipei s-o țin trează.
De ieri, acordeonul tristeții cântă iar *
Dar melodia-i nouă, cu iz octogenar. TRĂIRE
* Frumusețea când te doare
MĂRTURISIRE Simți cuvintele-n mișcare.
Credeam într-un aheu *
Pe când eram ateu. REGĂSIRE
* De când port versul meu toiag
DISTINCȚIE În lume nu mai sunt pribeag.
Împodobită cu țărână *
E mâna ta, de-acum bătrână. MITUL
* Când iau versul la pilit
TABLOU PESIMIST Umbra lui Brâncuși e mit.
Nimicul activează tăcerea și uitarea. *
Se șterge totul, totul. Rămâne numai zarea. PEISAJ DE IARNĂ (DETALIU)
* Cu moțu-i de zăpadă, căsuța bătrânească
RESPIRO Se urcă din baladă spre lumea îngerească.
Lui Nicolae Georgescu *
Un suflet de prieten îmi trebuie aici. UNEORI
Ideea-i luminoasă, dar se preface-n bici. Cuvintele sunt zaruri într-un joc
* Despre iubire, moarte sau noroc.
ÎNCEPUTURI *
–Nimica nu se leagă! (îți spuneam.) CINE?
Tu mă priveai absentă, după geam. Aș scrie iarăși despre tine –
* Dar cine vine să suspine?
DIFERENȚIERI *
E timpul meu (sau e al nostru, frate!) ÎNTÂLNIRE CU DISTIHUL
Dar nu și traista neagră cu păcate. Megieș la poarta ta am fost.
* M-ai primit, dar cu mâncări de post.

16 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

Zdrențe

Ara Alexandru ȘIȘMANIAN

manechinele visului

manechinele visului şi clovnii absenţei cern cenuşa


hazardul norului prin umbră • deşi nimic deja mă travestesc cu ce-
rul – pasul mă cheamă în fine • plec cu figura prin
hazardul norului – la ora sălbatică a hlamidei • şi tunel – sau mă preschimb într-un tunel eu însumi •
cartea gîndurilor fugind pe paginile frunţii • tremur îmi uit memoria sau memoria mă uită • unde s-au
poate printre fantomele dubiilor • îţi iei în pumni dus stocurile de luciditate cîndva acumulată • to-
somnul invizibil – de parc-ai strînge nişte ochi in- nele acestea de eu-însumi spulberat • automobilele
formi care se caută • şi-ţi respiri privirea fără alte co- sincopelor trec în trombă – ca nişte secunde unde
mentarii • inutilă – lumina îţi atîrnă de pleoape ca o ninge un labirint de negru • şi-unde ning cu fiecare
întrebare coagulată • tu mă recunoşti – atît doar că fulg care dispare într-un rezervor de timp • culorile
tu nu exişti • de cînd îţi scrii infinitul – înălţimea ţi minutelor alunecă pe centimetrii orelor • şi mă agăţ
se măsoară doar prin cădere • navigaţia numai prin de acul ce mă picură dincolo de mine – şi-acelaşi
naufragiu • cum să descoperi codrii atîtor explicaţii lunecă din sine şi rămîne dispărînd • de parcă lu-
– cînd pînă şi rădăcinile zdrenţelor se încruntă • la mea toată – sanie de-anxietate neagră – ar luneca
ce bun să te naşti – dacă totul e eternă reîntoarcere • pe-un derdeluş • iar îngeri de cadrane s-ar roti în
în loc să vorbim – am putea pulveriza pur şi simplu jurul unui centru insezisabil • singur e tot ce-mi mai
cuvintele • dacă pisălogii n-ar purta turban de nervi rămîne din tot ce-am aruncat – pe fereastra ornice-
• străbat cu marimba celestă albuşuri eterne • toate lor •
aceste note – stranii bucle ale buzelor • ce degete bat
la fereastra fantasmelor – ce săruturi trezesc clitori-
sul sclipitor al himerelor • flăcările clipelor mă aduc iarba s-ar zice că ninge
înapoi – în palatul memoriei • ninsoarea capriciilor
rezolvă ecuaţiile prostituţiei • şi ale diverselor cate- iarba s-ar zice că ninge spre cer cu verde – decolo-
gorii de demisie • tu nu există – iar el e o evocare rîndu-se-n intens • piciorul rătăceşte printre pube-
bizară • umbra e ultimul număr al spectacolului – pe lele incerte – ca nişte luni ciudate – cenuşii • de fapt,
poteca ce face din mine prinţul moştenitor al nean- parcă dansînd, piciorul intră-n mers ca-ntr-un tunel
tului • cu-acoperişul de plastic – ritmat de becuri galbene
precum nervii isteriei • de călcîi şi-n jurul gambei
atîrnă fîşii de mişcare – zdrenţe de timp flutură de

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 17


Poesis

pulpe • hematomurile minutelor se-ntind prin țesu- tul cu rotund de destin • eu de obscură reîntoarcere
turile statice • străinul mănîncă în chip de ierburi – • ciudate-s buclele străvezii ale lacrimilor – cu un-
stele • un picior solitar e un animal bizar – gravitînd duioasa lor legănare de-ntârziată nebunie • surîsul
în jurul frînturilor de dispariţie • insectă vizibilă re- e singur plutind prin neştiiri de absenţe topite • şi
zistînd abia unui profund curent letal invizibil • şi singur îşi ucide oglinda pentru-a dăinui în solitudi-
aurul cu şerpii de nelinişte suflînd dinspre adâncuri ne • aburul silabelor culege abisul din fiece fruct •
de crepuscul închegat • şi mâinile ce par c-ar ninge clipe verticale învăluite în fulgere • zdrenţe-n târziu
prin luciul unor oglinzi cu privirile absolut statice de adânc – farurile planează în spirale de-acum şi de
• eu însumi trec întreg prin vînătaia sinistră a tim- alb • pete amorţite-n pescuite pătrate • piatra pe care
pului • ies în galben c-un ţipăt ce nu-mi mai aparţi- mi-a dăruit-o noaptea e plină de clipe • mă întind în
ne • descarc pentru ultima oară în broasca încuiată intimitatea străină ca într-o imponderabilitate cu ar-
gloanţele cheii • fiece bucată de tunel scînteiază de- gintul timbrat • mînile mi-alunecă-n priviri • sânge-
un întuneric unic tăiat de-un galben ascuţit şi rece le nopţii e beznă de aur • briză dintre sensuri şi sem-
• şi broasca înaintează rănită – undeva la liziera lui ne • mă dizolv nu prin moarte ci regăsind pagina
nicăieri însingurat cu nimeni • naşterii • flori secunde din grădina avisului – e ca şi
cum ai purta destinul la deget • plămînii incandes-
cenţi ai stelelor caută cu misterioasă apnee • orbul
solitudine rotundă înoată-n privire străină – alogenul se zămisleşte pe
sine • exilul e strania lui naştere infinită • drumuri
solitudine rotundă cu creşterea înceată – nimeni cu- incerte scobite de porţi imposibile – poate parante-
lege fructele punctului • deschide chipul ce se revelă zele onirice ale realului • ochiul e lup singuratic al
în literă • centrul – cununa abisală a tot ce se lasă sa- stepelor şi cântec de-oglindă de lună • sora cu pa-
cralizat de cuprindere • zdrenţele coroanei niciunui loare dezolată • însă anxietatea e unicul orizont – cu
rege ci numai – ale unui început de înţelegere • me- nimeni dincolo sau dincoace •
sajul de strălucire al străinului – măsura de lumină
a mirajului • palmierul cu aripi din rotundumul vid
• şi poate un cuvînt ca un atlant incolor • ce priviri
ascunde mersul – ce ochi drumul • ce noi labirin- orbul cu aripi albastre
turi iarna – această cărunteţe a vidului • solitudinea
creşte rotund – floarea pluteşte între avis şi pasăre • orbul cu aripi albastre • el zboară cu întunericul – cu
cupă sau tron – gînd reificat al unei stranii aşteptări petalele sufocării – cu suferinţa narcotică a magne-
inutile • întîmplarea poetului aruncă în raze ţipătul ţilor • gheaţa de greaţă o poartă pruncii în bucăţi •
spinilor • adâncuri grele săpate-n refuzuri bruşte • poetul o culege cu mâna din plexul solar • ciudată
salcia letală plînge cu friguri de aur – îşi înclină cân- mană a unui pustiu psihologic • binecuvîntată fii tu
tecul spre recele verde • am fost – am fost – şi cu depresiune a dezgheţurilor • cu lacrimile atîrnînd de
toată dispariţia – melancolic durez • suntem ţesuţi ghizdurile abisului – acolo unde cerul însuşi se cra-
din evanescenţele semnelor cu care ne înţelegem • pă sub adînc • nimicul – unde sub cerul şters – ha-
ne apropiem de noi înşine prin tot ce ne părăseşte osul se bea • vin insaţiabil • unde tăul florii şi-arun-
– zâmbetul e o pasăre care zboară cu aripi de eşec • că masca avisală – iar tu îmi culegi sila din lacrima
vântul plin de cuvânt strigă numele lui dumnezeu • îngustată a gîtlejului • tone de roşu în evanescenţa
îngîndurată pulbere cu sceptrul de nisip • poetul îşi cristalului • panica limpezimilor • şi coroana de
tîrăşte zdrenţele printre cuburi de limite • ţipă prin spini a monoschizofreniei de uraniu • insula de ne-
palme din ochi – explozii ofilite de-amurguri • ni- gru – când omul se rătăceşte în minotaur • peste tot
meni se întîmpină îngîndurat – neştiut de acelaşi • palinca paleopitică-n care îmi dizolv cu obstinaţie
creierul – petala unde scrisul meu m-a uitat • şi-an-
tena cu care captez dune stelare • poate un cuvînt
timp invizibil cu scara mai palidă – şi iar treptele ce mi se scurg
pe obraji •
timp invizibil de piatră’n nicăieri de evanescenţă •
negru din străfund şi din gol • inelul leagă pămân-

18 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Poesis

oglinzi transpiră drumul acesta

oglinzi transpiră – plîng în cupe ocultate • în clipe drumul acesta argintat cu lacrimi • unde-un melc
ascunse – parcă zidite • un timp tencuit – cu pleoapa uriaş îşi abandonează labirintul • singur aude încă
plină de lacrimi • un mit jupuit de-o înţelegere prea sânii tăi reci ca nişte stele • abisul se apropie de mine
adevărată • o lume repovestită mereu de-un alienat – prin mine – tiptil • şi inima mea plină de Nu! •
cu buzele lipite • sau poate-un cîine ce se desenează inima mea plină de Unu • cheile sînt copiii întrebării
singur dispărînd • o melodie a paradoxurilor • mai • cînd adormeam în patine – tu mi-ai fost nesfârşit
liberă – pe măsură ce se înconjoară de moarte • plu- patinoar • funambul al cuvintelor – cu verdele flexi-
tind peste feţe absente – fără să-ncerce să mai spere bil ca nopţile visului • vai! dacă tăcerea mea ar mai
– neştiutele • putea vorbi – acum că moartea coseşte zăpada •

(din ciclul inedit Zdrenţe)

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 19


Reflux

Scriitori bucovineni
la ceas aniversar

Alexandru Ovidiu VINTILĂ


lizată de autorul bucovinean, subliniind că: „fiorul
poematic a fost surprins; Mircea Lutic a rămas fidel,
Mircea Lutic - 80 prin sintaxă şi melodia textuală, mişcării impulsive,
agitate, spiralate şi sacadate a frazei scării intensităţii
Poet și traducător, publicist și ziarist, Mir- dostoievskiene, traducătorul e mai cu seamă atent la
cea Lutic este un nume cu greutate în spațiul lite- patosul frazei dostoievskiene”.
rar de expresie românească (și nu doar) din nordul Așadar, nu putem să nu amintim de acti-
înstrăinat al Bucovinei istorice. Poezia sa, premia- vitatea de traducător a lui Mircea Lutic, una absolut
tă inclusiv de Academia Română, stă sub semnul prodigioasă. A tradus autori precum Dostoievski,
credinței în Dumnezeu, din imboldul mărturisirii Tolstoi, Puşkin, Lermontov, Cehov, Solohov, Tur-
ajungând să construiască un notabil eufemism al gheniev, și asta enumerându-i doar pe cei din lite-
Logosului, lumina și frumosul fiind constante ale ratura rusă.
unei poezii imnografice marcate de trăirea crești- De-a lungul timpului a fost distins cu nu-
nă. Fără doar și poate veritabil orfevru al cuvântului meroase premii precum: al Uniunii Scriitorilor şi al
scris, Mircea Lutic mizează pe efuziunile unui pate- Comitetului de Stat al Moldovei pentru Edituri, Po-
tism cu virtuți sapiențiale, originalitatea versurilor ligrafie şi Comerţul cu cărţi, pentru traducerea ro-
sale nefiind una căutată, ci provine dintr-un firesc manului Fraţii Karamazov de F. Dostoievski (1984);
recognoscibil pentru poezia pe care o practică. Des- Premiul Literar Internaţional „Ivan Franko” al Uni-
pre Mircea Lutic, eminescologul Mihai Cimpoi afir- unii Scriitorilor din Ucraina (1995); premiile literare
ma că este un „poet romantic al miracolelor ce aduc „Dmytro Zahul” (1999), „Mircea Streinul” (2001),
primenirea, ca degustător aristocratic al aromelor, „Isidor Vorobchievici” (2002); Insigna de Onoare a
culorilor, sunetelor, pe care le ţese în reliefuri fine. Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina (2009);
Versul îi apare satanizat şi înmuiat în blestem biblic Diploma de Onoare a Radei Supreme a Ucrainei
[…] sugerând condiţia tragică a omului şi omenirii”. (2010); Premiul Literar „Mihai Eminescu” al Acade-
Tot Mihai Cimpoi se referă și la traducerea Fraților miei Române (2012). Decorat cu: Ordinul Naţional
Karamazov, celebrul roman al lui Dostoievski, rea- al României „Serviciul credincios” în grad de ofiţer

20 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Reflux

(2000); medalia „150 de ani de la naşterea Luceafăru- sinceritatea poetului, dar și „cultul bunului-simț”
lui literaturii româneşti” (2000); medalia „600 de ani cu care este înzestrat. „Dincolo de orice, mai afirmă
ai oraşului Cernăuţi” (2008); medalia „Teiul de Aur” Constantin Hrehor, Ilie T. Zegrea – un destin tra-
(2017). Este Cetăţean de onoare al Bucovinei (2015), gic în oglinda căruia se reflectă întregul Cernăuți,
bursier regional (2009) şi prezidenţial pe viaţă (2014). de ieri și de azi – e cel mai înalt dintre aezii Cetății.
Una peste alta, Mircea Lutic este un scriitor Harul și cumințenia exprimate aproape evlavios, as-
major, cu o operă complexă, prin poezia sa, dar și cetic, au găsit în poet un exemplu sensibil, frumos
prin traducerile cu care s-a nevoit, autorul nu face și unic”. Eminescologul, criticul literar și prozatorul
altceva decât să se exprime pe sine. Opera sa este în Theodor Codreanu subliniază următoarele: „Ilie T.
același timp mărturisire, dar și mărturie. Zegrea este (…) un poet (…) de o asprime și de o
„Făt-logofăt al literaţilor cernăuţeni”, cum sobrietate a expresiei care-l singularizează nu numai
l-a numit istoricul și criticul literar Ștefan Hostiuc, între confrații din Bucovina nordică, dar și în spațiul
acum când împlinește o frumoasă și rotundă vârstă, general românesc”.
opt decenii de existență, îi urăm un sincer „La mulți Amplitudinea meditativă asigură în poe-
și foarte buni ani”! zia lui Ilie T. Zegrea o anume deschidere către idee.
Există în lirica autorului bucovinean un simț aparte
prin care se racordează la sensibilitatea cititorului.
Ilie Tudor Zegrea - 70 De asemenea, putem afirma că Ilie T. Zegrea este un
caligraf al elegiacului și un melancolic atent la deta-
Președinte al Societății Scriitorilor Români liile realului și ale istoriei sub semnul căreia trăim:
din Cernăuți și redactor-șef al revistei „Septentrion li- „De câte veacuri oare în palide amurguri/ Ne vizi-
terar”, membru al uniunilor scriitorilor din România, tează umbre cu-aceiași îngeri triști,/ Scoși de fachiri
Republica Moldova și Ucraina, Ilie Tudor Zegrea este din măneci în piețele din burguri,/ Șoptindu-mi la
recunoscut drept unul dintre cei mai importanți po- ureche: Trăiești sau doar exiști?”.
eți ai momentului din nordul Bucovinei. Lirismul pe Trebuie să spunem și faptul că activitatea
care-l cultivă este unul care se desfășoară între cadrele sa literară a fost răsplătită cu o serie întreagă de pre-
unei lucidități tăioase, fiind, în același timp, capabil mii, fiind distins, inclusiv de Președinția României,
de candori pe care nu și le reprimă. Apărător al limbii cu Medalia jubiliară „150 de ani de la nașterea lui
române, poetul cernăuțean este o pasăre tot mai rară Mihai Eminescu”. Uniunea Națională a Scriitorilor
în peisajul cultural al nordului Bucovinei. Înzestrat din Ucraina i-a acordat Insigna de merit.
cu o cultură solidă, cu stil și finețe, Ilie Tudor Zegrea A lucrat în redacția ziarului regional „Zo-
este un intelectual de calibru, o personalitate incon- rile Bucovinei”, începând cu anul 1966, după care
turnabilă a Bucovinei. Elocvente în acest sens sunt și din 1977 și până în 2009 a fost redactor și șef de re-
cuvintele criticului literar Alex Ștefănescu: „Poeziile dacție în cadrul Redacției emisiuni radiofonice în
sunt tulburătoare. Ele aparțin cuiva care a înțeles mai limba română a Companiei regionale de stat Cer-
mult decât poate suporta o ființă omenească și care, năuți pentru Tv și Radiodifuziune. De remarcat că
ca să uite, face din viață un spectacol”. poezia sa a fost tradusă în limbile rusă, ucraineană,
Constantin Hrehor, un confrate într-ale engleză, franceză, germană și maghiară.
poeziei, spunea despre Ilie T. Zegrea că în tot ce a Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani,
scris a pus „eu din eul său nefățarnic”, remarcând îi urăm viață lungă, cu sănătate și liniște sufletească!

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 21


Cronica literară

Nostalgia valorilor

Ioan HOLBAN
Titlul celei mai recente cărţi a lui Constan- unei scări de valori şi a revizuirii ei - iată argumentele
tin Coroiu, Mărturia altor generaţii. Dialoguri în timp unui intelectual fin, care sînt argumentele întregu-
(Editura Alfa, 2019), trimite, în chip explicit, la cel lui cîmp cultural românesc de azi. În Mărturia altor
interbelic din bibliografia lui Felix Aderca: Mărturia generaţii, Constantin Coroiu stă de vorbă cu şaizeci
unei generaţii din 1929 fixa o epocă şi personalităţi- şi opt de personalităţi culturale, din nefericire, mul-
le sale, aşa cum le-a văzut atunci risipitorul Aderca, te dintre ele dispărute: şi acest detaliu face încă mai
„un literat complet şi nespecializat”, cum i-a zis Tudor preţioase interviurile lui Constantin Coroiu cu Ioan
Arghezi. La distanță de, iată, nouăzeci de ani, apare Alexandru, Nichita Stănescu, Eugen Barbu, Mihai
mărturia altor generaţii care, (con)vorbind cu Con- Beniuc, Marin Sorescu, Mihai Ursachi, Constantin
stantin Coroiu, de la începutui anilor '70 pînă azi, Ciopraga, Mircea Zaciu, Alexandru Ivasiuc, Luci-
(con)figurează profilul societăţii româneşti în ceea ce an Raicu, George Lesnea, Alexandru Piru, Șerban
are ea esenţial, cu tabloul valorilor sale, nu numai în Cioculescu, Alexandru Paleologu, George Bălăiţă,
dimensiunea culturală ori, încă mai restrictiv, literară. Constantin Țoiu, Adrian Marino, Mircea Iorgulescu,
În masivul volum tipărit recent, Constantin Coroiu Ioanid Romanescu, Petru Creţia, Mircea Popovici,
adună, în cronologia realizării lor, interviurile cele Cezar Ivănescu, Augustin Buzura. În fapt, Mărturia
mai importante, consistente, reprezentative din patru altor generaţii este o carte de eseuri, scrisă de mai
cărţi anterioare, Dialoguri literare (I, 1976; II, 1980), mulţi autori în prezenţa unui moderator. Lecţia lor?
Mărturii în timp (1997) şi Paralele inegale (2003), la O civilizaţie a comunicării de care, din păcate, ducem
care se adaugă cîteva „inedite”, cu aproape șaptezeci atîta lipsă: „dialogul e o convorbire între doi inşi în
de poeţi, prozatori, critici literari, istorici, editori, care fiecare ascultă ce spune celălalt. Fiindcă - spune
pictori, dramaturgi, muzicieni; de la cele mai „vechi” Șerban Cioculescu lui Constantin Coroiu - sînt şi dia-
întâlniri (1974), cu Nichita Stănescu și Ioan Alexan- loguri în care fiecare ascultă numai ce spune el”. Și nu
dru, pînă la cea mai nouă, cu Șerban Foarţă în 2005, acesta e „spectacolul” pe care îl oferă, zilnic, în toate
interviurile din Mărturia altor generaţii îşi găsesc mo- mass media, tot felul de iacobini demagogi? Funda-
tivaţia în aceste rînduri dintr-un util şi percutant ar- mentalismul e încă un obstacol de depăşit de fiecare
gument la cartea anului 1997: „Într-o vreme cînd una și de întreaga societate românească. În fiecare inter-
dintre cele mai omenești stări ale «trestiei gînditoare» viu se află lucruri memorabile, fie că autorul vorbeşte
nostalgia este pusă la zid de cohortele de foşti delatori, cu Walter M. Bacon Jr. despre spiritualizarea frontie-
de puşcăriaşi de drept comun deveniţi peste noapte relor şi pericolul naţionalismului, al şovinismului, cu
dizidenţi, de politicieni năpîrliţi, de învîrtiții tranzi- Mihai Beniuc despre diferenţa sensibilă dintre a scrie
ţiei, mărturisesc că am recitit dialogurile de faţă cu versuri şi a scrie poezie, cu Nicolae Breban despre
sentimentul irepresibil al nostalgiei valorilor”. problemele romanului, cu Nicolae Manolescu despre
Aşadar, nostalgia valorilor, nevoie acută de independenţa şi creditul moral ale criticului care, la
repere sigure într-o lume în surpare sau, mai bine, 36 de ani, avea limpede proiectul construcţiei unei
în necontenită mişcare şi căutare de sine, necesitatea Istorii a literaturii române; Nichita Stănescu, în 1974,

22 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Cronica literară

memorabil, despre Nicolae Labiș și ideea de tinereţe: cu un timbru distinct, provocatoare, reprezentînd ele
„Ideea de tinereţe însoțeşte pe aceea de revoluţie. Ori- însele un „nod” în jurul căruia se pot construi un eseu
ce revoluţie întinereşte de fapt viața, ideologia, insti- şi, poate chiar, o carte, interviurile lui Constantin Co-
tuţiile unui stat”; Mircea Zaciu vorbind despre magiş- roiu sînt totdeauna interesante, gîndesc realitatea (vă-
trii săi din „școala” istorico-literară transilvăneană, cu zută sau citită) şi nu doar o consemnează: Constan-
o pledoarie lucidă, „pentru o creştere a mîndriei de a tin Coroiu e, cum spune Daniel Cristea-Enache, „un
avea o literatură proprie cu valori de talie europeană”; veritabil profesionist al dialogului”. Înainte de toate,
Lucian Raicu: „Spiritul critic şi ironia ajută, paradoxal publicistul vine bine pregătit la dialog, din respect
în aparenţă, să ne păstrăm pasiunea, puterea afectivă faţă de cel intervievat, de cititor şi, nu în ultimul rînd,
în bune condiţii pe o durată, cred, inalterabilă. Dim- faţă de sine, de profesiunea sa; ştie ce să întrebe, are o
potrivă, pasionaţii în exclusivitate de azi sînt blazații cultură temeinică şi o strategie abilă a convorbirilor,
incurabili de mîine”; Alexandru Paleologu despre de aici, actualitatea unor interviuri „vechi” de aproape
eseu care este „o manifestare a unui cincizeci de ani. Constantin Coroiu
mod destul de lent de a lucra” şi, în- este insistent, fără să fie „obraznic”,
tre altele, un portret emoţionant al întreabă pînă i se răspunde; e un joc
Iaşului: „Puţine lucruri îmi plac atît plăcut, în care se angajează imediat
de mult ca peisaj urban, ca instalare şi cititorul; iată-l, de pildă, pe Petru
a unei cetăţi în spaţiu, cum îmi pla- Creţia ocolind răspunsul la între-
ce Iaşul. Profilul său văzut din avion barea „care este versul eminescian
sau de pe o înălţime este superb, el care vă obsedează, care vă înfiinţea-
se instalează în spaţiu cu o graţie, ză sau, eventual, vă desfiinţează”, de-
cu o eleganţă şi un stil într-adevăr terminat, pînă la urmă, trecînd prin
comparabile cu ale cetăţilor italie- fastuoase divagaţii, să spună, totuşi,
neşti”; Zoe Dumitrescu-Buşulenga acea frază memorabilă - una din
despre relaţia maestru - discipol, ţintele oricărui interviu: „Mă obse-
care este una „pedagogică”, iconică dează ceea ce l-a obsedat şi pe Emi-
şi un raport de creativitate: „Uce- nescu în cele două-trei săptămîni
nicia trebuie acceptată în sensul de la sfîrşit”. Mărturia altor generaţii
de formare la şcoala unui maestru, este o carte reconfortantă şi din alt
spune Zoe Dumitrescu-Buşulenga, punct de vedere: şirul personalităţi-
copleşită de amintirile despre ma- lor cu care a stat de vorbă Constan-
estrul său, Tudor Vianu. În Renaştere, viitorii mari tin Coroiu lasă senzaţia - dacă nu dă chiar certitudi-
pictori măturau ani de zile atelierul maestrului, îi nea - că mai e posibilă o scară de valori în jurul căreia
pregăteau culorile. Asta este, numai pentru spiritele să se adune, în sfîrşit, tumultuoasa, năuca noastră
superficiale, umilitor. În esenţă, e o devenire, o înno- tranziţie, că încă sînt subiecte importante de discu-
bilare continuă”. Întîlnirea unor mari spirite, se mai ţie, în afara şolticăriilor politicienilor ori vip-urilor de
întîmplă, în cartea lui Constantin Coroiu, şi altfel, un mucava. Interviurile nu plictisesc nici un moment,
„colocviu” ad-hoc despre proză, de exemplu: Nicolae unele se citesc pe nerăsuflate; Constantin Coroiu e şi
Breban spune că în roman, esenţial e personajul, la fel un ficţionar, în interviul imaginar cu Iacob Negruzzi:
crede şi Constantin Țoiu („Cea mai importantă pro- iluzia funcţionează ireproşabil încît ai senzaţia netă că
blemă a prozei este Personajul”), pentru ca Alexandru Iacob Negruzzi chiar a fost la Iaşi, din nou, la sărbă-
Ivasiuc, într-un alt timp, să constate faptul că proza toarea celor 135 de ani de la apariţia „Convorbirilor
nu trăieşte prin personaj. Literare” şi că a stat de vorbă cu Constantin Coroiu.
Asemenea cărţi sînt foarte căutate de tot fe- Preocupat mereu de cei care au un destin (şi
lul de cercetători (istorici literari, critici, sociologi, is- făcînd, mereu, diferenţa faţă de cei cu o soartă), Con-
torici ai culturii şi mentalităţilor), atît pentru informa- stantin Coroiu citează şi pentru sine o propoziţie a lui
ţiile pe care le conţin, cît şi pentru imaginea „crudă” Eugen Simion: „a fi critic înseamnă a avea răbdare de
- o imagine „prin ricoşeu” - a autorului intervievat. cămilă”. Păstrînd termenii, cărţile anterioare ale lui
Construită cu fineţe, Mărturia altor generaţii e a unui Constantin Coroiu - Tinereţea lui Gutenberg, Dialog
om care ştie să asculte, dar şi să provoace interlocu- în actualitate, Paradisul perisabil, Viaţa ca o postfaţă,
torul: „Personalitatea celui care știe să recepteze este Lecturi subiective, Memoria la timpul prezent, Texte şi
esenţială”, spune cineva, pentru ca prozatorul Con- contexte - au făcut urechea acului prin care Mărturia
stantin Țoiu să adauge: „Interviul şi dialogul intră în altor generaţii trece „cămila” unei literaturi somptu-
sfera criticii literare şi a filosofiei”. Bine personalizate, oase.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 23


Cronica literară

Poetul de la Onești
(Gheorghe Izbășescu)

Constantin CUBLEȘAN
De-a lungul anilor s-a împământenit un fel de cunoaștere/ se află și un strop de cruzime./ Iar
de obișnuință (ar fi să zic tradiție) ca în Moldova să- de fantasmele din totdeauna/ chiar nu te poți spăla
și afle spațiul și climatul propice afirmării mulți scri- pe mâini când vrei” – Animalul domestic, III) pe
itori proveniți din celelalte părți ale țării. Din Sud, care ar dori s-o tranșeze la masa de scris, unde își
bunăoară. Nu vreau să dau exemple – sunt mult prea află cu adevărat sensul vieții: „Noaptea îmi ascult
multe – dar poetul Gheorghe Izbășescu (1935-2017) muzica de orgă/ a mesei de scris și chipul interi-
este, cu siguranță, un asemenea caz relevant. Născut or din tablouri/ îmi levitează prin camere, dvenite
într-o comună din Muscel (Lăicăi), începe să învețe mai mici,/ ca o gură locuită de vitrege limbi/ să-
carte la liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, mi citească lista zilnică de datorii./ Iar în cer se fac
continuând cu studii universitare la București (Fa- economii/ dacă-mi îndrept ochii spre el” (Muzica
cultatea de Filologie) pe care e nevoit să le întrerupă din orga mesei de scris). Rezonanțe religioase îi
pentru câțiva ani. Se reînscrie apoi la Universita- împlinesc verbul, aflând în mitologia biblică teme
tea „Al.I. Cuza” din Iași (tot la Filologie) pe care o de reflecție și mai cu seamă motive de reprezen-
absolvă în 1970. Era de-acum un student întârziat tare parabolică a lumii, pe care le interpretează/
care își începuse deja cariera didactică, profesând în ilustrează în comentarii metaforice:„La marginea
Tg. Trotuș și Oituz, pentru ca în 1962 să se stabi- lacului din Nazaret/ tălpile lui Iisus ascultau vân-
lească în orașul Onești, unde rămâne definitiv, im- tul/ cum îi trimitea mesaje/ de la îngerii-lucrători
punându-se ca un veritabil ferment al activităților pe șantierul din cer./ Și ei cântau imnuri de luptă./
culturale și literare, scriind poezie (A publicat vreo Vestind o lume care piere/ sau una care vine/ din
douăzeci de volume, cele mai multe după Revoluție, alte vremi, ca o cetate sfântă” (Lacul din Nazaret).
când se impune ca o voce aparte, nutrindu-și viziu- Mai aproape de natura cu care se identifică în dia-
nea, spune Nicolae Oprea în prefața ultimului său lectica neîncetatei reînvieri, descifrează, de aseme-
volum, Râsul galben din adânc. Ediția a II-a, revă- nea, semnificații mitologice în elementele primor-
zută și adăugită. Prefață de Nicolae Oprea. /Editura diale ale acesteia: „păzind vitele căutam/ urme de
Junimea, Iași, 2018, Colecția Atrium/, din „drama zei prin văi adânci rămase// așa am învățat primele
Mântuitorului”, îngemănând „mitul cu realitatea”) și părți/ din biografia naturii/ ucenici ai zeului Pan
stimulând numeroși tineri din localitate în a-și per- între trunchiuri/ de brazi/ iar icoanele de-atunci
fecționa discursul prozodic. prin ani/ ne-au însoțit creșterea până azi” (Ca în-
E un temperament neliniștit care se caută tr-un salt pe scenă).
continuu pe sine, care poetizează stări contem- Prin scris, prin poezie, Gheorghe Izbă-
plative în natură, meditând asupra sensului exis- șescu se reprezintă, decantându-și propria cheltuire
tențial, în relație cu veșnicia, ca într-o înfruntare a vieții în factologia efemeră a cotidianului, pecet-
continuă de atitudini dramatice („în orice dorință luit de mistere sacre: „Câtă vreme nu reușim măcar

24 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Cronica literară

să ne menținem/ sufletul în forma-n care/ ni l-au cimitirul bise-


născut mamele,/ zadarnic încercăm să-i cunoaștem ricii din satul
naturii/ părți din biografia-i plină de plângeri./ Ca meu)/ la flacă-
un produs al uitării de-acum și de mâine.//Zadar- ra unui foc mic
nic încercăm să vedem de ce-n restul/ cărnii se află/ au mâncat,/
ceea ce e doar taină în creier./ De ce neînțelesurile în pauza de
nu sunt decât/ o alcătuire a limbii. Și au darul/ de-a prânz, neliniș-
crește ca rezultat al experienței.//De ce mila-nvinge tiți,/ măsurând
plânsul/ din toate pădurile vecine cu îngrijorarea/ ale vieții osci-
și capete de sălbăticiuni ajung triste/ pe masa mea lante hotare.//
de scris./ Vândute de negustorii de suflete rătăcite.// Și din vorbă-n
De-aceea-n somn îmi trag cearceaful peste cap,/ vorbă au ajuns
îmi trag capul peste umeni,/ ca-n gaura din piept să să se-ntrebe:/
ascult copilul durerii/ cum îmi citește colile/ ce pe dacă rostul lor
întuneric timpul mi le-a scris./ Ca-n ele să-și regă- pe pământ ar
sească/ fugarul mister, vuind din altă lume” (Ceva se fi,/ cum spun
întâmplă în sufletul naturii). unii,/ doar de
Meditația filosofică asupra destinului vine la moarte un
dintr-o prelucrare livrescă a unor teme pe care le împrumut./
tratează oarecum epic, în spectaculoase imagini de Și dacă omul
rezonanță shakespeareană, reluând motivul gropari- definitiv va
lor hamletieni: „Toamna era pe sfârșite când cei doi dispare/ când
țărani/ săpând o groapă nouă, într-una veche,/ (în trupul rece e coborât/ pe funii îmtre pereții de lut.//
Auzindu-i însă bătrânul preot/ din
pridvorul bisericii,/ el, care știa tai-
ne cu mult mai mari/ și mai fără de
răspuns ce ne așteaptă,/ când sufletul
se desprinde de trup/ din cerească
poruncă,/ a luat în palme oasele de
demult/ șoptind groparilor cu îngân-
durare:// «Omul, după ce moare, e ca
ologul/ ce, vindecat, singur cârjile și
le-aruncă./ Deoarece viața chiar e un
împrumut de la moarte,/ un prim al
ei scut./ Iar somnul, zilnica dobândă
pentru acest împrumut».// Cei doi
țărani și-au aprins câte o țigară/ sim-
țind că tutunul din ea scârțâia ca ni-
sipul./ Simțind că în curând va nin-
ge;/ zăpadă, numai zăpadă./ Și prin
ea, unul pe altul n-o să se mai vadă”
(Zăpadă, numai zăpadă).
Lirica lui Gheorghe Izbă-
șescu, adesea contosionată în ima-
gini confecționate la vedere, impune
o neliniște continuă a căutării de sine
a poetului, ce-și asumă, oarecum li-
vresc, condiția unui Orfeu tracasat
într-o lume obscură, cultivându-și
discursul cu valențe tezist-inițiatice.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 25


Cronica literară

„În ruinele unui grai


locuiesc numele divine”
(Dan Damaschin)

Mircea MUTHU
Claviatura religiosului din literatura noas- rile (2001), Rugăciunile pictorilor (2005) şi la care
tră modernă şi contemporană cuprinde un semni- se adaugă „antologiile de autor” – Denecuprinsul
ficativ număr de poeme prioritar cu temă biblică (2007), Cartea expierilor (1996) şi Ziua Fiului
propriu zisă şi într-o proiecţie de obicei imnografi- Omului (2016). Aspiraţia spre Sacru, în gramatica
că sau doxologică. La şirul impresionant de evocări scribului contemporan, face însă parte integrantă
/ apelative (Iov, Abraham, Moise, Ieremia et alii), de din eşafodajul metafizic în prelungirea – obstinată,
asemenea, de Psalmi transliteraţi dar şi de concepte programatică şi paradoxală la meridianul autohton
polarizatoare (Logos, Lumina ş.a.)1 se adaugă, la o – a „semenului” întru căutare şi suferinţă Heraclit,
altă amplitudine, meditaţii impresionante privind a romantismului german (Holderlin, Rilke sau No-
traversarea, cu sprijinul poeziei, a întregului ciclu valis), acesta trecut şi prin filtrul heideggerian.
de patimi şi iniţieri – limbul, infernul, purgatoriul Versurile /versetele în proza de multe ori concen-
şi paradisul - cîteodată sugerate, abreviate (precum trată până la apoftegmă şi într-un limbaj oracular
la Nichita Stănescu în poemul Ingerul cu o carte în ce include paralelismul sintactic al psalmilor unifi-
mâini), alteori diseminate ca în ciclurile de respira- că, într-o stilistică barocă şi, în acelaşi timp, apăsat
ţie (nu numai) imnologică semnate de Ioan Ale- monocordă poeme îndelung elaborate, dintre care
xandru. În raport cu aceste paliere ce acompaniază câteva – cu valoare de relee – migrează dintr-un
şi dublează cumva, la modul diferenţiat, înţelege- volum în altul. Avem în faţă o sensibilitate poetică
rea literală, alegorică dar şi simbolică a Textului cu totul aparte, aş spune unică nu doar în spaţiul
Sacru creaţia lirică a singularului Dan Damaschin transilvan, neîncadrabilă în vreo generaţie de brea-
se plasează, barbian vorbind, în „polul plus”, asimp- slă; un „vlăstar orfic” (Viziune) pe treptele aspiraţi-
totic – aş sugera – la pragul anagogicului încă de la ei dramatice, mai mult: tragice spre numinos / id
debutul, în tonalităţi ermetizante, din Intermundii est = „sacrul minus elementul moral şi minus orice
(1975). Plachetele următoare, parcimonioase ca di- element raţional” – Rudolf Otto/ dar în versiunea
mensiuni, se înşiră pe un portativ eminamente mai ales heraclitiană (Unul şi Una din toate). Un
conceptual impunând o religiozitate profundă fără exemplu, cum a observat unul dintre comentatorii
a fi, totuşi, una mistică: Reculegeri (1981), Tranda- primelor culegeri, traducător din Rudolf Otto şi
firul şi clepsidra (1985), A cincea esenţă (1989), Julius Evola, este Fruntariile inocenţei (în Trandafi-
Kaspar Hauser (1991), Atotsfârşitul (1995), Indură- rul şi clepsidra) – „o anamneză orfică, o rememora-
re metafizică, o reîntoarcere la originile imaculate
1
Cf. de pildă Antologia poeziei religioase româneşti de la înce-
puturi până azi, Ediţie, note bibliografice şi Cuvânt înainte de ale fiinţei şi o refacere a drumului străbătut, treaptă
Florentin Popescu, Editura Albatros, Bucureşti, 1992.

26 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Cronica literară

cu treaptă, până la maturitatea ei îndurerată”2; al- închisă, / cu filele netăiate, / pe care o citeşte (fără
tfel spus, un traseu de fapt cu dublu sens, antino- să o răsfoiască)/ Ingerul”. Pateticul demers recupe-
mic, reiterat însă pe urzeala raportului Fiinţă – rator ce vizează, cu fervoare, incomunicabilul
Timp din Trandafirul şi clepsidra şi culminînd cu menţine la aceeaşi tensiune „actul poematizării”
ispăşirea, clamată de către eul liric, faţă de prăbuşi- (id est = „aducere la fiinţare”, „aspiraţie la exprima-
rea, degradarea omului în neistovitul flux tempo- rea totală”) astfel că, în poezia definită ca mod fun-
ral: „Uitasem fraza prin care Firea singură se / reîn- damental de implorată re-identificare a omului is-
sufleţeşte. Ispăşind trebuia să adast până / parabo- toricizat cu numinosul autorul – mărturiseşte în-
lele stihiilor îşi vor fi iscat iarăşi cursul.[...] Arătare tr-un interviu definitoriu – „îşi asumă, îşi experia-
a / lui Heraclit plângînd la căpătâiul noimei / noi- ză, concomitent, un rol dublu: al exorcistului şi a
melor / O, netrebnicie a perfecţiunii! Ajunsă / ză- celui exorcizat”, deoarece „textul îşi exercită poten-
dărnicie desăvârşita rânduială a consoanelor / şi ţialul exorcizant asupra celui care îl concepe şi
vocalelor unui cosmos” (Lecţia de limbă moartă). acest fapt se săvârşeşte, se întâmplă chiar pe par-
Într-o „proză pentru Holderlin” se evocă „ireversi- cursul conceperii sale”4 într-o dramatică automa-
bila smintire a unei harfe pe care / sublimul şi-a cerare intelectuală şi afectivă din care absentează,
trecut degetele” (Harfa smintită). Altădată, „Aju- în totalitate, zâmbetul, resemnarea sau împăcarea,
tându-se cu dinţii scoate Orfeu ultimele acorduri cu excepţia cîtorva piese din Intermundii. Totul se
din harfă / Resemnarea sa de pe urmă ascute colţii, află, structural vorbind, sub incidenţa principiului
ghiarele fiarelor” (Cărţile junglei de asfalt) iar inte- pars pro toto a volumelor enumerate ce reclamă, în
rogaţia – „Ce nesăbuinţă preschimbă harul în vi- consecinţă, o firească examinare de factură herme-
novăţie?” – primeşte răspunsuri dar şi alte intero- neutică dar şi fenomenologică.5 Dificultatea apre-
gări închipuite dialogic, în poemul crucial, Hera- hendării exegetice rezidă tocmai în specificarea
clit, aproapele meu din A cincea esenţă3. Filosoful procesului de scurtircuitare a celor două sensuri
este „cel a cărui privire măsoară dintr-o dată / în- ale exorcizării în poemele construite de multe ori
străinarea unui veac” şi unde „lacrima mea ţinteşte contrapunctic şi pe amalgamarea unor imagini
să întâlnească o / lacrimă veche de milenii” şi asta splendide. Avansez ipoteza, împrumutată de la De-
în „privirea ce uneşte iniţialele cosmosului cu/ leuze, după care conceptul de devenire este mişca-
sfârşitul timpurilor”. Nostalgia, dureroasă, după rea de expiere dinspre actual spre ideal ori supra-
limbajul protopărinţilor alungaţi din Eden, nostal- natural (termen folosit pentru întâia oară de Nova-
gie acutizată în neputinţa modernului, unealtă a lis). Devenirea poate fi exemplificată aici şi cu
răului, de accedere la vârsta aurorală se izbeşte de de-teritorializarea limbajului poetic obişnuit şi în-
un zid ce depăşeşte motivaţia istorică, este, mai locuirea acestuia cu unul preponderent ceremonial
exact, înstrăinarea ontologică. Dorita identificare şi, în acelaşi timp, simbolic („Mărgăritarul iese din
sau, măcar, coalescenţă a sufletului individual cu orbire”). Expierea, ispăşirea – individuală, orgoli-
acela universal nu mai este acum posibilă pentru oasă şi lucidă totodată – a condiţiei de „eterni exi-
omul modern iar un enunţ concentrează la esenţă laţi a pământenilor” înalţă adeseori alternanţa vers
amară „dialogul” eului liric cu Heraclit: „Preţ de o / verset / „fragment” la cota disperării: „De-aş pu-
viaţă întreagă: / Mersul unui orb de-a lungul Mare- tea uita pe de-a-ntregul graiul / oamenilor”, rosteş-
lui Zid / chinezesc” (Ars Poetica din Atosfârşitul). 4
Interviul Menirea noastră, a muritorilor, este exprimarea a
La fel, în Ars poetica din ciclul Lacrymosa: „Ceea ce fost integrat în eseul lui Friedrich Michael, Dan Damaschin
visez/nu să scriu, ci să rescriu / o carte de-a pururi între viziunea unităţii şi adâncirea de sine, Editura Timpul,
Iaşi, 2014, p. 45 - 72
2
Ioan Milea, Poetul între fiinţă şi timp, în Idem, Sub semnul 5
Cf. Poemul Firul cu plumb (din Trandafirul şi clepsidra) face
poeziei, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999, p. 72 şi în interpre- obiectul analizei pertinente a lui Dorin Stefănescu în Restau-
tarea căruia poemul Trandafirul şi Clepsidra este o «povestire rarea chipului din nimic, imprimat în Poetică fenomenologică.
ontologică». Lectura imaginii, Institutul European, 2015, p. 345: „Imagi-
3
Trimiterile  şi aluziile la filosoful nesistematic din Efes au nea esenţială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidi-
fost identificate de către Marian Papahagi în Cumpănă şi rii [...] Imaginea fără imagine în care înaltul şi adîncul, văz-
semn, Cartea Românească, Bucureşti, 1991. duhul şi abisul îşi corespund”

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 27


Cronica literară

te eul liric („solie a ireparabilului”) dar „abia după între, metaforizat în „hăul nemăsurat” sau în „golul
ce cuiul din urmă a fost bătut în palmă”, conştient unui crater-potir locuit cândva” (Nespusul din In-
fiind de „lucrarea raţiunii, / o despicătură nefireas- termundii) îşi va afla totuşi locul, descoperirea ste-
că / ce te-a separat pentru totdeauna de luminişul nică, opţiunea ce oferă un sens mai apropiat, mai
fiinţei” (Pustiitorul din Atotsfârşitul). Nu întâmplă- uman, doritei, intactei ispăşiri viitoare a culpei co-
tor „Sfântul Ioan din Patmos”, cu trimiterile sub- lective: „înainte de a se propune drept cântec de
textuale la Apocalipsa şi comentat în două ipostaze ispăşire, citim în acelaşi interviu - poezia mea se
picturale (de Hans Baldung Grien şi Hans Burgk- vrea o împlinire a acelui deziderat ce întruchipează
mair), încadrează ingenioasele Rugăciuni ale picto- însăşi noima, rostul Poetului, menirea lui dintot-
rilor.6 In Cel cu totul Altul (din A cincea esenţă) deauna: de a preamări pe Creator şi Creaţia sa. A
prezenţa ontologizatului între este probatoriu pen- redescoperi Lauda, preamărirea orfică sau vetero-
tru eşecul doritei expieri a oficiantului aflat, pre- testamentară, înseamnă a întoarce Poezia la condi-
cum în Mormântul lui Holderlin, „pe muchea cra- ţia ei originară, de rostire a Numinosului”. De astă
terului vulcanic”, într-o stază reiterată obsesiv: dată limbajul mărturisirii e asemănător cu acela al
„Ceea ce revelaţia îmi procură este hăul nemăsurat preotului, în gramatica obişnuită: „Calea spre cu-
dintre mine, o biată creatură şi creatorul meu / noaştere a lui Dumnezeu şi calea spre autocunoaş-
Prin nimic din ceea ce purcede de la mine nu / mă tere a sufletului omenesc se dovedesc a fi conver-
pot apropia de Cel cu totul Altul;/ („Sacrul este în- gente, iar identificarea lor, unică, se săvârşeşte în
fricoşătorul însuşi”)./ In nesfîrşită depărtare de cel care este deopotrivă Fiul lui Dumnezeu şi Fiul
mine şi neajungere / stă Denecuprinsul”. Actul is- Omului”8. De altfel, florilegiul Ziua Fiului Omului
păşirii nu altfel decât, fatalmente, tot prin limbajul – înglobând Cartea expierilor, Cartea îndurărilor,
mărturisit însă ca insuficient culminează, în Car- Rugăciunile pictorilor şi Lacrymosa – este centrat în
tea expierilor, cu Agonia sfârşitului, aceasta predic- bună măsură pe Lauda Creatorului şi a Creaţiei
tibilă şi regăsibilă, de pildă, şi la Nichita Stănescu sale într-o tonalitate filocalică exemplificabilă, spre
în versuri din Noduri şi semne. ”Sunt o lumânare exemplu, cu ultima piesă, Poemul proscris şi pă-
pe care mila de sine o sufocă”, mărturiseşte „poetul mântul promis: „Va fi fiind o naştere lentă ca ză-
asfinţitului eonic” (Ioan Milea) iar oficiantul, de mislirea, în adâncuri, / a unui diamant, şi ivirea lui,
astă dată „tălmăcitor”, se transpune în postura lui pe crug, ce pare că / nu se mai termină. Va fi fiind
Maria Magdalena veghind a lui Georges De La regăsit graiul în / care Dumnezeu şi Adam îşi vor-
Tour: „Acum flacăra lumânării mele se oglindeşte / beau, şi nicio / silabă nu ne va fi răsărind cu lucoa-
în cerul altei lumi” (Rugăciunile pictorilor). Astfel, re străină”. Patetic, aflat într-o stare de permanentă
„născut în amiaza uitării încremenesc în muţenie” criză, neconcesiv cu propria fiinţă perisabilă, evo-
citim în Kaspar Hauser, în consecinţă poetul plon- când şi invocînd, pe „Ioan, exilatul din Patmos”
jează în „adâncirea în sine”7 până dincolo de cu- sau pe „cei din stirpea lui Holderlin şi Mallarme”
vânt, la o pneuma în sensul antic al termenului: dar, în final, apropriindu-şi Lauda Dan Damaschin
„Apt numai pentru ceea ce vine de la Tatăl. /Inţele- rămâne deocamdată „Autor al unei singure opere,
geam tăcerea Etherului, cuvintele/oamenilor – ni- / un neîntrerupt requiem” (Fragmente dintr-un
ciodată” (Mormîntul lui...). Numai că, în amintitul poem neexprimat) grafiind, căutând, prin versete şi
„fragmente”, visatul Poem de Aur în „Oglinda
6
Pentru Viorel Mureşan în Colecţia de călimări, vol. I, Editu- preaplinului, dar şi a deşertului lăuntric” (Odă filei
ra Caiete Silvane, 2011 comentariul liric al celor douăzeci şi imaculate).
două de pânze «e mai mult decât o plimbare poetică, e chiar
Drumul Damascului» (p.71).
7
„Între conştiinţa de sine, conchide Friedrich Michael în stu- 8
Interviul cit., p.50. In acelaşi spaţiu confesiv poetul denunţă
diul cit. – pură, adică neamestecată cu nimic ontic – a sufle- „latura demonică a liricii actuale” prin „absenţa Laudei”, ci-
tului individual şi acelui universal nu există diferenţă de na- tându-l pe cerchistul Wolf von Aichelburg – un ecou desigur
tură. Credinţa este regăsirea acestei unităţi. Este tocmai ceea din studiul, amplu, de neocolit al exegetului Dan Damaschin,
ce urmăreşte, cu o pasiune de monoman în versurile sale Dan Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre Europenism şi
Damaschin” (p.44). Universalitate, Editura Zenit, Cluj, 2009.

28 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Cronica literară

Un roman insolent
despre cuvânt (vorbire),
construit pe o teorie
de caz medical

Ion POPESCU-TOPOLOG
„Limbile vântului”1 e în primul rând o po- lul de natură din Moldova de Sus) cu fabulosul mi-
veste a locului de-acasă, natal, al autorului, loc si- oritic, cosmic, ridică foarte mult interesul de lectu-
tuat în ţinutul mirific al Obcinilor Bucovinei. Deci, ră, de cunoaştere. Căci trama epică – povestea – e
materia cărţii vine – cum se spune – din laptele aproape de tip ştiinţifico-fantastic. Un bolovan l-a
supt de la mamă de copilul venit pe lume odinioa- lovit pe ciobanul Gheorghe în cap şi capacitatea ce-
ră. E o lume arhaică, din zona munţilor, o lume de rebrală a acestuia trece prin nişte mutaţii. Se poate,
păstori – din spiţa „Baltagului” sadovenian –, sur- clinic vorbind? Doctorul Bucur de la Spitalul din
prinsă în timpul istoric de după cel de-Al Doilea Rădăuţi porneşte pe urmele dezlegării misterului,
Război Mondial, dar şi cu incursiuni şi trimiteri în mai întâi la spitalul din Suceava, apoi până acolo în
urmă, încă de pe vremea stăpânirii austriece. Per- creierii munţilor, la stâna unde Gheorghe era cio-
sonajul fabulos, pe umerii căruia stă toată cartea, ban şi unde s-a întâmplat accidentul. Şi-aşa intră şi
adică povestea, este ciobanul Gheorghe Borghes- el în zona fabulosului, a limbilor vântului, trăind,
cu, cu nume schimbat la naştere din Cruşinţchi în de fapt, o stare iniţiatică în lumea arhaică a păsto-
Borghescu printr-o confuzie sau destin. Pe firul rilor din Carpaţii Orientali – dar şi pe urmele mu-
vieţii acestui cioban e urmărită, de fapt, mişcarea taţiei psihice a pacientului său, până în Portugalia,
psihică spre înţelegerea lumii a unui copil-adoles- pentru că păstorul român – un cititor asiduu de
cent-tânăr, Gheorghe, ce devine un fel de mag, un cărţi – în delir, vorbeşte limba portugheză. În in-
Chesarion Breb din „Creanga de aur”, poate cea mai sula aceea stranie din golful de la ocean, se află un
interesantă şi inedită carte a lui Mihail Sadoveanu amfiteatru, unde vine şi conferenţiază doctorul Fe-
– şi mai încoace Santiago din „Alchimistul” lui Co- lipe Soares de la Facultatea de Medicină a Univer-
elho. Lumea magilor, a înţelepţilor daco-geţi, a lui sităţii din Lisabona – care avea ca temă fenomenul
Deceneu. Sigur, timpul istoric e cel mai dincoace rar – neanalizat mai serios în practica neurologică
de după Primul, dar mai ales după Al Doilea Răz- – cel al limbilor necunoscute vorbite de pacienţii
boi Mondial, cu rezonanţe până în cel mai strict cu traume cerebrale. Toată scena portugheză se pe-
prezent decăzut cam pe toate planurile. Estetic, din trece în vis, ca şi altele, iar acelei stări de vorbire în
câte am reuşit să citesc până acum, romanul d-lui subconştient, în partea locului, i se spune vorbire
Lesenciuc e cel mai reprezentativ pentru realismul în limbile vântului – află scriitorul care a pornit şi el
magic (venit din literatura sud-americană: Erico pe urmele lui Gheorghe, devenind astfel persona-
Verrissimo, Marquez, Sabato, Borges, Cortazar). jul său, al cărţii sale. De fapt, un pretext în a desluşi
Plantat bine pe fabulosul autohton. Tocmai această misterul limbilor vântului. Interesant şi subtil pro-
întâlnire a magicului (proiecţie, mai ales, pe funda- cedeul literar, cu proiecţie permanentă în magic,
cum spuneam, dintr-odată, obiectivul observator
1
Adrian Lesenciuc, Limbile vântului, Editura Cartea Româ- se mută la laşi, unde profesorul Soares e chemat să
nească, Bucureşti, 2018.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 29


Cronica literară

Ciobanii aceştia au o cultură a lor, ce vine din vre-


murile aproape biblice, adică de început, pe ideea
că „la început a fost Cuvântul...”, apoi a fost Cinci-
zecimea, când Apostolilor li s-a dat harul vorbirii în
limbile tuturor neamurilor, şi dr. Radu Bucur, la o
nouă vorbire cu baciul Niţucă, acolo la stâna de pe
înălţimile Obcinilor, unde Pământul se întâlneşte
cu Cerul, acesta îi rosteşte încă o dată: Adevărul
cel adevărat: „...[acu’] să nu crezi matale că ce am
încercat eu să spun despre Sf. Petru se potriveşte
aidoma cu săracul Gheorghe al nostru... grăirea
Cuvântului e a lui Dumnezeu... şi Cuvântul întru-
pat îi numa’ ăla de s-o născut din Maria Fecioa-
ră şi din Duhul Sfânt. În rest, multe cuvinte ni-s
la îndemână, da’ din multe dintre ele Dumnăzău
o fo’ gonit.” (pg. 182). Şi, în final, aplicând noului
text scris de dl. Lesenciuc celebrele criterii din ese-
ul „Aspecte ale romanului” al lui Eduard Morgan
Forster, profesorul de la Cambridge, categoric in-
dispensabile în scrierea unei story, cel puţin două
dintre acestea susţin solid lectura, respectiv poves-
tea: Oamenii (deci personajele) şi Fantezia (încăr-
cată de erudiţie şi zbor).

Braşov, 25.03.2019
conferenţieze şi-aici despre limbile necunoscute,
vorbite de pacienţii cu traume
cerebrale. Dar aici sunt toţi
faţă-n faţă cu cazul concret:
Gheorghe Borghescu. Docto-
rul Bucur a adus-o şi pe Do-
rina, fosta soţie, acum depar-
te de el, însoţită de fetiţa lor
Diana, o frumuseţe blondă. Şi
iarăşi, dr. Bucur ia asupra sa
cercetarea cazului, pornind
spre locul de naştere şi viaţă
al lui Gheorghe Borghescu
şi constată că satul acela, oa-
menii lui, încă n-au ieşit din
starea vrăjilor, a duhurilor şi
poveştilor stranii, a păcatelor
strămoşeşti şi blestemelor ca-
re-au încremenit-o în timp.
Totuşi, în casa lui Gheorghe,
răvăşită şi prădată, găsesc pe
jos un caiet cu coperte ma-
ronii şi cursul de lingvistică
al lui Coşeriu, fapt ce îl con-
duce spre o anume lămurire
a cazului medical Borghescu.

30 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Recitiri

„Bătălia pentru Doinaș”


(II)

Adrian Dinu RACHIERU


Debutul editorial, prin Cartea mareelor clocoteau poemele patriotice (e drept, pe filiera Höl-
(1964), un hibrid liric, ulterior repudiat, îl anexa derlin, Pindar); se va dedica traducerilor (ca transfer
(fals) generaţiei şaizeciste. Noviciatul său literar ţi- de „valoare estetică”), trezind „valenţe dormitânde”,
nea, însă, de o altă epocă; or, dorinţa de a reveni în frecventând afinii spirituali. Se gândeşte la o come-
viaţa literară „pe furiş”, zicea G. Neagoe, l-a obligat die, D’ale festivalului, de fapt o şarjă politică şi îşi
pe Doinaş la numeroase concesii (nu doar propa- divulgă obsesiile şi orgoliile. Curios, o piesă antista-
gandistice). Prima dintre ele priveşte „povestea” linistă (decriptată de I. Negoiţescu şi denunţată de
promiţătorului Motoarcă, falsul poet nou, de fulge- Radu Enescu), Brutus şi fii săi, „n-ar fi prezentat
rător succes, autor al Agronomului (printre altele), vreun interes în anchetă”, credea Doinaş, la distanţă
anunţând pe „meşterul de mâine”, un episod consi- de evenimente. Şi mai curios, Sonetele mâniei, texte
derat, peste ani, „penibil” de însuşi Doinaş. Curios, negreşit ostile, „escapiste”, transparente chiar prin
într-o referinţă anexată Dosarului penal, lotul Mi- titlu, ar fi fost „ignorate”, deşi, în logica anchetei, ar
hail Grama (1957), C. Regman laudă aceste colabo- fi suplimentat anii de detenţie. Coborând în epocă,
rări-farsă, veritabil delict literar, asigurând că Doi- trebuie să recunoaştem, pe urmele lui George Nea-
naş (autorul de drept, în travesti) cânta „realităţile goe, că Cercul literar, după destrămare, a devenit „o
noi”, încercând, astfel, a-i da o mână de ajutor fostu- pepinieră a racolărilor”. Doinaş era terorizat de
lui cerchist. Doinaş debuta la Jurnalul literar (nr. gândul că pierde contactul cu mediul literar, că va
50/10 decembrie 1939), sub auspicii călinesciene1. rămâne un anonim şi, după eliberare, până în 1963,
Dar acolo „gospodărea” G. Ivaşcu. Evenimentele când va fi angajat la Lumea, dorind „a munci şi a
furtunoase, în avalanşă, l-au despărţit de comilito- publica”, face eforturi de a intra în graţiile regimu-
nii cerchişti unde se „inflitrase” greu, întâmpinând lui. Episodul Motoarcă, „dosit”, tăinuit lungă vreme
– mărturisea – o mare rezistență din cauza vocației (deşi amicii cerchişti ştiau) probează ascunzişurile
critice a celor care urmau a-i deveni prieteni. Din biografiei, sub aparenţa unui trecut ireproşabil. Fă-
singurătatea de la Hălmagiu (unde profesa) se des- când din elevul de la liceul Moise Nicoară din Arad,
tănuia epistolar lui Negoiţescu, de pildă, vorbind atacând cu aplomb, în cod proletcultist, temele ofici-
despre descurajările şi proiectele sale. Se simţea rău ale ale primului cincinal, o vedetă (meteorică), bine
„vorbind româneşte”, mărturisea în 1950, deşi în el plătită, condamnată apoi, prin propria-i neputinţă,
la „tăcere” scriitoricească, Doinaş nu s-a dedat doar
1
Ileana Iordache Streinu îl consideră „poet kalendist”, nu- la un mic pariu „nevinovat”, scufundat într-o legen-
mele său fiind consacrat, ca „prim certificat”, de Vladimir dă ceţoasă, ci ascundea o falie între biografie şi cre-
Streinu. Criticul îi publicase în Kalende poezia Astăzi ne des-
părțim (aprilie-mai 1943) și la rugămintea tânărului poet de
aţie. Invazia cerchiştilor în Bucureşti (prin 1955) îi
a renunța la pseudonimul Doinaș (ironizat de cerchiști, prin va deschide alte porţi, ieşind din izolare, părăsind,
Radu Stanca, ca fiind „pășunist”), Vladimir Streinu îi răspun- prin demisie, profesoratul (pe ruta Caporal Ale-
de prompt: „E prea târziu”. Refuzul a însemnat de fapt o îm- xa-Hălmagiu-Gurahonţ). Angajat ca redactor la re-
bărbătare, își amintea Ștefan Aug. Doinaș (v. Ileana Iordache vista Teatru (înfiinţată în 1956), Ştefan Augustin
Streinu, Doinaș, în Secolul 21, nr. 1-6/2006).

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 31


Recitiri

Doinaş publică cronici dramatice, atât cu pseudo- 2/2014), „nelămurit” după o dublă lectură, identifi-
nim, aproape uitat după lunga tăcere publicistică, ca „trei metehne” în demonstraţia lui George Nea-
cât şi cu adevăratu-i nume (Ştefan Popa, ca „civil”), goe: resentimentarismul, calitatea analizelor (unor
împlinindu-şi visul. El, mărturisea timişoreanul texte poetice) şi teribilismul, prin risipa unor fraze
Deliu Petroiu, alt cerchist, „tânjea după Bucureşti”. bombastice. Că n-o fi găsit exegetul „tonul neutrali-
A revenit în viaţa literară, părăsind „exilul interior”. tăţii necesare” e vizibil, că nu Securitatea l-ar fi con-
Dar asupra trecutului său planează un şir de între- strâns pe Doinaş să-şi piardă talentul („disipat”) e,
bări, fisurându-i exemplaritatea. Dacă acuza de le- iarăşi, limpede. Dar explorând biografia factologi-
gionarism nu stă în picioare, caracterul său acomo- că, „meandrele unei cedări”, criticul ficţionalizează?
dant (cf. V. Nemoianu), duplicitar, identităţile cola- Atentează, oare, la statuia scriitorului? Să conteze
boraţioniste (Andrei Golfin, Gogu Ivan) şi, pe de doar opera (răscumpărând biografia) ca singura bi-
altă parte, figura de ografie? „Contextele
opozant, ca rezistent genetice”, se ştie, nu
în radicalizare, apă- privesc doar filtrul li-
rând demnitatea vresc, ignorând dez-
breslei, cu atacuri, to- involt „trucarea auto-
tuşi, tolerate (vezi Ra- biografiei” (prin omi-
portul la Colocviul siuni, mistificări, cos-
Naţional ieşean, 18 metizări). Iar rectifi-
octombrie 1978), ridi- cările, bazate pe veri-
că grave semne de în- ficări temeinice, vin
trebare. Dobândind să corecteze o imagi-
autoritate şi credibili- ne livrată ca ireproşa-
tate, „mai conciliant” bilă. Recrutat, „hin-
după ’89, recuperân- gherit” şi sprijinit, as-
du-şi manuscrisele cuns sub identităţi
confiscate, se va pro- conspirative, oferind
nunţa împotriva des- materiale informative
chiderii dosarelor SRI. „valoroase”, dovedind
Util ambelor tabere, apoi „delăsare” şi un
crede G. Neagoe, „în- randament „scăzut”,
gemănând” şi servind scos din reţea (1984),
impulsuri potrivnice, opozant, fie şi de un
histrionicul Doinaş „eroism întârziat”,
pare un trickster, Ştefan Aug. Doinaş ne
„compensându-şi” dezvăluie, în posteri-
colab oraţionismul tate, un profil com-
prin scrierile valoroa- plex, refuzând enun-
se, însoţind proteis- ţuri „univoce”, cum
mul operei, în regres, ne previne însuşi
cu un cameleonism George Neagoe. Revi-
stupefiant, dezamăgi- zuirile, străine acum
tor. Cartea lui George Neagoe, în pofida „alunecări- de virila „logică de front” (cf. Paul Cernat) şi tipa-
lor adolescentine” şi a „metaforismului zvăpăiat” rul maniheic, cu pusee umorale, cad pe umerii no-
(cf. Alex Goldiş), nu este doar a unui „bun docu- ilor critici. Şi Doinaş, ca „politician al literaturii”, în
mentarist”, chiar remarcabil, cum afirma Alexandru picaj după ultimele dezvăluiri, intrat într-o „tăcere
Dumitriu. Ea priveşte fenomenul cultural în rama grea” (cf. Cristian Livescu), trecut prin purgatoriul
epocii şi luminează cotloanele ei, probând ticăloşia umilinţelor (de unde şi cognomenul „Ocnaş”, oferit
atâtor scriitori (de la mici laşităţi, invidii, la delaţi- de cinicul Petru Dumitriu) are dreptul unor clarifi-
uni cu consecinţe privative), ruinându-şi prestigiul cări, aducând la rampă opinii în conflict. Gabriel
moral, pliaţi zelos cutumelor Puterii, aserviţi sau Andreescu pare convins că Doinaş este o victimă a
doar mimând servilismul. În cazul Doinaş, lider CNSAS. Precauţia în manevrarea dosarelor rămâ-
moral al Uniunii Scriitorilor, şocul (previzibil) a ne, desigur, obligatorie, refuzând zvoneria entuzi-
trezit varii reacţii. Gelu Ionescu (în Apostrof, nr. astă, doritoare de maculări şi execuţii. Opera sa,

32 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Recitiri

majoră, negreşit, chiar „foarte puţin tipic româ- Cunoaşterea lirică şi modele ideologice în opera lui
nească”, cum spunea într-o dezbatere, fără un spe- Ştefan Augustin Doinaş; 1994, 2005), sesizând „fi-
cific pronunţat, vidată de adieri folclorice, balcani- lonul activist”, afirma neted într-un interviu din
zante, rămâne. Aici consensul exegeţilor e deplin, România literară (nr. 19/2014): „nu cred absolut
nu stârneşte violente dezacorduri. Iar poetul, bă- nimic din cele aflate în dosarele Securităţii”. Cel
nuind că va avea parte de o posteritate seismică, care a lucrat „cot la cot” cu Doinaş ne asigura că ar
denunţând vituperant în Sonetele mâniei (confisca- fi vorba de o „invenţie mincinoasă”, lăudând forţa
te, pierdute „definitiv”, credea, tipărite sub formă tehnică, ambiţia, filosofia limbii etc., Doinaş fiind
modificată, într-o reconstituire „aproximativă”; v. „cel mai bun poet român din a doua jumătate a se-
Ovidiu la Tomis. Versuri din exil, 1998) „supliciul colului XX”, având ca liant „tematica epistemologi-
ruşinos”, „plasa roşie”, „păianjenul cu stea” (XVI), că”. Ceea ce nu înseamnă că Virgil Nemoianu, pri-
ne avertiza: „Acoperiţi-mi trupul cu ţărână: / un mul său biograf, răstoarnă lespedea peste cazul
deget tot o să-mi rămână / la nalta judecată să vă Doinaş, închizând discuţia. Bineînţeles, într-un
chem” (IX). Cazul Doinaş rămâne un proces des- „mediu civilizat”, nu „sporurile necrofagiei” ar fi
chis. Din păcate, între imaginea seniorală, constru- avut câştig de cauză. Cum Doinaș s-a „reinventat”
ită răbduriu, cu tenacitate şi adevărul şocant, dez- de mai multe ori (ne reamintea, într-un interviu,
văluit prin cercetarea Arhivelor, se cască hăul unor tot V. Nemoianu), cum și-a „retezat”, zice G. Vultu-
incompatibilităţi neverosimile şi al unor „relaţii rescu, orice legătură între cele două euri (eul pro-
încurcate” în textura epocii, transportând în viito- fund și eul biografic), dorindu-se doar operă, înțe-
rime o imagine contradictorie, ambiguizată, risi- legem strădania sa de a bloca „intrarea spre biogra-
pindu-i aura: o natură clasică, disponibilă, exersată fic”. Singura biografie, ne avertiza însuși Doinaș, ar
pe varii registre, învăluită într-un larg-admirat fi cea a spiritului; „restul e anecdotă fără nici o va-
„halou” intelectual, declasată, supusă, inevitabil, loare”, spunea cel care s-ar fi născut de două ori,
conteciosului revizuirilor. Îmbătată de „duhul se- Cercul literar sibian oferindu-i a doua natură / „a
cret al formelor”, poetica doinaşiană suportă un doua naștere”. Din păcate, „restul” nu e doar
destin fracturat, acuzând „sindromul dedublării”. anecdotică...
Dacă, situat în poetic, Doinaş poate fi „ideal în ro- Nimeni n-ar putea tăgădui efortul său
lul magistrului”, cum opina Daniel Cristea-Enache, creator, proteic, „sub semnul pluralității”, poezia
coborând în meandrele concretului sau în labirin- intelectualistă, rolul de pedagog estetic, „calilogia”
tul arhivelor, ne ciocnim de numeroase complicaţii (cf. D. Micu), limbajul culturii înfruntând demonia
de natură morală. George Neagoe, prin acest debut Istoriei. Poeții, recunoștea Doinaș, nu pot fi „agen-
solid, ţinând de aşa-numita „critică doctorală” (cf. ții unei propagande”, chiar dacă – în murdăria unei
Radu Voinescu), răstoarnă opinii larg acreditate şi epoci – au plătit un anumit tribut „pentru a câști-
vrea să ne asigure că, în cazul Doinaş, suprainter- ga o anumită libertate”. Reprimarea biograficului,
pretat (cf. Gelu Ionescu), „proteismul operei e con- înțelegând „scriitura ca singura viață” nu anulează
curat de cameleonismul personalităţii”. După ’89, însă realul „gros”, evidențiind adevăruri inconfor-
scria Virgil Nemoianu, am fi putut spera la o „re- tabile, fisurând o exemplaritate de care s-a făcut
stabilire de continuitate” cu istoria intelectuală an- mare caz, developând o conștiință scindată, recu-
terioară, având în Doinaş „un rezumat” al dezvol- noscută ca atare de poet (v. Sabia de har): „unde-i
tării poetice moderne, înscris în „catastiful durabi- sabia de har invocată cu artă / pe mine de mine
lităţilor”. Din păcate, „trista afacere Doinaş”, prin însumi să mă despartă?” Râvnita impersonalizare,
seria de infamante dezvăluiri, lansate cu o morbidă saturația de livresc, inspirația spiritualistă, „iradi-
satisfacţie, s-a dovedit o lovitură eficientă pentru erea prin tâlcuri” (cf. Mircea Braga) se însoțesc cu
universul nostru creator, aprecia cărturarul ro- „deficitul de biografism” cultivat programatic. Or,
mâno-american, convins că ne lipseşte cumpăta- acest deficit stimulează râvna unor cercetători, in-
rea, vânând, prin gaura cheii, detalii biografice in- teresați – prioritar, dacă nu exclusiv – de anecdotic.
comode, secretizate. Desigur, de dragul acribiei, e În fond, afișând „calmul valorilor” (ca să preluăm
necesar a fi înregistrate şi acestea, fără a eclipsa, fericita sintagmă a lui Virgil Nemoianu), exigentul
însă, opera şi fără a îmbrăţişa, sub flamura elitici- Ștefan Augustin Doinaș îndeamnă la purificarea,
dului, imboldul „negării pauşale”, conchidea V. Ne- exorcizarea, transfigurarea realului inform, vădind
moianu. Chiar suspectat de „gusturi piezişe” (cf. meșteșug (imagistic și prozodic) și „urzeală con-
Sorin Lavric), Virgil Nemoianu, cel care dădea, ceptuală” (cf. Ion Pop), exprimând, la revenirea pe
fără a cădea în hagiografie, prima monografie des- scena poeziei, în pofida tributului conjunctural,
pre Doinaş, deja în două ediţii (Surâsul abundenţei. modernismul înalt.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 33


Profil

Un mare cărturar şi ierarh:


Melchisedec Ştefănescu

Theodor CODREANU
Preliminarii jud. Neamţ – d. 16 mai 1892, Roman), profesor, is-
Se împlinesc, anul acesta, 150 de ani de la toric, diplomat, om de litere, om politic, protagonist
apariţia uneia dintre primele, dacă nu chiar prima al Unirii Principatelor (deputat în Divanul Ad-Hoc,
monografie a unui oraş românesc, care constituie 1857, apoi susţinător al reformelor domnitorului
şi debutul editorial al unuia dintre cei mai străluciţi Alexandru Ioan Cuza, fiind şi Ministru al Cultelor,
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, episcopul Me- 1860) şi sprijinitor al Războiului de Independenţă,
lchisedec Ştefănescu1 (n. 15 februarie 1823, Gârcina, membru titular al Academiei Române de la 10 sep-
tembrie 1870. A fost fiul preotului din Gârcina Pe-
1
Opera lui Melchisedec Ştefănescu este bogată şi diversă: ma- tru Ştefănescu şi al mamei Ana, şi ea fiică de preot
nuale de teologie şi învăţătură creştin-ortodoxă, destinate (Ion Focşa, din Negreşti). Copilul, botezat Mihail, a
seminariilor teologice: Scurtă introducere în cursul ştiinţe-
lor teologice, Iaşi, 1846; Manual de Liturgică, Iaşi, 1853, 1862
dovedit de timpuriu tragere de inimă pentru carte,
(prelucrare după Ivan Svorţev); Manual de tipic, Iaşi, 1854; urmând Seminarul de la Socola din Iaşi (1834-1841,
Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, 1842-1843), apoi Academia Duhovnicească din
Iaşi, 1855; Introducere în sfinţitele cărţi ale Vechiului şi Noului Kiev (1848-1851), de unde a ieşit cu titlul de „magis-
Testament, 2 vol., Iaşi, 1860; Teologia Pastorală, parte tradusă, tru în teologie şi litere”. A fost călugărit sub numele
parte prelucrată, 1862. Lucrări de istorie literară şi cultura- de Melchisedec, în 1843, predând ca profesor la Şer-
lă bisericească: Memoriu despre Tetraevanghelul lui Ştefan cel beşti – Neamţ şi la Seminarul de la Socola (1843-
Mare de la Humor şi Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie 1848), pentru ca între 1851-1861 să ajungă profesor
de la Voroneţ, Bucureşti, 1882; Proiect de regulament pentru şi director al noului Seminar Teologic din Huşi care,
revizuirea şi editarea cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1882; Bio- după câteva desfiinţări şi avataruri istorice, din anul
graphia prea sântitului Dionisie Romano, episcopul de Buzău,
Bucureşti, 1882; Viaţa şi scrierile lui Grigore Ţamblac, Bucu-
2000 va purta numele Sfântului Ioan Gură de Aur.
reşti, 1884; Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti manuscrise Parcurgând ierarhia clericală, părintele Melchise-
vechi ce se află în biblioteca sfintei Mănăstiri Neamţului, pre- dec este învrednicit ca locţiitor de episcop la vechea
cum şi de cuprinderea lor şi de însemnările istorice ce se găsesc Episcopie a Huşilor (1861-1864), hirotonisit arhie-
în ele, 3 vol., 1884; Notiţe biografice despre mitropolitul Un- reu cu titlul „Tripoleus” (1862) şi avansat ca episcop
grovalachiei Antim Ivireanul, studiu introductiv la Antim Ivi-
reanul, Predice făcute pe la praznice mari, ediţie îngrijită de I. 1885; Viaţa şi minunile Cuvioasei Maicei Parascheva cea nouă
Bianu, Bucureşti, 1886. Opere istoriografice: Chronica Huşi- şi istoricul sfintelor moaşte, Bucureşti, 1989. Lucrări de ati-
lor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti, 1869; Chro- tudine interconfesională: Lipovenismul, adică schismaticii şi
nica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, ereticii ruseşti, Bucureşti, 1871 (tradusă în greacă şi publicată
1874-1875; Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca la Constantinopol, 1876) Papismul şi starea actuală a Bisericii
de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, ortodoxe din Regatul României, Bucureşti, 1883; Biserica Or-
Bucureşti, 1882; Inscripţiunea de la Mănăstirea Războieni, todoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul
Bucureşti 1882; Inscripţiunile bisericilor armeneşti din Mol- în veacul al XVII-lea şi cele două sinoade din Moldova contra
dova, 1883; O vizită la câteva mănăstiri şi biserici antice din calvinilor, Bucureşti, 1890. La acestea, se adaugă alte studii,
Bucovina, 2 vol., 1883; Notiţe istorice şi arheologice adunate de predici, pastorale, corespondenţă şi multe traduceri din căr-
pe la 48 de mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti, ţile bisericeşti.

34 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Profil

eparhiat la noua Episcopie a Dunării de Jos, având cultură; trebuie dar să combatem pe toţi cari lucrea-
reşedinţa la Ismail (1865-1879), iar de aici, începând ză în vederea unui element străin”3.
cu 22 februarie 1879, episcop al Romanului, până la Eminescu se temea şi de o perspectivă cu
plecarea către Domnul. mult mai gravă: anume că regele poate ţinti să înte-
Mai semnalez că, în postura de om politic meieze o dinastie catolică. Avea ca motiv de îngri-
şi diplomat, a fost membru de drept în Senatul Ro- jorare programul omului politic şi istoric maghiar
mâniei, când i s-a încredinţat şi o importantă misi- Béni Kállay (1839-1903), conform căruia „Poporul
une politică în Rusia (1868), fapt evocat şi de Emi- maghiar este menit a fi mijlocitor între Apus şi Răsă-
nescu într-un editorial din 29 ianuarie 1882, când a rit”. Acestor planuri ale „Casei de Austria”, Eminescu
încetat din viaţă Ioan Constantin Cantacuzino (n. le răspunde tranşant: „Noi, poporul latin de confesie
1824), ministrul împreună cu care, sub Carol I, Me- ortodoxă, suntem în realitate menit a încheia lanţul
lchisedec a fost trimis la Petersburg2. S-a bucurat de dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine,
prestigiu în sânul Bisericii Ortodoxe, fiind un îna- se simte în mare parte de opinia publică europeană,
inte-mergător al ecumenismului, în această calitate aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia
– trimis ca delegat al Sfântului Sinod la Conferinţa de mişcare a poporului românesc, o vom şi face”4.
vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca bun cunos- Melchisedec nu s-a restrâns la această pro-
cător al teologiei şi politicii catolice, în 1882-1883, blemă a Bisericii Ortodoxe, ci a întocmit memorii
i s-a încredinţat, de Sfântul Sinod, întocmirea unui şi rapoarte menite să ducă la îmbunătăţirea vieţii
amplu Raport privind expansiunea catolicismului în instituţiei pe care o slujea, pentru ameliorarea stă-
spaţiul românesc (Papismul şi starea actuală a Bise- rii materiale a clerului şi a fost un adevărat lider în
ricii ortodoxe din Regatul României), studiu publi- lupta pentru realizarea autocefaliei Bisericii Orto-
cat, parţial, mai întâi, în ziarul „Timpul”, sub directa doxe Române. A sprijinit destui tineri promiţători,
îngrijire şi prezentare a lui Mihai Eminescu. Poetul precum viitorul mare muzician Gavriil Musicescu,
a ţinut neapărat ca scrierea lui Melchisedec Ştefă- căruia i-a fost şi profesor la seminarul de la Huşi,
nescu să apară în oficiosul conservator, prefaţându-i Gavriil fiind seminarist între (1860-1864), apoi a
apariţia chiar în ultimul număr la care a mai publi- întemeiat o Fundaţie prin care a asigurat burse de
cat la „Timpul”, cel din 28 iunie 1883, presa fiind studii la Academia Teologică din Kiev multor tineri,
antedatată cu o zi, cum a arătat rigurosul documen- între aceştia aflându-se Silvestru Bălăneşti/Bălă-
tarist eminescolog Nicolae Georgescu. Tema acelei nescu, viitor episcop de Huşi, Constantin Nazarie
părţi de raport se referea la înfiinţarea episcopiei ş.a. Înainte de moarte, a lăsat Academiei Române,
catolice în Bucureşti. Spiritul polemic al ziaristului prin testament, bogata lui bibliotecă şi colecţia de
de la „Timpul” leagă imediat iniţiativa de tendin- numismatică.
ţele expansioniste ale Imperiului Habsburgic (toc-
mai se derulau negocierile secrete cu Viena pentru O viziune istorică modernă
încheierea unui tratat secret cu Puterile Centrale): Titlul complet al primei capodopere isto-
„îndărătul înfiinţării episcopiei catolice este mâna riografice a lui Melchisedec Ştefănescu este: Chro-
politicii orientale a Austriei”, a Habsburgilor „care nica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire
au făcut şi fac propagandă catolică; o fac din Bosnia (După documentele Episcopiei şi alte monumente ale
şi o fac din Bucureşti”. Dar Eminescu luase atitudine terei), după care urmează precizarea: Scrisă de epi-
încă din editorialul din 20 mai 1883, în legătură cu scopul Dunării de Jos Melchisedek. Cartea s-a tipărit
„metropolia catolică” aflată pe agenda momentului la Bucureşti, Tipografia C.A. Rosetti, strada Colţea
istoric: „Înfiinţând metropolia de la Bucureşti scau- 42, 1869. Timp de 150 de ani nu s-a mai retipărit5,
nul papal i-a silit pe românii ce ţin la unitatea con- deşi a fost utilizată de principalii istorici, biografi,
fesională a neamului lor să înceapă o luptă hotărâtă comentatori ai săi, de la Ioan Kalinderu (care-i
în contra bisericii catolice. Căci dintre două una: dedica prima schiţă monografică, la doi ani de la
ori noua metropolie s-a înfiinţat fiindcă s-au sporit moarte, în 1894), Constantin C. Dinulescu (1908),
creştinii de rit latin în România – şi atunci e rău; ori Gheorghe Dincă (1939), Gherontie Nicolau (1939)
s-a înfiinţat fiindcă se sperează că ei se vor spori pe şi până la Al. Zub (1967), la preotul huşean Anton
viitor – şi atunci e şi mai rău. Interesul nostru naţi-
onal este ca noi şi numai noi să ne sporim în ţara pe 3
Ibidem, p. 299.
care noi şi numai noi am apărat-o timp de veacuri, 4
Ibidem, p. 301.
noi şi numai noi am pregătit-o prin curături pentru 5
Spre deosebire de Chronica Romanului şi a Episcopiei de Ro-
man, care s-a bucurat de o reeditare îngrijită de Tudor Ghi-
2
M. Eminescu, Opere, XIII, Bucureşti, Editura Academiei, deanu (studiu introductiv, transliterare, note şi comentarii,
1985, p. 390 Roman, Editura Muşatinia, 2008).

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 35


Profil

Popescu (autor al unei istorii a Huşilor, tipărită doar canalizată spre editarea documentelor şi către elabo-
fragmentar), Scarlat Porcescu (monografistul din rarea de istorii locale menite să înlesnească sintezele
1972), Dan Zamfirescu (1983, care-l consideră în- de interes general. Aceasta este cauza pentru care a
tâiul scriitor român), Alexandru V. Diţă (1984), iar început cu lucrări de interes zonal, imbold din care a
după 1989, autorii Istoriei Huşilor (coord. Theodor răsărit Chronica Huşilor…, urmată de celelalte scri-
Codreanu, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1995), pro- eri. Aşadar, şi-a propus să restituie o parte a tezauru-
fesorii şi istoricii Vasile Calestru şi, mai ales, Costin lui din arhive, să scoată în evidenţă „zelul ştiinţific şi
Clit, care semnează şi studiul introductiv al acestei patriotic al Bărbaţilor de litere şi ştiinţă, dat fiind că
ediţii anastatice. Melchisedec Ştefănescu a pătruns, în documentele nevalorificate a rămas încă o mare
cum era şi firesc, şi în dicţionarele de teologie6 şi în dosă de cunoştinţe privitoare la Istoria noastră naţi-
cele de literatură7. onală, în toate ramurile ei, politică, religioasă, soci-
Un adevărat istoric, pe lângă vocaţia me- ală, literară etc.”.
seriei, este înzestrat şi cu talent narativ, de veritabil În sensul semnalat mai sus, atrage atenţia
prozator. De altfel, Melchisedec avea ceea ce Roland că „Lipsa de istorii speciale şi detailate, din care să
Barthes va numi plaisir du texte, bucuria povestirii se vadă modurile în care s-a manifestat activitatea
şi argumentaţiei, însoţindu-şi cartea de citate-moto- şi viaţa în diferitele ramuri al arborelui naţional al
uri din psalmi, din Grigore Ureche sau din Andreas Românilor, face o lacună foarte mare în existenţa
Wolf8, texte menite să prefigureze propria viziune noastră naţională; şi cu cât lumina se răspândeşte pe
asupra istoriei. Cercetătorul a fost dublat de un fi- orizontul patriei, pe atâta această lipsă devine şi mai
lolog, rezervând un capitol din Chronica Huşilor… văzută şi mai simţită”10. Nu altfel va reacţiona Dimi-
unor consideraţii de Noţiuni istorice relative la isto- trie Gusti, în secolul al XX-lea, în faţa lipsei mono-
ria limbii române, demne de interes pentru vremea grafiilor săteşti, iniţiind vasta activitate de cercetare
când au fost scrise, asupra cărora voi reveni în fina- a echipelor studenţeşti în satele româneşti. La rân-
lul acestor note. du-i, Melchisedec arată că, în pofida faptului că exis-
Melchisedec porneşte la drum impresionat tă destule opere istorice scrise de români şi de stră-
de bogăţia de documente pe care le-a avut sub ochi ini, „noi încă nu avem istoria”, căci acelea „se ocupă
în anii de locotenenţă la Episcopia Huşilor. Prefaţa exclusiv de partea politică şi administrativă a ţărei”,
devine schiţa unui excepţional program de istoric, dar nu şi de istoria ei propriu-zisă. Dar şi domeniile
din clipa întâlnirii cu arhivele episcopale, aduna- semnalate sunt tratate „foarte vag şi pe scurt”. Invo-
te cu migală de înaintaşi sute de ani: „Am găsit în că, în atare sens, spusele lui Grigore Ureche despre
ele un mare tezaur de ştiinţă istorică, arheologică, vechiul Letopiseţ moldovenesc, în care nimic nu-l
filologică etc. bine conservat într-un period de timp mulţumea, nici domniile şi nici viaţa lăuntrică reli-
aproape de 300 de ani”9. Istoricul se trezea brusc în gioasă, cu instituţiile sale, nici şcoala, nici literatura,
faţa unei realităţi dureroase privind nivelul istori- starea socială „cu organismul său şi cu moravurile
ografiei de-atunci. Se încredinţează că înainte de a bune şi rele; Administraţia, justiţia, oastea, artele,
avea marea carte a istoriei naţionale, atenţia trebuie agricultura şi alte ramuri, în care se manifestă viaţa
unei naţiuni: unele sunt uitate de istoricii noştri cu
6
Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Bucureşti, totul, altele atinse foarte pe scurt, şi numai ca de la
Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 445-447. întâmplare ici-colo”.
7
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bu- Şi concluzia finală, fără echivoc: „Toate
cureşti, Editura Academiei Române, 1979, p. 559-560; Dicţi- aceste părţi ale Istoriei noastre naţionale zac aseme-
onarul general al literaturii române, L/O, Bucureşti, Editura nea în Arhiva statului, în documentele Episcopielor,
Univers Enciclopedic, 2005, coordonator general, acad. Eu- Monastirilor, ale familiilor boiereşti şi răzeşeşti, şi pe
gen Simion, p. 308-309. la persoane private. Când aceste documente se vor
8
Andreas Volf/Wolf a fost un sas din Transilvania, protestant, da la lumină şi studia de oameni competinţi, atunci
care a trăit şi profesat medicina, o parte din viaţă, în Moldova
se va videa viaţa şi activitatea naţiunii române, şi îm-
(ajungând şi la Huşi în 1780), în a doua jumătate a secolului
al XVIII-lea, scriind şi o carte despre Moldova, utilizată de
preună cu ele, adevărata şi completa istorie naţiona-
Melchisedec în Chronica Huşilor…. lă”. Face apel la toţi cei care deţin documente „să nu
9
Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor şi a Episcopiei cu le ţină în întunericul neştiinţei, ci să le scoată la lu-
aseminea numire, Bucureşti, 1869, p. V. Reproducerea tex- mină spre a întinde domeniul ştiinţei despre Istoria
telor citate este adaptată normelor filologice şi gramaticale naţională”11. Particularizând, nu altceva şi-a propus
contemporane, conservând, unde este cazul, formele terme- Melchisedec, să dăruiască huşenilor şi ţării „Istoria
nilor specifici vremii („într-un period de timp”, „dosă”, Ro-
mâni – cu majusculă etc.), fie neologisme, regionalisme sau 10
Ibidem, p. VI.
arhaisme. 11
Ibidem, p. VII.

36 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Profil

Oraşului şi a strămoşilor lor”, iar Moldovei „o parte le raportului întocmit de episcopul Melchisedec Şte-
din Istoria ei”, Bisericii Ortodoxe Române – „o parte fănescu, care dusese la bun sfârşit analiza urmărilor
din existenţa ei în veacurile trecute”, fără pretenţia că înfiinţării unei „mitropolii” catolice în Bucureşti.
a elucidat-o complet, cât mai ales să ofere material Comentând Raportul lui Melchisedec de la 1883,
pentru o viitoare istorie locală şi naţională. Melchi- ziaristul de la „Timpul”, observa că cezaro-papismul
sedec trebuie să-i era o îndepărta-
fi insuflat şi lui re de creştinism,
Eminescu cre- boală sesizată de
dinţa că Biserica poet şi la biserica
Ortodoxă este rusă cu politica ei
„Maica spirituală reprimatoare faţă
a poporului ro- de românii basa-
mân”, atunci când rabeni. Catolicis-
spunea, la 1869: mul austriac şi
„Biserica română cel maghiar s-au
în adevăr merită dovedit la fel de
dulcele epitet de agresive şi anti-
Mamă a Români- creştine în Tran-
lor”, căci ea ne-a silvania: „Stră-
hrănit spirituali- bunii noştri au
ceşte, ne-a dat o fost persecutaţi
zestre naţională de către regii ca-
„în domeniile ce tolici ai Ungariei
ni le-a conservat nu pentru că erau
ca un depozit sa- români, ci pentru
cru”, toate „me- că papa îi ame-
nite de a arăta ninţa pe regi cu
odată lumei ci- escomunicarea
vilizate, de câte dacă vor fi îngă-
secule Românii, duitori cu schis-
în poziţiunea lor maticii. O mare
modestă, lucrea- parte din româ-
ză pentru civili- nii din munţi
zaţiune, şi pentru despre nord a
uşurarea suferin- părăsit, sub Bog-
ţelor omenirei, dan Vodă Dra-
cu toate obstaco- goş, patria lor a
lele ce tot-deauna Maramureşului,
au opus progre- pentru că un rege
sului lor duşma- catolic voia să le
nii cei mai aprigi şi ne’nblânziţi”. Această largă vedere impuie confesiunea catolică. Fraţii noştri rămaşi în
a episcopului coincide încă o dată cu a lui Eminescu. Ardeal au suferit veacuri întregi cele mai mari asu-
Aşa se explică de ce Chronica Huşilor… a devenit, priri anume pentru că nu erau catolici. Habsburgii,
la 1878, carte de căpătâi în bibliografia eminesciană luând stăpânirea asupra Ardealului, izbutesc în scurt
pentru fundamentalul său studiu Basarabia, publi- timp a desfiinţa metropolia ortodoxă de Alba-Iulia,
cat în cinci numere din „Timpul”12. Poetul înţelesese pe al cărui titular [î]l sfinţea drept mitropolitul din
esenţialul: dimensiunea sobornicească/euharistică a Bucureşti. Prin asta produc între români dezbinarea
Bisericii Ortodoxe Române. Canonic, el distingea confesională care i-a slăbit, atât de mult”13.
între ortodoxie şi catolicism, împărtăşind concluzii- Iată de ce, observă Eminescu, iniţiativa
înfiinţării episcopatului bucureştean era „o lipsă
12
Chronica Huşilor…devine referinţă eminesciană în mai de tact din partea Scaunului papal”, ameninţând şi
multe articole semnate de poet, nu numai în studiul Basara- slăbind „poziţiunea dinastiei de Hohenzollern în
bia, dar şi în alte articole, precum Dionisie, mitropolit al Dris-
tului, apărut în nr. din 9 ianuarie 1879 (Opere, X, Bucureşti, 13
M. Eminescu, [Înfiinţarea unei metropolii…], în „Timpul”,
Editura Academiei, p. 70, 497, 449, 535). VIII, nr. 112, 20 mai 1883, p. 1-2.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 37


Profil

România”, care se acomodase organic în politica ro- a Patriarhului Ierusalimului Dositei şi a ierarhilor
mânească: „Nouă însă, şaptesprezece ani de domnie din Principate (care au tradus şi operele polemice
ne-au dat convingerea că Maiestatea Sa a intrat în ale Bisericii Răsăritului) au făcut ca ortodoxia să su-
ţară cu hotărârea de a duce mai departe tradiţiunile pravieţuiască în Transilvania. Raportul lui Melchi-
bunilor Domni pământeni, ale lui Mircea şi Ştefan, sedec subliniază că ofensiva catolică şi protestantă
ale lui Matei Basarab, tradiţiuni pre cari Constan- s-a manifestat şi-n cele două principate, în Moldova
tin Vodă Brâncoveanu le-a consfinţit prin martiriul mai ales pe filieră poloneză, fapt înlesnit de toleranţa
său, şi niciodată în timp de şaptesprezece ani nu am românilor. „Din toate cele văzute până acum – scrie
slăbit în această convingere, niciodată nu ni s-a dat Melchisedec – se constată că biserica catolică în Ro-
ocazia să regretăm Domniile pământene”. mânia din vechime a fost tolerată, ocrotită de guver-
Mai mult de atât, încă de la 1878, spre a se ne, scutită şi miluită, împreună cu clerul ei. Au avut
cinsti jertfele ostaşilor români pe frontul Războiu- căpiteniele lor spirituale, precum: episcopi visitatori
lui de Independenţă, Eminescu propunea statului şi prefectori care judecau causele religioase şi admi-
român ridicarea unei Catedrale Ortodoxe în Bucu- nistrau sacramentele lor dupre ritul lor, mărginin-
reşti, pe care urmaşii o vor numi Catedrala Mântu- du-se numai la credincioşii lor şi fără a se atinge de
irii Neamului. Ideea o va impune public, în 1881, drepturile bisericei şi ale clerului ortodox”15. Numai
când ziaristul afla din Monitorul Oficial al României că politica externă a Romei şi cea lumească a Aus-
(27 iunie) că se va redeschide Loteria Naţională spre triei „nu s-au mulţumit cu această stare de lucruri.
a ajuta la finanţarea terminării Catedralei Catolice Le trebuia agenţi mai bine puşi, cu mai multă auto-
„Sf. Iosif ” din Bucureşti. Eminescu nu era împotri- ritate în ţară şi cu multă influinţă; le trebuiau epi-
va ridicării lăcaşului, reafirmând toleranţa români- scopi permanenţi în România, cari făcând servicii
lor faţă de alte religii, dar îşi exprimă surprinderea religiei catolicilor, să poată face şi servicii politicelor
că guvernul încalcă legea, fiind, în acelaşi timp, ne- externe”. Ofensiva a fost foarte puternică în Moldo-
păsător în faţa necesităţii construirii unei catedrale va, accentuându-se la începutul secolului al XIX-lea,
ortodoxe pe care el o gândise la 1878: „Redeschide- timp de vreo doisprezece ani, culminând cu 1815,
rea acestei loterii se face cu autorizarea guvernului, când Roma a cerut hirotonirea, la Bacău, a unui
adecă guvernul însuşi n-a ezitat a călca legile a căror episcop cu titlul de… Bacovia. Viena a intervenit,
pază [î]i este încredinţată. / Aceasta din punct de ve- de asemenea, cerând domnului Scarlat Calimachi
dere legal. / Din punct de vedere practic rămâne a se oficializarea arhiereului peste toţi catolicii. Pe 9 de-
cerceta cestiunea dacă bisericele noastre proprii stau cembrie 1815, s-a întrunit Divanul spre a cerceta
îndestul de bine pentru ca ceea ce credincioşii orto- starea de lucruri din ultimii 200 de ani şi, neaflând
docşi pot contribui de bună voie să fie întrebuinţat vreun precedent, cum pretindeau solicitanţii, s-a
pentru construirea unor biserici de alt rit decât acela dat următorul răspuns: „Pentru aceasta, de vreme
al statului şi al naţiunii. Nici aici răspunsul nu va fi ce şi canoanele Sfintelor Soboare opresc, şi nici s-au
favorabil. Noi înşine, în marea capitală a României, pomenit în pământul nostru arhierei de neamuri
a cărei populaţie ar ajunge curând la un sfert de mi- streine, statorniciţi cu socotinţa a toată obştimea: ca
lion, nu avem o singură catedrală, o singură zidire nişte fii adevăraţi ai Sfintei Maicei noastre biserici a
religioasă acătării. Lucrul se explică prin împrejura- Răsăritului, şi supuşi canoanelor sfintelor soboare, şi
rea că Bucureştii sunt un oraş relativ nou şi că n-au vechilor obiceiuri, ce sunt lege în pământul nostru,
fost totdeauna capitală. Credem însă că, daca, cu au- arătăm că nu poate fi primit. 1815. Dekem.” Sem-
torizarea Corpurilor legiuitoare, s-ar putea face es- nau: Veniamin, Mitropilitul Moldovei, Gherasim,
cepţie de la absoluta prohibiţiune a loteriilor în ţara Episcopul Romanului, Meletie, Episcopul Huşilor,
noastră, această escepţie ar putea să se facă cel mult logofeţii: Costache Ghica, Iordachi Canta, Constan-
în favorul bisericei statului”14. tin Balş.
În atare privinţă, Eminescu se-ntâlnea ia- Întorcându-ne la prefaţa lui Melchisedec,
răşi cu episcopul Melchisedec, care, în Raportul din acesta, tocmai de aceea, făcea un nou apel către
1883 făcea o amplă radiografiere a misionarismului Arhivele Statului să păstreze cu sfinţenie bogăţii-
catolic insidios, imperial, în ţările române. Dacă în le patrimoniale româneşti, aşa cum le conservase
Moldova şi Muntenia, în secolele trecute, ortodoxia Biserica, deoarece pierderea lor „ar aduce o dau-
prosperase, ferită de papism, la finele veacului al nă incalculabilă, şi în veci ireparabilă”16. În conse-
XVII-lea, ortodoxia, în Ardeal, a fost grav ame-
ninţată de uniatism şi numai intervenţia hotărâtă
15
Citatele din Raportul lui Melchisedec, după serialul tipărit
integral de către săptămânalul duminical arădean „Biserica şi
14
M. Eminescu, Opere, XII, Bucureşti, Editura Academiei, şcoala”, an VII, 1883.
1985, p. 229-130, articol apărut în „Timpul”, 4 iulie 1881. 16
Melchisedec, Chronica Huşilor…, ed. cit,, p. VIII.
38 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Profil

cinţă, guvernul ar face bine să ia iniţiativa tipăririi Anton I. Popescu18, acesta demontând, cu neobosi-
tuturor documentelor vechi din Arhivele Statului, tă vervă, pe toate celelalte unsprezece, fiind adept al
întreprindere în urma căreia s-ar vedea „adevărate originii străvechi, „din veac”, ca şi hidronimul ve-
minuni pe câmpul Istoriei naţionale”, fapt împlinit cin Prutul, consemnat încă de Herodot în anul 450
cu asupra de măsură abia în secolele XX-XXI. Privi- î.Hr. Melchisedec nu s-a complicat, lucrând doar
tor la Huşi, „minunea” începea cu el. A avut norocul cu patru dintre ele, alegând bine, sprijinindu-se pe
că documentele Episcopiei s-au conservat, datorită documente, nu pe mistificări livreşti, partizane sau
vredniciei înaintaşilor, în cinci condici, „parte co- pe etimologii populare, de care n-au scăpat Székely
piate, parte originale”. Va cita, în cursul cercetării, Istvan (Cronica ungară, 1559), Marcus Bandinus
documentele originale cu cifre latine, iar pe cele (1646) Andreas Wolf, sau B.P. Hasdeu (Ioan Vodă
copiate cu litere latine. Are grijă să facă inventarul cel Cumplit, 1865, Istoria toleranţei religioase în Ro-
celor cinci condici. Începe valorificarea cu Chronica mânia, 1868). Argumentele lui consonează cu ale
Huşilor…, promiţând că va continua cu extinderea rigurosului filolog, lingvist şi istoric ieşean Mircea
la alte spaţii: Chronica Mitropoliei Moldovei, Chro- Ciubotaru19.
nica Monastirilor şi Chronica şcoalelor în Moldova. Etimologia populară conform căreia în
Aruncând un ochi pe bibliografia melchisedechia- satul Corni exista o măcelărie de la care localnicii
nă, se vede că, în bună măsură, s-a ţinut de cuvânt. cumpărau carne, pe ungureşte hus, huş, nu era greu
În final, de-acolo din Episcopia Dunării de eliminat. Probleme mai dificile punea teoria hu-
de Jos, se adresează contemporanilor prin cuvintele sită a lui Andreas Wolf, împărtăşită şi de unii istorici
fostului ilustru episcop de Huşi, Mitrofan al III-lea, români (Melchisedec îi numeşte pe Suțu şi pe Has-
cel care, plecat din Moldova în Ţara Românescă, a deu), protestanţii adepţi ai lui Jan Hus fiind alungaţi
fost însărcinat de Şerban Cantacuzino să tipăreas- din Ungaria şi aşezaţi, cu acordul lui Ştefan cel Mare,
că vestita Biblie de la Bucureşti, la 1688: „Unde veţi în satul Corni (dar şi la Roman şi în alte locuri),
afla mişcare lunecătoare în lucrul acesta, să nu bles- unde s-ar fi reconvertit la catolicism, căpetenia lor
temaţi, ci ca buni şi cu bună inimă îndireptaţi şi nu de-atunci fiind, pentru spaţiul huşean, un Ioan Hu-
puneţi în ponos, ci iertaţi, că şi noi suntem oameni, sul. Melchisedec aduce în sprijin urice şi hrisoave
aseminea pătimaşi, ţinuţi de slaba fire, carea nu lasă păstrate în condicile Episcopiei, cele mai multe din
nici pre un om a rămânea fără greşeală”. vremea lui Ştefan cel Mare (13 martie 1489, „Stan-
Fireşte, după 150 de ani, putem descoperi ciul, fiul lui Jurju al Husului”; 20 ianuarie 1495,
în cartea lui Melchisedec Ştefănescu şi „lunecări”, lu- „Marina fata Husului”; 23 ianuarie 1502, „Marina
cruri de îndreptat din perspectiva nivelului ştiinţei fata Husului” şi mătuşa Nastea care au vândut par-
istorice actuale şi de aceea e de aşteptat, în viitor, a tea de pe Elan, din hotarul Huşilor, de pe Drislăvăţ),
nu ne mulţumi cu o ediţie anastatică, ci cu o trud- pisania de pe frontispiciul Bisericii „Sfinţii Apostoli
nică ediţie critică, spre binele marelui cărturar şi al Petru şi Pavel”, ctitoria lui Ştefan cel Mare de la 1495,
istoriografiei româneşti. impunând cursul firesc al desemnării localităţilor
după proprietarul moşiilor, în cazul de faţă, Husul
Oiconimul Huşilor. Reşedinţă domnească sau Husea. Mircea Ciubotaru atrage atenţia asupra
De le bun început se conturează capaci- frecventelor confuzii între adevărata „versiune po-
tatea argumentativă şi narativă, profesionistă, a lui
Melchisedec Ştefănescu, în problema oiconimului 18
Anton I. Popescu, Huşii. Contribuţie la cunoaşterea istoriei
Huşi, a etimologiei, vechimii localităţii şi a altor oraşului Huşi, manuscris, Huşi, 1965. Dacă grecii spuneau râ-
chestiuni privind întemeierea şi istoria localităţii, ului Pyrétos, sciţii – Porata, pecenegii, asimilaţi traco-geţilor,
în pofida faptului că, între timp, informaţia istorică Burat-Brutos, Anton I. Popescu găseşte de cuviinţă (pornind
a sporit mult comparativ cu ceea ce a avut la dis- de la dicţionarul grec-francez al lui Anatole Baille) să derive
poziţie episcopul Dunării de Jos. Melchisedec, cum numele Huşului de la grecescul hoos, hovs, hous – hus care
însemna „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos
am văzut, era pe deplin conştient de provizoratul
dintr-o groapă, un munte mic (deal), pământ scos dintr-o
lucrării sale. Soluţia dată de el în privinţa numelui săpătură şi făcut grămadă, aluviune”, ceea ce s-ar potrivi cu
Huşi rămâne şi astăzi în picioare, deşi „teoriile” s-au „groapa” şi „dealul” Huşilor! Mai departe, paronimia gre-
multiplicat în timp, autorii Istoriei Huşilor (1995) co-dacică-gotică Hous-husa! Dacă localnicii au păstrat nu-
inventariind nu mai puţin de douăsprezece variante mele străvechi al Prutului, de ce n-ar fi conservat şi pe cel al
„etimologice”17, ultima dintre ele datorată preotului Huşului? se întreabă Anton I. Popescu.
19
Cf. Mircea Ciubotaru, cronică la Vasile Calestru, Huşii de
ieri şi de azi, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2016, în „Prutul”,
17
Istoria Huşilor, volum îngrijit şi coordonat de Theodor Co- Huşi, serie nouă, an. VIII (XVII), nr. 1 (61) / 2018, p. 201-
dreanu, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1995, p. 50-56. 210.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 39


Profil

pulară”, „care nu cuprinde teme etimologice şi isto- prezenţei oiconimului, atâta vreme cât fondatorul
rice” precum cele imaginate de diverşi intelectuali este în viaţă. Forma de plural survine prin mulţi-
locali în conformitate cu „cunoştinţele lor livreşti”, mea urmaşilor, încât ambele forme „sunt logice”25.
creând „etimologii numite apoi impropriu «popula- Apoi, intervine fireasca alternanţă consonantică
re», pentru lipsa lor de rigoare ştiinţifică”20, capcană de la singular la plural: s/ş, semnalată şi de Mircea
în care au căzut şi adepţii teoriei husiţilor: „Nu se Ciubotaru26, care vorbeşte însă de trei forme de pro-
cunosc în România toponime (nume de localităţi) nunţie ale toponimicului: Hus (numele fostului stă-
formate de la nume de culte, secte sau erezii religi- pân), Husi („plauzibilă, prin similitudinea perfectă
oase. De altfel, străinii erau văzuţi ca diferiţi nu prin cu numele Husii, al satului omonim de pe Şomuz la
«legea» lor, cultul sau ritul practicat, ci prin etnia 1451”), „şi alta Huşi, atestată într-o scrisoare în lati-
definită lingvistic”21. Melchisedec tocmai o aseme- nă (1487), adresată de Ştefan cel Mare Braşovenilor,
nea capcană evită, în opţiunea toponimică. Mircea redată în grafia germană Huschy”27. Cercetătorul
Ciubotaru adaugă: „Mai întâi, excluzând ipoteza ieşean corectează, implicit, evoluţia singular/plural
husită, originea antroponimică a oiconimului devi- care lui Melchisedec i s-a prezentat drept logică, dat
ne certă, ca şi în cazul satelor de mai târziu Huşi, fiind că nu a luat în calcul şi a treia variantă a oico-
Huseni şi Husia din Moldova şi Transilvania. Apoi, nimului.
numele Hus nu este atât de răspândit în Moldova, Am insistat asupra toponimiei huşene, în-
ba chiar este singular în secolul al XV-lea, încât să trucât Melchisedec a înţeles cât este de complicată.
putem opta pentru altă persoană omonimă. Husul / Mircea Ciubotaru recunoaşte faptul: „Etimologia
Husea a fost un stăpân din zona Prutului mijlociu şi, toponimului Huşi este dificilă şi exemplară pentru
indiferent unde erau celelalte moşii ale sale menţio- necesitatea coroborării informaţiilor geografice, is-
nate în documentele invocate, una dintre ele a exis- torice şi lingvistice”28.
tat acolo unde denumirea Huşi o arată. Un exemplu În lipsa unui document fondator al târgu-
similar este al Fălciului, al cărui nume trebuie rela- lui Huşi, Melchisedec aminteşte totuşi de unul care
ţionat cu al acelui Falcin, atestat în 1502 ca stăpân de s-ar fi pierdut, menţionat de suplica unui târgoveţ
moşie peste Prut, în zona Tigheciului”22. huşean, adresată domnului Scarlat Calimachi, căru-
La întrebarea dacă Husul a fost român sau ia i se plânge că, după moartea tatălui său, i s-a lăsat
străin, după numele care provine din slavă, гусь, moştenire şi un uric vechi sârbesc, împreună cu 30
Gâscă, Melchisedec răspunde că, în Evul Mediu, de file cu slove nemţeşti, cusute la un loc, având pe
când limba slavonă intrase în biserică şi în literatu- una dintre foi „o pecetie a Husului, ce a făcut târgul
ră, „acest fel de nume şi pronume (sic!, n.n.) slavo- Huşii”29. Din nefericire, oameni vicleni i l-au furat,
ne erau foarte obicinuite strămoşilor noştri şi pro- la 1814. Estimarea datării acelui document fondator
veneau parte de la vecinătatea cu popoarele slave”, ar fi tot domnia lui Ştefan cel Mare, când, în faţa de-
românii fiind şi mari născocitori în porecle, dând selor năvăliri căzăceşti şi tătărăşti, târgul Sărata de
nume şi prenume de la păsări, animale etc., multe peste Prut a fost strămutat: „Combinând desfiinţa-
dintre ele provenind din slavonă. Nu e nevoie de a rea târgului Sărata de pe malul stâng al Prutului, de
căuta nume prin Ungaria sau Boemia. Ca şi Mel- care vorbeşte uricul din 1489, şi care venea tot pe
chisedec, care vorbea de pura asociere omonimică moşia Husului, putem presupune că târgoveţii de
între husiţi şi Huşi23, Mircea Ciubotaru observă că acolo s-au strămutat la Huşi, a cărui înfiinţare co-
„Ipoteza originii husite a numelui Huşi este rezul- incide cu acele timpuri. Motivul strămutării a putut
tatul unei omonimii”. În schimb, numele Husul se fi o mai bună siguranţă a târgoveţilor prin posiţia
arată a fi unul nobiliar, „din stirpea descălecători- locului, încongiurat şi de codri de pe o parte, iar pe
lor din veacul al XIV-lea, care sugerează originea sa de alta cu Prutul, care era o piedică nu mică la nă-
maramureşeană, poate chiar slovacă, precum aceea vălirile oardelor căzăceşti şi tătărăşti”30. Conjunctu-
a neamului Tăutu, care stăpânea satul Tăuţi de pe ra geografică şi istorică ar fi fost şi motivul care l-a
Horincea (atestat în 1459)”24. determinat pe Ştefan să transforme Huşul în reşe-
Melchisedec explică, din două perspecti- dinţă domnească, adăugând-o la cele deja existente:
ve, şi existenţa paralelă a celor două forme: Huşul şi Vaslui, Roman, Hârlău: „De aceea El a înfiinţat un
Huşii. Singularul se impune în primele timpuri ale
25
Melchisedec, op. cit., p. 4.
20
Mircea Ciubotaru, rev. cit., p. 205. 26
Mircea Ciubotaru, op. cit., p. 208-209.
21
Ibidem, p. 206. 27
Ibidem, p. 208.
22
Ibidem, p. 207. 28
Ibidem, p. 209.
23
Melchisedec, op. cit., p. 8. 29
Melchisedec, op. cit., p. 9.
24
Mircea Ciubotaru, op. cit., p. 208. 30
Ibidem, p. 10.

40 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Profil

castel domnesc, pe locul unde este astăzi Episcopia”, avut la îndemână o copie a uricului, datată greşit la
probabil în aceeaşi incintă de vreme ce „curtea Epi- 1592, când s-ar fi înfiinţat Episcopia sub domnia lui
scopiei toată este potricălită de temelii vechi din care Ieremia Movilă şi sub păstoria mitropolitului Ghe-
unele de o soliditate foarte mare, şi care presupune o orghe Movilă, primul episcop fiind Ioan. Numai că
vechime profundă”31. Ieremia Movilă nu era domn la 1592, atunci dom-
Documentele Episcopiei şi Letopiseţele, nind, în vremuri tulburi, Aron Vodă, repus pe tron
continuă Melchisedec pe pagini întregi, arată im- de turci34. Melchisedec emite şi posibilitatea ca uri-
portanţa curţii domneşti de la Huşi de-acum încolo. cul să indice anul adevărat al înfiinţării Episcopiei
Începând cu Ştefan cel Mare, care în 1495 a ridicat sub Aron Tiranul, dar faptul a rămas în provizorat,
şi Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în „Târgul Ioan fiind atunci doar locţiitor de episcop, inaugu-
nostru Huşii”32 (cum atestă şi pisania, conservată rarea oficială producându-se după urcarea pe tron
perfect), s-au emis aici frecvent documente, au po- a lui Ieremia Movilă. Tradiţia locală a adoptat anul
posit în diverse episoade istorice etc. Bogdan, fiul lui 1592 pentru existenţa instituţiei, încât şi inscripţia
Ştefan, a murit la Huşi (1517), de unde a fost dus la de pe piatra funerară a cenotafului din 1891, din
Putna. Petru Rareş a poruncit emiterea multor acte curtea Episcopiei, ridicat sub păstoria lui Silvestru
de aici. Din vremea lui, „se vede că se stabilise nu- Bălănescu, indică acelaşi an: „Episcopia Huşilor
mirea târgului Huşilor la plural”, pe când în cea a este înfiinţată la anul 1592 sub mitropolitul Moldo-
lui Ştefan cel Mare se atestă forma de singular. Iliaş vei Gheorghe Movilă şi dotată de Ieremia Movilă
Vodă, feciorul şi succesorul lui Rareş, petrece Paşte- V.V.”35. Marele dicţionar geografic al României, opera
le (7 aprilie 1548) la Huşi, de această dată fiind legată autorilor George Ioan Lahovari, general C.I. Brătia-
şi porunca uciderii hatmanului Vartic. În mai 1555, nu şi Grigore G. Tocilescu (Bucureşti, Socec, p. 764-
Alexandru Lăpuşneanu emite un uric în slavonă, iar 765), preia aceeaşi datare. Conştient de precaritatea
în 1561, când a fost învins de Despot în bătălia de situaţiei, Melchisedec lăsa pe seama altora, în 1869,
la Verbia pe Jijia, se refugiază cu Doamna la Huşi, dezlegarea „enigmei”36. Şi desluşirea s-a ivit abia în
unde pregăteşte contraofensiva cu ajutor turcesc. Şi 1981, prin cel mai bun istoric al Bisericii Ortodoxe
faptele huşene continuă. Române, Mircea Păcurariu37. El a stabilit că prima
Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae), apariţie a numelui episcopului Ioan de Huşi se do-
după 1711, descrie Huşul ca pe „un târguşor mic”, vedeşte a fi din anul 1598, prezenţa lui nefiind con-
având ca însemnătate „scaunul unui Episcop”, lă- semnată în „cărţile” domneşti din anii 1594 şi 1595,
udând şi vinurile de aici, ierarhizate imediat după unde se găsesc doar ceilalţi episcopi ai vremii. Ioan
cele de Cotnari. Nefericita bătălie de la Stănileşti a e menţionat abia în uricul din 15 decembrie 1598.
adus mari ponoase târgului. După un secol, odată Scrisorile patriarhului Meletie Pigas duc către ace-
cu Basarabia, Huşul va primi însă şi el lovitura de eaşi concluzie. Părintele Scarlat Porcescu38 o adoptă
graţie: „Cu luarea Basarabiei, comerciul Huşilor a şi el. Lucrurile sunt, astăzi, pe deplin lămurite.
căzut tare, mărginindu-se numai în partea ţinutu- Eparhia huşeană este a patra din Moldova,
lui Fălciului, rămasă d’adreapta Prutului. Această după cele din Iaşi, Rădăuţi şi Roman. La înfiinţare,
împregiurare a dat cea de pe urmă lovire mortală şi a cuprins patru ţinuturi: 1) Fălciul, care se întindea
târgului Fălciu, situat pe malul Prutului, şi de care pe ambele maluri ale Prutului, având reşedinţa la
Domnul Cantemir spunea, că pe timpul lui era «un Fălciu; 2) partea Lăpuşnei rămase după luarea Ti-
târg frumos»”33. ghinei de către turci, cu cele 12 sate, strămutându-se
Subcapitolele următoare vorbesc despre reședința la Lăpuşna, care cuprindea, atunci, şi „târ-
administraţie, comerţ, dări, monede etc.
34
Ieremia Movilă a avut două domnii: august 1595 – mai
Episcopia 1600; septembrie 1600 – 30 iunie 1606. Aron Vodă a avut şi
Partea cea mai amplă a cronicii melchise- el două domnii: septembrie 1591 – iunie 1592; 18 septembrie
1592 – 24 aprilie 1595.
dechiene este dedicată istoriei Episcopiei, avantajată 35
Vezi Istoria Huşilor, p. 74-75. Cenotaful nu mai există astăzi
fiind de mulţimea documentelor avute la dispoziţie. în locul unde a fost ridicat, mutat, se pare, sub episcopatul
Dar, lucru curios, documentul fondator al acestei anterior celui de-acum.
importante instituţii apare şi mai încurcat decât cel 36
Ibidem, capitolul Episcopia, p. 72-82; Gheorghe Moisescu,
pierdut de către târgoveţul huşean, supusul dom- Ştefan Lupşa, Al. Filipescu, Istoria Bisericii Române, I, Bucu-
nului Scarlat Calimachi de la 1814. Melchisedec a reşti, 1957.
37
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, II,
31
Ibidem. Bucureşti, 1981, p. 120.
32
Sintagmă prezentă în uricul din 1502. 38
Scarlat Porcescu, Episcopia Huşilor. Pagini de istorie, Ro-
33
Ibidem, p. 30. man, 1990, p. 32.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 41


Profil

guşorul Chişinău”, doar protopopul având acolo (cazul lui Veniamin Costache) sau chiar la mitropo-
locuinţa; 3) Orheiul; 4) Soroca, pe malul Nistrului, lie. Şi regula purtării mitrei doar de către mitropo-
mănăstirea de acol devenind, sub Inochentie (1757), lit şi de episcopul de Roman a fost încălcată. Mitra
metoc/mitoc. Miron Costin arată că Eparhia Huşi- lui Inochentie, răposat în 1782, s-a păstrat până la
lor se întindea până la Dunăre, cuprinzând şi târgu- noi42. Melchisedec radiografiază şi trece în revistă
şoarele Reni şi Troian. Fălciul se întindea şi-n vestiţii pe toţi ierarhii Episcopiei Huşilor (32 de până la el),
codri ai Tigheciului, care ne întâmpină şi astăzi, ma- de la Ioan până la Meletie al II-lea Istrati, fiecare cu
iestuoşi, în drumul spre Chişinău, până la hotarul făptuirile mai importante, uneori şi cu păcatele lor,
Bugeacului, partea cunoscută ca Basarabia. De-a cu veşnicele relaţii contorsionate dintre episcopie
lungul vremii, arată Melchisedec, graniţele Eparhiei şi târgoveţi etc., reliefându-se, totodată, prin toate,
se modifică frecvent, sub diferiţi domni, în funcţie istoria Eparhiei, dar şi a ţării. Între aceşti episcopi,
de agresiunile hoardelor tătărăşti şi turceşti. Părţile au fost destule figuri de prestigiu, de la Dosoftei, vi-
luate în stăpânire de turci treceau la Episcopia Proi- itorul ilustru mitropolit, autor al Psaltirii în versuri,
lavei (Brăilei). Lovitura cea mai puternică primită de şi Mitrofan al III-lea, până la Inochentie, Veniamin
Episcopia Huşilor s-a produs la 1812: „În anul 1812, Costache, Sofronie Miclescu, Dionisie Romano ş.a.
Rosia luând de la Moldova toată partea despre răsă- Cea mai lungă păstorie a avut-o Inochentie (1752-
rit dintre Prut şi Nistru, împreună cu Bugeagul sau 1782), discipol al lui Iacov Putneanul, care împre-
Basarabia şi cu toate olaturile turceşti din acele păr- ună cu el, cu episcopul de Roman şi cu parestisitul
ţi, a redus Eparhia Huşilor mai la totala desfiinţare, Ierotei au semnat hotărârea opririi pentru totdeau-
rămânându’i numai partea din ţinutul Fălciului ce na a „alegerii şi înscăunării de chiriarhi streini la
este de a dreapta Prutului, spre a putea exista această parohiile Moldovei” (1 ianuarie 1753). Melchisedec
Eparhie a fost necesitate a i se adăogi ţinutul Val- are o înaltă apreciere pentru gospodarul eparh, unul
suiului, de la Eparhia Romanului”39. Faptul, se pare, dintre cei mai buni ai Episcopiei, chit că a preluat-o
s-a petrecut la moartea episcopului Gerasim (1826). într-o stare de plâns. A păstorit în timpul domnilor
La 1852, sub episcopatul lui Meletie Istrati, se mai Matei Ghica, Constantin Racoviţă, Scarlat Ghica,
adaugă, tot de la Roman, ţinuturile Tutova şi Covu- Ioan Theodor Calimachi, Grigore Ioan Calimachi,
rlui. Înfiinţarea Episcopiei Dunării de Jos, la 1864, Grigore Ghica, Grigore Calimachi, Constantin Mo-
a dus la noi modificări: Covurluiul trece la Galaţi, ruzi, Alexandru C. Mavrocordat. Vechea biserică
iar Cahulul s-a alipit Huşilor, cum era mai înainte. a lui Ştefan cel Mare a fost regândită/rectitorită de
Melchisedec insistă în mai multe părţi ale Chroni- Inochentie, păstrându-i pisania şi înălţând-o, cu
cii… asupra consecinţelor suportate de Moldova şi mari eforturi, la rang de catedrală, isprăvită în anul
de Episcopia Huşilor prin raptul ţarist: „Actul luă- 1756. S-a mai îngrijit nu numai de refacerea podgo-
rii Basarabiei, atât de ne-aşteptat de Români de la o riei, dar şi de o bolniţă, ctitorind, la Iaşi, cunoscu-
putere protectoare a lor a răcit inimele către Rusia tul Spital Sf. Spiridon. Inochentie a fost şi un iscusit
şi treptat a prefăcut simpatiele coreligionare şi tra- diplomat, fapt dovedit ca şef al delegaţiei boiereşti
diţionale în antipatii naţionale şi politice către dân- la Petersburg (1769-1770), în vremea când Moldo-
sa. Dacă Rusia nu ar fi smuls Basarabia de la corpul va era sufocată de trupe ruseşti, ca „eliberatoare” de
românesc, prin care tot-o-dată a aprobat şi răpirea sub păgânii otomani. Discursul în faţa Ecaterinei a
Bucovinei de cătră Austria cu 35 de ani înainte: ea ar II-a a fost hotărâtor pentru reuşita demersurilor. Tot
fi avut netăgăduite drepturi la o perpetuă recunoş- din timpul păstoritului său s-a păstrat planul Epi-
tinţă din partea Românilor, pe care ea i-a scăpat de scopiei şi a târgului datorat dichiului Iorest (1771).
prădăciunile Tătarilor, şi de barbariele şi cruzimile A plecat la Domunl la 1 octombrie 1782, fiind îngro-
Turcilor, şi la a cărora organisare lăuntrică în urmă pat în biserica ridicată de el.
a contribuit mult”40. Între toţi moldovenii, conside- După zece ani de la stingerea lui Inochen-
ră Melchisedec, urgia cea mare a căzut peste Huşi: tie, la 26 iunie 1792, s-a produs ipopsifierea lui Ve-
„Răul făcut de Rosia se sparge în capul sărmanilor niamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roşieşti,
Huşeni!”41. fostul judeţ Fălciu – d. 18 decembrie 1846, Mănăs-
Ca înfiinţată mai la urmă, în rangul ierarhic tirea Slatina), în Biserica Sf. Gheorghe a Mitropoli-
al episcopilor, după mitropolit, cel de Huşi trecea al ei, având doi contracandidaţi, iar arhierei asistenţi
treilea după Roman şi Rădăuţi. Au existat însă şi ca- pe Episcopul Antonie al Romanului şi doi arhierei
zuri când episcopul de Huşi a trecut direct la Roman greci. A doua zi, a fost hirotonit, la vârsta de 23 de
ani, Episcop de Huşi. Ca în toate celelalte consem-
39
Melchisedec, op. cit., p. 99. nări monografice dedicate episcopilor, în raport
40
Ibidem, p. 396-397.
41
Ibidem, p. 397. 42
Ibidem, p. 101.

42 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Profil

cu însemnătatea arhierească şi culturală, şi lui Ve- Când a ajuns la Iaşi şi Bucureşti, în 1808,
niamin Costache îi sunt dedicate numeroase pagini. Bănulescu-Bodoni deja tradusese din ruseşte în ro-
Cel cu numele de botez Vasile şi-a făcut ucenicia mâneşte ecteniile de rugăciuni pentru ţar şi fami-
preoţească, în mare parte, la Huşi, aici fiind hirotonit lia lui. Mitropoliţii Veniamin Costache (Moldova)
călugăr sub numele de Veniamin (1784), în vremea şi Dositei Filitti (Ţara Românească), arătându-se
altui episcop de prestigiu, Iacov Stamati, în a cărui consternaţi, noul trimis a început o dură campanie
bibliotecă a prins gustul studiului şi cărturăriei. Cu- de denigrare a acestora, punând la lucru grupurile
rând este ierodiacon al Episcopiei Huşilor, plecând de boieri rusofili şi reuşind, în scurt timp, să dez-
la Iaşi ca egumen al Mănăstirii Sf. Spiridon, după bine clerul şi boierimea în două tabere ostile. Ca şi
care între 1792-1796 este episcop de Huşi, avansat în zilele noastre, murdăria atacurilor ajunsese aşa
apoi direct la Roman până în 1803, când este uns de insuportabilă, încât Veniamin Costache, cu tot
mitropolit al Moldovei (1803-1808 şi 1812-1842), prestigiul său păstoresc şi cultural, scârbit, şi-a dat
succedând protectorului său Iacov Stamate. demisia în 1808, iar Dositei, încercând să reziste, a
Se cunoaşte mai puţin episodul dintre fost aruncat din scaun chiar de Alexandru I (15 ia-
1808 și 1812, când Veniamin Costache a fost silit nuarie 1810). „Astfel, – comentează părintele Topo-
să părăsească scaunul mitropolitan. Faptul este le- logeanu – păstorii cei nemitarnici ai românismului,
gat, ca şi în vremea episcopului huşean Inochentie, înlăturaţi fiind, fu înlăturată şi piedica cea mai mare
de pregătirile Rusiei de a-şi întinde „protectoratul” din calea planurilor Ruseşti. Coada de topor îşi avea
asupra Moldovei şi Ţării Româneşti, reactivându-l de-acum mână liberă”45. Nimic, credea ţarul, care se
pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746- şi considera „şef religios al Bisericii din principate”,
1821)43 în postura de cal troian ortodox, menit să nu mai putea sta în calea rusificării Principatelor. În
pregătească devenirea nonromânească a celor două consecinţă, încălcând cutuma ortodoxiei, a numit,
principate prin intermediul ortodoxiei. Ţarul Ale- prin ucaz, ca mitropolit al Ungro-Vlahiei pe Igna-
xandru I, împreună cu patriarhul pravoslavnic, s-a tie, un grec aciuat la Curtea ţaristă, iar în Moldova,
oprit la un ierarh autohton foarte înzestrat, originar fireşte, pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a adus cu
din Bistriţa, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Începutul el şi un protoiereu rus, Petru Conitzky, ca să „re-
războiului ruso-turc, îl găsea pe acesta la Dubăsari, organizeze” Biserica. Cum însă, prin Pacea de la
având o pensie bună de 3000 de ruble anual. Aşa că, Bucureşti, de la 28 mai 1812, Rusia a trebuit să se
la 27 martie 1808, s-a emis ucazul ţarist de numire mulţumească doar cu luarea Basarabiei, Gavriil Bă-
ca membru al Sinodului şi exarh al Moldovei, Va- nulescu-Bodoni s-a văzut alungat din partea liberă a
lahiei şi… Basarabiei, semn indubitabil că războiul Moldovei, Veniamin Costache, revenind pe scaunul
avea drept raţiune cucerirea Principatelor. Numirea mitropolitan.
aparte a Basarabiei avea tâlcul ei arătând potenţi- Paginile dedicate lui Veniamin Costache,
ala soluţie de rezervă în raport cu pretenţiile faţă dar şi altor episcopi, arată, dincolo de aglomerarea
de Poartă. Aşa a ajuns Gavriil Bănulescu-Bodoni cronologică de fapte şi de documente vechi, talent
captivul conştiinţei sfâşiate care se va transforma în narativ şi portretistic, istoricii literari recunoscân-
normă, peste ani, în Basarabia. Rusia exploata sen- du-i atât rigoarea ştiinţifică, în postura de istoric, cât
timentele rusofile ale pensionarului de la Dubăsari. şi strădania înnoirii lexicului şi sintaxei scrierilor
Preotul N.N. Topologeanu, într-o broşură din 1933, bisericeşti şi istoriografice, dar şi plăcerea intertex-
va surprinde această ruptură dintre ierarhul meritu- tualităţii46, e de adăugat, ca în aventura „romanescă”
os, slujitor al Bisericii strămoşeşti, şi „activitatea sa trăită de adolescentul Vasile Costache împreună cu
de rusificator”44. un coleg, acea fugă la Neamţ, la Părintele Paisie, în
dorinţa nestăvilită de a îmbrăţişa monahismul, în
43
Poliglot, cu studii în Ungaria, apoi la Kiev, în Grecia la pofida opoziţiei tatălui Grigore.
Patmos, Smirna, ucenic la Sfântul Munte Athos, profesor în
Transilvania (Năsăud), la Iaşi, la Poltava, la Ecaterinoslav,
călugărit la Constantinopol (1779), hirotonisit arhimandrit
(1786), episcop-vicar de Akerman şi Bender, mitropolit al
Moldovei prin Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse (1792), ares- Basarabia prin Biserică, Tipografia „Cozia” a Sfintei Episco-
tat de domnitorul Alexandru Moruzi (fiindcă „se arătase prea pii Râmnicu Vâlcea, 1933, p. 19.
zelos către Ruşi”) şi trimis la Istanbul, de unde este eliberat la 45
Ibidem, p. 21-22.
intervenţia ruşilor, după care e mitropolit de Poltava (1793- 46
În această ipostază, citează copios din Biografia Mitropoli-
1799) şi de Kiev (1799-1803), când este pensionat, la cerere, tului Veniamin Costachi, semnată de Nicolai Istrati (p. 372 şi
pe motiv de boală. Pentru serviciile aduse, Biserica Ortodoxă urm.). De fapt, cartea lui Nicolae Istrati (1818-1861), ideolo-
Rusă îl va canoniza la 15 iulie 2016. gul separatiştilor caimacamului Nicolae Vogoride, se intitula
44
N.N. Topologeanu, Încercarea ruşilor de a desnaţionaliza Veniamin, mitropolit al Moldaviei (1851).

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 43


Profil

osului nostru trecut”49. Din păcate, entuziasmul


Limba română său n-a fost validat, istoricii hotărând în favoarea
Melchisedec oferă, într-un Apendice la celebrei Scrisori a lui Neacşu din Câmpulung de la
Chronica Huşilor extrem de bogat, o adevărată isto- 1521. Interesante rămân incursiunile în alte docu-
rie a evoluţiei limbii române, pornind de la cele mai mente româneşti succedate de-a lungul veacurilor.
vechi texte româneşti şi până în zilele sale. Pleacă Melchisedec are simţul evoluţiei limbii române şi
de la o observaţie a lui Dimitrie Cantemir din De- călătoria lui livrescă/lingvistică mai poate da sea-
scrierea Moldovei. Domnul cărturar considera că mă asupra unor aspecte filologice care au preo-
înainte de Sinodul de la Florenţa (1438-1439), una cupat pe mulţi cercetători. Episcopul a revenit şi
dintre ultimele încercări de a rezolva problema Ma- în alte lucrări asupra evoluţiei limbii literare, una
rii Schisme, moldovenii (românii, în genere) aveau dintre cele mai însemnate fiind Cărţile bisericeşti
litere latineşti, ca şi celelalte popoare latine. De la (1880), un raport prezentat în faţa Sinodului şi pu-
acest sobor, diadahul Mitropoliei Moldovei, The- blicat de Eminescu în câteva numere din „Timpul”.
octist Bulgarul şi diaconul Marco Efesanul ar fi pus Melchisedec argumentează importanţa capitală a
la cale „să lipsească aluatul Latinilor din Biserica literaturii bisericeşti pentru conservarea şi dezvol-
moldovenească, ca să ridice prilejul să nu poată citi tarea unităţii limbii române. Viziunea lui era foarte
amăgiturile lor oamenii tineri”, încât l-ar fi convins apropiată de aceea a lui Eminescu, de unde şi inte-
pe Alexandru cel Bun să se lipsească de alfabetul resul poetului pentru lucrarea episcopului de Ro-
latin în favoarea celui chirilic, făcându-se, astfel, man. Ziaristul precedă tipărirea textului cu o notă
„urzitorul cel dintâi al barbariei întru carea se află introductivă, Foiletonul nostru literar, publicată în
Moldova acum”. numărul din 12 decembrie 1880, din care reproduc
Melchisedec recunoaşte în ipoteza lui Can- esenţialul: „Acest raport, privitor la retipărirea şi
temir un singur lucru adevărat, anume ideea „că editarea cărţilor bisericeşti, e o lucrare concepută
limba slavonă introdusă la Români, i-a ţinut în bar- cu toată adâncimea şi cu toate cunoştinţele istorice
barie”47. Celelalte presupuneri ale lui Cantemir sunt şi filologice pe cari le cere însemnătatea obiectului.
uşor spulberate. În primul rând, în timpul Sinodului Rezervându-ne onoarea de-a reveni asupra rapor-
de la Florenţa, Alexandru cel Bun era mort (1 ia- tului şi a cestiunilor pe cari le tratează, indicăm de-
nuarie 1432, la Suceava). Apoi, şi înainte de dom- ocamdată că lucrarea arată, pe de o parte, efectul
nia acestuia s-au emis documente în slavonă, dar nu unificatoriu pe care limba cărţilor bisericeşti au
şi în latină, în orice caz nepăstrându-se o astfel de avut-o în trecut asupra scrierii şi pronunţiei între-
scriere pe teritoriul românesc înainte de Alexandru gului popor românesc, iar pe de altă parte se îndo-
cel Bun. Documentele arată că în „epoca slavonă” ieşte dacă stadiul actual de nelimpezire a cestiunii
au intrat multe slavonisme, cele mai multe fiind im- ortografice şi fonologice nu ar fi primejdios pentru
plantate din „Rossia apuseană”, recte din Polonia, unitatea şi viitorul limbei noastre daca s-ar răs-
prin dascălii din Galiţia şi Liov, în secolul al XV-lea, frânge asupra reeditării cărţilor bisericeşti”50.
unde erau episcopii ortodoxe care atrăgeau tineri În diverse articole, dar mai ales în nume-
moldoveni la studii. Degradarea ortodoxiei în acele roasele însemnări din Fragmentarium, Eminescu
spaţii s-a datorat propagandei iezuite, încât moldo- reflectează asupra stării limbii române vechi şi con-
venii n-au mai plecat acolo să înveţe carte. Iezuiţii au temporane în consonanţă cu viziunea melchise-
învins, iar ortodoxia „a căzut în mâinile uniaţilor”48. dechiană şi a sa, atestând profundele lui potenţe de
Dar tot răul spre bine: limba bisericească corupân- filolog şi de lingvist. Îşi ţinea, în acest mod, promi-
du-se, i-a luat locul româna. În orice caz, cei care siunea de a reveni şi asupra raportului de la 1880 al
învăţau slvoneşte ştiau bine şi româneşte, ceea ce lui Melchisedec51.
atestă şi scrisorile unor domni. În context, Chronica Huşilor şi a Episcopiei
Melchisedec consideră că documentul cel cu aseminea numire se arată a fi încă o operă temei-
mai vechi în limba română este Izvodul Spătaru- nică, de o rară bogăţie de informaţii care pot oferi
lui Clanău (1495), o scurtă istorie despre forma- surprize şi celor mai exigenţi profesionişti în mate-
rea şi organizarea veche a ţărilor române, tradusă rie de istorie locală şi naţională.
de Spătarul Clanău din latină. În pofida celor care
au pus la îndoială autenticitatea documentului, el
îl crede autentic şi aduce un număr impresionant 49
Ibidem, p. 15, 16.
de argumente: „cea mai preţioasă relicvă a glori- 50
M. Eminescu, Opere, XI, Bucureşti, Editura Academiei,
1984, p. 440.
47
Apendice la Chronica Huşilor, p. 2. 51
Vezi şi Limba ca taină a fiinţei, în Theodor Codreanu,
48
Ibidem, p. 15. Hyperionice, col. „Eminesciana”, Iaşi, 2019.

44 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Rememorări

Brățara de aur

Beni BUDIC
În zilele noastre, când suntem prinși mai geamgiul era chemat să-l înlocuiască. Dacă eram
toți în iureșul amețitor al societății de consum, prin curte și se putea, mă prezentam imediat la fața
când - dacă ar mai fi trăit printre noi - Descartes locului, să prind și eu ceva din meserie. Geamgiul,
ar fi spus probabil „cumpăr, deci exist”, se pare că după ce se înțelesese la preț cu gospodina, își des-
obiectele ce ne ușurează viața și-au cam pierdut cărca din spinare suportul de lemn, pe care purta
importanța de altădată. Orice lucru care s-a stricat, câteva foi de sticlă destul de mari și probabil destul
s-a uzat, s-a demodat, sau de care pur și simplu ne- de grele și-l sprijinea de perete. O dată ușurat de
am plictisit, e înlăturat (uitat, aruncat?) și înlocuit povară, examina de aproape „pacientul”, fărâmița
cu o cumpărătură nouă, vreun chilipir chinezesc și scorojea chitul uscat, scotea cu un cleștișor cui-
de calitate dubioasă. Ne-am cam obișnuit și noi, cei șoarele, cu un clește patent îndepărta geamul spart
mai vârstnici, cu această rutină, deși în anii copi- și cioburile de sticlă și curăța bine, cu o daltă mică,
lăriei și tinereții noastre situația era cu totul alta. rama ferestrei. După care scotea din desagă un me-
Chiar dacă pe atunci tot ce se producea sau fabrica tru de lemn pliabil și lua măsura. De două ori, să
era menit să servească cel puțin unei generații și nu fie greșeală. Măsura o nota pe o foiță de hârtie
chiar să treacă în familie din tată în fiu, totuși lu- cu un ciot de creion care doar prin minune se ținea
crurile se mai stricau, se uzau. Dar erau repuse în între degetele aspre, de muncitor. Apoi alegea de pe
uz de meșteri minunați, care învățaseră să le repare suport placa de sticlă cea mai potrivită, o culca cu
pe toate iar la nevoie, să confecționeze, cu muncă atenție pe un postav scos tot din desagă și așternut
de mână, migăloasă, lucruri noi. Aceștia erau me- pe vreo masă și trecea la faza cea mai gingașă a ope-
seriașii, maiștrii de toate profesiile, pe care i-am rației: tăiatul geamului după măsura exactă. Aceas-
întâlnit în Suceava copilăriei. ta se făcea cu ajutorul unui instrument special,
Înainte însă de a povesti despre mește- mândria oricărui geamgiu - diamantul. Era de fapt
rii de tot felul și atelierele lor, ce-am cunoscut pe un mâner mic de lemn ce ducea în capăt o piesă de
atunci, îmi amintesc de acei meseriași ambulanți metal în vârful căreia era o pietricică strălucitoare,
care au dispărut apoi din peisajul sucevean, dar pe dură, ce putea să secționeze sticla. Tăiatul se făcea
când eram copil mic, îi mai întâlneam. Pe strada cu mare atenție, dar cu mișcări sigure, de-a lungul
noastră apărea din când în când un meseriaș care, unui liniar T de lemn. Eu îmi țineam răsuflarea, ca
ca melcul, își ducea atelierul în spinare și-și anunța la circ, în momentele periculoase marcate de duru-
prezența strigând cu glas tare, cât îl țineau plămâ- itul tobelor. Deșeurile de sticlă de pe margini erau
nii: Geamgiu, Geeeeeaaaamuri, Hai la geeeeeea- desprinse cu lovituri fine ale ciocănașului ce purta
muri, Hai la ogliiiinzi!! Mai întotdeauna se găsea diamantul. În sfârșit, geamul tăiat pe măsură era
prin vecini vreun geam crăpat, sau chiar spart, iar fixat în rama de lemn a ferestrei cu câteva cuișoare

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 45


Rememorări

mici bătute cu un ciocănel al geamgiului, apoi mar- paralelipipedice pe care le stivuia apoi în magazie,
ginile ramei erau umplute cu chit gălbui, moale pe pentru la iarnă … Sclipirile tăciunilor în gura so-
care geamgiul îl îndrepta cu o lamă scurtă de cuțit. bei, în zilele cu ger și zăpadă, le port în amintire de
Treaba era terminată. Omul bea poate vreo cană zeci de ani. Mulțumită ție, bunul meu Ianoș…
de apă, își primea răsplata, își încărca atelierul în Meseriile mai complicate, cele ce trebu-
spinare și pornea mai departe strigând „Geamgiu, iau deprinse de la vârste tinere, erau practicate de
Geeeeeaaaamuri, Hai la geeeeeeamuri”. obicei în ateliere, unde maiștrii aveau la îndemână
La fel cu geamgiul, apărea prin cartier, sculele și ustensilele necesare. Dacă îmi amintesc
din când în când, îndeosebi în zile senine de vară bine, undeva pe strada Petru Rareș era amplasat în-
sau de toamnă, ascuțitorul de cuțite. Cu tocila în tr-un semi-subsol, spre care coborau de pe trotuar
spinare, și el își anunța prezența prin strigăte pu- câteva trepte, atelierul de vulcanizare. Era o cămă-
ternice, ce se auzeau de departe. Vecinii și vecinele ruță mică, înțesată cu nenumărate camere vechi de
se adunau, care cu vreo câteva cuțite, care cu niște la cauciucuri de mașini dar mai ales de biciclete sau
foarfeci, care chiar cu vreo bărdiță sau un toporaș. foste camere de mingi de fotbal, aruncate fără nici
Omul își instala tocila pe trotuar și imediat se for- o ordine pe masă, pe scaune sau pe câteva rafturi
ma în fața lui o coadă de clienți. Eu client nu eram, prinse în perete. În fundul camerei se afla o cadă
dar mă aflam pe-acolo privind atent și curios … ruginită, pe jumătate plină cu apă tulbure, în care
Piatra de ascuțit era legată printr-o curelușă subți- specialistul scufunda camerele, după ce le umfla cu
re de o roată mai mare pe care meseriașul o activa o pompă mare, de automobil, ca să găsească găuri-
cu ajutorul unei pedale de lemn. Fiecare mișcare a ca pe unde scăpa aerul. O dată identificată pana,
piciorului făcea roata să se rotească mai repejor, iar locul era însemnat cu cretă și se trecea, dacă cumva
discul pietrei de ascuțit începea să se învârtească dauna nu era prea mare, la peticit. Maistrul croia,
repede, din ce în ce mai repede. Când tocilarul ali- cu o foarfecă mare - din vreuna din camerele arun-
pea lama vreunui cuțit de discul ce se învârtea deja cate prin atelier - un petic rotund, de mărimea po-
cu mare repeziciune, un torent de scântei se revărsa trivită. După care atât peticul cât și locul de peticit
în toate direcțiile iar metalul frecat de discul aspru erau curățate bine-bine cu glaspapir, unse cu clei
scotea niște adevărate țipete, gemete, urlete aproa- de cauciuc, iar peticul era aplicat și presat cu un
pe omenești. Spectacol de neuitat …După care toți dispozitiv special, cu șurub, ce-l prindea ca o mică
se împrăștiau pe la casele lor cu foarfecele și cu- menghină. Erau două procedee de peticeală: rece și
țitele lucitoare, ascuțite, iar tocilarul își strângea cald. Peticul cald era aplicat la situații mai serioase:
aparatul, îl umfla în spinare și pornea mai departe. camere de automobil sau motocicletă, camere de
Și cine își mai amintește de coșari, sau bicicletă găurite rău, mingi de fotbal profesionale
cum li se mai zicea pe la noi, hornari. Cu haine- etc. În acest caz peticul era presat împreună cu o
le negre și fețele pătate de funingine, cu spirala farfurioară metalică, în care se afla un disc mic de
mare de oțel, cu o perie mare la capăt, purtată în material ce semăna a azbest. Acesta era aprins și
banderolă și cu scara pe umăr. Se cățărau fără fri- ardea îndelung, timp de multe minute, după care
că până-n culmea acoperișului, unde se aflau ho- instalația era desfăcută, camera umflată cu pom-
geagurile și ne scăpau de funinginea adunată peste pa și cufundată din nou în cadă, pentru verificare.
iarnă în coșurile de zid…O dată cu încălzirea cen- Toată operația avea loc în mica încăpere murdară
trală au dispărut din peisaj, așa cum au dispărut și și dezordonată a atelierului de vulcanizare. Uneori
tăietorii de lemne. Ianoș cel înalt și voinic venea am avut ocazia, fie acasă la Suceava dar mai ales la
înspre toamnă pentru două-trei zile, instala capra Burdujeni, la bunici, să fiu martor la necazul vreu-
în curte, lângă stiva de lemne aduse pentru iarnă nui șofer de camion rămas în pană fără roată de re-
și unul câte unul tăia trunchiurile lungi de fag, cu zervă. Bietul băiat urma să rămână câteva ore bune
fierăstrăul, în butuci de 30-40 de cm. Apoi, așeza pe unde oprise camionul, să caute vreun ajutor, cu
cu băgare de seamă fiecare butucel din aceștia pe care să ridice camionul pe cric, să deșurubeze cu
ditamai butucul mare si gros, ca un butuc de gâde, efort roata, să demonteze, cu lovituri de ciocan și
scuipa în palme și din câteva mișcări precise și tije de fier cauciucul greu și să elibereze camera
puternice de topor, îl despica în bucățele de lemn avariată. De aici urma procedeul descris mai sus de

46 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Rememorări

vulcanizare cu petic cald. După care urma remon- intrau în ritm. Fierarul, cu cleștele în mâna stângă,
tatul camerei în cauciuc, a cauciucului pe roată, potrivea poziția fierului care, sub loviturile sincroni-
umflatul obositor cu pompa, înșurubarea roții pe zate ale ciocanelor, își schimba sub ochii mei forma
lăcașul ei și … la drum. Dar se cam terminase o zi și devenea ceva ce semăna din ce în ce mai mult a
de lucru. Sărmanul șofer era deja obosit și flămând, potcoavă. La nevoie, fierul ce se mai răcise era pus
chiar dacă vecinii îl cinstiseră cu apă, cu vreo cafe- pentru încă 2-3 minute printre cărbuni și treaba era
luță sau chiar cu ceva de îmbucat. apoi reluată. Când piesa era terminată mai trebuiau
Astea erau necazuri legate de progres… doar făcute, cu dalta, găurile pentru cuie, după care
Dar mai erau pe drumuri în acei ani multe căruțe potcoava nou – nouță, fierbinte, era cufundată în
cu cai. Chiar un vecin al bunicilor, Avrum Cofaru, butoiul cu apă să se răcească și să se călească. Tot ce
mai ținea căruță în curte și cal în grajd iar uneori mai rămânea de făcut era să bată potcoava, cu niște
ne făcea nouă, colegilor fiicei sale, Cuța (o fetiță sfi- cuie pătrate, caiele, în copita calului, care sub mâna
oasă, cu cozi lungi, negre și ochi negrii, adânci ca căruțașului își ridica piciorul îndoit din genunchi
un lac în care te puteai îneca) vreo tură cu căruța și expunea docil copita. Fierăria a funcționat acolo
prin târg. Caii tropăiau pe potcoave de fier, roțile de pe când eram copil de 9-10 ani, apoi, când mașinile
lemn ale căruței se învârteau pe osii de fier și erau s-au înmulțit și căruțele s-au împuținat, a dispărut.
strânse în cercuri de fier. Căruța hurducăia zdravăn În afară de fierărie, în domeniul „meta-
pe bolovani iar tot ce era metal se mai rodea, se uza, lurgic” funcționa în oraș atelierul de lăcătușărie al
trebuia reparat sau înlocuit din când în când la meș- lui Voronca, unde eu, copil, nu aveam nici o treabă.
ter. Fierăria din Burdujeni - care se pare că era pe Câțiva ani mai târziu, la orele profesionale, tovară-
undeva pe strada a treia - mi-o amintesc foarte ne- șul profesor (să-i zicem profesor …), care nu știu
deslușit. În schimb, treceam adesea pe lângă fierăria de ce, nu prea mă înghițea, mi-a dat o bucată de
din Suceava, de pe strada Curtea Domnească, aflată metal pe care urmam, doar cu ajutorul unei pile,
nu departe de intrarea din spate a vechii școli de fete. s-o transform în ureche de lacăt. Mai toți băieții
Era o încăpere vastă, ce dădea spre colțul format de aproape terminaseră treaba, pe când eu abia de
acea stradă cu o ulicioară scurtă, pe unde se puteau zgâriam cu pila neputincioasă, dreptunghiul de
aduna căruțele. Două uși mari ca niște porți erau metal. În disperare de cauză am apelat la atelierul
veșnic deschise spre stradă, așa că puteam vedea de lăcătușărie, fost Voronca, și devenit între timp
bine tot ce se petrecea înăuntru. Fierăria era înaltă și cooperativă. Acolo, maistrul m-a lămurit că bucăți-
încăpătoare, iar prin intrarea imensă, larg deschisă ca mea de metal era oțel de cea mai bună calitate.
putea trece cu ușurință o trăsură sau o căruță la care Doar cu bormașina și freza, au reușit specialiștii
era ceva de reparat. Vizavi de ușă, lipit de peretele să-i dea de hac. Când la sfârșit de trimestru i-am
opus se afla cuptorul deschis, deasupra căruia se în- predat piesa, tovarășul a rămas fără cuvinte….
tindea un fel de baldachin menit să cuprindă norii Tot în de-ale metalului, pe una din latu-
de fum și să-i ducă spre hogeac. Pe vatră colcăiau rile Pieței de Unt, chiar la colț cu Strada meseriași-
veșnic grămezi mărișoare de tăciuni. Când vreun lor, se afla atelierul de tinichigerie. Era o încăpere
căruțaș venea cu calul la potcovit, fierarul scotea nu prea mare spre care urcau din trotuar, câteva
mai întâi cu cleștele cuiele și potcoava tocită. Apoi trepte. Unul din meseriași era domnul Feller, tatăl
alegea dintr-o grămadă aruncată în colțul fierăriei, o unui băiat din gașca noastră. Cu ciocane ușoare de
bucată potrivită de fier, și o punea printre tăciunii de lemn și cu altele fierbinți, de cositorit, încălzite pe
pe vatră. Ucenicul se pornea să pedaleze cu energie un primus special, maiștrii de acolo modelau foi
foalele din fața cuptorului. Tăciunii prindeau viață de tablă zincată și fabricau tot felul de obiecte, de la
și începeau să arunce jerbe de scântei. În scurt timp, scânduri de rufe ondulate, pâlnii de toate măsurile,
bucata lunguiață de fier se înroșea din ce in ce mai lighene și lighenașe, căni, bidoane și până la albiile
tare până devenea aproape albă. Atunci fierarul o de baie cu spătar, acele zitzwanne bucovinene….
prindea cu un clește mare, ținut cu stânga, o punea Când eram într-a VII-a, am imaginat o mică insta-
pe nicovala din fața cuptorului, iar cu ciocanul greu lație ce trebuia să demonstreze claselor de chimie
mânuit cu dreapta începea s-o modeleze. Ajuta și ale doamnei Cristea, fenomenul electrolizei. Toate
ucenicul, cu un ciocan al său și amândouă ciocanele erau pregătite dar ne lipsea ceva care să susțină cele

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 47


Rememorări

două eprubete ale instalației. Ne-a salvat domnul acoperit cu o perdea neagră ce era deschisă în mă-
Feller, de la tinichigerie, care a aranjat niște clame sura în care fotograful dorea să aibă lumină. Decorul
de tablă ce susțineau eprubetele și astfel experiența sumar era compus dintr-un covor de lână, pe care se
s-a realizat cu succes. afla fie o bancă, fie un scaun-fotoliu, o coloană scun-
dă de gips pe care se afla un coș cu flori de hârtie
De la metale și mecanică, la mecanica cam decolorate și pe fundal, o pânză pe care era pic-
poate cea mei fină a acelor timpuri – ceasornicăria. tat un peisaj de vis naiv și cam spălăcit… Vizavi de
Erau în oraș mai multe ateliere de ceasornicărie. De această compoziție scenică trona, pe trepiedul său,
obicei instalate în vreo încăpere minusculă, chiar în un aparat fotografic „de școală veche”: o lădiță des-
locuința meseriașului. Importanța măsurării exacte tul de voluminoasă ce purta în partea din spate pân-
a timpului fusese una din caracteristicele birocrației za neagră sub care se ascundea fotograful pe când,
habsburgice, de unde respectul acordat ceasurilor și cu dreapta, regla lentila montată pe latura din față
ceasornicelor, considerate obiecte de mare valoare și a lădiței. Apoi, ieșit de sub perdeaua neagră se uita
mai ales celor ce le înțelegeau și stăpâneau compli- țintă la noi, ordona Nu mișcați! și scotea de pe lenti-
catele mecanisme – maiștrii ceasornicari. În ce mă lă căpăcelul negru. Unu, doi, trei, patru. Mulțumesc!
privește, maestrul ceasornicar suprem era vecinul Căpăcelul era înapoiat la locul său și noi, eliberați.
nostru, Stefan Chibici, mecanic de rar talent, inva- Acolo am făcut poze de familie, sau când eram mai
lid, cu ambele picioare paralizate. De-a lungul ani- mici, am fost imortalizati eu și vărul meu Iani: cu
lor m-au însoțit, auzite prin peretele comun, sune- căciulițe de lână, cocoțați pe o bancă între mame-
tele orare ale ceasurilor cu pendulă din atelierul de le noastre, serioase și elegante în sacourile noi de
ceasornicărie aflat în camera ce dădea spre stradă. toamnă (și pantofii ultima modă, cu talpă de crep,
Masa de lucru era lipită de una din cele două ferestre care nu se vad în poză, dar eu știu că erau acolo…).
și când treceam prin fața casei nu puteam să nu-l Domnul Pânzaru cel tânăr ne făcea, cu un Laika de
văd prin geam pe Dl. Chibici, cu lupa de ceasornicar ultimă tehnologie, și poze la domiciliu, în curte, pe
la ochi, înarmat cu penseta si alte scule minuscule, săniuță, sau vara, în costumaș marinar, cu tricicleta.
aplecat asupra vreunui mecanism de ceas. Când am Tot la Pânzaru ne-am făcut pozele pentru pașapoar-
împlinit 13 ani mi s-a dat in folosință ceasul Doxa, te, la plecarea spre Israel, ca și fotocopiile diplomelor
moștenit de la mama. Nu era un ceas solid, ci unul și foilor de note pe care urma să le iau cu mine…
fin si elegant, iar în câteva rânduri a suferit avarii
provocate de jocurile mele. De fiecare dată Dl. Chi- Se pare că cei mai veseli meseriași din
bici m-a scos din încurcătură. Doxa mamei nu o mai oraș erau frizerii…În frizeria de lângă Alimenta-
port de zeci de ani, dar când dau de ea în sertar și-i ra, chiar la începutul lui Ștefan ce Mare, domnea,
întorc arcul, mai funcționează. cel puțin în momentele când mă aflam acolo, doar
Încă o meserie nobilă, bazată pe cunoștințe bună dispoziție. Era o frizerie destul de mare, cu
de tehnologie era cea a fotografilor. În anii despre vreo 5-6 scaune și același număr de frizeri, mai toți
care vorbesc erau la Suceava mai multe studiouri tineri. Anecdotele (adică bancurile …) zburau prin
foto. Eu l-am reținut pe cel din centru, al lui Victor aer și chiar un copil de 9-10 ani, cum eram eu, nu
Valeriu Colbert, om zvelt și cam mărunt de statură, putea să nu simtă piperul. Pe rândul de scaune de
întotdeauna îmbrăcat cu șic sport – elegant. Dom- lângă perete, unde clienții își așteptau rândul, se
nul Colbert era surdomut, vioi, cu mult spirit spor- aflau veșnic câteva numere din Sportul Popular. În
tiv și, pe lângă munca din studio, era prezent peste diminețile de luni frizeria devenea adevărată sce-
tot în oraș cu cel puțin două aparate de fotografiat nă de comentarii si pronosticuri ale meciurilor din
atârnate de gât. Dar mai mult decât la Colbert, fa- ziua precedentă și a situației din clasament, toate
milia noastră obișnuia să folosească serviciile foto- enunțate cu voci răsunătoare, pline de siguranță,
grafice ale lui Pânzaru. Atelierul-studio Pânzaru se ca să nu zic chiar țipete … Între timp foarfecile
afla în curtea unei case bătrânești de pe strada Luca țăcăneau, mașinile de tuns (începuseră să apară și
Arbore, nu departe de casa noastră. Studioul moște- cele electrice) zumzăiau, unul din frizeri își ascu-
nit din tată-n fiu, era de fapt un fel de șopron închis. țea briciul pe cureaua lată de piele, pe când clien-
Unul din pereți era un geam de dimensiuni imense, tul - învelit cu un șervet alb și cu obrajii acoperiți

48 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Rememorări

de spumă albă - aștepta răbdător. Un ucenic se meseriași nevoiași.


învârtea cu mătura printre scaune și strângea șu- Cizmăritul, se pare, era considerat, pe
vițele de păr ce acopereau podeaua de scânduri... nedrept, meserie de grad inferior. Poate din cau-
Eu îmi așteptam rândul, sucindu-mi creierii cum ză că mai nimeni nu comanda la cizmar încălță-
să-l conving pe frizer să-mi lase 2-3 cm de păr mai minte nouă, care se cumpăra de gata în comerțul
lung decât îl instruise tata. De obicei ajungeam la socialist; mai toți apelau la cizmar pentru reparații
un compromis, dar ieșeam totuși din frizerie cu un și întreținere. Și în această profesie, probabil evreii
breton copilăresc… erau prezență dominantă, deși erau în oraș și mulți
În schimb, la domnul Hirsh - croitorul la cizmari creștini. Doar o dată, pe când aveam vreo
care mi se comandau câteodată pantalonii „civili” 8-9 ani, părinții mi-au comandat pantofi noi, de la
(spre deosebire de cei ai uniformei școlare, cum- un cizmar tânăr cu atelierul pe Strada Meseriașilor.
părați bineînțeles de gata și croiți, cum scria pri- Deși mi-a luat măsura cu atenție și am făcut chiar
etenul meu Mihai Drișcu, din „tergal de urzici”) 2-3 probe, iar pantofiorii au ieșit foarte frumoși,
- mă milogeam să mi-i îngusteze cât mai mult, n-am reușit săi port vreodată mai mult de câteva
după moda zilei (și aici, contrar direcțiunilor ta- minute… Mă rodeau grozav. Aveam apoi să ajung
tei). Dar eram deja băiat mai mare, tata avea și alte de multe ori la atelierul de cizmărie – cooperativă,
griji așa că de obicei pantalonii ieșeau după gustul de lângă piață. Vreo 3-4 cizmari lucrau pe un fel de
meu. Hirsh era considerat în oraș genul de croitor mică estradă înălțată în odaie, fiecare pe scăunelul
aș spune „mijlociu”. Nu croitorie de lux, dar în ori- scund, cu șorțul grosolan de cizmar, cu „nicovala”
ce caz nu „cârpaci”. Principala sa lipsă ar fi fost, ca specială cu trei brațe, între genunchi și cu o mână
a mai tuturor meseriașilor, neputința de a termina de cuișoare de fier sau de lemn, între buze. Cioca-
vreodată lucrul la termenul fixat. Cam întotdeauna nul cizmăresc cobora ritmic și bătea pingelele noi
interveneau amânări, dar pantalonii ieșeau cusuți la pantof. După caz, pingeaua era cusută cu un ac
perfect și stăteau bine. La fel, în una din ierni a ieșit imens și fir gros de ață cizmărească ce era trecută
minunat și paltonul vechi de loden, întors pe fața prin găurile făcute cu sula și ciocanul. Schimbatul
neuzată și adaptat la măsura mea ce mai crescuse pingelelor era o reparație capitală, la care se recur-
cu vârsta. După transformare, arăta ca nou. Ateli- gea în cazuri extreme, când pingelele vechi erau
erul era amplasat în camera de intrare a locuinței deja găurite. Reparația era mai costisitoare și meri-
familiei, aflată la etajul unei clădiri de pe Curtea ta făcută doar dacă pantofii nu erau prea uzați. În
Domnească, nu departe de fierăria pomeniă mai mod curent veneam pentru schimbat blacheurile
sus. Mobilierul consta dintr-o masă mare de croit de fier roase, cu altele noi, care aveau să marcheze
și de călcat, aflată în centrul camerei și două mașini fiecare pas cu lovitura plăcuței de fier pe caldarâm.
de cusut acționate cu pedală. Pe o latură a mesei Când eram deja băiat mare blacheurile le-am în-
se afla și un suport ridicat pe un picioruș de lemn, locuit cu plăcuțe potrivite din piele, care rezistau
menit să ușureze călcatul mânecilor și pantaloni- mult mai puțin dar la pășit nu scoteau nici un su-
lor. Croitoria, se pare, era aproape exclusiv, meserie net. Bătrânul cizmar mă mustra spunând că o dată
„evreiască” iar în oraș se afla o gamă întreagă de crescuți, ne boierim ….„Păcat de bani!”
croitori de toate gradele. Era croitoria bărbătească
de lux a lui Lazarovici și era „Casa Bodinger” (căre- Poate, dar nu cred că era păcat de bani.
ia i-am dedicat deja o descriere detailată) adevărată Meșteșugarii acelor vremuri, cu obiectele și servi-
casă de modă de damă și copii. Pe strada Karl Marx, ciile pe care ni le ofereau, au contribuit enorm la
într-un mic atelier cu ușa și geamurile la stradă, lu- ușurarea vieții tuturor în acei ani de lipsuri și sim-
crau două surori, lenjerese specialiste, care coseau plitate. În descrierea făcută n-am pomenit de mulți
cămăși elegante de poplin dar și sutiene sau combi- – de birjari, de brutari, de sifonari, de reparatorul
nezoane din cele mai fine materiale… Și erau mulți de stilouri, de tâmplari și tapițeri, de plăpumari, de
alții, mai puțin cunoscuți mie, care coseau scurte artistele ce remaiau cu migală ciorapi de nailon și
de postav pentru săteni, cârpeau și repuneau în uz cine mai știe câți specialiști și maiștri. Mai toți au
haine și paltoane deja tocite de prea mult purtat și dispărut în cețurile timpului, în fumul belșugului
- chiar dacă aveau mult de lucru - rămâneau aceiași iluzoriu în care trăim.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 49


In memoriam

Emil Brumaru

Emil Brumaru s-a născut la 25 decembrie lierul, Opere II. Submarinul erotic, Ed. Polirom, 2009;
1938 (înregistrat la 1 ianuarie 1939) în comuna Bah- Basmul prințesei Repede-Repede (în colaborare cu
mutea (Mihailovca), jud. Tighina, Basarabia (azi în Re- Veronica D. Niculescu), Ed. Polirom, 2009; Antologia
publica Moldova). Versuri - colecția Poeți laureați ai premiului național
A fost unul dintre cei mai importanți poeți de poezie „Mihai Eminescu”, Ed. Paralela 45, 2010; In-
români contemporani, membru al Uniunii Scriitorilor telectuali la cratiță (volum colectiv), Ed. Humanitas,
din România. După studiile la Școala medie nr. 1 „Mi- 2012; Povestea boiernașului de țară și a fecioarei (edi-
hail Sadoveanu” (actualul Colegiu Național) din Iași, a ția a II-a adăugită), Ed. Trei, 2012; Rezervația de în-
urmat cursurile Facultății de Medicină din același oraș, geri, Ed. Humanitas, 2013; Sfâșiat în umbra unui înger
absolvind în 1963. În perioada 1963-1975 a fost medic (antologie), Ed. Contemporanul, 2013; Opere III. Cer-
în comuna Dolhasca, jud. Suceava, loc esențial în ima- șetorul de cafea, Ed. Polirom, 2014; Opere IV. Dumne-
ginarul operei sale, pe care l-a numit „rezervația natu- zeu se uită la noi cu binoclul, Ed. Polirom, 2014; Cad
rală de îngeri”. S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu castane din castani. Amintiri de ieri și de azi (în cola-
activitatea de corector (1983-1989) și redactor (1990- borare cu Veronica D. Niculescu), Ed. Polirom, 2014;
1996) la revista ieșeană „Convorbiri literare”. A debutat 111 cele mai frumoase poezii (antologie), Ed. Nemira,
cu poezii în revista „Luceafărul” (1967), apoi editorial 2014; Infernala comedie (ediția a II-a), Ed. Adenium,
în 1970, cu două volume de poezie, Versuri, Ed. Al- 2015; Prietenii noștri imaginari (volum colectiv), Ed.
batros, (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) și Humanitas, 2015; Opere V. Crepusculul civil de di-
Detectivul Arthur, Ed. Cartea Românească. mineață, Ed. Polirom, (Premiul „Mihai Eminescu”
Cărți publicate: Julien Ospitalierul, Ed. Car- al Academiei Române), 2015; Amintiri din Rai, Ed.
tea Românească, 1974; Cântece naive, Ed. Cartea Ro- Humanitas, (Premiul USR pentru poezie), 2016; Eu,
mânească, 1976; Adio, Robinson Crusoe, Ed. Cartea Îngerul jongler (antologie), Ed. Cartier, 2017.
Românească, 1978; Dulapul îndrăgostit, (volum an- Este laureat al Premiului Național de Poezie
tologic), Ed. Cartea Românească, 1980; Ruina unui „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, Botoșani,
samovar, Ed. Cartea Românească, (Premiul Uniunii 2001; Premiul pentru Opera Omnia acordat de către
Scriitorilor), 1983; Dintr-o scorbură de morcov, Ed. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, 2003;
Nemira, 1998; Poeme alese. 1959-1989, Ed. Aula, Premiul de excelență „George Bacovia” al revistei
2003; Opera poetică, vol I-II, Ed. Cartier (Chișinău), Ateneu, 2005; Premiul revistei Flacăra pentru litera-
2003, 2005 - ediție revăzută și adăugită; Fluturii din tură, 2005; Premiul pentru Opera Omnia la Colocvi-
pandișpan, 2003; Cerșetorul de cafea. Scrisori către Lu- ile revistei Transilvania; Premiul „Gheorghe Crăciun”
cian Raicu, Ed. Polirom, 2004; Infernala comedie, Ed. acordat de revista Observator Cultural pentru Opera
Brumar, 2005; Submarinul erotic, Ed. Polirom, 2005; Omnia, 2011; Premiul „Nichita Stănescu” la Festivalul
Commedia dellArte, vol. I, Ed. Liternet, 2005; Dumne- de poezie de la Ploiești, 2011; Premiul Președintelui
zeu se uită la noi cu binoclul, Ed. Polirom, 2006; Com- UNITER în cadrul Galelor UNITER, 2013; Premiul
media dellArte, vol. II-III, Ed. Liternet, 2006; Cântece pentru Literatură în cadrul galei „Oamenii Timpului”,
de adolescent, Ed. Brumar, 2007; Povești erotice ro- 2014; Premiul Național „Lucian Blaga” pentru Opera
mânești, 2007; Ne logodim cu un inel din iarbă (carte Omnia la Festivalul „Lucian Blaga” - Lancrăm, 2018,
obiect), Ed. EIS ART, 2008; Povestea boiernașului de Premiul pentru Opera Omnia la Bac-Fest, Festivalul
țară și a fecioarei, Ed. Trei, 2008; Opere I. Julien Ospita- Național „George Bacovia” Bacău, 2018.

50 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Inedit
La începutul anilor ’80, pe când – cu multe
risques et périls, greu de înțeles pentru cei mai tineri
de 30 de ani – îmi încropisem o mică bibliotecă fran-
țuzească în apartamentul părinților mei de la Sucea-
va, un prieten comun i-a povestit lui Emil Brumaru O scrisoare
despre minunățiile pe care le aveam în rafturi. Nu
erau cine știe ce rarități, pentru o țară în care litera de la Emil Brumaru,
tipărită ar fi circulat liber. Însă în sumbra Românie
a lui 1984, simplul fapt de a primi din Occident un cel îndrăgostit
colet doldora de cărți era considerat cu totul excepți-
onal, dacă nu subversiv. Puteau urma convocări la o
(în ordine aleatorie)
instituție de tristă amintire, declarații, angajamente
forțate...
de cărți, femei și fluturi...
Emil Brumaru primise de puțin timp o ju-
mătate de normă pe un post de corector la revista
Convorbiri literare, așa cum se arată în „Cronologia” Elena-Brândușa STEICIUC
(chiar de poet stabilită, semnată E.B.) din deschiderea
volumului Opere II, Ed. Polirom, 2009. Așadar se afla
într-o perioadă în care „citește foarte multe romane
polițiste în limba franceză.” Împrumutul de carte se
practica în mod curent în anii aceia, ba chiar și în de-
ceniile precedente (când autori importanți erau puși Preafrumoasă domnișoară Nuca,
la index în toate bibliotecile publice ale României). Se
Mă fac, brusc, perete văruit și proaspăt și
pare că pentru viitorul poet această modalitate ami-
alb ca să mă atingă coaja verde a matale. Tristețea e
cală a fost calea principală de acces la marea litera-
alta. Vă rog intempestiv și în genunchi să-mi împru-
tură a lumii, lecturile din Arghezi, Blaga, Baudelaire,
mutați polițiste franțuzești (nu știu engleza, vai!).
Verlaine, Kafka, Fundoianu, Blecher fiindu-i înlesnite
Mai citesc un S.A.S., mai fac un pas. Asta-i !
încă din adolescență de „întâlniri providențiale”, cum
Vă conjur. Nu pierd nimic. Dau totul îna-
a fost aceea cu profesorul ieșean Eleizer Frenkel.
poi în timp și spațiu.
O scrisoare-rugăminte de la un poet cunos- De cînd sînt corector nu mai suport lectura
cut și apreciat (îi apăruseră deja șapte volume de po- în română!
ezie, primise în 1970 premiul pentru debut al Uniu- Deci, salvați o inimă (și-un trup și așa ru-
nii Scriitorilor) a însemnat mult pentru mine. Eram inat)!
fascinată mai ales de Dulapul îndrăgostit, publicat în Teancuri de cărți lucioase, elastice, înfule-
1980 la Cartea Româneasă, în care găsisem o voce cate ca-n copilărie.
poetică inconfundabilă. De fapt, pentru tânăra pro- Îl ador pe Arsène Lupin. O să vă trimit o
fesoară de atunci, navetistă prin noroaiele și zăpezi- listă (sînt vreo 23 volume).
le patriei, orice volum de Emil Brumaru era o gură Oricum, încercarea floare are!
de oxigen. Așa că i-am trimis, în lipsă de policiers,
un volum franțuzesc despre Vlad Dracul, prince des
ténèbres, care nu s-a mai întors în rafturile mele... Cu prietenie și disperare dulce,
Au trecut 35 de ani de când a fost scrisă mi- Emil Brumaru
siva pe care o fac publică acum și câteva zile de când
autorul ei s-a înălțat la rezervația de îngeri. Fie ca
această amintire să-i însoțească drumul spre un loc 10 I ‘984
luminat, unde poezia înflorește etern, iar versurile lui
să izvodească armonii noi în muzica sferelor.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 51


Inedit

Chiuitură1

Știi ce-aș fi putut fi eu


Dacă îmi punea în cap
Mîna Dumnezeu?

Colier de diamante,
Tante!

Să-ți atîrn de gît o viață.


Înșirat piatră cu piatră
De moară pe ață.

1
Poemul a apărut în volumul Submarinul erotic (Ed. Poli-
rom, 2005, secțiunea „Din periodice” cu titlul „Laudă de tine
și de mine”, având următorul motto: Cînd miști șoldul/ Faci
un pas/De-mi stă boldul/De la ceas! ).

52 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Chipuri şi privelişti

Un roman cu cheie?

Liviu ANTONESEI
Prozatoarea Lili Crăciun a debutat în forță să încerc să recunosc exemplare din fauna vremii.
cu romanul Călătoria, de fapt un docu-roman, o au- Slavă Domnului, Lili Crăciun este o prozatoare, nu
toficțiune centrată pe drama femeilor din perioada un reporter și exercițiul mental al cititorilor poate fi
aplicării decretului ceaușist de interzicere a avortu- plin de farmec. Fără îndoială, în spatele unor per-
lui. Un roman tragic, cu scene atroce, dar și, contra- sonaje, am recunoscut anumite persoane cunoscute.
punctic, cu incredibile semne de umanitate. Este un Dar niciodată o singură persoană n-a stat la originea
studiu de caz în care nu este greu să identifici eroina unui personaj, ci două sau mai multe, cum alteori,
cu autoarea, de altfel în cîteva rînduri, a și mărturi- un personaj a împrumutat trăsături mai multor per-
sit asta. Romanul a avut succesul binemeritat și nu sonaje.Ceea ce este cu totul normal, așa procedează
doar aici – la mai puțin de un an de la lansare, a fost cei mai mulți dintre autori. Deși inspirat din reali-
publicat în Spania și acum urmează ediția italiană. tate și deși autoarea se identifică destul de mult cu
Ba chiar sînt tratative pentru o ediție americană și personajul narator, romanul de față, nu mai este un
o ecranizare la Hollywood. Îi țin pumnii, pentru că docu-roman, o autoficțiune, ci o ficțiune autonomă
îmi pot imagina filmul, romanul avînd o puternică de narator.
vizualitate. A urmat un intermezzo, cartea de poves- Însă, după cum mi se pare mie, ceea ce va
tiri Menajerele soacrei mele, în care Lili Crăciun își captiva în primul rînd cititorii, dincolo de poves-
pune la lucru și umorul, nu doar excelentul spirit de tea în sine, este felul în care este spusă povestea – o
observație, arta decupajului din real, pentru a reveni „poveste de epocă” scrisă într-un ritm de thriller (și
acum la roman, mă refer la Prizonieri ai umbrelor chiar cu mai mult umor, care poate fi și amar cîte-
(Editura Eikon, 2018). Am participat la lansarea de odată, față de povestirile din volumul anterior). În
la Iași și, ca și la lansarea primului roman, sala a fost ambele romane publicate pînă acum, ba chiar și în
plină și foarte simpatică, autoarea făcînd scurtă la cartea de povestiri, Lili Crăciun scrie o literatură de
mînă de la autografe. Aș mai vrea să adaug în acest calitate, accesibilă în același timp nu doar publicului
preambul că primul cititor al manuscrisului a fost de elită, profesionalizat cumva în lectura literaturii,
poetul Florin Iaru, al doilea eu și că amîndoi aproa- ci unui public mult mai larg și mai puțin calificat.
pe am obligat-o să-l publice. Ca orice autor înaintea Temele sînt etern umane, dragostea, moartea, eșecul
debutului, Lili Crăciun avea emoții! cuplurilor, minciuna etc., dar excelent contextuali-
Un nou roman, dar un roman altfel decît zate în lumea noastră. Scrie Lili Crăciun „literatură
cel de debut. Poate nu totul, dar se schimbă mul- populară”: Depinde ce înţeleg prin asta! Nu scrie li-
te, începînd cu epoca – sîntem acum în tranziția teratură de consum, fie aceasta roz. Horror sau de
post-decembristă, în lumea jurnalistică, politică, un feminism păgubos, scrie pur și simplu literatu-
de afaceri și intelectuală a unui oraș mare, în care ră, dar cu evantai mare de adresabilitate. Eu o felicit
poate am recunoscut corect Iașul. De fapt, știu că pentru cărțile de pînă acum, nu e deloc ușor de dus
este Iașul, oraș în care autoarea trăia în perioada în la bun sfîrșit astfel de cărți în care autorul seamănă
care este situată intriga. Este un roman cu cheie? cu un dansator pe sîrmă. Și, de bună seamă, succes
Nu știu, nu întrutotul cel puțin, deși m-am amuzat în continuare!

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 53


Pe contrasens

Povestea dramatică
a unui om care avea,
la un moment dat,
unsprezece egouri
și jumătate

Adrian ALUI GHEORGHE


Că are mai multe egouri, Policarpie știa de cinci egouri, cu timpul descoperi că acestea erau
mai multă vreme. Voia să se îndrepte spre un anu- mult mai multe, de parcă s-ar fi înmulţit între ele,
mit loc, de exemplu, cu vreo treabă, brusc se trezeau sau au venit de cine ştie unde şi s-au cuibărit în ca-
în el egourile şi începeau să se certe, să aibă opinii. pul şi în sufletul lui Policarpie. Găsiseră acolo locul
Unul dintre egouri spunea, da, dă-i înainte potrivit.
că e bine, altul spunea categoric că nu e bine, pe cînd
altul stătea blazat, ca nesimţitul şi spunea că ori una, *
ori alta, e la fel de lipsit de importanţă. Plus că se mai Să zicem că suntem într-o dimineaţă obiş-
trezea vreun alter ego, culcuşit prin fundul minţii, nuită din viaţa lui Policarpie. Ora? Să spunem, opt.
care întreba ca ultimul golan: Ce, bă ... ? Iar altul îi Policarpie a deschis ochii, priveşte geamul, lumina
răspundea îndreptîndu-şi gulerul scorţos: Maniheis- de afară. Ar trebui să se scoale, îi spune egoul său de
mul nu a făcut bine în istorie nimănui, lucrurile sunt suprafaţă. Şi asta fiindcă aşa fac toţi indivizii dimi-
nuanţabile, aşa că mai trebuie revizuit ceva, poate neaţa, îşi fac igiena matinală, cîntă în baie, îşi con-
chiar totul, înainte de a trece la acţiune. O făcea pe-a sultă agenda personală etc.
filosoful, vezi bine. Dar imediat apare alt ego, de sub o crustă a
Ce faci în acest caz, cînd egourile sunt aşa de minţii şi îi spune: Tu, Policarpie, nu eşti un individ
contradictorii în atitudinea lor? Le laşi naibii şi faci la oarecare, tu trebuie să faci lucrurile mai altfel, aşa că
voia întîmplării toate acţiunile de peste zi, de peste mai bine stai şi reflectează la condiţia umană, vezi
săptămînă, de peste an. Şi cam aşa a făcut toată viaţa care îi sunt vulnerabilităţile, care îi sunt limitele.
de pînă acum Policarpie, a trăit la întîmplare, egourile Mda, îşi spune Policarpie, simţeam eu că
mai mult l-au hăituit decît l-au ajutat. Avea 34 de ani, sunt deosebit, acum am confirmarea.
dar dacă ar fi înmulţit anii săi cu cele cinci, şase, șapte Alt ego începe să cînte, e o melodie destul
egouri detectate în sine, care fiecare îşi avea viaţa lui, de tîmpită, auzită la radio. Era ceva despre un me-
vîrsta reală a lui Policarpie se ducea undeva în zona dicament care se administrează împotriva efectelor
respectabilului, a matusalemicului chiar. menopauzei. Versurile sunt tembele, chestiunea în
Policarpie îi observa pe indivizii din jur, îi sine era una fără nicio importanță pentru el. Dar
vedea plini de energie, luau decizii rapide, juste, era melodia vine din adînc şi irită egoul care reflecta la
limpede că aceştia nu aveau atîtea egouri care să se condiţia umană. Acesta din urmă vociferează.
certe, care să le pună beţe în roate. Aveau un ego pur Alt ego îi strigă lui Policarpie, pe un ton
şi simplu, care acţiona ca un computer de bord care destul de imperativ: Astăzi aveai un interviu pentru
controla situaţia, luau deciziile corecte cît ai clipi. El se slujba de la ... E tîrziu, hai, sus! Alt ego imprimă ca
învîrtea ca un bătrîn printre ei, deşi biologic erau con- un şuierat din spatele urechii interne: Vanitas vani-
generi, egourile îl chinuiau, îl făceau să pară un îm- tatum omnia vanitas! Şi după cîteva clipe de concen-
piedicat, mulți îl bănuiau chiar de un oarecare retard. trare: Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă,
Dacă la început credea că avea doar patru, dacă-şi pierde sufletul? Sau, ce ar putea da omul, în

54 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Pe contrasens

schimb pentru sufletul său? Se vede că acest ego era ceau la reprezentaţii artistice. Dacă s-ar fi înregistrat
unul impregnat de spiritualitate, unul religios. Po- undeva, cumva, acele reprezentaţii artistice, la care
licarpie nu prea îl băga în seamă, dar acesta apărea participau toate egourile lui Policarpie, antrenate de
cînd se aştepta mai puţin şi de fiecare dată îi dădea egoul lui Leontică, omenirea ar fi cîştigat mult, mult
un frison pe şira spinării. În general îi spunea lucruri în prestanţă artistică. Dar, aşa ...? Totul s-a dus pe
care nu prea îi conveneau. Numai că acum, acest ego apa timpului ...!
mai spiritual şi uşor fatalist i-a retezat-o destul de
bine egoului care îl trimitea la muncă. Oooups! Și ca *
să nu mai audă acest cor incoerent de voci, Policar- Pe Xantuza a cunoscut-o într-un mod ba-
pie își trase cearșaful peste cap, își strînse pleoapele nal, într-o zi banală, într-un loc banal. Policarpie era
și căută să reînnoade somnul. De foarte multe ori la farmacie, după o întîlnire a egourilor sale cu egou-
reușea. rile lui Leontică, cumpăra pilule pentru durerile de
cap. Egourile sale dormeau duse, iar atunci cînd ego-
* urile tale nu sunt active, nu prea ai nici voinţă. El era
Mai veneau în vizită, uneori, egourile al- lipsit de voinţă. I-a cedat locul său la rînd domnişoa-
tor persoane. Egoul unei domnişoare, Elfredine, de rei care tocmai intrase, era o brunetă uşor corpolen-
exemplu, venea într-o vreme ca la ea acasă, trecea tă, cu o fustă întinsă bine pe şolduri. I-a văzut ochii,
peste orice barieră de principii şi se apuca de făcut atunci cînd ea i-a mulţumit din priviri. Erau verzi.
ordine în interior, punea la punct egourile lui Poli- Trebuie precizat că aici nu s-a întîmplat nimic, fieca-
carpie; care la început priviră surprinse aşa apariţie, re şi-a luat pilulele potrivite şi a plecat în lumea lui.
apoi mîrîiră, iar la o vreme l-au înfruntat şi i-au ba- Apoi Policarpie a intrat într-un magazin de ceaiuri,
rat orice intrare. Cînd s-a trezit singură doar cu ego- să cumpere ... ce? Aici, înaintea lui, la cassă, aceeaşi
ul ei, cică Elfredine a plîns amarnic. Numai că egoul femeie. Cînd s-a întors, i-a văzut ochii. Verzi. S-au
ei, rănit în orgoliul propriu, i-ar fi spus: nici să nu te şi salutat mişcînd abia perceptibil din cap. Erau deja
gîndeşti să suferi, egourile lui sunt nişte mitocane! cunoştinţe. Ei, dar dacă doi munţi trebuie să se în-
În scurt timp, după episodul cu egoul dom- tîlnească, fiindcă aşa este scris în stele, ei se întîlnesc
nişoarei Elfredine, apăru egoul unui artist, Leontică, într-un final, fie că pentru asta trebuie să se mişte tot
pictor şi actor care improviza prin pieţe, care duh- pămîntul și să conspire toate zodiile. În cazul nostru
nea a alcool, măiculiţă, doamne!, de se umplea toată lucrurile au fost mult mai simple: în jumătate de oră
casa şi tot capul lui Policarpie de duhoare. Dacă la s-au întîlnit, culmea, a treia oară, de data asta la o
început egourile lui Policarpie cam strîmbau din nas, trecere de pietoni, aşteptau să se declanşeze semafo-
după cîteva reprezentaţii ale egoului lui Leontică rul. S-au salutat de-a dreptul, au trecut strada umăr
toate căzură de acord că e ceva cu totul senzaţional la umăr, cînd au ajuns pe partea cealaltă deja au fă-
în prestaţia lui artistică, era muşcat de genialitate. cut cunoştinţă:
Și asta după ce gustară şi ele alcoolul, la început cu – Policarpie!
teamă, apoi cu mai mult curaj, după care trecură la – Xantuza!
petreceri pe cinste. Vociferau, vorbeau pe întrecu- – Ce nume frumos!
te, unele cîntau, altele protestau împotriva încălzirii – Credeţi? Multă lume îl consideră ciudat.
globale, altele înjurau, altele se matoleau şi adormeau Sau chiar comic ...
brusc, ciucite, ca nişte paiaţe de cîrpă. Arta era un Unul dintre egourile lui Policarpie, care se
cîmp larg, larg, puteau să evolueze fără teamă, fără trezise şi se uita curios la această întîlnire, urmărind
cenzuri interioare, putea să stea Policarpie şi în cap, dialogul, îi strigă în urechea interioară: Spune-i că
egourile, unite, erau mai puternice decît voinţa lui de numele îţi sugerează lumea Greciei, că deja simţi ae-
om slab şi impuneau regula. Nu era ego de-al lui Po- rul sărat al unei insule izolate în Marea Tyreniană,
licarpie să stea deoparte, atunci cînd venea egoul lui că Platon.... că Socrate... că Xantipa...!
Leontică în vizită, acesta era întîmpinat cu chiote, cu Şi Policarpie, ca un papagal, repetă ce îi su-
tropăituri, cu behăituri, bietul Policarpie îşi simţea fla în urechea interioară egoul său care nici măcar
capul o cutie de rezonanţă. Numai că dimineaţa era nu sesizase ce ochi verzi avea femeia din faţă. Lucrul
vraişte prin capul lui Policarpie, trebuia să stea mult acesta îl sesiză însă alt ego, care se trezise şi el şi pri-
şi bine cu ochii în zare, bînd ceaiuri amare, aşteptînd vea curios pe femeia care asculta balivernele lui Po-
să i se trezească egourile. Dar nu-şi revenea bine, că licarpie despre mările Greciei şi despre nişte filosofi
apărea iar egoul lui Leontică, striga un sal`tare! de pe care îi tot pomenea fără să-i fi citit cu adevărat.
se zguduiau creierii, stăpînul egoului scotea o vodka Egoul se uită mai bine şi îi şuieră lui Policarpie în
chinezească de orez, care era „ieftină şi bună” şi tre- urechea interioară: Ai văzut ce ochi ...? Verzi!

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 55


Pe contrasens

Da, Policarpie văzuse. De asta nici nu se *


mai sinchisi să răspundă egoului atît de vigilent. Pe niciun arbore din parc, pe nicio ban-
Seara, spre nemulţumirea egourilor care că nimeni nu scrijelise încă vreo ecuaţie de genul
îşi fixaseră o întîlnire nouă cu egoul de artist al lui „Xantuza + Policarpie = Love”. Deşi cei doi citeau
Leontică, Policarpie decise să iasă la o plimbare cu cu amuzament ce scria pe trunchiuri de copac, pe
Xantuza. ziduri, în desfăşurarea graffitiurilor de pe pereții
Ah, ce plictiseală!, suspinară mai toate ego- blocurilor. Era un început de conversație, de la ace-
urile lui Policarpie. le amănunte puteau bifurca discuția spre lucruri
Hai să-i intimidăm egoul tipei, să o punem serioase, esențiale pentru doi oameni care vor să se
pe fugă, propuse unul dintre egouri. cunoască. Îşi puteau detecta egourile, lucru foarte
Sau mai bine nu acceptăm dialogul și gata, important. Fleacurile căpătau dimensiuni cosmice.
spuse altul. Să vedem ce o să mai îndruge ăsta, o să Jur-împrejur era vineri. Dar ce vineri ...!
pară un încîlcit la minte, timid pînă la tîmpenie. E După ce Policarpie povesti ceva despre
de ajuns o singură întîlnire, ca să îl trimitem pe fie- sine, despre cît de mult dorește el să..., despre cît de
care în lumea lui. mult iubește el ....., despre cît de departe ajunge cu
Eu zic să ne distrăm puţin cu egoul tipei, gîndul, despre cît de albastră vede el marea și des-
pare a fi unul scorţos, să îl scoatem din pepeni, să pre cît de departe a ajuns cu prospectarea sinelui,
îl provocăm, să îl punem în dificultate, spuse altul. Xantuza aprecie, direct, fără prea multe convenţi-
Tipa vrea să pară din categoria celor care nu știu să onalisme, faptul că Policarpie este un tip complex,
piardă. Ei, o să învețe! care posedă mai multe egouri. Mai mult, egoul ei
era în admiraţie în faţa acelei adunături de egouri

56 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Pe contrasens

care era sufletul lui Policarpie. iri, Xantuza îl prinse într-o zi pe Policarpie de un
Băieţi, dar sunteţi formidabili!, spuse ego- mugure al sufletului, i-l răsuci, în timp ce îl privi
ul Xantuzei şleahtei de egouri ale lui Policarpie, în ochi:
care stăteau ca motanii cu ghearele semideschi- Vai, dar ce e cu dezordinea asta prin ca-
se, gata de atac. La observaţia entuziastă a egoului pul tău, măi băiete? Cînd un ego vrea să lucreze,
Xantuzei ghearele s-au ascuns brusc. Cît ai fi tu de altul vrea să plece în excursie, altul trage la somn.
rezistent, cît ai fi tu de egolatru, o apreciere entuzi- Unul visează toată ziua, în timp ce altul suspină
astă te poate topi cît ai zice ego. după egoul lui Leontică, circarul. Unul e blazat,
De aici lucrurile evoluară într-o direcţie altul pune piedici celorlalte egouri, de se duc de-a
aiuritoare. Xantuza detectă toate egourile lui Poli- berbeleacul lovindu-se de cutia ta craniană. Unul
carpie şi se decise să le dea nume. Erau unsprezece conspiră, altul stă gură cască sub streaşina pleoa-
egouri, după o evaluare sumară. pelor... Gata, adună-te! Şi Xantuza nu mai aşteptă
Fiindcă fusese cîndva impresionată de fil- ca Policarpie chiar să înceapă el să se adune, trecu
mul cu Alba ca Zăpada, acolo unde piticii aveau ea însăşi la treabă. Luă fiecare ego la bani mărunţi,
identitate precisă, Xantuza reluă, spre hazul lui Po- mărunţi întrebîndu-l ce caută în lumea lui Policar-
licarpie, aceleaşi nume şi pentru egourile care îşi pie, cu ce se ocupă. Şi apoi, nici una, nici două, le
făceau de cap în mintea bărbatului. Astfel, în func- făcu vînt afară din mintea acestuia. Scînceau, înju-
ţie de tipul de comportament, egourile căpătară rau, urlau. Unele egouri se învîrteau în jurul frunţii
nume precum Doc, înţeleptul, Happy, bucurosul, lui Policarpie, ca bondarii, numai că Xantuza în-
Bashfull, ruşinosul, Sleepy, somnorosul, Sneezy, chisese orice poartă de intrare. Insensibilă la milo-
iritatul, Grumpy, morocănosul şi Dopey, mutulică. geli, scîncete sau urlete, în cîteva zile în mintea lui
Ăsta, mutulică, era preferatul Xantuzei, îl alinta cu Policarpie rămase doar egoul său profund, pe care
o atenţie aparte. Dar mai erau egouri, ce nume să le Xantuza îl eliberă de sub pojghiţa de superficialita-
dea? Putea să dea şi nume feminine? Asta era între- te pe care o instituiseră toate celelalte egouri care se
barea. Au sex egourile? Sau sînt ca îngerii, asexuați? aciuaseră în mintea bărbatului.
Nici Policarpie nu avea un răspuns. Au consultat Cînd s-a trezit cu un singur ego, care se
dicţionare, enciclopedii, au întrebat Internetul care plimba radios cu mîinile la spate prin capul şi min-
era plin de răspunsuri, unul mai contradictoriu de tea lui Policarpie, acesta avu impresia că atunci se
cît altul. S-au ascuns prin păduri, au rătăcit printre născuse şi orizontul se lărgise brusc. Vedea prin
galaxii cu privirea şi cu gîndul, au explorat adîncul sine pînă departe. Probabil că mulţimea de egouri
ochilor, au pipăit materia imaterială a egourilor în îi obturase, atîta vreme, perspectiva.
căutarea unui răspuns sau a tuturor răspunsurilor. Pînă acum viitorul i s-a părut a fi o nebu-
Şi Xantuza, care se simţea ca un explorator care se loasă; acum păşea prin inima viitorului.
afla faţă în faţă cu necunoscutul, acolo unde ni- Pînă acum trăise parcă vieţile altora, acum
meni nu atinsese niciun fir de iarbă, decise că poa- se întorsese acasă.
te să dea nume feminine unor egouri din mintea Pînă acum fusese o lume, acum se des-
bărbatului, cu acea vocaţie a întemeierii pe care o coperise pe sine în miezul acelei lumi. Se privi în
au uneori oamenii. Şi pînă la urmă, nu spunea ci- oglindă, se privi în ochii celui din oglindă, se pri-
neva că bărbatul e o femeie ratată? Policarpie a fost vi cu ochii celui din oglindă: parcă se cunoscu, în
de acord. Aşa că partea sensibilă a lui Policarpie sfîrşit, pe sine.
se procopsi cu nume ca Alison, Cybill, Goldie sau Pe fondul acesta, Xantuza îi susură la ure-
Mabel. Egourile ascultau de Xantuza cu o devoţiu- che că vor avea un copil.
ne aparte, veneau la chemarea ei ca pisioii la cas- Un copil? Copil copil...? Așa cum sunt co-
tronul cu lapte. piii care ne taie drumul cînd mergem la...? Spre...?
Mintea lui Policarpie era un spectacol de Pînă la...? Animăluțele alea...? Creierul lui Policar-
voci, de caractere, de frămîntări, de suişuri şi cobo- pie se încolăci în jurul fantei de lumină care toc-
rîşuri, de cedări şi provocări, ambiții și lene, cu un mai i se arătase, strănută şi brusc mintea i se umplu
deget atingea inexprimabilul iar cu pumnul, expri- de egouri. Erau multe, multe, ca viruşii pe ecranul
mabilul. Era pasionant. unui computer care nu mai avea niciun program
de protecţie.
*
Deși părea să fie regizorul care a pus în
scenă tot acest spectacol, această hărmălaie de tră- 25 mai 2018, Piatra Neamţ

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 57


Eminesciana

„Reintegrarea“ sonetelor
postume în plasma
antumelor eminesciene

Florica Gh. CEAPOIU


Întru acest proiect laborios care s-a do- pauză care, după caz, există sau nu în manuscris,
vedit a fi încercarea la „integrala sonetiană emi- dar care completează/nuanţează în mod semnifi-
nesciană“ – din cadrul programului sonet muzi- cativ conţinutul unui sonet deja cunoscut din edi-
cal iniţiat şi coordonat de compozitorul orădean ţiile consacrate. Citirea prin mijloace electronice a
Florian Chelu Madeva – am păşit cu dorinţa de a manuscriselor marelui nostru poet s-a dovedit a fi
încadra sonetul marelui nostru poet în această „ca- utilă şi trebuie continuată, deoarece manuscrisele
pitală europeană“ ctitorită pe sonetul muzical, ală- facsimilate ascund încă adevăruri filologice pe care
turi de sonetele muzicale compuse pentru William tipărirea nu le poate reda în deplinătatea lor, dar
Shakespeare, Michelangelo Buonarroti, Frances- nicio lupă electronică, oricât de performantă, nu-l
co Petrarca, Dante Alighieri, Louise Labé, Arthur va putea înlocui pe Perpessicius şi rar se va găsi
Rimbaud, Johann Wolfgang Goethe, etc. Urmând vreun cititor care să descifreze textul manuscrise-
acest imperativ, ne-am dat seama că textele literare lor eminesciene fără ajutorul ediţiei academice în-
deja cunoscute nu ne mai erau suficiente/eficiente tocmite de Perpessicius.
şi am hotărât să ne întoarcem la sursă, apelând la Sonetele lui Mihai Eminescu, toate câte
manuscrisele „Luceafărului poeziei româneşti“. În s-au identificat în manuscrise, se găsesc în volu-
acest demers ne-am sprijinit pe lucrarea Academi- mele OPERE II–V, editate de Academia Română
ei Române: Manuscrisele Mihai Eminescu, ediţie între anii 1943-1958, în ediţia critică îngrijită de
coordonată de Eugen Simion, Preşedintele Acade- Perpessicius, dar au rămas necunoscute cititorilor
miei Române, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi îndrăgostiţi de sonet. Este de mirare cum variante
Artă, Biblioteca Academiei Române, Editura Enci- excepţionale – adevărate nestemate culese de Per-
clopedică, Bucureşti, 2004-2009. pessicius din adâncul laboratorului de creaţie emi-
Deoarece au ajuns la îndemâna publicului nescian, forme prozodice impecabile, care reuşesc
larg în urma fotocopierii electronice, noi am pu- să redea toată vibraţia inimii şi strălucirea spiritu-
tut citi manuscrisele sonetelor lui Mihai Eminescu lui originar – au rămas zăvorâte în ediţia academi-
prin mijloace tehnice moderne, care – în mod spe- că atât de valoroasă, dar prea depărtată de ochii şi
cial lupa electronică – ne-au permis să mărim ima- sufletul cititorului.
ginea filei de manuscris până la limita acceptată de Perpessicius a transcris manuscriptele lui
o rezoluţie convenabilă pentru desluşirea scrisului. Mihai Eminescu după un criteriu ştiinţific bine
Intensitatea diferită pe scara de gri a culorii şi gro- conturat şi temeinic argumentat, bazat pe crono-
simea urmei lăsate de peniţă ne-au ajutat să recu- logia scrierii sonetelor şi pe filiaţia versiunilor,
noaştem diferitele variante care coexistă pe aceeaşi iar în volumul intitulat Din laboratorul lui Mihai
filă de manuscris, iar acurateţea imaginii ne-a fa- Eminescu: SONETUL. Lucrare tehnică şi estetică
cilitat înţelegerea unor cuvinte şterse de poet prin- de Florica Gh. Ceapoiu şi Florian Chelu Madeva,
tr-o linie sau în alt mod. Astfel, ne-am bucurat Editura Muzeul Literaturii Române, 2018, noi am
de fiecare cratimă, diacritică, virgulă sau linie de prezentat versiunile preluate din manuscrise după

58 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eminesciana

acelaşi criteriu ştiinţific, recuperând fiecare sonet integrarea“ postumelor în „plasma“ antumelor din
în parte din rădăcinile lirice care l-au hrănit şi l-au care s-au desprins. Multe din aşa-zisele „postume“
susţinut, păstrând fiecare titlu de sonet într-un sunt numai variante, mai exact „versiuni prepara-
subcapitol independent. torii“ ale unora dintre sonetele „antume“ şi în acest
În cadrul acestei lucrări, am întocmit Ta- sens, filiaţia manuscriselor, stabilită de Perpessi-
belul sonetelor lui Mihai Eminescu (anexa 1) care re- cius în volumele OPERE II, III şi V, conduce la o
prezintă oglinda grăitoare a laboratorului sonetului cronologie evolutivă a fiecărui sonet în parte.
eminescian în întregul său, capabilă a evidenţia ra- Deşi este întemeiată pe tabelul sonetelor
mificaţii interesante, cuprinzând un spaţiu care, iată, lui Mihai Eminescu (prezentat în anexa 1), care
se dovedeşte a fi tridimensional: timp–creaţie–inter- pune în evidenţă anumite vecinătăţi ale filelor de
ferenţe lirice, iar pentru conformitatea cu originalul manuscris, operaţia aceasta, pe care, nădăjduim,
am indicat în dreptul fiecărui manuscris şi pagina cititorul/cercetătorul în cele din urmă o va accep-
din lucrările OPERE II-V în care cititorul poate afla ta, n-a fost o operaţie chiar atât de lesnicioasă şi, de
versiunea descifrată de Perpessicius. În acest tabel aceea, aşa cum s-a dovedit deja, nu a fost scutită de
se vede clar că „paralel cu cronologia fiecărui titlu şi anumite observaţii critice; totuşi, trebuie să obser-
mai presus de ea, există o cronologie intimă, proprie văm că ea nu a fost posibilă decât după studierea
fiecărei poezii în parte, spaţiul acela de timp în care volumului OPERE V, tipărit în anul 1958, când cu-
textul a evoluat“, cu alte cuvinte „vârstele poeziei şi noaşterea sonetelor postume s-a finalizat.
filiaţia lor, a căror determinare, fie şi cu aproximaţii“ De exemplu, în lucrarea OPERE II, tipă-
a constituit preocuparea primordială a ediţiei Per- rită în anul 1943, întâlnim sonetele: Când aminti-
pessicius. Pentru a pune în evidenţă acest fenomen rea... (împreună cu alte 3 manuscrise dintre care:
care a marcat şi întreaga noastră activitate de cerce- Gândirea mea în vremi trecut-noată şi Când mintea
tare a manuscriselor sonetelor eminesciene este po- ta... au fost deja publicate), Afară-i iarnă.... (ma-
trivită o reprezentare grafică, în care variabila timp nuscrisul din care provine sonetul Afară-i toam-
ocupă axa y (ordonata), iar creaţia se aşază pe axa nă...), Şopteşte-mi, Clara... şi Vorbeşte-ncet... (so-
x (abscisa), fiindcă în acest mod fiecare sonet apa- netul „tipărit încă din 1902 de Nerva Hodoş prin-
re în propria lui curgere în timp şi putam constata tre «postume», când locul lui ar fi fost printre ver-
cum Mihai Eminescu a lucrat simultan la mai multe siunile sonetului Sunt ani la mijloc, de unde, spre
sonete şi, în paralel cu acest proces creator, a trecut disperata noastră uimire, am constatat că lipseşte“
prin mai multe stadii de elaborare sonetul Veneţia. spune Perpessicius, în Prefaţa la volumul V, p. 6),
Astfel, în spaţiul necuprins al laboratorului sonetu- Sunt ani la mijloc… şi Când însuşi glasul… (sonetul
lui eminescian, s-a creat imaginea unui pom fructi- din care s-au publicat deja mai multe variante des-
fer care, dintr-o rădăcină adânc înfiptă în cultura şi prinse din plasma lor creatoare).
filozofia omenirii, cu puternice ramificaţii în istoria În lucrarea OPERE III, tipărită în anul
şi folclorul neamului, pe o tulpină înzestrată prin 1944, alături de cele cinci versiuni ale sonetului
naştere şi destin să vibreze pe cea mai înaltă coardă Iubind în taină… descoperim poezia Nenorocit no-
lirică a spiritului creator, a dezvoltat această „corolă roc… şi acest lucru ne-a determinat să păstrăm in-
de minuni“ a sonetului românesc, menit a rămâne tact acest acest grup de sonete la care, pe baza veci-
într-o veşnică „floare a tinereţii“. nătăţilor filelor de manuscris, am adăugat sonetul
Urmând metoda generală de organizare Pe gânduri ziua… şi, în ordine cronologică, trebuie
a poeziei eminesciene în „poezii tipărite în timpul adăugate şi sonetele: De ce mă-ndrept…, Gândind
vieţii“ (OPERE volumele I-III) şi „poezii postume“ la tine…, Sătul de lucru…, Părea c-aşteaptă… şi
(OPERE volumele IV şi V), Perpessicius a grupat în Stau în cerdacul tău...
mod similar şi sonetele, dar la nivelul lucrării noas- Tot în lucrarea OPERE III, Perpessicius
tre, care încearcă să analizeze evoluţia întregului prezintă, în ordine cronologică, toate versiunile
sonet eminescian, cele două noţiuni: „antum“ şi sonetelor Trecut-au anii... şi Veneţia, dar din anul
„postum“ se contopesc în cuvântul „manuscrise“ şi 1890, după publicarea lui în Ediţia a V-a Maiorescu,
odată cu primele trei volume, OPERE I-III (tipări- sonetul Oricâte stele... va însoţi această pereche de
te în anii 1939, 1943 şi 1944), dedicate „poeziilor sonete în toate ediţiile de poezii care vor urma, iar
tipărite în timpul vieţii“, în care mai multe „texte în unele dintre aceste ediţii: Ion Scurtu, 1908; A. C.
presupuse «postume» s-au dovedit a fi trepte em- Cuza, 1914; Garabet Ibrăileanu, 1930; George Căli-
brionare prin care trecuseră“ unele dintre sonetele nescu, 1938, sonetele acestea vor fi publicate pe file
cunoscute, Perpessicius a făcut primii paşi în „re- învecinate, sub titlul SONETE.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 59


Eminesciana

Noi am păstrat cele două nuclee lirice sub perit capacitatea sublimă a apostrofului de a „în-
denumirile Sonete de dragoste şi dor şi Sonete medi- druma lectura“ prin poziţianarea lui corectă în vers
tativ-filosofice, dar am ţinut seama de un fapt deo- şi trebuie să-i mulţumim Domnului prof. univ. dr.
sebit de important pentru evoluţia sonetului emi- Nicolae Georgescu, care ne-a ajutat să înţelegem că
nescian şi anume acela că metamorfoza sonetului „Practic, apostroful devine, mânuit de Eminescu,
Veneţia s-a desfăşurat între anii 1871 şi 1880, cu ceea ce este bemolul sau diezul în notarea notelor
ecouri târzii (reprezentate de manuscrisul publicat musicale: indică tonuri şi înălţimi“ („Din misterele
în Ediţia I-a Maiorescu, din anul 1883) şi că, aici, literaturii române“, vol. II, Mişcarea pe loc a poeziei,
întâlnim primele sonete compuse de marele nostru Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2016, p. 7).
poet, în care forma fixă începe a se cristaliza. Pe de Reforma ortografică din anul 1953 restrân-
altă parte, am pus în evidenţă interferenţele lirice ge utilizarea apostrofului în limba română la cazu-
care există între sonetul Veneţia şi poemele: Mor- rile absolute necesare, înlocuindu-l cu cratima, şi
tua est!, Fata-n grădina de aur şi Luceafărul. s-a impus ca o necesitate stringentă şi cea de-a doua
Cu volumul OPERE V, tipărit în anul secţiune a cărţii, intitulată Sonete & Variante, dar
1958, procesul de „reintegrare“ a sonetelor pos- aici, pentru stabilirea unei punctuaţii corecte, a fost
tume în plasma antumelor este continuat şi, aici, necesară studierea mai multor ediţii cunoscute.
constatăm că pe aceleaşi file de manuscris sau pe După cum a observat însuşi Perpessicius,
file învecinate cu primele versiuni ale sonetului „sunt (...) unele texte oarecum neretuşate, în care
Veneţia, Mihai Eminescu a compus şi sonetele de- provizoratul se resimte, uneori cu violenţă, fie că
dicate apelor: Adânca mare... / Sublimă-i marea..., anume versuri sunt lecunare, anume acorduri, în
Cum oceanu-ntărâtat... / Azi oceanu-ntărâtat..., Co- fuga condeiului, neglijate, fie că e vorba de o prea
borârea apelor / Izvor şi râu, precum şi sonetul Ma- mare servitute, la anume epoci, a ritmului în dau-
ria Tudor / Cât vis de vară..., iar aceste vecinătăţi na accentului tonic, etc. Însă inconvenientele aces-
demonstrează modul temeinic în care lucra marele tea, fatale (la a căror uşoară corecţiune editorul s-a
poet. Nu întâmplător, în ediţia de Poezii postume văzut, uneori, nevoit să participe – nu însă fără a
din 1902, Nerva Hodoş tipăreşte una din versiunile menţiona, întotdeauna, insolita intervenţie) sunt
intermediare ale sonetului Veneţia, anume Deasu- răscumpărate de valoarea documentară a textului,
pra mării luna-n nouri joacă, integrată unui grup de vibraţia de care palpită, de flacăra nestinsă care
de patru sonete dedicate apelor. se înteţeşte, de fiecare dată, cu fiecare nouă lectură.
Sonetele satirice reflectă aspecte din viaţa În astfel de cazuri, hotărârea n-a fost, totuşi, uşoa-
reală a poetului, simţăminte greu de stăpânit, pre- ră. Dar când după o serie de amânări, o lectură fa-
cum şi realităţi sociale din perioada 1876 (Iaşi) – vorabilă ne-a pus în situaţiunea de a avea o recepţie
1878 (Bucureşti). Acum, peste exigenţele formale mulţumitoare, n-am mai stat pe gânduri“ (Introdu-
ale sonetului se suprapun un conţinut dinamic, cere, OPERE IV, p. XIII).
imagini autentice şi un limbaj fără cusur, dar us- Prin cele două lucrări intitulate: Mihai
turător, astfel încât, însuşi sonetul capătă atributele Eminescu. Poesii. Cu formele şi punctuaţia autoru-
morale şi spiritul preocupărilor de critică socială, lui. Ediţie critică sinoptică – Editura Floare Albas-
reflectate de ziaristica vremii. Sonetele Ai noştri ti- tră, Bucureşti, 2004 şi Mihai Eminescu. Poesii. Edi-
neri... şi Demòν krateía se află pe file învecinate, ţie critică – Editura Academiei Române, Bucureşti,
iar Sonetul satiric şi ciclul Petri-Notae îşi află ecouri 2012, Domnul prof. univ. dr. Nicolae Georgescu a
comune, prin cei doi colegi de breaslă scriitoriceas- devenit teoreticianul literar care a instituit analiza
că: V. A. Ureche şi Dimitie Petrino, în manuscri- comparativă a ediţiilor drept metodă de cerceta-
sul 2254, 90 – un fragment de versiune autonomă re a poeziei eminesciene şi pe această metodă de
pentru Scrisoarea II. Sonetele Oricare cap îngust... , cercetare ne-am bazat şi noi în studierea sonetului
Albumul şi Sauve qui peut au fost finalizate cam în marelui nostru poet. Am realizat, astfel, o lucrare
aceeaşi perioadă calendaristică (1877-1878), pe file tehnică în secţiunea Versiuni din manuscrise, dar
învecinate din aceleaşi manuscrise. Aici, mai pu- totdeodată estetică în secţiunea Sonete & Variante,
tem aminti că în cele două ediţii ale sale, din 1991 unde am ţinut seama de recomandarea lui George
şi 2012, Petru Creţia a grupat sonetele eminesciene Călinescu: „se cade să studiem manuscrisele, să le
în: Sonete lirice şi Sonete satirice. comparăm şi prin felurite metode să ajungem la un
În prima secţiune a acestui volum, intitu- text cât mai apropiat de acela ieşit din pana auto-
lată Versiuni din manuscrise, am transcris sonetele rului. [...] Aici editorul are a stabili textul cel mai
în forma eminesciană şi, cu acest prilej, am desco- acceptabil pentru posteritate şi a da variantele.

60 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eminesciana

Eminescu, între
melos popular
și erudiție muzicală

Victor TEIŞANU
Depășind cu mult percepția obișnuită și nile eminescologice ale autoarei, atât de persuasiv
căutând obstinat ceea ce este ascuns și tainic, Emi- probate de-a lungul celor peste o sută de pagini care
nescu nu putea să fie decât răzvrătit împotriva rea- compun lucrarea. Cercetând punctele de contact ale
lității, atât de ternă și veșnic pliată doar pe comenzi textelor eminesciene cu muzica, în căutarea pier-
biologice. Visătorul romantic torturat de ispite și dutei lor unități primordiale, comentatorii se întrec
chemări abstracte, ivite pe filiera propriilor fantezii în analize spectaculoase, împingând de multe ori
și reprezentări, folosea de aceea orice prilej care să-l investigația până spre zona ezoterică a nuanțelor.
extragă din mrejele concretului și să-l îndrume ex- Atentă, Lucia Olaru Nenati consemnează cu acribie
tatic spre zările sugestiei și trăirilor interioare. Un observațiile lor, remarcând atât coincidențele, cât și
astfel de prilej i-l oferea adesea muzica, de care s-a divergența unor judecăți de valoare.
apropiat însă mereu cu întreaga sa sensibilitate po- Și există numeroși critici literari preocu-
etică, cea strâns legată de melosul străvechii vârste pați de incidența sunetelor, armoniilor și disonan-
sincretice, când versul și cântecul existau îngemă- țelor cu versul poetului. Diferențele de interpreta-
nate. Aceasta ni se pare perspectiva cea mai potri- re, ca și similaritățile, sunt ușor de pus în evidență.
vită din care să privim relația poetului cu muzica, Atât Ibrăileanu cât și Tudor Vianu cred că muzica
așa cum o relevă Lucia Olaru Nenati în studiul său e consubstanțială lui Eminescu. Primul vorbește de
Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii „muzica din sufletul lui”, celălalt de „starea de suflet
(Ed. Agata, Botoșani, Ediția a III-a, revăzută și adă- muzicală” ca trăsătură specifică marelui romantic.
ugită, 2012). Pentru că Eminescu, poetul și omul, e Se despart însă la distribuirea priorităților: cu pri-
veșnic sedus de mirajul melodismului, atât în liri- vire la versul eminescian, Ibrăileanu acordă întâie-
ca proprie, cât și în textele populare culese, dintre tate auditivului, în timp ce Tudor Vianu fixează pe
care unele, circulând concomitent cu muzica lor, îl același plan și funcția vizuală. Și mai adaugă Vianu
atrag nu doar ca meloman, ci și ca solist vocal. Cu că perceperea melodică premerge celei a ideilor,
siguranță, în viziunea sa, muzica și versul, cândva concluzie exprimată și de Iorga, care recunoaște
unitare, continuau, în pofida schimbărilor istorice, că el însuși a fost sedus întâi de vibrația cantabi-
să se potențeze reciproc. Fapt subliniat de mai toți lă a poemelor și abia după aceea de adâncimile
marii săi comentatori critici, pe care Lucia Olaru conținutului. În contrapondere, Svetlana Paleolo-
Nenati, într-o sinteză remarcabilă prin acuratețea gu Matta susține prioritatea sensului (ideilor) față
ei, îi prezintă succint chiar în debutul acestui stu- de auditiv, descoperind la Eminescu și o „muzică
diu. Nu însă înainte de a primi, ca introducere, două a gândirii”. Trei dintre comentatorii menționați de
„binecuvântări” prestigioase, un fel de legitimare a Lucia Olaru Nenati disting, între altele, caracterul
sa printre exegeții poetului. E vorba de istoricul li- simfonic al lirismului eminescian: D. Caracostea,
terar D. Vatamaniuc și muzicologul Viorel Cosma Edgar Papu și Rosa del Conte. Caracostea, expo-
care, după lectură, apreciază fără rezerve aptitudi- nent al criticii genetice, împrumută chiar un întreg

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 61


Eminesciana

arsenal din limbajul muzicii: scherzo, ton major frecventează sălile de spectacol și asistă la o repre-
sau minor, cadență, refren, tempouri, bemoli etc. zentație cu Fidelio. De altfel, opinează Lucia Olaru
M. Dragomirescu și Rosa del Conte identifică la Nenati, „ar fi fost imposibil ca un tânăr de inteli-
poet anumite valențe simboliste: românul observă gența lui Eminescu să trăiască niște ani în Viena
relația sinestezică între ecoul sonor și stări sufletești fără să absoarbă organic muzicalitatea structurală
echivalente, iar cercetătoarea italiană sugerează co- a acestui oraș, în care totul cântă”. Cert este că poe-
respondențe între culori și sunete. Tot o alunecare tul, matur fiind, devenise destul de competent și pe
spre simbolism este și afirmația lui Edgar Papu că tărâmul artei muzicale. Va oscila însă continuu în-
există și o „muzică a iubirii”, care acționează dife- tre aspirația sa spre aristocratismul muzicii culte și
rit la fericire și la suferință: iubirea împărtășită se spiritualitatea necontrafăcută a cântecului popular.
exprimă prin sunete armonice și fluide, în timp ce Aspectul dihotomic se vede și în privința referin-
eșecul sau impasul erotic înseamnă, în plan acustic, țelor la instrumente muzicale. În poezie, dincolo
zgomot brutal și disonanțe. Plină de miez muzical de anticele harpe și lire, inventarul cuprinde doar
este pentru Edgar Papu însăși tăcerea eminesciană, instrumente moștenite prin tradiție: bucium, corn,
acel „neauz” ascunzând taine pe care doar Emi- fluier, clopot, toacă. Cealaltă parte a ființei poetu-
nescu, „poet culminant al depărtării”, legat de spa- lui e cu gândul la pian (de sunetele căruia se lăsa-
țiul infinit, le poate detecta și tălmăci. De o „tăcere se acaparat încă din copilărie, sub geamul Doam-
muzicală” pomenește și Rosa del Conte. Dar Lucia nei Heller, soție de administrator neamț la moșia
Olaru Nenati ne oferă și varianta polemică: Ioana Dumbrăveni, ca și de cele ale flautului din care glă-
Em. Petrescu, eminescolog clujean, contestă exis- suia tatăl său la Ipotești), la vioara lui Sarasate și la
tența tăcerii, aceasta nefiind altceva decât incapaci- întreaga armonie a orchestrelor pe care le ascultase
tatea noastră „de a percepe cântecul neîntrerupt al în sălile din Viena, Berlin, Iași sau București. Ori
luminilor”, adică suprema partitură cu muzica sfe- de câte ori comentează ca gazetar concerte ieșene
relor. Deși lămuritoare pentru dimensiunea acus- sau bucureștene, poetul devine într-un fel și educa-
tică a lirismului eminescian, contribuția criticilor tor al gustului public, Lucia Olaru Nenati asemu-
reprezintă , ne asigură Lucia Olaru Nenati, doar o indu-l din acest motiv cu un veritabil „iluminist”.
latură în definirea temei sale. În concepția exege- Palierele studiului, subsumate scopului asumat, se
tei, din portretul poetului nu trebuie să lipsească bucură de abordări minuțioase, astfel încât nimic
intimitățile acestuia cu universul muzicii, sforțările din ce intră în vizorul autoarei să nu lase impre-
sale gazetărești de a reflecta viața muzicală a vre- sia lejerității. Unul din momentele forte ale cărții îl
mii, ca și relația cu faimoși soliști și compozitori reprezintă analiza comparativă a textelor populare
sau pasiunea personală pentru melosul popular și culese de Eminescu și a celor aparținând colecți-
ipostaza de culegător al folclorului. ei Al . Voevidca, din care „romanistul” Matthias
Cercetătoarea ne livrează un Eminescu Friedwagner selecta 380 de piese, cu muzica lor,
dual, veșnic scindat între năzuințele sale de melo- în volumul Cântece populare din Bucovina. De-
man cultivat și imboldul lăuntric de a recupera și a ale dragostei (Wurzburg, 1940). Este încă un prilej
pune în valoare diamantele creativității noastre ca când ies în evidență vocația analitică a Luciei Ola-
popor. El ascultă, transportat în sublimitatea unor ru Nenati, știința sa de a detecta nuanțe ori de a
lumi imaginare, Nocturnele lui Chopin dar, între pleda pentru propriile idei. Stăpânind cu autoritate
prieteni vechi, copleșit de nimicnicii existențiale, un material imens și amorf, în premieră și asumân-
cântă doine din Ardeal sau Cucuruz cu frunza-n du-și suficiente riscuri, exegeta recurge la o opera-
sus. Explică aproape științific rafinamentul inter- țiune extrem de îndrăzneață: aceea de a restaura,
pretativ al unui violonist ca Pablo Sarasate, dar se printr-o metodă originală, repertoriul „solistului”
extaziază ori de câte ori ia contact cu produsele popular Mihai Eminescu. Metoda constă în supra-
de geniu ale oralității folclorice. Această evidentă punerea unor texte asemănătoare, dar nu identice,
dualitate la Eminescu poate fi, la rândul ei, o temă din cele două colecții (Eminescu și Al. Voevidca),
de cercetat. Căci în timp ce culegea asiduu poezie spre a se ajunge, prin comparație, la prezumtiva
populară, regreta la fel de sincer lipsa instrucți- piesă muzicală care circula în deceniile active ale
ei sale muzicale de nivel înalt, în contact cu mari poetului. Știindu-se că doar culegerea învățătoru-
compozitori precum Beethoven, Saint-Saens ori lui bucovinean era, peste tot, dublată de partituri.
Giovanni Pierluigi Palestrina. În capitala Austriei Operațiune migăloasă și cu un grad înalt de com-

62 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eminesciana

plexitate, dar singura în măsură să împingă înainte multă substanță originală, produs al îndelunga-
cercetarea eminescologică pe această temă. Anu- telor sale investigații eminescologice, am afirmat
me, prin obținerea unui „întreg corpus muzical deja. Dar în acest sens ar mai fi de adăugat cel pu-
folcloric restaurat”, care să îmbogățească „pe plan țin două fapte. Primul se referă la ideea de a oferi
melodic” însăși ideea de lirică eminesciană. Pentru publicului, odată cu rezultatele teoretice ale cerce-
că, ne spune exegeta, fructificarea colecției Voevid- tării, și o casetă conținând cântecele repertoriului
ca ar fi „de natură să arunce o lumină nouă asupra eminescian confirmat de mărturii memorialistice,
universului eminescian, în sensul surselor sale de precum Barbu Lăutaru, Cucuruz cu frunza-n sus,
inspirație, a formării concepțiilor și elementelor de Foaie verde și-o răsură, Câte stele sunt pe cer, Frun-
sensibilitate, un fel de preistorie a creației sale lirice ză verde baraboi sau Doină, dar și piese restaurate
aduse în absolut”. Rezultatul final poate produce cu și adăugate de însăși autoarea studiului prin teh-
adevărat senzație, el adăugând celor câteva cânte- nica suprapunerii pe texte din colecția Voevidca:
ce populare din repertoriul poetului, certificat de Luniță luminătoare, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
mărturii contemporane, altele noi, dar impregnate Câte flori sunt pe pământ, Frunză verde trii măsline
cu aceeași pecete ancestrală și cu mare probabilita- și Colind. Toate chiar în interpretarea vibrantă și
te de a fi fost familiare lui Eminescu. inspirată a exegetei din Botoșani. Despre recon-
Privite din acest unghi, cele 3000 de texte stituirea repertoriului drag lui Eminescu de către
cu muzică ale colecției Voevidca, în majoritatea lor Lucia Olaru Nenati, muzicologul Viorel Cosma
necunoscute astăzi, trebuie considerate ca o bogăție afirmă că întreaga întreprindere „rămâne convin-
spirituală inestimabilă, din păcate în mare măsură gătoare”, însemnând „un pas important în pătrun-
pierdute pentru totdeauna. Spre a consolida ideea derea universului muzical eminescian”. Impresi-
consubstanțialității poetului cu etosul popular, Lu- onat de inițiativa autoarei, muzicologul exprima
cia Olaru Nenati, dorind să identifice contribuția admirația sa nereticentă față de temerarul proiect
tuturor entităților implicate, se referă și la munca lui restaurator. Al doilea fapt venind din partea Luci-
Eminescu de culegător al folclorului. Iar între „iz- ei Olaru Nenati și vădind efortul ei constant spre
voarele” regeneratoare se află și Ion Creangă, care înțelegerea superioară a poetului, menit să enun-
semnifica pentru poet „o infuzie inestimabilă de țe valoarea destinală a relației acestuia cu muzica,
spirit și epos popular”. Ceea ce nu-l împiedică pe face trimitere la teoria Ioanei Em. Petrescu despre
poetul astfel infuzat să dea poeziei o interpretare cât „tărâmurile compensatorii”. Pentru incurabila su-
se poate de modernă: aceasta n-ar avea obligația „să ferință eminesciană, cercetătoarea din Cluj des-
descifreze ci, din contra, să încifreze o idee poetică coperea în lirica poetului câteva zone („tărâmuri
în simbolele și ieroglifele imaginilor sensibile”. Așa compensatorii”) unde ființa lui ultragiată putea
a procedat el însuși, sublimând până la esență două evada terapeutic: dragostea, amintirea, trecutul
compoziții orale: Fata din grădina de aur și Frumoa- îndepărtat, natura, imaginarul ș.a. Lucia Olaru
sa fără corp. Căci, conchide exegeta, „împlinirile Nenati crede, pe deplin justificat, că „tărâmurile”
sale poetice cele mai realizate sunt rodul infuziei propuse de Ioana Em. Petrescu trebuie completate
spiritului său superior în datul primordial al sche- obligatoriu și cu „domeniul muzicii, pe un loc din
mei folclorice”. Aici aflăm încă o dată dilema intelec- fruntea listei”, acesta reprezentând o altă zonă a su-
tualului Eminescu: el aspiră la înălțimi (și adâncimi) fletului de care poetul „e fericit să-și amintească,
abisale în înțelegerea lumii și vieții, dar tânjește în să se întoarcă pentru o câtime de timp”. Probân-
același timp, până la tragic, după idealitatea simplă a du-și pagină de pagină uimitoare compatibilități
arhetipurilor. Pare topit de savoarea paseistă a cân- cu spațiul liric și de gândire eminescian, inclusiv
tecului bătrânesc (Barbu Lăutaru, de pildă), însă se în dimensiunea muzicală a acestuia, Lucia Olaru
zbate, apelând și la influența lui Maiorescu, pentru Nenati oferă publicului o fațetă mai puțin cunos-
ca Toma Micheru, un rom cu talent nativ, să se per- cută a marelui nostru poet. Fațetă pe care exegeta
fecționeze la Conservatorul din Viena spre a deveni o luminează din toate unghiurile, utilizând spoturi
violonist cultivat și cu diplomă. Tot așa cum prețu- de maximă intensitate și obținând astfel în final
iește farmecul indicibil al melosului arhaic, dar se produsul unei demonstrații de necontestat. Pentru
simte la fel de natural în societatea unor Ed. Caude- că observațiile sale, penetrante și laborioase, s-au
lla, W. Humpel sau Al. Flechtenmacher. metamorfozat, conform opiniei lui D. Vatamaniuc,
Că în studiul Luciei Olaru Nenati există într-o carte „cum nu avem în cultura română”.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 63


Note de lector

Mihai Firică:
post-apocalipsa poemului
și orfismul „slab”

Petrişor MILITARU
Mihai Firică (n. 26 iulie 1970, Craiova) a strada pustie eram copilul care plânge cu lacrimi de
debutat ca poet în revista „Ramuri”, în 1989, iar în cerneală/ am mai întâlnit metafora aceasta undeva
volum cu Biografie sumară (Aius, 1996), urmat de puteți spune”, Muzica dulce-amăruie), dar care este
Limba șarpelui călător (Ramuri, 1997, reeditat în- în următorul vers absorbită de dedublarea discur-
tr-o ediție bilingvă în 2006 la aceeași editură) și, la sivă în sensul „gândirii slabe” a lui Gianni Vattimo
finalul anului trecut, a apărut cel mai recent volum și pare că starea paradisiacă rămâne, în fond, doar
de versuri: Ultimele zile și viața de după (Tracus o metaforă. Totuși, nostalgia acestei stări de grație
Arte, 2017). Are poeme traduse în engleză, fran- care dă naștere poemului revine în mai multe tex-
ceză, spaniolă, maghiară, japoneză, bulgară și al- te și, de fiecare dată, este asociată cu cântecul, cu o
baneză. prezență feminină, cu ceva ce ar trebui refăcut sau
La o privire de ansamblu, se poate obser- reconstruit, cu lucrurile din urmă: „dar oare cine
va încă din titlul volumelor că discursul său poetic cântă cine fredonează neîncetat în noapte/ de sub
oscilează între înregistrarea elementului biografic zidul prăbușit/ firul de sânge care se scurge nu în-
(fără a cădea în poetica derizoriului) și o tonalitate seamnă nimic/ nu ne ajunge din urmă/ nu ne mai
mai discretă, ușor sapiențială, sentențioasă – nu de sperie matilda/ o cârpă aruncată în foc/ pe un colț
puține ori sunt prezente trimiteri la mitologia și cul- de pagină am scris și-am tăcut/ toate acestea vor fi
tura greacă, uneori chiar la cea contemporană (dacă spuse în cele din urmă” (Am scris și-am tăcut). Me-
este să ne gândim la „orbul din Zakynthos” din po- canicitatea lumii este mereu în contrast creativitatea
emul Decalogul fericirii se opreşte la şapte). Imagi- poeziei („trăim salutăm militărește oftăm teatral/
narul poetic este unul post-apocaliptic, chiar dacă lumea în jurul meu cade în tăcere/ o smoală care îți
lupta (asemenea luptei lui Iacob cu Îngerul) se dă la arde tălpile și te prinde/ un somn din care nu te poți
nivelul limbajului poetic, poetul este – și va fi me- ridica/ creierul-povară pentru un trupul înstrăinat”,
reu! – un învins care nu are cum să scrie poemul de- Muzica dulce-amăruie), senzația este una de lânce-
săvârșit, însă tocmai această căutare pare să-l aducă zeală și de încetinire, însăși conexiunea dintre trup
mai aproape de starea originară: „în toiul nopţii pri- și creier este afectată. De altfel, ar merita precizat
etenia este adevărată/ pofta inimii găseşte trupul po- faptul că imaginarul post-apocaliptic este chiar o
trivit/ bucătari locali degustă ai să pierzi mă anunţă constantă a nouăzeciștilor craioveni: îl găsim atât în
ei/ distrug tot ce-mi poate aminti că am fost copil/ scenariile thanatice ale lui Aurelian Zisu, în volumul
decalogul fericirii se opreşte la şapte” (Decalogul fe- fundătura homer al lui Nicolae Coande sau la Ionel
ricirii se opreşte la şapte). Este starea de cântec, starea Ciupureanu (volumul e timpul să visăm un măcel),
de joc, starea de creație prin excelență („mergeam pe asta pentru a da doar câte un exemplu și fără a pre-

64 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Note de lector

ciza aici și particularutățile care îi individualizează.


Un alt aspect pe care l-am remarcat este
retopirea poemelor din anunțatul (dar rămas pînă
la urmă nepublicat ca întreg) volum Această femeie
care îmi tulbură visele, ele nereprezentând în arhi-
tectura volumului un ciclu compact, dar fiind în
același timp reprezentative pentru poezia lui Mihai
Firică. Atitudinea poetului oscilează de la ironia
“tare” din Amantul perfect („te iubesc fără cusur/
sunt amantul perfect fără angoase/ cu o forță cre-
atoare care umple neantul/ autoironic de nestăvilit
ca în versul anterior// în urbe latră un câine fără
ecou// doct mă vor așeza criticii pe raftul liricii ero-
tice/ dar despre dragoste n-am scris niciun vers”)
la spiritualizarea vieții de cuplu („sărută-mi vene-
le căile neștiute/ căutate de seara până dimineața/
noaptea ca stane de piatră ascultăm șoapte nu se
știe unde/ nu se știe cine recită// […] coroana im-
perială împletită din iarbă/ noduri de spini// e vre-
mea să taci să înduri să adormi să reciți în somn/
doar lacrimi și versuri la sfârșitul zilei”, Sărută-mi
venele). De altfel, dincolo de acel liniștit apocalips
al uitării din viața de cuplu (ca în poemul Nimic
de repetat) sau rutina asumată de tragicul maturi-

tății (din poemul Te-am strâns la piept și parcă) se


întrevede, totuși, „viața celui care nu se va mai naș-
te” (Calea sângelui) – acea stare lucidă și, în același
timp, dublată de o anumită savoare a prezentului
care pare să curgă doar prin venele poeziei auten-
tice.
Spre finalul volumului, lipsa instanței
feminine echivalează, până la urmă, cu o stare
post-poetică în care eul se izbăvește de limbaj, ră-
mânând numai un ecou al unui strigăt ce pare să fie
acela de la începuturile poeziei: „aş fi zis că soarele
bătrân îmi va spăla limba/ rămân zile în şir fără
femeia galbenă/ fără să scriu nimic despre mine ca
despre fratele meu// strivesc strigătul sub măşti vi-
olete” (Billy). În concluzie, volumul de versuri al lui
Mihai Firică îl plasează în 2018 în pole position, re-
întărindu-mi convingerea că este unul din cei mai
buni poeți craioveni contemporani.

Mihai Firică, Ultimele zile și viața de după,


Editura Tracus Arte, București, 2017.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 65


Note de lector

3 R Rădăcini /
Racines / Radici,
o revistă culturală,
de istorie și genealogie

Gina PUICĂ
O nouă revistă de cultură, istorie și gene- „Cine suntem și de unde venim”, „De-ale noas-
alogie, trilingvă și lunară, „3 R Rădăcini / Racines / tre…” (cuprinzând relatarea evenimentelor desfă-
Radici”, și-a făcut apariția în anul 2018, când au vă- șurate de asociație între două apariții ale revistei),
zut lumina tiparului trei numere multiple (1-3; 4-6; „Cultura – memoria și speranța noastră”, „Experi-
7-12). În așteptarea primelor numere din 2019, să ențe inedite”.
aruncăm o privire asupra conținutului celor 12 nu- Astfel, nr. 1-3 prezintă un scurt istoric
mere în 3 apariții de până în prezent. al familiei Cazaban, începând cu Jean Cazaban,
Revista, elegantă și bogată în informații și consul al orașului Carcassonne, în 1691, și conti-
fotografii, coordonată de Olimpia Coroamă și îm- nuând cu primul Cazaban care a pășit pe pământ
bogățită cu contribuții aparținând membrilor fami- românesc, unde se va instala definitiv (François
liei, prietenilor acestora și specialiștilor din diversele Cazaban), dând naștere unei dinastii importante
domenii în care primii s-au evidențiat, este una din- pentru cultura noastră. Olimpia Coroamă trece în
tre consecințele creării în 2016 a Asociației „Memo- revistă aceste nume, oferind și unele detalii inedite
rie și Speranță” (al cărei președinte este tot Olimpia sau foarte puțin cunoscute. În continuare, Dimitrie
Coroamă), având ca menire „de a salva memoria Cădere prezintă cuplul Radu Cădere și Mărioara
membrilor familiei Cazaban – Barberis – Coroamă”, Cazaban („Doi îndrăgostiți la Paris”), Adrian Irvin
familie ce a furnizat atâtea personalități culturii ro- Rozei scrie despre Jules Cazaban, „omul din spate-
mâne și universale, pe care mulți dintre cei de as- le măștii actorului”. Alte articole sunt dedicate lui
tăzi continuă să le irige cu energia lor (dovadă fiind Theodor Cazaban (Gina Puică, Constantin Seve-
chiar această revistă!), dinastie care, la Suceava, cu rin), Rudolf Suțu și Rodica Suțu (Radu Negrescu
precădere, este cunoscută de mai multă vreme, în Suțu), Silviei Păun (Dan Timotin), lui Dominic
special grație contribuțiilor lui Eugen Dimitriu. Stanca (Sorana Georgescu-Gorjan, Cristina Flo-
În preambulul primelor numere se preci- rentina Pop). Alte texte prezintă evenimentul de
zează: „Am simțit că trebuie cumva să «strângem» inaugurare a Asociației Memorie și Speranță care
toate materialele, documentele, fotografiile pe care s-a desfășurat în 29 septembrie 2016, în sala Media
le avem, amintirile și sentimentele pe care le pur- a Teatrului Național din București, iar un in me-
tăm în suflet, cuvintele rostite și nerostite încă, în- moriam este dedicat Soranei Coroamă. Urmează o
tr-un tot, într-un ghem pe care să-l înfășurăm și să-l evocare a lui Jean Cazaban, un medalion muzical
desfășurăm după cum ne este voia și simțirea”. Cele Mansi Barberis, alte prezentări și evocări ale mu-
trei limbi în care sunt scrise diversele contribuții zicologului Costin Cazaban, Silviei Păun, Dominic
(română, franceză și italiană) sunt cele trei limbi Stanca, Ion Irimescu, Al. Cazaban.
cunoscute și folosite de membrii familiei de ieri și Nr. 4-6 prezintă o amănunțită evocare a
de azi. Principalele rubrici ale fiecărei apariții sunt: familiei Ademollo, pe urmele căreia Olimpia Co-

66 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Note de lector

roamă a pornit într-o călătorie în Italia, care a con- prezintă alte documente referitoare la familia Ade-
dus-o de la Florența la Arezzo, trecând prin Luca, mollo din Italia, de care s-a ocupat Olimpia Co-
Livorno, Prato, Pisa și Sienna. Despre Carlo Ade- roamă, un text scris de Constantin Paraschivescu
mollo, pictor important al Risorgimento-ului, scrie despre Sorana Coroamă Stanca, o amplă evocare
Stefania Acerra. Urmează (spicuim din sumar) a lui Rudolf Suțu de către Radu Negrescu Suțu,
contribuții datorate lui Dimitrie Cădere (cu un tex- un articol dedicat scrierilor lui Jean Cazaban, re-
te frumos despre „Vizita lui Eminescu în casa stră- dactat de Crenguța Manea. Publicația continuă cu
bunilor”), Alexandru Gheorghe Samarineanu și prezentarea lansării la Gaudeamus, în noiembrie
Mihai Samarineanu (despre Alexandru Cazaban), 2019, a traducerii în limba română a romanului
diverse documente (scrisori de familie), un amplu Parages, de Theodor Cazaban, realizată de Olimpia
și dens interviu luat de Constantin Severin lui Ion Coroamă și apărută la editura Institutul Cultural
Irimescu, o evocare a lui Costin Cazaban realiza- Român în 2018, sub titlul Cotloane, urmată de re-
tă de Bogdan Tăta- producerea Cuvântu-
ru-Cazaban, evocări lui înainte la această
ale familiei Stanca de ediție românească
către Sorana Geor- scris de Gina Puică
gescu-Gorjan. Triplul și a unui fragment în
număr continuă cu limba română extras
rubrica „De-ale noas- din roman. Urmează
tre” și cu evocări ale un articol despre un
lui Theodor Cazaban eveniment de evocare
(cu piesa Bramboura, publică a scriitorului
scrisă în exil, în 1964 Al. Cazaban („un se-
și pentru moment ră- col de viață, 70 de ani
masă inedită) de că- de scriitură”), organi-
tre Gina Puică, Ștefan zat la Muzeul Națio-
Georgescu-Gorjan, nal al Literaturii Ro-
inginerul aflat „în mâne, în prezența lui
slujba artei lui Brăn- Mircea Anghelescu
cuși”, de către Sora- și a altor personali-
na Geogescu-Gor- tăți și artiști invitați.
jan, cu traduceri din Printre alte valoroase
germană (Goethe, contribuții, ar fi de
Heine, Marie von menționat o analiză a
Ebner-Eschenbach, universului lui René
Nietzsche, Joseph Girard realizată de
von Eichendorff) re- Dimitrie Cădere și un
alizate în română de text scris de Eugen
Dominic Stanca, cu Dimitriu, dedicat pri-
amintiri de călătorie eteniei intelectuale,
relatate de Adrian Ir- mai precis prietenilor
vin Rozei, și cu un in Constantin Severin și
memoriam dedicat lui Jean Cazaban, care până în Ion Olteanu, care i-au netezit la nevoie istoricului
2018 era considerat decanul („din toate punctele nostru drumul către realizarea unora dintre pro-
de vedere”, scrie Olimpia Coroamă) Cazabanilor. iectele sale de suflet.
Scriu despre acesta Adrian Mihalache, George Răsfoind aceste numere, nu poți, ca citi-
Banu, Titel Paraschivescu, Radu Negrescu Suțu, tor, decât să te minunezi din nou de bogăția inte-
Diana Cazaban. lectuală a acestei familii, ale cărei încrengături sin-
A treia apariție a „3 R Rădăcini / Racines gure (sau aproape singure) fac obiectul unei reviste
/ Radici” din anul 2018 (nr. 7-12), la fel de bogată, lunare, care pare să aibă un viitor larg deschis.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 67


Eseu

Scrisorile de altădată

Horaţiu STAMATIN
Un bun poet din nordul supra-poetic bo- și de referință (L. Durrell – H. Miller, Corespondență
toșănean se plângea de faptul că în spațiul literar ro- 1935-1980, ed. Univers, 1996, traducere de Cristina
mânesc vocația prieteniei între scriitori lipsește cu Felea). Henry Miller, mai ales prin Tropicul Cance-
desăvârșire. E vorba de acea prietenie rodnică, de o rului, a dezinhibat câteva generații de scriitori: Jack
viață de om, ale cărei mărturii se adună, în cele din Kerouac, W. Burroughs, Norman Mailer, Philip
urmă, în volume de corespondență. Dacă, totuși, ea Roth, Cormac Mac Carthy, Paul Theroux și mulți
a existat, s-a manifestat în jurul unor șprițuri împă- alții. Erica Jong rezumă în ce a constat această in-
nate cu anecdote mai mult sau mai puțin semnifica- fluență: „Când nu-mi găsea puterea și libertatea de a
tive. Scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri scrie romanul Fear of Flying (Frica de zbor, tradus în
nu au primit răspuns din partea poetului, ele sunt românește) am recitit Tropicul și totul s-a declanșat
confesiuni-analize elaborate îndelung, fiind destina- în mine.“ Lawrence Durrell este autorul unei capo-
te din start publicării. Lipsește acea corespondență dopere: Cvartetul din Alexandria. Corespondență
dintre doi scriitori, purtată în numele unui ideal co- lor s-a întins pe o perioadă de 45 de ani, până la
mun cu toate ingredientele ei colaterale. moartea lui Henry Miller, în 1980. Totul a început
În Franța, schimbului epistolar dintre cu o scrisoare a lui Lawrence Durrell, când avea 23
André Gide și Paul Valéry este un bun exemplu de ani. Într-un veceu din Corfu, Durrell a găsit cele-
a ceea ce ar însemna o prietenie literară ideatică. bra carte a lui H. Miller, Tropicul cancerului. Publi-
Doi mari scriitori, vârfurile generației lor, care în cat prima dată în Franța, în 1934, destinul romanu-
ciuda diferențelor profunde, și-au expediat scrisori lui e o adevărată epopee, se așază în fruntea listei de
timp de peste 50 de ani, până la moartea ultimului. „cărți blestemate“. După câteva tentative eșuate, abia
Gide recunoaște că a fost „o prietenie fără eșecuri, în 1961, apare și pe tărâm american. A stârnit o ma-
fără atacuri, fără pauze, în ciuda diferențelor dintre ree de condamnări, fiindu-i intentate 60 de procese
opinii“. Iar la rândul său, Valery spunea încă de la în 21 de state americane. Verdictul Curții supreme
debutul corespondenței, când cei doi nu erau cu- din Pennsylvania susținea că Tropicul Cancerului nu
noscuți în lumea literară, că: „Între Gide și mine este „o carte. Este o cloacă, o hazna deschisă, o bal-
sunt lucruri care nu țin nici de literatură, nici de tă în plină putrefacție, care adună tot ce este putred
gustul comun sau de complementaritate, nimic din molozul depravării umane.“ În cele din urmă,
care să arate vreun calcul repetat, ci lucruri care în 1964, Curtea supremă a SUA a declarat cartea ca
aparțin unei comenzi a vieții, de abilitatea de a-l non-obscenă. Amintim că de același tratament s-a
înțelege pe celălalt, de a te adapta instantaneu, de „bucurat“ și romanul Ulise al lui James Joyce, a se
a descoperi fericirea.“ Dovadă stau cele peste șase vedea exhaustivul, insolitul și monumental studiu al
sute de scrisori, expediate între ei. lui Mircea Mihăieș: Ulysses, 732, Romanul romanu-
În spațiul literar englezesc, ne vom limi- lui.
ta numai la corespondența dintre Henry Miller și La nici un an de la apariția cărții, tână-
Lawrence Durrell, care este, la rândul ei, una notorie rul Lawrence Durrell i-a trimis lui Henry Miller

68 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eseu

o scrisoare din care inundă entuziasmul unui fan hicula idei și atitudini asupra artei scrisului, își fac
către persoana adulată: „M-a șocat ca fiind singura dezvăluiri asupra trecutului lor, asupra necazurile
carte a acestui secol scrisă pe măsura omenescului individuale, își trimit unul altuia manuscrisele, cu
din noi. De la primul până la ultimul cuvânt este impresii reciproce, de multe ori fără menajamen-
un triumf răsunător. Și nu e doar o carte ce-ți dă te. Își prezintă cunoscuții, familia, prietenii, diverși
un ghiont zdravăn în coaste, ci una care fixează scriitori, opțiunile literare, proiecte literare, reviste,
pe hârtie sângele și viscerele epocii noastre. N-am tendințele literare din epocă. Despre suprarealism,
mai citit niciodată ceva asemănător. Nici nu mi- Miller îi scrie cu multă înțelegere: „Dar ceea ce este
am închipuit că cineva ar putea să scrie așa ceva; în esență, suprarealismul constituie o constantă a
și curios, citind-o, am recunoscut în ea acel lucru artei, mai ales a literaturii. Swift era un bun supra-
pentru care eram cu toții pregătiți.“ Durrell intu- realist, și de asemenea, după părerea mea, Lewis
iește forța ei literară și mai ales impactul pe care-l Carroll, și chiar Shakespeare, din când în când.
va avea: „Cartea dvs. produce o cotitură spre o via- Dar Rabelais?“ Durrell autoexilat în Corfu îi cere
ță nouă care și-a regăsit viscerele.“ E conștient că noutăți: „Ce spune Gertrude Stein despre literatura
se cam întrece în laude însă „Numai Dumnezeu americană? Mă interesează. Dar îi detest tonul vo-
știe cum încerc să-mi cântăresc cuvintele, dar afu- cii, sună ca tabla înmulțirii. Ai citit atacul lui Lewis
risita asta de carte m-a zguduit ca un cutremur și împotriva lui Joyce, Pound, Stein și a celorlalți?“
de-atunci nu-mi regăsesc vechile repere și valori“. Se fac referiri pertinente la numele grele din epocă
Anunță schimbări noi în literatură datorate Tropi- sau la cele mai noi: „Mi-au plăcut mai ales poeziile
cului: „Ador să văd zdruncinate canoanele [...] îmi lui Dylan Thomas. El îmi place întotdeauna, fie în
place cum puneți îngrășământ sub capriciile și dul- proză, fie în poezie, mi se pare un poet autentic“, îi
cegăriile contemporanilor dvs. Să ne dea Domnul declară H. Miller. La fel și despre Celine, după lec-
nouă, tinerilor, curajul de a cultiva flori pe acel sol tura romanului Moarte pe credit: „Magnific. Feroce.
pentru a putea duce la bun sfârșit ceea ce ați înce- Cred că este încă cel mai bun scriitor în viață. După
put.“ Încheind tranșant: „Salut în Tropic manualul înfrângerea puterilor Axei, vor fi nevoiți să rezolve
generației mele. Are măsura omenescului și este și problema lui. Are în el mai multă dinamită decât
printre acele puține cărți care au fost scrise cu vis- Hitler. [...] Încearcă să găsești și tu cartea, Larry, îți
cerele. Să fiu iertat dacă aceste cuvinte sună prea va da curaj“. Iar mai târziu, înconjurat de o întreagă
pretențios, dar ce altceva aș putea spune?“ confrerie pe coasta Pacificului, în anii ’50, stă cu
La rândul său, H. Miller, în vârstă de 43 ochii pe noua literatură, pe beat generation, despre
de ani, îi răspunde din Paris, impresionat de fran- romanul Pe drum al lui J. Kerouac vorbește numai
chețea, puterea de pătrundere a mai tânărului con- de bine: „Eu spun că e bun, foarte bun, neaștep-
frate: „Dragă domnule Durrell, am fost impresio- tat de bun. Mai ales scriitura. E un poet. Proza lui
nat de scrisoarea dvs. Sunteți primul britanic care e poezie. Sau hai să spun că e genul de poezie pe
mi-a scris ceva inteligent despre cartea mea. De care pot eu să-l recunosc.“ Iar în angry generation,
altfel sunteți și primul care îndrăzniți să spuneți nu vede mai mult decât un realism social și adau-
lucrurilor pe nume. Apreciez scrisoarea dvs. pen- gă condescendent: „Dar, uf, ce vid imens al acestei
tru că e acel gen de scrisoare pe care eu însumi aș fi generații de bebeluși care-și plâng de milă.“ După
scris-o dacă n-aș fi fost autorul cărții. Și credeți-mă care continuă: „Probabil că eu sunt trop vieux jeu,
că nu o spun din pură vanitate sau egocentrism. ca să mai confund proastele maniere cu arta ade-
M-a frapat în special propoziția: <Citind, am re- vărată. Iar această literatură nu mă sensibilizează
cunoscut ceva pentru care eram cu toții pregătiți>. în nici un fel. Transformă romanul într-o arenă de
Exact. Lumea este realmente gata pentru ceva dife- patinaj. Eu încerc să fac din roman o scară în spi-
rit, nou, dar am impresia că trebuie un război sau rală.“ Știind că e înconjurat în America de o liotă
o calamitate colosală pentru ca oamenii să-și dea de învățăcei, Durrell îl sfătuiește să se ferească de
seama de asta. Scrisoarea dvs. e atât de fină și de evanghelismul de tip cowboy și de iubirea pentru
inteligentă în entuziasmul ei, încât aș dori să aflu toate și toți de pretutindeni: „Fii atent ce faci cu eul
dacă nu cumva și dvs. sunteți scriitor.“ tău cu inimă largă. Păstrează ritmul și forța!“
Astfel am zice că demersurile au fost fă- Miller rămâne mentorul, declarat mai
cute, întărite de Miller cu: „duhnești de genialita- târziu, al lui Durrell, epistole lui cuprind rânduri
te“, iar Durrell: „Pariez că după lectura cărții dvs., de o sinceritate profundă, referitoare la integrita-
toți scriitorii din Anglia și America se simt prăfuiți. tea și demnitatea artistului, la încrederea într-un
Vorbesc despre aceia care mai au cât de cât conști- ideal: „Ascultă Durrell, nu dispera încă. Trebuie să
ință.“ Lucrurile încep să se anime, cei doi vor ve- ai curajul să mergi până la capătul operei tale, ori-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 69


Eseu

cât de amar ar fi. Dacă vei putea face față, și sunt reprezentativitate proprie: „Accentul cade asu-
sigur de asta, nu scrie decât ceea ce dorești.“ Întâl- pra viziunii. Pune-ți la punct viziunea și nu mai
nim îndemnuri sentențioase din partea lui: „Dacă, ai nimic de făcut. [....] Tot ce este negativ, vicios,
după cum spui, nu poți scrie tot timpul cărți ade- rău etc. se datorește unei viziuni sărace, unei sla-
vărate, e simplu, nu scrie. Nu scrie nimic. Nu te be înțelegeri. Nu cauți nemurirea pentru că te afli
mișca. Ține totul înăuntru. Acumulează. Așteaptă în plină eternitate.“ Nemulțumit de scrierile sale,
implozia.“ Sfaturi ce țin de bunul simț față de actul de evoluția sa, Durrell moșește în minte cartea cea
scriiturii: „Un om poate cădea foarte jos, se poate mare: „N-am de gând să mă mai justific pentru ra-
frânge, poate înnebuni. Dar niciodată nu are voie haturile pe care le-am scris în ultima vreme. [....]
ca în mod deliberat să încarneze un eu inferior, o Cartea mea cea mare este acolo – n-a dispărut. Ieri
fantomă, un substitut. Toată treaba nu e decât o am privit înăuntrul meu și ea stătea acolo, fuma o
chestiune de responsabilitate și de voință.“ Altele pipă și mă privea. I-am făcut semn și am rugat-o
acumulându-se în verdicte aforistice: „Dacă vezi să mai aștepte puțin, a dat din cap aprobatori și a
adevărul, nu poți decât să i te supui. Nu există două zâmbit precum cineva care ar spune: Fii liniștit,
căi. Întotdeauna e numai o singură cale, dreaptă și băiete, nu mă grăbesc. Aștept.“ Își conturează un
îngustă – și grozav de plină de bucurii când pășești credo: „Ceea ce-mi propun să fac, cu foarte mare
direct pe ea.“ solemnitate, este să-mi creez propriul meu univers
După doi ani de corespondență, Durrell îl heraldic. Îi pun încet bazele, lent, cu multă grijă și
vizitează pe Miller la Paris, o întâlnire de pomină, fără un plan conștient, distrug timpul.“
ce se soldează și cu tipărirea unei reviste literare. În 1938, situația politică se deteriora acut
După câteva luni, Miller este ademenit în Cor- în Europa: „Totul depinde de pramatia aia de Hi-
fu, descoperă Grecia, se-mprietenește cu Giorgos tler!“, îi scrie Miller, după care continuă impetuos:
Seferis, poet laureat al premiului Nobel, experiență „Doar cinci minute să fi stat cu Hitler și aș fi rezol-
relatată în Colosul din Maroussi. vat toate blestematele de probleme. Ăștia nu știu
Își încredințează unul altuia manuscrise- cum să trateze cu el. Este capricios – și îngrozitor
le, cărțile publicate, în urma lecturării lor fac ob- de serios. Cineva trebuie să-l facă să râdă sau sun-
servații dintre cele mai practice. Astfel H. Miller îi tem cu toții pierduți!“. Durrell anticipează viitorul
dă indicații uneori chiar ca pentru un novice: „Cât imediat: „Cataclismul e gata să izbucnească.“ Își
despre Cartea neagră, tocmai fac corectura exem- încurajează prietenul mai învârstă: „Curaj, Henry,
plarelor dactilografiate înainte de a le distribui. Te lasă mica plută a speranței să plutească. Cu cât si-
sfătuiesc ca atunci când îți vei primi exemplarul, tuația se înrăutățește, cu atât mai atenți vom fi cu
să-l citești cu atenție pentru a reduce vorbăria. fiecare clipă care trece. Un viitor nesigur face ca
După ce l-am parcurs de trei ori, sunt sigur că se prezentul să fie mai strălucitor. Gustă fiecare clipă
poate îmbunătăți prin niște tăieturi. În secvențele cum aș gusta picături de ulei de măsline, crede-mă.
principale ai un stil excelent, dar sunt pasaje se- Și dracu’ să-i ia pe nemți! Așa că, fruntea sus: ține
cundare unde stăruie lungimi inexplicabile – poate steagul în vânt. Știi că te iubim și-ți trimitem unde
datorită faptului că n-ai putut frâna la timp. Citește de afecțiune, în ciuda distanței.“ Este foarte emo-
cu un ochi lucid și rece. Nu vei pierde nimic dacă ționantă grija prietenească arătată: „Sprijină-te pe
vei face niște tăieturi.“ Sau remarci ce îl definesc noi toți: suntem toți aici, cinci sau șase, gata să-ți
pe propunător: „Pentru a găsi ritmul, ținuta, tre- facem un leagăn din mâinile noastre.“
buie oarecum să treci dincolo de limbaj – nu crezi? Cum războiul era iminent, Miller se re-
Să fii direct. Uneori vorbești prea mult, explici ex- întoarce în State, după un autoexil de 25 de ani.
cesiv. Apropie-te și lovește direct. Țintește plexul După un lung periplu, se stabilește la Big Sur,
solar. Vei fi iertat dacă mai nimerești sub centură unde ca-ntr-un stup se adună boema californian.
– asta pentru că intențiile au fost bune. Dar nu lovi Durrell părăsește Corfu, în 1941, și se îndreaptă
în aer, așa ceva nu se iartă.“ În general, toate țin spre Alexandria, Egipt, unde este angajat la British
de laboratorul de creație al unui literat: „oriunde Council. Se vor revedea abia peste 19 ani. O par-
observ că emoția tinde spre slăbiciune și isterie, te din scrisorile lui Henry Miller se pierd în acei
mă reped și tai orbește, urându-mă din răsputeri.“ ani tulburi. Ororile războiului îi marchează pe
Când Durrell i se plânge de lipsa banilor și alte gri- amândoi. L. Durrell îi scria în 1944: „Trăim aici pe
ji, Miller îi răspunde elocvent: „Odihnește-te. Nu marginea craterului, ca să zic așa, privind în hăul
fi îngrijorat din pricina literaturii. [....] Cred că a acestei suferințe ... simt că nu e încă vremea să ne
scrie cărți și articole pentru bani este cel mai no- impunem din nou ca artiști și ca oameni. Tot ceea
civ lucru pentru un scriitor.“ Îl îndeamnă spre o ce facem este marginal, lipsit de importanță până

70 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eseu

când va lua sfârșit această sângeroasă farsă.“ lui 1957, laudele continuă: „Sărbători fericite, o
După război, Durrell este trimis în Argen- Maestre al Frazei Heraldice! [....] Ce grozav scrii
tina pe post de conferențiar pentru British Coun- acum! [....] Se vede clar cum ai luptat ca să-ți poți
cil, apoi acceptă funcția de atașat de presă pe lângă stăpâni mijloacele, și nu numai pe ele, ci și limbajul
Ambasada din Belgrad, în 1949, având astfel ocazia însuși, limba engleză, limba regală. [...] Ce adjecti-
să-l întâlnească pe Tito. Despre evoluția politică din ve minunate! Ce simț al imaginii! Scena vânătorii
Iugoslavia face cele mai relevante notații: „Mediul de rațe din Justine – ceva în afara lumii acesteia.
diplomatic este total ostracizat de către oamenii care [....] Turgheniev ar fi murit fericit dacă ar fi scris ca
refuză să se întâlnească cu noi și nu îndrăznesc să se tine.“ Miller după lectura celui de-al doilea volum,
arate în compania noastră. În consecință rămân cât Balthazar, este la fel de încântat: „Ce carte fabuloa-
se poate de izolați“. Pune un diagnostic exact asupra să. [...] Nu pot face o critică adevărată. Sunt prea
comunismului, care este „ceva mai groaznic decât fascinat. Pot doar să spun că cele două scrisori din
ți-ai putea imagina: corupția morală și spirituală sis- final mi s-au părut superflue și dau senzația unei
tematică, efectuată prin toate mijloacele existente. căderi.“ În Mountolive vede desăvârșirea stilistică:
[....] Cooperarea docilă a intelectualilor este înfri- „Da, eșafodajul, armătura, planul, spune-i cum
coșătoare! Sunt plătiți ca să tacă și tac. Moartea s-a vrei, este clădit de o mână de maestru. Iar stilul nu
instalat în toate – e fantastic! Este realmente o ame- e niciodată plat și nu umbrește ideile. Același ni-
nințare, o boală a intelectului.“ Descrie la modul vel durrellian – de piatră prețioasă, incandescen-
dramatic degradarea vieții din țara vecină: „Criza de tă.“ Ultimul volum, Clea, l-a purtat cele mai înalte
aici crește și se urâțește în fiecare zi mai mult. Nimeni culmi emoționale: „Am terminat ieri Clea cu senti-
nu întrevede nici o soluție și, lucru ciudat, oamenii mentul că am citit un tom imens. Am ieșit din car-
urăsc atât de mult regimul lui Tito, încât rezultatul te ca după o coridă: epuizat și amețit.“ Are și păr-
final nu-i interesează, au devenit complet apatici. ți critice, referitor la notele unui personaj îi scrie:
[....] Dar sunt pur și simplu exasperați de acest re- „Partea asta – ca interpolare – mi se pare cea mai
gim polițienesc. [....] Nu există nicio soluție viabilă slabă, deși conține o mulțime de observații profun-
pentru noi în termeni de doctrină marxist-leninistă. de despre artă și viață. Dar eu am resimțit acest text
Ar însemna distrugerea tuturor valorilor pe care le ca pe o intervenție chirurgicală făcută în ultima
apărăm în calitate de scriitori.“ În 1950, sârbii nu o clipă, urmată de cusături în pripă. Umorul nu mi
duceau prea bine: „Nu vreau să-ți descriu suferințele s-a părut prea evident.“ Rezumă întregul Cvartet,
prin care trec sârbii – nu sunt cărbuni, nici un mijloc sesizând noutatea narativă, cea „a perspective pris-
să te încălzești sau să te îmbraci ca lumea; de la asta matice“, prin descrieri iterative, aceeași problemă
fac excepție oficialii comuniști. Iar guvernul scade dar văzută din unghiuri diferite: „Ceea ce este cu
nebunește nivelul de trai pentru a putea cumpăra adevărat important pentru tine e să știi că toate pa-
echipament de industrie grea care se strică îndată tru volumele au aceeași greutate specifică. Întreg
ce ăștia de aici pun mâna pe el“. Cu mare putere de cvartetul este marcat de o repetiție (tehnică) ce îmi
înțelegere exclamă: „Ce balamuc e comunismul ăsta! amintește de secvențele unei coride.“
[....] Europa este o stână plină de socialiști behăitori Nu același entuziasm îl manifestă Durre-
și prosperi care sunt incapabili să vadă că socialis- ll după lectura primului roman, Sexus, al trilogiei
mul pregătește terenul pentru acești fanatici.“ Crucificarea roz: „Ți-am studiat proza și schimbări-
Două momente importante în viața lor le pe care le-a suferit. Stilul tău american în compa-
scriitoricească sunt semnificativ reflectate în cores- rație cu stilul tău european. Ai câștigat multă forță
pondență. L. Durrell în mai puțin de cinci ani își și elan, dar ai pierdut controlul critic.“ Îi arată și
scrie capodopera, cele patru romane despre Ale- anume unde: „Anumite pasaje mi s-au părut pline
xandria, iar H. Miller s-a dezlănțuit din nou prin de repetiții și platitudini. Ar trebui ajustate puțin.
trilogia Crucificarea roz. Aparițiile editoriale sunt Dar paginile cele mai bune din noul tău stil se ridi-
comentate cu atenție, cu detalii ce reflectă poziți- că prin măreție și forță mult deasupra celor de di-
onarea estetică și etică a celor doi. La 33 de ani, nainte“. Și îi recomandă: „Pentru a profita cât mai
Durrell era în Cipru, unde termină de scris Justine, mult de noile tale mijloace de expresie, mi se pare
primul roman al Cvartetului din Alexandria. După indispensabil să le încadrezi și să le dai o sclipire
lectură, Miller îi scrie cu mult entuziasm: „Tocmai de eleganță – asta pentru a evita ca textele tale să
ți-am primit cartea, Justine, și aproape că am ter- semene cu o divagație de tip bergsonian, iar ca-
minat-o dintr-o suflare. Fascinantă! Și ce scriitură! litățile lor să fie estompate din lipsa contrastului.
Doar tu poți supune astfel limba engleză. Te trec Astfel adesea este împiedicată formarea cristalelor
fiorii. Ce descriere a Alexandriei!“ Iar de Paștele limpezi ale gândirii.“ Într-o altă epistolă își conti-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 71


Eseu

nuă tirul, cu un aspru rechizitoriu: „Trebuie să re- mine. Aș fi un imbecil să cred altceva.“ Durrell îi
cunosc că sunt dezamăgit amarnic, în ciuda faptu- expediază instant o telegramă, poate totuși îngri-
lui că există pasaje extraordinare. Dar trebuie să-ți jorat de cele afirmate mai înainte: „Cele mai sin-
spun, dragă Henry, că vulgaritatea morală care co- cere scuze critică nedreaptă nimic din cele spuse
pleșește cartea este dureroasă din punct de vedere nu afectează admirația pentru geniul tău sper ca
artistic. Aceste mici scene prostești și fără sens, fără prietenia noastră să rămână neschimbată.“ După
nici un fel de raison d’etre, fără umor, doar explozii relectura romanului, criticile inițiale par să se mai
infantile de obscenitate – ce păcat, mare păcat să fi temperat: „Mult Rabelais în textul tău - marele
vezi cum un mare artist este într-atât de lipsit de festin și marele erotism merg împreună.“
discernământ critic încât să nu-și poată controla O lungă scrisoare, de nouă pagini, din 4
forțele, să nu-și concentreze întregul său talent în .11. 1958, a lui H. Miller, pune în discuție binomul:
vederea atingerii unui țel.“ Dorința de a spune lu- adevăr–libertate. Felul cu este el rezolvat dă întreaga
crurilor pe nume se detașează de sentimentul pri- măsură a demersului artistic: „Cheia întregii mele
eteniei: „Ai să-mi ierți sinceritatea pentru că știi opere urma să fie adevărul adevărat și, așa cum îți
prea bine că te consider unul dintre cei mai mari dai seama, am constatat că e mai ușor să spun ade-
artiști în viață. Dar cartea asta chiar are nevoie vărul despre latura urâtă a firii mele, decât despre
să fie revizuită și curățată. Obscenitatea ei este cu cea bună. Binele din mine îl cunosc doar după felul
adevărat nedemnă de tine. ... Sunt îngrozitor de de- în care se reflectă în ochii și în vocile celor cu care
primat că trebuie să fiu impertinent cu un geniu pe vorbesc.... este o chestiune care se poate formula cu
care-l admir atât de mult – dar Henry, Henry, Hen- cuvintele lui Iisus – adevărul te va elibera.“ Asu-
ry ... zece minute de reflecție și cartea ta ar fi fost marea lui presupune multe riscuri: „Totuși simt că
salvată“. Urmează imediat o telegramă, ca un ultim adevărul este legat de violență. Adevărul este sabia
mesaj aruncat în mare: „Sexus rușinos de prost îți fără teacă: taie în plin. Și cu ce luptăm noi, cei care
va distruge complet reputația dacă nu-l retragi, re- iubim adevărul atât de mult? Cu minciuna lumii. O
vizuiești.“ Miller îi răspunde cu mult calm: „Astăzi minciună perpetuă.“ Recunoaște, ăsta e și unul din
am primit o nouă scrisoare de la tine în legătură cu câștigurile corespondenței, propria sa dimensiune:
Sexus... este un adevărat tur de forță. Știu că ai fi „Dar problema aceasta a libertății–răzvrătirii, dor
mai liniștit dacă aș fi furios pe tine, dar nu reușesc. de libertate– și chestiunea vizuinii rămân cele două
Râd și clatin din cap uluit, asta-i tot. Firește că îmi puncte cardinale ale orientării mele.“ Și exemplifică:
este imposibil să am un punct de vedere obiectiv, „Cred că nimeni altul nu a avut o viziune mai liberă
detașat, față de propria mea operă. ... Este impo- și mai sănătoasă asupra omului și universului său,
sibil să-ți judeci propria operă. Poate ai dreptate - decât Walt Whitman.“ Concluzionând cu ceea ce
poate sunt terminat. Dar nu mă simt astfel, chiar ține, în fond, de specificul condiției umane: „cum
dacă toată lumea ar condamna cartea.“ Miller dez- omul poate trăi și făptui în această lume având pe
văluie ca pe o operație pe cord deschis în ce constă deplin sentimentul bucuriei, al sensului, al scopu-
esența prozei sale: „Încerc să reproduc în cuvinte lui.“ Durrell nu-și găsește cuvinte și exclamă: „Ce
un fragment din viața mea care pentru mine are scrisoare extraordinară!“.
cea mai înaltă semnificație – până la cele mai mici Întreaga corespondență cuprinde pagini
detalii. Nu pentru că aș fi plin de mine însumi! ar unde intimitatea, nonșalanța sincerității, o dez-
trebui să-ți dai seama că doar un om lipsit de ego inhibiție benefică în fața tiparelor oportuniste și
poate scrie astfel despre sine.“ În dihotomia dintre comode își află locul pentru a fi mărturisite. Poa-
estetic și adevăr, primează de astă dată adevărul: te de aceea L. Durrell s-a opus de la început ca
„Dacă am scris prost, am respectat adevărul. Dacă scrisorile lor să fie date tiparului. A fost nevoie de
nu a fost artă, a fost sinceritate. Dacă a fost de prost multe tratative și îndemnuri din partea extroverti-
gust, aceasta aparține vieții însăși, dacă aș fi un in- tului Henry Miller ca să-și determine prietenul ca
fatuat și un egoist, scrisul meu ar fi fost grandios. ele să devină publice. De altfel Henry Miller a fost
Am încercat să redau acea sărăcie și acea sterilita- un mare epistolar, aceeași corespondență bogată
te pe care puțini le-au cunoscut ca mine. Mai bine a purtat-o și cu alți scriitori. Scrisorile sale erau
decât să fi fost un nemernic! Dar nu am avut decât publicate în revistele literare din Franța, precum
propria mea viață pe care s-o înregistrez“. Îl înțele- Nouvelle Revue Française.
ge foarte bine mai tânărul său confrate: „<Sfatul> Cred că poetul din Botoșani după acest
meu final este că trebuie să te simți liber să-ți în- gen de prietenie tânjea. Noile tehnologii de comu-
drepți proiectilele asupra mea cum vrei și în fața nicare, înlesnită de computer, au distrus scrisoarea
cui vrei. Voi înțelege că o faci din dragoste pentru ca gen literar. Ceea ce se vehiculează în spațiul vir-

72 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eseu

tual sunt mai degrabă replici, spuse dintr-o răsufla- Scrisorile celor doi francezi, Houellebecq
re, sentențioase, ultimative, supuse numeroaselor și B.H.Lévy, de pe durata a doar șase luni, sunt
greșeli de tehnoredactare. Dispariția scrisorii este provocatoare, așa cum se vede și din titlul. Pri-
cauza unei „lamentări“ globale, în care încap de mul parcă ar vrea să stabilească niște parametri
toate, lumea toată-i „un sat“, vorba cuiva, ies veci- pentru ceea ce urmează: „Totul, așa cum se spu-
nii la gard și mai schimbă câteva vorbe. Vorbe care ne, ne desparte – cu excepția unui singur punct,
până mâine vor fi fost uitate. fundamental: suntem, și unul, și altul, doi indivizi
Ca un adaos la cele de mai sus, vom zăbo- destul de demni de dispreț.“ Este conștient că tre-
vi puțin asupra a două cărți de corespondență, mai buie să se poziționeze diferit: „asupra dvs. a căzut
aproape de zilele noastre: Paul Auster – J. M. Coet- un fel de har, care vă îngăduie să luați în serios
zee, Here and Now, Letters, 2008-2011 (Penguin Bo- toate poveștile (...) despre suflul divin, în vreme
oks, 2013) și Michel Houellebecq – Bernard-Henry ce eu, în aceleași împrejurări, nu voi face decât să
Levy, Inamicii publici, (ed. Polirom, 2009). Dacă în clatin din cap“. Sunt eseistice, mulți scriitori sunt
schimbul epistolar dintre Miller și Durrell harul pri- luați de martori, Baudelaire e preferatul, „cel care
eteniei respiră din toate paginile, nu același lucru se întrunește unanimitatea“, precum și mai recenții:
poate spune despre acestea din urmă. Lesne ele pot Philip Soller, Kundera, Proguidis, Jean Cohen,
fi suspectate de o „comandă editorială“. Paul Auster Genette, Todorov, Greimas, Aragon, Derrida. Nu
și John M. Coetzee sunt prozatori de referință din e uitat Cioran, mai aproape de capcana paradoxu-
circuitul universal. Misivele lor cuprind observații rile în care intră cei doi, dar și cu încrederea lui
și judecăți inteligente, în schimb stilul lor elegant le Lévy că „stabilitatea lumii se datorează cuvinte-
fac să sufere de o anumită doză de indiscreție, de lor“. Ideile lor despre artă, filosofie, politică sunt
lipsă de intimitate, condimentată cu un pic de venin. incitante, roditoare în mintea cititorului. Spre de-
Cititorul unei astfel de lecturi e nerăbdător să intre osebire de poezie, unde cuvintele, înconjurate de
în viața nevăzută a acelor doi, să afle secretele artei un halou radioactiv, „își dobândesc, dintr-o dată,
lor, relevante pentru o mai bună înțelegere, dar ceea aura și vibrația originală“, romanul e „un gen mi-
ce au tras cu urechea pare să nu-i satisfacă așteptă- nor“, afirmă Houellebecq, „înseamnă multă îm-
rile. Diverse domenii: economic, politic, financiar bâcseală și sudoare, înseamnă eforturi nebunești
sunt mai degrabă refugii pentru subtile conside- pentru ca totul să stea, cât de cât, laolaltă, astfel
rații. Astfel, pentru Coetzee „Sportul ne învață mai încât șuruburile să fie strânse [...], orice s-ar spu-
mult asupra faptului ce înseamnă să pierdem decât ne romanul e o mașinărie.“ În ceea ce-l privește:
să câștigăm, simplu, fiindcă mulți dintre noi nu câș- „nu am pic de talent de povestitor“, dar se salvează
tigă. Ceea ce ne învață mai mult decât orice este că prin: „Singura mea vocație în privința romanului
nu e nenorocire să pierzi. Pierderea nu e cel mai rău este crearea de personaje“. În cele din urmă, forța
lucru din lume, fiindcă în sport, spre deosebire de unui prozator vine de la lumea pe care o pune în
război, învinsului nu i se va lua gâtul.“ Mai aproape mișcare: „Acesta e motivul pentru care romanci-
de îngrijorările personale, se plânge de degradarea erul poate să stârnească neliniște; pentru că are
statutului de scriitor în societate; în anii ’60 , ’70, această putere, de obicei hărăzită lui Dumnezeu,
scriitorii erau luați drept modele de tânăra generați. de a da viață“. Nu se menajează de fel unul pe al-
Și mai mult, asupra stilului care-și pierde de forța tul: „fără filosofeme suspendate în aer! fără enun-
de sugestie. P. Auster îi răspunde: „Da, ai dreptate. țuri filosofice desprinse din pagina de origine“,
Ceva a dispărut acum din ceea ce era odinioară. Nu îi reproșează Houellebecq prietenului său când
știu dacă artiștii trebuie acuzați de această pierdere. acesta apelează la citate. Și adaugă ironic: „Lucru
Poate sunt mulți alți factori implicați. Dar un lucru inadmisibil pentru un filosof “. Sunt pagini meni-
e sigur, oricâtă prostie ar năvălit pe toate fronturi- te pentru a scandaliza publicul cititor, perspective
le.“ Vine cu un exemplu și sugerează și cauza neca- au rebours, un arsenal întreg pentru a ruina pre-
zului: „Dacă cineva ar citi scrisorile soldaților din judicii. Nu pot fi urmărite cronologic. Oriunde ai
timpul Războiului Civil American, ar descoperi că deschide această carte, ți se oferă spectacolul unei
mulți dintre ei sunt mai învățați, mai articulați, mai verve viscerale, uneori, cu expuneri exhaustive:
sensibili la nuanțele limbajului decât scrisul multo- nimic din ce se-ntâmplă în spațiul cultural, me-
ra dintre profesorii noștri de astăzi. Școli proaste? diatic, nu-mi este străin. Un Waterloo provocat de
Guverne proaste care permit ca acest învățământ să idiosincraziile a doi intelectuali aflându-se în cen-
existe. Sau pur și simplu sunt prea multe distracții, trul scenei unei lumi cu „prea multele zgomote“,
prea multe lumini cu neon, prea multe computer, dar ce zgomote, unde furia proprie este asimilată
prea multe zgomote?“ izbăvirii!

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 73


Eseu

Două gânduri despre


„Știința Sacro-Sanctă”
a lui Dimitrie Cantemir

Niadi-Corina CERNICA
excesului, cu hiperbole și invocații, deci o retorică
1. Retorică și expresivitate barocă barocă, a impresiei și sublinierilor, care îi reflectă
Dimitrie Cantemir a elaborat, în anul temperamentul și epoca. Cartea pare a se implica
1700, la Constantinopol, „Știința Sacro-Sanctă”1, în continuu în dispute și contestări ale filosofiilor sen-
limba latină. Această carte reprezintă filosofia lui zualistă și aristotelică, opusul lor fiind o filosofie ra-
Cantemir, deopotrivă ortodoxă (cu trimiteri largi ționalist-creștină, o argumentare rațională și științi-
la o metafizică, o etică și o filosofie religioasă), afla- fică (la nivelul de atunci) a adevărului Bibliei. Prima
tă sub influența teosofiei lui van Helmont, și cu o parte este o teologo-fizică, deci o fizică compatibilă
miză anti-aristotelică, de critică a concepției despre cu Geneza și istoria lumii din Vechiul Testament, în
timp, mișcare și infinit din „Fizica” lui Aristotel. care teosofia lui van Helmont este folosită doar ca
Este o lucrare aparent compozită, dar sursele și te- instrument al altei intenții – aceea de a susține cu
mele folosite dau imaginea unui orizont filosofic, a argumente fizice prima parte a Bibliei, urmând o
unor credințe metafizice, care, împreună, îl prezintă teologo-etică. Contestarea filosofiei senzitive merge
pe filosoful Dimitrie Cantemir. Alături de „Divanul până la rugăminți către divinitate să ierte filosofilor
sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul su- (și lui Aristotel) greșelile și păgânismul, continuând
fletului cu trupul”, „Știința Sacro-Sanctă” reprezintă cu afirmări apăsate ale propriilor idei, ale propriilor
începutul filosofiei românești. Cartea a IV-a, „Des- adeziuni filosofice.
pre timp”, cu pătimașa, dar și argumentata contes- „Știința Sacro-Sanctă” începe cu o alegorie
tare a ideilor aristotelice, este primul text românesc a felului în care Dimitrie Cantemir, inspirat de Ști-
dedicat interpretării și analizei filosofiei lui Aristotel ința divină, își începe scrierea. Adevărul este reflec-
în cel mai corect și mai modern limbaj filosofic. tat în oglinda de pe pieptul Carității, trimisă de Cel
„Știința Sacro-Sanctă” prezintă însă și ceva Veșnic: „Era un bătrân de o profundă și venerabilă
din personalitatea lui Dimitrie Cantemir; expresivi- etate, mai vechi decât zeul zilelor, încât ghiceam că
tatea retorică a textului, rapiditatea ideilor și carac- e chiar tatăl timpului (...) În dreapta ținea un scep-
terizările pătimașe, hiperbolele și alegoriile fac din tru, iar în stânga un arc și o săgeată. Haina pe care
această carte o reflectare a temperamentului baroc, a o purta era așa de bine măsurată încât îi acoperea
oscilațiilor sentimentale, a gamei largi de atitudini și mâinile și picioarele și tot corpul; iar culoarea ha-
valorizări, de aprecieri, de simpatii și antipatii inte- inei nu se potrivea cu vreo anumită culoare, ci cu
lectuale ale lui Dimitrie Cantemir. De la argumenta- toate culorile naturale și artificiale ce se pot vedea și
rea logică la hiperbolele și valorizările excesive, „Ști- se pot reprezenta deodată în același punct de vop-
ința Sacro-Sanctă” înfățișează, deopotrivă, o gândire sea. Capul îi era acoperit de o diademă de aur (...)
și o personalitate. Deasupra, razele de la cele mai nestemate pietre,
Retorica lui Cantemir este o retorică a iluminând transparent aurul devenit palid, în care
verdele se amesteca minunat cu roșul, albastrul cu
1
În traducerea lui Nicodim Locusteanu, revăzută și adaptată, galbenul, arătau nu numai prin artificii o minunată
Editura Meditative Arts, 2017

74 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eseu

și admirabilă înțelepciune, dar, în același timp, și că furi, devastări, asedii, răsturnări, omoruri, măceluri
opera este cu adevărat de neprețuit.” La final, fiecare și morți sângeroase”.
element al viziunii este explicat. Procedeul este lite- Disputele cu reprezentanții altor filoso-
rar și retoric, iar apelul la alegorie nu este neobișnuit fii capătă, de multe ori, aspecte retorice savuroase:
în secolul XVII. În oglinda arătată de bătrân se vede „Niște bărbați înălțați până la scaunul lui Saturn
haosul și apa din începuturi: „La aceasta înclinai su- prin atât și atât de mari antonomii speculative, cum
fletul cu supunere și în același timp cu voioșie și îmi de nu au băgat de seamă că prin negativul indivizibil
îndreptai cu atenție privirea intelectului spre teore- s-au contrazis pe ei înșiși când e mai clar ca soarele
ma oglinzii. La început apăreau întunecimi foarte la amiază că acest indivizibil, în afară de acel „in”
dense și foarte obscure, cărora le lipsea curentul de privativ și negativ, nu pot arăta nimic, nimic pozitiv
aer și, fiind lipsite de un început, nu aveau nici o di- sau afirmativ?” sau „Bravă, prinț al filosofilor! Te vor
mensiune în înălțime, profunzime sau lățime. După blestema, crede pe Adevăr, lemnele, pietrele, mările,
ele văzui un abis de apă elementală, care nu se putea fluviile, chiar viețuitoarele lipsite de intelect și toa-
sonda.” Sunt apele asupra cărora se purta Duhul la te sferele din univers pentru că ți-a venit poftă să le
începuturi, sau apa și aerul, elementele primitive, răpești la toate timpul și să închizi în creierul unui
într-un sistem fizic sau teologic. („Apa și aerul sunt singur atom veșnicul tău timp.” Cel mai contestat
primele elemente; apa însă este organul, iar aerul este Aristotel: „mai manifest este să deduc următoa-
cel activ...”) Echivalarea Genezei și a istoriei prime rele: întâi, că natura și timpul diferă într-adevăr în
a Vechiului Testament cu un sistem fizicalist îi dă gen, însă aceleași diferențe ca și cum ai zice că omul
posibilitatea lui Cantemir de a se confrunta cu ști- este Aristotel și Bucifal și că măgarul este Aristotel
ința aristotelică, ceea ce nu rareori duce la explozii și Bucifal (rog pe peripateticieni să mă ierte dacă,
retorice, la hiperbole, la exagerări și acuzații. respectând regulile date chiar de filosof pentru defi-
Dimitrie Cantemir folosește enumerările niții, definim un lucru care trebuie definit prin gen
cu rol de hiperbole ca pe un instrument expresiv, și diferență)”, sau „Fiindcă nu există nici o egalitate
oglindă a unui tumult baroc, ușor teatral: „portre- sau proporție a finitului către infinit, urmează, în
tele zeilor, eroilor, generalilor, principilor sau împă- tradițiile scolastice, că timpul primei mișcări sau
raților renumiți. De asemenea, faimoasele fapte ale măsura primului mobil este incomensurabilă, in-
războaielor, ale păcii, ale discordiilor, ale confedera- comprehensibilă și prin urmare, goală, mincinoasă
țiilor, ale victoriilor, ale triumfurilor, ale măcelurilor și, ca să spun mai adevărat, nulă; membrul acelui ra-
pe uscat, ale naufragiilor pe mare” (o oglindă a is- ționament, fiu al unei facultăți fantastice, a fost ținut
toriei). Sau: „schimbările timpului, primăvara, vara, la sân și hrănit de antichitate și crescut de o posteri-
toamna, iarna, căldura, frigul, ploile, roua, bruma, tate credulă”.
zăpada, ploile mari, norii, vântul, și tot șirul de me- Transmiterea și succesiunea ideilor este
teori...”, nu se produc conform teoriilor lui Aristotel. rapidă, pasajele de analiză alternează cu disputele,
O întreagă meditație asupra neamului omenesc este retorica barocă punctează reușitele filosofice ale lui
prezentată prin enumerări: „De aceea calea vârste- Dimitrie Cantemir, invocări către divinitate sunt
lor în timp, adică pruncia, copilăria, pubertatea, așezate la sfârșitul capitolelor.
tinerețea, virilitatea, cărunția și bătrânețea își înde- „Știința Sacro-Sanctă” cuprinde marea fi-
plinesc îndatoririle lor și își străbat propriile perioa- losofie a lui Cantemir, dispute, caracterizări, sim-
de. De aici se înmulțesc nenumăratele popoare, se patii și antipatii metafizice. Este o carte de filosofie
fac grupările, adunările, sfaturile și ies toate felurile personală, o mărturie a iubirilor, contestărilor și cre-
de guverne ca democrația, aristocrația, oligarhia și dințelor sale filosofice.
monarhia. De aici, împărații, legislatorii (vai!), regii,
principii, tiranii, dinastii, satrapii, senatul, oprimații, 2. Cantemir, despre timp
magnații, baronii, ducii, consulii, proconsulii, căpi- În cartea „Știința Sacro-Sanctă” există un
tanii, veteranii, militarii, amiralii și navigatorii. (...) capitol de adevărată filosofie academică, aplicat
Din ele rezultă bogățiile, averile, ambițiile, slujbe- unui subiect de o complexitate care face din el cel
le, îngâmfarea, posesiunile, moșiile, satele, orașele, mai dificil subiect al metafizicii – „Despre timp”.
fortărețele, cetățile, locurile inculte și deșarte. (...) Dimitrie Cantemir contestă definițiile aris-
După asta vine: sărăcia, lipsa, disprețul, cerșetoria și totelice ale timpului într-un limbaj și cu argumente
toate actele înjositoare (...) Fructul lor: blestemele, care fac din acest capitol primul text filosofic româ-
încriminările, clevetirile, criticile, din care veneau nesc în cel mai modern sens al cuvântului. Filosofia
îmbrâncelile, lovirile, luptele, armatele, flotele, răz- anterioară lui Cantemir este o filosofie mai cu seamă
boaiele; al căror germen este în atacuri, prădări, ja- etică, în timp ce capitolul „Despre timp” este un text

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 75


Eseu

metafizic anti-aristotelic, de o modernitate sincronă asemenea, nu ar fi în timp, pentru că nu sunt în miș-


cu secolul XVII european. care. Argumentele lui Dimitrie Cantemir că timpul
Un argument al lui Cantemir împotriva ca măsură a mișcării ar trebui să fie posterior miș-
definiției aristotelice a timpului ca măsură a mișcă- cării și că un timp infinit nu poate fi creat din clipe
rii și repaosului este că timpul nu poate fi măsura a finite succesive sunt mai puțin importante.
două contrarii, a mișcării și repaosului. Ca măsură, Concepția proprie a lui Dimitrie Cantemir
timpul nu este altceva decât un număr abstract și ni- despre timp are o dimensiune creștină, dar care ră-
mic concret în natură nu este timpul, nu indică tim- mâne filosofică și metafizică. Filosoful român cu-
pul (anotimpurile sunt „vicisitudini meteorologice”, noaște „părerea Sfântului Augustin, prin care măr-
vârstele sunt perioade ale vieții, secolul, anul, luna turisește că dânsul știe într-adevăr că timpul este
sunt simple convenții). Timpul, ca număr, nu poate ceva, dar ce este, nu știe”.
măsura mișcarea, ci mișcările, mișcările diferite ale „Așadar, chiar acest ce se referă la timp? Fi-
fiecărui lucru sau ființă din univers. Rezultă că exis- indcă acea proporție care se referă la mișcarea loca-
tă timpuri, iar nu timp. lă, la prioritatea sau posteritatea lucrurilor succesive,
Mișcarea, după Aristotel, provine din Pri- respectiv la mișcarea mai înainte și după, dar timpul
mul Motor imobil, care este începutul mișcării. No- succesiv în nici un chip, pentru că timpul nu poate
tație rapidă a lui Dimitrie Cantemir: „Tăcere! că este fi și nici nu se înțelege ca o existență succesivă, ci
și al repaosului, pentru că mișcarea nu poate naș- ca un lucru mai abstract, mai aproape de eternitate,
te repaos!” Deci, deși mișcarea provine din Primul de asemenea și mai intim cu ea, de care depinde ca
Motor, de unde provine repaosul? Repaosul nu poa- emanație”, spune Dimitrie Cantemir. Iar concluzia
te proveni nici din mișcare, nici din începutul miș- capitolului „Despre timp” este că timpul este oglinda
cării. creației, de la timp pornind cunoașterea Creatorului
Cantemir refuză, de asemenea, ideea că și a eternității: „Timpul se află împrejurul și dincolo
este în loc ceea ce este în mișcare (de unde ar rezulta, de eternitate, precum și splendoarea lucirii se află
conform lui Aristotel, că Primul Motor este în afara împrejur și în afară de soare (...) Timpul trebuie să
locului). Nu ar avea loc polii sau centrul pământu- fie călăuza creației către superintelectualul, unicul
lui, care sunt nemișcați, deși pământul se mișcă. De etern și indefinit Dumnezeu ...”

76 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Orizonturi francofone

Metisaj și identitate
în opera romancierei
francofone
Malika Mokeddem

Elena-Brândușa STEICIUC
Născută acum 70 de ani la Kenadsa, în su- că la tăcere pe oponenți.
dul Algeriei, Malika Mokeddem reprezintă un caz Primul roman al Malikăi Mokeddem tra-
emblematic de francofonie maghrebină: o identitate sează – pe fundalul evenimentelor din perioada răz-
compozită, în care cultura arabo-berberă este puter- boiului pentru independență, 1954-1962 – traiecto-
nic metisată cu cea franceză, ca rezultat al fenome- ria eroinei, Leila, de la primii ani ai vieții și până la
nului colonizării. Medic și scriitor, aceasta locuiește decizia de a pleca în exil, la finalul studiilor univer-
încă de la sfârșitul anilor ‘70 la Montpellier, în Franța, sitare. În alternanță cu aceste două planuri narative
unde primul său roman, Les Hommes qui marchent/ apare povestea familiei din care provine protagonis-
Oamenii care mărșăluiesc (1990), a fost încununat ta, în identitatea căreia autoarea include numeroase
cu premiul Littré. Doi ani mai târziu, Le Siècle des elemente autobiografice: istoria familiei Ajalli, be-
sauterelles/Secolul lăcustelor a primit Premiul Afri- duini, adică acei oameni care mărșăluiesc prin spa-
ca-Mediterana-Maghreb al Asociației scriitorilor de țiul saharian și prin istorie, povestea lor începând cu
limbă franceză. În 1993 romanul L’Interdite (tradus mult înaintea colonizării. Funcția naratorului este
în limba română de Cristina Radu, cu titlul Femeia asumată încă din primul capitol de bunica Zohra,
interzisă, IBU Publishing 2009) i-a adus autoarei o o bătrână aflată între „două lumi care se înfruntă și
nominalizare la prestigiosul premiu Femina, con- din care se înfruptă cu aceeași poftă” (p. 25). Aceas-
cretizată printr-o mențiune a juriului. Au urmat alte tă eroină emblematică este autoritatea tribului în
romane, în care tematica „alterității intime” sau a materie de trecut și povești, un adevărat păstrător
„identității plurale” i-au structurat scrisul: Des rêves al memoriei străvechi, de dinainte de epoca în care
et des assassins/Vise și asasini (1995); La Nuit de la primii Ajalli au adoptat viața sedentară.
lézarde  /Noaptea șopârlei (1998), N’zid (2001)  ; La Și Leila, nepoata ei, se poziționează între
transe des insoumis/Transa celor nesupuși (2003). două culturi total diferite: pe de o parte, societatea
Tânăra romancieră și-a făcut debutul în patriarhală în care s-a născut, satul în care femeile
literatură într-o perioadă supranumită „deceniul au o soartă trasată de tradiție, cu mult înainte de a
întunecat” în Algeria anilor ‘90 ai secolului trecut, se naște; pe de altă parte, stilul de viață occidental
când nemulțumirea crescândă a populației, în urma adus de colonizatorul francez, care înseamnă, prin-
unei administrări corupte și ineficiente, a generat tre altele, contactul cu cartea, cu marea cultură a
derive majore în plan politic. Integriștii au avut ac- lumii prin mijlocirea lecturii, care va deveni marea
ces la putere, impunând o situație greu de acceptat pasiune a Leilei. Aceasta conștientizează condiția
pentru intelectualii cu deschidere către cultura oc- ei hibridă în special după eșecul revoluției algerie-
cidentală, în special cea franceză. Prin scrierile ei, ne, când extremismul religios obligă femeile să reia
Malika Mokeddem se alătură lui Rachid Boudjedra portul vălului în spațiul public. Respingerea acestui
sau Rachid Mimouni, autori binecunoscuți, care de- obiect-simbol pentru femeia musulmană, precum și
nunță „deriva sistemului” și în special violența ini- alura, comportamentul și hainele occidentale ale ti-
maginabilă prin care extremiștii încearcă să-i redu- nerei Leila îi atrag dezaprobarea și ura celor din jur,

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 77


Orizonturi francofone

ceea ce o va determina – pentru a evita violența tot ie tema majoră a romanului Femeia interzisă. Este
mai accentuată – să aleagă calea exilului, pe cealaltă adevărat, strigătul de revoltă al autoarei este în fran-
parte a Mediteranei. ceză, limba fostului colonizator, dar – așa cum arăta
Yasmine, eroina din romanul istoric Le Siè- Malika Mokeddem într-un interviu – această limbă
cle des sauterelles/Secolul lăcustelor este și ea o harta- „a transformat vehemența din mine în tenacitate, în
nia, o metisă, rezultată din căsătoria tatălui ei, Ma- rezistență”, având un rol major în construcția iden-
hmoud, cu Nedjma, o frumoasă negresă. Crescută tității sale artistice. Sultana, eroina acestei povești
și educată de tată după asasinarea mamei, eroina tulburătoare, are și ea un destin în care se împletesc
deprinde de la acest om învățat toate tainele scrisu- numeroase frânturi autobiografice: exilată în Franța,
lui, care va deveni singura ei formă de comunicare unde profesează ca medic, protagonista se întoarce
după trauma pierderii mamei. Într-o construcție în țara natală pentru a participa la înmormântarea
alternată de epoci și de culturi, acest roman con- celui mai bun prieten, Yacine. Chiar din momentul
centrează aproape două secole din istoria comună în care ajunge la Ain Nekhla, un ksar izolat, satul
a algerienilor și francezilor, așa-numiții roumis care ei natal, Sultana devine o prezență provocatoare, în-
au debarcat în nord-vestul Africii la începutul se- trucât pentru integriștii aflați la putere este inaccep-
colului al XIX-lea. Metafora „lăcustelor” care apa- tabil ca o femeie să le fie superioară din punct de ve-
re chiar din titlul acestui roman, prezentă pe toată dere al educației. Actualitatea algeriană a acelor ani
lungimea textului, este o trimitere clară la valurile este reconstituită cu amănunte precise și personajele
successive de invazii pe care le-a suportat populația masculine aflate la putere îi interzic tinerei femei să
locală, din care face parte familia Tidjani, strămoșii participe la ceremonialul înmormântării pentru că,
lui Mahmoud, deposedați de pământuri în favoarea în opinia lor, legile islamului nu pot fi încălcate. Frac-
colonilor. tura identitară a Sultanei apare cu și mai mare preg-
nanță în urma
tensiunilor tot
mai puternice cu
grupul de inte-
griști care doresc
să o alunge din
sat, când eroina
constată cu amă-
răciune: „Eu una
sunt multiplă și
sfâșiată încă din
copilărie. Cu
vârsta și cu exi-
lul, toate astea
s-au agravat.”. În
Franța, Sultana
nu este nimic
altceva decât o
„arăboaică”, o fe-
meie venită din
Identitatea țesută din mai multe fire a ti- altă lume, iar în țara natală este respinsă din cauza
nerei Yasmine este greu de înțeles pentru triburile valorilor pe care ființa ei le poartă, a modului în care
pe care le întâlnește, iar destinul ei depășește realul, civilizația occidentală a modelat-o.
pentru a intra în legendă. Visându-se un avatar al Printr-o operă cunoscută și apreciată de
europencei Isabelle Eberhardt (exploratoare și scri- toată planeta francofonă, tradusă în numeroase
itoare de origine rusă, care la sfârșitul secolului XIX limbi, Malika Mokeddem face dovada unei conști-
se visa musulmană și străbătea nisipurile deșertului ințe pe deplin libere. Situată la joncțiunea a două
îmbrăcată în bărbat ) Yasmine devine poetă, autoare culturi care-i structurează imaginarul, metisân-
de povești, scriitoare, gata să răscolească trecutul și du-i ființa, autoarea algeriană de expresie franceză
să se oglindească în el. se situează alaturi de acei autori care și-au con-
Intoleranța și fanatismul în care se scu- struit un modus vivendi din luciditate, revoltă și
fundă societatea algeriană postcolonială constitu- transgresiune.

78 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eveniment

La Cernăuți, în nordul
Bucovinei, Anul Cărții
din România

Doina CERNICA
Am trecut pe jos granița, împreună, toți trei viu și cald Centrul Român de pe fosta Iancu Flonor,
– „3” scria și pe bilețelul pe care l-am primit la intra- azi Olga Kobileanska, cutreierată doar de spulberări
rea și l-am predat la ieșirea din vamă – într-un viscol de zăpadă, public ce a surprins-o plăcut chiar și pe
și un ger scurt și pătrunzător, de-abia ne-au ajuns cele prietena noastră, Maria Toacă, de la ziarul cernă-
30 de minute petrecute la cafeneaua celei mai apropi- uțean „Zorile Bucovinei”, o altă surpriză frumoasă
ate benzinării să alungăm senzația de frig depus ca o reprezentând pentru toți prezența în rândurile sale a
brumă pe oase. Urcat la Câmpulung Moldovenesc de prof. univ. dr. Ștefan Purici, prorector al Universității
la ora patru în tren, Suceava (cu răstimpul Cernăuți „Ștefan cel Mare” Suceava, a prof. univ. dr. Sanda-Ma-
cu tot) fiind doar o întrerupere pe biletul său până la ria Ardeleanu, directoarea Bibliotecii Universității
București, la aniversarea academicianului filosof Ale- sucevene, împreună cu patru din colegele sale, Stela
xandru Surdu, Ion Filipciuc părea cel mai puțin atent Purici, Anișoara Budui, Adriana Gherasim și Cristina
la amănuntul temperaturii, bucuros, ca și noi – drd. Șutac, și a universitarei sucevene Gina Puică, lector de
Elena Pintilei și cu mine –, că suntem în nordul Bu- limba română la Universitatea Națională „Iuri Fedko-
covinei, că vom ajunge la timp la Centrul Cultural vici” Cernăuți.
Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, că ne Manifestarea, moderată cu o bună cunoaș-
vom revedea prietenii de acolo. Suntem îndatorați tere a autorilor de către Vasile Tărâțeanu, a fost de-
pentru acest drum nu numai invitației lui Vasile Tă- dicată în principal cărților Centenarului Marii Uniri,
râțeanu, membru de onoare al Academiei Române, acestora alăturându-li-se și alte câteva titluri, într-o
președintele Centrului, ci și pentru mâna de ajutor primire emoționantă, întâia după câte știm de am-
întinsă solidar de av. Eugen Patraș, vicepreședintele ploare, a anului 2019 ca An al Cărții în România
Centrului, și de Gheorghe Gabriel Cărăbuș, manage- tocmai aici, la miazănoapte, pe pământul românesc
rul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava. Afișul înstrăinat, în care legi noi prigonesc limba maternă
și nota din presa românească cernăuțeană anunțaseră a fraților noștri separați de sârma ghimpată a Pactu-
cinci participanți din județul Suceava, însă din cauza lui Ribbentrop-Molotov. Invitat să vorbească despre
unor probleme legate de sănătate, istoricii Mihai Ia- volumul „Reflecţii privind România Mare (zămisli-
cobescu și Daniel Hrenciuc au fost nevoiți să renunțe re, evoluţie, prăbuşire)” de Mihai Iacobescu, Ștefan
în ultima clipă, spre regretul publicului numeros, care Purici, „pământeanu nostru”, cum a precizat cu afec-
ne-a întâmpinat cu multă căldură. Regret completat țiune și mândrie Vasile Tărâțeanu, i-a făcut un portret
cu glas tare de scriitorul Mircea Lutic cu un al șaselea inspirat și cuprinzător magistrului, istoricului buco-
nume, Nicolae Capricornul, cum i-a spus, cu alint, is- vinean, menționând și ceea ce îl deosebește de mulți
toricului literar Nicolae Cârlan, alți participanți între- istorici, pasiunea pentru cuvânt, pentru discurs, „car-
bându-ne de Florin Pintescu, precum și de Gheorghe tea nu lipsește de pe noptiera sa”, iar cărții sale, „su-
Gabriel Cărăbuș și Alis Niculică, cunoscuți și îndră- fletul”, precum și faptul că ideile istoricului în primă
giți de cernăuțeni. fază apar în colaborările pe care le semnează în ziarul
Am menționat publicul numeros, care făcea „Crai nou” Suceava, „unul din cele mai echilibrate din

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 79


Eveniment

peisajul publicisticii românești”, și prin care intră în al cărții lui Daniel Hrenciuc, „istoric harnic, prolific,
dialog cu cititorii. Primul coordonator de doctorate la foarte modest”, atras în special de istoria protagoniș-
Suceava, a mai spus prorectorul Ștefan Purici, Mihai tilor Unirii. „La noi, Flondor este idealizat și Nistor
Iacobescu a format peste 30 de doctori, mulți cu lu- blamat, rădăuțenii îl susțin pe Nistor” a început Ște-
crări consacrate istoriei Bucovinei. O altă intervenție, fan Broască un moment al manifestării care a animat
și aceasta caldă, plină de prețuire, i-a aparținut Mariei puternic, cu sentimente diverse, sala întâlnirii de la
Toacă, ziarista amintind și de întrebarea pe care i-o Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi”, acad. Alexandrina
adresa istoricului la fiecare întâlnire la Suceava, „Când Cernov și Mircea Lutic cu intervenții din public, de la
mai veniți prin Siberia noastră?” prilej pentru Mircea masa autorilor de cărți anunțate în program și a mo-
Lutic să-și exprime dezacordul cu acest supranume deratorului - cu Vasile Tărâțeanu amintind victoria
atribuit de Mihai Iacobescu nordului Bucovinei, iar amplasării (prin grija lui Gheorghe Flutur, președin-
pentru Maria Toacă să observe că de la publicarea tele Consiliului Județean Suceava) a bustului de bronz
volumului, autorul chiar nu a mai venit la Cernăuți. al lui Iancu Flondor pe Aleea Făuritorilor Unirii de
Insistând asupra „Scrisorilor din Bucovina”, Maria la Alba Iulia, geamănul celui realizat de sculptorul
Toacă a arătat că „scriind cu generozitate despre co- Virgil Scripcaru pentru Suceava, și cu Ion Filipciuc
legii săi, vedem ce potențial științific și cultural are în picioare, captivându-i pe participanți cu amănunte
Bucovina” și a afirmat în încheiere că istoricul Mihai care se cer luate în seamă, „Faptele contează!” („Citiți
Iacobescu este „o prezență vie printre noi, chiar dacă jurnalul lui Liviu Rebreanu!”), încât Ștefan Broască a
nu e de față”. încheiat dezarmat: „Am înțeles că patimile după Nis-
După mențiunea obligatorie că fotografiile tor și Flondor continuă!”
cele mai reușite din aceste pagini aparțin prof. Nicolae Invitându-l pe Ion Filipciuc să-și prezinte
Hauca și înainte de a urma curgerea relatării după cur- cărțile pentru care a ajuns la Cernăuți, Vasile Tărâ-
sul manifestării, să să mai spun că, atent și prompt în țeanu și-a exprimat mai întâi vechea prețuire pentru
formularea cu glas tare a propriilor puncte de vedere, eminescolog, „Trăiește în Câmpulung, aerul de acolo
Mircea Lutic, decanul de vârstă al scriitorilor români îi dă vigoare, energie, când în Polonia, când în Ger-
din Cernăuți (al căror președinte, poetul Ilie Tudor mania...”, de aceea cărțile sale sunt întotdeauna despre
Zegrea a fost de asemenea împiedicat de crivățul zilei un altfel de Eminescu, iar Ion Filipciuc s-a declarat, cu
de 23 februarie 2019 și de starea sănătății să ajungă la umor, nevinovat, „Teodorescu și Clement ( Dumitru
Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”), a Teodorescu, director, și L.D. Clement, redactor-șef al
ținut de la început să reamintească celor prezenți co- cotidianului „Crai nou” Suceava) sunt de vină!”. Po-
rectitudinea sintagmei „Nordul Bucovinei”, satisfăcut vestea a început cu sesizarea unui nume apărut greșit
că vorbind despre aceasta cu istoricul Ioan Aurel Pop, în ziar, Ion Antonescu la Suceava, în loc de Anton Io-
președintele Academiei Române, la sesiunea Acade- nescu, diriguitorii publicației l-au îndemnat să dove-
miei găzduită la Suceava de Muzeul Bucovinei, s-a dească eroarea și de atunci i-au tot publicat articolele,
bucurat de totalul acord al Domniei Sale. bazate, firește, pe documente („umblu cu o drănguță
Reîntorcându-mă însă la următoarea ab- de aparat de fotografiat la mine!”), la care a ajuns că-
sență, regretul ei a fost intensificat de entuziasmul lui lătorind până la Pitești, la Arhivele Militare de acolo:
Dragoș Olaru (asociat de cercetători cu mina de aur „Am cerut 18 dosare despre Bucovina. Unul singur
pe care o reprezintă Arhivele din Cernăuți) în evoca- fusese citit!” Aducând mulțumiri Arhivelor din Cer-
rea istoricului Daniel Hrenciuc, nume pe coperta a năuți, care de asemenea i-au furnizat valoroase docu-
circa 30 de cărți axate în special pe istoria polonezi- mente - treptele de cremene ale drumului spre ade-
lor, a comunităților etnice din România, titlul cu care văr -, Ion Filipciuc a recunoscut că încă nu a ajuns să
s-a înscris între Cărțile Centenarului în Bucovina, realizeze cartea dorită despre Anton Ionescu, fiindcă
„Familia Flondor versus destinul Bucovinei istorice”, altele s-au cerut imperios editate sau scrise: „Câmpu-
fiind primit cu mare interes la Cernăuți, dat fiind și lungul în zorile Unirii” de Ioan Bileschi-Albescu și
că ajunsese mai devreme aici. „Mi-a încredințat 30 de Traian Roșu; „Generalul Iacob Zadik în Bucovina” de
volume, cerându-mi să le dau numai celor ce citesc, a Ion Filipciuc și „Temeiul Unirii Bucovinei cu Regatul
povestit în continuare Dragoș Olaru. Ultimele le-am României” de Ion Filipciuc, ultimele două apărute la
oferit lui Nicolae Costaș și Ștefan Broască”. Privitor la Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Moldovenesc, de
„Familia Flondor…”, Dragoș Olar a apreciat utilizarea Centenarul Marii Uniri, în 2018. Mircea Lutic, mereu
documentului de arhivă, „anexa excepțională” și fap- cu o opinie, cu o impresie, s-a recunoscut fermecat:
tul că „probabil este singurul care vorbește mai puțin „Pe Ion Filipciuc poți să-l asculți o viață! (...) a vorbit
părtinitor despre lupta dintre Iancu Flondor și Ion cu mare respect față de istoria noastră. La noi oamenii
Nistor”. Și Ștefan Broască s-a mărturisit cititor atent obișnuiesc să idealizeze sau să hulească!” Dar aproa-

80 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Eveniment

pe ca de fiecare dată și cu rezerve, Mircea Lutic a mai Fundației Culturale a Bucovinei (președinte Vasile
spus că nu crede că Unirea Bucovinei cu România e Rusu), „Dulce-amar de Bucovina” fiind încununată
un titlu reușit, deoarece Bucovina a revenit firesc la cu Premiul „Cărțile Centenarului”. Același premiu a
sânul Mamei, și că „nu pot să agreez antonimizarea fost acordat și cărții „Drumuri de dor prin țara dragă”
bucovinean-regățean”, cărora Ion Filipciuc le-a răs- de Maria Toacă, apărută la Cernăuți, această carte fi-
puns citând din documentele pe care le poartă cu ind motivul în plus pentru care am ținut de fapt, mult
sine, și în memorie, nu numai în fotocopiile făcute cu de tot, să ajung la manifestarea Centrului Cultural
„drănguța”. Român „Eudoxiu Hurmuzachi”.
Om care iubește cărțile și cu ochii, și cu Dar înainte de a împărtăși cititorilor mo-
degetele, Vasile Tărâțeanu a răsfoit și a anunțat cu mentul dedicat „Drumurilor de dor...”, să le așez din
încântare albumul dedicat de Elena Pintilei lui I. G. nou sub ochi impresionantul album „Cernăuţi. Arhi-
Sbiera, „I. G. Sbiera. Album de familie”, Editura Mega, tectură Europeană. Arhitectură Românească. 1860-
Cluj-Napoca, 2018, „o carte luxoasă”, grație căreia „re- 1940”, tot o lucrare întregitoare prin coautori – Octa-
venim și la istoricul nostru, Mihai Iacobescu”, în ipos- vian Carabela și Mihaela Criticos din București, Au-
taza de prefațator, dar, să adăugăm, și de îndrumător relia Carpov din Chișinău, și Irina Korotun și Dragoș
de doctorat, revenind de asemenea și la Biblioteca Bu- Olaru, din Cernăuți -, Dragoș Olaru, „nu architect, ci
covinei „I. G. Sbiera” Suceava, al cărei nume se găsește doar tată de architect”, cum a spus moderatorul, fiind
pe frontispiciul albumului și a cărui autoare, biblio- invitat să-l prezinte în numele tuturor. Dragoș Olaru
graf, aparține colectivului acestei prestigioase insti- și-a amintit cu plăcere de participarea la o sesiune de
tuții. Mulțumind pentru invitație, Elena Pintilei și-a comunicări organizată de Ordinul Arhitecților la Su-
explicat bucuria lansării albumului în capitala istorică ceava, când Octavian Carabela i-a propus realizarea
a Bucovinei: „I. G. Sbiera s-a născut la Horodnic de acestei lucrări, de colaborarea cu ceilalți autori, de re-
Jos, dar acasă i-a fost Cernăuțiul”, cu palatul Sbiere- centa sa lansare la Sucevița și, recunoscându-se cople-
nilor, cu strada care le purta numele încă din timpul șit de emoții și gânduri, i-a îndemnat pe cernăuțeni să
vieții sale. Reinterându-și pledoaria pentru cunoaște- și-l procure și să-l parcurgă, să-l studieze în intimita-
rea acestui „artizan al Marii Uniri” și prin cercetarea te. Așa cum a făcut-o Ștefan Broască, care însă, atunci
fotografiilor familiei sale, fotografii purtătoare de isto- când a fost rugat să-și reia concluziile, pentru a eco-
rie, Elena Pintilei a stârnit curiozitatea participanților, nomisi din timpul alocat întâlnirii le-a propus dorito-
cine să nu vrea să-i răsfoiască albumul?, și a reaprins rilor lectura integrală de pe internet a articolului său
o discuție mai veche asupra reluării demersului ro- pe această temă, publicat și la Suceava, și la Cernăuți.
mânilor cernăuțeni la Primăria Cernăuți, pentru re- Și să nu trec peste semnalarea în ritm alert a
întoarcerea la vechea denumire a străzii care a purtat unor cărți a căror valoare reclamă pentru viitoare în-
numele Sbiera, condiționată, după câte am înțeles de tâlniri un spațiu mai generos de respirație. Este vorba
către oficialități de contribuția petiționarilor la ame- mai întâi de primele două volume, cu primele două
najarea acesteia. litere, A și B, din „Dicționarul martirilor români”, lu-
Mulțumind la rându-mi pentru invitația crare amplă, coordonată de cercetătorul Petru Hrior,
lansării și la Cernăuți a cărții „Privește și încearcă să care, împreună cu „Drumuri de dor prin țara dragă”
vezi. Povești de călătorie”, apărută la Editura Mușati- de Maria Toacă, a stârnit nu numai interesul colegi-
nii Suceava la începutul acestui an, am preferat câteva lor de la ziarul „Crai nou”, cărora am avut misiunea
cuvinte în plus pentru volumul prin care am încer- să le încredințez „Dicționarul...” înainte de a ajunge
cat, Maria Toacă și cu mine, să omagiem Centenarul la Biblioteca Bucovinei, ci și pe cel al funcționarului
Reîntoarcerii Bucovinei la Țara-Mamă, „Dulce-amar care ne-a făcut controlul la vama ucraineană, un om
de Bucovina”, Editura Mușatinii, Suceava, 2018. Un cu carte și cu respect pentru ceea ce am ales să iau în
volum de publicistică, reunind articole publicate în bagajul sumar la reîntoarcerea în România. Apoi este
„Zorile Bucovinei” Cernăuți și „Crai nou” Suceava vorba de volumul de poezii alese al lui Mircea Lutic,
în ultimii ani în măsură să sugereze unitatea în sen- apărut în ucraineană, în traducerea regretatului Vitali
timente omenești, în limbă, în tradiții și aspirații cul- Kolodii, „cu câteva poeme, a spus Mircea Lutic, care
turale a acestui nord românesc în ciuda despicării sale slujesc temeinic ideii noastre naționale din Bucovina”,
nemiloase de către o istorie la fel de nemiloasă. Cu între care a ținut să remarce „poemul despre limba
mâinile noastre scriitoare întinse peste frontieră, Ma- maternă”, propunându-ne totodată pentru o poezie
ria Toacă și cu mine, am făcut, credem, tot ce a depins frumoasă tradusă în mai multe limbi imaginea unui
de noi pentru Unire astăzi. Solidaritatea și prietenia heruvim cu tot atâtea aripi și tot atâția ochi cât numă-
întru cuvânt generată și exprimată și de acest volum rul tălmăcirilor sale. Și nu în ultimul rând, este vor-
împreună s-au bucurat, de altminteri, de aprecierea ba de „Antologia de documente, hotărâri, declarații,

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 81


Eveniment

adresări, apeluri, telegrame, acte și protocoale unio- La lansarea acestei cărți minunate, Maria i-a
niste”, realizată de acad. Vasile Tărâțeanu și apărută avut alături nu doar pe cei care au însoțit-o de-a lun-
sub egida Academiei Române. gul a peste o sută de pagini, alese din sutele care s-au
De asemenea, trebuie consemnată și înmâ- adunat în ultimii ani, în memorie, în inimă, pe hârtie,
narea a două diplome, o diplomă omagială lui Mircea dar și pe cei care au așteptat-o, i-au așteptat acasă, ți-
Lutic de la Congresul Spiritualității Românești dedi- nând-o caldă cu dragostea lor, nepoțelul mic, Teodor,
cat aniversării Centenarului Marii Uniri la Alba Iulia Iulia lui Iulian, mama Iuliei, Veronica Hrițcu. Dar și
pe 1 Decembrie 2018 și una pentru premiul obținut pe primii cititori ai cărții sale, care au vorbit atât de
de condeiul literar al lui Edmond Neagoe la Festivalul frumos, cu atâta încântare, încât Maria Toacă, mo-
Internațional „Romeo și Julieta la Mizil”. Poetul Ed- destă și tăcută de felul ei, niciodată un gazetar timid,
mond Neagoe, de data aceasta în ipostaza de ministru de data aceasta scriitoare intimidată, părea să fi dorit
consilier la Consulatul General al României la Cernă- să se întoarcă în liniștea cărții. Călător de elită, care
uți, a avut maxime aprecieri la adresa manifestării de a ajuns și în Caucaz, și în Pamir și în atâtea alte zone
la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” ale pământului, Arcadie Moisei a mărturisit un simță-
– considerând-o „un regal de literatură pornită din mânt trăit și de Maria Toacă, ceea ce vezi cu ochii tăi
sufletul Bucovinei, al cărții ce ne aduce adevărul și ne este ceva ce nu-ți poate fi dăruit de niciun aparat foto,
arată că Bucovina este una și aceeași în creația litera- s-a bucurat, la lectura „Drumurilor...”, să revadă locuri
ră”. în care a ajuns și să-și însemne locuri în care ar vrea să
În acest cadru în care și aerul părea să izvo- ajungă, Praid, Târgu Jiu... „Publicistică de înaltă ținu-
rască din bătaia filelor de carte, s-a desfășurat și sărbă- tă, exemplu pentru tinerii care scriu azi!”, a spus Vasile
toarea Mariei Toacă, a cărții sale de suflet, „Drumuri Bâcu, referindu-se nu numai la carte, la scrisul Mariei
de dor prin țara dragă”, distinsă, cum am menționat, Toacă în general. Mircea Lutic: „A urcat pe cele mai
cu Premiul „Cărțile Centenarului” al Fundației Cul- înalte piscuri ca să vadă lumea, nu ca să o vadă lu-
turale a Bucovinei, și deschisă cu o emoționantă pre- mea!” „Drumuri de dor prin țara dragă”, a continuat,
cizare, „În Anul Centenarului UNIRII” dedic această mărturisește mai mult o inimă de scriitor decât „Ro-
carte nepoțeilor mei Veronica și Teodor”. Este o car- mânia pitorească”, în care prevalează geograful. „Căl-
te cu totul aparte, cel puțin eu una nu am mai citit dura adevăratei inimi românești!” Și Nicolae Toma,
o astfel de poveste de călătorie prin România, spusă redactor-șef la „Zorile Bucovinei”, ziarul românilor
nu de un străin, cum există câteva, nu de un român din Ucraina, a avut cuvinte de respect și de prețuire
din România, cum de asemenea mai sunt, ci de o ro- pentru scrisul colegei sale de redacție: „O felicit încă o
mâncă de pe pământul înstrăinat al României. Este dată și aștept și alte cărți!” Iar Ștefan Broască, un con-
o călătorie inițiatică, împreună cu Maria, cu soțul ei, dei critic ascuțit, exigent, s-a declarat vrăjit: „Nu pur și
Tudor Andrieș, călătorește fiul lor, Iulian Andrieș, simplu o carte de călătorii, ci de descoperiri spirituale!
organizatorul periplului și călăuză în același timp, Scrie despre locuri emblematice, pe care le cunoaște
călăuză care știe drumul de urmat în teorie (teoria din operele scriitorilor români, dar e interesant cum
hărților și a cărților) și descoperă odată cu părinții și descoperă, aduce o imagine inedită!”
fetița sa, Veronica, o lume străveche și nouă totodată. Cu siguranță, toate aceste aprecieri, laude,
Sunt trei generații care ne colindă și își colindă țara, felicitări sincere, cu care de felul lor cernăuțenii, lite-
cu sufletul și ochii pregătiți să aleagă din toate faptul rați, jurnaliști, nu prea sunt darnici, au mișcat-o pe
istoric de mândrie, frumusețea locurilor și bunătatea Maria, dar nu în măsura desăvârșită în care au emo-
oamenilor. Condeiul înzestrat al Mariei Toacă, limba ționat-o adânc, până la lacrima care limpezește vede-
sa, limba română, plină de eleganță exprimă nuanțat rea, îmbrățișările și florile nepoților, sărutarea afectu-
bogata gamă de sentimente cu care întâmpină, desco- oasă și sfioasă a Veronicăi și a lui Teodor.
peră o Românie care îi farmecă și-i va fermeca și pe Grație lor, grație acestei sărbători a Mariei
cititorii români din Ucraina, dar care ne farmecă la fel Toacă autoare, scriitoare - momentul cel mai cald și
de mult și pe noi, cititorii din România, poate uneori mai luminos al sărbătorii Cărților de la Cernăuți -,
chiar mai mult decât pe prietenii, cunoscuții, citito- ne-am întors cu flori acasă, Elena Pintilei și cu mine,
rii ei cernăuțeni. E o afirmație în plină cunoștință de stârnind cu generozitatea gingășiei lor, după enigma
cauză, fragmentele publicate în „Crai nou” au stârnit cărților, al doilea rând de mirări la trecerea pe jos, prin
interesul multor cititori suceveni, le-au înviorat curi- viscol și ger, a graniței. Viscol și ger mai ușor de în-
ozitatea pentru propria țară, le-au iscat interesul, do- fruntat după cele peste trei ore petrecute la Centrul
rința să vadă, să ajungă în așezări în care nici nu au Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernă-
pus piciorul, la splendori de care nu o dată nici nu au uți la temperatura ocrotitoare, din ce în ce mai rară, a
auzit. bucuriei de suflet și intelectuale!

82 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

Bibliotecarul Infernului
(fragment)

Constantin SEVERIN
ani în Suceava, şi am citit în ziare că niciodată nu voi
Motto: „Dublă e naşterea celor ce mor, mai avea şansa de a mă reîntoarce pe insula copilări-
şi dublă pieirea...” (Empedocles din Agrigent) ei, conducătorii comunişti ai României şi Iugoslaviei
au decis să se construiască hidrocentrala Porţile de
În loc de prezentare: Fier, iar Ada Kaleh a dispărut pentru totdeauna sub
Aş vrea să scriu un roman care să mă elibe- apele imensului lac de acumulare, cu atâtea comori
reze de o mare obsesie din ultimii ani, Ada Kaleh, in- istorice şi amintiri. Nimeni nu a scris până acum
sula copilăriei mele. Când aveam 9-11 ani şi locuiam despre tragedia locuitorilor insulei, atât de conserva-
cu părinţii în Turnu Severin, oraşul trandafirilor, al tori în privinţa respectării tradiţiilor, care îşi iubeau
podului lui Traian şi al lui Odobleja, obişnuiam să enorm acel loc mitic. Astfel de aspecte dramatice de
mergem uneori împreună în micuţa insulă exotică viaţă nu puteau să apară în presa comunistă a vre-
Ada Kaleh, cu o climă şi o floră de tip mediterane- mii, iar după revoluţia din 1989 aceşti oameni, mulţi
an, într-un cuvânt un paradis oriental, cu circa 1.000 emigraţi în Turcia, au fost cam uitaţi de comunitatea
de locuitori, aproape toţi musulmani turci. Cu toţii naţională, de intelectuali. Acum ei nu mai pot să-şi
trăiau sub vraja unui vechi şi straniu jurământ, erau respecte străvechiul jurământ de a fi înmormântaţi
învăţaţi de mici că, în situaţia în care erau obligaţi în locul natal.
să părăsească locul natal, înainte de moarte trebuiau Un roman sau o expoziţie de pictură des-
să revină acolo, să fie înmormântaţi acasă, pe insula pre Ada Kaleh ar fi singura cale de a mă elibera de
cu catacombe străjuite de copii şi stafii, o insulă cu această obsesie, deşi sunt convins că Orhan Pamuk
poveşti de dragoste neobişnuite şi pasionale, şi cu o ar scoate o carte mult mai reuşită şi mult mai repede.
istorie interesantă de peste 2.000 de ani, de pe vre- Eu aş avea nevoie de mulţi ani pentru documentare,
mea imperiului roman. dar şi de bani, dar cel mai dificil ar fi să intru în pie-
Îmi amintesc cu o nostalgie aparte mosche- lea unor turci tradiţionali, bărbaţi şi femei, de aceea
ea albă din mijlocul acestui loc magic, în care uneori mi-e teamă uneori că voi duce acest proiect în altă
îngenuncheam desculţ şi ascultam freamătul lumii lume, în altă viaţă.
filtrate de ferestruici, arhitectura orientală a caselor (Fragment dintr-un interviu realizat de
mici şi îngrămădite una în alta, străzile înguste cu Andra Rotaru, Agenţia de Carte, 5 septembrie 2010)
pietre mari, rămase aşa din Evul mediu, ruinele unei
fortăreţe austriece din secolul al XVIII-lea, locuitorii *
extrem de primitori şi amabili, care ne vindeau deli- Aristotel era convins că marile fapte şi idei
catesele turceşti, bragă, halva, rahat sau dulceaţa de nu sunt inspirate de minţi mari, ci de inimi mari.
trandafiri cu un parfum unic. Părinţii se odihneau Mesagerul destinului meu, Prinţul Eugen de Savoia,
pe o terasă la o cafea turcească făcută la nisip, lângă avea în mod cert o minte mare susţinută şi de o ini-
localnici care fumau tutunul fin în uriaşe narghilele, mă pe măsură, încă din perioada în care mă aflam
iar eu încercam să intru în vorbă cu copiii lor. la Viena fiind considerat nu numai cel mai mare
În 1971 aveam 19 ani, trăiam de mai mulţi

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 83


Proză

conducător militar al vremii, celebrat ca salvator al de ocultism şi de astrologie, fiind prietenă apropiată
Vestului, ci şi cel mai important şi luminat diplomat, cu Catherine Deshayes Monvoisin, supranumită La
precum şi un Mecena al artelor de anvergura unui Voisin, o expertă în otrăvuri, care a fost arestată în
mare monarh, într-un cuvânt era eroul celor mai 1679 şi arsă pe rug în februarie 1680, fiind implicată
glorioase pagini din istoria Austriei. Pentru austria- într-un imens scandal, L’affaire des poisons (Afacerea
cul din popor, în ponderea acestor aprecieri contau otrăvurilor), în urma procesului existând probe că
mai puţin răsunătoarele sale succese diplomatice în ar fi furnizat otrăvuri unor nobili de la Curte, care
Europa de Vest, cu mult mai importante fiind victo- şi-au lichidat rivalii şi ar mai fi făcut poţiuni magice
riile sale asupra turcilor în Ungaria, prin cucerirea şi vrăji pentru mai multe doamne din înalta societa-
Budapestei, în 1697, după bătălia de lângă Mohács, te, inclusiv pentru amanta Regelui Soare, Madame
precum şi în Balcani, unde turcii au suferit o ustură- de Montespan, una dintre cele mai frumoase femei
toare înfrângere la Zenta, în Serbia, succese finaliza- ale timpului, care a avut şapte copii cu temutul mo-
te cu pacea de la Karlowitz, din 1699, când habsbur- narh. Madame de Montespan ar fi făcut diverse ri-
gii şi-au împlinit vechiul vis de a controla Ungaria tualuri şi descântece sub îndrumarea controversatei
şi Transilvania. Bătălia de la Zenta din 1697 a rămas La Voisin şi i-ar fi administrat Regelui Soare afro-
cel mai mare succes din analele istoriei habsburgi- disiace şi poţiuni magice pentru dragoste şi înde-
lor, armata Prinţului Eugen pierzând numai 300 de părtarea rivalelor. Procesul care a zguduit câţiva ani
militari, în timp ce de partea cealaltă au fost ucişi Curtea Coroanei Franceze, afectând până şi cercul
30.000 de oşteni turci, inclusiv conducătorul lor, intim al faimosului rege al Franţei s-a finalizat nu
Marele Vizir Mustafa Paşa. numai prin arderea pe rug a principalei vinovate, ci
În anul în care am fost bibliotecar în Viena, şi cu execuţia a încă 36 de persoane acuzate de crimă
ziarul „Wiener Zeitung” a publicat un serial de mare prin otrăvire, dar şi cu retragerea iubitei şi focoasei
succes despre meandrele destinului protectorului amante, Madame de Montespan, la mănăstirea Filles
meu, îmi amintesc că Michael Pfeiffer s-a deplasat de Saint-Joseph din Paris, în 1691. În perioada ado-
la Paris pentru a sta de vorbă cu câteva rude şi foşti lescenţei, deşi părea un tânăr efeminat, fiind alintat
prieteni ai Prinţului Eugen, încercând să lămureas- de prieteni Madame L’Ancienne, destul de scund, cu
că şi câteva aspecte biografice mai puţin cunoscute, nasul proeminent, dinţii laţi şi părul neglijent, Prin-
despre care marele diplomat şi comandant nu dorea ţul Eugen (pe care Regele Ludovic al XIV-lea îl nu-
să vorbească. Provenea dintr-o familie de aristocraţi mea adesea Micul Abate, îndemnându-l insistent să
franco-italieni şi s-a născut la Paris, mama sa Olym- urmeze o carieră în lumea bisericii) era tot mai aca-
pia Mancini deţinând o poziţie cheie, de superin- parat de universul armelor, devenise un bun călăreţ,
tendent la Curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, citea cu nesaţ viaţa lui Alexandru cel Mare şi biogra-
care îi făcuse curte în perioada în care ea era o fru- fiile altor eroi ai războaielor din trecut, aprofunda
moasă adolescentă, visând chiar să devină soţia sa. matematica pentru a deveni un bun strateg militar
Tatăl său, Prinţul Eugen Maurice de Savoia, era atras şi făcea zilnic exerciţii fizice. Supărat că a fost respins
de viaţa militară şi de vânătoare, plecând frecvent de de două ori de către rege pentru a urma o carieră
acasă. Am aflat cu toţii că ilustrul personaj care apă- militară în armata franceză, el îşi oferă în 1683 servi-
rea aproape zilnic pe prima pagină a ziarului făcea ciile Împăratului Sfântului Imperiu Roman, Leopold
parte dintr-o familie foarte influentă în elitele france- I, cu care se înrudea prin anumiţi membri ai Casei
ze, de pildă unchiul mamei sale, Cardinalul Mazarin de Savoia, şi căruia îi scria în limba italiană, fiindcă
de la Curtea Coroanei Franceze, a fost prim-minis- acesta dezavua franceza, deşi o cunoştea foarte bine:
tru atât sub Ludovic al XIII-lea, cât şi sub Ludovic al „Mărturisesc că am luat această decizie încercând
XIV-lea. Franţa era principala putere a Europei, atât să urmez exemplul înaintaşilor mei de a-mi servi
din punct de vedere militar cât şi cultural, având sub patria şi Curtea Bourbon din toată inima, şi numai
Ludovic al XIV-lea peste 20 de milioane de locuitori, după ce am încercat în zadar, de mai multe ori, să
o populaţie de trei ori mai mare ca Spania şi de patru mă înrolez în armata Coroanei Franceze”. Ascensi-
ori mai numeroasă ca Anglia, precum şi o armată unea sa în armata habsburgică a fost fulminantă, la
imensă, de peste 450.000 de soldaţi, scriitorii şi ar- vârsta de 20 de ani a ajuns colonel de dragoni, apoi
tiştii francezi erau cunoscuţi şi apreciaţi în toată lu- general la 22 de ani, general-locotenent la 24 de ani,
mea (doar muzica era dominată în continuare tot de general de cavalerie la numai 26 de ani, în final fiind
italieni, Napoli fiind perceput pretutindeni ca Ora- investit cu titlul suprem de mareşal, cu puţin timp
şul Muzicii), iar „Gazette de France” titra pe prima înainte de a împlini vârsta de 30 de ani. A jurat că
pagină cu litere de-o şchioapă că limba engleză nu nu se va mai întoarce niciodată în Franţa decât cu
are niciun viitor…Olympia Mancini era preocupată sabia în mână şi s-a ţinut de cuvânt: timp de 50 de

84 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

ani a devenit cel mai important oponent al ţării na- tactica fără cusur, comparabilă în fiecare situaţie cu
tale şi al Regelui Ludovic al XIV-lea, a cărui armată rezolvarea unei probleme complexe de matematică.
a învins-o de mai multe ori, uneori în mod umilitor, Pe întinsa câmpie Marchfeld, din sud-estul Vienei,
în Italia sau în Prusia. În acea vreme, Italia era un acest Zeu al Războiului (un Marte fără Venus, cum
fel de sat fără câini, aflându-se sub conducerea celui îl numeau unii contemporani, deoarece se ştia că fe-
mai bizar rege din istoria Casei de Habsburg, Carol meia nu a fost niciodată o ţintă pentru el, fiind bur-
al II-lea al Spaniei: epileptic, sifilitic, cu chipul desfi- lac toată viaţa) a creat un domeniu aristocratic em-
gurat, retardat, bolnav la trup şi la minte, convins el blematic, cu două impunătoare palate, Belvedere de
însuşi că era creaţia Diavolului, supranumit de unii Sus şi Belvedere de Jos, proiectate de celebrul arhi-
aristocraţi contemporani El Hechizado (Cel Vrăjit). tect Johann Lukas von Hildebrandt, înconjurate de
În anul 1716 turcii au declanşat un nou grădini cu terase în stil franţuzesc şi de o fermă bine
război împotriva Sfântului Imperiu Roman, condus administrată, Meierhof, toate acestea într-o armonie
de Împăratul Carol al VI-lea, sperând să-şi recuce- vibrantă cu pădurile de fagi, mesteceni şi stejari, cu
rească teritoriile pierdute, dar în august 1717 armata colinele răzleţe şi iazurile pline cu peşte.
alcătuită din peste 70.000 de soldaţi, având 200 de Într-o duminică de la începutul lunii sep-
tunuri şi câteva tembrie a anului
zeci de nave de 1720, Prinţul Eu-
război, condusă gen mi-a dăruit o
de Prinţul Eugen zi de neuitat, prin
de Savoia, a repur- invitaţia făcută de
tat o nouă victorie a-l vizita în noul
istorică la Bel- şi fastuosul palat
grad, învingând-o Belvedere de Sus.
pe cea otomană, Cu o noapte îna-
care număra peste inte trăisem un
150.000 de oşte- vis neobişnuit de
ni şi deţinea 600 intens, parcă eram
de tunuri şi 70 de o rândunică afla-
nave de război. tă într-o planare
Aşa au ajuns Bel- uşoară deasupra
gradul, Banatul, domeniului de la
Oltenia şi insula Belvedere de Sus,
Ada Kaleh (situată auzeam vibraţiile
pe Dunăre într-o aripilor şi cozii,
poziţie strategică, freamătul curenţi-
se spune că însuşi lor de aer şi clipo-
Împăratul Trai- citul peştilor ţâş-
an a trecut pri- nind la suprafaţa
ma oară în Dacia iazului şi, în timp
cu legiunile sale ce mă deplasam
cu ajutorul unor în picaj, simţeam
pontoane având cum ochii dila-
ca punct de spri- taţi îmi deveneau
jin tocmai insula două tuneluri în-
care avea să fie căpătoare, care
denumită Caro- aspirau toată rea-
lina după 1717), litatea din jur, clă-
provincii ale imperiului habsburgic. Deşi era un in- diri înalte cu acoperişuri verzi, străjuite la intrare de
telectual cultivat, iubitor de artă şi filozofie, pasiu- patru coloane masive, frontoane cu basoreliefuri din
nea vieţii protectorului meu era arta războiului, pe marmură, sculpturi cu sfincşi, Fecioara Maria, înge-
care o stăpânea ca nimeni altul, în primul rând prin raşi, lei şi gorgone, arbori ornamentali, stejari, fagi,
sacrificiul şi exemplul personal, fiind permanent tei şi mesteceni cu frunzele îngălbenite, trandafiri şi
prezent în toiul încleştărilor, apoi prin imaginaţie, crizanteme viu colorate, câini alergând de la o uşă la
perseverenţă şi o mână de fier, dar mai ales prin alta, în aşteptarea oaselor aruncate de servitori, feti-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 85


Proză

ţe în rochiţe cu volănaşe şi băieţei cu săbii de lemn că Vaticanul, condus acum de Papa Clement al XI-
în mână, trăsuri elegante colorate în roşu şi negru, lea, nu a văzut niciodată cu ochi buni alchimiştii şi
trase de câte doi sau patru cai lipiţani, păuni cu uri- magicienii. Desigur, nu-ţi este străină nici vestea că
aşe cozi multicolore, raţe sălbatice, pisici cuibărite împăratul doreşte să construiască o nouă bibliotecă
la umbra zidurilor albe şi şoareci cu bobiţe de grâu în incinta domeniului Hofburg, o altă aripă a Pala-
între dinţişori, ieşind în lumina orbitoare a soarelui. tului Imperial, fiind sfătuit de sfetnicul despre care
M-am trezit în timp ce urmăream cum rândunica ţi-am vorbit, un erudit pasionat de astrologie şi de
planează deasupra Dunării, transformându-se pe numerologie, să nu ducă această bibliotecă secretă
nesimţite într-o insulă alungită, cu arbori exotici şi cu încărcătură malefică în inima reşedinţei sale, de-
căsuţe cu acoperişuri roşii. Insula Coadă de Rându- oarece ar putea avea o influenţă nefastă asupra des-
nică. Apărătorul Vestului m-a primit cu o undă de tinului său şi al Coroanei Imperiale. Ne-am tot gân-
simpatie pe chipul său prelung, auster şi ferm, apoi dit care ar fi soluţia potrivită ca să rezolvăm această
m-a condus să admirăm împreună câteva picturi de problemă, aceea de a îndepărta acest tezaur de scri-
Rembrandt, Titian, Bernardo Bellotto, Guido Reni, eri şi tipărituri străvechi fără să fie distrus şi, în urmă
Anthony van Dyck şi Antoine Watteau, sculpturi în cu doi ani, mi-a venit o idee salvatoare, după o vizită
marmură (la loc de cinste i-am recunoscut pe Sfin- pe care am făcut-o pe insula Ada Kaleh, cu scopul
ţii Apostoli Petru şi Ioan), o parte din fresca abia de a intensifica pregătirile pentru întărirea fortifica-
începută reprezentând Învierea lui Iisus Hristos, la ţiilor şi a micuţei garnizoane de acolo, ea fiind un
care lucra pictorul Francesco Solimena din Napoli, punct strategic important pentru a deveni stăpânii
apoi am fost invitat într-un camerino cu mobilă din Dunării, aşa cum pe bună dreptate ne tot spunea ge-
lemn de nuc stil Ludovic al XIV-lea, cărţi legate în neralul Friedrich Ambros conte Veterani, la sfârşitul
coperte din piele de viţel, cu muchiile aurite, câteva secolului trecut. Comandantul garnizoanei, locote-
vase de porţelan şi un portret al gazdei mele în haine nentul Kurt Weissmann, mi-a spus atunci că au fost
militare, cu platoşă şi sabia la şold, cu coiful aşezat descoperite în inima subterană a insulei două tune-
alături şi un sul de hârtie în mâna stângă, probabil luri care duc spre ambele maluri ale Dunării, în Ser-
planul tactic al unei acţiuni de luptă, realizat de pic- bia şi în Valahia. Am ţinut neapărat să le văd şi pot
torul Jacob van Schuppen. Servim amândoi câte o să-ţi spun că sunt într-o stare bună, foarte spaţioase
ceaşcă de ciocolată caldă, însoţită de câteva prăjituri şi vechi, probabil din perioada Imperiului Roman,
cu frişcă şi, după ce servitorul iese din birou, Prin- dar nu m-aş mira să aflăm cândva că imensele ga-
ţul Eugen mă fixează cu ochii săi negri şi vii, apoi lerii, cu înălţimea de peste doi metri şi jumătate şi
deschide gura cu buza de jos răsfrântă, rostind cu o lăţimea de trei metri, au fost construite înainte de
voce gravă: Hristos de traci. Când am revenit în Viena cu una
– Împreună cu luminatul nostru împărat dintre corăbiile noastre militare, i-am propus împă-
am hotărât să-ţi încredinţăm o misiune secretă, care ratului să întărim pereţii cu cărămizi rezistente şi să
ar putea să fie de maximă importanţă pentru des- adăugăm câteva încăperi sub clădirea pulberăriei,
tinul cultural al Europei, o nouă slujbă care îţi va apoi să amenajăm acolo o bibliotecă secretă unde
dubla venitul anual. Dar înainte de a şti despre ce vom transporta toate cărţile şi obiectele din subso-
este vorba, aş dori să ne scuzi că nu te-am informat lul Bibliotecii Imperiale. În luna martie anul viitor
de la început că Biblioteca Imperială, care ţi-a fost lucrările vor fi gata, inginerii noştri au realizat deja
dată în grijă la începutul acestui an, mai deţine peste nişte ingenioase sisteme de aerisire, bine încastrate
5.000 de cărţi, incunabule şi manuscrise rare, aflate şi camuflate în zidurile fortăreţei, iar bibliotecarul
într-un depozit la subsol, lucru pe care îl ştiam doar desemnat să aibă grijă de această colecţie va dispune
noi doi până acum şi un sfetnic care păstrează cheile de un birou spaţios, un dormitor şi o baie cu apă
şi le îngrijeşte pe ascuns, atunci când este nevoie de rece şi caldă, alimentată prin două conducte direct
vreo intervenţie. de la sediul garnizoanei.
– Nu cumva este vorba despre cărţile inter- – Acum înţeleg despre ce misiune este vor-
zise de Inchiziţie, trecute în Index Librorum Pro- ba, probabil v-aţi gândit să fiu eu bibliotecarul din
hibitorum ? măruntaiele insulei Ada Kaleh. Nu ştiu ce să spun,
– Sigur, bănuiam că ţi-ai dat seama ime- pe moment sunt destul de tulburat despre întorsătu-
diat, dar la acestea se mai adaugă şi alte cărţi bleste- ra neobişuită pe care ar putea să o ia viaţa mea, sper
mate, despre care Inchiziţia nu a obţinut încă infor- că Excelenţa Voastră îmi va lăsa posibilitatea de a
maţii, mai sunt şi unele cu filele de vellum otrăvite, alege, altfel mi s-a părea totul un fel de condamnare
precum şi laboratorul alchimic al fostului împărat la temniţă grea, fără niciun fel de motive şi fără un
Rudolf al II-lea. Sunt sigur că îţi este cunoscut faptul proces. O viaţă de recluziune totală, fără prieteni şi

86 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

fără poveşti de dragoste, nu prea este din păcate pe A doua zi de la întâlnirea din palatul Bel-
gustul meu. Acum îmi vine în gând şi un alt motiv vedere de Sus cu Prinţul Eugen, prealuminatul mo-
serios, a fi napoletan şi a trăi în absenţa unui mediu narh Carol al VI-lea m-a invitat la Palatul Imperial,
muzical e o sinucidere lentă… felicitându-mă cu căldură că am acceptat misiunea
– Nu te speria, nu va fi cum îţi imaginezi secretă din Ada Kaleh şi dăruindu-mi cu mare bu-
acum, te-am luat desigur prin surprindere, ne-am curie o vioară Stradivarius (aflase că începusem să
gândit să-ţi oferim venituri mai consistente tocmai iau lecţii de la un cunoscut violonist rus de la Operă,
pentru avea o libertate de mişcare mai mare, în bi- Dmitri Glazunov, născut la Sankt Petersburg) şi un
blioteca ta vor avea acces doar cărturari de încredere frumos ceas de buzunar din aur, meşteşugit cu artă
trimişi de noi, din când în când, de două-trei ori pe de Peter Henlein din Nürnberg, în 1538. Îl păstrez şi
an, iar tu vei putea trece când doreşti, fie în Serbia, fie acum, pe capac este gravată o încântătoare imagine
în Valahia. O dată sau de două ori pe an eşti aşteptat cu Adam şi Eva în Grădina Raiului. Peste o săptămâ-
cu toată dragostea şi la Viena, la Palatul Imperial. În nă, Zeul Războiului din palatul Belvedere mă alinta
aceste peregrinări poţi să cunoşti în mod evident şi deja cu un nume destul de bine ales, Bibliotecarul
femei, îţi vei face prieteni noi şi vei putea să ai şi câte Infernului, care nu era deloc departe de realitate,
o poveste de dragoste cu vreo turcoaică de pe insu- având în vedere în primul rând încărcătura malefică
lă, vei merge şi la concerte sau la opreă în diversele a cărţilor, pe care trebuia să le păstrez în cele mai
oraşe în care te vei găsi, dar să fii cu mare grijă, nu-ţi bune condiţii, şi în al doilea rând locuinţa mea sub-
recomandăm să ieşi la suprafaţă decât seara târziu pământeană, în vecinătatea Diavolului…
(când locuitorii se retrag în case, temându-se de tot (Fragment din romanul în lucru „Bibliote-
felul de strigoi şi de alte apariţii, aşa cum am aflat), carul Infernului”)
iar ziua vei urca
doar atunci când
vei fi anunţat de
omul tău de legă-
tură, locotenentul
Kurt Weissmann,
singurul care va
cunoaşte secretul
bibliotecii subtera-
ne. Ca să nu baţi la
ochi şi să nu se afle
ce se ascunde în
subteran, vei ieşi
la lumina zilei mai
rar şi numai atunci
când vor sosi co-
răbii cu călători,
ca să te amesteci
cu ei. Acum se lu-
crează şi la o altă
ieşire bine disimu-
lată în partea de
sud a insulei, sub
o stâncă, ne-am
gândit că în situ-
aţia neaşteptată şi
nedorită în care,
în viitor, Carolina
ar putea să fie din
nou ocupată de
turci, tu nu vei mai
avea acces la clădi-
rea garnizoanei.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 87


Proză

Unora li se trag multe


de la crâșmă

Ioan ȚICALO
zentat la Bostangica de peste drum, aducându-i tot
felul de bucate și o sticlă cu vin, le-a așezat pe masă
Schimbări și, cu glas de mielușea, s-a scuzat față de vecină:
– Te rugăm să ne ierți că nu te-am invitat
Lui Ioan Țicalo la petrecere, dar acolo, vecină, au fost numai băr-
bați, așa a vrut soțul meu, iar cuvântul lui e lege
Ieși din real și intri-n ficțiune pentru mine…
Ca dintr-un bal în sfânta rugăciune. Gazda s-a sculat, etalându-și rochia cu
(Adrian Voica) flori de câmp, a îmbrățișat-o pe vecină și, ca una
ce se bucura de izbânda noilor crâșmari, a ținut să
De-o vreme, Pantiș își făcea veacul la crâș- cuvânteze cu un glas în care a avut grijă să picure
ma lui Vintilă Boerescu și, când simțea că votca îi ceva miere de mai:
devine nesuferită, se tânguia la câte un perete, fără – Mulțumesc, Rebeca, și bogdaproste. Ști-
să priceapă cineva ce zice, iar la urmă, nu pleca de am eu că ești o femeie pe cinste. Vă felicit pentru
acolo până nu bolborosea o rugăciune, cu ochii la tot ce-ați făcut, vă doresc sănătate, să vă bucurați
icoană, căci gestionarul a ținut numaidecât, după de roadele muncii voastre. Și nu uita să aduceți
inaugurare, să sfințească localul, fără știrea nota- pe lume un moștenitor, să aveți cui lăsa averea pe
bilităților. Vecina de peste drum, nechemată la os- care o s-o strângeți, că, la ora actuală, mulți sunt
pățul în urma evenimentului, a ieșit la poartă și a convinși că băutura-i temelia…, a încheiat într-o
melițat către oricine trecea pe dinaintea ei: grimasă răutăcioasă care s-a vrut un zâmbet larg
– A făcut sfeștanie păgânul unde-o să ardă de satisfacție.
iarba dracului și-o să liorcăiască bețivanii până o Revenită în casă, după ce și-a condus cu
să-i culeagă de pe jos cu fărașul. Uite unde o să se drag vecina, Bostangica, poreclită așa pentru mă-
oprească alocația bieților copii! L-ați văzut vreoda- rimea sânilor, uitându-se peste cele aduse, a explo-
tă la biserică? Și acuma a chemat trei preoți, să-i dat:
meargă bine afacerile… Trăsni-l-ar Cel-de-Sus, de – Haita asta de la oraș crede că mă poate
nu l-a strânge în brațele sale drăgălașe cel-de-pe- prosti. Să-i stea în gât pe ceea lume resturile astea!
comoară!... Cei abordați se uitau în treacăt la ea, Și vinul, se cunoaște de la poștă, îi scurs din cele
văzându-și de drum nepăsători. pahare zoite de unii și alții. Să vezi ce hrămuire o să
Către seară, după ce s-a terminat paran- dea peste porcul meu!...
ghelia, Rebeca cea plină de incuri și de vopsele, so- Toată vara și toamna, când n-a avut ce
ția lui Boerescu, adusă de acesta din lume, s-a pre- face, a stat pe după gard și a pândit cine vine, cine

88 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

pleacă, aruncând cuvinte grele asupra tuturor. Mai – Tu poți să lehăiești câte-ți trec prin
cu seamă îl probozea pe Rică Pantiș, căci inginerul bostanul tău sec, și-a ridicat privirea tulbure Pan-
îi ceruse cândva mâna, știind că dânsa are o facul- tiș, eu una știu: că nu mai pot răbda. Am luat o
tate isprăvită și că stă acasă în așteptarea unei anga- stearpă și-mi vine câteodată… ori s-o spintec pe
jări. Adevărul era că Vanesa, pierzându-și părinții ea, ori să-mi iau zilele și să nu mai știu de lume…
într-un accident, s-a retras la o mănăstire, crezând Noi am fost la casa părinților zece plozi și toți tră-
că va rămâne între acele ziduri sumbre tot restul iesc și au și ei…, numai ograda mea-i pustie… O
vieții. N-a ajuns să fie călugărită. După ce s-a clăn- nenorocesc!..., își strânge pumnii la vedere, sticlin-
țănit bine cu stareța, și-a strâns calabalâcul și a ve- du-i vederile nefiresc, o nenorocesc!..., repetă, să
nit acasă. Nu-i mai trebuia mănăstire. S-a apucat să nu mai știu de stârpiciune!...
lucreze câte ceva la domiciliu, ceea ce știa cel mai – De ce te mâțâi, Pantiș, degeaba? Doar
bine și nu se putea plânge de câștig. L-a refuzat pe nu te cheamă Ioan Anapoda. Eu am o idee. Poa-
inginer care și-a găsit o scoabă, jinduită de mai toți te ești tu de vină, nu te-ai întrebat niciodată? Uite
bărbații veniți să se adape sub aripile ei mereu în ce zic eu: femeia trebuie testată, o face pe filozoful
mișcare. Buzdugan. Dă-mi-o mie pe o săptămână, să stabi-
Acum, într-o zi cu viforniță, Pantiș, după lim în felul ăsta care-i…
ce și-a lăsat capul în bernă din pricina alcoolu- Rânjetul lui Buzdugan a pierit pe dată,
lui și văicărindu-se ca o vadană ajunsă la capătul căci Rică a căscat niște ochi de taur înjunghiat, cre-
răbdării, că nu-i calcă pragul nici un bărbat, s-a ierul i s-a umplut de un regiment de coropișnițe,
ridicat cu anevoie în picioare și s-a dus la perete a sărit în picioare, de parcă i-ar fi aruncat cineva
să-și spună rugăciunea. Mușteriii știau ce of are el niște jar sub el și i-a slobozit vecinului măciuca
la inimă și îi dădeau pace să-și facă numărul. De dreaptă în gură. Acela a primit ghiuleaua în plin și
data aceasta, omul nu s-a îndreptat către ușă, cum a zburat cu tot cu scaun în mijlocul crâșmei.
o făcea de obicei. O zdravănă clătinătură l-a adus – Mă, eu te calc în picioare și-ți zdrobesc
înapoi la masă, făcându-l să cadă pe scaun. N-au cel cap nătâng, hoțule, ca la șerpe. Te satur eu de
trecut decât câteva secunde, cât timp a încercat el femeile altora, scorpionule!...
să se ridice, și a intrat în local, împins de vântoa- Cum tehnicianul zootehnist nu apucase a
să, unul din vecini, care s-a scuturat de omăt chiar se ridica, inginerul era gata să sară peste vecin. Cei
lângă ușă. Dându-și jos căciula, a ieșit la vedere o prezenți, văzând că gluma se îngroașă, s-au repezit
scăfârlie lucioasă bărbierită de curând, lună plină să-l îndepărteze pe Rică și să-l ajute pe veterinar
sub soarele din tavan. Omul a venit direct la masa să se ridice. Și, în vreme ce inginerul ieșea pe ușă
lui Pantiș, s-a proțăpit în fața lui, aruncând cușma bombănind și punându-i gând rău soției, Dacian
pe tăblie și a tunat pe sub mustața-i rourată: Buzdugan își umpluse tot pieptul de sânge. Eliberat
– Iar te-ai apucat să dai apă la șoareci, din strânsoarea oamenilor, s-a repezit la pahar, și-a
Rică? Mă, bărbat ești tu, ori o mămăligă ce nu mai clătit gura cu votcă, a aruncat-o pe jos și, consta-
explodează niciodată? s-a făcut a-l întreba Buzdu- tând că are doi dinți lipsă, de data aceasta, a cerut
gan, așezându-se și cerând două votci. Hai, sus ca- un coniac pe care l-a băut într-o muțenie de javră
pul și sănătate! a reluat vorbirea ciocnind. bine scărmănată.
– Măi Buzdugane, ție ce-ți pasă, și-a ri- Pantiș a ajuns cu greu acasă. Mergea îm-
dicat privirea Pantiș, ai luat una și într-o zi ai că- potriva vântului, ninsoarea măruntă biciuindu-i
răbănit-o la cimitir, fără să dai o lacrimă. Parcă ai obrazul. Având căciula trasă pe ochi, a nimerit în-
avea un bolohan în loc de inimă, și-a dat drumul tr-o vreme în șanț, de unde, căzut în fund, s-a săltat
la gură, după ce a sorbit din pahar. Dar eu unul nu ca la armată, boroscodind întruna. Apoi, a venit o
mai pot, pricepi cum vine treaba? Mă arde aici, în mânie peste alta. Când s-a uitat mai bine, a consta-
piept, și de asta beau eu… tat că trecuse de casa lui. S-a învârtit, arătând vân-
– Hai, lasă, fii cinstit cu tine, i-a luat vorba toasei spatele, s-a oprit la poartă care nu mai era
din gură celălalt, tu ai tras la măsea și când nu te nouă, i-a dat cu bocancul, însă poarta s-a încăpă-
ardea nicăieri, poate doar pipota care-ți cerea votcă țânat să-l asculte. A repetat gestul la ușa casei, dar
și, dacă te prindea pânca, nu te mai scotea cineva nici aceasta nu s-a urnit din loc, fiind întâmpinat
de aici nici cu buldozerul. de soție, după ce a reușit s-o deschidă omenește:

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 89


Proză

– Ce faci, omule, ai început să dărâmi ce- vremea înțărcatului, boșorogule! Crezi că eu am să


ai construit? Așa ai ajuns?... sufăr să iei bănuțu’ din casă și să-l duci la vrăjitoa-
– Tu să taci în fața mea! a fost răspunsul. rea ceea adusă de antihrist de la oraș în satul nost’?
Eu astăzi îmi declin calitatea de om, înțelesu-m-ai? De n-ar fi muiercana acolo, dugheana lui Boerescu
Acum m-am făcut animal de pradă și am să te fac mogorogea ar sta goală și ar cânta cucuveauca în
bucățele, stârpiciune!... ea!... Vă cad mucii la tăți pe tablalele crâșmei, tineri
Pantiș a mârâit satisfăcut, s-a uitat ca un și hodorogi ca tine, măsurându-i din ochi pulpele
câine turbat la Marișca lui, apoi s-a dus la masă, cele vrăjite…
punând mâna pe cuțit. Femeia s-a repezit la ușă, – Ho, moară neferecată, s-a stropșit moș-
făcându-se nevăzută și în noaptea aceea a dormit neagul, tacă-ți fleanca ceea și nu mai cufuri vor-
în grajd. Vorba vine că a dormit, căci a tremurat bele, că m-am săturat să te-aud și poate-ți scap o
până dimineața, fiindu-i frică să se ducă înapoi, bleandă, de-ai să te-nvârți două săptămâni în jurul
mai ales că bărbatul ieșise după ea și a boncăluit în meu, fără să-ți dau vreme de hodină. Fă bine și pu-
fața casei ca un buhai. Femeia a suflat în geam și a ne-mi ceva în iesle, să mă pot duce la cărat gunoi
făcut un ochi, de unde a pândit să-l vadă plecând și de-acolo să mă aștepți cu o litră de rachiu fiert
la serviciu. Abia după aceea a ieșit, ducându-se în cu mirodenii, iar, în vremea asta, cât oi fi plecat,
grabă la căldură, pentru a se pregăti și ea de muncă. n-ai decât să dai cu melița până ți s-a duce gura la
Până a venit acasă, n-a dat ochii cu el. Văzând că urechi.
n-a apărut, s-a așezat seara la fereastră și l-a pândit Cât a umblat pe la stomatolog, să-și pună
din nou, să vadă cum apare în ogradă. alți dinți, Buzdugan nu s-a arătat pe la Marișca, dar
În vremea aceasta, sub un cer ca sticla, nici ea nu i-a ieșit în cale, să nu creadă vecinul că
presărat cu puzderie de stele, inginerul se chinuia, nu mai poate fără el. Acum era liniștită, nimeni
valsând pe drum, să ajungă la cuibul nefericirii lui, nu-i zicea nici măcar negri ți-s ochii, doar soa-
cum obișnuia să spună. Vorbea de unul singur: cră-sa a vizitat-o de vreo două ori, torocănind-o la
– Eu îți tai gâtița, muiere, ori îți scot ochii cap, după obiceiul ei cel drăgălaș:
și te trimit la cerșit!... Cu mine ai de a face, broască – Tu, hăitușcă, n-ai scăpat o lacrimă la
râioasă!... Eu ți-s nașul!... Iar pe tine… îngropăciunea bărbatului, că nu știu ce-a găsit un
Poate ar mai fi amenințat, dând din mâi- inginer la o pațachină numai cu liceul și-aceea o
ni pe întuneric, dacă nu s-ar fi simțit împins cu o venetică!
putere nevăzută care l-a făcut să se lungească, după Marișca, auzind vorbele, a simțit din-
ce a făcut doi-trei pași alandala. Buzdugan a mârâit tr-odată că a devenit o flacără, având în palme
scurt și pe înfundate, ducându-se cu pași de hoț la câte un făraș de jar, și n-a mai judecat limpede. A
Marișca. N-a strigat, n-a bătut, ci s-a dus direct în prins-o pe soacră, a tras-o cu furie după ea la ie-
casă. șire, de unde i-a făcut vânt, încât Doftoroaia, cum
– Greu te-ai hotărât, l-a întâmpinat feme- îi ziceau sătenii, a zburat până la mijlocul ogrăzii,
ia. Să ne grăbim, că ăsta al meu… unde a venit jos, de parcă s-ar fi așezat să clocească.
– Nu mai vine! a întrerupt-o vecinul, îm- – Dacă mai vii pe la mine să mă urzici, o
brățișând-o ca un însetat. să te scoată tata socru pe brațe în drum! i-a strigat
Pantiș a fost ridicat dimineața cu țeasta nora din prag. Piei dinaintea mea, gobaie!
crăpată de colțul parapetului de la podul socrilor. Saveta nu s-a grăbit să iasă pe poartă, ba
Înghețat bocnă, l-au pus în mașină ca pe un butuc i-a venit în gând să țipe:
și l-au dus la oraș, să-i constate cauza morții. – Săriți, oameni buni, că mă omoară! însă
– Da’ bine că l-a strâns Dumnezeu! și-a vorbele i-au rămas în gâtlej, iar ea, văzându-și nora
făcut cruce bătrâna, intrând în ogradă. Parcă l-a că a pășit în ogradă, s-a ridicat și a șparlit-o cât ai
scăldat mă-sa în rachiu!... Că până la însurătoa- zice pește, dând cu gura abia după ce s-a văzut în
re părea băiat de treabă… Și tu, moșnege, de ce drum:
te strâmbi? l-a luat ea la rost, intrând în odaie. A, – Așa-mi trebuie, dacă nu i-am retezat
îți pare rău, că de-amu n-o să aibă cine să te mai sfârla, când o trebuit, la scrofiță! Și pentru asta, nu-
adape prin cea crâșmuliță, că și tu mi-ai fost unul mai cel bătrân îi de vină, atâta a îndrăgit-o el, de
de aceia care n-ai dus la ureche… Ți-a venit și ție parcă nu i-ar fi fost socru!... Ei, lasă, motroină, te

90 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

las eu cu fundul gol și încă în drum, că doar casa te la băut, a scăpat în ultimul moment. Toată lumea
a fost făcută de băiatul meu care zace cu țărna-n era convinsă că el, beat fiind, a adormit cu țigara
gură și tu te lăfăiești în munculița lui!… aprinsă și de acolo a pornit nenorocirea. Doar doi
Chiar în seara aceea, Buzdugan a vizitat-o oameni știau adevărul, însă nici unul nu avea inte-
pentru a doua oară pe Marișca, încărcat, s-a lăudat res să-l divulge.
el, ca un tată de albine. Acum, Marișca stătea întinsă pe spate și
– Mâncărică, băuturică și după aceea cum rumega răspunsul. Într-un târziu s-a hotărât să
vreau eu, s-a uitat galeș la femeie, bucuroasă de vi- vorbească:
zită. – Povestea e lungăreață, nu știu dacă o să
În primăvară, văzând-o că a început să-și ai răbdare…
rotunjească pântecele, i-a propus să se mute la el. – Păi, altceva nu am ce face, așa că stau
– Și așa baba se laudă pe toate drumurile lângă tine și ascult, a gângurit Buzdugan, cuibărin-
că are să te scoată din casă și-o să te pună pe grapă, du-se la subsuoara femeii.
de-o să te fugărească din satul ăsta, a încheiat el – Eu m-am trezit la viață într-o casă de
discuția. oameni tare cumsecade. El îi spunea mamei Mă-
– Eu m-aș muta, chit că nu mă sperii de riuca și ea îl chema întotdeauna Dudu. Primele
melița baborniței, i-a răspuns Marișca, dar, dacă o mele amintiri însă sunt cu tata. Mă ducea diminea-
fac, tu trebuie să-mi promiți două lucruri: că n-ai ța la un fel de grădiniță și tot el mă lua acasă. Îmi
voie să faci prieteșug cu băutura și n-ai să ridici ni- plăcea că mă ridica în brațe și mirosea tare frumos,
ciodată mâna asupra mea. Atât. Celelalte o să vină iar în buzunarele lui găseam de fiecare dată câte
de la sine… ceva. Mama ne primea cu mâncare pe masă și apoi
Marișca s-a făcut de atunci gospodină în du-te Marișcă la joacă până târziu, când mă chema
casa lui Buzdugan, omul care i-a promis că n-are tot tata să mă vegheze în patul meu. Așa am dus-o
s-o atingă nici măcar cu o floare. Și s-a ținut de cu- până prin clasa a IV-a sau poate la începutul celei
vânt. Se înțelegeau din ochi și părea că asupra lor următoare. Oricum, era o toamnă care mă chema
s-a pogorât o ceată de îngeri, veghind gospodăria în fiecare zi printre florile din grădină, unde mă
în toate zilele. Nu mult după plecarea ei, în fosta îndopam cu fructe de toate neamurile. De multe
casă a venit un gradat, fapt ce a provocat o evidentă ori nu-mi trebuia mâncare gătită, cam subțiată în
neliniște în comportamentul gravidei, mai ales că ultima vreme.
bărbatul în uniformă se oprea uneori și o privea Într-o zi cu soare invadându-mi camera,
parcă hipnotizat, făcând-o să se ascundă. Se făcuse îl aud pe tata ridicând tonul în bucătărie, ceea ce
cald și ei îi plăcea să stea între flori, convorbind în fie că nu se întâmplase până atunci, fie că nu auzi-
surdină cu cel sau cea care urma să vină pe lume. sem eu. Era o surpriză care m-a înfiorat din tălpi
Într-o noapte, locuința lui Pantiș a luat foc și, cum până-n vârful capului. Ceva m-a împins din spate
a văzut cineva prea târziu flăcările, s-a mistuit până să-mi lipesc urechea de ușă. Deslușeam ce spune
în temelii, cu toată intervenția pompierilor. fiecare și nu prea. Atunci am crăpat-o și am stat
La vreo săptămână, Buzdugan, venind să ascult cu sufletul la gură. L-am și văzut pe tata
acasă mai devreme și găsind-o în apele ei, s-a gân- agitat:
dit s-o ispitească: – Nevastă, îi reproșa el, dacă nu ți-i de
– Dragă, eu am tăcut și o să tac, dar ceva mine, când Michiduță te împinge să faci prostii,
mă împinge dinăuntru să te întreb de ce ai incen- gândește-te măcar la copila noastră. Ce-ai să-i spui
diat casa lui Pantiș? mai târziu, după ce-o să priceapă mersul lumii?
Marișca nu se aștepta la o astfel de întreba- –Tu visezi la cai verzi pe pereți, i-a răs-
re. Ea trăia convinsă că bărbatul dormea dus când puns mama. Te potrivești la ce ți-a îndrugat unul
ea s-a șupurit cu canistra prin grădină și a scăpă- ca Opincaru, dar nu știi că ăsta umblă cu poșta mai
rat chibritul, ca apoi să fugă și să se întindă înapoi rău decât o femeie. Eu n-am nimic să-mi reproșez,
lângă el. Ce-i drept, o vreme a gâfâit din pricina așa că, scurt pe doi, încheiem discuția asta, fiindcă,
efortului și a spaimei să nu fi fost văzută de cineva. cel puțin mie, nu-mi face nici o plăcere.
Nimeni n-a putut să spună nimic, iar mi- – Bine, soață, s-a conformat tata, cu o
lițianul, care a fost văzut seara până târziu în noap- voce grozav de necăjită, adăugând de îndată: hoțul

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 91


Proză

neprins e, până la proba contrarie, cel mai cinstit zul nopții și am rugat-o pe femeia aceea să-mi spună
om. Pregătește-mi valiza cu cele trebuitoare, că ceea ce eu nu știam. Așa am aflat că tata, după ce i-a
mâine dimineață plec în delegație pe o săptămână. făcut felul mamei, s-a prăpăstuit în urma aceluia, cel
Și vezi, ai grijă, vorba unui personaj din Creangă, mai bun prieten, care o ștersese pe stradă gol pușcă.
de borta ceea din gard. Să nu intre vreun porc în L-a ajuns, l-a trântit pe caldarâm și i-a tăiat partea
grădina noastră… rușinoasă, mi-a spus asistenta, apoi a dat telefon
Cu asta, discuția a luat sfârșit și s-a făcut la miliție, denunțându-și isprava. Într-adevăr, din
liniște. Eu am tras ușurel de clanță, fără să se audă, acela s-a scurs sângele ca dintr-un porc înjunghiat,
și am rămas încâlcită în gânduri. Au început să mi dându-și sufletul acolo, iar tata a fost arestat. În casa
se învârtă în cap niște cuvinte precum Michidu- noastră s-a instalat un frate de-al lui cu familia, cică
ță, proba contrarie, borta, așa că a doua zi m-am după dorința tatei, dar când a fost vorba să aibă grijă
repezit la ora de română să-l abordez pe domnul de mine, s-a uitat ca la o râioasă, explicându-mi în
profesor. Înainte de a-mi răspunde, bătrânul de la cele mai dulci cuvinte:
catedră m-a întrebat cu glasu-i blajin de unde știu – Aici nu-i loc de tine, jigodie mică!
acele cuvinte. I-am spus dintr-o răsuflare. N-a fost Am fost dusă într-o hardughie cu fete
chip să-mi explice decât abia în pauză, din cauză de toate vârstele și acolo mi-am făcut eu, pe lângă
că niște colegi au sărit și ei cu tot felul de între- școala obișnuită, ucenicia în multe. Am răbdat de
bări, producând în clasă o hărmălaie, fără să ne foame, am răbdat bătaie, dar cel mai tare m-a durut
putem înțelege unii cu alții. Domnul Pantofaru a când am auzit pe una din îngrijitoare:
pus mâna pe o vargă și a ridicat-o la vedere. Ca – Împuțita asta n-are pe nimeni. Dați-i
prin farmec s-a făcut liniște, iar el a pornit lecția, peste clanță până vedeți că ați liniștit-o!
de parcă n-ar fi auzit nici o întrebare. Am învățat să fac mâncare și am învățat să
N-am idee de ce, dar în prima seară de dau cu pumnul și cu picioarele. Când am isprăvit
după plecarea tatei n-am putut să adorm. Poate clasa a VIII-a, s-au pus trei să mă prindă și să mă
pentru că mama n-a mai venit la mine înainte de lege de pat, cum mai făcuseră, după care ne chi-
culcare, cum o făcea când întârzia tata de la servi- nuiau cu o curea muiată în apă. Dacă am văzut că
ciu, fiindcă el era acela care mă săruta pe frunte și mi-au pus gând rău, la una i-am făcut niște șanțuri
mă învelea, stingându-mi becul din cameră. Așa- pe obraji, pe cea de a doua am plesnit-o zdravăn
dar, stând eu cu ochii în tavan, într-o vreme am peste ochi, iar pe ultima am altoit-o cu o bucată
crezut că aud ceva mișcare, parcă niște icnete. Nu, de lemn, lăsând-o oloagă. Am fugit la primărie și
nu mi s-a părut. Am rămas trează până l-am auzit am urlat să vină cineva și să vadă cum se poartă
pe tata răcnind ca un smintit odată cu zgomotul cu noi. A doua zi am avut alt personal care timp
unei uși trântite strașnic, de s-au cutremurat și pa- de o săptămână ori poate ceva mai mult ne-au fost
tul de sub mine. ca niște părinți. După aceea, treaba s-a schimbat
– N-ai nimic să-ți reproșezi, scărnăvie, brusc, de parcă s-ar fi întors echipa de dinainte.
așa-i?! Ba, ăștia aveau metode noi. Cum nu le convenea
Eu, pe moment, am paralizat și n-am mai ceva, aruncau cu găleata apă rece peste noi, obli-
știut de mine, însă după aceea mi-am revenit, am gându-ne apoi s-o strângem cu cârpe de pe jos și să
sărit din pat și m-am dus să văd ce se-ntâmplă. Și bem de prin lighene. Numai cu mine nu le-a mers.
am avut ce vedea. Mama zăcea goală pe pat cu fa- Într-o zi, m-a oprit una șoldoasă și crăcănată să mă
ța-n sus, iar în pieptul ei era înfipt un cuțit, de unde avertizeze, încercând să-mi strângă umărul:
țâșnea sângele ca dintr-o arteziană. El, nicăieri. Am – Tu ești bandita care a pârât colectivul
leșinat și m-am trezit la spitalul de copii, cu o doc- de aici. Pentru asta ai să plătești cu vârf și îndesat!
toriță mângâindu-mă pe cap. Avem noi grijă și te-om griji, afurisito, cum se cu-
– Tata…, am îngăimat eu. vine, dacă ești mai cu moț.
Pe doctoriță a bușit-o plânsul, s-a întors cu
spatele și a fugit, trimițând în locul ei o asistentă. Nu (Fragment din romanul
știu ce mi-au făcut, de mi-am revenit abia după mie- Nebănuitele căi…)

92 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

Un zâmbet revoluționar

Gheorghe SOLCAN

Eram un cititor pasionat în copilărie. Și Descoperiți-vă metodele ce vi se potrivesc dum-


cum să nu fiu? Aparat de radio nu aveam, filme nu neavoastră! Cu cât mai repede cu atât mai bine. Eu
veneau decât la câteva luni, când în stația CFR po- vă urez succes!
posea un vagon tras pe linie moartă, înzestrat cu Cu această urare de succes m-am ales de
aparate de proiecție alb-negru, iar noi ne înghes- la tovarășul director la toate nedumeririle mele.
uiam în interior șezând jos, contra unei sume nu Am orbecăit destul de mult timp, între-
prea mari de bani, de aceea ne-o puteam permite. bând pe unul și pe altul ce trebuie să fac până ce
Sigur că pe atunci cele mai răspândite filme erau am reușit să-mi creez un stil propriu acceptat atât
cele sovietice care aveau mereu același subiect: de copii cât și de tovarășii inspectori care veneau
eroismul ostașilor sovietici în războiul pentru apă- în control.
rarea patriei, cum ziceau ei. La vremea aceea nu era de ajuns munca la
Anii au trecut, am mers la școală am ter- clasă, nici umblatul pe la părinții ce nu-și dădeau
minat școala medie, adică liceul, și am ajuns profe- copiii la școală fiindcă îi puneau la muncă acasă.
sor suplinitor într-un sat de munte. Cea mai răspândită ocupație a școlarilor noștri era
Habar nu aveam de pedagogie și predam aceea de cioban, ocupație care le aducea cât de cât
ceea ce era nevoie, adică obiecte la care nu erau muntenilor un venit necesar pentru supraviețuire.
profesori calificați, și nu prea erau. În câțiva ani Tovarășele cadre didactice trebuiau să
până am terminat la fără frecvență am ajuns să pre- participe activ la viața satului în toate domeniile:
dau toate obiectele de învățământ. Am avut noroc social, material dar mai ales politic și cultural. Așa
de un director răbdător care știa cum să potolească că orice ședință cât de mică era obligatorie pentru
avânturile mele tinerești. slujbașii școlii. Fiind numai un rând de clase, eram
-Tovarășe director, ce fac eu acum la clasa vreo unsprezece dascăli, care din care mai necăjit,
a cincea la ora de matematică, respect programa unii pentru că nu au reușit la facultate, deși părinții
ori îi învăț tabla înmulțirii? aveau bani, alții care doreau să câștige niște bani
-Un profesor bun, cum vrei să ajungi pentru examenul următor de la facultate. Dintre
dumneata, reușește să facă amândouă lucruri. noi numai directorul și soția lui erau învățători ca-
-Dar nu știu cum, spuneți-mi dumnea- lificați și erau în ultimul an înainte de pensionare.
voastră! Deci ne-au adunat pe cei nouă într-o ședință să
-Trebuie să știți că nu există o rețetă anu- discutăm despre activitatea culturală.
me. Fiecare cadru didactic trebuie să-și aleagă dru- -Tovarăși, ni s-a adresat secretarul de par-
mul ce trebuie parcurs pentru a fi înțeles de copii. tid adjunct al comunei ce răspundea cu propagan-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 93


Proză

da, după cum știți în fiecare sat trebuie să existe o la masă și scrie procesul verbal!
mișcare artistică de… cum îi spune? …dee Tovărășica arăta destul de bine, ba era
-Amatori, completă unul dintre noi. chiar cea mai înzestrată din punct de vedere fizic
-Așa, așa, de amatori cum ai spus tovără- decât celelalte colege. Al naibii, îmi ziceam în gând,
șele. De aceea noi ne-am gândit să facem mai mul- știe ghiujul să facă și alt fel de politică. Și gândul
te formații cu ajutorul dumneavoastră care ați fost meu s-a adeverit mai târziu când eu duceam în
repartizați la noi în sat. Eu cred că dumneavoastră spate aproape toată activitatea culturală, iar ea era
ați învățat fiecare câte ceva în școală așa că nu va directoare de cămin de unde lua o îndemnizație. În
fi greu să lucrați cu tinerii din sat seara, în loc să-i procesul verbal am fost trecuți fiecare de ce forma-
vedem la bodega din sat, mai bine să le ocupăm noi ții să răspundem.
timpul la Căminul Cultural unde să învețe ceva. De -Tovarășe secretar, nu mă puneți instruc-
aceea am vorbit cu tovarășul președinte al Sfatu- tor de pomană că eu habar n-am să dansez.
lui Popular și secretarul Comitetului Comunal de -Tovarăși, vă atrag atenția că noi aici nu
partid ca în satul nostru să înființăm următoarele ne jucăm. Cum dumneata n-ai fost într-o echipă de
formații: brigadă artistică, o echipă de dansuri de dansuri niciodată?
asta, cum le spune… populare, un cor ori dacă nu -Am fost, dar eram cel mai slab dintre toți.
măcar un grup vocal, un montaj de acesta cu poe- -Nu-i nimic tot o să-ți amintești ceva. Și
zie și cu muzică, cum îi zice? până la concursul de pe comună mai este. Și vă rog
-Literar-muzical, completă același, dintre nu mai vociferați că pe altcineva nu am pe cine
noi. pune. Vreți nu vreți trebuie să faceți și asta dacă
-Așa, literar- muzical că dumneavoastră, vreți să luați un salariu de aici din sat de la noi. Ați
văd de la început, vă pricepeți la asta. Avem ne- terminat procesul verbal?
voie și de un director al Căminului Cultural care -Da, mai am încheierea.
să conducă toate aceste activități în lipsa noastră, -Da, scrieți drept pentru care am încheiat
a celor de la partid. Ne-ar trebui și o orchestră de prezentul proces verbal. Ați scris?
muzică populară dar în sat nu prea avem talente. -Am scris.
Avem unul Silvestru care cântă foarte bine din flu- -Nu trebuia, am uitat de sport.
ieraș. A luat și premii la nivel regional. La nevoie -Și acum ce fac?
o să-l folosim pe el la toate formațiile că e flăcău -Anulezi ultima foaie și scrii mai departe
înțelegător. despre sarcinile ce revin pentru sportul din satul
-N-am mai văzut brigadă artistică de agi- nostru. Tovarăși, aveți răbdare! N-am terminat tre-
tație cu fluier,comentă una, tot dintre noi. buie să mai preluați niște sarcini pe linie sportivă.
-N-ați mai văzut? Foarte bine, o să vadă Trebuie să avem în sat o echipă de fotbal, una de
la noi! Să le arătăm că fluierul strămoșesc poate fi volei și una de oină.
folosit și la brigada de agitație. Da putem să arătăm -Dar eu nici măcar n-am idee cum se joa-
că deși suntem o mână de oameni în satul nostru că oina!
dacă ne strângem la un loc putem deveni un pumn -Te duci în satul vecin. Acolo au ei o echi-
pentru educația sătenilor. pă renumită. Te duci și îl întrebi acolo pe respon-
Să vadă și ei altceva nu numai sapa și coa- sabilul echipei.
sa pe care le-au moștenit de la înaintașii noștri. -Vreți să spuneți antrenor?
-Deci putem face educație cu pumnul, -Și ce, antrenorul nu este responsabilul
conchise iar unul dintre noi. echipei? Cum o mai întoarceți dumneavoastră ti-
-Tovarășe, nu încerca să-ți bați joc de spu- neretul care vreți să aveți întotdeauna dreptate!
sele mele și nu-mi răstălmăci vorbele. Am impresia După ce au fost stabilite sarcinile și pe li-
că ești cam obraznic! Eu vreau să-ți spun că dacă nie sportivă am plecat fiecare spre casele noastre. A
nu te liniștești n-ai să mai ai loc la noi cât de cu- rămas numai tovărășica ce trebuia să termine pro-
rând. Dar să lăsăm vorba și să trecem la treabă! To- cesul verbal.
varășa, dumneata tovărășico, vino aici lângă mine Și uite-așa noi am crezut că vom lucra în

94 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Proză

învățământ dar ne-am trezit cu alte sarcini mult un mic spectacol.


mai importante pe cap. Seara ne adunam la Cămi- Cel mai frumos era la concursuri când ve-
nul Cultural și încercam să facem ceva, pe cât ne nea juriul de la raion și chiar de la regiune să trea-
pricepeam dar prezența tinerilor din sat era foarte că în revistă toate „producerile artistice” din zona
slabă și nici noi nu eram prea entuziaști încât să ne respectivă. Odată, înaintea unui concurs la Casa
sacrificăm pe altarul culturii din sat. Totuși când de Cultură din orașul reședință de raion, unde ne
era nevoie de vreun program artistic pe scena că- aflam am avut o ceartă îngrozitoare cu un alt regi-
minului scoteam elevii care se remarcaseră la ser- zor de brigadă care mă acuza că i-am furat melo-
bările școlare și, în loc de teatru însăilam un dialog dia „Una palloma blanca” melodie în vogă la acea
dintre doi tineri. Cu greu am reușit să strângem vreme și am folosit-o și eu. Degeaba încercam eu
șase perechi de dansatori care fuseseră învățați de să mă dezvinovățesc că a fost o întâmplare, el mă
o colegă a noastră din Ardeal dansuri ardelenești amenința cu repercursiuni groaznice dacă nu re-
deoarece ea provenea de acolo. Vă închipuiți dan- trag melodia din așa zisul spectacol. N-am retras-o
suri ardelenești în mijlocul Bucovinei!? și mi-a părut rău după aceea, pentru că toate for-
Brigada artistică de agitație de care răs- mațiile, fără nicio excepție, folosiseră această me-
pundeam eu era un fel de montaj literar de slavă a lodie.
partidului, a conducătorilor și a oamenilor din sat. La repetiție venea înaintea unui așa zis
Textul brigăzii îl alcătuiam din fragmente de poezii spectacol și tovarășul secretar cu propaganda care
culese din ziare ori din cărți fără a mai fi nevoie să intervenea în timpul repetițiilor.
menționez de unde le luam. De aceea fiindcă eu fă- -Ascultă tovărășele, dumneata care ai grăit
ceam acest melanj poetic am câștigat stima câtorva ultima dată de ce n-o faci mai cu suflet? Spune din
săteni care credeau că eu aș fi autorul unor versuri inimă ce ai de spus și nu sta așa posomorât vreau să
mai de Doamne-Ajută. văd pe fața dumitale un zâmbet revoluționar.
În vara următoare am fost trimis la Școa- -Vă rog tovarășe secretar l-am abordat eu,
la de Artă de Amatori din județ la secțiunea regie dacă tot ați intervenit, vă rog să-i arătați dumnea-
brigăzi. Aici câțiva profesori se străduiau să ne în- voastră că pe mine nu vrea să mă înțeleagă!
vețe fiecare câte ceva. Despre text am învățat că el -Ce să-i arăt?
trebuie să aibă mai multe părți: partea introductivă -Problema cu zâmbetul revoluționar.
cu un adânc conținut patriotic și politic, arătând -Asta nu-i treaba mea, e a dumitale tova-
realizările regimului democrat popular, ale condu- rășe instructor! Spunea tovarășul uitându-se mus-
cătorilor la nivel de țară, apoi coboram la regiune, trător la mine.
raion, comună și ne opream la sat. După laudele Nu, pe vremea aceea nu se știa de nici un
cuvenite aduse satului și sătenilor trebuia să critici plagiat. De aceea multe brigăzi aveau același text
ceea ce nu mergea bine și metehnele țăranilor: be- fără să scandalizeze pe nimeni.
ția, lenea, adulterul, bârfa, invidia, furtul,religia și Îmi aduc aminte de vremea când eram
altele. După aceea trebuia să ne „întoarcem înapoi” elev și eram interpret de brigadă, când o tovarășă,
cum ne spunea tovarășul secretar cu propaganda, la fel ca mine, fusese obligată să facă o brigadă cu
și să arătăm meritele regimului democrat popular, pionierii și un cântec spunea așa:
ale partidului și ale conducătorilor săi precum și ,,Sîntem cine sîntem
mulțumirile noastre pentru viața fericită pe care Și ne recomandăm
o duceam. În programul de brigadă erau de toa- O grupă de artiști...
te: poezii, cântece, recitări, scenete și monoloage, pionieriști”
dans, pantomimă ș.a. Închipuiți-vă că instructorul și de aici de la puncte puncte, nu mai știa
de brigadă, el însuși un neavenit în domeniul artei, textul pe care-l auzise undeva și atunci a inventat
avea la dispoziție un grup de diletanți care, după un cuvânt care și azi îmi răsună în minte, pionie-
oarece repetiții, trebuia să iasă pe scenă și să se dea riști. Săraca limbă română trebuia să plătească și ea
în spectacol. Și e drept cei mai mulți se dădeau în un tribut pe altarul artiștilor amatori. Cel mai greu
spectacol și nu erau în stare să prezinte cât de cât era să alcătuiești textul care îți revenea ca sarcină

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 95


Proză

în calitate de instructor. Îmi aduc aminte de un text Cum motorul este ceva? Trebuie să-mi
în care începusem și eu să încropesc câteva versuri spui direct ce este un motor! Așa n-are nici un rost
a fost respins cu înverșunare. Textul începea cam ce înseamnă ceva? Trebuie să explici!
așa: -Am explicat că omul e mai presus decât
„Vine iarna-n Bucovina motorul.
Stele mii plutesc în zbor -Nu merge!
Și s-așterne ca smântâna -Dar dacă spun că dumneavoastră sunteți
Neaua albă-ncetișor.” cineva, merge?
-Cum ca smântâna? -Cum adică? Sigur că sunt cineva!
-Bine, ca smântâna! -Vedeți așa-i și cu motorul, și el este ceva,
-Dar eu n-am mai auzit așa ceva. Ce are i-am replicat eu crezând că i-am închis gura.
omătul cu smântâna? -Nu mă interesează eu îți spun să schimbi
-Sunt albe amândouă neaua și smântâna. că nu-mi sună mie bine la ureche.
-Asta nu merge să ieși pe scenă cu ea! Să -Să întrebăm un profesor de limba româ-
schimbi smântâna de aici! nă ori un instructor de la raion!
-Și ce să pun în loc? -Care va să zică dumneata vrei să umbli
-Găsești dumneata. cu pâra?
-Lapte bătut, iaurt, lapte acru, lapte dulce? -Nu, dar vreau să văd unde e dreptatea.
-Tovărășele, eu văd că iar începi să sari -Dreptatea? Află tovărășele că între mine
calul! și tine dreptatea e totdeauna la mine pentru că nu
Uite aici! Cum vine asta? m-a pus partidul degeaba aici, a avut încredere în
„Zică-oricine ce o vrea mine!
Un motor este ceva! Nemaiavând nicio altă ieșire din această
Mai presus de-orice motor situație am schițat și eu un zâmbet revoluționar
Este omul creator.” spre tovarășul secretar cu propaganda.

96 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Apostrof

Un infern numit Aiud,


Gherla, Sighet...

Magda URSACHE
Un proiect rămas nerealizat de Petru Ur- ateo-bolşevic, ca să nege ţelul „experimentului Pi-
sache se intitula Un pământ numit Aiud. Se putea teşti”, declarat de Mihai Buracu „murdărirea a toţi
numi Un infern numit Aiud, dar şi Un pământ nu- şi a toate”(Tăbliţele de săpun de la Itşep-It). Tartorul
mit Gherla, Un pământ numit Sighet, Un pământ Nicolschi afirma, într-un interviu, luat în 1992 de
numit Mislea, Un pământ numit Văcăreşti, Un pă- Lucia Hossu- Longin pentru Memorialul durerii, că
mânt numit Tîrgşor...Câte nume nu are pământul „experimentul Piteşti” nici n-a existat, că-i „scor-
temniţelor, al casimcilor, al zarcilor...Cartea lui neala” lui Ierunca şi Goma. Au păţit ceva Pantiuşa
Petru, Istorie, genocid, etnocid, ediţie integrală, sub Bodnarenko ori Mişu Dulgheru- Dulbergher?
tipar la Eikon, în 2019, e o scară la cer pentru mar- „Cei mai mulţi au fost bravi”, scrie Ioan Ia-
tiri, pentru pătimitori ai închisorilor. Despre Cal- nolide despre generalii, ofiţerii, intelectualii închişi
varul Naţiunii Române Creştine, ca să-l scrie, Petru la Aiud. Vizat era îndeosebi tineretul creştin-orto-
a citit sute de mărturii ale suferinţei de neimaginat, dox. Şi tot Ianolide: „Se adunaseră acolo câteva mii
iar făptuitorii ar trebui judecaţi nu de vreun „tri- de tineri studenţi (...). Din punct de vedere politic,
bunal al poporului”, ci de Biserica Poporului. Aco- toţi erau anticomunişti.”
lo, la Gherla (construită de Maria Tereza), Valeriu Blestemul lui Radu Gyr, ştiut pe de rost de
Anania a fost bătut predilect la tălpi cu vână de bou Grigore Caraza şi pe patul morţii, sună:
(bătaie cumplită) de comandantul Enoiu, aşa cum „Aiudule, Aiudule,/ temniţă cruntă,/ Fă-
mărturiseşte în Memorii, Iaşi, Polirom, 2008. te, zăludule, piatră măruntă/Focul mănânce-te,/
Martiriul lung şi constant al Bisericii creş- că nu te mai saturi/ mereu vrei scâncete/ şi bei of-
tine l-a preocupat intens pe Petru Ursache. Pre- taturi// Vântul destrame-te, că nu-ţi ajunge! / În
oţilor întemniţaţi, bătuţi, schingiuiţi li s-a oferit marea-ţi foamete,/ mereu vrei sânge.// Grindina
moarte martirică prin baterea de cuie-n frunte, pe îndoaie-te/spele-te ploaie/lanţuri şi vaiete/să ţi le
viu, prin îngheţare în apa Canalului Dunăre-Ma- -nmoaie(...)Aiudule, Aiudule/fiară năucă/ face-te-
rea Neagră, moarte fără mormânt şi fără cruce. ai, crudule, /fum şi nălucă”.
Ioan Ianolide scrie, în Întoarcerea lui Hristos, Ed. Preoţii creştini au îmbogăţit sinaxarul
Christiana, Bucureşti, 2006, p. 145, că inspecto- sau ar trebui să-l îmbogăţească. Episcopul Vasile
rul puşcăriei de la Tg. Ocna i-a spus lui Valeriu Aftenie, după traseul impus de la Dragoslavele la
Gafencu, „sfântul închisorilor”: „Aici s-a terminat Mănăstirea Căldăruşani (lagăr-închisoare), a mu-
cu Hristos”. Terifiantele „metode” din puşcăriile rit la Văcăreşti, în mai 1950. Episcopul greco-cato-
crimei, groazei, calvarului sunt receptate cu indi- lic Ioan Suciu a murit la Sighet, fără judecată, fără
ferenţă cel puţin suspectă. Domnul Alexandru Flo- condamnare. Mormânt necunoscut. Episcopul de
rian etichetează negativ altruismul până-n moarte Lugoj Valeriu Traian Frenţiu a murit la Sighet, în
al lui Valeriu Gafencu. Reapar agenţii regimului 11 iulie ’52 şi a fost zvârlit la groapă comună. Le-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 97


Apostrof

it-motiv: fără judecată, fără condamnare. Episco- preferate de Lucian Blaga, a fost arestată în ’48, a
pul Alexandru Russu a murit fără slujbă, la Gherla, stat la Mislea, Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc zece
în ’63. Episcopul Ioan Bălan a murit în ’59, în DO, ani şi încă patru, după executarea pedepsei, tot la
fără judecată, fără condamnare. Episcopul Tit Li- Mislea, ca „irecuperabilă”.
viu Chinezu a murit îngheţat la Sighet, în 15 ia- Cercetătorii IICCEMER (institutul de In-
nuarie 1955; fără sicriu, l-au aruncat în Cimitirul vestigare a Crimelor Comunismului şi Memoria
Săracilor. Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, în Exilului Românesc) au trecut în dicţionar: 3802 de
1969 cardinal in pectore, a spus în ’70, în spitalul femei închise, 1454 mame, multe fără apartenenţă
Colentina, ultimele cuvinte: „Lupta mea s-a sfâr- politică; de-a valma, soţii, surori, fiice. Minore, ca
şit, a voastră continuă.” Iar noi am aşteptat căinţa Maria Ioana Cantacuzino, fiica lui Bâzu şi a An-
torţionarilor. căi Diamandi, nepoată a lui George Enescu; a fost
În RPR penitenciară, pe certficatele de de- arestată ca „subversivă” la 16 ani, în 1952, şi dusă la
ces, securiştii scriau, la motivul decesului: tensiune Rahova. Mama n-a ştiut nimic de fiica ei. Trei ani
arterială, insuficienţă circulatorie, miocardită cro- de Văcăreşti, Jilava, Ghencea, Pipera, Tîrgşor, Mis-
nică, TBC. Ce provocase aceste boli, pe înţelesul lea. Ieşită, a lucrat ca ajutor de sudor, ca taxatoare
tuturor, tortura, nu intra în discuţie. IRTA, ca şamponieră la un coafor, până a plecat în
În 1951, când veneau deţinuţii, directorul Franţa, în ’80. Fiica lui Petre Roman, vorbind vru-
închisorii, ceferistul din Tecuci Gheorghiu le striga te şi nevrute la televizor, povesteşte cum era să-şi
„bandiţilor” că ei, torţionarii, au fost prea binevoi- piardă viaţa, după ’89, şi că tata-premier a trimis-o
tori, că ar fi trebuit ucişi chiar la arestare (Octavian în Franţa, tocmai la Paris, ca s-o salveze. Era ame-
Voinea, Masacrarea studenţimii române, Ed. Maja- ninţată de cine? De minerii care loveau la cap stu-
dahonda, Bucureşti, 1996). După CIA, scrie Oct. denţii pe străzile capitalei (pe liderul manifestaţiei
Voinea, în 1956, în Bucureşti, erau 17.000 de agenţi din Piaţa Universităţii, Marian Munteanu, aproape
ai Securităţii; în restul României, 70.000. Mâna bă- că l-au ucis) sau se luptau cu cele 15 maşini de scris,
tăuşă a lui Gheorghiu era Niki Marcu. Sugruma, la sediul PNŢ din Bucureşti? Frumosul, chiparosul
bătea cu capul de perete, „aşa cum baţi un măr ca premier ne-a împobobit fondul principal de cuvin-
să-l putrezeşti” (Virgil Maxim, Imn pentru cru- te cu vocabula rom, ca să se ivească şi să crească o
cea purtată, Ed. Antim, 2002). Şi tot Maxim scrie confuzie dorită între rom şi român, între romincă
cum a fost torturat unul dintre capii rezistenţei din şi româncă, între limba cea română şi cea romă.
Vrancea, Mihai Timaru, jerfă neconcludentă pen- Iar Roman şi fosta-i soţie orientalista nu prididesc
tru senatorul PSD Şerban Nicolae. Şi contestată. să laude eroismul tatălui, respectiv socrului Val-
De acelaşi senator. Scrie Vasile Scutăreanu că, după ter Roman, luptător în Spania pentru cauză, agent
o răzvrătire contra regimului inuman de temniţă, NKVD, politruc la Radio Moscova, şef abil peste
grupul lui Agapi a fost băgat în zarcă; pe toţi i-a maşinăria propagandistică a Editurii Politice...
ucis gerul; s-au strâns unul în altul şi aşa, îngheţaţi, Dorina Potârcă a trecut prin lagăre
sudaţi de ger, i-au dus într-o căruţă la groapa co- (Ghencea, Popeşti-Leordeni, Pipera, Dumbrăve-
mună din Râpa Robilor. ni), numai pentru că era soţia lui Virgil Potârcă,
În Casimca, talpa iadului din Reduitul ministru al Justiţiei, al Agriculturii şi al Lucrări-
Jilavei, se aflau, în ’58, Costache Oprişan, Marcel lor Publice, din partea PNŢ. După ce lucra la dig,
Petrişor, Părintele Calciu, Iosif V. Iosif. Erau închi- adormea mergând. După eliberare, în ’54, n-a pu-
sori speciale şi specializate. Aiud: corecţie- reclu- tut fi decât muncitoare, vânzătoare... Greu, foarte
zie-muncă silnică; Braşov – recluzie; Caransebeş, greu, a obţinut un post de profesoară suplinitoare,
Satu Mare, Văcăreşti, Craiova, Constanţa, Iaşi, Ora- navetistă. Iar Ecaterina Madgearu, deşi soţul fusese
dea - corecţie; Cluj: toate categoriile de pedepse; ucis de legionari în ’40, a stat închisă între ’53-’54,
Suceava: arest, carceră, carceră grea; Doftana: reci- ca soţie de fost demnitar. Mihaela Vulcănescu a
divişti, pedepse disciplinare; Ocnele Mari: muncă fost închisă doar ca soră a lui Mircea Vulcănescu;
silnică; Gherla: institut corecţional; Mislea: femei, Măriuca, doar ca fiică.
toate categoriile de pedepse; tot pentru femei, Măr- Soţia lui Gh. I. Brătianu, Elena Sturza, a
gineni, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni, Arad (exclu- fost şi ea arestată în ’51. Cei trei copii, trimişi afară,
siv femei), Lagărul „Anghel Saligny” din Dobro- nu şi-au mai văzut tatăl, mort la 55 de ani, în ’53,
gea. Aspazia Oţel Petrescu, una dintre studentele în celula 73 Sighet. Elena a murit în exil, în ’70. O

98 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019


Apostrof

familie distrusă. Mara Lazăr, soţia lui Ilie Lazăr, nu Gafencu, pe Iustin Pârvu, pe Mircea Vulcănescu,
şi-a trădat soţul după înscenarea de la Tămădău. pe Petre Ţuţea, pe Radu Gyr, alături de Ion Coja,
Ca membră PNŢ, câştigase alegerile contra lui I.C. Lucia Hossu Longin, Dan Puric?
Parhon şi a fost pedepsită crunt pentru asta. Ilie În Săptămâna Patimilor, 2019, Octav Bjo-
Lazăr a recunoscut dangătul de clopot al bisericii za e din ce în ce mai singur. Martorii şi pătimitorii
din localitate, dăruit de familia sa în urmă cu 150 gulagului românesc dispar. Nici fiul său n-a putut
de ani şi doar aşa a ştiut că se afla în închisoarea urma facultatea pe care şi-a dorit-o. Iar din 2014
din Sighet. Niculina Mihalache nu şi-a denunţat până azi, preşedintele a decorat doar 55 (pe ce cri-
soţul, pe Ion Mihalache, arestat tot la Tămădău. terii?) din cei 100 propuşi de Asociaţia Deţinuţilor
N-a ştiut când a murit, închis la Râmnic.Ea a făcut Politici.
închisoare grea, a avut DO în Bărăgan, casa i-a fost Dosariada (care ucide) contra actanţilor
luată şi a sfârşit într-un cămin de bătrâni din Bu- politici opozanţi continuă. Cercetătorii CNSAS se
cureşti, în ’73, după zece ani de trai mizer. A murit descalifică atunci când scot, pe sărite, dosare, când
de Înălţare. din dosare dispar anume pagini, anume nume, de
Arlette Coposu a dispărut 14 ani; închisă, unde şi tupeul celor devoalaţi. Ca boier Stolnici,
fără drept de vizite, medicamente, pachet de acasă. denunţiant, ca să zic aşa, al Ieruncilor, ca Lucian
Condamnată la 20 de ani de muncă silnică (spionaj Boia, „agent anti-emigraţie”, tocmit de Pleşiţă şi
pentru Franţa), în fapt, pentru că frecventa Biblio- de Mihai Caraman. Cercetătorul Mădălin Hodor
teca Franceză din Bucureşti. Temniţe: Malmaison, a şi aflat că Iancu Marin era informatorul „Călin
Jilava, Văcăreşti, Mislea, Miercurea Ciuc, Oradea. F.”, recrutat la Aiud de Direcţia a IV-a. Fiica sa –
Ana Pauker, unealta Sovietelor, declarase Institutul scrie presa – a murit pe 21 decembrie ’89. Avea 27
Francez „oficină de spionaj”, în şedinţa CC din 20 de ani, era încă studentă, pentru că au eliminat-o
0ct. 1948. Serge-Henri Parisot a fost expulzat. Cor- din facultate după ce tatăl fusese arestat şi trimis la
neliu Coposu fusesese şi el arestat la Tămădău, în Aiud.
’50. A revăzut-o pe Arlette după 14 ani. Bolnavă de Tehnica dezinformării e adusă la zi, ca şi
cancer, s-a stins repede. Nu şi Ana Pauker, subal- metoda ştiri false, semănând frică. E mai rentabil
terna lui Valter Roman, traducătoare la Editura Po- să n-ai opinie, ca să nu intri în grila gândirii inco-
litică, cu domiciliu la vilă. rect politice. Europarlamentarul Cristian Preda a
Scrie Virgil Maxim: „cu lanţuri la picioa- închis telefonul Sorinei Matei, care, în emisiunea
re, am fost trimişi în închisoarea Tîrgşor. Trupul din 12 aprilie 2019, de pe B1, i-a cerut părerea pri-
îmi era legat, duhul însă nu.” Asta în vremea când vind premierea de către GDS a procurorului Lazăr.
patria trebuia să fie URSS. Dar postdembrist, când Pe cale de consecinţă, Augustul şi-a dat tupeul pe
patria vrea să fie în constructul UE, de ce torţionari faţă, propunându-şi, culant, să dea premiul său di-
ca Pauker, Nicolschi, Drăghici, Pleşiţă sunt absol- sidentului Iulian Filip, deşi îi prelungise condam-
viţi de păcate? O torţionară ca sârboaica Vidosava narea la temniţă grea.
Nedici, „sadica Vida”, a scăpat nepedepsită. Vidma Din sumarul creionat pentru Istorie, geno-
asta s-a dat, după revoluţie, spioană în favoarea cid, etnocid, lui Petru Ursache îi rămăsese de scris
lui Broz Tito şi a fost scăpată peste graniţă, întâi la „Războiul nevăzut”, I şi II. „Războiul contra crucii
Viena, apoi la Belgrad. continuă”, notase pe o fişă de lucru, trimiţând la o
În Săptămâna Mare a lui 1952, 53 de rude carte apărută la Ed. Carpathica, pe care n-am re-
ale demnitarilor (lotul: „familiile demnitarilor”; uşit s-o găsesc în biblioteci şi în librării. Cenzura
motivare: „elemente dubioase”) au fost arestate. moare, dar nu se predă. Petru n-a mai apucat să
Chinurile de care au avut parte copiii în temniţa afle că micul Macron vrea să dea catedralei gotice
Târgşor sunt inimaginabile. Sistemul concentraţi- o alură nouă, de „artă contemporană”. Şi proiectele
onar a băgat în puşcării copii de politicieni, care, curg. Ce, mai avem nevoie de civilizaţie medievală,
apoi, n-au putut face şcoală. Iar nouă ni se cere de cult creştin, când e în trend cultul ecologist? Ia
ca nu cumva să discriminăm rubedeniile Voss, să-i punem, pe acoperiş, catedralei Notre Dame o
Tismăneanu, Florian, Mizil... Îl vedeţi venind pe fermă ecologică într-un cub de sticlă!
domnul Alexandru Florian în 14 mai, în Piaţa Re-
voluţiei, la Ziua naţională de cinstire a martirilor Ce mai avem de făcut? Să aşteptăm ca
din temniţele comuniste, ca să-i onoreze pe Valeriu prezentul să devină trecut?

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 99


Opinii

Bucătăria vie (2)

Petru URSACHE
Mitologie şi istorie. Viaţa satului patriar- îndopată cu furaje şi cu prefabricate, ca să aibă faţă
hal se petrecea, potrivit reglementărilor de obştie, comercială şi solicitare rapidă la abator.
între dangătul de clopot şi scîrţîitul cobzei, în zilele Mai intra sub observaţie mîncarea de post,
îngăduite pentru cîntec şi pentru horă; un calendar trezind multă curiozitate călătorului. Nu era vorba
de muncă grea, în zilele săptămînii lucrătoare, de doar de opusul abundenţei, cît de abstinenţă voită,
rugăciune tăcută sau de veselie. Străinul în trecere îndurată, uneori, chiar în vecinătatea cămării pline.
nu putea să-i înţeleagă uşor pe autohtoni după rit- Faptul părea rătăcire, nebunie în care cădeau bieţii
mica vieţii cotidiene: arătîndu-se cînd în grupuri superstiţioşi, săraci cu duhul. Brillat-Savarin con-
compacte, în aparentă şi derutantă dezordine, cînd sacră postului un capitol separat, de fapt, minuscul,
risipindu-se prin bordeie şi pe cîmpuri. Marea co- în Fiziologia gustului. El este tratat succint şi critic
lecţie de însemnări ale călătorilor apuseni, în trecere din motive uşor de înţeles la un adept al lui Voltaire,
cu diferite interese, aşa cum se prezintă în ediţia în- participant activ şi pe baricade la revoluţia din 1789;
grijită, mai întîi, de Maria Holban, aduce informaţii şi convins, ca un comunist avant la lettre, că preoţii
contrariante. Documentele respective sunt pătrunse erau „duşmani ai statului şi ai noii ordini sociale”.
cînd de critici aspre la adresa carpaticilor, cînd de Cei atinşi de sindromul postirii „au crezut că dacă
caracterizări entuziaste. Aşa se întîmplă totdeauna îşi canonesc trupul atunci cînd sufletul este deznă-
cînd operează prejudecăţile şi criteriile neadecvate. dăjduit, vor putea atrage milostenia zeilor; ideea
De regulă, prima impresie este aceea de aceasta a cuprins toate popoarele şi le-a inspirat do-
primitivism şi de exotic în înfruntarea dintre cul- liul, jurămintele, rugăciunile, jertfele, crimele şi în-
turi şi în întîlnirea cu celălalt. Apoi lucrurile se mai fometarea de bună voie”.
ameliorează, cum s-a văzut, cel puţin ficţional, în Comuniştii de mai tîrziu nu gîndeau altfel.
privinţa Abatelui de Marenne. Rezervele se ivesc La drept vorbind, mai comod este pentru omul mo-
oricînd şi oriunde în societatea tradiţională, prein- dern să găsească ţapi ispăşitori printre slujitorii bise-
dustrializată, cînd privirea se îndreaptă neabătut în- ricii, pentru a-şi crea iluzia libertăţii de sine, a eu-lui
tr-o singură direcţie. Războiul imaginat de Malthus personal, în direcţie strict socio-antropologică. Dar
şi împotriva lui, ne spun economiştii de eră nouă, se antropologia din toate timpurile (fără „socio”, o sin-
cîştigă mărindu-se producţia cu orice preţ, în aşa fel tagmă „de dînşii inventată”) nu confirmă că postirea
încît oferta să depăşească cererea, preţurile să scadă ar avea ţintă „milostenia zeilor” şi nici nu este con-
substanţial şi în joacă riscantă. Vorbim de „inginerii vingătoare, chiar dacă s-ar ajunge la abstinenţa cea
financiare”. Cei ce gîndesc astfel ştiu că omul mo- mai aspră. Problema nu poate fi dezvoltată în aceste
dern este stăpînit de pofte şi de curiozitatea încercă- cadre, iar, la o adică, nu avem dreptul moral să le im-
rii de reţete variate şi bine monitorizate prin retorica punem înaintaşilor propriile noastre condiţionări;
audio-vizualului. El pune mai presus aspectul de ne mărginim la constatări exacte, de proces-verbal,
valoarea nutritivă a bucatelor. Cantitatea primează. fără risipă de retorisme în chip de instanţă juridică.
Pe această cale, se întovărăşeşte cu vita din grajd, Cu mai multă încredere ne putem adresa

100 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Opinii

textelor consacrate şi sapienţiale (mitologie, paremi- aceasta. Căci „nu numai cu pîinea de pe masa zilni-
ologie) sau sfinte (biblice, eclesiastice). Citim într-un că”, obţinută din greu, are să se hrănească omul de zi
document fundamental despre post, datorat Sfîntu- cu zi pentru a se regăsi ca fiinţă împlinită. Iar dacă
lui Vasile cel Mare: „Teme-te de pilda bogatului dată secvenţa ritualică a Frîngerii pîinii (nu a „ruperii”)
de Domnul în Sf. Evanghelie. Desfătarea vieţii l-a şi a stropului de vin împărtăşit reactualizează Cina
aruncat în focul iadului. Se pîrjolea de văpaia cupto- euharistică duminică de duminică, fapta angajează
rului, nu pentru că era învinuit de nedreptate, ci de direct numai pe credincioşii din naos; cei din pro-
prea multă mîncare şi desvăţarea ca să ştergem acel naos şi din tindă fiind rînduiţi să le vină vremea. Cu
foc este nevoia de apă. Dar nu numai pentru viaţa ce nu se împacă Biserica? Iată o colindă:
de dincolo ne este folositor postul, ci chiar trupului „Sus la poala raiului,
nostru este trebuincios”. Domnului Doamne,
Aşadar, nu porunca vreunui zeu tiran Şade Maica Domnului
dictează comportamentul gastronomic, ci măsura C-un pahar galbîn în mînă,
şi prevederea. Şi Savarin are uneori în vedere regi- Tot închină şi suspină.
mul controlat, citînd multe victime ale desfătării şi Vin îngerii şi-o întreabă
lăcomiei, iar ştiinţa modernă recomandă postul ca Ce tot plîngi, Măicuţă dragă?
variaţie, dar şi ca sănătate a trupului. Calendarele Da eu cum să nu mă plîngu,
populare, reprezentînd ştiinţa ştiinţelor antropolo- Căci sunt oameni pe pămîntu,
gice, ordonează cursul vieţii cu toate evenimentele Dimineaţa cînd se scoală,
de interes vital: mese obişnuite sau închinate unor Nici pe obraz nu se spală,
zile faste, muncii zilnice ori pe sezoane, momente Ci se duc la făgădău,
„de trecere”, pomeniri. Zilele săptămînii, lunii, anu- Suduie pe Dumnezeu,
lui sunt anume distribuite, după nevoi, în „de frupt” Nu se tem că-i potopeşte,
alternînd cu „de post”, într-o ordine „de urcuş” şi Şi pe toţi îi prăpădeşte” .
„de coborîş”, ceea ce ţine de intuiţia şi de socoteala Cu atît mai mult, credinţele mitologi-
omului practic, nu de teama zeului mînios. Faptul că co-folclorice nu sunt restrictive la modul manifest.
zilele ca unităţi simple ori grupate sunt patronate de Dacă hrană înseamnă viaţă, de ce nu s-ar încerca
personaje alese înseamnă prilej de veneraţie, dar şi prelungirea acesteia pînă la infinit, la nemurire? O
de a fixa, dînd prestigiu momentelor avute în vede- ipoteză încercată în basme putea fi corelatul existen-
re, spre folosul şi, de ce nu, bucuria omului. ţei, „planta vieţii” asociată cu „apa vie” (în opoziţie
Să ne reamintim cuvintele Ecclesiastului: cu „apa morţii” şi cu plantele otrăvitoare) Erau, în
„Cu adevărat, iată ce am văzut că este bine şi frumos. vechime, încercări pe cont propriu. Primitivii visau
Să mănînce şi să bea şi să trăiască omul bine din tot la forme nutritive miraculoase, tip soma, de care se
lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii bucurau zeii. Depuneau în această privinţă multă
dăruite lui de Dumnezeu”. rîvnă spre căutare şi cunoaştere, după scenarii epice
Unde este restricţie aici? Sf. Pavel îi reco- fantastice. „Poporul, în creaţiile sale, antropomorfi-
manda lui Tit să bea „puţin vin” pentru a-şi reveni zează nu numai pe Dumnezeu, îngeri şi demoni, ci
din slăbiciune fizică; Iisus Hristos îşi arăta şi el faţa şi zilele săptămînii: Sf. Vineri, Sf. Miercuri, Sf. Du-
la nunţi şi la mese, fie în compania „credincioşilor” minică, şi de asemenea soarele, stelele, luna, focul,
ori a „necredincioşilor”, ospătîndu-se împreună din vîntul, ploaia etc. Toate aceste antropomorfizări
bunătăţile pămîntului. În Sfintele Evanghelii apar sunt încadrate în nişte povestiri pur imaginare care,
cuvinte despre regulile postirii. Ele trebuie respecta- în majoritatea cazurilor, nu au substrat scripturis-
te în taină, întrucît privesc persoana răspunzătoare tic. Credinţa poporului ar fi deci antropomorfică, o
şi în reculegere cu sine; iar Sf. Luca îl întîmpină pe credinţă în care s-au strecurat suficiente motive din
cititor cu versete care poartă în titlu formulări pre- religiunea primitivă”.
cum: Despre smerenie în ospeţe, Pilda cu cei poftiţi la Antropomorfizare egal „căutare”. În raport
cină, etc. Dacă Iisus a prefăcut apa în vin, ca un ada- cu asemenea fenomene spontane, după legile ora-
os corectiv, după ce nuntaşii se ghiftuiseră la Cana lităţii, ştiinţele moderne se organizează în instituţii
Galileii, fapta sa de învăţătură se cuvine gîndită cu autonome, formează specialişti cu pregătire de labo-
prudenţă. Desigur, masa mesianică, pe cîmp des- rator şi de bibliotecă, reluînd demersul înaintaşilor
chis şi cu mulţime, se face în chip euharistic, pentru într-un regim de gîndire sistematică şi pozitivistă.
atragerea spre credinţă, cum o dovedesc pildele cu Nu se poate spune că nu eşuează; adeseori se văd
peştii şi cu înmulţirea pîinilor. Cît despre Cina cea nevoiţi să ia lucrurile de la capăt, asemenea precede-
de taină, ea priveşte mai mult decît omul din lumea cesorilor analfabeţi.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 101
Opinii

Postul şi cumpătarea nu sunt acelaşi lucru. Duceţi-l, pe pămînt, de-unde-a venit!”.


Se apropie prin ideea de prudenţă şi îndeplinesc, Morala e simplă şi dură. Ea se traduce prin
deopotrivă, funcţii curative. Confirmarea o găsim, emistihul: „Chemarea lui aceasta-i!”. Adapa nu este
iarăşi, în documente consacrate, chiar dacă provin vrednic de nemurire: rămîne fatal redus la condiţia
din zone culturale diferite ca fond şi orientare: „Este de om, drept urmare moartea triumfă asupra-i. Di-
lucru nebunesc să nu te bucuri de sănătatea sufletu- ferenţa îi uneşte surprinzător pe Sf. Vasile cel Mare
lui, dar să te întristezi de schimbarea mîncărurilor, şi pe Plinius, în planul ontologiei, al promovării fi-
arătînd că-ţi face mai mare bucurie plăcerea decît inţei. Explicabil, dacă intrăm în fondul lucrurilor:
purtarea de grijă a sufletului. Săturarea opreşte plă- unul vine dinspre religie, celălalt din direcţia medi-
cerea la pîntec; postul, însă, urcă folosul la suflet”. cinii (cu implicaţii mitologice), cele două forme de
Şi un exemplu paralel: „între tratamentele meditaţie asupra individului ca individ, ca realitate
cu efect imediat se consideră a fi abţinerea de la ori- umano-cosmică. Pe de o parte se pledează pentru
ce fel de mîncare, sau de la băutură, în unele situaţii calitatea sufletească a acestuia, pentru atribute des-
de la vin sau carne, în altele de la băi, după cum o prinse din comuniunea cu Persoana divină. Este ilus-
cere sănătatea fiecăruia. Între acestea se numără şi trat paralelismul antropologic Om-om; pe de alta,
exerciţiile fizice, ridicarea tonului vocii, aplicarea de se încearcă delimitarea de omul abstract, invocat cu
alifii, masajul cu măsură; de fapt, masajul întăreşte predilecţie de la pitagoreici la şcoala socratică. Reli-
pielea, cel uşor o înmoaie, cel excesiv subţiază cor- gia şi morala au descoperit omul „păcătos” (şi rău),
pul, iar cel moderat îl fortifică, între practicile cele medicina l-a luat în seamă pe bolnav. Descoperirea
mai eficiente se află, însă, plimbările pe jos şi cele epocală a şcolii hipocratice, resimţită şi astăzi, a fost
cu diferitele mijloace de transport; echitatea este de aceea că nu există maladii preexistente, ci bolnavi la
mare folos pentru stomac şi pentru coapse, naviga- modul concret, adică indivizi care contractează pe
ţia prentru ftizie, schimbarea de climă pentru bolile cont propriu anumite stări incomode pentru buna
de lungă durată”. funcţionare a organismului. Atenţia medicului se
Un prim eşec în căutarea hranei miracu- îndreaptă asupra individului pentru controlul cor-
loase, ca variantă la interogaţia premioritică privind poralităţii, după cum îndrumătorul spiritual are în
problematica morţii, cunoaşte o formă narativă în vedere îmbunătăţirea sufletească şi morală a acestu-
literatura vechilor babilonieni. Eroul predestinat ia. Sunt izvoare ale ontologiei, ştiinţă străveche care
să intre în rol este Adapa din oraşul Eridu, fiul ze- a prins contur îndeosebi în secolul al XX-lea.
ului Ea, care s-a unit cu o muritoare. Stăpînul zei- O încercare similară se află înscrisă în Epo-
lor, Anu, divinitate uraniană, îl cheamă pe Adapa în peea lui Ghilgameş. Aici problema capătă două feţe.
„cerul de sus” ca să-l ospăteze cu hrana nemuririi, Una narează într-o formă deghizată povestea ratată
adică să-l recunoască printre cei aleşi. Dar Ea, tatăl, a lui Adapa. Protagonistul, Ghilgameş, la sfatul ace-
cu grija-n spinare, a crezut că regele zeilor intenţio- luiaşi Ea, porneşte în căutarea plantei miraculoase,
na să-l piardă pe Adapa. Nu i-a înţeles intenţia ge- obsedat pînă la înfricoşare de enigma morţii; în alt
neroasă. Drept urmare, i-a dat fiului sfaturi care nu palier al naraţiunii, se cuprinde în chenar una dintre
l-au ajutat: încercările grele ale fratelui gemelar, Enkidu. Este
„Anu, stăpîn pe ceruri, dă poruncă: vorba de dorinţa lui Enkidu de „a se face om”, după
«Aduceţi hrana vieţii din belşug! ce a părăsit viaţa de pădure şi a intrat în lumea capi-
Făptura-i după gustul ei tînjeşte!...». talei, Uruk:
Şi hrană i-au adus celui flămînd. „Sălbăticiunile îl hrăneau cu lapte;
El n-a mîncat-o, însă, iar pe urmă, Cu ochi uimiţi priveşte-n jurul lui,
Cînd i-au adus şi apa vieţii, el Necunoscînd ce-i pîinea dulce, coaptă.
Nu se încumeta s-o bea, deşi Nu ştie ce-i pîinea, Enkidu!
Fiori treceau prin trupul lui de sete. Nici cît e vinul cînd îl guşti, de dulce.
Dar cînd i-au dat veşminte să se-mbrace, Harimtu, preoteasa, însă-i spune:
Le-a pus pe trup, nepregetînd de fel; - Enkidu, gustă pîinea - nu uita
Şi cînd i-au dat ulei s-a uns degrabă. Că ea e viaţa însăşi iar vinul
Anu îl întrebă atunci mirat: Pe care glia ni l-a hărăzit,
De ce mîncare n-ai gustat, Adapa, E darul cel mai scump.
Şi n-ai băut ca-n veci să fi trăit? Atunci Enkidu,
Stăpînu-mi, Ea, el mi-a dat răbdarea, S-a săturat cu pîinea ce i-au dat
Şi sfatul de-a nu bea şi-a mă hrăni! Abia ieşită, caldă din cuptoare,
Şi-Anu a zis: - Chemarea lui aceasta-i! Şi şapte vase a băut cu vin.

102 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Opinii

Prindea puteri şi mintea - şi ascuţea tru a procura păsări speciale, peşte, raci, moluşte şi
Şi-obrajii îi simţea cum i s-aprind. crustacee extraordinare şi chiar varietăţi alese de
Domol, pe urmă îşi întinse mîna vînat, precum şi animale de tăiere. Cronicile vor-
Şi, mîngîindu-şi lîna trupului, besc de bibilicile din Africa, de fazanii de la Marea
Ca oamenii şi-o unse cu ulei, Caspică, de păunii de la Media, care la început erau
Tînjind şi el ca să le fie - asemenea. folosiţi pentru decor, dar mai tîrziu şi în bucătărie;
Iar cînd, apoi, se-nveşmîntă în straie, de somonii şi de cormoranii de pe Nil, de stridiile
Se-nfăţişă la trup ca un bărbat”. din Helespont, ca şi de multe alte curiozităţi”.
O notă suplimentară şi în prelungire aduce Acelaşi ton îl auzim şi la Brillat-Savarin:
o naraţiune chineză, tot de vîrstă multimilenară, şi „Tot universul a fost pus la bătaie de către soldaţi şi
care dezvăluie, iarăşi, aspecte ale antropomorfizării. călători. Din Africa s-au adus bibilicile şi trufele, din
Un oarecare Peng-zu trezea curiozitatea semenilor Spania iepurii domestici, din Grecia fazanii Phasi-
pentru că se bucura de nesperată longevitate. Unii sului (Caucaz), din cele mai îndepărtate colţuri ale
o puneau pe seama unui leac provenit din ciuperca Asiei s-au adus păunii”.
arborelui de scorţişoară – guizhi; alţii observau că Nu în cele din urmă, fructele: „...caisele
Peng-zu făcea exerciţii fizice: alerga pe cîmpii, urca din Armenia, piersicile din Persia, gutuia din Sidon,
pe înălţimi. Aerul putea fi şi el un element mira- căpşunele din văile muntelui Ida şi cireşele, cucerire
culos. „În realitate, lucrurile nu stăteau nicidecum a lui Lucullus în regatul Pontului”.
astfel. Fapt este că Peng-zu se pricepea să gătească Nici europenii, cînd le-a venit rîndul să
o minunată supă de fazan. El l-a servit cu această pornească în aventuri coloniale, nu s-au lăsat mai
supă pe stâpînitorul ceresc, care a găsit-o nespus de prejos. Lor li se datorează transplantarea curcanului
gustoasă şi, foarte mulţumit, l-a răsplătit pe Peng- din America de Sud, ca să se întreacă în strălucire,
zu cu opt sute de ani de viaţă. Dar în pragul morţii, pe mesele celor bogaţi, cu fazanul adus din cealaltă
ambiţiosul Peng-zu a încercat un simţămînt de mare parte a lumii. Săracilor li s-au rezervat porumbul şi
părere de rău, socotind că nu trăise îndeajuns şi că cartoful, daruri din mult rîvnita „lume nouă”.
firul vieţii i se întrerupe în deplina înflorire a exis- „Luxul acesta, aflăm tot de la marele gas-
tenţei sale”. tronom şi fiziolog francez, îşi avea ciudăţeniile lui.
Apele încep să se aleagă: mai întîi, oamenii Aşa, de pildă, sindrofiile, unde se puneau pe masă
de zei. Primii preiau iniţiativa, chiar dacă ajung la mii de peşti sau de păsări sau mîncărurile al căror
rezultate care-i întristează; ceilalţi se simt diminuaţi singur merit era acela de a fi costat scump, aşa de
în capacitatea de donatori. Mai mult, apelează la ser- pildă tocana gătită din creierul a cinci sute de struţi
viciile muritorilor. În al doilea rînd, funcţia nutritivă sau o alta în care se vedeau limbile a cinci mii de
a alimentelor începe să fie înţeleasă şi pusă în apli- păsări.. .”.
caţie cu realism „ştiinţific”. Doar laptele îşi păstrează Ne mai spune alt autor deja citat: „La un
supremaţia mitică, menţinîndu-l pe nefericitul mu- banchet de nuntă din Franţa (sec. XIII-lea), se ser-
ritor pe treapta naturalului şi, totodată, în integrita- veau mistreţi, urşi, cerbi, raţe sălbatice, păuni, diver-
tea cosmică. Se experimentează mîncarea gătită: pe se fripturi, piure de oaie şi boi îngrăşaţi. Lebedele,
răspunderea omului, în imaginarul chinezesc; sub berzele, bîtlanii se găseau adesea pe masa marilor
patronaj divin la urmaşii sumerienilor, acolo unde seniori”.
legenda se pregăteşte să devină istorie. Ospeţele Ducelui de Orleans erau şi ele ce-
Fazanul (urmat de bibilică, raţă, curcan, lebre: „Ştim din surse sigure că pe masa lui tronau,
somn, cerb, mistreţ, trufe, fructe „alese”) va intra ca fineţuri de casă mare, fripturi împănate cu nema-
glorios în bucătăria împăraţilor, mai întîi, dar şi ivăzută frăgezime, plachii la fel de îmbietoare ca pe
a multor slujbaşi de curte, din vechi timpuri şi de malul apei şi curcani falnici burduşiţi cu trufe”. Toa-
pretutindeni. Cu fazanul, venit din mitologie, se te acestea şi multe altele sunt pomenite cu admiraţie
deschide seria trofeelor culinare, mîndria explora- de autorul Fiziologiei gustului, dovedind o autentică
torilor şi a gurmanzilor. În special romanii au reuşit disponibilitate gastronomică. Partea ciudată, dacă e
să internaţionalizeze bucătăria imperială, în sensul să-l credem, este că el însuşi depăşea „măsura”: par-
că provinciile cucerite depuneau la picioarele Romei ticipa la chefuri de rezistenţă, de tipul „care pe care”;
bogăţii culinare specifice, pe lîngă sclavi şi aur. „Cu şi i s-a întîmplat să-şi vadă adversarii de competiţie
cît felurile de carne şi ingredientele erau mai rare, mototol, pe sub masă.
exotice, costisitoare, cu atît erau mai bine aprecia- Nu erau pe gustul lui Mihail Sadoveanu,
te. Erau trimişi experţi pînă în cele mai îndepărtate nici al muncitorului cu sapa, deşi abundenţa era
provincii ale imperiului şi chiar în străinătate, pen- colosală, aici, în Carpaţi, şi la ea acasă. Problema

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 103
Opinii

dintotdeauna, pe aceste meleaguri, a fost şi a rămas în parte, ca şi aceea a Genovevei de Brabant surghiu-
aceea a potolirii agresivităţii gustului în cauză, sub nită în pustietăţi de început de lume, din: bureţi,
autoritatea raţiunii şi a bunului simţ. O însemnare pădureţe, alune, afine. „Acei slujitori ai lui Dumne-
de teren a folcloristului basarabean Petre V. Ştefănu- zeu, închinaţi unei discipline a spiritului, nu le era
că, unul dintre apreciaţii specialişti ai şcolii sociolo- îngăduită nici mîncarea de carne, nici băuturi ame-
gice Gusti, se cuvine reţinută: „Colindînd odată vara ţitoare. Într-adevăr, partea cea mai plăcută a cinei
prin nişte sate de pe Valea Nistrului de Jos, unde lor era o lamură care nu se mestecă şi nu se soarbe,
sunt multe livezi de pomi roditori, o femeie mi-a necunoscută oamenilor de rînd. Căci vorbele şi lu-
dat să mănînc cîteva mere şi pere. Eu am întrebat-o: crurile hotărîte de Dumnezeu să rămîie taină sunt,
«mata, mătuşă, de ce nu mănînci?». Ea mi-a răs- pentru cei nedeprinşi cu ele, o primejdioasă taină”.
puns: «Nu mănînc că nu-i vremea lor. Am părinţi şi Se reiterează mitul hranei sacre, vegetală şi aromată,
părinţi morţi, trebuie să duc la biserică să le sfinţesc destinată să întărească fiinţa în întregul ei. Sihaştrii
şi să dau de pomană şi apoi pot să mănînc»” Restric- vieţuiau sus pe munte, în aerul tare al înălţimilor,
ţie, dar benevolă şi cu substrat mitologic, „păgîn” şi deosebit de oamenii de rînd; mai ales prin hrana lor
dramatic. aparte, lamura, un fel de soma indiană, dăruită lor
Nu numai pere şi struguri dau de pomană de o putere divină. Adapa, fiul lui Ea, a fost mai no-
femeile, ca să-şi îngăduie să mănînce şi ele. Din toa- rocos în varianta carpatică: s-a ales cu binemeritată
te darurile pămîntului duc jertfă şi dau de pomană răsplată după proba ospăţului, la care a fost invitat
de sufletele morţilor. După credinţa generală, însu- de însuşi regele zeilor Anu - Zalmoxis.
şită temeinic din izvoare sacre, „omul nu trăieşte În preajmă se află şi arhimandritul Am-
numai pentru poftele sale de o zi pe lumea asta, ci filohie, care a adus rînduiala mohicească direct de
îşi aminteşte şi de viaţa vecinică de dincolo de mor- la Constantinopole dacă nu din părțile Nilului, pe
mînt”. Jertfa ritualică a prinosului de fructe şi de vi- unde a peregrinat cu folos şi Visarion Breb. Între
etăţi crescute în bătătură se cunoaşte de la Cain şi cei doi duhovnici, Visarion Breb (Creanga de aur)
Abel. Dar aici este mai mult decît atît. Într-o vari- și Amfilohie (Fraţii Jderi) se petrece o succesiune
antă a obiceiului, sub forma colindului de gospodar, de vieţi şi de funcţii alese, care nu se desluşesc uşor.
Dumnezeu însuşi este invitat ceremonios să coboare Slujitorii domniei de la cetatea Sucevei observau
şi să participe în persoană la masa aşezată cu grijă că părintele Amfilohie purta în înfățișare lumină
sub icoane: duhovnicească, înfrumuseţîndu-i „mai ales ochii
„Dimineaţa lui Crăciun, și fruntea înaltă”. Se mai ştia de la „un vraci bun şi
Lui Crăciun celui bătrîn! cetitor în stele” că preasfîntul se născuse în aceeaşi
Cel d’om pe-afară se primbla, zi şi sub zodie comună cu domnitorul Ştefan şi că
Dintr-o curte-n altă curte. pe amîndoi îi aşteptau ani de domnie glorioasă sub
Cînd fu la a treia curte, semnul Crucii. S-a văzut aici „pricina pentru care
Văzu Domnul scoborînd sfinţitul Amfilohie este cel mai apropiat sfetnic de
Tot pe scări de lumînări, taină al măriei sale”. În fapt, se reactualizează mitul
Pe scară dalbă de ceară. dacic al fraţilor gemelari, despre care am scris mai
Curse-n casă pe larg cu alt prilej.
Spuse-n masă:
«Fii veselă, jupîneasă, Simplitate şi conservatorism. De la aceste
Că ne vine-un Domn la casă!». două deziderate Sadoveanu nu se abate niciodată:
Cuvîntul nu fu sfîrşit, borşul să fie atunci preparat, luat din chiupul care
Domnul din ceriu a sosit. aşteaptă la doi paşi în tindă, fasolea din sacul din
«Bunu-i prînzul, jupîneasă!» zămnic, iar legumele din stratul din colţul casei, pe
«Dacă-i bun, hai să-l prînzim»”. care Minodora le aduce fuga-fuguţa; peştele încă să
La praznice şi la orice tip de pomeni- se zbată pe masă cînd îl atinge cuţitul, iar găina să
re obişnuită pe toată întinderea limbii române, se fi fost prinsă de prin ogradă şi auzită cîrîind chiar
pregăteşte o masă de un tip special, deschisă spre atunci cînd omul, trudit de la cîmp, s-a aşezat pe
cosmicitate, pentru vii şi morţi laolaltă, fără nici o laiţă să se odihnească o clipă înainte de a se înfă-
restricţie. Se mănîncă în tihnă şi cu gîndul departe. ţişa la masă. Cînd musafirul flămînd intră în casă
Toţi sunt prezenţi; nimeni nu cade sub masă. şi aude mămăliguţa forfotind în ceaunul de tuci ştie
Şi mai este un pasaj interesant la Mihail că e bine primit. Iată adevărate „fantezii culinare”,
Sadoveanu, în Creanga de aur, cu privire la hrana incredibile şi de „prost gust” pentru orăşeanul post-
sihaştrilor de tradiţie zalmoxiană. Ea se compunea, decembrist, obişnuit să meargă la Kaufland pentru

104 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Opinii

a-şi procura pasărea pentru gătit adusă din Ungaria, brutal. Am gustat din balmuş: un deliciu, apoi am
pătlăgeaua din Turcia, usturoiul din Tailanda, salata scos cu un cuţit foarte ascuţit o felioară bine prăjită
verde din Italia; toate procesate, chimizate. din coapsa de berbec, am gustat ş-am dat laudă lui
Este frapant, iarăşi, la Sadoveanu, numărul Saban Tătarul” (Ostrovul lupilor).
redus al preparatelor. Mai mult, ele sunt gătite di- Cum se vede, calitatea bucatelor în simpli-
rect pe plită, în oale de lut sau în nelipsitul „hîrb” tatea lor naturală şi priveliştea mesei îl predispuneau
de ceaun; peştele, de preferat pe jar, puiul în ţepu- pe Mihail Sadoveanu la meditații pe tema fiziologiei
şă; brînza de putină, nesărată tare, frămîntată sau în gustului. Ele se iveau în ambianţa locuitorilor bălţii,
felii arătoase. Comisoaia Ilisafta îi trimite lui vodă amintind de convivii lui Anthelme Brillat-Savarin,
un clapon pregătit „de mînuţa ei” (e drept, într-o cu deosebire antrenaţi în discuţii elegante de filoso-
cratiţă, lucru rar pe vremea aceea) şi colaci proas- fie şi de arte şi bucurîndu-se epicureic mai mult cu
peţi; iar ciobanii de pe munte îl întîmpină pe Măria poveşti despre prepararea ciocolatei ori a budincii,
sa cu o bărbînţă de brînză. „...şi să guşti, Măria ta, mai puţin cu îndeletnicirea de a împărţi porţiile şi
din fruptul oilor noastre”. Vodă se învoi pe loc asi- de a tăia subţire ori grosolan bucăţile prea darnice
gurîndu-i: „...brînza asta e mai bună decît orice pe şi peste putinţă de dovedit. Tocmai datorită caracte-
lume”. (Fraţii Jderi) Fireşte, o vînătoare se încheie cu rului dominant narativ al cărţii Fiziologia gustului,
un ospăţ pe cinste, cu boieri şi ţărani laolaltă, dar Dan Grigorescu, în Cuvînt înainte la traducerea în
în stil Sadoveanu. Pe scurt: „Pe urmă, în acea poia- ro- mână a autorului francez, comentează lucra-
nă dăm mîncarea. Pitarii din Dobreni au adus două rea din perspectivă literară şi estetică, încadrînd-o
sute cincizeci de pîni, cîte aţi poruncit. Adăugăm oa- într-o serie prestigioasă, de la Fiziologia căsătoriei
menilor cîte o ceapă şi cîte-un boţ de brînză. Pentru (Balzac) la Fiziologia plăcerii (Paolo Montegazza) şi
măriile voastre au adus bucătarii de la curte oala cu la Fiziologia criticii (Albert Thibaudet). Se produse-
sarmale, după rînduială, şi are să fie, dacă poftiţi, şi se un moment de destindere în existenţa oamenilor,
mămăliguţă caldă” (Noaptea de Sînziene). Un moş favorizînd jocul social şi de salon pentru discuţii
Antonie, schivnic prin munţii Rîşca, trezea interesul elevate; mesele strălucitoare, nu neapărat bogate,
vînătorilor în trecere, prin arta lui culinară primiti- fiind pretexte pentru antren şi bună dispoziţie. Lu-
vă: „După cum vezi, mestecă cu mult meşteşug, pe mea lui Petronius şi a celor „doisprezece cezari” era
vatră, o mămăliguţă, cum n-am mîncat demult nici de multă vreme uitată. Gustul culinar ales avea şansa
eu, nici dumneata, ş-a pus la fript într-un clasic hîrb să fie recunoscut în lumea esteticului. Tratatele cla-
de ceaun costiţe şi muşchi afumat, amestecat cu bu- siciste nu-l acceptau alături de auz şi de văz, abilitate
căţi de slănină. Şi are el şi nişte brînză-n scoarţă de în receptarea frumosului. Acestora li se recunoştea
brad, de care ai să te minunezi” (Caprele Sfintului capacitatea de a penetra în esenţa lucrurilor, spriji-
Antonie). nind logica formală să elaboreze concepte şi judecăţi
Dar şi un boier cam trăsnit, cu păcate de de valoare. Nici Savarin, nici Paolo Montegazza nu
tinereţe, de huzur şi de chef „prin străinătăţi”, a ales, au suprasolicitat capacitatea gustului dincolo de as-
în cele din urmă, calea însingurării într-o pustietate pectul fiziologic al receptării, însă îl întîmpinau cu
de pădure vasluiană. Lucru de mirare pentru locui- oarecare cochetărie. În schimb, estetica teologică
torii de prin împrejurimi, ca şi pentru ruralistul Sa- era mai decisă în evidenţierea gustului, mirosului,
doveanu. „Nebunia lui Cuconu Theodor Buzdugan pipăitului, fără să le diminueze pe celelalte două: mi-
se dovedeşte şi aici, că mănîncă mămăliguţă fiartă rosul prevestea apropierea suprafiinţei prin mijloa-
în ceaun ca noi ţăranii şi oamenii de rînd, şi o feme- ce consacrate (smirnă, tămîie); anafora era calea de
ie văduvă a unui pădurar îi face scrob de patru ouă pregustare a fiinţei Mîntuitorului; orbul pipăia haina
într-un hîrb de schijă, ori un borş de pui într-o oală sfîntă şi înţelegea cine o poartă; Sfintul Toma se lăsa
de lut, şi nu uită să-şi aducă de la stînă o bărbînţă încredinţat mai mult de pipăit decît de văz.
de brînză. Cu asta trăieşte” (Sihăstrie). La drept vor- Ca să revenim, natura în deplinătatea ei or-
bind: „Bun lucru, după arşiţă, zguduituri de căruţă ganică, nealterată şi primitivă se arată darnică pen-
şi trudă, să te aşezi pe poclăzi în acel ceas de tihnă tru ruraliştii carpatici; se remarcă prin abundenţă şi
de care vorbea stăpînul cîşlei. Ni s-a pus dinainte simplitate. Potrivit imaginarului sadovenian, pro-
balmuşul: mămăliguţă cu zer şi brînză, ş-o friptură dusele ei şi-au păstrat calitatea neatinsă, din primele
dintr-un sfert de batal. Se afla între noi din grăsimea zile ale cosmogenezei, hrănitoare şi medicamentoa-
şi dulceaţa acelui pămînt dobrogean, o cantitate de se. Masa nu înseamnă numai împlinirea unei nevoi
cinci ori de şase ori mai mare decît ne făcea trebu- imediate, dar şi semnul unei mulţumiri conţinute
inţă. Era mai întîi o mare îndestulare a ochilor, o în ritual şi în tăcere. Mai ales că putea fi găsită de-a
plăcere mai mare decît actul fizic, care e întrucîtva gata, aşteptînd să fie agonisită de pe cîmp, din pă-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 105
Opinii

ciunea pe care o pusese


în fiinţa ei” (Măria Sa
Puiul Pădurii). Istori-
cul Constantin C. Giu-
rescu venea pe urmele
Genovevei şi ale lui
Mihai Lupescu, atunci
cînd scria, după expe-
rienţă proprie de bibli-
otecă şi de teren: „În
afară de lemn - produ-
sul esenţial - pădurea
ne mai dă şi tot felul
de alte bunuri - fruc-
tele ei - fragi, zmeură,
mure, afine, coacăze
de munte, coarne, po-
rumbe, măceşe, mere
şi pere pădureţe; apoi
nuci, alune, castane;
după aceea, bureţi şi
ciuperci, în sfîrşit, răşi-
nă şi iască”.
O b s e r v aţ i a
poate fi extinsă şi la
Mihail Sadoveanu, în
sensul că munţii, pă-
durile, cîmpurile, băl-
ţile reprezentau mari
rezerve de hrană şi
considerabile, dacă nu
chiar fabuloase, veni-
turi băneşti. Constan-
tin C. Giurescu distin-
ge, referindu-se doar
dure, din ape. Genoveva de Brabant, obişnuită să la pădure, trei categorii
fie slujită şi să trăiască în belşug, nu disperă cînd se de produse naturale. Vor rezulta din citate: „Zmeu-
trezeşte în pustietate; se salvează intrînd perfect în ra, fragii, murele, afinele, coacăzele de munte, po-
rolul unei muntence din zona Neamţului sau de la rumbele, şi, recent, cătina au devenit produse căuta-
Bradul Strîmb. Pentru Mihai Lupescu, iubitor ne- te la export, fie proaspete, fie sub formă de pulpă, fie
desminţit al simplităţii, Genoveva de Brabant ar fi prelucrate ca gemuri şi siropuri. Aceste bogăţii ale
fost o gospodină ideală: „După multe zile de căutări, pădurilor noastre capătă o importanţă tot mai mare.
Doamna Genoveva găsi, în sfîrşit, într-un fund de Acelaşi lucru se poate spune şi despre ciupercile şi
vâlcea, izvorul de slatină de care avea nevoie şi astfel bureţii pădurii. Mănătărcile sau hribii, atît de apre-
putu să se folosească de alte daruri ale pădurii. Pîni- ciate, uscate, în postul Paştilor, gălbiorii cărora în
şoarele, rîşcovii şi hribii apărură pe vetriţa din jurul Transilvania li se spune urechiuşe, zbîrciogii, bureţii
focului şi în şiraguri lungi la soare pentru proviziile vineţi de fag - zişi şi păstrăvi - ce se păstrează muraţi
de iarnă. Comoara aceasta sporea mai ales în jir şi toată iarna, bureţii lăptoşi, ghebele, creasta cocoşu-
alune. Asistată de cîne şi de copil, doamna aduna lui şi atîtea alte soiuri au fost şi sunt un preţios ada-
grămezi mari în marginile poenilor şi le căra încet os în alimentaţia sătenilor şi a unora dintre orăşeni
şi cu grijă în peşteră. Cînd se întîmpla să aibă Golo care cunosc această variată şi excelentă bogăţie a
mai mult noroc la vînat, afuma o parte din carne ş-o pădurilor noastre. Ea a început să fie cerută tot mai
punea la bătaia luminii lîngă hribi. insistent la export. Din afine se face şi un apreciat ra-
Astfel îi poruncea Dumnezeu prin înţelep- chiu; de altfel asemenea distilate se pot obţine şi din

106 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Opinii

celelalte fructe ca zmeura şi mura”. Apoi: „Pădureţii timit în meserie şi excedat de năvala agresivă a vie-
- merii, perii, vişinii, cireşii sălbatici - abundă în pă- ţuitoarelor bălţii, de freamătul necurmat din stufări-
durile noastre, ca şi cornii şi scoruşii, determinînd şuri, avea obiceiul să spună: „Apoi aicea, domnilor,
o bogată toponimie. Ieromonahul Partenie, călăto- dacă nu-i mîncăm noi pe peşti, ajung să ne mănînce
rind, între 1830 şi 1840, de-a lungul Dunării Do- ei pe noi. La închisori şi la lese şi-n jurul cherhanale-
brogene, de la Măcin în sus, relevă frecvenţa acestor lor, am văzut foind în baltă atîta peşte încît, într-ade-
pădureţi, afirmînd: «În pădure, mai mult de jumăta- văr, am avut spaima unei invazii” (Împărăţia apelor).
te sunt pomi roditori: peri, meri, vişini, cireşi, nuci Impresia fabulosului o furnizau şi alte lo-
feluriţi, corni şi viţă sălbatică»”. În sfîrşit: „Ghinda şi curi din ţară, nu numai centura de bălţi din jurul
jirul sunt pomenite documentar încă în evul mediu Fălticenilor, străjuite de rîurile de legendă, Moldova,
timpuriu; în Transilvania, pădurile de stejar şi de fag Siret, Bistriţa. Situaţia generală îşi găseşte expresia în
apar în acte, cu referinţă la acest rod al lor care adu- cifre, descrieri şi rapoarte în masiva lucrare a lui C.C.
cea un venit serios. Pe domeniul Ardud din Crişana Giurescu, Istoria pescuitului şi a pisciculturii în Ro-
erau păduri imense în care se aduceau la îngrăşat, mânia. Ni se spune, printre multe altele, că pescuitul
în 1566, porci nu numai de pe domeniu dar şi din reprezenta în Ţările Române o ocupaţie aducătoare
tîrgul Carei şi din alte locuri. Se dădea un porc din de mari venituri, din cele mai vechi timpuri, alături
zece din cei îngrăşaţi cu ghindă sau jir; dacă erau de păstorit şi de agricultură. De aceea se bucura de
ţinuţi numai la păşune, se dădea un porc de turmă. atenţie din partea domniei şi a administraţiei de cur-
Din socotelile pe 1588 ale acestui domeniu rezultă te. Stolnicul se ocupa direct de piscicultură, ocupînd
că s-au adus în pădurile lui 5427 de porci din 42 de al doilea rang boieresc, după logofăt. Dobrişean, din
sate, plătindu-se drept dijmă 200 de porci. Foarte cunoscuta baladă populară, cu pretenţie la domnie,
întinse (immanes sylvae) erau şi pădurile de la tîr- era pescar, iar Alexandru Lăpuşneanu, fost stolnic, a
gul Beltiug, ce ţineau pînă la Cehu, tot în Crişana, şi ajuns în fruntea statului. Pe de altă parte, peştele
păduri oprite, aşa cum ne arată un act din 1566, mai a devenit semn heraldic pentru Bîrlad, Galaţi, Cala-
mult pentru porci decît pentru lemnul de construc- fat, Tulcea, Făgăraş, Dolj, Tutova, Dorohoi, Ialomiţa,
ţie”. Bihor, Constanţa. Aceste localităţi aprovizionau po-
Şi în domeniul pisciculturii istoricul îl con- pulaţia locală, făceau negoţ intens, intern şi extern.
firmă pe scriitorul-etnograf, în acelaşi timp amator Reţeaua de bălţi şi de lacuri se ridica pînă nu demult
de undiţă. Este adevărat că literaţii, cum am mai la cifra de 2300 de unităţi importante. În 1960, ne
spus, s-au aflat cam mult în treabă privind afacerile spune C.C. Giurescu, cifra indica 1150 de zone ad-
culinare, menţinîndu-se, de regulă, în spaţiul cul- ministrate sistematic. Dintre ele, Moldova, cea mai
turii şi al jocului de societate. Două exemple deve- bogată în peşte din toate timpurile, deţinea 975, cu
nite celebre o dovedesc de la sine. Al. Odobescu a o suprafaţă de 133 kmp. Un lac din Dobrogea se în-
ridicat vînătoarea la rang de aventură şi de artă în tindea pe o lungime de 80 km., începînd cu Casim-
al său „fals tratat de...” (Pseudokinegheticos); iar Al. cea şi sfîrşind cu Palazul Mic; mană cerească pentru
Brătescu-Voineşti nu s-a lăsat mai prejos publicînd toate localităţile din preajmă. „Este incontestabil că
volumaşul Cu undiţa, un veritabil mic şi instructiv mulţimea iazurilor din ţările româneşti, şi în primul
tratat de pescuit. Sadoveanu a învăţat aceste meserii rînd din Moldova, a însemnat un important mijloc
asociindu-le cu bucătăria. Şi n-au făcut-o colegii de de aprovizionare a populaţiei cu peşte şi un izvor
breaslă citaţi, nici mai perseverentul Păstorel Teodo- substanţial de venit. Ele au constituit un aspect ca-
reanu. Autorul Hronicului s-a menţinut în tradiţia racteristic al vechii economii româneşti şi totodată
lui Brillat-Savarin (cum a arătat, oarecum exagerat, un domeniu de aplicare a «obiceiului pămîntului».
Radu Anton Roman), descoperit de europeni în ge- Dacă primele menţiuni documentare datează, pen-
neral după 1900; cu deosebirea că scriitorul român tru Transilvania, din 1169, iar pentru Muntenia din
a dat jocului de salon („masa ca prilej”), sclipitor şi 1247, prezenţa în limbă a termenilor iaz şi rîmnic ne
graţios, pe gustul duceselor, o alură boemă, trans- arată că această ramură a zootehniei a fost practicată
mițîndu-l la iarbă verde, la umbra cireşilor în floa- şi mai înainte, pe vremea conlocuirii româno-slave.
re sau în răcoarea pivniţei, mai aproape de licoarea Iar convingerea noastră este că ea e, de fapt, şi mai
vieţii. veche; că în antichitate şi, poate, chiar în perioada
Sadoveanu făcuse ucenicie cu undiţa la comunei primitive, au existat pe unele cursuri de
Paşcani, pe Valea Siretului. După ce a avansat în cu- apă iazuri şi heleştee” .
noştinţe s-a mutat, la Fălticeni, ca să rămînă în egală Într-adevăr, arheologia i-a adus lui Con-
apropiere de Siret, de Moldova şi de Bistriţa. Acolo stantin C. Giurescu dovezi privind vechimea pescui-
era „raiul” peştilor şi al pescarilor. Un bătrîn împă- tului încă din epoca neoliticului, aşa cum se practica

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 107
Opinii

în toată Europa vremii. Folosirea dovedită a harpo- C-am auzit din bătrîni
nului a constituit un argument plauzibil. În Boian, la C-ala-i peştele mai bun;
Gumelniţa şi la Căscioarele, harponul, plasa, undiţa, Şi cosăcel din saramură,
greutăţile de lut arată intensitatea şi diversificarea Face-un chef de băutură” .
meşteşugărească a pescuitului. Ni se mai spune, în Atît bogăţiile naturale cît şi formele de gos-
serie istorică, privind bogăţia speciilor, că un călă- podărire au făcut, poate, să se rămînă la simple şi
tor englez „a văzut în 1652 la Galaţi un morun atît limitate preparate de bază, nesofisticate. Cînd apare
de mare încît şase bivoli se speteau să-l tragă la mal; cîte un produs nou, cu siguranţă are origine exo-
Del Chiaro nota şi el că pe vremea lui Constantin genă. Negustorul mai curajos îl pune în circulaţie,
Brâncoveanu, unul dintre cei mai invidiaţi prinţi eu- dar trebuie să treacă multă vreme pînă să-l adopte
ropeni pentru strălucirea palatelor şi pentru bogăţie, şi gospodina de ţară. Un caz ilustrativ se găseşte în
se aduceau la Bucureşti sturioni şi moruni „nesfîrşit Baltagul, în momentul în care Vitoria poposeşte la
de mari” . De altfel, Muzeul de Istorie Naturală „Gr. cîrciuma domnului Vasiliu. Acesta punea la dispo-
Antipa” din Bucureşti poseda într-o vreme două ziţia clienţilor pîine şi bere, iar ca noutate, scrumbie:
exemplare de morun în colecţiile sale: unul cîntări- „La mine aceste articole sunt de primă calitate. Am
se 763 kg, celălalt 640. Cifre şi realităţi senzaţionale. deprins a le aduce dedemult, de cînd lucrau sus la
Din imaginarul lor credibil sau fantast s-au plăsmuit poduri şi şosea italieni”.
balade ca Vidrosul şi Antofiţă a lui Vioară. Ele fac Mai sigur, gospodinele nu ştiau să gătească
parte din categoria textelor profesionale, pescuitul decît din produsele aflate în jurul casei. Ne-o spune
în cazul de faţă; dar pun în temă şi în imaginar fa- acelaşi Petre V. Ştefănucă, fostul director al Institu-
bulos pescuitul voinicesc, în maniera „încercărilor tului Social Român - Filiala Chişinău: „La Popeşti
grele”, a riturilor de trecere şi de însurătoare. e mult grîu şi se mănîncă o pîine foarte gustoasă şi
Autorul Istoriei pescuitului „a văzut” şi el în albă. Pîinea e cel mai preţios aliment al lor. Mămă-
1946 „cîteva bucăţi de peste 100 kg fiecare”. Era vor- ligă mănîncă foarte puţină. Cu toate că au alimente
ba tot de morun, peşte fabulos şi de legendă. Lostriţa din care gospodinele ar putea să prepare mîncări
pe Bistriţa şi somnul pe Prut atingeau, de asemenea, gustoase şi variate, totuşi nu ştiu decît puţine feluri
suta de kilograme, iar crapul cîntărind 30 kg. nu de mîncare să pregătească. La praznice nu au decît
mai mira pe nimeni. Era o simplă bagatelă pentru răcituri, găluşte, sarmale de crupe - pasat de porumb
pîrcălabul Boian de la Cetatea Albă să pregătească şi plachie (pilaf). O măestră de gospodărie, nu însă
festinul în cinstea oaspeţilor domneşti, comisul Ma- din cele de la sate, să le înveţe să prepare maioneză -
nole şi starostele Căliman: „Domnilor mei, cinstiţi ar avea mult de lucru”.
oaspeţi, vă rog să iertaţi sărăcia noastră, că noi altce- Petre V. Ştefănucă dă de înţeles că ţăran-
va nu vă putem pune dinainte decît morun, nisetru ca se limitează la puţine feluri de bucate. Aşa stau
şi păstrugă, meşteşugită hrană de care suntem sătui lucrurile din perspectiva localismului. Reţetarul ca-
pînă în gît; iar acest crap de nouă oca l-a trimis me- pătă dimensiune odată cu extinderea geografică a
delniceru numai să vă uitaţi la dînsul, că de plăcut cercetării. Cartea lui Mihai Lupescu nu are caracter
ştiu că nu vă place. Dor ne este nouă de păpuşi de strict regional. Autorul a intenţionat să-i dea extin-
brînză şi de ierunci de la ţinutul Neamţului”. dere. Alte culegeri de teren care i se datorează, cîn-
Pîrcălabul se exprimă în stil baladesc, lău- tece, basme, forme sapienţiale etc. au rămas uitate
dînd bunătăţile pădurii şi, totodată, pe cele ale bălţi- în paginile revistelor. Tema gastronomică, însă, pre-
lor. El aminteşte de cuvintele baladeurului de curte: gătită în baza observaţiilor de teren înainte de toate,
„Foaie verde sălcioară, completa tabelul preocupărilor folcloristice obișnu-
În oraş în Slătioară, ite în vreme. Spre deosebire, Mihai Lupescu năzuia
La casele lui Vioară, să înscrie bucătăria în seria academică „Din vieaţa
Lui Vioară vătaf mare, poporului român”, care a consacrat nume devenite
Frumoasă masă mi-e-ntinsă, prestigioase, precum S.Fl. Marian, Tudor Pamfile,
De mari boieri mi-e cuprinsă. C. Rădulescu-Codin, D. Furtună. La 26 II/ 1916 îi
Dar la masă cine-mi şede? scria prietenului său, Artur Gorovei: „Cu ajutorul lui
Cei cincizeci de năvodari, Dumnezeu am făcut şi eu un script la bucătăria ță-
Patruzeci de lopătari, ranului român, pe care l-am trimis Academiei. Cu-
Tot feciori de boieri mari. prinde vreo 170 de file, cît hîrtia din coala aceasta,
Dar la masă ce-mi mînca? cu fel de fel de bucate, adunate de pe întinsul ţării,
Numai cegă şi postrugă prin prieteni. Nu cred să fie completă, căci nu se
Şi galbenă cărăcudă, poate, dar nici altul una mai bună nu va putea face.

108 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Opinii

Cum Academia nu prea are cui o da spre Uneori, conservatorismul ajută la „apăra-
cercetare, căci Bârsan e-n Sibiu, poate să ţi-o trimită rea” identităţii. Zodia cancerului şi Nunta Domniţei
ţie să-ţi dai avizul; atunci o vei vedea şi te vei încre- Ruxandra ne oferă exemple şi pitoreşti şi dramatice
dinţa cîtă muncă am avut la ea. Bucatele şi materi- în această privinţă. Pentru că hanul era loc de popas
alele din care prepară ţăranul bucatele şi uneltele şi de întîlnire, ora mesei se petrecea în chip de spec-
lui sunt aşezate alfabetic. N-am putut da figuri, căci tacol culinar. Autohtonii, ţărani, se retrăgeau în tihnă,
nu-s bun desenator. Şi decît oi da caricaturi, care să pe lîngă boi; scotoceau prin traiste după aceeaşi pîine,
nu arate lucrul cum este, mai bine deloc”. la care adăugau obişnuita ceapă cu brînză. Odată cu
Rezerva pentru „noutate” (de pildă, pen- ei, animalele trăgeau harnic din grămada de fîn pusă
tru maioneză, potrivit exemplului lui Petre V. Şte- dinainte. La turcii de alături, foamea nu-şi găsea as-
fănucă) reprezintă un amănunt semnificativ pentru tîmpăr decît dacă era precedată de ritualuri riguroase.
întreg spaţiul românesc. Şi nu numai. Exemple de Hangiul Zeida avea serioase îngrijorări pe tema ali-
conservatorism apar şi la autorul Baltagului, în dife- mentaţiei cînd veneau turcii la hanul său:
rite nuanţe. Unul oarecum demonstrativ şi ludic se „-Oi, domnilor şi stăpînilor, nu ştiu ce
află în Hanul Ancuţei, momentul în care vine rîndul să fac cu aceşti oaspeţi de la Anatolia. Au isprăvit
jupînului Damian să împărtăşească din experienţele lumînările de seu şi nu m-ajută mintea ce să le mai
lui negustoreşti prin ţările Apusului. Să ni-l reamin- dau de mîncare. Cînd au să isprăvească de tăcut, au
tim: să tragă iataganele să mă taie pe mine.
– Şi ce-ai mai văzut, cinstite Damian? Se oprea şi murmura către Dumnezeu sin-
– Apoi altceva n-am văzut nimic, fără decît gur şi fără nume rugăciuni, bătîndu-şi pieptul cu
iarmaroc, acolo la Lipsca. Mare iarmaroc, cît lumea pumnul.
asta, şi comedii şi muzici, şi nemţăria pămîntului Într-un tîrziu găsi totuşi şi pentru turci
bînd bere. Cine n-a gustat, oameni buni, asemenea ceva, şi le puse sub nas. Iar pe fraţii creştini îi fu mai
băutură, să nu fie cu părere de rău. Căci e un fel de uşor să-i împace, adăugîndu-le, la friptura rece şi
leşie amară. brînză, vin bun din podgoriile Huşilor.”
– Aşa? se veseli comisul. Şi ei nu ştiu ce-i Cînd în amestecătura pestriţă de lume se
vinul? vorbea doar o singură limbă (greaca, româna, tur-
– Or fi ştiind; dar eu ca la noi n-am văzut ca), tipul etnic se dezvăluia după canonul alimentar:
şi i-am dus dorul. „N-am ştiut deocamdată care-s turci şi care-s greci;
– Aşa? Şi de mîncat ce-ai mîncat? Eu socot, purtau toţi fesuri şi turbane şi grăiau cînd o limbă
cinstite jupîne Damian, că te-ai ferit şi de mîţă şi de cînd alta; iar uncheşul meu le răspundea cu uşurin-
broască şi de guzgan. ţă, cînd turceşte, cînd greceşte. Îndată m-am învă-
– Ciobanul stupé într-o parte şi se şterse la ţat să fiu şi eu vesel şi prietenos şi m-am simţit bine
gură cu amîndouă mînicile tohoarcei. în tovărăşia lor; dar eu nu puteam vorbi curat decît
– Nu m-am ferit aşa de tare, vorbi negusto- limba creştinească; turceşte ştiam puţin şi încurcat
rul, căci n-am prea văzut aceste dihănii. Dar cartofe, şi cu toţii făceau haz mare de alcătuirile mele, mă
sodom,- şi carne fiartă de porc ori de vacă... băteau pe umăr şi mă mîngîiau cu bunăvoinţă. Erau
– Carne fiartă? se miră căpitanul Isac. nişte negustori foarte cumsecade. La popasuri mă
– Da, carne fiartă. Şi bere de aceea de care pofteau turcii să mănînc scrob de ouă cu lumînări
vă spun. de seu, iar grecii rîdeau şi mă mîngîiau cu chefal
– Vra să zică, urmă mazilul, pui în ţîglă murat şi vin dulce. Eu mîncam mai bucuros brînză
n-ai văzut? de burduf cu mămăligă de mei şi pastramă friptă pe
– Nu prea. cărbuni, întru care meşteşug se pricepea mai cu sea-
– Nici miel fript tâlhăreşte şi tăvălit în muj- mă Filip, slujitorul cel bărbos al uncheşului.”
dei? Se adevereşte, iarăşi, că alimentaţia,
– Asta nu. vestmintele şi graiul situează individul laolaltă ori
– Nici sarmale? separat în cadrele propriei civilizaţii. Contactele întă-
– Nici sarmale, nici borş, nici crap la pro- resc prin solicitarea potenţialului intern, îmbogăţesc
ţap. şi stimulează prin schimburi de valori. Dar se ajunge
– Doamne fereşte şi apără! se cruci moş şi la aculturaţie cînd se pierde măsura, cînd o „putere”
Leonte. se impune asupra alteia. Este un semn de cădere şi de
– Apoi atunci, urmă căpitanul Isac, dacă sleire a forţelor creatoare, cu urmări grave, pe termen
nu au toate acestea, nici nu-mi pasă! Să rămîie cu lung, asupra întregului existent uman. Procesul dizol-
trenul lor şi noi cu Ţara Moldovei.” vant se află în curs, chiar sub ochii noştri.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 109
Lirice

cuvintele ghem

Anca ŞERBAN
alergăm cu tălpile goale
ne iese noaptea din gură
în locul inimii ne căutăm în nisip
să ne şi ținem companie
vino somnule pâlnie
mi-am repetat de câteva ori în gând
acoperindu-mi ochii cu mâinile cutia de lemn
asta-i cheia
nu mi-am notat data ascultă 
voi rămâne aici răspund într-o zi pașii aceia mici
să fim față-n față se vor întoarce-n aluatul
şi să nu-mi fie teamă cu aromă de scorțișoară
fetița ghemuită sub arini
îmi imaginez o rodie și un căluț de mare spune o altă poveste
cu fiecare respirație se îngustează foaia cu forme bine pudrate
mă trezesc din somnul altcuiva ochiul întors invers
cu lumină-n mâini și umerii lipiți un cărăbuș albastru
într-o așteptare invers se pierde-n lumină

în tăcerea mea e încă o fereastră în care cred vorbim în somn


undeva la limita respirației e linişte 
putem deveni una cu pământul nu ne gândim la cubul de sticlă
camera e plină de mâinile noastre jumătate de ochi se îneacă zilnic
şi de întrebarea de dincolo întors
în locul inimii îi puseseră  răceala din colacul de salvare
o sticlă devine un moft dacă știi

mama îmi croşetează un pulover solar pereții din mine respiră


care-mi va aduce în sfârşit liniştea aproape că n-aş mai vrea
se opreşte din două-n două ore să zâmbesc vreodată
şi mă priveşte prin geam simt o adiere de aducere aminte
de parcă ar vrea să vadă de parcă aş vrea să urc sau să cobor
dacă înfloresc pe dinăuntru să mă aştept
dacă ridurile mele  să mă găsesc în rugăciunile mamei
sunt prinse cu ace de siguranță şi să rămân prinsă-n ochii închişi
în forța pleoapelor grele
ne întoarcem în îndrăzneala lor de a nu plânge
prin pereții verzi cred că voi prinde rădăcini

110 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Lirice

ceilalți își acopereau ochii ierni ascunse în palmă


cu seninătate
trecuse de miezul nopții în bucățile de palme vinerea se lumina la față
și gura lor rostea vorbe pe dinăuntru după cum auzisem
femeile numărau ceștile de ceai schimbase chiar și ce nu trebuia
transportate în cerc inima pe o fereastră deschisă spre grădina
era o melancolie în rochiile de mătase cu iriși
adormite în cutia de lemn
frig în noi nu se trezea nici atunci când ningea
în somn își întâlnise toate iernile
porți grele și vii sub care se ghemuia
globul de hârtie asemenea unor picături de cerneală 
ce se ascund în palme
învelisem lumina într-o coală de hârtie
rotunjindu-i din ce în ce mai mult colțurile
până când devenise un glob desprindere
îl rostogoleam în diminețile de toamnă
cu bucuria copilului care face o nouă descoperire Odin zâmbește
când globul dispare la ivirea zorilor
ne citește o poveste
rupe din cuvinte
cuvintele ghem se apropie de inimă
șchiopătând în somn
primisem în dar o cutie cu licurici şi un somn greu unde ai să fii
lumea mea un scaun rotativ nu ne putem naște a doua oară
se răsucea  vom păstra un pic din noi
în plantațiile de ceai verde pentru vara trecută
într-o tăcere aproape lunară o frânghie
pentru o presimțire
nivelasem cărarea cu inima ghemuită în crez ca într-o rună
comparând cămăşile albe sub o floare de lămâiță
cu cele uitate
înghețau în mine cuvintele
unei libertăți strânse ghem Despre praguri interioare
discret fără ca nimeni să le descurce
mă trezisem ascultând un cântec de leagăn Adunase în pumnii ei mici pietre. Le pictase în
culori vegetale și le așezase pe marginea vasului.
Un fulger de durata unui zâmbet. Despre praguri
omul de ieri interioare. Ștergea cu atenție bunătatea, trezită fără
memorie.
ne dăruim timpul cu pipeta
în doze inegale 
cât să ne rămână pe retină Uitările târzii sau adevărul ieşit prin piele
omul de ieri
acel om pe care nu-l vei mai întâlni Plec din mine până dimineaţă. Am primit în dar
îl vei presimți  o mică oglindă. Nici Dumnezeu nu mai poartă
se va ascunde în aşteptare mănuşi. Te-am purtat cu mine pe malul râului cu
îşi va astupa rănile cu vată de zahar final de aprilie. Atunci e cu adevărat lună plină,
să îndulcească când vulpile albe răsar ca iubirile adolescentine.
privirea Adunasem flori de tei şi levănţică în punguţe de
hârtie pe care notasem începuturi de cuvinte,
gândul meu clopot se grăbea spre cedri delicateţea dulceagă a nopţii. Luna din gemeni,
venise vremea să plecăm la care renunţasem de dragul cunoaşterii. Spaţiul
ei spun că pământul curat îngust din rană – taina întoarcerii când am primit
se fărâmițează cu toată tăcerea și lumina din jur în dar o mică oglindă. În ea îmi odihnesc ochii între
la fel de repede ca uitarea de sine sâmbătă şi duminică. Între ramuri de migdal înflorit
ascunsă în colțurile ochilor şi ieşirea din poveste. Poate ne vom oglindi.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 111
Lirice

Dincolo de

Maria DINU
Flori albe din lut, voaluri negre
pe statuia din ceară.
Se teme de atingerea mea.
Parfum anume Neagă orice gând carnivor.
Nu bănuiește, multe uși îmi vor rămâne încă închise.
Pentru fiecare dintre noi Altele crăpate pe sfert.
frica era un parfum anume. Pe fundal rugăciunea nimicului, mecanismul
În mijlocul orașului eu căutam o pădure dintr-o păpușă cu ochii înfipți în cap cu un creion.
cu plămânii lipiți de spate Teama că eu nu te-am iubit peste măsură.
ca niște aripi tumefiate. Sărut monedele înaintele să le scap prin fanta din piept.
Și-n tot acest timp mama mirosea
a speranță și ambiguitate.
Fără să mai distingă nimic Un capriciu naiv
uneori hrănea rădăcini curgătoare.
Numai frica ei era un balaur. Pe un geam aburit obiectele fierbinți ale minții
Noapte întreaga pădurea era și culoarul prin care trecem ca vântul.
cuibul imens în care își clocea ouăle. Sânii reci, mâna incertă care își face de lucru.
Al treilea element e cioplit într-o față din lemn.
Îți zâmbeam cu alți ochi.
Carnea și apa Ridicai o perdea. Zisesei ceva despre limite,
despre răutatea mea arzătoare.
Neg ceea ce mă salvează, Un capriciu naiv.
amețeala cuvintelor, În secunda următoare aveam să regret.
carnea și apa.
Lenjeria sufletului o usuc
departe de trupul pe care nu-l înțeleg. Vremea să știe
Num din el ca dintr-o piersică coaptă,
așteaptă numai să mă trădeze Printr-o fereastră pe jumătate deschisă e prea frig
la prima cădere a ploii. să-mi mai ardă de încălzirea obrajilor.
Femeia, în schimb, trebuia să fi fost fabuloasă.
Poate că era mama mea.
Gând carnivor Acum nu își mai amintește nimic.
Își țese grjile pe o pânză impermeabilă.
Aici nu mai locuiesc îngerii, Cineva trebuia să schimbe lumea.
numai mâinile reci și nimfa copilăriei. N-avea (de) ales.
Odă ipohondrilor. De mâine încolo ne prevestește apocalipsa

112 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Lirice

– un obicei familial –
despre trecerea mea și absența fratelui meu.
Zâmbesc aparent detașat.
E vremea să știe.
Frigul îmi face buzele mai frumoase.

Cearșaf alb
Capul fierbinte, carapacea gândurilor tot mai fragilă.
Liniștea dintre noi e o aripă când fulgii cad
de mărimea lacrimilor duhului orb.
Între cutele pielii e locul sincerității,
dezlegarea privirii în numele sângele nou,
în numele limbii de șarpe.
Un cearșaf alb acoperă toate casele lumii.
Ceața mi se mută în ochi.

Detalii de dimineață
Nu acestea contau.
Fără detalii de dimineață.
O ceață galbenă sau umbre desprinse
dintr-o fotografie veche.
Într-un spital suntem mereu vii,
dintr-o dată trăim mai intens.
Dincolo de orice fragilitate și expunere insuportabilă
ne mai întâlnisem cândva.
Acum era o speranță, liftul circula numai
către o lumină vâscoasă.
Într-o rochia albă ca un cearșaf, încercam să fac
abstracție
de pântecul meu rotunjit.
În sânge închegat îți scriam cu degetul numele.
Trebuia să apari.

Dincolo de
Marțea își ștergea oboseala
cu unghiile înfipte în coapse.
Trebuia să fie pervers.
Dincolo de orice închipuire
intuiam numai.
Dintre frunze tu dezveleai fața ei de femeie.
Știa când să fie frumoasă.
Inventa pe loc o poveste
despre adevărata schimbare la față
sau despre o naștere.
Printre coapse, lumina se strecura odihnită.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 113
Lirice

Etanş

Alexandru CAZACU
iar câmpia întinsă
era una din aripile lui
Rană sau zâmbet Greul și ușorul pământului
îl simțeam în vertebre
Dimineața ieșind din pâcla nopții Lumea întreagă
precum un molar erupând în gingie era un diamant fără laturi ce plutea
într-o cameră de zece metrii pătrăti în apa vie a lacrimilor
și lucruri aruncate peste
linoleumul alb verzui
unde frazele încep pe buzele unuia Mici nedreptăți
și se sfârșește în sufletul celuilalt
Iar apa fierbinte în țevi bolborosește Adesea bucuria nu știe
propria ei variantă să-și poarte singură de grijă
când linia vieții din palme adâncă și convexă și ne este greu să credem
este rană sau zâmbet că adevărata istorie se recuperează
ori un quod erat demonstrandum nu din documente
în fața căreia răbdăm și nădăjduim ci din memoria
prin aritmiile orelor lungi unora ce s-au luptat între ei
lângă ziduri gletuite asemeni unor obraji când sunetele balenelor vânate în larg
nesărutați de nimeni se adaugă brizei
și cine ar putea da un sens
micilor nedreptăți
Treceam în dimineți ascuțite limpezi și reci
ca niște turțuri
Treceam prin cețurile lui Brumar atârnând deasupra
ca prin sălile unui castel intrării în cârciumă
unde a iubit Ofelia
Statuile întineriseră în rotonda
de sub plopii înalți Iarna învinșilor
iar adunări și scăderi ale sinelui
se pierdeau Orice zi în care am plecat
sub dalta pietrarilor să căutăm fericirea
și pe schela unor zugravi de biserici a fost fără sfârșit
Fulgii zăpezii
Un corb zbura cu soarele în ghiare ca niște bucăți metalice fine

114 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Lirice

dansează în aer când tot ce nu ai trăit


sub o baghetă magnetică se aruncă-n amintire
și-n albul irizat și viețile se întorc din drum
se retrag culorile să ne caute

Inima ta în a mea se zărește Ţinem speranța ascunsă-n amiezi


precum miezul în sâmbure precum șarpele veninul în mușcătură
ca un os ce crește în pasăre printre trecute și posibile imperii
în timpul zborului fără parolă de trecere
fara a ști dacă ne intrigă ceea ce vedem dintr-o iarnă în alta
sau ochiul care vede aceste lucruri unde felinarele înghețate
și clopoțeii săniilor
ocrotesc zăpada
Adevăr de Octombrie întinsă pe străzi
să oblojească pasul îngerilor
Spuneai că până și gândurile
au legătură cu teritoriul
unde iau naștere Dresorul
când un vultur
așteaptă răbdător în cadrul îndepărtat Ca o tânără panteră trece adolescenţa
ori de câte ori te uiți în oglindă prin dreptul
iar adevărul începe să devină greu gheretei cu arme de vânătoare
ca o poartă metalică Şi tu ești acolo povestind
înțepenită de vremuri vechea legendă străină
Războiul cu tine însuți cere o pace nouă printre aburii vinului alb neatins
și tot ce mâinile ar vrea și nu pot să strângă într-un local aprope de miezul nopții
după îmbrățișare când sălbăticiunile orașului
se adună-n troiene de fruze nomade adormiseră sub mângâieri
prrin scuaruri și maidane stăpâne pe propria lor frumusețe
unde Octombrie așteaptă peste miracolele ce întârzie
ca un abate în curtea mănăstirii acolo pe tejgheaua de lemn a barului
unde melancoliile se adună
precum aromele în carnea unui fruct
O lumină amară
Tentația de a crede Etanş
că putem fi mai mult
decât această seară ce ne cuprinde O iubire înțeleasă târziu
în menghina ei rece când totul se așează
dincolo de fumul vernil al depărtărilor nemaipomenit de bine și etanș
și liniei orizontului șovăitor asemenea zăpezii în scobiturile unui craniu
ca un animal ce se apropie de capcană iar totul se prezintă
când trecutul ne lasă în pace ca un mozaic de evenimente
să-i descurcăm toate întrebările pentru a servi justificări
și luna plină precum sfera unui alchimist când vrăbii cu aripe molatice
se așează pe cer să împrăștie privesc spre înalturi
o lumină amară apusul ce se pregătește
ce înflorește portocalii sudului să fie puțin mai lung
decât orice dimineață
și decor generos pentru
Lecția de istorie un joc de ruletă rusească
cu propria mânie
Decembrie ca un erou
învins de ovații

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 115
Lirice

Închiriasem o dronă
să ne fotografieze un an întreg
Scenografie în aceiaș odaie
câte zece ore pe zi
Decor insolit apoi aruncam pe fereastră
și obiecte ce-și schimbă între ele toate pozele
punctele de sprijin ce dilată și cresc ca orice trecător zărindu-le
într-o imensă devălmășie să-și poate imagina despre noi
până când devenim noi absolut orice
reperul lor de încurajare iar acest orice să fie un procent
din aşteptata noastră viaţă
Decor insolit
cu jerfa de sine
civică și foarte personală Lustru de eleganță
când partea aceasta de oraș și lume
se poate desface în bucăți După dragoste toamna așteaptă
apoi reconstitui la marginea altuia la căpătâiul nostru
care intră în porii a tot ce este viu așa cum rudele bolnavului
unde crengile înghețate ale iernii veghează mângâindu-i
sunt brațele unui artist de circ fruntea și mâinile
ce rupe lanțurile iar unghiul ascuțit al zidurilor
încordându-și trupul taie o lumină
trecută prin coaja lămâilor

Un algoritm Şi nimeni pe nimeni nu judecă


iar amiaza suferă pentru orice rătăcire
Totul părea puțin absurd și pentru lustru de eleganță
un algoritm ce transforma al unui bine de trecere
o supravietuire în alta sub limpezimea de sticlă
așa cum lumea nouă a cerului acoperit
începe prin recapitularea celei vechi cu trupurile fantomă
ale unor prigorii care nu mai sunt

116 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Recenzii

Un trubadur cântând la
Pandoră: Ion Apostu

Lucian STROCHI
etern, așa cum se juca și Eminescu cândva: „Tu ești
o pagină, eu… alta,/Dar, amândoi, suntem o filă./Ro-
manul nostru-i scris, cu dalta,/Pe dur granit… nu pe
argilă!! AMÂNDOI COPERTE p.9.
Sunt evocate „stenahorii”, din perioada fa-
nariotă, cu iubiri decupate corect, dar neînțelese: „De
ce inima-mi pulsează mai mult sânge prin artere,/
Aerul e mai puțin, prin stomac colindă fluturi,/De ce
CULIȚĂ IOAN UȘURELU, prieten vechi, vorbesc doar în bâlbe când ești în apropiere/Și mă ia
îndrăgostit iremediabil de literatura română, un ade- cu amețeală când mă bat păgâne gânduri?” DE CE,
vărat animator cultural (nu știu cine a putut crede că PENTRU CĂ p.32.
sintagma poate fi peiorativă!) mi-a recomandat căl- Alteori, iubirea e văzută ca fiind un mister
duros, cu ceva vreme în urmă, un poet despre care cosmic, universal, o variantă a haosului: „Cu mintea
nu știam - mărturisesc - prea multe: ION APOSTU. rătăcită, mă-ntreb adeseori,/Când vine dragostea, de
Și-a însoțit recomandarea dăruindu-mi și patru volu- vine… de ce pleacă?/Ajungi mai sus de stele… instan-
me ale acestuia, toate despre iubire, toate având „iu- taneu cobori,/ Cu sufletul rănit, taman … de pus în ra-
birile” (a se remarca pluralul!) în titlu, ceilalți termeni clă.// Cumva… nu-i un blestem ce-a pogorât din iad,/
copulativi (nemuriri, nostalgii, amintiri, anotimpuri) Licoare otrăvită… să iște numai plângeri,/ O monstru-
sugerând doar nuanțe, nu și registre diferite. oasă vrere… născută dintr-un gad,/ De-a ne-nchina,
Volumul IUBIRI ȘI NEMURIRI impresio- pe noi, la cei mai negri îngeri?//Mă-ntreb dacă n-o fi
nează prin gama largă de atitudini. Poetul poate scrie … o binecuvântare,/Spre-a noastră desfătare, atâta …
(sau interpreta) versuri elegante, corecte, de salon cât trăim./ Un dar venit din ceruri, purtat de-o blân-
sau de album: „Se nasc timizii fulgi de nea/Și vântu-i dă boare,/Un dar ce năucește și-un sfânt de serafim.”
mai obraznic,/Se-mbracă noaptea-n catifea,/Luceafă- BLESTEM SAU BINECUVÂNTARE? pp.12-13
rul e paznic.//Iubito, te-aș iubi albastru,/Acum, că-i Timpul se dilată în acest labirint spațio-tem-
iarnă iar,/Printre statui de alabastru/Și lumânări de poral: „Aș ține zilele în frâu,/Făcându-le mai mari
ceară.” ALBASTRĂ p.7. Alteori Ion Apostu propune de-o lună/Aș fi la pieptul tău un râu,/ Din clipă-aș
un pamflet, mimând versuri din perioada proletcul- face-o săptămână.” DE-AȘ FI p.35. Într-o asemenea
tistă: „Tu ai zeci de acareturi,/Eu am soarele și luna./ meterialitate, poetul nu poate fi decât un metec, un
Tu străluci, la zaiafeturi,/Eu am roua, am și bruma! /// vagabond, un călător, rătăcit(or), un trecător, un
Mănânci brânză împuțită,/ Verde și cu mucegai,/Ești trubadur: „Și câteodată-mi vine… să fiu un călător,/
domniță franțuzită,/N-ai știut nicicând să n-ai!” CU- Cu un bilet pe viață, un veșnic pasager./Un rătăcit prin
COANA ȘI ION, p.29 Evident e vorba de un pamflet trenuri, prin gări… un trecător,/ Ce caută lumina, în-
rostit cu zâmbetul pe buze, realitatea fiind alta… tr-un nocturn mister.” GÂND NOCTURN pp.50-51
Mitul androginului poate fi interpretat li- Ion Apostu vede femeia ipostază de vestală,
vresc și ironic, aluzie și la dăltuirea unui monument dar și de păstrătoare sau risipitoare a unui timp al iu-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 117
Recenzii

birii: „Femeie… ești invitata mea , la vals, pe o petală/ poate-n rai sau poate în infern,/Oriunde va fi bine…
Ce a căzut din trandafirul de argint sortit uitării,/Ești de-om merge laolaltă.” ÎN RAI SAU ÎN INFERN p. 55
mai fierbinte ca păstrătoarea focului vestală,/ Ne con- Iubirea poate căpăta o dimensiune cosmică,
topim îmbrățișați… pe valurile mării.” EȘTI INVITA- universală: „Azi noapte am plutit prin ceruri/Și astrele
TA MEA p.40 ne-aplaudau./Mi-ai dat iubirea-n multe feluri,/Când
Propunerile poetului pot fi nostalgice, dar și muguri cosmici înfloreau.”UN VALS DE VIS p.88
ironice sau autoironice: „Te rog, Mărite Doamne, mai Versul pare simplu, are eleganța unei aporii, a unei
naște-mă o dată,/Pe când era cântată… iubirea-n pa- leme…
tefon,/Și-mi scoate, Doamne, iar, în cale… înc-o fată,/ Universalitatea iubirii depășește orice gra-
Să-i cânt o serenadă, cu drag, pe sub balcon.” MAI DĂ- niță, naturală sau artificială: „Inima grăiește, la fel,
MI O VIAȚĂ, DOAMNE! p.58. Decupează corect jo- pe-astă planetă,/Indiferent de alfabete sau limbi ofici-
cul dintre iluzie și realitate: „E frig și anii-s mulți, mi-s ale./E-același cânt de harpă sau clasică flașnetă,/Cu
tânăr… în tablou,/De-ar fi rămas și timpul, alături de pulsul mai alert, ritmat sau mai agale.// N-a existat
poză!/Puținu-i mult prea infim și-i strigătul ecou,/Lu- vreo inimă să aibă pașaport,/Căci vameșii n-o-ntreabă
mina-i prea difuză, mai stă într-o veioză.” CE FI-VA E nicicând unde se duce./Nu-și cumpără bilet, din gară
PUȚIN p.20 sau din port,/Și n-are zid de plângeri sau așchie de cru-
Poate fi concesiv, nostalgic, cu analepse în- ce.” UNDE VREA p.90
duioșate: „S-a prăpădit cobzarul ce cânta,/Cel ce cânta, Volumul este elegant, presărat cu versuri
în colț… la berărie,/Îl știi, avea lăuta veche, lăcrima/Și sprințare, de album, gen Șt. O. Iosif: „Ești primăvara
totuși… îndemna la bucurie.” COBZARUL p.23 vieții mele,/Cu ghioceii înfloriți/Ești un buchet de flo-
Poetul poate avea crize de hiperluciditate, ri de stele/Și mugurii abia mijiți.” EȘTI p.44. Eleganța
rezolvate prin negații… afirmative: „Nu sunt nebun că poate fi de madrigal: „Străluce vremea noastră, e cerul
văd neantul/ Și-l simt apăsător și rece,/ Nu sunt nebun plin de stele,/Să mai clădim iubirii, în noapte… un pi-
că sunt amantul/ Unei himere care trece!” NU SUNT lastru./Tu ești… a mea frumoasă… parfum de viore-
NEBUN p. 68 le,/Te vreau să-mi fii regină în visul meu albastru.” VIS
Simțurile îi sunt exacerbate, ca și plăcerea ALBASTRU p.93.
de a se juca rafinat, folosind cuvinte rare, parfumate, Convingerea poetului este aceea că iubirea e
cu sens denotativ și conotativ: „Nu mai miroase tim- eternă, nu doar perenă, deci e indiferentă la anotim-
pul, e vremea inodoră,/Iar focul mort cerșește o singură puri, persistând dincolo de ele: „Și ninge, prin decem-
scânteie./ Tânjește de lasciv, pe-o coardă de pandoră,/ brie, și se va stinge anul,/La geamuri – iar! – se nasc…
Ungând ce-și cere-n rugă odorul de femeie.” PARFUM criogenate flori./Parfumul tău, din vară, mai bântuie
DE FEMEIE p.70 „Odorul” poate veni de la „parfum, divanul,/Pe care ne-am iubit… dincolo de culori.” PO-
miros”, dar și de la „obiect al dragostei”. Ambiguitate VESTE DE DECEMBRIE p.71
de bună calitate! Ceea ce impresionează la Ion Apostu este
Poate scrie și versuri hazlii, de „spus” cu chi- insistența cu care își asediază cetatea iubirii.
tara: „Să vii, doamnă iubită,/ Să vii când arde cerul,/ Dacă Don Quijote se bătea cu morile de
Când luna, cea hlizită,/Va lumina eterul!” SĂ VII, p.74 vânt, Apostu se bate cu zidurile cetății, care îi ascund
Când cerul poeziei sale e prea senin, Ion iubirea și iubita. Folosește orice „mijloc” lingvistic im-
Apostu îl acoperă cu norii bacovieni: „E noapte, e târ- presionând prin varietatea, diversitatea și frumusețea
ziu și ploaia plânge-n geam,/Năuc și fără vise… trăiesc cântecului, asemenea uni cocoș de munte, pitpalac
în întuneric,/O melodie rece… din clape de pian,/Ră- sau mai știu eu ce pasăre cântătoare. De aici și o di-
sună jalnic, parcă, un cântec îndoielnic.” S-APAR ÎN versitate dezarmantă, versuri umile, fragede, simple,
VISUL TĂU p.76. Alteori poetul transcrie versuri din alternând cu altele baroce, cu dezvoltări fractalice.
scrisori neexpediate: „Nu pot uita ce-ai spus… că de Ion Apostu are curajul timidului, introdu-
mi-e dor de tine,/Să-mi fac strașină mâna și să o duc când brutal termeni noi în limbă și în vers, având me-
la frunte./ Mi-ai spus c-o să te simt aproape… lângă ritul de a crea impresia că ei există, funcționează de
mine,/Chiar dacă ne despart un anotimp și-un munte.” când lumea. Iubirea descrisă desființează granițe, cu-
NU POT UITA CE-AI SPUS p.66. Poate fi un îndrăz- tume, propune certitudini și incertitudini fertile. Ion
neț îndrăgostit adolescentin, din familia lui Cătălin, Apostu cântă la pandoră. Asta și pentru că pianul cu
pajul: „Aveai un mers ca de sălbatică felină,/Mergeam care era obișnuit are prea puține clape și acelea doar
plin de speranță-n urma ta,/Iar chipul tău frumos, de albe și negre.
angelină,/Mă îndemna să te invit la o cafea.” VIS DE-O Versurile sale de iubire, despre iubire, dedi-
ZI, p. 93.În unele versuri, iubirea apare ca o împlini- cate unei iubite, când fantomatice, himerice, când hi-
re: „Te-am așezat în suflet și-ai să rămâi etern,/Sunt perreale, nu pot lipsi dintr-o antologie a iubirii, oricât
fără de putință să te mai scot vreodată!/ Vom merge de restrictivă ar fi aceasta.

118 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Recenzii

Viețile și conexiunile
drepților neuroni

Ion PRELIPCEAN
sunt îndreptate (…) Dacă avem un suflet conștient,
atunci sufletul inconștient al tuturor ființelor sim-
te gândurile noastre, sentimentele noastre și voin-
ța noastră, într-o măsură mai mare sau mai mica,
lucru care depinde atât de aceste ființe cât și de noi
înșine.” Evident că Sfântul se referă la omul acela
O carte-eseu ce-ți cere să te familiarizezi „pe care nu-l poate cuprinde mormântul, ci pe ace-
de la început, cu noutatea subtitlului ei: „Synap- la pe care nu-l poate cuprinde nici universul”, cum
sar”. Termenul de synapsar este o adaptare în regia spune tot el.
autorului, după derivatul din franceză: synapse, Din acest punct de plecare cartea reuneș-
s.f. (Anat.) Ne trimite indirect cu o vigoare clasi- te informații cât de cât apropiate de Adevăr, prelu-
că, aproape ortodoxă, cu gândul la Sinaxar, sinaxa- crări axate pe noțiuni, pe idei și teme filozofice ce
re, s.n. – adică (1): „Prezentare pe scurt a sfântului țin de minunatul domeniu al gândirii creștinești.
sau sfinților sărbătoriți într-o zi, inserată în slujba De menționat că acestea se desprind - în alcătuirea
utreniei după peasna a șasea în Minei sau în Triod. cărții-eseu - din contextul unor cărți ale lui Mihai
Și (2): Carte bisericească cu viețile sfinților expuse Mateiciuc publicate de-a lungul vremii. De reamin-
pe scurt.” (Extras din Dicționar religios, Ion Sto- tit că acest Mihai Mateiciuc este un consacrat al mo-
ian, Ed. Garamond, Cluj, 1994). Anatomic, sinapsa destiei provinciale, un erudit octogenar, socotit de
este punctul de contact între doi neuroni, la nivelul către unii a fi un eseist de primă mărime; vezi, chiar
căruia se face transmiterea influxului nervos de la semnatarul acestei recenzii a menționat în public și
o celulă nervoasă la alta. Astfel neuronii formează de câteva ori în scris această tăcută poziție în ceea
conexiuni specializate numite „sinapse” și produc ce îl privește pe harnicul autor a peste 20 de cărți.
compuși chimici necesari procesului de transmitere Dintre cele ce au stat la baza Synapsarului, iată câte-
a informațiilor care, la rândul lor, sugerează atitudi- va: „Jurnal în metru athonit – la jumătatea drumu-
ne în comportament și în continuare invitație la noi lui între cer și pământ”; „Cealaltă vreme a vieții lui
meditații. „Viețile și conexiunile drepților neuroni” Don Quijote”; „Moartea ca o virgulă”; „Dragostea
– așa cum sună prima parte a titlului de carte – sunt nu-i singură niciodată”; „Omul din Orphales”; „Iov
racordate, într-o manieră absolut originală (sublini- dincolo de Iov”; „Sihăstrii de lună”; „Privire asupra
em acest aspect), de esența alcătuirii Synapsarului cărții Iov. Suferința ca virtute”.
propriu-zis, cel propus de autor. În capitole distincte sensul pledoarei sale,
„În loc de prefață” cititorului i se transmi- aceea de Synapsar, se desprinde ca un summum de
te un citat din Sf. Nicolae Velimirovici: „…gându- meditații și reflecții ce fac obiectul unui pact al ființei
rile noastre sunt conștiente de sine, la orice depăr- cu timpul, ca să ne fie o călăuză care să ne ajute, pe
tare s-ar întinde, iar sentimentele noastre se extind calea contribuției funcționării „drepților neuroni”
și se împlinesc în toate ființele și lumile, spre care - să pătrundem tainele sufletului trăitor în Adevăr,
să realizăm o „epocă” de înțelegere și de pace în ra-

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 119
Recenzii

porturile veșniciei noastre cu el (Adevărul). Puterea pacitatea creierului, evaluată la un moment dat. De
funcției optimale în procesele neuronale de a gândi, aceeea artă tăcerii este utilă în refacerea organismu-
intercurent, este infinită și nemărginită, subliniază lui aflat în starea de oboseală cronică” (…) „Există
autorul. Și susține: „E din începuturi, dincolo de ori- neuroni care se roagă să rămână în ei încă o rezer-
ce loc, comuniune simbolică, nespațială, de iubire vă de energie. Atâta încât să atingă pragul febrei e
pentru Marele Tot.” Să lăsăm cititorul să aibă parte efort sinapsial, după biruirea unor stări de ispitire.
de această sublimă iubire pe care această carte o ofe- Să se păstreze în creier, prin ei, smeritul sentiment al
ră, pe calea lecturii, unor capitole atrăgătoare de su- ideii de nimicnicie mai întâi, prin evaporare până la
flet, noi enumerând câteva subcapitole: „De ființă”, ceruri a lacrimei caznei de a fi ceea ce ei sunt.”(…)
„De Dragoste”, „De Timp”, „De Spirit”, „De Poezie”, „Povara păcatului, asemenea iederii care urcă nu
„De linia dreaptă a cugetului”, „De Natură, de Uni- atât pe zidul, cât și pe casa sufletului”. (…) „Aminti-
vers”, „Cuvântul, Ideea”, „De Dumnezeire”, „Păcat, rile – obsesii între ieri și azi; sau bizare «oseminte»
Etică”, „Solitudinea suferinței”, „Dușmanul mântu- de neuroni încă vii.”
irii”, „De inimă”, „De rugăciune”, „Totuși gândurile: În retrospectivele sale eseistice Mihai Ma-
societatea creierului”… Și ca să sporească interesul teiciuc împletește cu artă și cunoaștere, cu prudență
consemnăm două, trei citate din acest original Sy- lirică de suflet ales de talent, particularități ale unui
napsar: „Tăcerea e stăpână pe o lume strâmtă din ca- limbaj medico-duhovnicesc de excepție.

120 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Jurnal de călătorie

Din Kyoto, spre inima


Japoniei (VI)
note şi gânduri de drum

Marius CHELARU
tor al misionarilor creştini (fără însă a se converti),
KYOTO. aprobând ridicarea primei biserici în Kyoto. Atunci
STRĂZI, CARTIERE, ISTORIE, au ajuns în Arhipelag Allesandro Valignano1, 1539-
GRĂDINI, PARCURI, TEMPLE… 1606, unul din primii trei iezuiţi ajunşi în Japonia –
ceilalţi doi: Francis Xavier şi Francisco Cabral – care îi
Câteva maşini au trecut pe lângă mine. Am descrie pe japonezi drept „foarte cruzi”, ucigând chiar
ajuns la o interesecţie mai aglomerată. De fiecare dată şi fără motiv ades, ştiind să-şi ascundă gândurile şi
când veneam dintre casele vechi sau de la un templu sentimentele2. Hideyoshi a avut cu totul altă poziţie
ori un parc mi se păreau cumva nelalocul lor blocuri- faţă de creştini.
le, deşi nu arată deloc asemănător cu ce avem în zona A sprijinit, chiar finanţat repararea/ con-
sud-est europeană. Koyoto e un oraş... altfel oricum, strucţia multor temple, mai ales în Kyoto, ordonând,
oamenii sunt parte. De multe ori m-am gândit la Iaşi pe de altă parte, măsuri împotriva creştinilor, cruci-
şi la Kyoto prin prisma istoriei, a felului în care au ficarea a douăzeci şi şase dintre ei3, exemplu pentru
mers mai departe după ce au pierdut, în împrejurări cei care ar dori să se convertească. În 1587 a expulzat
diferite (la noi Moldova făcând compromisul pentru creştinii din Kyūshū, considerând şi că, astfel, avea
crearea statului unitar român), statutul de capita- mai uşor calea spre a prelua controlul asupra acelor
le. Am vorbit şi cu japoenzii despre asta, discutând daimyo convertiţi. Nu trebuie însă uitat nici contex-
comparativ mai multe “secvenţe” ale istoriei fiecăruia tual epocii, nu doar în Japonia – dincolo de felul în
dintre noi. care s-au atacat între ei europenii în faţa japonezilor,
Dar, în acea zi, mergând printre japonezi, de Bula Papală a lui Alexandru al VI-lea, care reco-
gândul s-a întors la Hideyoshi, care a fost interesat manda o anumită abordare a catolicilor în Orient, de
şi de ceai, de ceremonia ceaiului, aducând în Japonia, Tratatul de la Tordesillas prin care Spania şi Portuga-
după campania din Coreea, nu doar obiecte de artă lia îşi delimitau „sferele de influenţă”, de bula din 1575
specifice ci şi mulţi artişti. A construit, după modelul a Papei Grigore al XIII-lea prin care Japonia ţinea de
din Pavilionul de Aur din Kyoto, o ceainărie mobilă... 1
Despre viaţa/ călătoria lui în Japonia: Joseph Francis Moran,
Personajele ca Hideyoshi determină dru- The Japanese and the Jesuits: Alessandro Valignano in sixteen-
mul pe care o ia ţara peste secole. A fost contempo- th-century Japan, Routlege, London, 1993.
ran, spuneam, cu alte două nume determinante în 2
“They are particularly cruel, as might be expected from their
istoria Japoniei, Oda Nobunaga şi Ieyasu Togukawa. warlike nature and the stern features of the age. Not infre-
Dar multe din reformele lui Hideyoshi au fost păstra- quently they kill a person off without reason ‘as they would
te aproape la fel de Ieyasu Togukawa, viitorul şogun. an insect,’ merely to see if their sword has a sharp edge.” –
Cei trei au avut şi păreri diferite. De pildă, Nobunaga J.F. Schütte, Valignano’s mission principles for Japan, transl. by
era interesat de arta, cultura, mentalitatea europeni- John J. Coyne, 1980, Institute of Jesuit Sources (St. Louis), pt.
lor, intuind, probabil, ce ar dobândi ţara sa din schim- 1, 284. Paraphrased from Alessandro Valignano, SJ, Sumario
de las Cosas de la India Oriental, (1579), ch. 15, in Goa 7, 33.
burile cu ei. Pare-se că a fost printre primii japonezi 3
În 5 februarie 1597, în Nagasaki; în documentele creştine – „cei
care au purtat haine occidentale. A fost un sprijini- 26 de martiri din Japonia”; între ei au fost şi misionari străini.

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 121
Jurnal de călătorie

dioceza portugheză din Macao – ulterior, în 1599 fi- kusamakura


ind înfiinţată dioceza Funai (Nagasaki), sub protecto-
rat portughez – ş.a., care au nemulţumit profund pe cu următoarea versiune în engleză:
conducătorii Arhipelagului Nipon, ducând la măsuri
severe, inclusiv prigoana creştinilor. Pe de altă parte, let me borrow your arms,
Japonia a avut felul ei de a privi/ înţelege şi adopta swift as lightning,
creştinismul. Şi o incursiune în vocabular poate duce as a pillow on my journey
la unele concluzii – astfel, rădăcina cuvântului japo-
nez pentru creştinism4, kirisuto-kyō, deriva din tran- Interpretările şi comentariile despre acest
scrierea în silabarul katakana a cuvântului portughez poem (toate cam la fel, cu mici detalii care le diferenţi-
Cristo (Kirisuto), la care se adaugă cel japonez pentru ază, eventual), notează că Doeff, mergând prin Gion,
doctrină/ învăţătură, kyō, derivat dintr-un alt cuvânt, în Kyoto – poate cam pe unde am mers şi eu, pe lângă
chinezesc. Sunt, însă, lucruri mai puţin abordate în nişte căsuţe care, făcând abstracţie de câteva elemen-
detaliu în carte. Au fost şi alte „detalii”, subtile, care te ale timpului nostru, pe dinafară arătau, spun cei ai
au dus la această stare de fapt, ţinând de felul de a fi locului, nu foarte diferit de atunci –, a văzut în trecere
al japonezilor, de modul în care misionarii, neînţele- o domnişoară mâncând/ tăind felii de tofu (aliment
gând din start unele aspecte, au generat în popor şi foarte căutat în Kyoto) şi a compus acest poem.
confuzii5. Europenii veniţi în vremurile de demult în
L-am lăsat pe Hideyoshi, cel care a unificat China, apoi în Japonia au întâlnit o lume aparte a iubi-
ţara, lăsând „în urma lui o moştenire a cărei splen- rii din multe puncte de vedere. În China s-a constituit
doare încă mai dăinuie în amintire ca o Epocă de un vocabular complex pentru „iubire”. Confucianiştii
Aur”6, şi am revenit cu gândul şi cu pasul în Kyoto au propus un termen ca „lian” - dragoste virtuoasă,
cel de azi. binevoitoare, care reflectă viaţa morală. Mozi, în dez-
În Higashiyama-ku se află o altă stradă de baterea cu confucianiştii, a creat „ai” care, în Moism,
un colorit aparte, Ponto-chō, unde am văzut un reuşit este dragostea universală pentru toate fiinţele, nu
spectacol tradiţional, cu geiko şi maiko. Fiecare pri- doar pentru cei apropiaţi, prieteni etc. Către zilele
meşte în sufletul său într-un mod anume un specta- noastre: ai – verb („wo ai ni” – te iubesc); substantiv
col dintr-o lume altfel decât cea de acasă. Dacă simţi – în compuşi ca aiqing (dragoste); China continen-
ce anume înseamnă măiestria şi cum este frumuseţea tală: airen – (iniţial, „iubit”, „persoană iubită”; după a
celor din faţa ta, atunci ai privelegiul de a trăi cu ade- doua jumătate a secolului al XX-lea – soţ/ soţie). Lian
vărat clipe aparte. – este folosit în expresii de tipul „a fi îndrăgostit/ tan
Înainte de a ajunge la teatru (aşezământ lian’ai”, iubit/ lianren, homosexualitate/ tongxinglian.
care, mi s-a spus, funcţiona o luna sau două pe an!) Mai există şi alţi termeni ca: gănqíng – sentimentul
– după ce am trecut pe un pod peste râul Kamo am de a avea o relaţie; îţi exprimi dragostea contribuind
intrat pe o străduţă vecină cu Ponto-chō şi am văzut la/ construind o bună gănqíng; Qing – sentiment,
în faţa mea, parcă, o secvenţă de altădată suprapusă emoţie, poate fi folosit, în diverse combinaţii, ca să
pe decorul zilei de azi… exprime iubirea: aiqing, qingren/ iubit/ iubitule, Yuan-
O altă zonă faimoasă din Kyoto este Gion. fen – legătura între două destine, sortiţi unul altuia;
Am amintit de olandezul Doeff. În 1989, zaolian (pinyin: zǎoliàn) – dragoste/ sentimentul de
Willem Otterspeer7, comentând situaţia olandezilor ataşament între tineri, copii. Din China „ai” a trecut
din Japonia, ajunge la Doeff, spunând că era nu doar Apa cea Mare în Japonia, şi înseamnă dorinţă funda-
un „excellent scholar”, ci şi un iubăreţ şi un poet, care a mentală de iubire în budismul din Arhipelag, unde
avut o contribuţie şi în domeniul haiku, scriind chiar, cele mai folosite cuvinte pentru dragoste sunt – ai (în
cu alfabet „occidental”, o postfaţă, dar şi un haiku, la o general fără „romantism”; oya no ai: dragostea părin-
antologie, Misago-zushi, apărută în 1818, şi compilată tească), koi (dragostea romantică - koi suru, a fi în-
de Ōya Takuzō (1788-1850). Citează acest poem: drăgostit): Dar asta mai curând arhaic sau în mediile
conservatoare, ale literaţilor. În vorbirea uzuală sunt
inazuma no rar folosite („ai”, de exemplu, are conotaţii dramatice,
kaina wo karan subsumează disperare, chiar şi în combinaţii ca ai shi-
teiru sau koi shiteiru – te iubesc), fiind preferate com-
4
Cf. Catholic Encyclopaedia. binaţii ca: daisuki desu, ad litt – „te plac cu adevărat”.
5
Despre aceste lucruri – în textul despre cartea lui Shusaku Mai sunt şi aijin – amant, implică o relaţie extracon-
Endo, Tăcere, în numărul din iulie 2016. jugală, koibito – prieten, prietenă, partener (ă), sau
6
Taiko a murit pe 18 septembrie 1598.
amae – „dependenţă îngăduitoare” – de la mamă se
7
Ed. Willem Otterspeer, Leiden Oriental connections, 1850-
1940, E.J. Brill, Leiden, The Nedherlands, 1989, p. 360.
aşteaptă să-şi îmbrăţişeze şi sărute copiii, şi reciproc.

122 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Jurnal de călătorie

Poate că se ştiu mai multe despre gheișe, Tatsuta-gawa


dar, date fiind legăturile profunde cu Arhipelagul Ni-
pon, şi despre China (azi, de exemplu, peste tot, în Kara kurenai ni
staţiile de metrou/ tren indicaţiile sunt şi în chineză), Mizu kukuru to wa”
unde curtezanele se bucurau de cinste şi ranguri ar
fi multe de spus. Dramaturgul chinez Guan Hanqing Şi, ca să rămânem în epocă, una dintre ver-
(1210-1280), pe care nu puţini asiatici îl socotesc cel siunile în engleză, anume cea din Hyaku Nin Isshu
puţin de talia lui Shakespeare, scria că pe timpul său in English, de Yobo Noguchi (cel care propunea oc-
în capitala Imperiului Chinez trăiau 25.000 de actriţe cidentalilor, într-un text intitulat A Proposal to Ame-
şi curtezane, care erau situate în al şaptelea rang în rican Poets, publicat în 1904, câteva poeme ale lui
complicata ierarhie socială, cărturarii, literaţii fiind Bashō, „hokku (seventeen-syllable poem)” care este
după ele. Instituţia curtezanelor a fost legalizată prin- „like a tiny star, mind you, carrying the whole sky at
tr-un edict dat de împăratul Wu, din dinastia Han its back”), din 1907:
(48-32 î.e.n.). De altfel, curtezanele au ajuns cu timpul
un simbol al eleganţei, rafinamentului şi culturii, une- „I did not hear even in the gods’ age,--
le fiind celebre poetese (Xue Tao, 768-831, Yu Xuanji, Behold Tatsuda Gawa!—
844-871, Li Qingzhao, 1084-1155 ş.a.) sau cântăreţe, The waters were reddened so
caligrafe, pictoriţe de succes. Din timpul dinastiei By the autumn leaves.”
Song (960-1279) şcoala picturii literaţilor încerca să
aducă în caligrafia în pictură, limbajul poetic practi- Dar, întorcându-mă la Gion, de altfel, în
când o rafinată estetică. Mânuirea pensulei pentru a multe locuri din Kyoto poţi să te întâlneşti cu femei în
da viaţă unui poem era obiectul unor sofisticate studii straie tradiţionale japoneze. Am înţeles însă că unele
în China, preluate/ însuşite şi în Japonia, multe gei- sunt japoneze, dar majoritatea sunt turiste. Îmbrăca-
sha fiind maestre ale acestei arte. rea unui kimono tradiţional, mi-a spus Taeko, poate
Gion însă este o lume aparte... dura şi mai bine de patruzeci de minute ca totul să
Cu ochii la un kimono care părea vechi, dar fie cum trebuie. Dar, ce vedeam eu uneori pe stradă,
îşi păstrase culorile proaspete, cu flori ale căror petale erau fie japoneze care aleseseră o „cale uşoară”, fie tu-
cădeau parcă obosite de curgerea vremii, m-am gân- riste care închiriaseră (după o rezervare prealabilă,
dit la Alexandru Vlahuţă care, în 1911, publica în vo- uneori cu o zi, alteori cu mai multe înainte) un veş-
lumul La gura sobei un text intitulat Poezia şi pictura mânt de acest tip.
la japonezi, în care se regăsesc mai multe poeme tan- Sunt multe de spus despre Gion – o lume în
ka tălmăcite de el. Vlahuţă le denumeşte „uta”. Sunt sine, în care trecutul se amestecă într-un mod straniu
poeme din antologia lui Fuiwara no Teika, intitulată, aproape cu prezentul şi, uneori, prin tehnica la vârf
în versiunea lui Vlahuţă „Utele a o sută de poeţi […], pe care o utilizează japonezii, ai spune că poate chiar
cea mai răspândită carte din Japonia”, care, scrie auto- cu viitorul –, despre geiko (în Kyoto rar am auzit ter-
rul român, e „floarea darurilor”. (Este, de altfel, singu- menul geisha) şi maiko, despre casele de aici, teatru,
ra referinţă legată de sursa poemelor, în rest mai este restaurantele unde se mănâncă un meniu sofisticat…
menţionat doar „împăratul Koko”, la un text). Sau, poate, despre cele două hanamachi
Iată versiunea lui Vlahuţă la un poem din („străzi ale florilor” – pentru geiko, maiko…) din
antologia lui Fujiwara no Teika (în textul din La Gura Gion, Gion Kōbu  şi Gion Higashi. Acolo sunt mai
sobei - Utele a o sută de poeţi), în varianta de scriere multe okiya – case în care locuiesc geiko şi maiko cât
din carte: ţine nenki (durata contractului lor). 
M-am plimbat agale printre casele japoneze
„Pe muntele Tazuta8, unde se duc aburii pri- vechi, din lemn, machiya (case de oraş; de la două ca-
măverii, cântă privighetoarea un cântec de jale. Să fie ractere kanji care înseamnă machi – oraş, ya – casă),
oare pentru că florile se ofilesc?” cele din zona centrală din Kyoto fiind numite şi kyō-
machiya. Tipul lor de arhitectură reprezintă şi azi,
Este versiunea lui Vlahuţă a poemului lui pentru astfel de case, un standard la nivel naţional.
Ariwara no Narihira Ason (824/ 825 – 880), care ar Sunt şi aici destule de spus, de la micile gră-
suna astfel, în romaji: dini, tsuboniwa, spaţiile pentru comerţ, mise no ma,
cele de locuit – kyoshitsubu…
„Chihayaburu Din ce am înţeles aceste case se recondiţio-
Kamiyo mo kikazu nează numai cu aprobare specială, şi, deşi există un
plan în acest sens, pentru Gion, dar şi alte zone, lu-
8
Notăm că „Tatsuda Gawa” înseamnă „râul Tatsuda”, nu
„muntele Tatsuda”.
crurile se derulează destul de încet. Practic, am înţeles

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 123
Jurnal de călătorie

că aceste case nu mai sunt locuite, în marea lor majo- aer de simplitate, folosite pentru a ajunge la „casa de
ritate, pentru că sunt extrem de friguroase şi e nevoie ceai” (chashitsu, ad litt.: „camera de/ pentru ceai”)
de multe formalităţi ca să le „repari” cumva confortul. uneori; kaiyū-shiki-teien – grădini pentru plimbare,
Taeko mi-a spus că, din ce ştie, cele mai multe de pe cum am văzut în zona Shozan, unde, în marea de ver-
străzile din acel loc sunt restaurante sofisticate, ma- de, între tot felul de mici altare, era un singur copac
gazine ş.a. cu frunze colorate a toamnă…
Felul în care au grijă japonezii de istoria, de Dar voi încheia acum cu două fragmen-
patrimoniul lor este cu totul aparte faţă de ceea ce te din două texte (cu grafia folosită atunci); primul,
vedem la noi. Nu există harababura pe care o întâl- intitulat „Despre arta japonezilor”, scris de Otilia de
nim la noi, la “adăpostul” legilor anapoda şi nepăsării Cozmuţa, care a călătorit la începutul secolului XX în
generalizate, intereselor (sau lipsei de interes) faţă de Arhipelagul Nipon9 (după ce a trecut, cu opriri mai
clădirile care înseamnă ceva pentru istoria locului, a lungi sau mai scurte, prin Egipt – Port-Said –, India
ţării. Am avea multe de învăţat de la japonezi despre – Bombay, Calcutta –, Shri Lanka – Colombo –, Sin-
asta. Pentru ei nu există “nuanţe”, “interpretări” ale gapore, Hong-Kong, China – Shanghai, pentru ca, în
legilor, “situaţiilor”, pur şi simplu lucrurile se fac aşa 1902, să revină la Sarajevo, unde începe să picteze în
cum e normal, cum trebuie şi atât. stil japonez), publicat în „Luceafărul”, nr. 14-16, 15
În fine, într-o zi am mâncat acolo într-o zi la august 1904.
un mic restaurant care avea, pe o suprafaţă incredibil „În Japonia, unde deja natura sădeşte cele
de mică, cumva într-un spaţiu între pereţi, înconju- mai frumoase grădinĭ, e lucru firesc ca grădinăritul să
rată de geamuri, o mică „grădină” care dădea un aer fie foarte cultivat. Cultivatoriĭ însă nu tindîntr’atîta la
deosebit clipelor petrecute acolo. o producţie bogată de flori ca la o modificare a formeĭ
Nu toate restaurantele, pentru că nu oricine, naturale a florilor. Şi de obiceĭŭ reuşesc.
la urma urmelor, poate avea şi întreţine o grădină. Ca Grădina e acoperită de parcuri mărunte,
şi altădată, este o artă. Realizarea dar şi întreţinerea bazinurĭ, canalurĭ şi poduri, şi numai icĭ colea mai
lor costă mult – fie că este vorba despre nihon teien zărim cîte un tufiş diform, ale căruĭ crengi strîmbe să
– grădini tradiţionale care (re)creează, în miniatură înfăşoară în jurul colosurilor fantastice de piatră. Prin
un peisaj deosebit, fie că sunt, ca aceasta din micul oltuirĭ complicate şi des repeţite, grădinarii japonezi
restaurant, făcute de maeştri în arta grădinilor. aŭ ajuns să producă tufe, carĭ aŭ fiori de mai multe
feluri şi fructe de tot fantastice. Între plante însă totuşi
Grădinile japoneze aŭ o planta predilectă, care pentru eĭ e idealul plante-
lor şi nu lipseşte din nicĭ o casă: crysantema, floarea
S-a scris mult despre ele, şi pe bună drepta- cu care în vremile vechĭ se împodobeaŭ armele, ĭar
te. Începuturile lor stau sub semnul grădinilor chine- nobilimea o întrebuinţează şi azi ca emblemă.
zeşti, dar, în timp, au căpătat propria individualitate. În grădinile aceste am văzut şi cĭudate specii
Pe lângă faptul că în multe locuri am văzut de Iris. Poţi vedea Iris-uri de toate culorile şi nuanţele
copăcei, mici aranjamente de plante în faţa unor ma- : dela culoarea galbină pînă la cea roşie, auriĭ, argintii
gazine, la uşile unor case ori blocuri, chiar la etajele ş. a. De multe orĭ chiar şi aceiaşĭ floare are aceste nu-
hotelurilor ori ale caselor/ blocurilor cu mai multe anţe, aşa încît, legîndu-le într’un buchet, nu maĭ ştiĭ
etaje… de sînt flori naturale ori artificiale. Astfel modelează
În doar câteva cuvinte, sunt diverse stiluri. Japoneziĭ şi natura după stilul lor artistic.”
Pot fi în stilul micuţelor grădini de curte Al doilea frament, din „Yocohama şi To-
despre care am amintit în zona Gion, tsubo-niwa/ chio”, apărut în „Luceafărul”, nr. 14-16, 15 august
tsuboniwa, pe care le-am văzut în diverse locuri din 1904: “Fiecare casă posedă o curte saŭ grădiniţă în-
oraş, nu doar în zona veche. gustă, în care plante bizare cresc natural în liber saŭ
De altfel, peste tot pe străzi, la cele mai mul- vegetează în glastre ; această grădiniţă, demnă de ţară
te dintre blocuri sau case, ori magazine era imposibil Liliputanilor, are în mijlocul ei un bazin saŭ chiar nu-
să nu fie câte un copăcel, o plantă oarecare, un aranja- maĭ un simplu vas de apă, în care înoată niţte peţti
ment făcut după alegeri estetice rafinate mărunţi de culoare albă saŭ roşie, şi provăzuţi cu ari-
Dar, să ne întoarcem la „stiluri”, continu- pioare umflate şi transparente. Încunjuraţĭ de aceste
ând cu „karesansui”- grădinile cu/ din pietre, grădini aripioare, peştiĭ ţi se par nişte flaconaşe de gelatină cu
zen, în scopul meditaţiei, în care nisipul este „apa”, cu un sîmbure negru în ele.”
diverse detalii de diferenţiere sau combinaţii într-un
complex arhitectonic sau altul.
9
Temă dezvoltată în Octavian Goga, Otilia de Cozmuţa,
George Voevidca şi lirica niponă, Colecţia „Orient”, seria „Bi-
Pot fi aşa numitele „grădini înrourate”, roji
blioteca Haiku” – Nr. 5, Editura Fundaţiei Culturale Poezia,
(ad litteram tărâm/ pământ înrourat), care degajă un Iaşi, 2013.

124 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
Traduceri

Vénus Khoury-Ghata

Poetă și romancieră franceză de origine libaneză Vénus Khoury-Ghata s-a născut la Bécharré, pe
23 decembrie 1937. Este autoarea unei opere importante, recompensată cu numeroase premii și distincții
literare. Dintre premiile acordate pentru ansamblul operei sale poetice amintim: Marele Premiu al Societății
Oamenilor de Litere (1993), Marele Premiu al Academiei Franceze (2009) și Premiul Goncourt (2011). După
studii universitare de filologie, devine jurnalistă și debutează cu Chipuri neterminate, în Liban și cu Pământuri
stătătoare, în Franța. Din 1972 trăiește la Paris și colaborează la revista literară Europe. Opera sa cuprinde peste
20 de volume de poezie și tot atâtea romane.
Cele 5 poemele de mai jos fac parte din Oamenii apei (Les gens de l’eau, Editura Mercure de France,
Paris, 2018).
(Traducere din limba franceză: Denisa Crăciun)

*
Compresă udă pe fruntea arborelui bolnav
cei bătrâni de bătrânețe invocă sufletele periferice și zeul
albinelor
lăcuste ori greieri oricând din motive necunoscute
ultimele umbre ale zilei scârjelesc un cerc de netrecut
în jurul trunchiului toropit de febră
să țeși un lințoliu destul de încăpător pentru ramurile nedespărțite
de vânt e de pe acum o necesitate grabnică
chiar dacă moartea e urmată de vindecare

*
Să-ți ungi pielea cu boabe de soc negru
predatorii nu mănâncă femei ci numai teama acestora

i-a deschis ușa zmeului, dar duhoarea i-a alungat-o cu pietre


să se împerecheze cu umbra lui de pe zid dacă așa îi spune inima
să mănânce nucile seci uitate de vara trecută
dar să-i lase ei urmele spinării lui în schimbul unui loc lângă
vatră
unde să-și încălzească carcasa mătăhăloasă

Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019 125
Contrapunct

*
Miros de turbă și de vânat pe degetele celui ce plouă
dragostea în orice anotimp
după ce țarina și-o ară cu grapa
trasează iar aceeași dâră roșie până la femeia care își face singură
mierea

fie el om sau ulm


venit dintr-o cută a pământului sau dintr-un strat de aer
fie că a mototolit furtuna fie că a mușcat scoarța
se simte ca acasă în crăpătura lui
în vârtejul acesta asurzitor de zeamă și de carne răscolită

*
Pădurea ce ronțăie solul va sfârși în patul femeii
adormite pe umărul său
cu indecenta ei rochie roșie îmbrăcată pentru arțar singurul care îi calcă pragul

în șoaptă și fără învălmășeală


ca să întrerupă somnul celei adormite ar face să-i tresară obloanele
închise peste o mare întristare
toporișca înfiptă în zid nu taie aerul
plecat cu drumul este acela ce înșela ramurile
arțăgoase care formau zidul

*
Aprinzi lampa și zboară o bucată de noapte
femeia neștiitoare deschide lumina ca pe o carte ca să-i citească
obiectele

dă vina pe oglindă zicând că ea îi face să delireze scaunele ce


se cred ocupate atunci când crepuscului așază în jurul
mesei umbrele adunate din stradă

126 Bucovina literară • 1 – 2 – 3 (335 – 336 – 337), ianuarie – februarie – martie 2019
autograf
Şerban Foarţă..............................................................................................................................................................................1
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Voinţa e brută, materială” .............................................................................................................2
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – Martor al acestor vremuri cu literatură română originală fără cititori .........................................3
cadran
Paul Emond – Pictorul şi femeia pe care o iubeşte dar care a încetat să-l iubească .................................................5
poesis
Marian Drăghici – poemul lui mircea ciobanu...................................................................................................................6
Yigru Zeltil – singurătate matematică ....................................................................................................................................7
Vasile Zetu – Această poezie este a ta................................................................................................................................9
Costel Stancu – poeme .........................................................................................................................................................13
Adrian Voica – Poetul la 80 de ani.....................................................................................................................................15
Ara Alexandru Şişmanian – Zdrenţe ...................................................................................................................................17
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Scriitori bucovineni la ceas aniversar ................................................................................20
cronica literară
Ioan Holban – Nostalgia valorilor .....................................................................................................................................22
Constantin Cubleşan – Poetul de la Oneşti (Gheorghe Izbăşescu)............................................................................24
Mircea Muthu – „În ruinele unui grai locuiesc numele divine” (Dan Damaschin) ....................................................26
Ion Popescu-Topolog – Un roman insolent despre cuvânt (vorbire), construit pe o teorie de caz medical .......29
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – „Bătălia pentru Doinaş” (II)........................................................................................................31
profil
Theodor Codreanu – Un mare cărturar şi ierarh: Melchisedec Ştefănescu..............................................................34
rememorări
Beni Budic – Brăţara de aur.................................................................................................................................................45
in memoriam
Emil Brumaru.............................................................................................................................................................................50
inedit
Elena-Brânduşa Steiciuc – O scrisoare de la Emil Brumaru, cel îndrăgostit (în ordine aleatorie)
de cărţi, femei şi fluturi... .........................................................................................................................................................51
chipuri şi privelişti
Liviu Antonesei – Un roman cu cheie?................................................................................................................................53
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – Povestea dramatică a unui om care avea, la un moment dat,
unsprezece egouri şi jumătate..............................................................................................................................................54
eminesciana
Florica Gh. Ceapoiu – „Reintegrarea” sonetelor postume în plasma antumelor eminesciene..............................58
Victor Teişanu – Eminescu, între melos popular şi erudiţie muzicală ...........................................................................61
note de lector
Petrişor Militaru – Mihai Firică: post-apocalipsa poemului şi orfismul „slab” ............................................................64
Gina Puică – 3 R Rădăcini / Racines / Radici, o revistă culturală, de istorie şi genealogie ................................66
eseu
Horaţiu Stamatin – Scrisorile de altădată..........................................................................................................................68
Niadi-Corina Cernica – Două gânduri despre „Ştiinţa Sacro-Sanctă” a lui Dimitrie Cantemir .............................74
orizonturi francofone
Elena-Brânduşa Steiciuc – Metisaj şi identitate în opera romancierei francofone Malika Mokeddem ..............77
eveniment
Doina Cernica – La Cernăuţi, în nordul Bucovinei, Anul Cărţii din România .............................................................79
proză
Constantin Severin – Bibliotecarul Infernului (fragment) .................................................................................................83
Ioan Ţicalo – Unora li se trag multe de la crâşmă ..........................................................................................................88
Gheorghe Solcan – Un zâmbet revoluţionar ...................................................................................................................93
apostrof
Magda Ursache – Un infern numit Aiud, Gherla, Sighet... ...........................................................................................97
opinii
Petru Ursache – Bucătăria vie (2) .....................................................................................................................................100
lirice
Anca Şerban – cuvintele ghem..........................................................................................................................................110
Maria Dinu – Dincolo de ...................................................................................................................................................112
Alexandru Cazacu – Etanş .................................................................................................................................................114
recenzii
Lucian Strochi – Un trubadur cântând la Pandoră: Ion Apostu ...................................................................................117
Ion Prelipcean – Vieţile şi conexiunile drepţilor neuroni................................................................................................119
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (VI) ..................................................................................................121
traduceri
Vénus Khoury-Ghata
(traducere din limba franceză de Denisa Crăciun).......................................................................................................125
Serie nouă
Anul XXX
Nr. 1–2–3 (335–336–337)
ianuarie–februarie–martie 2019