Sunteți pe pagina 1din 93

Icoana Maicii Domnului din Tinos

(30 ianuarie)

În insula Tinos se păstrează o străveche icoană care a fost pictată de Sfântul


evanghelist Luca. Icoana Buneivestiri din Tinos este acoperită integral cu
diamante, safire şi perle, bijuterii de aur şi argint oferite de împăraţi, regi şi
credincioşi şi doar dacă priveşti atent se poate observa chipul Maicii Domnului
(în dreapta) şi chipul Arhanghelului Gavriil (în stânga). O copie a icoanei pictate
se afl ă însă expusă la intrare în biserică. Cu ocazia hramurilor (30 ianuarie -
ziua descoperirii icoanei, 25 martie - Bunavestire, 25 iulie - aniversarea viziunii
Sfintei Pelaghia, 15 august - Adormirea Maicii Domnului) fluxul pelerinilor este
neîntrerupt şi mulţi dintre ei străbat în genunchi cei 800 metri de la ţărmul mării
până la biserică, implorând ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin
această icoană atât de puternică Maica Domnului a vindecat sufleteşte şi trupeşte
rugători din toate colţurile lumii.

Index
Acatist la icoana Maicii Domnului din Tinos ................................................. 3
Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului - a Bunei Vestiri din Insula Tinos ..... 13
Povestire despre o minune petrecută în insula Tinos ...................................... 20
Maica Domnului din Tinos coboară din icoană, pentru a arăta calea unor
femei.............................................................................................................. 22
Icoana Maicii Domnului din Tinos ............................................................... 24
Maria Chirculescu - Icoana Maicii Domnului din Tinos ............................... 27
La Icoana Maicii Domnului din Tinos .......................................................... 37
Miraculous icon of the Theotokos: the "Megalochari" of Tinos ...................... 39
(Foto) Acasă la Maica Domnului în Tinos .................................................... 62
(Foto) Pași de pelerini spre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din
Insula Tinos - Grecia ..................................................................................... 80
Acatist la icoana Maicii Domnului din Tinos

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.


Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi


toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi
mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.


Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.


Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a
Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici


un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii
robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi


foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi
suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca


să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi,
că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al
pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl,
prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a
îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă,
să judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Condac 1
Icoana ta, prea curată, din insula Tinos este izvor de minuni pentru toți cei care
aleargă către tine cu credință, dăruind tuturor cele spre mântuire, ca să scoată din
adâncurile inimii mărgăritarele laudelor de: Bucură-te, Maica Domnului, zid de
apărare al insulei Tinos!

Icos 1
Mulți suferinzi au aflat mângâiere la cinstită icoana ta, prea curată, căci nu ai
încetat a cerceta pe poporul cel necăjit și a aprinde făclia nădejdii în sufletele
cele pustiite de mâhnire, ca toți să îți aducă întru bucurie cântări ca acestea:
Bucură-te, tămăduirea celor robiți de boală;
Bucură-te, mângâierea celor împovărați de întristare;
Bucură-te, îmblânzirea celor răniți de răutate;
Bucură-te, mir înțelegător peste rănile noastre sufletești;
Bucură-te, mireasă a sfințeniei neajunse de gând;
Bucură-te, a insulei Tinos laudă neîncetată;
Bucură-te, gură a cântărilor celor îngerești;
Bucură-te, cer înțelegător al drepților lui Hristos;
Bucură-te, nădejde tare a celor care se roagă ție;
Bucură-te, scăparea noastră dintru adâncul păcatelor;
Bucură-te, scară prin care suim la înălțimea mântuirii;
Bucură-te, vas al slavei pecetluit de darul Treimii;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 2
De mare dar ai învrednicit pe bătrânul Barba-Polizoi, prea curată, arătându-te lui
și poruncindu-i să caute icoana ta cea aducătoare de bogate binecuvântări, ca să
cânte toți cu bucurie: Aliluia!

Icos 2
Pe ogorul unui localnic i-ai poruncit bătrânului să sape pentru a afla icoana ta
cea de minuni izvorâtoare, dar ogorul inimii sale era încă acoperit de spinii
necredinței și se temea să nu fie vreo înșelăciune diavolească, dar noi mărim
purtarea ta de grijă pentru mântuirea oamenilor și îți cântăm așa:
Bucură-te, că te-ai arătat împodobită cu toată frumusețea bătrânului;
Bucură-te, că l-ai povățuit cu dulce cuvânt a căuta icoana ta;
Bucură-te, că ai voit a-i dărui lui icoana în semn de prețuire;
Bucură-te, că ai căutat spre inima lui smerită;
Bucură-te, că rugăciunile lui smerite le-ai primit;
Bucură-te, că l-ai sfătuit să lepede îndoiala;
Bucură-te, că i-ai proorocit că va zidi și o biserică;
Bucură-te, că ai voit a cerceta cu mila ta insula Tinos;
Bucură-te, că te-ai milostivit de cei neputincioși;
Bucură-te, că i-ai făgăduit bătrânului ajutorul tău;
Bucură-te, că și pe noi ne cercetezi în nevoile noastre;
Bucură-te, că ești grabnică solitoare mântuirii credincioșilor;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 3
Multă nedumerire a cuprins sufletul bătrânului Barba-Polizoi, neștiind dacă ară-
tarea cea minunată este de la Dumnezeu sau de la cel viclean, dar a alergat spre
preot ca să-i dezlege taina, cântând: Aliluia!

Icos 3
Mult s-a frământat bătrânul când preotul i-a spus că arătarea minunată este
lucrare drăcească și tuturor a povestit minunea, însă doar doi prieteni l-au crezut
și împreună au început să sape după icoana cea de minuni izvorâtoare, cântând
ție așa:
Bucură-te, că ești apărătoare a insulei noastre;
Bucură-te, că ne-ai cercetat pe noi cu milostivire;
Bucură-te, că nu ne lași în încercările noastre;
Bucură-te, mângâierea celor zdrobiți de necredință;
Bucură-te, nor luminos călăuzitor la Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, blândețe care alungă frica;
Bucură-te, vas minunat al darurilor cerești;
Bucură-te, nor cuprinzător al tainelor Treimii;
Bucură-te, bogăție neîmpuținată de milostivire;
Bucură-te, scut al mântuirii celor neputincioși;
Bucură-te, călăuzitoarea credincioșilor spre mântuire;
Bucură-te, descoperirea tainelor celor mai presus de minte;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 4
Monahiei Pelaghia i-ai poruncit Stăpână, să arate minunea icoanei îngropate și
să se îngrijească de zidirea Bisericii, ca toți să afle sub acoperământul ei mila
Domnului cântând: Aliluia!

Icos 4
Monahia Pelaghia a povestit episcopului Gavriil despre minunata ta arătare,
Stăpână, prin care i-ai poruncit să înceapă săpăturile pentru aflarea icoanei tale,
iar cu lacrimi prea sfințitul slujitor a încuviințat plinirea poruncii tale, strigând
ție în adâncul inimii unele ca acestea:
Bucură-te, Împărăteasă purtătoare de grijă pentru toți;
Bucură-te, că ai binevoit să ne arăți comoara icoanei tale;
Bucură-te, că și de mai multe daruri ai voit a învrednici turma ta;
Bucură-te, că întru necazurile noastre ne-ai cercetat pe noi;
Bucură-te, că nu ne lași pe noi niciodată fără ajutorul tău;
Bucură-te, că mult s-au ostenit lucrătorii pentru aflarea icoanei;
Bucură-te, că răspândirea holerei i-a făcut i-a făcut să reia căutările;
Bucură-te, că fântâna secată s-a umplut de apă cu darul tău;
Bucură-te, că după 700 de ani sub pământ s-a descoperit icoana ta;
Bucură-te, că și biserică prea frumoasă ți s-a zidit ție;
Bucură-te, că ai trimis și bani pentru săvârșirea zidirii;
Bucură-te, că toți s-au minunat de purtarea ta de grijă;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 5
Pe căpitanul vasului englez și corabia sa i-ai salvat de la cumplita primejdie și
acesta și-a plinit cu bucurie făgăduința, dăruind bani pentru ridicarea lăcașului
tău, în care toți cântă cu mulțumire: Aliluia!

Icos 5
Pe cel bolnav, care se aruncase în apele mării din îndemnul celui viclean, l-ai
izbăvit din moarte și ai primit jertfa lui pentru ridicarea bisericii tale și laudele
lui din inimă smerită:
Bucură-te, că ai cercetat grabnic pe cel din primejdie;
Bucură-te, că l-ai izbăvit pe el din moarte cumplită;
Bucură-te, că ai trimis lui grabnic un caic;
Bucură-te, că ai primit cu bucurie averea lui;
Bucură-te, că sărăcia nu l-a împiedicat a sluji ție;
Bucură-te, că acesta a luat și chipul monahicesc;
Bucură-te, că tuturor povestea minunile tale;
Bucură-te, că bogat era el în credința pentru tine;
Bucură-te, că în smerenie a viețuit până la sfârșitul vieții;
Bucură-te, că ai primit cu blândețe jertfa dragostei lui;
Bucură-te, că ai auzit grabnic suspinurile inimii lui;
Bucură-te, că pe toți sprijini pe calea mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 6
Nu ai depărtat de la izvorul milei tale, prea curată, nici pe cei de altă credință, ci
pe toți ai adăpat cu apa cea curată a minunilor tale, ca să cânte ție cu bucurie:
Aliluia!

Icos 6
Pe aga cel care cu credință a venit la biserica ta, cerând tămăduirea picioarelor
paralizate, nu l-ai lipsit de ajutorul tău, prea curată, iar el cu bucurie a lăudat
minunea ta, săltând în cântări ca acestea:
Bucură-te, că pe toți chemi la izvorul tămăduirilor tale;
Bucură-te, că te înduri de tot sufletul necăjit;
Bucură-te, că nu disprețuiești pe cei bolnavi;
Bucură-te, că nu oprești milele tale nici dinspre cei de altă credință;
Bucură-te, că ai dat tămăduire celui care nădăjduia spre tine;
Bucură-te, că nu s-a rușinat el a cere ajutorul tău;
Bucură-te, căci cu bucurie a plecat pe picioarele sale de la biserica ta;
Bucură-te, că a dăruit ție bani pentru ridicarea unei fântâni;
Bucură-te, că până astăzi se păstrează mărturiile minunilor tale;
Bucură-te, că toți au slăvit negrăită milostivirea ta;
Bucură-te, că nici pe noi nu ne lipsești de darul tău;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în boli cumplite;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 7
De femeile care nu mai știau calea către gazda unde rămăsese pruncul lor le-ai
povățuit, iar ele cutremurate de purtarea ta de grijă, au cântat cu bucurie:
Aliluia!

Icos 7
Icoana ta a fost și furată de cel fără frică de Dumnezeu, dar nu ai îngăduit să fie
depărtată de insula ta și s-a aflat imediat, toți lăudându-te așa:
Bucură-te, că ai arătat grabnic furtul icoanei;
Bucură-te, că a fost prins cel care o furase;
Bucură-te, că nu ai îngăduit nelegiuiri în lăcașul tău;
Bucură-te, că pe toți îndemni spre o viață cinstită;
Bucură-te, că te înduri de cei disprețuiți;
Bucură-te, că cercetezi pe cei neputincioși;
Bucură-te, că nu ai lipsit insula ta de comoara icoanei;
Bucură-te, că toți s-au minunat de purtarea ta de grijă;
Bucură-te, grabnică tămăduire a celor gârboviți de boală;
Bucură-te, plinirea rugăciunii celor umiliți;
Bucură-te, poartă către cer a monahilor;
Bucură-te, ascultarea rugii credincioșilor;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 8

Lacrimile copilei care se ruga pentru sora sa cu piciorul infectat au revărsat mila
Maicii Domnului, iar jertfa de mulțumire adusă a minunat pe toți pelerinii care
cântau: Aliluia!

Icos 8
Pe toată linia frontului oastea greacă vedea pretutindeni chipul tău ce se arăta
noaptea îngrijindu-te de cei în dureri, care aduceau ție laude de mulțumire ca
acestea:
Bucură-te, apărătoare nebiruită a ortodocșilor;
Bucură-te, cea îmbrăcată în durere și slavă;
Bucură-te, a ostașilor mângâiere fierbinte;
Bucură-te, apărătoare Doamnă a luptătorilor;
Bucură-te, vegherea celor din nevoi;
Bucură-te, pavăză tare a credinței;
Bucură-te, călăuzitoare a obștii duhovnicești;
Bucură-te, a soldaților întărire în luptă;
Bucură-te, milostivire negrăită împărțită credincioșilor;
Bucură-te, povățuitoare către lumina Învierii;
Bucură-te, carte nescrisă a Adevărului;
Bucură-te, carte a rugăciunii smerite;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 9
Cei cu minte înțelenită în patimi nu pot pricepe minunile lucrate spre slava lui
Dumnezeu, prea curată, dar noi, mărturisind adevărul, cântăm cu bucurie:
Aliluia!

Icos 9
Întinde mâinile tale, cu care ai ținut pe Cel care ne poartă pe noi deasupra
valurilor lumești, și cere cu stăruință să se milostivească spre noi și să îmblân-
zească pe toți cei care ne necăjesc, ca să putem cânta ție:
Bucură-te, stindardul păcii lui Hristos;
Bucură-te, minune mai presus de orice minune;
Bucură-te, făclie a rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, blândețe care alungă orice teamă;
Bucură-te, luminarea celor lipsiți de înțelepciune;
Bucură-te, brațe ale milostivirii lui Hristos;
Bucură-te, sprijinitoarea celor neputincioși;
Bucură-te, scară prin care suim la Adevăr;
Bucură-te, sabie înfricoșătoare duhurilor răutății;
Bucură-te, îmblânzirea celor otrăviți de răutate;
Bucură-te, fulger ce alungă gândurile cele rele;
Bucură-te, stup în care se adună mierea rugăciunii;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 10
Cei izbăviți prin rugăciunile tale din moarte fulgerătoare au adus ție cu dragoste
glasuri de mulțumire împreună cu mireasma laudelor de: Aliluia!

Icos 10
Pe cei aflați în corabia lovită de recif i-ai salvat de la moarte, iar ei ca răsplată au
adus ție o corabie de argint; noi, cei care călătorim pe marea acestei vieți,
aducem ție precum văduva cei doi bănuți laudele acestea:
Bucură-te, salvarea corabiei invadate de apă;
Bucură-te, nădejdea celor care călătoresc pe mare;
Bucură-te, ridicarea noastră din adâncul întristării;
Bucură-te, că rechinul trimis a salvat corabia;
Bucură-te, că ne scoți și pe noi din mâinile vrăjmașilor;
Bucură-te, că smerești răzvrătirile celor nedrepți;
Bucură-te, că aperi pe cei nedreptățiți;
Bucură-te, că ne porți în corabia rugăciunii;
Bucură-te, că ne întărești pe calea pocăinței;
Bucură-te, că ne ferești de prăpastia pierzării;
Bucură-te, că întărești pe cei slăbiți de ispite;
Bucură-te, că ne dai putere pe cărarea mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 11
Multe suflete aleargă cu nădejde la icoana ta și află multă milă, aducând înaintea
ta smerite rugăciuni spre slava Căruia cetele îngerești Îi cântă: Aliluia!

Icos 11
Sufletul meu cel înghețat de viforul multor ispite te rog să îl încălzești cu focul
rugăciunii tale, ca să aduc și eu făclii de cântări ca acestea:
Bucură-te, apărătoare nebiruită a credincioșilor;
Bucură-te, mângâierea celor neputincioși;
Bucură-te, alungarea viforului ispitelor;
Bucură-te, adierea păcii lui Hristos;
Bucură-te, mireasmă a înțelepciunii cerești;
Bucură-te, carte a însemnărilor dumnezeiești;
Bucură-te, pom sfințit al darurilor duhovnicești;
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, liman liniștit al pocăinței;
Bucură-te, mare a înțelepciunii de sus;
Bucură-te, corabie a scăpării din patimi;
Bucură-te, îmbrățișarea celor disprețuiți;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 12
Lăcașul tău este loc ales de pelerinaje unde se aduc neîncetat rugăciuni pentru
dobândirea celor de folos spre mântuire, iar noi împodobim lăcașurile inimilor
cu rugile către tine cântând: Aliluia!

Icos 12
Înaintea icoanei tale se aduc neîncetat jertfe de rugăciuni pentru tămăduirea și
mântuirea celor din nevoi, iar noi, cu gând împovărat de neputințe, strigăm către
tine ca să ne dăruiești, Maică, bogată milă, aducându-ți cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea celor orbiți de păcat;
Bucură-te, întărirea celor neputincioși cu trupul;
Bucură-te, pocăința sufletelor regăsite;
Bucură-te, insulă a minunilor dumnezeiești;
Bucură-te, bogăție a îndurărilor Părintelui ceresc;
Bucură-te, risipirea durerilor celor necăjiți;
Bucură-te, vas al rugăciunii curate;
Bucură-te, mir de taină al sfințeniei;
Bucură-te, scară a înțelepciunii duhovnicești;
Bucură-te, a insulei Tinos podoabă prea strălucită;
Bucură-te, carte a minunilor nepătrunse;
Bucură-te, munte al sfințeniei neapropiate;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 13 (de 3 ori)


O, Maică prea lăudată, comoara insulei Tinos, întinde rugăciunea ta până la
marginile pământului și ne cuprinde pe toți întru aceeași dragoste a Cuvântului
prin care să ne izbăvim de muncile cele veșnice, cântând: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi:

Icos 1
Mulți suferinzi au aflat mângâiere la cinstită icoana ta, prea curată, căci nu ai
încetat a cerceta pe poporul cel necăjit și a aprinde făclia nădejdii în sufletele
cele pustiite de mâhnire, ca toți să îți aducă întru bucurie cântări ca acestea:
Bucură-te, tămăduirea celor robiți de boală;
Bucură-te, mângâierea celor împovărați de întristare;
Bucură-te, îmblânzirea celor răniți de răutate;
Bucură-te, mir înțelegător peste rănile noastre sufletești;
Bucură-te, mireasă a sfințeniei neajunse de gând;
Bucură-te, a insulei Tinos laudă neîncetată;
Bucură-te, gură a cântărilor celor îngerești;
Bucură-te, cer înțelegător al drepților lui Hristos;
Bucură-te, nădejde tare a celor care se roagă ție;
Bucură-te, scăparea noastră dintru adâncul păcatelor;
Bucură-te, scară prin care suim la înălțimea mântuirii;
Bucură-te, vas al slavei pecetluit de darul Treimii;
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!

Condac 1
Icoana ta, prea curată, din insula Tinos este izvor de minuni pentru toți cei care
aleargă către tine cu credință, dăruind tuturor cele spre mântuire, ca să scoată din
adâncurile inimii mărgăritarele laudelor de: Bucură-te, Maica Domnului, zid de
apărare al insulei Tinos!

Sursa:
https://babylenuta.blogspot.com/2015/04/acatist-la-icoana-maicii-domnului-din.html
Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului - a Bunei Vestiri din Insula Tinos

Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului din Insula Tinos este cea mai cunoscută
destinaţie de pelerinaj a tuturor grecilor şi una dintre cele mai populare
creştinilor de pretutindeni. De la aflarea sfintei icoane şi până astăzi mii de
credincioşi au aşternut în scris istorisiri ale minunilor săvârşite de ea.

Aflarea icoanei Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se iden-


tifică cu istoria recentă a neamului grec. Aflarea, în anul 1823, a dumnezeieştii
icoane a fost considerată ca un semn dumnezeiesc în favoarea justeţii Revoluţiei
greceşti. Mii de credincioşi vin în fiecare an din toate colţurile lumii la Cea cu
dar dăruită, în Tinos, pentru a se simţi aproape de ea şi a primi binecuvântarea
ei.

Istoria sfântului locaş

Sfântul locaş a fost zidit pe locul in care a fost găsită icoana făcătoare de minuni
a Maicii Domnului, în urma unor vedenii avute de o călugăriţă simplă, Sfânta
Pelaghia. Timp de trei săptămâni la rând (in duminicile 9, 16 şi 23 ale lunii iulie
1322) Sfânta Pelaghia a văzut-o în somn pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
care i cerea să organizeze săpături pentru a-i găsi icoana care sta îngropată in
ţarina lui Antonie Doxaras, la Hora.
Însoţită de stareţa mănăstirii, Sfânta Pelaghia îl înştiinţează de mitropolitul
Gavriil de Tinos, care cheamă poporul din Tinos la catedrala mitropolitană a
Sfinţilor Arhangheli, rugându-l să contribuie la această misiune cu bani sau chiar
prin muncă.

Oamenii au început cu râvnă săpăturile la începutul lui septembrie 1822, în urma


cărora au fost descoperite vechiul templu al lui Dionisos şi biserica Sfântului
Ioan înaintemergătorul. Cu toate acestea, nu s-a dat de urma vreunei icoane, fapt
care a umbrit starea entuziastă a oamenilor, care părăseau uşor-uşor cercetările.

Câtă vreme lucrările nu aduceau rezultate, oamenii o luau în râs şi o acuzau pe


Sfânta Pelaghia ca fiind o visătoare.

Cercetările vor fi reluate cu mai multă dârzenie şi organizare, astfel încât, la 30


ianuarie 1823, sapa lui Dimitrie Vlasses se opinteşte în icoana cu chipul cel de
minuni făcător.

Rolul aflării icoanei in Revoluţia de la 1821

Îndată după aflarea icoanei, vestea s-a răspândit foarte repede la grecii de
pretutindeni.

Evenimentul acesta a fost considerat drept cel mai important mesaj sfânt al creş-
tinătăţii ortodoxe greceşti în favoarea justeţii Revoluţiei. Kokrkotrones,
Miaoulis, Nikitaras, căpitani ai Revoluţiei, sosesc pe insulă pentru a se închina.

Etapele ridicării bisericii

După găsirea dumnezeieşii icoane a urmat zidirea sfântului locaş. Era nevoie de
cantităţi mari de marmură, care erau transportate în principal din insula înve-
cinată, Dilos. Era nevoie, de asemenea, şi de un număr mare de meşteri în
prelucrarea şi îmbinarea marmurei, dar îndeosebi de mulţi bani, a căror lipsă i-a
adus de multe ori în impas pe cei ce se îngrijeau de lucrări şi cărora le venea
greu să plătească lucrătorii şi materialele la sfârşitul săptămânii de lucru.

Ca prin minune, orice obstacol era trecut prin contribuţia generoasă în muncă şi
bani atât a locuitorilor din Tinos, cât şi a întregii creştinătăţi din Grecia şi din
străinătate.

Până la mijlocul anului 1832 se ridicase aripa de răsărit a complexului, partea de


răsărit a clopotniţei şi partea de răsărit a intrării centrale. Lucrările de construcţie
au fost întregite cu totul în anul 1880.
Biserica

Impunătoarea biserică a Maicii Domnului din Tinos a fost fundată în 1823. A


fost zidită pe locul în care a fost găsită icoana Bunei Vestiri a Născătoarei de
Dumnezeu în urma vedeniei Sfintei Pelaghia.

Este un edificiu strălucit, din marmură albă şi este cel dintâi monument arhitec-
tonic demn de remarcat de după eliberarea neamului elen. Se găseşte într-o
poziţie proeminentă a capitalei insulei Tinos, Hora.

Stilul ales pentru biserică este cel de basilică trilobată cu turlă. La intrarea în
biserică prin poarta centrală poate fi zărit iconostasul pe care se păstrează icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului plină de darurile votive aduse de credin-
cioşi, ca de altfel întreg interiorul.

Biserica este construită în stilul de basilică trilobată cu turlă deasupra Sfintei


Mese. Catapeteasma locaşului este sculptată în lemn, cu partea inferioară din
lemn aurit şi cu partea superioară din gips cu frize din lemn. Urmează planul
trasat de arhitecţi post bizantini de vârf.

A fost construită în 1825 de către Francisc Kanahilis. Sfântul Altar este înălţat
faţă de naos cu trei trepte de marmură şi are trei abside. Absida centrală se află
în spatele Sfintei Mese: cea de răsărit a fost transformată in Sfânt Altar închinat
Înălţării Domnului, iar cea de apus în Sfânt Altar închinat Adormirii Născătoarei
de Dumnezeu.

Biserica se păstrează până astăzi fără modificări esenţiale, cu excepţia faţadei


principale şi a clopotniţei.

Alipită părţii de apus a complexului se găseşte, dinainte de secolul al XIX lea,


biserica Sfântului Ioan înaintemergătorul.

Biserica aflării icoanei

Se găseşte exact sub biserica Bunei Vestiri. Este locul în care a fost găsită
dumnezeiasca icoană şi peste care s-a zidit biserica Bunei Vestiri. Această
biserică de dedesubt este formată din trei galerii paralele cu tavan trulat legate
între ele.

Galeriile comunică între ele prin deschizături arcuite (arce) făcute în zidurile
despărţitoare.
Cea dintâi galerie este spaţiul în care se găseşte Aghiasmatarul, fiind locul în
care a fost găsită sfânta icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Galeria
din mijloc este folosită în principal pentru botezuri.

Paraclisul

Paraclisul se află la intrarea din afară a complexului şi în el închinătorii pot


aprinde lumânările, a căror ardere este interzisă în biserica mare.

Spaţiile pentru spovedanie

În partea de apus, la etaj, se află încăperile pentru spovedanie unde preoţii du-
hovnici oferă credincioşilor tot sprijinul duhovnicesc, pregătindu-i pentru Taina
Dumnezeieştii Euharistii

Casele de oaspeţi

Există camere care sunt folosite pentru găzduirea închinătorilor. În acelaşi scop
fiinţează de asemenea o casă de oaspeţi în afara complexului.

Aşezământul
Aşezământul Panelen al Bisericii Bunei Vestiri din Tinos este forma juridică
generală şi concretă sub care fiinţează biserica Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu din Tinos. Este un Aşezământ de binefacere cu o avere însemnată
care provine îndeosebi din donaţiile credincioşilor către sfântul locaş. El sprijină
nu numai pe credinciosul anonim, dar şi naţiunea elenă în general.

Sfântul Aşezământ al Bisericii Bunei Vestiri a fost înfiinţat formal şi nominal în


ianuarie 1825, odată cu publicarea Testamentului Ctitorilor şi Fondatorilor
Locaşului de închinare. Ctitorii sunt cei dintâi epitropi ai bisericii. Aceştia s-au
învrednicit să găsească sfânta icoană şi să ridice sfânta biserică şi cea mai mare
parte a complexului care înconjoară Biserica Bunei Vestiri. Ei au alcătuit
Testamentul Sfântului Aşezământ al Bisericii Bunei Vestiri, aşezând primele
reguli de administrare a acestuia, având ca prime ţinte educaţia şi lucrarea
filantropică.

Cele patru mari hramuri

Pomenirea anuală a aflării icoanei (30 ianuarie)

Este cea mai însemnată zi pentru insula Tinos. În după amiaza din ajun sfânta
icoană este mutată în procesiune în Biserica aflării, de dedesubt, şi este aşezată
pe locul în care fusese îngopată veacuri întregi. În continuare se săvârşeşte
Vecernia mare cu o rânduială specială. Seara se săvârşesc iarăşi slujbe la care
participă o mulţime de credincioşi.

În ziua următoare se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie arhierească urmată de o


slujba de pomenire şi depunerea unei coroane de flori la monumentul arhie-
piscopului Gavriil.

Pe la orele 2 după amiaza are loc procesiunea cu sfânta icoană aşezată pe un


baldachin, pe care au cinstea să-l poarte locuitori şi vizitatori ai insulei Tinos.
Procesiunea urmează, pe uliţele Tinosului. Acelaşi traseu pe care l-a urmat
prima procesiune cu icoana în 1823.

Se săvârşeşte apoi Paraclisul pe podiumul instalat pe chei, după care procesiunea


se întoarce în Biserică prin partea de răsărit a oraşului.

Hramul Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu (25 martie)

Până în anul 1920 grecii din părţile încă neeliberate ale Greciei, locuitori ai
Asiei Mici, inundau Tinosul cu prezenţa lor, călătorind în zeci de vapoare cu
aburi şi corăbii cu pânze, rugându-se pentru eliberarea patriei lor.
Şi în zilele noastre multe mii de oameni continuă să vină, în ciuda vremii
nefavorabile care predomină in acest anotimp.

În ajunul sărbătorii se cântă Vecernia praznicului, iar apoi se face slujbă de toată
noaptea şi Paraclisul. Biserica rămâne deschisă toată noaptea. În ziua Bunei
Vestiri se săvârşeşte Liturghie arhierească urmată de procesiunea cu sfânta
icoană şi Paraclis la ţărmul mării.

Pomenirea de peste an a vedeniei cuvioasei Pelaghia (23 iulie)

Este ziua închinată Sfintei Pelaghia, care la 23 iulie 1822 s-a învrednicit de cea
mai înaltă cinste de a vedea înlăuntrul chiliei sale pe Născătoarea de Dumnezeu.

În dimineaţa acestei zile a anului icoana este adusă la Mănăstirea „Doamnei


îngerilor" de la Kehrovuni, unde rămâne întreaga zi. În biserica Sfintei Pelaghia
se săvârşeşte Liturghia praznicului şi Paraclisul. Mii de oameni vin să se închine
la sfânta icoană. Stareţa şi monahiile ospătează lumea care aşteaptă răbdătoare
ceasul întoarcerii icoanei.

Pe la orele şase după amiază, preoţii împreună cu mii de oameni însoţesc sfânta
icoană care este dusă în oraş pedestru.

Pe unde trece icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu clopotele bisericilor


din sate şi de la bisericuţele din afară sună cu veselie. Locuitorii bătrâni şi
neputincioşi ies în drum ca să se închine sfintei icoane.

Când sfânta procesiune ajunge în oraş se face Paraclisul pe podiumul de pe


ţărmul mării, se lansează artificii după care, seara târziu, sfânta icoană este dusă
în biserică.

Praznicul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu (15 august)

Între 1 şi 13 august de săvârşesc zilnic Paraclise în incinta sfintei biserici. În


ajunul praznicului insula este împodobită de sărbătoare şi o mulţime de cre-
dincioşi se revarsă pe insulă. Tinosul se transformă într-o nesfârşită casă de
oaspeţi. Toată lumea vine la cea cu dar dăruită pentru a-i aduce o ofrandă, pentru
a-i citi un Paraclis sau pentru a-i mulţumi Celei cu mult har pentru vreo
binefacere.

Seara se săvârşeşte Vecernia mare arhierească, iar în continuare Paraclisul şi


Dumnezeiasca Liturghie şi se dă Dumnezeiasca împărtăşanie.
În dimineaţa praznicului, după terminarea Dumnezeieştii Liturghii, urmează o
procesiune măreaţă. Baldachinul este purtat de soldaţi ai Marinei Militare.
Muzee şi colecţii

Din primii ani ai istoriei Aşezământului ctitorii au alcătuit o colecţie arheologică


cu obiecte descoperite în Tinos şi Dilos. O grijă asemănătoare a existat şi faţă de
comorile de artă bisericească. Strădaniile de început au evoluat în muzeele de
valoare impresionantă de astăzi, pe care Epitropiile succesive n-au încetat să le
îmbogăţească şi să le îmbunătăţească.

Expoziţia de icoane şi odoare

Aceasta funcţionează din anul 1956, expunând icoane vechi pe care Sfântul
Aşezământ le-a preluat de la bisericile parohiale ale insulei Tinos şi pe care le-a
restaurat pentru a pune în lumină tradiţia ortodoxă iconografică a insulei.

Expoziţia este completată şi de alte icoane, care sunt ofrande ale credincioşilor
din diferite locuri, precum şi sculpturi în lemn, gravuri şi odoare bisericeşti.

O menţiune deosebită trebuie făcută despre Harta lui Rigas Feraios (din 1797),
una din cele trei care se păstrează, Sigiliul patriarhal al Patriarhului mucenic-
naţional Grigorie al V-lea şi inelul lui Teodor Kolokotrones (general al
Revoluţiei greceşti)

Sacristia

Bogata sacristie a Aşezământului cuprinde o parte a ofrandelor, în principal


lucrări de argintărie şi aurărie expuse în vitrine elegante.

Mausoleul Elles

În acesta se păstrează osemintele celor dintâi victime ale celui de al doilea


război mondial, membrii ai echipajului crucişătorului Elles, torpilat în anul 1940
în portul Insulei Tinos de submarine italiene.

Sursa:
http://www.monastiria.gr/manastiri/sfanta-mnstire-a-maicii-domnului-a-bunei-vestiri-
insula-tinos/?lang=ro
Povestire despre o minune petrecută în insula Tinos

Biserica Panaghia Evanghelistria din Tinos și icoana făcătoare de minuni a


Maicii Domnului care se află înăuntrul ei

Toată Grecia a fost uimită de o minune arătată în Biserica Maicii Domnului din
vestita insulă Tinos, în anul 1935.

O tânără profesoară, pe nume Maria Kalimaghiru, de fel din Asia Mică, suferea
de o formă gravă de neuroastenie, care deja se transformase în nebunie.

După o îndelungă tratare şi fără nici un rezultat la clinica din Atena, mama şi
fratele ei au adus-o şi în insula Tinos.

Când au venit aici, Maria nu vroia nicidecum să intre în biserică.

Au dus-o la hotel, iar seara, chipurile, au plecat la plimbare.

Plimbându-se puţin, Maria a spus dintr-o dată că nu ştie de ce are o aşa mare
atracţie faţă de biserică şi le-a propus mamei şi însoţitoarelor sale să meargă
într-acolo.

Ele au pornit spre biserică, dar aceasta era închisă. Toate erau foarte supărate.

Fratele ei însă, privind pe fereastra bisericii, le-a liniştit:


„Spre fericirea noastră, în biserică a rămas o monahie. Acum vine şi ne
deschide”.
Mama, uitându-se, a văzut şi ea înăuntru o femeie înaltă, îmbrăcată în negru.
Fiica însă în tot acest timp privea cu ochii larg deschişi spre uşa bisericii şi părea
că şi-a ieşit din fire.

Fratele ei o urmărea pe femeia în negru fără să clipească. Ea s-a făcut din ce în


ce mai mare, ajungând până la măsuri de necrezut. Iar apoi, dintr-o dată, s-a
făcut nevăzută, în timp ce în biserică s-a auzit un vuiet puternic, răzbătând până
departe.

Îndată au chemat paznicii. Au deschis biserica, însă nu au aflat pe nimeni acolo.

Şi ceea a fost şi mai de neînţeles: după acel vuiet, profesoara Maria s-a făcut pe
deplin sănătoasă.

Ea s-a umplut de bucurie. S-au bucurat mama ei, fratele, s-au bucurat toţi
dreptcredincioşii din insula Tinos.

Despre această minune s-a auzit în întreaga Grecie; despre ea se povesteşte mult
şi se scrie pretutindeni.

Aceasta s-a întâmplat la începutul acestei luni, septembrie, în anul Domului


nostru Iisus Hristos 1935.

Sursa: Sfântul Nicolae al Ohridei și Jicei, Puterea lui Dumnezeu în minuni


mărturisite de Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Sophia/Editura Cartea
Ortodoxă, București, 2008, p. 69-71.
Maica Domnului din Tinos coboară din icoană, pentru a arăta calea unor
femei

Oamenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la
Biserica Maicii Domnului. Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii
și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și
deschise, gata oricând să slujească aproapelui.

Într-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitân-


du-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite,
paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând
fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii
îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se
ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească
Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică.

Într-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând.


- Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au
spus.

- De unde odaie, astăzi, creștinelor, le-a răspuns femeia. Totuși, pentru numele și
harul Preacuratei, haideți, veniți. O să mâneți cu noi împreună, o noapte s-o găsi
loc și pentru dumneavoastră. După cum vedeți, astăzi tot poporul, toți grecii s-au
mutat în Tinos, la noi.

Cele două închinătoare au lăsat pruncul în grija gospodarilor și au plecat la


biserică, să se închine și să ia parte la Liturghia de noapte, la miezonoptică.

Pe la trei, în zori, Liturghia s-a sfârșit. Bucuria negrăită a celor două închi-
nătoare s-a prefăcut însă în spaimă. Ca mironosițele din Evanghelie, își spuneau
una către alta: unde e casa în care am lăsat copilul? Cum o cheamă pe stăpână?
La ce poartă să batem acum, noaptea?

Din dorința prea mare de a se închina icoanei Preacuratei uitaseră să întrebe


până și numele gazdei.

Maica Domnului le vedea disperarea care luase locul bucuriei slujbei. Sub chi-
pul unei femei simple, „Bucuria tuturor” s-a coborât din sfânta icoană și, pășind
pe treptele locașului său, s-a apropiat de ele zicându-le:
- Urmați-mă! Știu ce casă căutați. Vă conduc eu.

Când le-a văzut, gazda le-a strigat:


- Dar bine, creștinelor, eu n-am loc nici pentru dumneavoastră două și vreți s-o
mai primesc și pe a Treia?
- Pentru mine nu e loc, buna mea?, a întrebat Maica Domnului și pe dată s-a
făcut nevăzută, așa cum apăruse.

(Arhimandrit Teofilact Marinakis, Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii


Domnului, Editura Sophia 2008, pp.194-195)
Icoana Maicii Domnului din Tinos

Icoana Maicii Domnului Panaghia Evanghelistria din Tinos - Grecia

Icoana Maicii Domnului Panaghia Evanghelistria din Tinos – Grecia


Biserica Panaghia Evanghelistria din Tinos - Grecia

În insula Tinos se păstrează o străveche icoană care a fost pictată de Sfântul


evanghelist Luca.

În perioada antică, în insula Tinos exista un templu ridicat în cinstea zeului Dio-
nysos, care, după creştinarea localnicilor, a fost transformat într-o biserică
închinată Sfântului Ioan Botezătorul. În această biserică a fost aşezată icoana
Bunei Vestiri pictată de Sfântul evanghelist Luca.

În secolul X, biserica a fost arsă şi demolată de piraţi. Timpul a şters orice


amintire şi icoana Bunei Vestiri a rămas îngropată pentru aproape 1000 de ani.

În anul 1822, PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat unei maici din
Mănăstirea Kehrovuniou din apropierea oraşului Tinos, poruncindu-i să coboare
în oraş şi să spună episcopului să sape într-un loc anume şi să scoată de acolo
icoana sa.

În luna septembrie a aceluiaşi an, cu multă evlavie şi nădejde, locuitorii insulei


au început săpăturile şi au descoperit fundaţiile vechii biserici bizantine, însă nu
şi icoana căutată. După mai multe zile de muncă zadarnică, s-au descurajat şi au
abandonat săpătura. Speriaţi însă de apariţia neaşteptată a unei epidemii de
holeră în insulă, la îndemnul episcopului, ei au reluat lucrul.
În ziua de 30 ianuarie 1823, icoana a fost găsită. Cu excepţia faptului că era
spartă în două bucăţi, deşi stătuse atâta timp îngropată, în chip inexplicabil,
icoana se păstrase practic intactă.

Odată cu găsirea sfintei icoane, în chiar acea zi a încetat şi epidemia de holeră,


care făcuse până atunci sute de victime zilnic. Nu numai că nu s-a mai semnalat
nici o nouă îmbolnăvire după găsirea icoanei, însă, în mod minunat, toţi bolnavii
rămaşi în viaţă s-au şi vindecat.

Acum icoana este aşezată cu cinste într-o impresionantă catedrală, loc de


pelerinaj pentru ortodocşii din întreaga lume.
Maria Chirculescu - Icoana Maicii Domnului din Tinos

Pe 30 ianuarie facem pomenirea zilei în care a fost descoperită icoana Maicii


Domnului din Tinos.

La doar patru ore distanţă cu feribotul de Atena către sud-est, în Arhipeleagul


Cicladelor, micuţa insulă Tinos pare să fie secretul grecilor cel mai bine păstrat
de lume. Cu doar 197 km pătraţi şi 9.700 locuitori, insula numără peste 600 de
biserici, capele şi mănăstiri - altfel spus, cam 50 locuitori şi 3 capele la fiecare
kilometru pătrat, multe dintre acestea fiind în proprietate particulară.

Populate cu mii de ani înainte de Hristos, celebre pentru artele frumoase,


meşteşugurile şi comerţul dezvoltat aici, Insulele Ciclade reprezintă pentru mulţi
însăşi esenţa Greciei, deşi din cele 54 de insule doar 24 sunt acum locuite.
Insula Tinos este a treia ca dimensiune, absolut adorabilă ca peisaj: coline
domoale înverzite, terasate cu piatră, peste care sunt risipite în toate direcţiile
căsuţe albe, columbare vechi de sute de ani artistic decorate în piatră, vreo
câteva zeci de mori de vânt, ruine de fortificaţii veneţiene, toate de-a lungul unor
drumuri de piatră care şerpuiesc total necontrolat în teren.

Însă nu toate acestea fac din liniştitul şi arhaicul Tinos, cea mai vizitată - în mod
paradoxal - insulă grecească, ci icoana Maicii Domnului Panaghia Evan-
ghelistria, pentru adăpostirea căreia în anul 1830 a fost construită actuala
Biserică a Buneivestiri, insula devenind în prezent primul loc de pelerinaj al
Greciei şi poate cel mai notabil şi încă activ centru de pelerinaj din estul
bazinului mediteranean. Numai că 90% dintre pelerini sunt greci, în afara ţării
“fenomenul” Tinos rămânând aproape necunoscut.

În mănăstirea Moni Kehrovouniou situată la 15 km nord de portul Tinos,


mănăstire din secolul 12 aflată şi acum sub jurisdicţia Patriarhiei din
Constantinopol, începând din anul 1822 Maica Pelaghia a avut un vis căruia nu
i-a dat crezare până când acesta nu s-a repetat de trei ori. În vis i s-a arătat
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cerându-i să meargă în oraş şi să solicite
autorităţilor să înceapă să caute o icoană a sa, aflată în pământ de foarte multă
vreme, într-un câmp necultivat exact descris; în plus, Măicuţa Domnului cerea
să fie ridicată în acel loc o biserică închinată ei.

Înţelegând că este purtătoarea unui mesaj divin, Maica Pelaghia a mers la


arhiepiscopul insulei. Episcopul şi-a amintit că şi un bătrân i-a povestit o viziune
asemănătoare, aşa încât, crezând, a pus să se tragă clopotele pentru a aduna
locuitorii insulei, cărora le-a povestit în cuvinte pline de căldură dorinţa
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Credincioşii locuitori ai insulei au început căutările imediat, în septembrie 1822,


iar primele descoperiri au fost ruinele unui templu şi ale unui teatru antic, plăci
de marmură purtând diverse inscriprtii, obiecte de cult religios…

După cum s-a dovedit ulterior, templul antic fusese transformat de către primii
creştini din insulă într-o biserică închinată Fecioarei Maria şi Sfântului Ioan
Botezătorul, iar această biserică a fost distrusă în secolul al X-lea într-un
incendiu provocat de piraţii sarazini / mahomedani.

Încet-încet entuziasmul s-a micşorat iar săpăturile au fost treptat abandonate; în


acelaşi timp însă o boală molipsitoare a afectat grav populaţia insulei, numărul
crescând de morţi determinând locuitorii să ceară protecţia Preasfintei Născă-
toare de Dumnezeu.
Arhipiescopul a cerut din nou tuturor locuitorilor să reia căutarea icoanei, de
data aceasta lucrările desfăşurându-se sistematic; prin rotaţie toate satele de pe
insulă au trimis oameni pe şantier, ceea ce a făcut ca ritmul să devină foarte
accelerat.

După o lună, au decis ca în paralel cu căutarea icoanei să înceapă construirea


sfintei biserici, piatra de temelie fiind pusă pe data de 1 ianuarie 1823, pentru că
pe 30 ianuarie, chiar de sărbătoarea Sfinţilor trei Ierarhi (au lucrat şi atunci,
conform promisiunii), să fie descoperită icoana exact pe locul pe care construiau
biserica, locul indicat de maica Pelaghia.

Cărând pământul de la fundaţie, un lucrător a găsit o bucată de lemn pe care era


pictat Sfântul Arhanghel Gavriil oferind un crin şi imediat au descoperit şi cea
de-a doua parte a icoanei, reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria, în genunchi,
acceptând mesajul divin al Întrupării Domnului.

Icoana de lemn a Buneivestiri din Insula Tinos, care iniţial s-a aflat spre
închinare în biserica distrusă de foc în secolul al X-lea, a scăpat în mod mira-
culos din incendiu şi a fost îngropată în pământ, stând în umezeală timp de 850
de ani, până în anul 1823, şi este o minune faptul că ea a fost găsită aproape
întreagă, cu pictura neafectată esenţial.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este înfăţişată într-o cameră, îngenunchiată,


cu capul plecat, în timp ce se ruga, în cartea deschisă de pe măsuţa fiind înscrise
cuvintele pronunţate de ea după anunţul îngerului: “Iată roaba Domnului, fie mie
acum după cuvântul tău!”.

În ceea ce priveşte stilul picturii, icoana nu aparţine epocii bizantine ci urcă spre
primii ani ai creştinismului, fiind acceptată unanim concluzia că icoana Maicii
Domnului din Tinos este opera Sfântului apostol şi evanghelist Luca, fiind una
dintre cele trei icoane pictate de acesta în timpul vieţii Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu; uitându-se la ele, Maica Domnului a spus: “ Harul Celui Născut de
mine şi harul meu să fie cu sfintele icoane”.

Astfel se explică atât minunata descoperire a icoanei, eradicarea epidemiei care


omora câte o sută de locuitori ai insulei pe zi - în perioada în care se abandonase
căutarea - cât şi numărul imens de minuni atestate de închinători, care au tran-
sformat acest loc în cel mai puternic loc de pelerinaj al Ortodoxiei greceşti, dar
nu numai, căci şi catolicii şi persoane de diferite credinţe şi naţionalităţi găsesc
aici alinare; de exemplu bazinul de marmură în care se sfinţeşte apa la
Bobotează, la intrarea în biserică, este donaţia unui demnitar mahomendan
vindecat de o boală incurabilă.
Izvorul aflat pe acelaşi teren, găsit secat, a început din nou să izvorască în ziua
în care s-a sfinţit locul pentru biserică, atunci când arhiepiscopul a trimis un
copil să aducă apă pentru slujbă; credincioşii îl consideră izvor sfânt, cu apă
tămăduitoare.

Toată istoria pelerinajelor la Tinos, de la momentul viziunii Sfintei Pelaghia


(1822) şi până astăzi este plină de miracole indiscutabile, care presupun prezenţa
şi acţiunea Domnului, în cazuri în care firea lucrurilor nu poate ajuta sau
explica.

Nenumăratele ofrande dovedesc din plin această lucrare de tămăduire trupească


şi sufletească a rugătorilor către Maica Domnului, dar şi recunoştinţa şi
mulţumirile pe care aceştia nu încetează să le manifeste.

De altfel, icoana Buneivestiri din Tinos este acoperită integral cu diamante,


safire şi perle, bijuterii de aur şi argint oferite de împăraţi, regi şi credincioşi şi
doar dacă priveşti atent se poate observa chipul Maicii Domnului (în dreapta) şi
chipul Arhanghelului Gavriil ( în stânga). O copie a icoanei pictate se afl ă însă
expusă la intrare în biserică.

Cu ocazia hramurilor (30 ianuarie - ziua descoperirii icoanei, 25 martie -


Bunavestire, 25 iulie - aniversarea viziunii Sfintei Pelaghia, 15 august – Ador-
mirea Maicii Domnului) fluxul pelerinilor este neîntrerupt şi mulţi dintre ei
străbat în genunchi cei 800 metri de la ţărmul mării până la biserică, implorând
ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Multe minuni au loc loc noaptea,
în timpul privegherilor.

Şi în celelalte zile ale anului biserica este deschisă de dimineaţă - la ora 7.15 se
oficiază Sfânta Liturghie - şi până la ora 17.30.

Pentru poporul grec descoperirea icoanei Bineivestiri din Tinos are o relevanţă
aparte, căci încă din 1821 Grecia începuse să se organizeze pentru ieşirea de sub
jugul otoman. Aşa încât, descoperirea după doi ani, în 1823, pe o insulă micuţă
din Ciclade, a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost înţeleasă ca
o aprobare divină a intenţiilor poporului grec ortodox de a-şi cuceri inde-
pendenţa faţă de imperiul musulman.

După eliberarea ţării, conducătorii revoluţiei greceşti au venit să aprindă o


lumânare în faţa icoanei şi să mulţumească Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
pentru sprijin.

Biserica Panaghia Evanghelistria din Tinos este primul monument al statului


grec modern, construit chiar în timpul războiului de independenţă, iar ziua
naţională a Greciei a fost stabilită în mod intenţionat de Bunavestire, în 25
martie.

Dimensiunea lucrării Maicii Domnului prin această icoană este dată şi de


amploarea activităţilor naţionale, religioase, educative, filantropice, sociale pe
care le susţine biserica din Tinos.

Interesant este că fondatorii au definit-o ca institut şi nu ca biserică parohială sau


mănăstire, denumirea legală fiind “Sfântul Institut Panelenic Evanghelistria din
Tinos”. Gestionând cu răspundere, ca administratori ai unei lucrări divine,
darurile şi fondurile care îi vin neîncetat - multe dintre ele de la grecii stabiliţi în
străinătate, cărora Maica Domnului le-a rezolvat problemele - institutul are drept
scop susţinerea de activităţi diverse, care acoperă toate domeniile nevoii sociale
şi naţionale.

Administratorii sunt laici: un comitet de 5 membri, toţi cetăţeni din Tinos,


numiţi de prefectul Arhipeleagului Cicaldelor. Demnitatea de comisar al sfintei
instituţii este onorifică şi nu este salarizată. Institutul a susţinut material, de la
înfiinţare şi până în prezent, statul în timpul revoluţiei ajutând pecuniar armată,
construcţia Universităţii din Atena, schimbul de populaţie cu Turcia - repatrierea
grecilor ca refugiaţi, iar în timpul razboilului din 1940 a pus la dispoziţia
naţiunii absolute toate fondurile băneşti de care dispunea la acel moment, o
sumă considerabilă.

Ca centru religios prin excelenţă, Sfânta Instituţie face eforturi să întărească şi să


protejeze Ortodoxia prin subvenţionarea clerului, susţinerea activităţii misio-
nare, acordarea de burse studenţilor străini care doresc să înveţe în instituţii de
învăţământ ortodox din Grecia, dotarea bisericilor parohiale cu obiecte de cult şi
fonduri, susţinerea materială în cazul catastrofelor naturale. A construit şcoli
clericale şi de artă în Tinos şi subvenţionează anual întreaga reţea de învăţământ
din insulă, acordă burse pentru elevi şi studenţi meritorii care îşi continuă
stuidiile în străinătate.

Activitatea filantropică este foarte dezvoltată şi, de asemenea, activitatea socială


(cămin de bătrâni, orfelinat, şcoala filarmonică, susţinerea organizaţiilor turistice
locale etc), a construit drumuri, clădiri de utilitate publică, lucrări de irigaţii şi
portuare, electrificare etc.

Institulul are sală de conferinţe, muzeu al artiştilor din Tinos, arhivă, pinacotecă,
bibliotecă, muzeu arheologic.
E uimitor cum o mică insulă, având doar 0,15% din suprafaţa Greciei şi 0,09%
din populaţia ei, a reuşit să susţină o naţiune în momente de mare cumpănă. În
dar primesc de la Maica Domnului, asemenea - creştineşte - ştiu să dăruiască.

Maria Chirculescu
Miriam Turism
Mihaela Nitu - Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Tinos

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Tinos. Este foarte puternică
şi a ajutat mulţi credincioşi

Ne-am obişnuit deja cu pelerinajele în Grecia, ne-am obişnuit cu întâlnirile cu


Sfinţii de pe pământul grecesc care te încarcă cu multă bucurie, sfinţenie şi
frumos. Dar despre insula Tinos şi icoana făcătoare de minuni a Maicii
Domnului atât de puternică şi plină de har foarte puţini ştiu câte ceva.

Insula se află la patru ore distanţă de Atena, în Arhipeleagul Cicladelor. Are


doar 197 de kilometri pătraţi, o coastă de 114 km, dar are peste 600 de biserici.
Printre acestea se află şi Biserica Buneivestiri - poate cel mai impresionant loc
de pelerinaj al Greciei unde se află icoana Maicii Domnului Panaghia Evan-
ghelistria.

Prin această sfântă icoană, Maica Domnului îi ajută, mângâie şi îmbrăţişează pe


toţi cei ce se ostenesc să ajungă la ea. Se spune că a fost pictată chiar de Sfântul
apostol şi evanghelist Luca şi este una din cele trei icoane pictate de acesta în
timpul vieţii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În timp ce privea icoanele,
Maica Domnului a spus: "Harul Celui Născut de mine şi harul meu să fie cu
sfintele icoane".

Biserica este situată pe un deal şi poate fi zărită chiar de la intrarea în capitala


insulei. Ea a fost zidită pe locul unde a fost găsită icoana făcătoare de minuni a
Maicii Domnului, în urma unor vedenii avute de o călugăriţă pe numele
Pelaghia. Timp de trei săptămâni la rând ( în duminicile 9, 16 şi 23 ale lunii
iulie 1822), Maicii Pelaghia i s-a arătat Măicuţa Domnului care-i cerea să orga-
nizeze săpături, pentru a-i găsi icoana. Săpăturile nu au ajutat la găsirea icoanei
atunci, dar au fost reluate în anul 1823 şi la 30 ianuarie icoana Maicii Domnului
făcătoare de minuni a fost găsită. Chiar după aflarea icoanei, a încetat şi
epidemia de holeră, iar bolnavii rămaşi în viaţă s-au vindecat cu ajutorul Maicii
Domnului.

Drumul spre biserică începe chiar din port. Pe partea dreaptă a pantei ce urcă
spre sfântul lăcaş, este aşezată o mochetă roşie pentru pelerinii care doresc să
meargă în genunchi până la icoană. Şi nu sunt puţini cei care se ostenesc aşa,
pentru a primi ajutorul grabnic al Maicii Domnului. Biserica aflării icoanei se
găseşte chiar sub biserica Bunei Vestiri.

Prin această icoană atât de puternică Maica Domnului a vindecat sufleteşte şi


trupeşte rugători din toate colţurile lumii. De aceea, icoana Buneivestiri din
Tinos este acoperită cu bijuterii preţioase, safire, perle, diamante. Doar cu foarte
mare atenţie se poate observa chipul Maicii Domnului şi al arhanghelului
Gavriil.

Multe minuni li se întâmplă celor aflaţi în biserică noaptea, în timpul prive-


gherilor. Parcă atunci, mila Măicuţei Domnului este şi mai mare.

Biserica din Tinos are patru hramuri

Primul hram. Hramul pomenirii anuale a icoanei se face pe 30 ianuarie. Este cea
mai importantă zi pentru locuitorii insulei Tinos.

În după amiază din ajun, icoana este mutată într-o procesiune în biserica aflării
de dedesubt şi este aşezată pe locul unde a stat sute de ani. Apoi urmează
Vecernia mare şi alte slujbe la care participă foarte mulţi pelerini. A doua zi se
săvârşeşte Sfânta Liturghie arhierească, urmată de o slujbă de pomenire şi
depunerea unei coroane cu flori la mormântul arhiepiscopului Gavriil.

Arhiepiscopul Gavril de Tinos, este cel pe vremea căruia s-au organizat săpă-
turile la începutul lui septembrie 1822. Acesta a chemat poporul la catedrala
mitropolitană a Sfinţilor Arhangheli şi i-a rugat să contribuie fiecare cu ce poate
la această misiune. Fie să contribuie prin bani, fie prin muncă. Deşi în acel an nu
a fost găsită icoana, au fost descoperite în Tinos vechiul templu şi biserica
Sfântului Ioan Înaintemergătorul.

Al doilea hram. Hramul Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu (25 martie).


În ajunul sărbătorii se cântă Vecernia praznicului, iar apoi se face Paraclisul
Maicii Domnului şi slujbă toată noaptea. Biserica rămâne deschisă pe parcursul
întregii nopţi.

În ziua de Bună Vestire se săvârşeşte Liturghie arhierească, urmată de o


procesiune cu sfânta icoană până la ţărmul mării unde se face Paraclisul.

Mari bucurii au cei ce se învrednicesc să ajungă în Tinos de Bunavestire. Maica


Domnului îi binecuvântează cu al său har şi cu a sa iubire pe toţi cei ce vin la ea.

Al treilea hram. Hramul pomenirii de peste an a vedeniei Sfintei Pelaghia care


are loc în ziua de 23 iulie, ziua în care cuvioasa Pelaghia a văzut-o în chilia sa pe
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Este o zi specială şi foarte frumoasă, închinată Sfintei Pelaghia căreia Maica


Domnului i s-a arătat în chilia sa.

Procesiunea începe cu aducerea icoanei la Mănăstirea „Doamnei Îngerilor” de la


Kehrovouniou unde rămâne întreaga zi. În biserica Sfintei Pelaghia se săvârşeşte
Paraclisul Maicii Domnului şi Sfânta Liturghie.

La icoană, vin mii de pelerini să se închine. O parte dintre aceştia sunt ospătaţi
de către maicile de la mănăstire în timp ce aşteaptă nerăbdători întoarcerea
icoanei.

În jurul orei 18, preoţii împreună cu credincioşii pleacă pe jos în procesiune cu


sfânta icoană spre oraş. Prin locurile pe unde trece icoana Maicii Domnului,
clopotele bisericelor din sate şi de la celelalte bisericuţe sună cu mare bucurie.
Locuitorii bătrâni şi cei bolnavi ies în drum pentru a se închina icoanei care
împrăştie atât de mult har.

Când icoana ajunge în oraş se face Paraclisul Maicii Domnului pe podiumul de


pe ţărmul mării, se lansează artificii, după care seara târziu icoana este dusă la
locul ei în Biserică.

Al patrulea hram. Hramul adormirii Maicii Domnului în dată de 15 august.


Comemorarea acestei zile este asociată cu intrarea Greciei în război, când pe 15
august 1940, nava grecească de război „Elli” a fost scufundată în largul coastei
Tinos de o torpilă italienească. Acesta este şi motivul pentru care sărbătoarea
este marcată de o paradă militară la care participă atât preoţi dar şi Marina
Greacă, închinându-se cu toţii icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului
„Evanghelistria”.
Din România se organizează special pelerinaje pentru hramul Adormirii Maicii
Domnului în Grecia în insula Tinos.

În perioada 1- 13 august se săvârşesc zilnic paraclise în biserică. În Ajunul


sărbătoarei de 15 august insula este îmbrăcată în haine de sărbătoare iar credin-
cioşii sosesc cu miile. Vin să o roage, să o implore sau să-i mulţumească celei
milostive şi pline de dar care este Măicuţa Domnului.

În ziua praznicului se săvârşeşte dimineaţa Sfânta Liturghie după care balda-


chinul este purtat de soldaţi ai Marinei Militare.

Sunt Sfinţi care au ajuns să se închine la icoana din Tinos şi să vorbească atât de
frumos despre puterea icoanei.

Sfântul Paisie Aghioritul după un pelerinaj făcut la icoana făcătoare de minuni a


Maicii Domnului din Tinos, când a fost rugat să spună ceva despre pelerinaj,
sfântul a spus” Ce să vă spun? O icoană atât de mică şi are atâta har!”

În Insula Tinos se ajunge cu Ferrybotul din portul Rafina care se afla în Atena.
La Icoana Maicii Domnului din Tinos

Publié par Mirela 14 août 2009 à 03:17 PM

La Icoana Maicii Domnului din Tinos


Înspăimântat, bătrânul zăreşte pe Fecioara,
În cameră venită cu veste pentru el
- Să sapi, căci în pământuri tu vei afla Icoana
Să lepezi necredinţa, să ai acest sfânt ţel!

Bătrânu-ar vrea să creadă, dar lumea îl opreşte:


„Cine te crezi, sărmane, pe Maică să o vezi?”
După Icoană sapă, însă nu o găseşte...
Îşi uită viziunea, îşi vede de corvezi...

Icoana din pământuri aşteaptă ridicarea


Unei biserici sfinte din cărămizi străvechi
În care ea să şadă...; se-arată iar Fecioara
Pelaghiei asceta, şi-i dă veşti neperechi:
- Bătrânului Mihalis i-am zis acelaşi lucru,
Acum tu spune lumii că n-a fost înşelat,
Icoana căutaţi-mi şi construiţi lăcaşul
Care să-i fie dânsei - şi mie - un palat!

Episcopul o crede, cu toţii se îndeamnă,


În timpul neprielnic de lupte cu străini;
Şi chiar de nu o află - nu-i nicăieri Icoana -
Biserica se-nalţă, lăcaş cu rădăcini.

Când să o isprăvească, atunci Bunavestire,


Icoana Bucuriei, vestirii îngereşti,
Singură se arată, în semn de mulţumire
Că oamenii ascultă porunci dumnezeieşti.

Atât e de iubită, atât e de rugată,


Lângă ea zeci de candeli se-aprind, toate de-argint,
Căci rugăciunea-n lacrimi, Măicuţa prea curată,
Pe loc o împlineşte, cu haru-i miluind.

Sunt candele ciudate, în chipuri minunate:


De mână, de corăbii sau formă de picior,
După cum Maica Sfântă a-ngăduit s-arate
Scăparea, vindecarea, din cerescul pridvor.

Chiar şi pe musulmanii care vin cu credinţă


Îi vindecă de boală, le dă fior nespus;
Ea scapă pe oricine din orice suferinţă
Ce-n suflet pomeneşte numele lui Iisus.

La icoana Maicii Domnului din Tinos, Grecia (sau „Prinţesa Cicladelor”), din
biserica Maicii Domnului.

Sursa: http://mirelasova.over-blog.com/article-34900538.html
Miraculous icon of the Theotokos: the "Megalochari" of Tinos

The wondrous icon of Panagia the "Megalochari" or "Full of Grace" of


Tinos (source)

Miraculous Icon of the Theotokos: the "Megalochari" of Tinos

"The miracle-working of the Holy Icon of the Annunciation of the Island of


Tinos has been known since long age all over the world and thousands of
Christians souls in every part of our planet feel its graceful influence in the
difficult moments of their lives. The Sacred Church of the Megalochari
[meaning “Great Grace”, referring to the greeting of the Archangel Gabriel to
the Theotokos “Hail of Full of Grace, the Lord is with you!”] of Tinos has since
long been internationally recognized as a place of pilgrimage and as a
philanthropic organization.

The sacred emotion and the mystical atmosphere present among the mass of
believers at the Great Feasts of the Church, shake even those who know but few
things about the Holy Icon.

No foreigner among those who visit the island remains unmoved in front of the
Church of the Holy Virgin, which like a divine crown adorns, covers and guards
the town of Tinos and most of the days of his stay there his interests is attracted
by the Church.

The present edition is addressed to all our foreign fellow-men, who, irrespective
of their language, nationality or religion, would like to get to know the Holy
Foundation of the Annunciation of Tinos. It will try to present as shortly as
possible a vivid picture about the Sacred Church, the history of the miracle-
working Icon, the philanthropic, social and national activity of the Foundation. It
will also deal with the narration of certain miracles of the innumerable ones
which continuously happen, by which the Divine Grace sanctifies and saves the
believers.

CHAPTER I – HISTORY HOW THE WONDER-WORKING ICON OF OUR


LADY WAS FOUND

The present site of the Marble Palace of the Virgin, with the numerous chapels,
cell and the offices, has been since ancient times a place of religious gatherings
and manifestations.

Excavations have proved that in pre-Christian times existed a temple of


Dionysos of panhellenic projection. Next to the temple, on the Western side,
there was an ancient theatre, where musical, gymnastic and dramatic games
were held.

When the religion of the Nazarene established itself on the Cyclades, this
ancient temple was transformed into a Christian church dedicated to the Holy
Mother of Christ and to St. John the Forerunner. In this the wonder-working
Icon of the Megalochari was kept and venerated.

This Sacred Church was destroyed in the middle of the 10th century during a
great historic invasion of the Saracene pirates, who burned down and dug up this
ancient building.

Since then the Holy Icon lay buried in the earth, until in the year 1823 the spade
of a pious worker brought it to the surface and it became since then an
invaluable relic and holy treasure of Christendom.

For the finding of worker-working Holy Icon many miraculous happenings


occurred, which started from the Monastery of Kechrovounion lying on the
slope of a mountain of the same name, 20 minutes by car from town. The
Monastery was built about the 10th century and has always been example of the
virtue and piety.
St. Pelagia the Righteous of Tinos, holding the Miraculous Icon which
Panagia revealed to her
(taken from: http://christopherklitou.com/icon_23_july_pelagia_of_tino.htm)

THE VISION OF THE NUNIn this monastery during the year 1822, a pious nun
named Pelagia saw repeatedly in her visions the Holy Virgin, who ordered her to
go to the town and to inform the elders to start the excavations in order to find
Her Icon, buried since many years ago in the uncultivated field, which the Holy
Virgin described exactly, and to built Her Church on that place.

At first the nun hesitated, but soon she came to understand that the Divine Grace
has chosen her to bring to the inhabitants of Tinos the happy announcement. She
thus went to town and told the Bishop of the island about her Divine Visions.
The Bishop, a wise prudent and pious man, knew about the virtue and holiness
of Pelagia; after having listened attentively the believed in the words of the nun.
He also brought to his mind the narrations of an old man of his town, who just a
few years ago saw in his vision the Virgin Mary, Who expressed also to him Her
desire that Her Holy Icon be bound. And he thought that the Christian history,
which is full of miracles, teaches that many times God has revealed his Divine
Will by visions.

Deeply moved, the Bishop gave his blessing to the pious nun and rallied the
same day by ringing the church bells the people of Tinos, to whom he spoke
with words full of faith about the vision of Pelagia and explained to them the
desire of Our Lady. The people of Tinos, well known for their faith and
adherence to the Christian principles, believed in the vision of the nun and the
words of the Bishop and full of enthusiasm and sacred emotion started
immediately in September 1822 the excavations.

THE FIRST FINDINGS

The first excavations brought to light the ruins of the foundations of the Church
already mentioned, a deep but dry well, marble plates with various inscriptions,
articles of religious worship and other things. However, the Holy Icon, about
which the vision of Pelagia spoke, could not be found. Several days of fruitless
searches passed. Little by little the enthusiasm started to diminish - an example
of human weakness- and finally the excavations stopped.

Simultaneously, however, with the discontinuation of the excavations, a


formidable illness made its appearance on the island with continuously
increasing fatal outcomes.

Full of scare, the people of Tinos asked for the protection of the Virgin Mary,
repenting for the disobedience they have shown to her Divine Orders.

With a warm and moving proclamation, the Bishop invited all the inhabitants to
resume the excavations, which then started with greater zeal and enthusiasm.

This time the excavations were made in a systematic way. A special commission
of inspection was formed. The inhabitants of the villages took also turns in the
work in order to hasten up the searches.

After about one month's work it was decided to start, parallel to the searches of
the Holy Icon, the building of the Sacred Church. Thus, on January 1st 1823 the
corner stone of the Church of the ''Zoodohos Pighi'' (Life-giving Well) or of the
''Evresis'' (Finding), as it has been called after the finding of the Icon, was laid.
This church is situated exactly below the brilliant Church of the Annunciation.
The wondrous icon of Panagia of Tinos, as it appears without the jeweled
coverings (source)

THE FINDING OF THE HOLY ICON

It was January 30th 1823. In spite of the great feast of the Three Hierarchs, the
work was continued by the inhabitants of the village Phalatas, whose turn it was
to work on that day.
They restricted the work mainly to the excavation of the floor of the Church
under construction, the leveling and transportation of the earth.

By 2 p.m. one of the workers engaged in the transfer of earth, felt at a distance
of about 2 metres from the well that his hatchet struck some wood. Frantic with
joy and emotion, he saw that it was a part of the icon showing the angel holding
the lily. Immediately he called al his colleagues and together they soon found
the remaining part of the Icon showing the Virgin Mary, kneeling and accepting
the Divine Message of the Incarnation of the Savior.

After cleaning in haste the Holy Icon, they joined two, parts and kissed it with
religious fear.

The news of the finding of the Holy Icon spread with a lighting speed to the
town of Tinos and the near-by villages. Masses of people with tears of emotion
in their eyes started to assemble from all directions in order to adore they Holy
Icon. Among the first ones to arrive was the Bishop with the clergy and the
notables. Piously and full of emotion, they adored the Holy Icon and placed it on
an old double legged stand outside the Church under construction, leaving it
there for the people to adore it.
The Icon of the Theotokos the "Megalochari" above the Image of the Church
of the Panagia "Evangelistria" of Tinos

(taken from:
http://www.agiooros.net/forum/viewtopic.php?f=12&t=3444&start=50)

THE HOLY ICON

The Holy Icon of the Annunciation of Tinos, the Megalokhari, as it is called by


the people, existed on the poor island of Tinos since the first Byzantine years
and decorated the ancient Church of St. John the Forerunner, which was built
after the destruction of the idols and the death of worship of the Olympian gods
on the ruins of the pagan temple of Dionysos.

When this Holy Church was destroyed and burned down by the Saracenes in the
10th century A.D., the Icon was buried among the debris of the Church and was
thus saved from that terrible catastrophe, which is mentioned by history with
special emphasis.

Thus the Icon remained hidden in the ground till its discovery by the pious
worker from Phalatas at noon January 30th 1823, after about 850 years. The fact
that it remained in the humidity and the earth for so many years without
practically any damage, can only be attributed to the wonder-working power and
presence of the Holy Virgin.

It portrays the Megalokhari in a room, kneeling with Her head bent in prayer, in
front of a small low stand, wearing a golden-yellow-green dress. On the stand is
an open book, on which are written the words pronounced by the Virgin herself
after the Annunciation by the Angel.
In the background of the small room and on both upper sides one can distinguish
the separations of inner windows, while in the centre of the upper part of the
Icon, we see the Holy Spirit in the form of a dove descending from heaven.

Above Her and to the right we see a rod protruding from the wall, on which is
hung a light-colored curtain. The fine and impervious material of the curtain is
folded at the lower part towards the wall.

Opposite to the Virgin and turned towards Her stands the illuminated figure of
the Archangel Gabriel, also wearing a golden-yellow-green robe and holding in
his left hand the symbolical lily of purity.

On the back the Icon bears traces of the fire, which as it seems finished up the
catastrophic work of the pirates during their terrible attack, from which the Icon
was miraculously saved.

The art of the Holy Icon does not belong to the Byzantine age, but is much
older, belonging to the early Christian age. Those who studied the origin of the
Icon come to the unanimous conclusion that the Megalokhari of Tinos is the
work of the Apostle and Evangelist Luke. They even consider it to be one of the
first three Icons painted by St. Luke during the life-time of the Holy Virgin of
Nazareth. It is also asserted threat the Icon has received its wonder-working
power from the Holy Virgin herself, Who being satisfied by the true
presentation of the Divine Moment of the Annunciation by St. Luke, blessed the
Icon with the following words: ''THE GRACE OF HIM WHO WAS BORNE
BY ME BE THROUGH ME WITH IT''. This is the reasonable explanation
given by the weak human mind to the infinite greatness of the finding of the
Holy Icon by the divine order and indication of the Holy Virgin, as well as to Its
wonder-working power, which is an inexhaustible source of consolidation,
healing, salvation, peace and love for the Christians.

Like most of the relics of Christendom of the Holy Icon of the Megalokhari of
Tinos is covered with plenty of gold and precious stones, which the devoted
Christians deposit with piety in front of the Throne of Her Grace, wishing to
express in this way their faith and gratefulness to the Mother of the whole world,
offering Her the most precious articles that they have acquired by hard work and
privation.

When looking at the Icon the pilgrim is filled unwillingly with emotion and awe.
He kneels instinctively and prays and asks the Virgin to mediate so that Her Son
Christ would give him from heaven strength and consolidation.
By observing closely the Icon one can see the face of the Virgin painted in the
right direction and the face of the Archangel Gabriel in the left direction. The
sides and the back of the Icon are in a golden frame, while the front surface is
covered by the relief gold plate to which are attached jewels, rings, medallions,
brooches, ear-rings, precious stones, diamonds, rubles emeralds and real pearls
of great value.

A copy of the Icon can be seen in the Vestry next to the Church which we are
going to describe below.

The Miraculous Icon of the "Megalochari" as it appears today, covered with


the gold and jewels given in thanksgiving for miracles of the Theotokos

(taken from:
http://www.agiooros.net/forum/viewtopic.php?f=12&t=3444&start=30)

THE CONSTRUCTION OF THE CHURCH OF THE ANNUNCIATION


(EVANGELISTRIA)

Immediately after the finding of the Holy Icon, it was decided to build a big
Church above the chapel of the Life-giving Well (Zoodochos Pighi). For this
purpose the Lower Church was extended to the right and to the left by proper
porticos in order to enlarge it and above it was started the construction of the
brilliant Church which we see to-day, after the plans of Eustratios Kallonaris, an
architect and artist from Smyrna.

The whole work of construction, the iconography and the finishing of the
Church, with the surrounding grounds and extensions was terminated by 1830,
i.e. within eight years.

The work that was accomplished by our renowned forefathers within a


relevantly short period of time is really surprising. Moreover, if we take into
consideration the bad conditions prevailing at that time, the construction of this
wonderful marble complex, which is preserved nearly unchanged up to-day,
must cannot be attributed to nothing else but a miracle.

Only two years before the Holy Icon was found, the great and nation-saving
Greek War of Liberation (1821) broke out.

The whole Greek Nation was fighting for its national liberation in and uneven
inexorable fight against the Ottoman Empire. Destruction, blood and fire were
commonplace.

The small, barren and poor island of Tinos, which also constituted a port of the
fighting Country, answered the national call and its brave people found
themselves together with all the other Greeks from the very first days in the first
line of the fight

Besides, thousands of refugees from Chios and other islands that had received
the wrath and the revenge of the Turks, had flooded the islands in a search of
protection and salvation from the sword of the conqueror.

The poor island tried desperately to feed a multiple number of inhabitants. And
in spite of that the Church of Megalokhari rose quickly to become a brilliant
throne of the glory of the Mother of the Most Gracious King Christ.

The best technicians worked to produce the most brilliant marbles. The best
known artists produced the wonderful inner ornamentation. The most famous
artisans of that time built the marble palace of the Virgin. Tens of workers and
unskilled technicians helped by carrying the raw materials and by executing the
orders of the artisans.

Nobody tried to take advantage of or to receive high pay for his skills.
Everybody worked for the sake of the Virgin, without receiving his normal
wage.
Marbles and columns from the ancient temples of Delos and Poseidon at
''Kionia'', Tinos, were used for the construction of the Church, as well as marble
from the quarries of Panormos, Tinos.

Every vessel that passed by the island loaded with lime, timber or another
building material, being informed about the needs of the Church, donated part of
its cargo for its construction.

When at a certain moment the funds of the Church were nearly exhausted, the
Virgin, by one of the innumerable miracles that happen in her Holy Church,
replenished the treasury again with money and the work continued without the
slightest interruption.

The Church and the holy complex were thus built, and it has been preserved up
to-day with only slight changes or renovations, which however have not
changed at all its initial form. Anybody entering the Church is filled with
religious awe and sacred emotion.

The gold and silver, lavishly offered to Her Grace by pious Christians from all
over the world, give it a specific appearance. The enormous chandeliers and the
hundreds of icon-lamps hanging in unending rows, offer to the Megalokhari the
humble light of the sanctified oil and to the pilgrim and visitor a spectacle of
surrounded by a mystic atmosphere.

Below each icon-lamp hangs an offering - a vessel, a silver child, a golden


woman, an instrument, an animal, a house, a heart and many, many other things.

Each one of them is a living story of a cause of the offering, as well as of the
divine intervention, to the desperate captain, whose vessel and crew were saved
by the Megalokhari, to the sick child that was healed with the help of Her Grace,
to the orphan and to the weak woman, who with the help of the Great Mother of
the World found the courage and the strength to face the difficulties of life, to
the poor bread-earner whose faith in the Virgin and the Protectress of the
persecuted lead him to progress and promotion, to the unprotected girl, who with
the help of the Virgin got what she desired in life- a house and a household.
To the left, at the marble praying desk, the Holy Icon brilliant framed with
golden offerings and flowers, sheds its sweet light. At any time of the year or of
the day, the visitor of the Church will see somebody in front of Her Gase who
invokes the help and succour of the Virgin.
In the background, the icons of the bauster, also clad in gold and silver, compose
and underline together with all the vestry the sacredness of the place and the
greatness of the Church.

Good-voiced chanters and revered priests in golden dresses chant continuously


thanksgiving hymns to the Lady of the Angels and pray for the salvation of the
world.

By a tradition taken over from the seat of the Patriarchat at Constantinople, the
Divine Liturgy and vespers are held every day of the year, from the inauguration
of the Church and up to day.

Church of Panaga "Evangelstria" (of the Annunciation) - Tinos

(taken from: http://www.greeceathensaegeaninfo.com/h-greek-islands/cyc/tinos-


1b.htm)

THE MIRACLES OF THE MEGALOKHARI OF TINOS

The whole history of the Holy Church of the Megalokhari of Tinos, from the
first vision of the nun Pelagia and up to day, is full of unquestionable miraculous
events, which prove the divine presence and the divine action, there were it is
impossible for the normal flow of things to act and to give an explanation.

Even the most rationally minded researcher, however indifferent and abstemious
he might try to be when examining the reality about the Megalokhari, he will not
be able to avoid the feeling of the presence of the Virgin in every step of his and
in the end he will whisper full of piety: ''Great art Thou, o Lord, and wonderful
art Thy works''.
Besides, the innumerable offerings are the biggest proof of the miracles, because
all of them are an expression of faith, gratefulness and thankfulness on the part
of the saved towards the Virgin.

For the sake of the reader, we will mention several of the remarkable and
characteristic miracles of the Megalokhari, out of the numerous miracles
happening daily, most of which are confirmed by the official written history of
the Church.

The ornate interior of the Church of Panagia "Evangelistria" of Tinos. Many


of the vigil lamps and decoratons were given out of thanks for miracles of the
Theotokos.

(taken from: http://www.angelfire.com/super2/greece/images/tinos2005-23.jpg)

HOW TINOS WAS SAVED FROM THE EPIDEMY [Epidemic?]

As the first miracle of the Holy Icon after its finding one should mention the
salvation of the island from a terrific epidemy, which carried daily to death
hundreds of the island's inhabitants. As witnessed by the historians o that time,
as soon as the joyful announcement o the finding of the Holy Icon reverberated
in the frozen atmosphere, the epidemy stopped and from that moment on no
more cases of the disease were reported. Even those who were attacked by the
disease got well again.

THE WELL OF SANCTIFICATION [Agiasma, Holy Water]

As told above, the mouth of a well was found during the excavations made in
search of the Holy Icon. The well was completely dry and could not be used for
anything.
As there did not exist any well near to the building site, on the day of the laying
of the corner-stone of the Holy Church, the Bishop sent a small boy to bring
some water from the town for the celebration of the hallowing of the waters.

Shortly afterwards the child was back and told the Bishop that the well next to
the foundations was full of water. Having heard this the Bishop, accompanied by
the notables went to the spot and all of them saw with great surprise that the dry
well was now filled up to the brink with water.

They all made the sign of the cross for this miracle and after that took from the
well the water necessary for the celebration of the hallowing.

From that time, the water of the well has been used by the pious pilgrims as a
sacred water and everybody takes it along with him in special vials and keeps it
at home as a talisman.

THE SAVING OF THE ENGLISH FRIGATE.

During one of the first years of the construction of the Church and n a period of
great financial difficulties for treasury of the Church, which would have lead to
the suspension of the construction works, a big English frigate was anchorched
at the beach of the town, which at that time did not have a harbour. On board of
the frigate was the English vice-concul H. Flick, a Catholic by confession.

Suddenly, as it often happen in the Aegean, a storm broke out and placed in a
difficult situation the master of the frigate, which was in danger of being crushed
on the wild rocks of the coast.

The frightened vice-consul standing on the deck saw at a distance the Church
under construction and prayed spontaneously for his salvation and promised a
substantial amount of money.

It happened them, as told by an eye-witness, that while the storm continued to


rage out in the sea, around the frigate named ''As You Like It'' the waters were
absolutely calm, as if a divine hand had removed from there the wild waves.

The vessel was saved and the vice-consul, faithful to his promise, went to the
Church, adored the Icon and deposited at the treasury 100 Spanish dollars,
which permitted the continuation of the construction works.

This miracle is representative of a great number of others, by which the Virgin


helped for the works of the construction of the Church never to stop.
THE PRESENT OF THE MOSLEM OFFICIAL.

It is not only among the Orthodox that the Divine Grace acts by the Holy Icon of
the Annunciation. It also acts among people of other confessions and
nationalities.

As an example is mentioned the case of a Turkish colonel, a Moslem by


confession, who was suffering from an incurable disease and visited the Church
of the Megalokhari to ask for Her Help. The Virgin granted his prayers and
healed him.

Full of gratefulness, the Turk undertook the expenses for the construction of a
wonderful marble fountain next to the marble staircase of the upper Church,
here the hallowing of the waters is celebrated on Epiphany every year.

Modern rendition of the icon of Panagia of Tinos (source)

THE VESSEL WITH THE FISH.

Around the middle of last century a vessel sailing in the Mediterranean met with
an anti-cyclone. The ship fought hard, but the wild waves opened a breach in the
ship's hold and it started to sink. The frightened crew, while doing everything in
their power to stop the water, sent their warm prayers to the Lady for help. After
tremendous efforts and hardships they succeeded to bring the vessel to safety
into a leeward harbour.

Their first thing to do was to repair the damages caused by the storm. It was then
that they found out to their surprise that a big fish was caught in the breach of
the vessel, as a result of which the influx of water stopped.

They considered this as a sign of the divine intervention of the Megalokhari and
in their faith and emotion they hurried to send Her the ''tama'' (offering).

Thus a model of that vessel, with the fish in the breach, made of gold and silver,
can be seen hanging on one of the big icon-lamps of the Church of the
Annunciation of Tinos.

THE SILVER ORANGE TREE.

A Greek, who lived for many years in America got blind after a heavy sickness.
He heard about the miracles of the Megalokhari of Tinos and asked the Lady
with help to give him back his health. He promised that he would offer to Her
Grace anything that he will see first.

The divine Grace acted through the Mother of God on the sick Christian , who
after many years found again his sight.

Faithful to his promise and full of gratefulness he sent to the Church of our Lady
of Tinos his offering, which presents a wonderful orange tree with ripe fruits,
bearing on the ends of the top branches fine supports for small lamps, all made
of pure silver, because the first thing that he saw after the miracle was an orange
tree.

This wonderful offering can be seen on the right side of the entrance.

THE HEALING OF THE DYING KING

In 1915 the King of the Hellenes Constantine was down with a heavy illness.
His health deteriorated quickly and his physicians were anxious about the state
of his health. A deep sorrow spread among the Greek people, who adored the
Warrior-King and followed with agony the development of the illness, praying
at the same time for his salvation.
In the general atmosphere of anxiety and pain, the Megalokhari of Tinos
appeared as a ray of live-giving light and the hopes of everybody were turned to
her.

The Holy Icon was transferred with great honours to Athens and thousands of
people accompanied Her to the Palace. It was for the first time that the Icon left
Her House.

The King, embraced by the nightmare of the long fever, became aware of the
presence of the Megalokhari and with trembling lips asked to kiss Her Icon.

From that moment on the illness started to recede and within a few days the
King was healthy again.

The King thanked the Virgin and out of gratefulness dedicated to Her a golden
plate on which he is presented riding on his horse.

The offering is attached to the old wood carved praying desk. During the stay of
the Holy Icon in Athens, tens of sick people were healed, as is witnessed by
many official documents and confirmed by various offerings.
It is a fact that our Kings, continuers of the great Byzantine tradition and faithful
Christians, have always expressed their reverence and adoration to the
Megalokhari and Protectress of the Nation and many and precious offerings are
royal presents.

Lately, the late King Paul asked on his death - bed strength and consolidation
from the Holy Icon of the Megalokhari of Tinos, which the then Heir and now
King Constantine placed at his pillow during his last moments.

Ocean of Ink would not suffice for the narration of the miracles of the
Megalokhari. Innumerable cases are mentioned in his official documents of the
Foundation and thousands of pious Christians witness with their letters and
offerings the acts of Divine Grace.

As already mentioned, every molecule of the building of the Holy Church and of
the Foundation of the Annunciation of Tinos is a living proof of the miracle.
The wondrous icon of Panagia of Tinos during a festal procession (source)

THE NATIONAL AND RELIGIOUS IMPORTANCE OF THE FINDING OF


THE HOLY ICON OF THE MEGALOKHARI.

The finding of the Icon took place when Greece was in a dramatic situation.

Only two years ago (1821) the whole Greek Nation had revolted against the
tyranny of the Turks and had declared before God and men its political existence
and independence, based on its indestructible moral forces and the help of the
God.

All Greeks believed in the sacredness of their fight, since they fought for the
basic ideals which compose the human entity, i.e. the liberty and the national
dignity. This belief became for the fighting men a deep set conviction and the
leaders of the war of independence used to say that God had signed the
liberation of Greece.

Thus, when the news spread that on the small island of Tinos the Icon of the
Virgin was found under miraculous circumstances and the first miracles became
known, all Greek should felt a great joy and came to believe that its finding was
a divine sign, which meant an approval of the fight and a confirmation of the
liberation.
Great soldiers and leaders of the fighting Nation among them Kanaris, Miaoulis
and Kolokotronis, visited the Megalokhari of Tinos and lit before the Holy Icon
the candle of gratefulness and reverence.

Thus the history of the Holy Icon is closely bound to the History of modern
Greece and the feasts of the Church have always a national religious character,
where the Government is officially represented in the presence of high military,
administrative and judicial authorities.

THE FEASTS OF THE HOLY CHURCH OF THE ANNUNCIATION OF


TINOS

The Church of the Annunciation is for Tinos the centre of all religious and
national manifestations of its inhabitants. All services and doxologies for great
historic events are held there.

The most important holidays of Christianity, like Christmas, Easter, the services
of the Akathist and of the Passions of Our Lord, are celebrated there in an
atmosphere of contrition and surprising greatness, similar only to that of the
period of the height of the Byzantine age.

Many foreigners spend their holidays during these feasts on the island of Tinos.

But the feast of the Holy Church of the Megalokhari are mainly the following:

January 30th - Anniversary of the Finding of the Holy Icon.

On this day the religious feelings of the believers find strongest expression. The
whole population of the island and many visitors, who disregard the winder
storms of the Aegean offer their thanks to the Great Mother and Proctress of the
Christians, Who deigned to reveal Her Holy Icon for the salvation of all those
who really believe.

In the afternoon on the eve the Holy Icon is transferred with great honours to the
Lower Church and its placed near the point where is lay buried for centuries.
This is followed by a special service dedicated to the finding of the Icon.

The next day, an official episcopical [presided over by Bishops] [Divine


Liturgy] is celebrated and by 2 p.m. unde the continuous ringing of the bells of
all churches, the Holy Icon is carried through the decorated streets of the town in
its gold and silver canopy supported by the church wardens, the local authorities
and the representatives of the population. After a short prayer at the quai the
Holy Icon is returned to Her marble palace, where a prayer is said in memorial
of the builders of the Church, whose tombs are situated at the East side of the
Church, and of all those who have sacrificed their fortunes and themselves for
the construction of the Church.

After vespers the President of the Church Committee pronounces the panegyric
of the day, which refers mainly to the activity of the Holy Foundation during the
past year and the planned activity of the new year.

In the evening the school-children lead by the orchestra of the Church march
through the streets holding lighted multi-colour lamps and singing various
hymns referring to the finding of the Holy Icon.

Icon of the Holy Annunciaton of the Theotokos

(taken from:
http://www.agiooros.net/forum/viewtopic.php?f=12&t=3444&start=50)

March 25th, The Annunciation of Our Lady.This day has double meaning for
the Greeks, because they celebrate at the same time the Annunciation of Our
Lady by the Archangel Gabriel and the anniversary of the Greek Revolution
against the Ottoman Empire, which brought the liberation of our nation.

In the Church of the Megalokhari the celebration has a national religious


character, which is attended by members of the Government, who arrive on the
eve aboard a special Navy vessel. Very often the celebration is attended by the
Royal family, who have have a special respect for the Megalokhari.

Up to the year 1920 great masses of Christians, mainly from the Asia Minor
regions flooded the island in order to participate in the celebrations. However,
after the exchange of the populations with Turkey and the uprooting of the
Greek element from the shores of Asia Minor, the flow of pilgrims from these
stopped. Today, inspite of the heavy climate conditions of that time of the year,
the attendance amounts to several thousand people.

On the eve a service is held with the participation of navy bishops, after which
the Church remains open, permitting the pilgrims to pass the night inside the
Church and to offer continuous prayers to the Virgin. Many miracles happen
every year these all night long prayers.

On the day of the feast an episcopal mass is celebrated after which the Holy Icon
is carried in a procession up to the quai of the town.

July 23rd, Anniversary of the Vision of St. Pelagia.This day the people of Tinos
consecrates to memory of that pious nun Pelaghia, who had the great privilege to
be visited on that day in her poor cell by Our Lady and to the first person to
annunciate the finding of the Holy Icon.

Early in the morning of that day, accompanied by the nuns of the Monastery and
a crowd of believers, is transferred to the Monastery where St. Pelaghia lived. A
festive mass is celebrated there and in the afternoon a requiem s held in the cell
of St. Pelaghia, where the visitor can still see her humble belongings, her ascetic
bed and may adore her holy head.

Later in the afternoon, the Holy Icon is returned to Her Church surrounded by
the clergy and thousands of people.

August 15th, The Assumption of the Holy Virgin.This day is concentrated to


Megalokhari. Thousands of pilgrims from all parts of Greece and from abroad,
surpassing 30.000 people every year, come to the Megalokhari full of faith and
threats, warm, implores of Her Grace. Among them are many distressed human
beings, physical and mental invalids, persecuted and suffering people.

The representatives of the Government, other official, as well as the military


guard of honour arrive on the eve, while masses of people are crowded in front
of the Church, trying to adore the Megalokhari and if possible to secure a place
inside the Church.
While the adoration continues throughout the night, those who remain nude the
Church offer continuous prayers and ask Our Lad to give them health and peace
to the whole world.

Many of them carried away by the mystical and inspiring atmosphere which is
created inside the Church and flooded by the lights of faith, come to see the
optasy of the Virgin n the trembling light of the lamps and the smoke of incense.
Then the shouts, the outbursts of the sacred emotion, ascend to the heavens and
electrify the crowds, who in an unworldly uproar sing hymns of thanks,
expectation and faith. These are the moments when the Divine Grace chooses to
act and to perform miracles.

Mutes find suddenly their voice and mad with joy run to kneel in front of the
Icon. Paralytic children, blind girls find again their precious health and in a
confusion of shouts and emotions express their gratitude to the Megalokhari.

On the day of the feast, the noise and the traffic on Tinos resemble that of a
Megalopolis. Its population of 3000 is increased ten times overnight. Its houses
and streets are full with people. In its small harbour a forest of masts is rolling
rhythmically and the flags greet the light of the brilliant day of the feast of our
Lady, which is also a feast of every Christian soul. On the quai the agitated
crowds are moving towards the Church.

In endless queues, which are formed in front of the Church, the pilgrims wait for
their turn under the burning August sun to adore Her Grace. The big candles,
which every one of them has vowed to light in front of the Holy Icon, protrude
from the crowd in the form of real spears and arrows of a strange army fighting
for the salvation of its soul.

Black-dressed mothers with children loaded on their backs, persecuted orphans


and black-dressed youths, who have lost their health, ascend the wide avenue on
their knees. Sweat running down their faces like drops of blood waters the hole
earth, their faces changing from the superstension, while continue their hard
course, because they have vowed to walk in this way the distance between the
quay and the Throne of Her Grace, because they believe that the love and
protection of the Great Protectress will be much sweeter, after they have felt the
agony and hardships, and have gave through the martyrdom of Jesus Her Son in
the ascend to Golgotha for the explanation and the salvation of the world

At 10 a.m. an official processation of the Holy Icon takes place, after which the
clergy and the officials go aboard a special vessel to the point exactly where on
August 15th 1940 the destroyer ''ELLI'', one of the best Greek navy vessels at
that time, was treacherously and cowardly sunk by an Italian submarine. There a
requiem is held and a laurel crown is thrown on the wet tomb of the glorious
ship and of the innocent victims of its crew.

At noon starts the departure of the believers by the big passenger liners, which
on that day make special passages to Tinos

All leave the island re-baptized [not referring to a second Sacrament of Baptism]
in the eternal source of the Grace of the Megalokhari."

Greek text by Ev. A. Foskolos, Employee of the Holy Foundation of Our Lady
of the Annunciation of Tinos. Translation by C. Meihanetsidis. Text taken from:
http://vincenzo.gr/panagia_eng.htm.

Another excellent account of the miraculous icon of the Megalochari can be


found here:
http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100379.

Icon of the Theotokos "Megalochari" of Tinos


(http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/11/panagia-tinou-01.jpg)

Troparion of the Mother of God Tone 1: O people of Tinos and all faithful,
come and acclaim with hymns our Protectress; the all-venerable icon of the pure
Mother of God/ is found to be a source of healing for us. Let us cry to her:
Rejoice, O our glory and boast. Rejoice, thou who hast delivered mankind from
the ancient curse.

(http://www.stnectarios.org/menologion/jan.pdf)

Most-Holy Theotokos, save us! Amen!

Sursa:
http://full-of-grace-and-truth.blogspot.com/2009/03/miraculous-icon-of-theotokos.html
(Foto) Acasă la Maica Domnului în Tinos

În insula Tinos se păstrează o străveche icoană care a fost pictată de Sfântul


Evanghelist Luca.
(Foto) Pași de pelerini spre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
din Insula Tinos - Grecia

În insula Tinos se păstrează o străveche icoană a Maicii Domnului care a fost


pictată de Sfântul evanghelist Luca.
Aşa arată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Tinos
Bucură-te, Maica Domnului, zid de apărare al insulei Tinos!