Metode si tehnici de cercetare în PR

2. Diferenta dintre ancheta si interviu – anchetele se realizeaza standardizat, intrebarile avand o ordine clara, esantioanele de persoane fiind clar delimitate,
fara abateri de la aceasta ordine. Interviul depinde de felul cum raspunde respondentul si intrebarile vin in functie de cum raspunde respondentul. Ancheta
uzeaza chestionarul ca instrument, interviul uzeaza ghidul de interviu sau fara chiar. Ancheta masoara reprezentativitatea maselor, interviul particularitatea
individului atipic. Ancheta, pe numar mare de oameni, interviul pe numar mic. Ancheta colecteaza informatii simple, interviul sondeaza in profunzime. Ancheta
se face in scris, interviul oral. Ancheta aduna informatii de la persoane luate individual, interviul poate fi si focus grup. Ancheta se face cu ajut. pers. aux. si
necalificat, interviul doar prin intermediul pers. calificate. Ancheta e met. cantitativa, interviul e met. calitativa.

3. Interviul individual calitativ (nestructurat) = cercetătorul poartă discuţii total libere cu anumiţi membri ai comunităţii vizate, pe una sau mai multe probleme.
Uneori nici problemele nu sunt date prealabil urmând ca ele să fie descoperite şi definite prin intermediul unor astfel de discuţii. Interviurile nestructurate (de
profunzime) se desfăşoară, de obicei, în mai multe întâlniri, iar o întâlnire poate dura mai multe ore. Tipuri – interviul calitativ de tip clasic – in etnografie si
sociologie, intervievatorul fiind participant la viata grupului, invitand si provocand discutiile. Studii de istorie orala – urmareste reconstituirea, pe cale orala a
unor evenimente, episoade. S-a practicat multa vreme si ca o completare/alternativa la studiul doc. scrise/istoria scrisa. Interviul creativ – renuntat la orice
regula de gandire si conduita formala. Se aproapie de metoda istorisirii vietii personale. Interviul polifonic – prezinta cat mai crud, autentic si obiectiv relatarile
si interpretarile subiectilor. Interviul interpretativ – insista pe momentele cruciale din viata intervievatului, pe epifanii. În viziunea calitativistă, interviul nu
urmeaza reguli fixe, ci trebuie doar să fie flexibil şi inteligent condus în acord cu împrejurările şi persoanele concrete. Nu se vorbeste de faze si reguli.

4. Interviul de grup şi interviul de grup structurat - focus grup = se poate realiza în trei forme: structurat, semistructurat, nestructurat. Nu interesează câţi spun
un lucru sau altul, ci, ce anume spun oamenii, cum o spun, cum se modifică pe parcurs cele spuse. Conditii: materiale – ora, loc, nr de participanti (10-15), calitatea
participantilor(nu trebuie prea high class-inhiba pe ceilalti); psihologice – convorbiri preparatorii pt a fi acceptat de grup si a castiga increderea. Caracteristici: 7-
10 intrebari, 2-3 min pe participant; intrebari bine alese si formulate; apar intrebari neprevazute, rezervam 10-15 min la sf interviului. Interviurile se realizeaza
in urmatoarele faze ale anchetei: in preancheta – pt alegerea intrebarilor unui chestionar; in co-ancheta – pt a obtine date empirice in paralel cu ancheta propriu
zisa; in postancheta – pt a completa, aprofunda anumite info rezultate din ancheta/ pt a interpreta datele obtinute, ca discutie cu expertii cand problemele
sociale sunt mai complexe.

5. Chestionarul - reprezintă o tehnică de cercetare, un instrument de investigare care constă dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic(Chelcea,2001). Cercetatorul trebuie pt fiecare studiu sa creeze un nou chestionar adaptat acelei probleme cercetate. Dificultati
intampinate: necesitatea testarii prealabile, intotdeauna incompleta; obligatia construirii unui nou chestionar – costuri, timp, personal; incertitudinea asupra
validitatii si fidelitatii. Clasificare: a) dupa info adunate: de date factuale (date demografice), de opinie (motivatie, interese). b) dupa cantitatea de info:
chestionare speciale(cu o tema – comportament electoral), chestionare omnibus(cu mai multe teme – cantitate mare de info). c) dupa forma intrebarilor: cu
intrebari inchise, cu intrebari deschise, cu ambele. d) dupa modul de aplicare: autoadministrate, administrate de operatorii de anchete (cel mai des intalnita).
Etapele: 1. stabilirea temei; 2. formularea obiectivelor; 3. calcularea şi stabilirea mijloacelor materiale, a instrumentelor tehnice auxiliare;4. determinarea
populaţiei sau a ,,universului cercetării’’; 5. preancheta; 6. documentarea (teoretică şi ,,faptică’’); 7. stabilirea ipotezelor; 8. construirea eşantionului; 9. redactarea
chestionarului; 10. pretestarea şi definitivarea chestionarului şi ancheta pilot; 11. administrarea pe teren a formularelor; 12. codificarea răspunsurilor; 13. analiza
datelor: tabulări, scalări, corelaţii, reprezentări grafice etc.; 14. redactarea concluziilor şi a raportului de anchetă (propuneri ,,de intervenţie’’ în viaţa
socială, în desfăşurarea fenomenelor studiate).

Campanii de relatii publice

Strategia – captarea atentiei pub tinta – ipoteza = pub nu are o atitudine positive sau negativa. Principiile: a) A face valva in jurul produsului – culori in revise
alb negru, facut tam tam. b) Repetitia – acelasi mesaj de multe ori in timp scurt. c) Creatia – presupune atentie deosebita, captam imaginatia publicului, atragem
atentia, imagini controversate. Tehnicile de comunicare – pt a atrage atentia toate tehnicile sunt bune/ trimiterea copiei peliculei video+un sarpe real(tam tam
speriat proprietarii, enervat activisti pt animale, atras atentia presei si a publicului). Jaguar-public redus-adresare directa-eficienta/ieftina.

Strategia - push and pull, directă sau indirectă, intensivă sau extensivă, efectul imediat sau al frecvenţei. Push and pull: impingem produsul spre client
(ii dam sa incerce gratis/prin com interpersonala), atragem clientul spre produs (vede la tv reclama, se deplaseaza sa cumpere produsul/ prin com de masa).
Strategia directa sau indirecta: implicarea directa a publicului direct sau folosirea liderilor de opinie. Strategia intensiva sau extensiva: intensiv=scurta durata,
extensiv=lunga durata; pt lansare de produs=campanii dese si scurte; cauze social=campanii continue; grija la suprasaturare. Strategia efectului imediat sau al
frecventei: efect imediat=adresat unui nr mare de persoane in acelasi timp (lansare de produs); al frecventei=vorbim des aceluiasi public (schimbare de
comportament sau atitudine); repetitia tine de frecventa.

Comunicarea cu presa

1. Valorile jurnalistilor vs valorile specialistilor de PR – principala valoare a jurnalistilor=libertatea presei, libertatea de a cauta informatii si a exprima opinii.
Jurnalistii au voie a-si exprima opiniile, fara a distorsiona faptele. Nu se recomanda mituirea jurnalistilor. Jurnalistul apreciaza profesionalismul si daca I se pun
info repede la dispozitie. Specialistul in RP depinde putin de jurnalisti daca are alte posibilitati de comunicare:scrisori, afise. Jurnalistul depinde putin de
specialistul in RP daca are posibilitatea de a se informa din alte surse. Un specialist de RP trebuie sa cunoasca specificul sistemului mass media si sa cladeasca
relatii personale bune cu oameni din acest domeniu. Specialistul de RP trebuie sa reziste presiunilor presei si sa nu furnizeze informatii neverificate. Cooporarea
se bazeaza pe incredere si respect reciproc. Calitati specialist RP: bun comunicator; memorie buna, capacitate de sinteza si analiza; anduranta; sociabil, rabdator,
neinhibat; sa cunoasca lumea presei si cum functioneaza; sa cunoasca bine organizatia si subiectele in tema; sa aiba simtul stirii; sa fie bun mediator organizatie-
presa; sa aiba o formatie profesionala adecvata.

6. Organizarea de evenimente pentru presa (conferinta, briefingul, voiajul cu jurnalistii) - Conferinţa de presă constituie „un eveniment-cheie în politica de
comunicare a unei organizaţii. Ea oferă un loc şi un moment privilegiate pentru a transmite o informaţie de maximă importanţă". Se organizeaza doar daca
organizatia doar in cazul in care: org are un prestigiu deja, destula pt a atrage multi ziaristi; activitatile org au o importanta deosebita pt un segment al populatiei;
evenimentul e atat de important incat sa necesite explicatii; subiectul e destul de interesant; existenta informatii noi. Pregatirea conferintei de presa: a) alegerea
momentului (data, ziua, ora); b) stabilirea locului de desfăşurare; c) stabilirea listei invitaţilor; d) redactarea şi trimiterea invitaţiilor; e) redactarea documentaţiei;
f) elaborarea materialelor ajutătoare; g) pregătirea discursurilor sau intervenţiilor; h) pregătirea reprezentanţilor organizaţiei care vor participa la conferinţă; i)
pregătiri şi verificări de ultimă oră. Desfasurarea conferintei de presa: primirea jurnaliştilor; deschiderea conferinţei; discursul reprezentantului organizaţiei;
întrebările;-închiderea conferinţei; dialogul informal(cafele,racoritoare). Vizita şi voiajul de presă – extensii ale conferintei de presa. Deplasarea jurnalistilor intr-
un anumit loc. Vizita=aceeasi localitate. Voiaj=localitate diferita. Programul: reuniune de primire a invitatiilor; vizitarea obiectivului propus; conferinta de presa.
Motivele pt a organiza un voiaj de presa: informatia pe care o oferim este absolut noua; informatia este legata de un anumit loc(sediul unei fabrici nou); informatia
este legata de lansarea unui produs la o locatie specifica (lansarea unui vas pe apa).

9. Evaluarea succesului comunicarii cu presa(monitorizarea, fisierele): analiza impactului pe care l-a avut mesajul difuzat. Se face revista presei pt a stabili in
cate publicatii a aparut comunicatul/organizatia. Daca ecoul in presa a fost slab=momentul difuzarii a fost bun? Subiectul destul de interesant? Au fost alese bine
publicatiile,jurnalistii?. Dupa terminarea conferintei, se face un mic rezumat, se scrie la fiecare jurnalist ce fel de intrebari a pus. A doua zi se trimit scrisori de
multumire celor care au venit, si dosare de presa celor care nu au venit. Conferinta trebuie pregatita cu profesionalism, organizare impecabila, respectarea
procedurilor si etapelor. Dupa conferinta/voiaj, monitorizarea a ceea ce apare in presa este vital. Dupa cateva zile se poate trimite jurnalistilor fotografii, info
aditionale.

Introducere in mass media

5. Functiile mass media (informare, interpretare, legatura, culturalizare/educare, divertisment) – informare: starea vremii, prognoze economico-financiare,
informații privind prevenirea unor boli, a unor incendii sau chiar mesajele prin care diferite oficialități anunță schimbări ori perturbări în funcționarea sistemelor
sociale. Interpretare: stirile ofera atat datele concrete cat si intelesurile atribuite; decizia de a face publica informatia=cea mai importanta forma de interpretare;
editorialul=o pag intreaga pt a confrunta pct de vedere diverse; comentariul= pct de vedere personal, opinii. Legatura: vazand aceleasi mesaje=tribalism
planetar=impartasirea acelorasi valori=solidaritate spontana si inconstienta. Culturalizare: transmiterea modelelor si a valorilor culturale. Divertisment:
raspunde nevoii oamenilor de relaxare, odihna, evadare din cotidian.

6. Modele de apreciere a rolului presei în societate (autoritarist, comunist, liberal, de serviciu public): autoritarist= statul controleaza functionarea
organelor de presa, mesajelor, temelor; se face prin restrictii – licente, impozite. Comunist= pt educarea maselor; instrument de propaganda; controlul se face
prin stapanirea tuturor resurselor de productie; cenzura exista si se face prin verificarea sumarelor,textelor, emsiunilor aflate in pregatire. Liberal= considera ca
drepturile individului sunt sacre; presa sa fie libera de orice presiune a politicului; presa protejeaza masele, actionand ca un control al puterii; presa e a 4a putere
in stat; factorii reglatori sunt legile concurentei; cerere si oferta-cresterea divertismentului. Modelul serviciului public= libertatea presei e datorie publică; presa
are obligații față de cetățean: a) Revoluția tehnologică– noile sisteme de transmitere a mesajelor au condus la apariția unor noi instituții de presă; b)
Dezvoltarea conștiinței și exigenței profesionale – jurnalistii au devenit constienti de responsabilitatea civica si morala; c) Amplificarea dezbaterilor
teoretice privind rolul presei – acestea se orientau spre informarea corectă și exactă a publicului.

9. Valoarea de știre („newsworthiness”) – 1. Noutatea; 2. Distanta (cu cat e mai aproape cu atat interesul e mai mare); 3. Neobisnuitul; 4. Notorietatea (implicarea
unei personalitati etc); 5. Conflictul/competitia (conflinct intre candidati); 6. Consecinte/impact (fapt care afecteaza multe pers); 7. Amploarea (cati participa la
event); 8. Proximitate sociala (ceea ce au oamenii in comun:nationalitate); 9. Proximitate afectiva (apel la emotie); 10. Preferinta pt concret (info specifice,
precise); 11. Caracterul complet al informatiei (cine, ce, cand, unde, cum, de ce).

Redactarea materialelor de RP

6. Materiale de prezentare scurte (pliantul, broșura, flyerul) – broșură= un pliant de șase pagini sau mai multe, publicat o singura dată și distribuit unor categorii
speciale de public într-un anumit scop. Broșurile nu sunt publicații seriale, ca buletinele informative. O broșură (booklet) este un fascicul de minimum opt pagini,
legate la cotor. Adesea, destul de mică pentru a încăpea în buzunar. Fluturașii și foile volante =materiale imprimate pe o singură parte a unei coli, care pot fi
expediate prin poștă sau distribuite direct(sub stergator de ex). Un pliant este asemănător, doar că este pliat. Pct comune la toate: Formularea mesajului este
specială; Scopurile sunt persuadarea, informarea și educarea; Sunt publicate doar o dată dar se poate repeta; Trebuie să atragă publicul și să-i capteze atenția;
Cum nu sunt părți ale altor media, sunt propriul lor sistem de transmitere; Trebuie să aibă texte limpezi și să fie atrăgătoare din punct de vedere vizual. Scopul
general al broșurilor este să persuadeze, să informeze sau să educe. Broșurile bine concepute evită reclama exagerată și își stabilesc credibilitatea, oferind numai
informații corecte.

7. Sumarul buletinului informativ intern: Scopul principal este să comunice regulat cu membrii unui public special. Buletinele informative sunt un canal
eficient în comunicarea internă. Conținutul lor este formulat și prezentat cu multă atenție, pentru a transmite o experiență comună și senzația apartenenței la
organizație. Buletinele informative se concentrează pe realizările legate de muncă (un angajat a inventat un nou sistem de ceva). Angajații sunt prezentați și ca
persoane care merită să fie cunoscute pentru realizarile extra work (voluntariat). Buletinele informative destinate membrilor atrag atenția și asupra realizărilor
organizației respective, care se datorează în primul rând membrilor. În încercarea de a umaniza compania sau instituția, cei care scriu buletinele informative
recurg uneori la umor. Aceasta este, fără îndoială, o metodă eficientă de transmitere a informațiilor.

Comunicarea interna

1. Ce este comunicarea internă? Comunicarea interna reprezinta schimbul de informatii intre diferite nivele ierarhice si in cadrul aceluiasi nivel care permite
echipei sa performeze la cele mai inalte standarde. Comunicarea interna = flux de informatii menit sa rezolve activitatile curente ale organizatiei. Acest flux era
de natura strict tehnica. A devenit evident ca succesul unei organizatii este legat de puterea angajatilor de a comunica obiectivele propuse.Comunicarea interna
ajuta angajatii sa inteleaga viziunea, valorile si cultura organizationala. Ea implica probleme de munca si aducerea la cunostinta salariatilor a deciziilor importante
ale conducerii. Pastrand deschise liniile de comunicare intre conducere si salariati, comunicarea interna eficienta determina relatii mai puternice intre toate
nivelele din organizatie si construieste un simt de comunitate.

5. Ce este un audit al comunicarii si care este rolul sau? Auditul= procesul prin care se analizeaza comunicarea unei organizatii cu scopul de a mari eficienta
acesteia. El consta dintr-o analiza completa a comunicarii interne si externe si are ca scop evidentierea: politicilor de comunicare existente; practicilor proprii
organizatiei; aptitudinilor existente cu cele necesare; necesitatii de schimbare.

6. Ce se poate studia printr-un audit al comuncarii? : atitudinea fata de comunicare: comunicarea interna formala si informala, comunicarea externa,
atitudini referitoare al un anumit subiect; cerinte si asteptari: diferente educationale de varsta, de sex, de provenienta geografica; sedinte: frecventa,
continut, forma; comunicarea interpersonala: cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiilor, eficienta, nivelul organizational superior/subordonat sau
extern, in relatia cu mass-media, cu analisti financiari, economici sau reprezentanti ai guvernului; canale de comunicare si modul lor de utilizare: ghiduri,
manuale, diverse publicatii, rapoarte, corespondenta, teleconferinta, telefon etc.; obiectivele si scopul organizatiei: pe termen lung si scurt; modul de
comunicare a filosofiei organizationale: existenta/inexistenta unor politici formale scrise; programe de comunicare existente in organizatie: metode
formale, medii folosite pt comunicare in piramida organizationala, tehnici de comunicare utilizate pt publicul extern.
7. Factori care influenteaza motivarea (katz si kahn) – factori personali si factori organizationali (sistem de salarizare, ierarhie, statut, modele de comunicare),
tipul de cultura (colectivista sau individualista) si stilul de management ( autoritar, democratic, permisiv). Pct de pornire al procesului de motivare= identificarea
asteptarilor salariatilor si a nivelului de performanta necesar pt a atinge scopul organizatiei. Al doilea pas = compabilizarea celor 2 elemente si asigurarea
satisfactiei salariatilor si a organizatiei.

10. Care sunt rolurile si abilitatile manageriale – 10 roluri comune impartite in 3 grupe: Interpersonale – asigura furnizarea de informatii ( rol de figura
centrala=reprezinta org in ocazii formale // rol de pers de contact= interactioneaza cu egalii sai// rol de leader= defineste relatia dintre manager si angajati).
Decizionale – se ocupa de utilizarea acestor informatii ( rol de antreprenor= managerul initiaza schimbarea// rol de mediator al conflictului= se ocupa de
amenintarile fata de organizatie interne si externe// rol de negociator= negociaza in numele organizatiei// rol de distribuitor de resurse= alege locul unde trebuie
marit efortul). Informationale – leaga intreaga munca manageriala din organizatie ( rol de monitor= primeste,colecteaza info// rol de diseminator= transmite
info in org// rol de purtator de cuvant= transmite info in afara org). Katz - 3 abilități manageriale esențiale: abilitati tehnice (procese sau tehnici), abilitati umane
(relationare eficienta cu oameni), abilitati conceptuale (formulare de idei si rezovlare a problemelor).

Etica si deontologia comunicarii

3. Cele 5 moduri de judecata etica: 1. Calea de mijloc aristotelica – in grecia, dar si in china (echilibru si armonie); artistotel a pus accentul pe moderatie;
excelenta= jumatatea drumului dintre exces si privatiune; o pers generoasa e mijlocul intre zgarcenie si risipa; modestia e mijlocul intre nerusinare si timiditate;
calea de mijloc pt noi; calea de mijloc=cantitatea, momentul, publicul, motivul, modalitatea potrivite. 2. Imperativul categoric al lui Kant – ceea ce este drept
pt unii, este drept pt toti; chiar si in conditii extreme; imperativele categorice sunt percepute prin constiinta si nu ratiune. 3. Principiul utilităţii al lui Mill –
ultilitarismul este o viziune etica raspandita; determinam ceea ce e corect sau gresit considerand binele pentru cei multi; scopul final e fericirea sau placerea;
utilitarismul actiunii si cel al regulilor. 4. Vălul ignoranţei la Rawls – corectitudinea = ideea fundamentala pt principiul dreptatii; rezolvarea conflictului eliminand
in prealabil rolurile si diferentele sociale. 5. Viziunea iudeo-crestină despre persoane ca scopuri – supunerea, dreptatea, pacea=valori supreme; fundamentul =
toti oamenii sunt supusi unei singure virtuti: iubirea de dumnezeu si de oameni; restul comes second; aceasta viziune aplicabila in chestiuni sociale, invadarea
vietii private, violentei, pornografiei.

5. Valori, comportamente, judecati (valori personale/organizationale): valori = convingeri puternice, centrale pt raportarea persoanei la sine, la exterior si care
ii ghideaza anumite preferinte,alegeri,comportamente; valori= scopuri, obiective ale unei persoane, netinand de un context anume; sunt relativ putine, au grade
de intensitate diferite, au radacini in cultura/societate/organizatie; valorile= reperele pe care o organizatie sau o persoana le considera esentiale; valori personale:
libertate, profesionalism, respect, originalitate, demnitate; valorile clasificare: vitale, economice, afective, intelectuale, estetice, juridice, religioase; ex: respectul
fata de viata, bogatia, iubirea, adevarul, armonia,pacea.

6. Documente de reglementare a regulilor dintr-o institutie (manual, regulament, ghid, cod, carta) – intr-o organizatie avem 2 tipuri de documente: perene=
documente normative=definesc structura, rol, ierarhie, functionare generale; perisabile= documente functionale= sustin rezolvarea unor sarcini temporare.
Documentele normative contin: viziune, misiune, obiective, plan de dezvoltare strategica, politica de personal, concordanta cu anumite standarde. Manual=
carte care cuprinde notiunile de baza ale unei stiinte, arte, indeletniciri; cineva poate invata de la 0. Ghid= carte cu informatii, harti, planuri, indrumari, necesare
orientarii unei persoane intr-o tara, regiune; prezinta structurile, contactele, persoanele de contact in caz de urgenta. Cod= act normativ care cuprinde o culegere
de reguli juridice dintr-o anumita ramura a dreptului(civil, penal, al muncii); sistem de reguli, presciptii, principii de conduita. Carta= descrie organizarea si
functionarea institutiei (invatamantul superior/ Carta de la Bologna). Regulament= totalitatea actiunilor, normelor, regulilor care asigura ordinea si bunul mers
al unei organizatii; are valoare juridica; obligatoriu in orice institutie (codul muncii); regulament intern cu privire la igiena, protectia, securitatea, drepturi si
obligatii.

Fundamentele relatiilor publice

1.Competente necesare exercitarii profesiei de specialist in RP: Specialistul in relatii publice desfasoara o multitudine de activitati care vizeaza in ansamblu
construirea imaginii publice, respectiv planificarea de programe specializate care incep cu analiza problemelor si oportunitatilor, definirea scopurilor programului,
recomandari si planificare de activitati si, implicit, masurarea rezultatelor activitatilor intreprinse in cadrul programului. Flexibilitate, minutiozitate, sociabilitate,
atentie distributiva, bun comunicator, capacitate de a evalua si a lua decizii, team work, talent la scris, aptitudini pt cercetare, expertiza in planificare, capacitate
de rezolvare a problemelor, cunostinte de IT.

2.Contextul aparitiei RP in romania post decembrista: România post-decembristă este considerabil diferită de cea de acum câteva decenii; de la lucruri
fundamentale, care vizează drepturile politice ale fiecărui cetăţean în parte, la lucruri care justifică teoria mcdonaldizării societăţii (Ritzer, 2003). O dată cu acest
val de înnoiri, printre alte câteva zeci de domenii noi, şi-au făcut loc şi relaţiile publice, ele fiind văzute iniţial ca arta construirii imaginii, un subiect extrem de
sensibil în spaţiul politic românesc, şi numai ulterior ca un domeniu de studiu distinct, cu o acoperire mult mai largă, având o utilitate socială precisă. Practica a
devansat însă procesul de formare a profesioniştilor în domeniu, proces care, chiar prin arderea etapelor, a necesitat un deceniu sau chiar mai mult.

3.Asociatii de RP in Romania - Asociatia formatorilor din jurnalism si comunicare, nu este exclusiv de relatii publice. Reuneste cadre didactice din invatamantul
universitar si preuniversitar, jurnalisti, cercetatori. Au realizat revista romana de jurnalism si comunicare. Organizatia neguvernamentala Asociatia romana de
relatii publice, fondata in 1995, responsabila pentru introducerea profesiei de specialist in relatii publice in clasificatia ocupatiilor din romania in 1997. Clubul
companiilor de Rp, fondat in 2003 – cele mai importante companii de rp din Ro. Scopul este armonizarea standardelor. Prime Romania este prima asociatie
studenteasca de rp si comunicare din tara. Prime dispune de filiale in toata tara si in Europa. In 2013 lanseaza revista PR Forward.

4.Ce este un plan de RP? – un instrument de comunicare, intre conducerea org si departamentul de specialitate, precum si un document scris, prin care
specialistul de RP isi poate dovedi utilitatea. Definirea problemei este o etapă de informare, de cercetare, când se colectează informații referitoare la
atitudinile și opiniile celor afectați. Se definesc obiectivele in fct de misiunea org. În etapa de planificare se stabilește care este publicul țintă pentru fiecare
obiectiv în parte; stabilire tehnici. Comunicarea și implementarea: cine va comunica, unde, când și în ce mod, planul, modalitatea de execuție a obiectivelor.
Evaluarea necesară pentru a măsura ce anume din ceea ce a fost propus s-a realizat și în ce condiții. Este cantitativă și calitativă.

5. Ce trebuie să indice obiectivele unui plan de relaţii publice? : Un plan bun e corelat cu obiectivele şi valorile generale ale org.; realist, flexibil şi să atingă
valorile, interesele fiecăruia din publicurile-ţintă vizate. Obiectivele indică ce rezultate trebuie obținute, în ce ordine și în cât timp; logice, decurgând unul din
celălalt; se folosesc verbe care să indice direcția spre rezolvarea acestora: a menține, a accentua, a scădea, a mări, a intensifica, etc. 3 tipuri: obiective vizând
cunoașterea, comportamentul sau o predispoziție

6. Tipuri de factori si metode de cercetare utilizate in etapa de cercetare pentru elaborarea unui plan de RP: factori externi ( taieturi din ziare, rapoarte, benzi
audio si video, analize ale continutului, rezultate cercetari si sondaje de opinie, lista agentiilor guvernamentale, copii ale reglementarilor si legislatiei); factori
interni (afirmatiile din misiune si carta, istoric, structura org, liste nominale, biografii, fotografii, descrieri, statistici, lista actionarilor, lista publicatiilor interne).
Metode informale: contacte personale, informatorii, grupurile tinta, apeluri telefonice gratuite, analiza corespondentei. Metode formale: analiza continutului,
analiza secundara si bazele de date online, sondaje, chestionare, interviu direct sau prin telefon.

7.Mijloace de evaluare a activitatii de RP: evaluare=analiza desfasurarii campaniei si a rezultatelor sale, ce a fost facut bine sau gresit; proces continuu, efectuat
in toate etapele campaniei. Evaluare se face dupa urmatoarele metode: masurarea productiei pe o perioada bine determinata; masurarea distributiei;
masurarea expunerii limbajului – masurarea acceptarii de catre mass media a mesajului, gradul de mediatizare; masurarea acuratetei mesajului; masurarea
acceptarii de catre audienta; masurarea actiunii audientei. Alt model: input (informatiile pt com de presa, lista vorbitorilor, prin studii de caz, feedback), output
(materiale de comunicare, prin monitorizarea mass media, studii, statistici), rezultate (intensitatea constientizarii, schimbarea de atitudini si comportamente).
Masurile obiective de evaluare: schimbari de comportament, distributia informatiilor, prezenta in presa. Cele subiective: satisfactia clientului.

Managementul in RP

6. Modelul lui W.L. Benoit de refacere a imaginii în situații de criză : refacerea se bazeaza pe 2 premize : com e o activitate care urmareste atingerea unui scop
anume intotdeauna ; mentinerea unei reputatii pozitive este scopul principal al comunicarii. Strategiile : a) negarii : negarea oricarei implicatii ; se neaga
existenta faptului sau se da vina pe alta pers/institutie. b) strategiile eludarii responsabilitatii : provocarea – act respectiva a fost de fapt un raspuns la o alta act
rau intentionata al unei alte pers/institutii ; justificarea – org. nu a avut destule informatii ; caracterul accidental – it was an accident, nu avem nici o vina ; bunele
intentii – s-a inceput cu bune intentii, a iesit naspa, sry. c) strategiile de corectare : trece la masuri pt repararea daunelor ; restaurarea ; promisiunea. d) umilirea :
se recunoaste vina, se cer scuze public, prezinta plan pt reparare/evitare pe viitor a unui accident. e) strategiile reducerii caracterului periculos al actului : -
obtinerea sprijinului – stimularea sentimentelor pozitive a pub, prin evidentierea calitatilor org ; reducerea sentimentelor negative – nu e chiar asa de naspa
precum pare ; diferentierea – se zice ca ce ni s-a intamplat noua e de fapt mai putin rau decat la altii, prin prisma efectelor daunatoare ; transcederea – faptele
negative sunt scoase din context si alaturate unora pozitive pt a reduce semnificatia negativa ; atacul – atacam acuzatorii si ca de fapt noi suntem victimele unei
campanii de denigrare ; compensarea – se propun modalitati de acoperire a daunelor.

7. Modelul lui W.T. Coombs de raspuns in situatii de criza : situatiile de criza difera in functie de modul cum publicul percepe cele 3 dimensiuni ale atribuirii :
considera org responsabila cand criza este interna, controlabila si stabila, si considera org nevinovata cand criza este externa, incontrolabila si instabila. Strategii :
a) strat negarii : nu exista criza sau legatura dintre org si criza este inexistenta. b) strat distantarii : se accepta criza dar incercam sa slabim leg org/criza. c) strat
intrarii in gratii : castigarea simpatiei publicului, punem accent pe elemente pozitive ale org. d) strat umilirii : se cauta iertarea publicului. e) strat suferintei : se
prezinta org pe post de victima, pt a castiga simpatia publicului

2. Tipuri de criză (inclusiv etapele situației de criză) : Criza imediată, izbucnește fără avertisment, nu permite cercetare și planificare(incendiu, moare CEO). Criza
care mocnește permite o perioadă de cercetare și planificare dar poate izbucni brusc, înainte de terminarea acestora (hartuire sexuala, insatisfactia angajatilor).
Criza de durată persistă timp îndelungat, chiar ani (dezvaluire info confidentiale, santaj). Etapele distincte ale crizei: șocul care survine după declanșarea crizei și
care este urmat pe rând de negare ("Nu poate fi adevărat", "Trebuie să fie o greșeală"), durere, mânie ("Cine este vinovatul?"); recunoașterea situației de criză -
reprezintă perioada de adaptare; retragerea strategică - se adună informațiile necesare și se identifică cauzele care au declanșat criza; adaptarea - experții se
ocupă de rezolvarea crizei.
Notiuni generale de sociologie si opinie publica

2.Modelul palnia cauzalitatii in formarea opiniei publice: pt. a se ajunge la o opinie asupra unei probleme strict
determinata, se parcurg mai multi pasi. Factorii care determina formarea opiniei, in fiecare etapa, actioneaza separat
sau impreuna A) influenta colegilor. B) influenta parintilor. C) influenta prietenilor. D) judecatile proprii. Opiniile se
pot forma mai repede, mai intarziat sau deloc.

3. Modelul Foote-Harte în formarea opiniei publice: considera 5 etape de formare. 1) etapa probleme-o situatie a
devenit o pb sociala. 2) etapa propunerii – se identifica raspunsurile la problema semnalata. 3) etapa tactica – analiza
variantelor de actiune. 4) etapa programului – se porneste actiunea propriu zisa. 5) etapa evaluarii – se face o evaluare
a rezultatelor actiunii.

5. Strategia de manipulare ,,Piciorul în ușă’’ - să ceri la început puțin, pentru ca, în final, să obții ce ți-ai dorit. Efectul
strategiei este mai puternic daca ambele cereri se refera la acelasi tip de sarcina.
6. Strategia de manipulare „Usa in fata” – a cere mult la inceput, pentru a obtine mai putin apoi, exact cat ti-ai propus initial. Daca cerem o favoare extreme
cuiva, el va refuza. Cerandu-i ceva mai mic, el va simti o oarecare presiune normativa si va inclina spre accept. Negocierea pretului auto, ca mai apoi sa se adauge
extra costuri mici pt oglinizi, radio. Cand dai 15k, 100$ pt chestii mici pare insignifiant.

7. Strategia de manipulare „Mingea la joasa inaltime” - se bazeaza pe obtinerea deciziei/acceptului individului, inainte ca acesta sa stie costurile etc. Oamenii
tind sa isi mentina deja deciziile luate. In industria auto, faci o oferta mai mica decat competitia. Il faci pe cumparator sa ia decizia de a cumpara. Completezi jde
formulare, ii dai masina pt o zi, se arata vecinilor. Si cand vine sa semneze contractul final, se descopera o „eroare” – am uitat aerul conditionat etc. Pt a scapa
de suspiciune, vanzatorii lasa chiar banca sa descopere aceasta eroare intentionata.