Sunteți pe pagina 1din 47

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

„DRAGOMIR HURMUZESCU”

ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA


PACIENTEI IN URMA OPERATIEI DE
CEZARIANA

AMG III A

2019

1
Cuprins
1. Introducere .................................................................................................................................4
2. Fiziologia Aparatului Genital Feminin ....................................................................................5
A. Organele Genitale Interne: ...................................................................................................6
B. Organele genitale externe ................................................................................................... 10
3. Indicaţiile naşterii prin cezariană ......................................................................................... 13
A. Distocia ................................................................................................................................. 14
B. Anomaliile vulvare .............................................................................................................. 15
C. Anomaliile vaginale ............................................................................................................ 16
D. Anomalii cervicale şi uterine .............................................................................................. 17
E. Tumorile ovariene benigne ................................................................................................ 19
4. PROCESUL DE NURSING IMPLICAT IN ASISTENTA NASTERII ............................ 20
4.1. Ingrijiri Postoperatorii Ale Lehuzei Cu Operatie Cezariana ..................................... 20
4.2. Supravegherea Si Ingrijirile Lehuzei Dupa Interventie .............................................. 21
4.3. Supravegherea Pansamentului ...................................................................................... 23
4.4. Combaterea Durerilor Post Operatorii ........................................................................ 23
4.5. Secretia Lactata .............................................................................................................. 26
5. CAZURI CLINICE ................................................................................................................ 28
DOSAR DE INGRIJIRE ................................................................................................................ 28
A. Culegerea Datelor ................................................................................................................ 28
B. Date Privind Identitatea Pacientului: ................................................................................. 28
a. . Date Stabile .................................................................................................................... 28
b) Date Variabile .................................................................................................................. 29
C. Date Privind Starea De Sanatate ......................................................................................... 29
a. Limite Fiziologice ............................................................................................................ 29
b. Antecedente Heredo-Colaterale....................................................................................... 30
c. Antecedente Personale ..................................................................................................... 30
D. Informaţii Legate De Afecţiune: ......................................................................................... 31
E. Indicatii La Internare: ......................................................................................................... 32
F. Planificarea Generală A Îngrijirilor ................................................................................... 33
G. Plan De Ingrijire .................................................................................................................. 36
H. Obiectiv Global ................................................................................................................. 39

2
I. Investigaţii ............................................................................................................................ 42
J. Externarea Pacientei ........................................................................................................... 44
a. .Starea La Externare........................................................................................................ 44
b. Bilantul Autonomiei ........................................................................................................ 44
K. Evolutia Nevoilor Alterate In Urma Interventiilor Aplicate .......................................... 45
L. Recomandari La Externare ................................................................................................. 46
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................... 47

3
1. Introducere

Cercetarea stiintifica este o activitate sistematica si creatoare menita sa sporeasca


volumul de cunostinte si sa utilizeze in noi aplicatii.

Cunostintele stiintifice prezinta urmatoarele caracteristici:- se acumuleaza in timp

 se consolideaza prin utilizare


 devin o sursa gratuita a puterii de creatie a oamenilor.
 nu se instraineaza prin transferuri de la o persoana la alta, ci raman in posesia celor
care le-au creat.

Cercetarea stiintifica utilizeaza specialisti in diverse domenii ale stiintei, are nevoie
si de infrastructura si de un cadru organizational legal pentru desfasurarea activitatii.

Cercetarea fundamentala – reprezinta o activitate teoretica dar si experimentala


pentru acumularea de noi cunostinte privind aspectele fundamentale ale fenomenelor fara
urmari si o aplicatie a lor.

Operatia de cezariana

Reprezinta o interventie chirurgicala care consta in deschiderea abdomenului si


sectiunea peretelui uterin pentru extragerea fatului si anexele sale.

Etimologic, denumirea de cezariana deriva din verbul latinesc caedo - caedere – a taia.

Alte pareri au sustinut ca termenul a fost adoptat de la numele lui Iulius Caesar, care
ar fi fost extras printr-o operatie cezariana dupa moarte mamei sale, conform Legii lui
Numa Pompiliu.

4
2. Fiziologia Aparatului Genital Feminin

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se realizează


prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului
feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în
cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este
expulzat din uter prin actul naşterii.

Organizarea morfofuncţională a sistemului reproducător la ambele sexe este


deosebit de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi (ovule şi
spermatozoizi) cât şi pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activităţi
asupra organelor genitale şi asupra întregului organism, asigură condiţii optime pentru
reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă – vulvă – şi un grup de
organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele uterine şi ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.

5
A. Organele Genitale Interne:
a. Ovarul este un organ pereche, situat în cavitatea pelviană, cu funcţie mixtă,
exocrină, producând ovule, şi endocrină, secretând doi hormoni: foliculină şi
luteină (progesteronul). Are forma unui ovoid turtit, de 6-8 grame, cu diametrul
mare de 3-5 cm. Prezintă 2 feţe, două margini şi două extremităţi. Faţa laterală se
află pe peretele lateral al cavităţii pelviene, în fosa ovariană, faţa medială este
acoperită de pavilionul trompei. Marginea anterioară dă inserţie mezoovarului
(plica peritoneală), care uneşte ovarul cu ligamentul lat al uterului; aici se găsesc
hilul ovarului, ce conţine elemente vasculare şi nervoase. Marginea posterioară
(liberă) este mai groasă. Extremitatea superioară (tubară) dă inserţie ligamentului
suspensor al ovarului şi celui tubo- ovarian, iar extremitatea inferioară (uterină) dă
inserţie ligamentului propriu al ovarului ( ligamentul utero- ovarian).

Ovarul este acoperit la suprafaţă de un epiteliu simplu, sub care se găseşte un înveliş
conjunctiv numit albugineea ovarului, care se continuă fără delimitare netă cu stroma

6
corticalei acesteia. În interior se află parenchimul glandular, cu cele două zone
caracteristice: medulară şi corticală.

Zona medulară este formată din ţesut conjuctiv lax, în care se găsesc elemente
vasculare sangvine şi limfatice, cât şi fibre nervoase vegetative.

Zona corticală conţine elemente cu valoare funcţională: foliculii ovarieni în diferite


faze evolutive.

Foliculii primordiali (primari) reprezintă forma iniţială, cu aspectul unor corpusculi


sferoidali plini, alcătuiţi dintr- o celulă mare, sferică, situată central (ovocit I), iar periferic
dintr-un strat de celule mici (celule foliculare). Maturizarea foliculilor începe la pubertate şi
tine până la menopauză. În ambele ovare există circa 400 000 foliculi, din care se
maturizează 300- 400 (unul lunar) ; restul involuează. Epiteliul folicular proliferează;
devine pluristratificat ( constituind membrana granuloasă); acest stadiu reprezintă foliculii
secundari (evolutivi). Între celulele granuloasei se formează o cavitate ce se umple cu lichid
folicular.

Ovocitul, înconjurat de membrana pellucida (groasă, rezistentă, cu rol trofic), este


situat la periferia foliculului, fiind ataşat de membrana granuloasă.

În acelaşi timp, la periferia foliculului secundar plin, apoi cavitar, se constituie, pe


seama stromei corticale ovarului, cele două teci caracteristice foliculului: internă şi externă.

Teacă internă, cu funcţie endocrină, secretă estrogenii sub influenţa hormonului


luteinizant antehipofizar (LH), cea externă are structură conjuctiva. Lichidul folicular este
vâscos şi conţine hormonii ovarieni activi- estrogenii, produşi de celulele tecii interne.

Majoritatea foliculilor secundari cavitari involuează şi, în mod obişnuit în fiecare


lună, începând cu apariţia ciclului şi până la menopauză, unul devine folicul matur.

Foliculul matur, terţiar sau veziculos, constituie stadiul de dezvoltare completă a


foliculului şi este cel mai voluminos. Este format din : teacă externă, teacă internă şi
membrana granuloasă. Foliculul conţine cavitatea foliculară ( cu lichid folicular), delimitată
de membrana granuloasă.
7
Ovocitul, localizat periferic, se află într- o porţiune îngroşată a membranei
granuloase. Celulele foliculare din imediata apropiere a ovocitului se dispun radiar şi
formează coroană radiată, care va însoţi ovocitul expluzat în decursul evoluţiei, asigurandu-
i nutriţia. Ovocitul din foliculul matur, iniţial de ordin I (diploid), suferă înainte de ovulaţie
prima diviziune de maturare şi devine ovocit II (haploid). Formă sub care este expluzat în
timpul ovulaţiei.

După eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transformă în corp galben,


care ia naştere prin transformarea celulelor foliculare în celule endocrine ce secretă
progesteron.

Există două tipuri de corp galben:

 Corpul galben periodic, care se formează în fiecare lună în perioadă de fertilitate


a femeii ( de la pubertate până la menopauză); are o existenţă de circa 10 zile (
din a 16-a zi a ciclului până în ziua a 26-a);
 Corpul galben de sarcină, care se formează în cazul când ovulul a fost fecundat;
el funcţionează în primele trei luni de sarcină.

Corpul alb reprezintă cicatricea care înlocuieşte corpul galben involuat ( periodic sau de
sarcină).

b. Trompele uterine (tubele uterine) sunt conducte musculo- membranoase care se


întind de la ovare până la uter, cu care comunică prin orificii numite ostii uterine.
Extremitatea laterală prezintă ostiul abdominal ce se deschide în cavitatea
abdominală. Au o lungime de 7- 12 cm şi se împart în patru porţiuni: intrauterina (
lungă de 1 cm, situate în peretele uterin); istmul trompei ( 3-4 cm, se întinde de la
marginea laterală a uterului până la polul inferior al ovarului); ampula tubei (7-8
cm, mai dilatată, se întinde de la polul inferior la polul superior al ovarului);
infundibulul (2 cm, de forma unei pâlnii cu pereţii prevăzuţi cu franjuri numite
fimbrii, cu rol în captarea ovulului expulzat de către foliculul matur). Această parte
se aplică pe faţa medială a ovarului. Tubele sunt situate la marginea superioară a
ligamentului lat al uterului, de care sunt legate prin mezosalpinge.

8
La exterior, sub seroasa peritoneală (care formează şi un mezou), tuba prezintă o
tunică adventiţială, conjunctivă, sub care se găseşte tunica musculară, formată din fibre
netede, pe două straturi- longitudinal, la exterior, şi altul intern, circular. Prin mişcări
peristaltice asigură transportul ovulului spre cavitatea uterină. În interior se află
submucoasa şi mucoasa, puternic cutată şi prevăzută cu celule ciliate şi neciliate ce
uşurează trecerea spermatozoizilor şi a ovulului în trompă.

c. Uterul este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară şi rect; este un organ
musculos, cavitar şi impar.

Uterul este interpus între trompele uterine şi vagin; fixat prin ligamente late,
uterosacrale, şi chinga muşchilor ridicători anali. Are formă de pară, cu extremitatea mare
orientată superior şi uşor turtit antero- posterior. Prezintă trei porţiuni: corpul uterului la
extremitatea superioară, de formă triunghiulară, a cărui bază se numeşte fundul uterului;
istmul uterului este porţiunea intermediară între corp şi colul uterin. Corpul are două feţe:
anterioară ( vezicală) şi posterioară ( rectală). Pe marginile lui se află arterele uterine. Colul
se continuă cu segmentul următor al aparatului genital feminin, vaginul, în care proemină.
Din cauza inserţiei vaginului pe col, colul are două porţiuni: una supravaginală, în raport cu
vezica urinară anterior, cu rectul posterior, cu arterele uterine lateral, şi una intravaginală,
în raport cu pereţii vaginului. Corpul uterului este învelit de peritoneu, care, în părţile
laterale, formează ligamentele late ale uterului. Ligamentele late unesc marginile laterale
ale corpului uterului cu pereţii laterali ai cavităţii pelviene.

Uterul este alcătuit din trei tunici: tunica seroasă (perimetru), formată din peritoneul
uterin, care aderă puternic în regiunea fundului şi corpului: tunica musculară ( miometru)
este formată din fibre musculare netede, stratul cel mai dezvoltat al uterului.

Tunica mucoasă (endometrul) căptuşeşte cavitatea uterină, având o structura diferită


în funcţie de vârstă şi de ciclul ovarian.

Mucoasa uterină, formată dintr- un epiteliu cilindric, este bogată în glande tubuloase
ce pătrund în miometru. Endometrul are o evoluţie ciclică lunară şi în timpul sângerării
menstruale se elimină în cea mai mare parte ( pătura superficială), ca în ciclul următor să se
refacă din epiteliul fundului glandelor uterine, care nu se elimină.
9
În interiorul uterului se găseşte cavitatea uterină, turtită în sens antero- posterior;
ocupă atât corpul, cât şi colul, comunicând în jos cu vaginul prin orificiul uterin extern, iar
sus şi lateral cu cele două trompe.

Cavitatea uterului este divizată printr- o strangulare situată la nivelul istmului în


două compartimente: cavitatea corpului, mai mare, şi canalul cervical, situat la nivelul
colului uterin.

d. Vaginul este un conduct musculo- conjuctiv, lung de 7-9 cm, median şi impar,
care prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară (
orificiul vaginal) se deschide în vestibulul vaginal, spaţiu delimitat de cela două
labii mici. Membrana himenală închide incomplet orificiul vaginal.

Vaginul prezintă un perete posterior în raport cu rectul şi fundul de sac Douglas,


unde peritoneul este în contact cu peretele vaginal şi un perete anterior, care vine în raport
cu fundul vezicii urinare şi cu uretra. În părţile laterale vaginul aderă de marginea medială a
muşchilor ridicatori anali.

Peretele vaginal este alcătuit din: adventice, la exterior, formată din ţesut conjuctiv;
tunica musculară cuprinde fibre circulare netede la interior şi longitudinale la exterior;
tunica mucoasă este formată dintr- un epiteliu pavimentos stratificat, care, macroscopic,
prezintă numeroase cute transversale (rugae vaginales), iar pe linia mediană a celor doi
pereţi, în axul lung al vaginului, se afla câte o creastă longitudinală (columnae rugarum).

Spre bătrâneţe, aceste cute se şterg. Mucoasa nu are glande, epiteliul vaginului fiind
acoperit de mucusul secretat de glandele colului uterin şi de secreţia glandelor Bartholin.

B. Organele genitale externe

Vulva, are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către
două repliuri cutanate, labiile mici şi labiile mari.

Labiile mari sunt două pliuri cutanate (7-9 cm lungime) cu două feţe, ambele
acoperite de tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande sebacee mari. Se unesc
anterior, spre simfiza pubiană, prin comisura anterioară a labiilor, situate pe un relief
10
median, acoperit de păr, numit muntele lui Venus, iar posterior se unesc prin comisura
posterioară, la câţiva cemtimetri anterior de anus.

Labiile mici sunt două cute simetrice, situate medial de labiile mari şi despărţite de
ele prin şanţul interlabial. Spaţiul mărginit de labiile mici, pe linia mediană, se numeşte
vestibul vaginal, la care deosebim două zone: anterioară (deschiderea orificiului extern al
uretrei) şi posterioară ( orificiul vaginal, care lateral prezintă deschiderile canalelor
glandelor vulvo- vaginale Bartholin, ce umectează intrarea în vagin). Anterior, labiile mici
se dedublează fiecare în două repliuri: unul trece anterior de clitoris ( organ erectil, impar,
omolog cu penisul) şi se uneşte cu cel de partea opusă, formând prepuţul clitorisului, iar
celalat trece posterior de clitoris şi formează cu cel de partea opusă frâul clitoridian.

Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bulbii vestibulari ( două organe
analoage corpului cavernos al uretrei la bărbat, situaţi la baza labiilor mari).

Clitorisul - analogul corpilor cavernoşi ai penisului, este format dintr-un organ


erectil, cavernos şi învelişurile sale. Ca şi penisul, clitorisul prezintă gland, corp şi rădăcină
ataşată de ramurile ischio- pubiene. Corpii cavernoşi ca şi la bărbat iau naştere prin două
rădăcini simetrice de pe faţa internă a ramurilor ischio pubiene, se unesc pe linia mediană
formând corpul clitorisului ce se termină prin gland. Clitorisul are o lungime de 5- 6 cm.

Conţine numeroşi corpusculi ai voluptăţii.

Bulbii vestibulului - sunt două formaţiuni erectile, ovoide situate pe pereţii laterali
ai uretrei şi ai orificiului vaginal, reprezintă omologul corpilor spongioşi ai uretrei, la
femeie separaţi datorită persistenţei fantei vulvare.

Mamela este formată din glanda mamară şi diferite părţi moi (ţesut conjuctiv,
adipos) care o înconjoară.

Este glandă pereche situată în regiunea antero-posterioară a toracelui, lateral de


stern, la nivelul spaţiului delimitat de coasta a III-a şi a IV-a, anterior muşchiului pectoral şi
dinţat. Poate prezenţa anomalii numerice în plus sau minus; anomalii de formă sau volum.
11
Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinţa spre conicizare sau aplatizare
discoidală, cu faţa plană spre torace, iar convexă liberă, centrată pe mamelon.

Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, înălţimea de 10 –12 cm şi greutatea de


aproximativ 150 – 200 grame. Consistenţa este formată dar elastică.

Tegumentele – sunt netede, centrate de areolă cu diametrul de 15 – 25 mm,


pigmentată şi cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). În centrul areolei proemină
mamelonul cilindric sau conic, rugos şi 10 – 12 orificii galactofore.

Mamela este vascularizată de arterele intercostale ( II- IV), cât şi de arterta toracică
internă, ramură din artera subclavie.

Venele mamelei sunt colectate de vena toracică internă. Limfaticele ajung în


ganglionii axilari. Inervaţia mamelei este asigurată de nervii intercostali ( II-IV).

Glandele mamare, deşi prezente la ambele sexe, au dimensiuni şi semnificaţii


morfofuncţionale complet diferite. La bărbat, glandele reprezintă organe rudimentare, cu o
structură puţin complexă.

La femeia adultă, însă, glandele mamare au o structura complexă, hormono-


dependentă, având o deosebită importanţă biologică şi patologică. Ele asigură secreţia de
lapte, alimentul esential al nou- născutului, şi sunt, de asemenea, sediul a numeroase
procese patologice, dintre care cancerele sunt cela mai importante.

Fiecare glandă mamară este formată dintr- un număr de 10- 25 lobi glandulari
separate prin ţesut conjunctiv în care, în timpul pubertăţii, s-a depozitat ţesut adipos.
Fiecare lob glandular este o glandă tubulo- acinoasă ramificată.

Canalele acestor glande sunt colectate de ducte mai mari, numite canale galactofore
care se deschid la nivelul mamelonului. În structura canalelor galactofore se găsesc celule
mioepiteliale, care se contractă sub acţiunea oxitocinei, favorizând ejecţia laptelui.

12
3. Indicaţiile naşterii prin cezariană

Din 1970 şi până la începutul anilor 1980 naşterea prin cezariană a crescut de la 5%
până aproape de 25% din totalul naşterilor. Încă de atunci specialiştii în sănătate publică şi-
au exprimat îngrijorarea că obstetricienii folosesc abuziv operaţia cezariană.

Astăzi, doctorii au mai multe criterii care să-i ajute în a lua decizia de a practica
cezariana.

Multe din operaţiile cezariene sunt practicate în urgenţă când apar probleme
materno-fetale sau când apar complicaţii înainte sau în timpul travaliului. Aceste situaţii
sunt următoarele:

 suferinţă fetală (sugerată de către o frecvenţă cardiacă foarte scăzută sau foarte
rapidă);
 placenta abruptio (separarea prematură a placentei de peretele uterin), ce poate
duce la o sângerare excesivă (hemoragie) şi scăderea rezervelor de oxigen ale
fătului;
 probleme care ţin de cordonul ombilical şi care pot reduce sau aboli fluxul de
sânge către făt, ca atunci când cordonul ombilical se torsionează, sau atunci
când acesta alunecă în vagin înaintea fătului, fătul angajandu-se spre vagin
presând cordonul ombilical (procidenţa de cordon)
 travaliu prelungit şi dificil (distocia) ;
 travaliu oprit în evoluţie (insuficenta de progresie) ;
 disproporţie cefalopelvină, adică o combinaţie între un făt cu un cap foarte mare
şi o mamă cu un pelvis îngust. Această situaţie este adesea legată de oprirea
travaliului din evoluţie sau de distocie.

Distocia la naştere este un termen pe care o viitoare mămică ar putea să nu-l audă
niciodată, însă fenomenul face parte din temerile oricărei gravide aflată foarte aproape de
termen. Este vorba despre dificultăţile care împiedică desfăşurarea normală a naşterii, de
origine maternă sau fetală.

13
Cunoscută şi sub denumirea de "eşecul progresului", distocia la naştere se
caracterizează printr-o încetinire accentuată sau chiar oprire a coborârii fătului către
cervixul dilatat în timpul travaliului.

A. Distocia

Travaliul, este un proces fiziologic care se caracterizează prin creşterea frecvenţei,


intensităţii şi duratei contracţiilor uterine, prin ştergerea progresivă şi dilataţia colului, şi
prin coborârea prezentaţiei în excavaţia pelvină. Înţelegerea travaliului şi a anomaliilor ce
pot apărea în cursul lui are la baza curba lui Friedman, care este reprezentarea grafică a
travaliului, constând în înscrierea progresiunii dilataţiei şi coborârea prezentaţiei, raportate
la timp. În timpul travaliului normal cervicograma (dilataţia colului) are forma literei sigma
cu trei disticte din punct de vedere clinic:

1. faza iniţială numită fază de latenţă, în care se realizează o progresiune minimă a


dilataţiei;
2. faza activă, în care are loc o progresiune rapidă a dilataţiei;
3. faza de expulzie (perioada a doua), ultima parte a curbei, caracterizată de o
progresiune minimă a dilataţiei.

a. Distocia de dinamică - Distocia de dinamică este o anomalie a evoluţiei


travaliului care se datorează unor tulburări ale activităţii contractile uterine
b. Distocia prin exces de volum fetal - Excesul de volum fetal se referă fie la
mărirea globală a fătului (fătul macrosom- greutate peste 4000 g), fie la
mărirea unui segment al fătului ( craniul, trunchiul, sau pelvisul).
Macrosomia fetală reprezintă creşterea dimensiunilor trunchiului fetal în
comparatie cu craniul fetal.
c. Distocia prin exces de volum fetal localizat - Excesul localizat de volum
fetal poate afecta: extremitatea cefalică în cazul hidrocefaliei, gâtul în cazul
chisturilor congenitale, trunchiul şi abdomenul în cazul ascitei, vezicii
urinare destinse, rinichiul polichistic. Gemenii conjuncţi (gemenii uniţi
anatomic) pot fi o cauză de distocie.
14
d. Distocia osoasă - Micşoarea diametrelor bazinului mic osos (bazin
obstretical), cu scăderea capacităţii acestuia, constituie un bazin distocic.
Acesta poate determina anomalii ale travaliului, urmate de traumatisme
fetale şi materne severe.
e. Distocia de prezentaţie - Prezentaţiile distocice sunt acele prezentaţii care
fac imposibilă naşterea pe cale naturală, sau naşterea este urmată de
traumatisme fetale sau materne severe.
f. Distocia de părţi moi materne - Distocia de părţi moi include anomalii ale
vulvei, vaginului, cervicale şi uterine, anexelor, care pot împiedica sau
complica desfăşurarea actului naşterii.

B. Anomaliile vulvare

Atrezia incompletă poate constitui un obstacol în calea naşterii.

Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele, care determină cicatrici vicioase,
sau infecţiile.

Acest defect poate determina un factor de rezistenţă în calea naşterii care de obicei
este învins prin presiunea exercitată de prezentaţie.

Expulzia fătului poate avea ca urmare laceraţii perineale întinse.

Abcesul de glandă Bartholin

În etiologia acestei afecţiuni sunt implicate germeni ca : stafilococul patogen,


streptococul, Chlamydia, Mycoplasma, enterococul, gonococul.

Diagnosticul se pune pe semnele subiective: durere intensă vulvoperineală, mers


dificil, febră, frisoane. Obiectiv se constată tumefacţie la nivelul labiei mari, însoţită de
semne inflamatorii, iar la exprimarea glandei se poate exterioriza un puroi.

15
Complicaţia acestei afecţiuni o constituie faptul că ea poate reprezenta punctul de
plecare al infecţiei puerperale.

Condilomatoza – infecţia genitală cu papilomavirusul uman determină apariţia


condilomatozei acuminate. Este o afecţiune cu transmisie sexuală.

Diagnosticul se pune pe simptomele subiective: prurit, usturimi, secreţie vaginală cu


miros neplăcut, disurie. Examenul obiectiv pune în evidenţă localizarea condiloamelor la
nivelul vulvei, perineului, vaginului, colului. Leziunile apar sub formă unor papiloame
mici, multiple, care pot conglomera dând aspectul conopidiform.

Complicaţiile ce pot apărea sunt: laceraţiile perineale întinse, hemoragii


suprainfectate cu corioamniotită secundară, travaliu prematur, dehiscenţa epiziotomiei,
transmiterea la făt.

C. Anomaliile vaginale

Septurile şi stricturile

Etiologie – prezenţa septurilor se datorează unor anomalii în organogeneza aparatului


genital feminin.

Diagnosticul se pune pe examenul obiectiv local care pune în evidenţă fie un sept
longitudinal care împarte vaginul complet, când se întinde de la vulvă la col, sau incomplet,
când este limitat la porţiunea superioară sau inferioară a vaginului, fie un sept transversal
care separă porţiunea superioară a vaginului de restul canalului.

Septul transversal poate fi confundat cu limita superioară a vaginului, iar orificiul


prezent la nivelul septului poate fi confundat cu orificiul extern al colului.

Complicaţiile ce pot apărea sunt: blocarea progresiunii prezentaţiei în special pentru


septul longitudinal incomplet, laceraţii ale peretelui vaginal.

Atrezia incompletă

Etiologie –
16
Totodată poate apărea ca urmare a utilizării de substanţe corozive în scop abordiv.

Diagnostic – se constată la examenul clinic dezvoltarea incompletă a unui segment al


vaginului.

D. Anomalii cervicale şi uterine

Stenoza cervicală

Etiologie – stenozele cervicale apar după: cauterizări, criocauterizări, după travaliu


anterior asociat cu ruptură extinsă, cancer cervical, conizaţii, amputaţii.

Hiperanteflexia şi retroflexia uterină

Etiologie – exagerarea gradului de anteflexie a uterului poate apărea în primele luni


de sarcină, fără a avea o semnificaţie patologică. În ultimele luni de sarcină, mai ales la
multipare, unde peretele abdominal este lax, poate apărea hiperanteflexia uterului, uneori
fundul uterin ajungând sub marginea superioară a simfizei.

Retroflexia uterină este întâlnită la 10 % dintre femeile gravide.

Diagnostic- diagnosticul se pune pe baza examenului clinic care constată o


micşorarea a unghiului de anteflexie (sub 120 de grade) în cazul hiperanteflexiei, sau când
se constată dechiderea posterioară a unghiului de flexie, în cazul retroflexiei.

Uterul gravid retroflexat încarcerat poate determina: imposibilitatea de a urina,


disconfortul abdominal. Pe măsură ce presiunea intravezicală creşte, gravida va urina prin
supraplin, fără ca vezica urinară să se golească complet. Rareori obstrucţia urinară este atât
de severă încât să determine apariţia azotemiei (creşterea anormală a cantității de uree din
sânge).

Complicaţii – în cazul uterului hiperanteflexat, acesta poate împiedica transmiterea


corespunzătoare a forţei contracţiilor uterine la col, împiedicând astfel dilatarea colului şi
angajarea prezentaţiei.

17
În cazul uterului retroflexat s- a constatat creşterea frecvenţei sângerării precoce şi a
frecvenţei avortului.

Fibromul uterin

Etiologie şi patogenie- nu se cunoaşte cauza care determină apariţia fibromului


uterin, dar s-a constatat o creşterea a dimensiunilor fibromului uterin în sarcină. Creşterea
uterului şi a fibromului în sarcină se datorează unui mecanism complex care are la baza
acţiunea estrogenilor, progesteronului şi a unor factori de creştere.

Creşterea fibromului se realizează în prima parte a sarcinii când are loc creşterea
nivelului de estrogeni concomitent cu creşterea receptorilor estrogenici. În a doua jumătate
a sarcinii are loc o scădere a numărului receptorilor estrogenici ca urmare a nivelurilor
crescute de estrogeni, ce inhibă creşterea numerică a receptorilor estrogenici.

În trimestrul trei, indiferent de dimensiunea iniţială a fibromului, miomele rămân la


aceleaşi dimensiuni sau scad în dimensiuni (datorită numărului scăzut de receptori
estrogenici).

Diagnostic – diagnosticul fibromului uterin asociat sarcinii se pune pe examenul


clinic şi paraclinic.

Paraclinic, testele de sarcină sunt pozitive, iar echografia permite evidenţierea


sarcinii, precum şi localizarea şi dimensiunile mioamelor.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut în primul trimestru de sarcină cu tumorile


ovariene incluse în ligamentul larg, acestea pierzându- şi mobilitatea.

În trimestrul trei se impune diagnosticul diferenţial cu sarcină gemelară, când


fibromul uterin poate fi confundat cu craniul celui de- al doilea făt.

Totodată se poate face diagnosticul diferenţial şi cu hidroamniosul, echografia fiind


cea care tranşează diagnosticul.

18
Complicaţii- sarcina poate influenţa evoluţia firbomului, putând determina apariţia
mai multor complicaţii ale acestuia.

La rândul ei sarcina poate fi influenţată de prezenţa fibromului. În cursul sarcinii pot


apărea:

 prezentaţii distocice prin împiedicarea culbutei şi ocupării cavităţii uterine de


către fibrom;
 sarcina tubară, în cazul localizării fibromului în vecinătatea cornului uterin;
 avortul;
 naşterea prematură, datorită contractilitaţii uterine crescute;
 placenta praevia, placenta acreta, datorită placentaţiei deficitare.

E. Tumorile ovariene benigne

Etiologie- cele mai frecvente tumori sunt tumorile chistice, iar dintre acestea
teratoamele chistice şi chistadenomul mucinos sunt cele mai frecvente. Tumorile ovariene
pot fi împărţite în: tumori care apar în sarcină, şi ulterior dispar, şi tumori care erau
preexistente sarcinii.

Diagnostic – tumorile overiene apărute în cursul sarcinii sunt uneori destul de greu de
diagnosticat. Simptomatologia este mai bogată în cazul tumorilor voluminoase.

Complicaţii – sarcina poate influenţa evoluţia formaţiunilor tumorale ovariene, iar


acestea la randul lor pot influenţa evoluţia sarcinii şi a travaliului.

Complicaţiile pe care le pot prezenta formaţiunile tumorale ovariene depind de


dimensiunile acestora. Tumorile ovariene sunt responsabile de apariţia unor anomalii ale
mecanismului naşterii.

19
4. PROCESUL DE NURSING IMPLICAT IN ASISTENTA NASTERII

Nursing-ul in sala de nasteri devine foarte complex pentru ca planul de ingrijire


cuprinde asistenta gravidei aflate in travaliu, asistenta lauzei si asistenta nou-nascutului.Si
in acest caz, rolul asistentei medicale este de a acorda ajutor pacientei astfel incat sa-si
recastige sanatatea. Asistenta are initiativa si controlul privind acest scop al activitatii sale,
urmarind conceptele de baza ale nursing-ului. In plus, ea ajuta pacienta sa respecte
prescriptiile terapeutice ale medicului.

Pentru indeplinirea acestei sarcini, asistenta intocmeste un plan de nursing care


urmareste satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale ale pacientei, nou-nascutului, lauzei,
punand accentul pe acele nevoi ale pacientei unde exista probleme si semne de dependenta.

Conform acestor principii, asistenta medicala urmareste cele 14 nevoi fundamentale


si orienteaza acordarea ingrijirilor sale in mod adecvat.

4.1. Ingrijiri Postoperatorii Ale Lehuzei Cu Operatie Cezariana

Perioada postoperatorie reprezinta intervalul dintre sfarsitul operatiei si completa


vindecare a bolnavei.

Ingrijirile din aceasta perioada variaza dupa natura operatiei, a narcozei, a starii
generale a bolnavei si in functie de accidentele sau complicatiile postoperatorii. Bolnava
necesita in aceasta perioada o supraveghere si ingrijire foarte atenta, de aceasta depinzand
de cele mai multe ori nu numai rezultatul operatiei, dar si viata bolnavei.

Inca din timpul operatiei se pregateste salonul si patul pentru primirea bolnavei.

Dupa operatie, bolnava este dusa in serviciul ATI. Langa patul bolnavei se
pregateste sursa de oxigen cu umidificator, seringa si substante medicamentoase: calmante,
cardiotonice, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, cateva
servetele, plosca, urinarul.

In perioade postnarcotica, pana la revenirea completa a cunostintei, bolnava va fi


supravegheata. Ea nu poate fi lasata nici un moment singura, caci dupa narcoza poate sa
20
faca complicatii: caderea limbii, tulburari de respiratie sau de circulatie, asfixie. Cateodata,
bolnava are numai greturi si face eforturi de a voma, alteori elimina continutul stomacal:
suc gastric, bila, eventual mucozitati faringiene. Deci asistenta medicala trebuie sa asigure
nevoia de a evita pericolele, de a avea o buna circulatie, de a respira, de a elimina, de a
mentine tegumentele si mucoasele integre.

Functiile scoartei cerebrale nefiind inca restabilite, bolnava se poate scula, poate fi
agitata, incearca sa-si desfaca pansamentul, fiind necesara asistarea pentru satisfacerea
nevoii de a evita pericolele.

In cadrul nevoii de a se misca si a avea o buna postura, pozitia bolnavei aflata sub
influenta anesteziei va fi cea orizontala, in decubit dorsal fara perna. Se poate chiar ridica
partea distala a patului, obtinandu-se o usoara inclinare in pozitia Trendelenburg.

4.2. Supravegherea Si Ingrijirile Lehuzei Dupa Interventie

In perioada postoperatorie, asistenta va supraveghea activitatea tuturor organelor si


aparatelor, de multe ori bolnava fiind in stare sa semnaleze singura modificarile survenite
in starea ei.

Ingrijirile postoperatorii sunt urmate de interventii minime intr-o evolutie


postoperatorie normala.Se vor observa starea generala, respiratia, pulsul, tensiunea
arteriala, pierderea de sange prin vagin (lohiile).

Observarea aspectului general al bolnavei se face prin determinarea culorii fetei,


tegumentelor si mucoaselor curate si integre. Asistenta va supraveghea si intretine intr-o
perfecta stare de curatenie pielea prin bai partiale, ferind insa regiunea pansata si va lua
toate masurile pentru prevenirea aparitiei escarelor, suprimand orice presiune exercitata
asupra regiunilor predispuse si activand circulatia.

In cadrul nevoii de a evita pericolele, asistenta va urmari aparitia unor complicatii


postoperatorii.

Pentru satisfacerea nevoii dea mentine temperatura corpului in limite normale,


temperatura se va masura de cel putin doua ori pe zi, iar la indicatia medicului, si de mai
21
multe ori pe zi. In primele zile dupa interventie se intalnesc des stari subfebrile cauzate de
resorbtia detritusurilor din plaga. Febra poate surveni si dupa anestezie rahidiana.

Nevoia de respira si de a avea o buna circulatie este satisfacuta prin: stabilirea


timpului, frecventei si amplitudinii respiratorii; in caz de dispnee sau respiratie superficiala
se anunta medicul si la indicatia lui se administreaza oxigen sau medicatia necesara; se
urmareste pulsul de mai multe ori pe zi; datorita pierderii de sange frecventa pulsului
devine moale, dar curand dupa interventie revine la normal. Modificarile de puls pot
semnala unele complicatii.

Pentru satisfacerea nevoii de a elimina: in primele ore de la operatie bolnava in


general nu urineaza, dar la 6-12 ore se va solicita bolnava sa-ti goleasca vezica urinara.
Urina din primele 24 ore se colecteaza notand caracterele ei macroscopice. Se vor urmari
mai departe frecventa si caracterul mictiunilor ( in special dupa interventii asupra
rinichilor). De mai multe ori in urma interventiilor chirurgicale se instaleaza o retentie de
urinara. Daca bolnava nu poate urina spontan, la 24 ore se provoaca mictiunea ; in acest
scop se poate un termofor deasupra vezicii urinare sau pe regiunea perineala, care prin
vasodilatatie locala produce si actiune antispastica, usurand deschiderea orificiului
sfincterului vezical.

In cadrul nevoii de a bea si de a manca, asistenta va supraveghea si ingriji bolnavul


in timpul varsaturilor, va urmari daca bolnava are sughituri (semn de iritatie peritoneala).
Asistenta va trebui sa supravegheze aspectul limbii, mucoasei bolnavului si abdomenul
bolnavei. Ea va urmari cu atentie restabilirea functiei tubului digestiv.

Intarzierea eliminarii gazelor provoaca balonari si dureri abdominale; in aceste


cazuri se introduce in rect tubul de gaze, sterilizat prin fierbere si uns cu substanta
lubrifianta (vaselina boricata).

In general functiile digestive se restabilesc in a doua zi dupa interventie, si se


manifesta prin eliminari spontane de gaze. Primul scaun spontan are loc in general in ziua a
treia. Frecventa si caracterul scaunelor se noteaza in foaia de temperatura a bolnavei. Daca
bolnava are suferinte abdominale, dureri, greutate in regiunea epigastrica se recomanda
provocarea scaunului prin clisma evacuatoare, precedata de o clisma uleioasa.
22
4.3. Supravegherea Pansamentului

Se incadreaza la nivelul nevoii de evita pericolele si de a mentine tegumentele


curate. Imediat ce bolnava este adusa de la sala de operatie se examineaza pansamentul;
daca s-a largit sau s-a deplasat, el va fi intarit cu o fasa noua suprapusa, fara sa se desfaca
cel aplicat in sala de operatii. Se controleaza de mai multe ori pe zi daca plaga nu
sangereaza, daca pansamentul nu s-a udat de puroi.

Dupa operatiile aseptice, daca pansamentul ramane uscat , el va fi desfacut numai


dupa 6-7 zile, cand se scot si firele de sutura.

Daca bolnava are febra se plange de dureri locale, are hemoragii sau plaga
suprueaza, se desface pansamentul pentru controlul plagii si se schimba la intervale fixate
de medic.

Daca plaga supureaza, frecventa schimbarii pansamentului se va face in raport cu


semnele locale ( exudate, dureri) si generale (febra), pe care le prezinta bolnvei.

Cand exudatul scade, pansamentele se pot face la intervale mai mari. Cu ocazia
schimbarii pansamentului se va lucra cu grija si prudenta, pentru evitarea provocarii
durerilor inutile. Se examineaza plaga, tegumentele din jur si secretiile existente. La nevoie
se face recoltare pentru insamantare pe medii de cultura, pentru identificarea germenilor si
efectuarea antibiogramei.

Evolutia procesului de vindecare se noteaza in foaia de observatie a bolnavei.

4.4. Combaterea Durerilor Post Operatorii

Combaterea durerilor postoperatorii si ridicarea moralului lehuzei sunt necesare


pentru satisfacerea nevoilor de a evita pericolele, de a comunica, de a avea o postura
adecvata si a se misca, a dormi si a se odihni, de a invata.

Punga cu gheata trebuie aplicata cu precautie, bine izolata de tegumente prin


prosoape si bine inchisa pentru a nu uda pansamentul.

23
Pentru bolnavele care suporta greu punga, regiunea fiind deosebit de sensibila in
zona operatiei, ea se poate fixa pe un suport.

Persoanele agitate sau neliniste , cu sistem nervos labil, se tin sub inhibitie curativa
de protectie cu ajutorul substantelor medicamentoase, in liniste si intuneric.

Administrarea medicamentelor calmante si hipnotice exclude insomnia


postoperatorie, atat de frecventa in primele zile dopa operatie. Administrarea lor se intrerup
de indata ce este posibil, pentru ca bolnava sa nu devina dependente de ele.

In cadrul nevoii de a bea si a manca, trebuie sa aiba in vedere rehidratarea si


alimentarea lehuzei.

Calea fiziologica este cea bucala, daca gravida nu varsa, se pot de: apa, apa
minerala, ceai cu lamaie, zeama de fructe in cantitati mici si repetate, cate o inghititura.

In general alimentatia incepe cu lichide: ceai neandulcit, zeama de fructe, limonada


si continua cu sirop strecurat.

Incepand cu ziua a treia, daca s-a restabilit functia digestiva si tranzitul intestinal s-a
normalizat, se poate da lapte, supe strecurate, piureuri de cartofi, de legume si de alte
alimente semilichide: gris cu lapte etc. Dupa ziua a sasea se trece la alimentatia normala.

Mobilizarea bolnavei trebuie facuta cat mai curand, atat pentru satisfacerea nevoii
de a se misca si a avea o buna postura, cat si pentru satisfacerea nevoilor de a respira si a
avea o buna respiratie, de a bea si de a manca, de a elimina. In urma miscarilor, circulatia
sangelui devine mai activa, peristaltismul si functia excretoare se imbunatatesc, schimburile
nutritive sunt mai active, ventilatia pulmonara se imbunatateste, se intensifica si se pune in
miscare intreaga musculatura.

Daca bolnava nu se poate ridica, se va incepe mobilizarea la pat. Bolnava isi va


misca membrele inferioare si isi va schimba pozitia in pat si cu fereastra deschisa va
executa exercitii de respiratie.

24
Prin mobilizarea precoce se pot evita multe complicatii tardive ca: tromboze
venoase, pneumonii.

O atentie deosebita trebuie acordata urmaririi si supravegherii fenomenelor locale:


involutie uterina, scurgerea lohiilor, secretiei lactate.

Palparea abdominala permite aprecierea nivelului fundului uterin, involutia uterina


in raport cu ombilicul sau marginea superioara a simfizei, consistenta uterului, mobilitatea
si unele dureri existente.

In cadrul nevoii de a elimina, o atentie deosebita trebuie acordata lohiilor,


cercetandu-se aspectul, cantitatea, mirosul si eventual modificarile patologice.

Prin examenul zilnic al sanilor se va supraveghea stabilirea secretiei lactate si


cantitatea ei care poate fi normala, prea mare sau prea mica. Cu aceasta ocazie se vor putea
depista unele anomalii mamare ale mamelonului.

Pentru satisfacerea nevoii de a mentine tegumentele si mucoasele integre si curate,


trebuie luate in considerare si igrijirile locale acordate lehuzei. Toaleta externa, vulvo-
perineala se face de doua ori pe zi cu o solutie antiseptica de permanganat de potasiu
115000, cloramina 110000, apa oxigenata. Pentru a nu se contamina regiunea vulvara prin
secretii anale, toaleta se efectueaza de sus in jos, mai intai vulva, apoi perineul si in final
anusul, avandu-se grija ca apa sterilizata sa curga in jet liber din tubul irigator, numai de
sus in jos. Dupa terminarea toaletei se usuca foarte atent pielea prin tamponaj, se aplica
apoi pansament vulvar steril in vederea absorbtiei lohiilor si protejarii regiunii, mentinut
printr-un bandaj in T.

Sanii vor fi ingrijiti luandu-se toate masurile de asepsie loco-regionala, pentru


profilaxia complicatiilor mamare.

Igiena corporala a lehuzei este limitata in primele zile si se efectueaza cu ajutorul


asistentei medicale. Dupa cateva zile cand plaga este spre vindecare, se pot face dusuri,
baia generala nu este indicata decat dupa scurgerea lohiilor.

25
Modificarile uterului sunt cele mai importante, fiind cunoscute si sub numele de
involutie uterina, ea se produce printr-un proces lung si progresiv, interesand volumul,
greutatea, consistenta, starea si functiile uterului.

Nevoia de a elimina – lohiile sunt secretii ale organelor genitale dupa nastere, care
dureaza tot timpul lehuziei, schimbandu-si calitatea, culoarea si cantitatea. Modificarile
cantitative si calitative in alt sens decat cel fiziologic, constituie unul din primele simptome
patologice:

 cantitatea lohiilor este variabila de la caz la caz, in medie fiind apreciata la


1000-1500g,
 mirosul lohiilor este fad, caracteristic spre deosebire de lohiile patologice care
sunt fetide;
 compozitia lohiilor este urmatoarea: sange, aer, apa, resturi de caduca mai mult
sau mai putin generate, celule deciduale, cheaguri, albumine, grasimi, clorura de
sodiu, fosfati alcalini, saruri de calciu, de fier, produse de secretie si descuamare
din canalul cervical si din vagin, vernix caseosa, lichid amniotic, germeni
saprofiti sau chiar patogeni proveniti din caile genitale inferioare.

4.5. Secretia Lactata

Glandele mamare, sub influenta hormonala estrogeno- progesteronica, sunt


pregatite in vederea secretiei lactate inca din timpul sarcinii. Chiar de la inceput, in prima
jumatate a sarcinii, se dezvolta canalele galactofore (sub influenta foliculinei), si se
constituie acinii glandulari cu celulele lor secretoare, sub actiunea pregesteronului.

In a doua jumatate a sarcinii si pana la sfarsitul ei, celulele acinilor glandulari se


maresc si capata un caracter secretor. Imediat dupa nastere, scaderea brusca a tritului de
hormoni estrogeni permite activarea altui hormon-prolactina, secretat de lobul anterior al
hipofizei, care intervine in declansarea secretiei lactate.

In primele 2-3 zile de lehuzie, glanda mamara secreta un lichid seros galbui numit
colostru. In zilele urmatoare se stabileste secretia lactata propriu-zisa, din ce in ce mai
abundenta.
26
Aparitia secretiei lactate este precedata de obicei, de unele fenomene locale si
generale, mai mult sau mai putin suparatoare, cunoscute sub numele de furia laptelui;

 fenomene locale: sanii se congestioneaza, se maresc brusc, devin duri si uneori


foarte durerosi; la stoarcerea mamelonului nu apar decat cateva picaturi de lapte;
 fenomene generale: lehuza are in aceasta perioada o indispozitie generala: cefalee,
insomnie, dureri, puls accelerat, iar uneori prezinta o ascensiune termica de pana la
37,5° C.

Furia laptelui nu este decat un fenomen de preparare a secretiei lactate, durand in


medie 48h. Instalarea secretiei nu se face decat dupa incetarea fenomenelor congestive ale
glandei mamare.

Elementele din care este alcatuit laptele provin din:

 celule glandulare – grasimile;


 transsudarea serului sanguin, in care sunt dizolvate prin epiteliul mamar – caseina,
lactoza.

Tehnica unui supt: mama se spala pe maini cu apa si sapun, va schimba copilul daca
este murdar sau ud, apoi se va spala din nou pe maini, va spala mamelonul si regiunea din
jur cu apa si sapun sau il va curata cu tifon inmuiat in ceai de musetel sau in solutie de acid
boric 4%.

Pozitia mamei in timpul alaptarii trebuie sa fie cat mai confortabila; va sta pe un
scaun cu rezematoare, avand picioarele sprijinite pe un taburet mic; copilul, sprijinit pe
antebratul mamei si tinut in poala, va sta in pozitia usor inclinat. In timpul suptului copilul
nu trebuie sa adoarma la san.

La terminarea suptului, mama va ridica copilul in pozitie verticala, in va bate usor


pe spate pentru a elimina aerul inghitit in timpul suptului.

27
5. CAZURI CLINICE

SPITALUL: Clinic Judeţean Constanţa DIAGNOSTIC: Debut de travaliu

DOSAR DE INGRIJIRE

A. Culegerea Datelor

Metode de Directe: Discutii cu pacienta si cu apartinatorii.

culegere: Indirecte: Foaie de observatie, bilete de trimitere, bilete de analiza

B. Date Privind Identitatea Pacientului:


a. . Date Stabile

NUME: XYZ PRENUME: ABC

VARSTA:31 SEX: F

RELIGIA: Penticostala NATIONALITATE: română

28
STARE CIVILA: căsătorită OCUPATIA: Contabila

b) Date Variabile
DOMICILIUL: Constanţa

CONDITII DE VIATA: bune

OBICEIURI: Jogging 30 Minute Zilnic

MOD PETRECERE TIMP LIBER: Alături de familie, ieşiri în aer liber

C. Date Privind Starea De Sanatate


a. Limite Fiziologice

GREUTATE: 69 kg ACUITATE VIZUALA: bună

INALTIME: 162 cm ACUITATE AUDITIVA: bună

ALERGII: nu se ştie alergică MOBILITATE: mişcări active

PROTEZE: nu prezintă ALIMENTATIE: potrivită stării actuale

SOMN: adecvat stării în care se află ELIMINARI FIZIOLOGICE: normale

29
b. Antecedente Heredo-Colaterale

neagă

c. Antecedente Personale

Menarhă-11 ani

Cicluri menstruale – neregulate

Ultima menstruaţie: 4 august

Naşteri: 1 Avorturi :0

Contraceptive: neagă

Internări anterioare – în luna VI de sarcină pentru ameninţare de avort

30
D. Informaţii Legate De Afecţiune:

MOTIVELE INTERNĂRII:

Pacienta C.E.L. În vârstă de 31 de ani se internează în data de 16.04.2013 în clinica de obstetrică cu modificări de sarcină de 36 de
săptămâni.

- Făr CUD (contracţii uterine dureroase)


- Col şters, nedilatat
- Scurgere de LA (lichid amniotic)
- Prezentaţie pelvină
- Circumferinţa abdominală 111 cm
- IFU (înălţimea fundului uterin) 37 cm
- Tonus uterin normal
Datorită poziţiei fătului, pacienta are indicaţii de cezariană.

ISTORICUL BOLII:

Sarcină 36 de săptămâni, făt viu, membrane rupte 16.04.2013 la ora 07:20 , bazin eutocic, debut de travaliu.

Sarcina a fost depistata la 10 săptămâni.

Controale prenatale lunare, cu evoluţie fiziologică.

31
E. Indicatii La Internare:

TRATAMENT:

- Soluţii perfuzabile Glucoză 5 %,

- Ser Fiziologic,

- Administrarea de medicamente antialgice postoperator

- Antibioterapie postoperator

INVESTIGAŢII:

- Examen ginecologic
- Echografie abdominală
- Examen cardiologic
REGIM ALIMENTAR:

- în prima zi postoperator regim lichidian


- a doua zi postoperator supe strecurate, iaurturi
- a treia zi postoperator alimente bogate în fibre, uşor digerabile, furnizoare de energie pentru a preveni constipaţia.

32
F. Planificarea Generală A Îngrijirilor

Problema Obiectiv Intervenţii Evaluare

Examen obstetrical, ecografie, analize din


Sarcina la sânge:Ht.=35%; Hb=11,6% ;Hematii =4.190.000/mm³;
termen, Dureri Leucocite=8.600/mm³; Stare generală bună:
lombare Asistenţă la naştere Respiraţie= 19/min, Puls=
Tr=285000/mm³; TS.=3min7sec; TC=6min,VSH=
72/min, TA= 120/70mmHg
9mm/h;

Ex. Sumar de urină alb. Gluc. Absent

Măsurarea funcţilor vitale: P, TA, T˚,R,

Panificată Pregătirea pentru Pregătirea locului: raderea pilozităţilor, dezinfecţia Pacienta acceptă operaţia,
pentru cezariană operaţie locului, semnează comsimţământul

Clismă evacuatoare Seara, sedativ Diazepam

Pregătirea şi Parturienta este însoţită la sala de operaţie şi aşezată Iodarea s-a făcut pe toată
Efectuarea pe masa operatorie suprafaţa interesată
supravegherea
cezarienei Se iodează câmpul operator Anestezia a adormit
parturientei
Se sondează vezical pacienta pacienta

Se ligaturează cordonul ombilical


Extragerea s-a făcut fără
Extragerea fătului Se dau îngrijirile de urgenţă noului născut
dificultate
Se leagă bentiţa cu numele şi sexul
Se înfaşă şi se notează datele în foaia de observaţie

33
Îndepărtarea Igiena plăgii operatorii Pacienta se simte bine.
Prevenirea factorilor care pot Asigurarea unui pansament aseptic Plaga are evoluţie
infecţiei genera infecţii Igienă genitală zilnică şi după fiecare eliminare favorabilă.

Prevenirea Asigurarea unei


-spălarea zilnică a mameloanelor înainte şi după Nu apar probleme la
ragadelor şi a igiene riguroase a
alăptare nivelul glandelor mamare
mastitei sânilor

Supraveghere
lohiilor -lohiile sunt
Supraveghere Se urmăreşte cantitatea, aspectul şi mirosul lohiilor
Supraveghere serosanguinolente în cantitate
scurgerilor Se observă aspectul pansamentului
pansament moderată ,fără miros.

Operaţia de
Administrare de O2,supravegherea reveniri starii de Stare generală influenţată,
cezariană,
conştienţă, TA=120/70mmHg
-durere Supraveghere, faza
postoperatorii postnarcotică, Monitorizarea funcţiilor vitale P=172/min
-greaţă -combaterea dureri, Diureza se supravegheaza prin sondaj Foley+pungă R=19/min
Combaterea greţii, colectoare de urină T=37,7˚
-supravegherea -perfuzie cu ser glugozat 5%, ser fiziologic, piafen 1 Diureză=1500ml
pansamentului fiolă IV, metroclopramid 1 fiolă,
Pacienta prezintă durere si
Se pansează steril plaga operatorie zilnic anxietate

34
Stare de
lehuzie-imedita
Toaleta vulvară cu pansament steril si supravegherea In urma tratamentului
Metroragie Revenirea la starea
lohiilor, efectuat durerile s-au
înainte de sarcină,
diminuat,
Reducerea Adrenostazin IV,
Risc de Metroragia s-a redus
sangerări, Penincilina IV ,4milioane UI
complicaţii: cantitativ
Fraxiparină 1 fiola SC/24h
-tromboembolie

-infecţii

Revenirea la starea
Continuarea tratamentului, supravegherea lohiilor ,
Starea de înainte de sarcină,
secretia lactată;
lehuzie Reducerea Starea generală bună
Pansarea plagi operatorii
Plagă operatorie sangerări,
Suprimarea sondei Foley

Plaga operatorii se cicatrizează,


Se intocmeşte bilet Se face educaţia sanitară a
Pregatirea Se suprimă tratamentul cu fraxiparina şi adrenostazin,
de ieşire şi reţeta de mamei, privind toaleta
pentru externare se continuă trat cu penincilină.
către medic vulvară, alimentaţia sugarului
Scoaterea firelor şi pansare cu pansament steril a plăgii

35
G. Plan De Ingrijire

Problema Obiectiv Interventii autonome si delegate Evaluare

Cezariana Sa nu prezinte complicatii in Pregatire preoperatorie: Pacienta nu a suferit


timpul interventiei chirurgicale complicatii pre si postoperatorii,
- se face testarea la anestezic; se face prezinta o stare generala relativ
clisma evacuatoare, baie generala, buna cu
-in ziua interventiei pacienta nu mai T.A.120/60mmHg,
bea, se mai face o clisma evacuatoare, P.=74b/min., R=18resp./min.,
se indeparteaza pilozitatea si Temp.=38,5, Diureza=1500ml
bijuteriile, se badijoneaza zona rasa,
se instaleaza sonda urinara, se prinde
o linie venoasa si se masoara functiile
vitale.

Ingrijirea postoperatorie: se
supravegheaza functiile vitale si
vegetative, se asigura pozitia
corespunzatoare, se administreaza un
regim alimentar usor iar mobilizarea
se face sub supraveghere

36
Tahicardie Sa aiba un ritm cardiac in -monitorizarea functiilor vitale, Pacienta prezinta un puls
limite normale masurarea pulsului la fiecare 4 ore, se normal
linisteste pacienta, se face bilantul
hidro-electrolitic al lichidelor, se
administreaza medicatie prescrise

Greturi si varsaturi Combaterea lor Administrea de medicamente la Pacienta nu mai prezinta


indicatia medicului, hidratare greturi si varsaturi
parenterala

Durere la nivelul Diminuarea durerii Administarea de antalgice, Durere diminuata


abdomenului efectuarea masajului uterin

Hipertermie Mentinerea temperaturi in -se hidrateaza pacienta, se Pacienta nu mai prezinta


limite normale administreaza antitermice, se masoara temperatura T.A.140/50mmHg,
temperaturea dimineata si seara P.=70b/min.,R=16resp./min.,
Temp.=36,7, Diureza=1500ml

Insomnie Sa se odihneasca suficient in Administrea de sedative la cererea Pacienta se odihneste nopatea


decursul noptii medicului

Dificultate in Sa se poata mobiliza Asistenta medicala ajuta pacienta Pacienta a inceput sa se poata
mobilizare sa mearga, sa isi satisfaca nevoile mobiliza
fiziologice, igiena cotidiana

Supravegheaza intoarcerea
pacientei in pat , maseaza gambele

37
Risc de infectie Prevenirea infectiei Monitorizarea functiilor vitale, Plaga este curata, functiile
observarea semnelor locale vitale se incadreaza in limite
sischimbarea pansamentului plagii normale
operatorii zilnic.

Disconfort la Asigurarea confortului la Golirea sanilor prin muls Disconfort diminuat


nivelul sanilor nivelul sanilor
Aplicarea compreselor la nivelul T.A.150/50mmHg,
sanilor P.=60b/min.,R=16resp./min.,
Temp.=37,2, Diureza=1200ml

Deficit de Asigurarea igieniei Se practica spalatul pacientei pe Tegumentele sunt curate si


autoingrijire tegumentelor si mucoaselor regiuni in pat, controleaza involutia integre
uterina si lohiile

Folosirea tampoanelor curate si


sterile, si schimbarea lor ori de cate
ori este nevoie

Anxietate Diminuarea acesteia Asistenta medicala incurajeaza Anxietate diminuata cu stre


pacienta sa isi explime temerile generala buna T.A.120/50mmHg,
P.=68b/min.,R=16resp./min.,
Vorbeste cu blandete Temp.=36,5, Diureza=1600ml
Creaza un climat de incredere
empatica

38
H. Obiectiv Global

COMPORTAMENT ASTEPTAT:

Evolutia pacientei a fost favorabila. Pacienta prezinta o stare de bine, cunoaste si respecta regimul igieno-dietetic. Se externeaza cu
recomandarea de a reveni pentru scoaterea firelor din urma interventiei, sa isi schimbe pansamentul zilnic, si sa limiteze efortul fizic pana la
inchiderea definitiva a suturii

a) Analiza Şi Interpretarea Datelor

NEVOIA
MANIFESTARE MANIFESTARE DE PROBLEME DE
FUNDAMENTA SURSA DE DIFICULTATE
DE INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DEPENDENTA
LA

Respiraţie= 16/min; Tahicardie Sângerare moderată Alterarea circulaţiei şi


respiraţiei
A respira şi Puls = 72/min; Pacienta are o uşoară Anestezia
avea o bună depresie respiratorie efecte
TA = 120/70 mmHg; reziduale ale anesteziei,
circulaţie
analgezicelor şi durerii post-
operatorii

Inapetenţă, greţuri, Intervenţia chirirgicală- Dificultate în a se


A bea şi a vărsături, sete cezariana alimenta
Normal înaintea
mânca operaţie Se instituie regim alimentar
imediat după operatie

39
A elimina Pacienta are o Diureza supravegheată Intervenţia chirirgicală- Imposibilitatea de a
diureză = 1500 ml şi un prin sondaj vezical cu sondă cezariana urina spontan 24 de ore
tranzit în limite normale Foley şi pungă colectoare post intervenţie

Necesită ajutor parţial; Intervenție chirurgicală Alterarea parţială a


mobilizării
Încurajez pacienta să se
ridice la marginea patului, şi
Normal înainte de se ajută să facă câțiva paşi;
A se mişca şi operaţie
avea o bună Se explică pacientei
postură necesitatea mobilizării;

Se învăţă pacienta cum


să tuşească şi să protejeze cu
mâna plaga Plaga operatorie

Se odihneşte 6-8 ore Insomnie Durerea postoperatorie Perturbarea raportului


noaptea anterior naşterii somn/ veghe
A dormi şi a - se administreză Alăptatul
se odihni medicația prescrisă de medic
analgezice Tramadol,
Algocalmin, Algifen;

Prezintă haine curate, Durere şi disconfort necesită Durerea de la nivelul plăgii Alterarea parţială a
A se îmbrăca
potrivite spitalizării ajutor parţial la îmbrăcăt şi operatorii care radiază nevoii
si dezbrăca
dezbrăcat;

40
A-şi menţine Temperatura = 36.8˚ T = 37,5˚ - 38 C˚ Nevoia nu este alterată
temperatura înainte si dupa operaţie
corpului în limite
normale

Pacienta este - necesită pansamentul Nevoia nu este alterată


A fi curat, plăgii chirurgicale în condiţii
îngrijit şi a capabilă să-şi de asepsie;
proteja efecteze igiena personală
tegumentele si singură - toaleta vulvară ;
mucoasele

evitarea ridicării de Plaga operatorie Risc potenţial de


greutăţi; apariţie a complicaţiilor
A evita Autonom înainte de Intervenţia chirurgicală
pericolele operaţie -de a avea o igienă
corespunzătoare pentru a
evita infectarea plăgii;

A comunica Comunică cu personalul


medical si familia

A fi preocupat in Nu prezintă probleme în


vederea realizării satisfacerea nevoii

41
I. Investigaţii

VALORI VALORI
EXAMEN CERUT MOD RECOLTARE /REALIZARE
NORMALE OBŢINUTE

Se recoltează analizele Asistenta se spălă pe mâini cu apă şi Hematocrit (ht) = 35-47% Hemoleucogramă: Ht: 35%;
de laborator, săpun, îmbracă mănuşile sterile;
Hemoglobina (hb) =12-15 Hb: 11,6%;
- se fixează vena cu policele mânii g/100ml
stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei; Hematii = 4 190 000/mm³;
Hematii= 3.5 mil- 5 mil/ mm3
- se fixează seringa, gradaţiile şi acul Leucocite = 8600/mm³;
3
fiind orientate în sus, în mâna dreaptă, Leucocite =4000 -10 000/ mm
Trombocite = 285 000/ mm³;
între police şi restul degetelor; Trombocite =160 000 - 450 000/
mm3 VSH= 9mm/h.
- se pătrunde cu acul traversând, în
ordine tegumentul, apoi peretele venos VSH = la femei = 6-13 mm la o Examen urină: culoare galbenă,
până când acul înaintează în gol; oră; 1-20 mm la 2 ore albumină

- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în absentă, glucoză absent.


lumenul venei;

- se controlează pătrunderea acului în


venă prin aspiraţie cu seringa;

- se conţinuă tehnica de recoltare a


sângelui;

- se indepartează staza venoasă după


executarea tehnicii prin desfacerea

42
garoului şi a pumnului;

- se aplică tamponul îmbibat în soluţie


dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul;

- se comprimă 1-3 minute, braţul fiind


în poziţie verticală

Se efectuează O ecografie fetală reprezintă un test


ecografie obstetricală efectuat în timpul sarcinii care
pentru evaluarea stării utilizează fascicule
fătului şi a vârstei de ultrasunete reflectate pentru a
gestaţionale a acestuia realiza o poză a fătului, a organului
care înconjură fătul (placentei) şi a
lichidului care scaldă fătul (fluidului
amniotic). Aceste fascicule de
ultrasunete reflectate realizează o
imagine care poate fi vazută pe un
monitor.

43
J. Externarea Pacientei
a. .Starea La Externare

Evoluţia pacientei a fost favorabila.

Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaşte şi respectă tratamentul medicamentos şi regimul igieno-dietetic.

Se externează cu recomandarea de a reveni la control dupa 10 zile.

b. Bilantul Autonomiei

În urma intervenţiilor aplicate autonome şi delegate pacienta prezenta funcţie respiratorie şi circulatorie în limite normale, dupa 36- 48 de
ore postoperator.

Se alimentează corespunzător, consumând alimente uşor digerabile, bogate în fibre şi care furnizează energie organismului in decurs de 3-
4 zile postoperator.

După 24 de ore postoperator pacienta urinează spontan fără dificultate.

Pacienta se mobilizează cu uşurinţă după 3 zile postoperator, îşi alăptează nou- născutul, se îmbracă şi dezbracă fără ajutor.

La externare starea pacientei este satisfăcătoare, nu prezintă semne şi simptome asociate altor infecţii sau alterări ale altor organe.

Pacienta îşi poate satisface singură nevoile fundamentale, neexistând alterări, dificultate, vulnerabilitate sau deficit.

44
K. Evolutia Nevoilor Alterate In Urma Interventiilor Aplicate

Temperatura este 36,8 o C

Durerea s-a diminuat

Organismul nu a suferit din punct de vedere al alimentaţiei

Pacienta a dormit peste noapte dar cu multe întreruperi.

Pacienta este mai relaxată

Pacienta este mai liniştită.

Valorile pulsului ajung la limite normale

Prezintă tegumente curate şi integre.

Disconfortul este eliminat

Pacienta a acceptat dieta.

Pacienta cunoaşte măsurile de tratament şi prevenirea complicaţiilor

Pacienta asculta radio şi citeşte reviste

Pacienta are o stare de bine.

Pacienta cunoaşte noul rol de mamă şi arată implicare, acceptare, dăruire

45
L. Recomandari La Externare

Se externează cu recomandarea de a reveni la control dupa 10 zile.

Evitarea eforturilor fizice mari, a frigului, umezelii, evitarea alcoolului şi tutunului.

Repaus sexual 40 zile.

46
BIBLIOGRAFIE

1. TRATAT DE OBSTETRICĂ. - Editura Academiei Române Prof. Ioan Munteanu


2. TEHNICI SPECIALE DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVLOR - Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
3. INGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENTULUI DE CĂTRE ASISTENTELE
MEDICALE, - Editura Viata Medicală Românească, Ediţia IV 2004 –LUCREŢIA
TITIRCĂ
4. GHID DE NURSING, Ediţia V, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2001-
LUCRETIA TITIRCA;
5. MEDICINA INTERNĂ – Editura ALL, Bucureşti, 1996 CORNELIU BORUNDEL
6. SEMIOLOGIE MEDICALĂ – Editura Medicală, Bucureşti 2002, Ion I. Brukner
7. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI – Editura Corint, Bucureşti 1997, Roxana
Maria Albu
8. TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTI MEDICALI–
Editura Viata Medicală Românească, Noiembrie 2000-LUCREŢIA TITIRCĂ
9. OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE , VIRGIL ANCĂR, CRANGU IONESCU -
Editura: Naţional

47