Walter T. Harrison Jr., Charles T.

Horngren, Financial accounting, Seventh Edition, Editure

Pearson Education, New Jersey, 2008, pp. 414-416.

Persoanele fizice şi juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt denumite
generic „creditori”. Definit astfel, creditorul reprezintă persoana care, în cadrul unui raport
patrimonial, a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o
contraprestaţie.
Datoriile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani
cuvenite creditorilor pentru materiale, mărfuri, servicii, bani primiți.
În „Planul de conturi general” al întreprinderii există o grupă a conturilor care reflectă datoriile
comerciale. Conturile de datorii evidenţiază fondurile furnizate de terţi pentru care unitatea
trebuie să acorde o prestaţie sau echivalentul valoric. Preţul de evaluare şi înregistrare a
datoriilor este egal cu suma de lichidităţi (sau echivalent de lichidităţi) plătite
pentru valoarea de întrebuinţare a contra-prestaţiei acordată de terţi. Datoriile fiind
elemente de pasiv, conturile au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează cu datoriile create față
de terți. Se debitează la decontarea datoriilor. Soldul este creditor și reprezintă datorii în curs de
decontare.
Datoriile curente
Datoriile curente sunt obligații datorate în termen de 1 an sau în cadrul ciclului normal de
exploatare al entității. Obligațiile datorate dincolo de această perioadă de timp sunt clasificate ca
datorii pe termen lung.
Datoriile curente se împart în două tipuri:
 valori cunoscute
 valori estimate
Furnizorii societăților comerciale sunt persoane fizice sau juridice care vând bunuri
materiale, efectuează lucrări sau prestează servicii acestora în schimbul unor plăți sau
contraprestații.
În contabilitate, furnizorii reprezintă datorii faţă de terţi rezultate în urma cumpărării pe
credit a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor necesare desfăşurării activităţii întreprinderii.
În cazul acestei forme de cumpărare, decontarea între furnizor şi unitatea patrimonială
cumpărătoare intervine ulterior.
Datoriile se înregistrează în contabilitatea societăţilor comerciale pe baza documentelor
de livrare emise de furnizori, pe baza facturilor şi avizelor de însoţire a mărfii.