PUBLICISTICA RADIO

Radio programe
2. Formatele (tipurile) de programe
2.1. Ce este un "format" ?
"Radioul este un teatru imaginar." Când o mie de copii urmăresc, la teatru, o reprezentaţie
cu Albă-ca-Zăpada, toţi cei o mie de copii văd aceeaşi Albă-ca-Zăpada.
Dacă însă aceşti o mie de copii ar asculta la radio basmul despre Albă-ca-Zăpada, atunci
fiecare ar transpune informaţiile primite în imagini vizuale, creându-şi astfel o imagine
propriedespre Albă-ca-Zăpada.
Vor lua naştere, practic, o mie de reprezentări diferite despre Albă-ca-Zăpada.
În construcţia dramatică, în dinamica desfăşurării, paralelele dintre radio şi teatru nu sunt
deloc de neglijat. Un anumit scenariu de program (piesa de teatru) cunoaşte o structurare (regia)
şi este prezentat (reprezentaţia).

1. Radioul = structura + conţinut + prezentare

Printr-un program de radio nu se înţelege nimic altceva decât selectarea cu bună ştiinţă a
structurii, conţinutului şi prezentării, în conformitate cu cerinţele unei pieţe specifice.
2. Formatul = structura + conţinut + prezentare
Aplicând în practică această definitie, vom conchide că fiecare program are un format.
Fiecare post de radio optează pentru o anumită structură de programe, o anumită orientare
a conţinutului şi un anume fel de prezentare.
Succesul sau insuccesul unui program nu depinde la modul "da sau nu" de format, ci, mai
degrabă, de dibăcia manifestată în alegerea formatului adecvat specificului pieţei.
3. Radioul = Format
Deoarece alegerea formatului poate fi influenţată de condiţii-cadru extrem de variate de
la o piaţă la alta, ca, de pildă:
* mediul concurenţial,
* structura publicului,
* deprinderile de viaţă,
 * istoria şi cultura,
* structura clienţilor de publicitate,
* condiţiile legale şi de licenţă
şi deoarece realizarea: unui format este influenţată de particularităţi care diferă de la un post la
altul, cum ar fi :
* situaţia de personal,
* dotarea tehnică,
* posibilităţile financiare,
copia absolut fidelă a unui format care s-a bucurat de succes pe o piaţă "A" aplicată pieţei "B"
este de neimaginat. Iar o copie parţială are sens doar dacă pe cele două pieţe există o serie de
condiţii-cadru asemănătoare.

2.2. Elementele care determină un format radiofonic

Selectarea unui format influenţează toate sectoarele unui post de radio. Atât pe cele on-air,
cât şi pe cele off-air.
Printre elementele care determină un format se numără:
* muzica,
* prezentarea (comperajul),
* ştirile,
* materialele vorbite,
* acţiunile promoţionale, jocurile şi concursurile,
* spoturile publicitare,
* elementele de producţie, efecte sonore etc.,
* imaginea/prezentarea în afară,
* mediatizarea postului,
* dotarea tehnică a postului,
* procesarea sunetului (prelucrarea acustică).
2.3. Istoria formatelor radiofonice
Specializarea pe formate a posturilor comerciale de radio a debutat în Statele Unite la
începutul anilor '50.
Iniţial, se dorea, ca şi în Europa, ca programul "să ofere câte ceva pe gustul fiecăruia ".
Până în momentul în care Todd Storz şi asistentul său, Bill Steward, de la KOWH-AM din
Omaha, Nebraska, s-au decis să nu mai difuzeze decât muzică foarte la modă atunci.
Ideea le-a venit într-un local în care au constatat că aceleaşi câteva piese muzicale erau
selectate la nesfârşit de consumatorii care introduceau monede în tonomat. Noua lor concepţie de
program a devenit celebră sub denumirea de "Top 40" şi i-a răsplătit pe autori în doar câteva
luni cu cote ridicate de audienţă.
Vestea s-a răspândit repede şi tot mai multe staţii de radio au introdus, cu mult succes, un
"Top 40".
 Pe la începutul anilor '60 s-au cristalizat noi formate. Printre altele, cel intitulat "Beautiful
Music". Acest format a fost introdus de KABL San Francisco.
A Urmat "AII-News", un format prezentat de XETRA, un program din Tijuana, Mexic,
emis pe unde medii, în SUA. Ambele formate au fost concepute de către Gordon McLendon şi
au fost, la rândul lor, copiate cu succes pretutindeni în Statele Unile.
Diversificarea stilurilor muzicale de la începutul anilor '60 a adus cu sine o multitudine
de formate noi. Fenomenul a continuat în anii '70 şi '80.
O dată cu intensificarea concurenţei -în Statele U nite principiile economiei de piaţă sunt
singurele care reglează numărul posturilor de radio -, formatele au devenit tot mai strict
specializate. Cele mai noi dintre ele se numesc "AII-Comedy", "Children's Radio", "All-
Sports", "Eclectic-Oriented Rock", "AII-Wather", "AII Motivation", "New Age", "AlI-Business",
"Ali Beatles" etc.
Ele oglindesc competiţia pe o piaţă radiofonică în care pot coexista pe,ste 80 de posturi
de radio de orientare diferită (ca, de pildă, în Los Angeles şi împrejurimi).
Specializarea formatelor a contribuit la scindarea posturilor de radio, mai ales pe marile
pieţe americane, în tipuri de programe cu (formate tip News & Talk) şi fărăconţinuturi
redacţionale (formatele muzicale).
Combinarea ambelor elemente. pe care o întâlnim frecvent la noi (formatele tip Full
Service), se mai găseşte în SUA doar pe pieţele mai mici, cu condiţii de concurenţă similare celor
din Europa.
O evoluţie similară s-a înregistrat şi în peisajul radiofonic german.
Începând cu introducerea posturilor de radio private, în 1984, specializarea programelor a
început să se facă tot mai puternic simţită. Dacă am aplica definiţiile de formate tipic americane,
atunci am ave a de-a face în cazul programelor difuzate de majoritatea posturilor cu un amestec
de elemente din mai multe formate. Se poate spune totuşi, în general, că specializarea creşte
direct proporţional cu concurenţa.
Câteva din formatele radiofonice întâlnite frecvent în Germania şi Europa:
 Adult Contemporary (AC)
• Soft AC Euro
• AC Beautiful Music
 Big Band (BBnd)
 CHR KlassikAdult
 CHR/Hot AC
  Dance Oriented CHR
 Deutscher Schlager (Şlagărul german)
 Classic Rock (CR)
 Easy Listening (EZ)
 Jazz
 Middle-of-the-road (MOR)
 Oldies Volkstumliche Musik (Muzică populară)

2.4. Principalele formate de program

IV /2. Reprezentarea celor mai importante formate radiofonice

Adult Contemporary (AC) -Tip de format de mare succes în anii ’80 în SUA şi mai apoi
în Europa, atât pentru posturile de radio care acoperă teritoriul naţional cât şi pentru radiourile
locale.Grupul-ţintă al acestui format este alcătuit din persoane între 25 şi 49 de ani, cu un
standard material care atrage publicitorii. Un segment semnificativ din audienta îl constituie
publicul feminin.
Din perspectiva muzicii conţinute, există două tipologii de AC: Oldie based AC ( posturi
care promovează muzica de succes a anilor 70-90, completată cu remix-uri sau titluri la modă) şi
Curent based AC (accentul principal cade pe actualitate, muzica retro este dată în completare).
Există şi câteva subformate ale AC, reprezentând grupuri ţintă largi: Euro AC (hituri tip AC
naţionale, italiene, franceze, combinate cu muzica engleză), Soft AC (piese uşoare liniştite şi
lente), Hot AC (piese tip progressiv AC).
 Din perspectiva informaţiei distingem mai multe variante de utilizare a acesteia: Varianta
A , a posturilor care mizează în principal pe muzică şi elemente de divertisment (concursuri,
elemente promoţionale). Informaţiile sunt prezentate sub forma unor materiale scurte (informaţii
utile, fapt divers, lumea show-urilor, într-un cuvânt softnews) sau a ştirilor scurte integrate în
programe. Varianta B este cea a posturilor care emit la începutul fiecărei ore ştiri interne/
internaţionale şi la jumătate de oră ştiri locale, regionale. În plus sunt incluse buletine meteo şi
rutiere. Celelalte produse informative sunt de tip utilitar, fiind inserate printre elementele de
divertisment. În cazul Variantei C, se acordă un tratament egal atât muzicii cât şi informaţiei.
Din perspectiva comperajului se disting, conform sursei mai sus citate, trei tipuri de
prezentare: A şi B – un comperaj discret şi scurt (anunţuri ante sau post muzică, ora exactă,
mesaje de recunoaştere (ID-uri), promo-uri, prezentarea unui concurs); C – un comperaj elaborat,
dens realizat cu ajutorul unor comperori de marcă.

IV/3. Desfăşurător specific unei ore de emisie la un post AC (Tip A)

Tip A
Posturi de radio care se axează în principal pe muzică şi elemente de divertisment (de
pildă, concursuri, acţiuni promoţionale).
Informaţiile sunt prezente sub forma unor materiale scurte (informaţii utile, fapt divers,
lumea show-urilor etc.) şi scurte ştiri integrate în programe. Foarte frecvent, ştirile sunt incluse în
primele două segmente de maximă audienţă cu o frecvenţă din oră în oră, în rest fiind difuzate la
intervale de două sau chiar trei ore. Informaţiile rutiere şi buletinele meteo se difuzează adesea în
interiorul unei ore de program.

Material redactional sau publicitate Jingle

IV/4. Desfăşurător specific unei ore de emisie la un post de radio AC (Tip B)
Tip B
Posturi care difuzează la începutul fiecărei ore ştiri interne/internaţionale şi la fiecare
jumătate de oră ştiri locale/regionale (cu o durată de cca 2: 30), completate cu un buletin rutier şi
unul meteo.
Informaţiile din afara blocurilor de ştiri se rezumă, de regulă, la informaţii utile
(referitoare la diverse manifestări etc.) şi elemente de divertisment.

IV /5. Desfăşurător specific unei ore de program la un post de radio -AC (Tip C)
Tip C
Posturi care acordă un tratament egal muzicii şi informaţiilor. Pe lângă ştirile difuzate fix
la fiecare oră, se întâlnesc adesea flash-uri la jumătatea orei: 30, buletine de ştiri pe larg cu
informaţii de fond dimineaţa, la prânz şi după-amiaza, buletine rutiere şi meteo din oră în oră şi
la fiecare jumătate de oră.
Interviurile, relatările, reportajele, anchetele şi rubricile fixe vin să completeze oferta
informativă.
 IV /6. Desfăşurător tipic pentru un post de radio AC cu o ofertă informaţională bogată
Din dorinţa de a dobândi o coloratură sonoră distinctă faţă de concurenţi, unele posturi îşi
propun o "deviere" a buletinelor de ştiri de la orele fixe spre jumătăţile de oră sau le programează
chiar cu cinci minute înainte de ora fixă. Flash-urile respective cu informaţii tip service-break
(transmiterea de informaţii cu caracter utilitar prin întreruperea programului curent), sunt
difuzate la : OO sau: 25.
Ţinând cont de timpul de ascultare, mai scurt, în orele dimineţii -adesea de doar 15-20 de
minute -, multe posturi de radio difuzează în această perioadă a zilei, pe lângă ştirile de la : 00, şi
grupaje deflash-uri la : 20 şi : 40.

A fi prezentator (Comperajul)
Tip A şi B Comperajul poate fi caracterizat ca fiind discret şi succint. El se limitează la
elementele standard ale unui anunţ anterior sau ulterior unei piese muzicale, anunţării orei
exacte, la mesaje de recunoaştere (ID-uri), promo-uri, prezentarea întrebărilor, respectiv, a
rezultatelor unui concurs cu premii etc.Prezentatorii (realizatorii) de marcă sunt utilizaţi mai ales
în orele dimineţii.
Tip C Comperajul ocupă un loc central. Realizatorii de marcă Sunlt prezenţi pe parcursul
întregii zile. Datorită cantitătii importante de elemente infolmative, mai ales la orele amiezii şi
după-amiaza, ei se impun şi prin punerea în valoare a aportului lor redacţional.

Acţiunile promotionale on-air şi off-air

Actiunile promotionale joacă un rol însemnat în filozofia de programe a unui post deradio
de tip AC. Ele nu capătă însă amploarea specifică unui post de radio de tip Contemporary Hit
Radio (CHR).
Acţiunile regulate on-air şi concursurile cu premii sunt completate prin acţiuni off-air şi
transmisiuni din afară.
Pentru a capta şi mai mult atenţia ascultătorului şi pentru o mai mare implicare a acestuia,
elementele de program bazate pe cererile şi mesajele ascultătorilor au spaţii fixe în program.
 Tarifele se orientează după stilul şi nivelul de trai al grupului-ţintă şi au cel mai adesea un
nivel material şi ideal înalt.

Desfăşurător orar ilustrând amplasarea publicităţii în forma 1

Publicitatea
Ca şi în cazul altor formate, calupurilor publicitare nu li se impune nici un fel delimită,
nici în formatele tip AC. Directorii de programe invocă, în această privinţă, cele mai diverse
filozofii şi motivaţii. În esenţă însă ei se ghidează după fluxul şi structura de program pentru care
au optat posturile concurente şi acţionează în consecinţă.
În cele ce urmează vă prezentăm trei modalităţi diferite de amplasare a calupurilor
publicitare. Ele pot fi întâlnite frecvent la multe posturi de radio europene.
* Forma l
Un calup publicitar cu o durată de până la 8 minute înaintea buletinului de ştiri de la : 00,
completat cu un calup publicitar de până la 3 minute înainteaflash-urilor de la : 30, în timpul
programului de dimineaţă. Această formă este practicată în special de posturile publice de radio

Desfăşurător orar specific pentru: Publicitate -forma 2

* Forma 2
Câte un calup publicitar cu o durată de cca 3 minute şi jumătate în al doilea şi al patrulea
sfert de oră, separate de ştiri/flash-uri printr-una sau două piese muzicale.
Desfăşurător orar tipic pentru: Publicitate -forma 3
* Forma 3
Trei sau patru calupuri publicitare cu o durată de cca 2 minute fiecare, în intervalul
unei ore

Contemporary Hit Radio (CHR)

- Tip de format radiofonic care difuzează doar piesele cu cea mai mare căutare pentru moment
şi/sau care se bucură de mare priză la public.
Astfel, acesta include: o listă limitată de piese (play-list) în rotaţie, cam 30-40 de titluri;
piese cu un sound up-tempo (progresiv) ; fără piese vechi; fără hituri aflate în declin; cu un
număr limitat de remix-uri şi cu o rotaţie rapidă (reluare) a listei de difuzare, după cum consideră
consideră Michael H. Haas & …, 2001.
Formatul CHR se adresează în primul rând adolescenţilor şi adulţilor tineri, nucleul
grupului-ţintă fiind între limitele de vârstă de 14 şi 24 de ani. Acest format este pe plan mondial
unul dintre cele mai căutate în momentul de faţă în oferta posturilor de radio comerciale.
Caracteristic pentru acestui format este menţinerea unei note alerte de antren în rândul
ascultătorilor, păstrând, pe cât posibil, un compact sound (sonoritatea dominantă). Posturile
CHR difuzează piesele la modă (30-40 de titluri), completate cu recurrents şi un număr limitat
de piese ale anilor '80-'90.
Distingem în cadrul formatului CHR o specializare a direcţiilor muzicale. Pe lângă
curentul principal, CHR-ul "clasic" (Mainstream CHR), se mai întâlnesc posturi care difuzează
un volum mare de muzică "disco" a anilor '90 (Dance Oriented CHR) sau piese cu un pronunţat
caracter rock (Rock Oriented CHR).
Din perspectiva informaţiei, cele mai multe posturi CHR evită blocurile mai mari de
materiale considerând că acestea determină ascultătorii să renunţe la program. Totuşi volumul
materialului vorbit este ridicat, mai ales în orele dimineţii, renuntându-se, mai apoi, la ştiri şi
documentare în favoarea unor secvenţe muzicale mai lungi.
Intervenţiile în program prin comperaj (moderation breaks) sunt reduse ca număr.
CHR este unul dintre formatele radiofonice care dau importanţă acţiunilor promoţionale,
concursurilor cu premii şi emisiunilor promoţionale.
Desfăşurător orar tipic pentru un post
Dance Oriented
Informaţia
Cele mai multe posturi CHR consideră că blocurile mai mari de materiale determină
ascultătorii să caute alte programe. Deşi volumul materialului vorbit este destul de ridicat, mai
ales în orele dimineţii, se renuntă, îndeobşte, la ştiri şi documentare în favoarea unor secvenţe
muzicale mai lungi, aşa-numitele sweeps (o succesiune neîntreruptă de mai multe piese
muzicale).
Doar în orele de vârf de după prânz se mai presarăcâteva ştiri, secondate de un buletin
meteo şi informaţii rutiere.
Comperajul
Rolul prezentatorului (realizatorului) în cazul formatului CHR s-a schimbat, în trecut,de
mai multe ori. În timp ce comperajul era încă un element foarte important în cazul precursorului
formatului CHR, formatul" Top 40", personalităţi din rândul animatorilor ca, de pildă, Wolfram
Jack (prezent, printre altele, la AFN), îşi puneau, prin stilul personal, pecetea peste peisajul
radiofonic. O dată cu introducerea formatului CHR, pe la mijlocul anilor '60, importanţa
realizatorului s-a diminuat. Au fost reduse simţitor nu numai numărul spoturilor publicitare, ci şi
intervenţiile în program prin comperaj (moderation breaks).
Muzica a devenit elementul definitoriu. Iar acest lucru a rămas valabil şi în zilele
noastre.Pe la mijlocul anilor '70, importanţa realizatorului a început din nou să crească.
 Prin anii' 80 însă, formatul a cunoscut o nouă transformare în sensul scurtării
desfăşurătorului muzical şi diminuării prezenţei realizatorului.
Doar emisiunea de dimineaţă a mai rămas intens comperată. În prezent se întâlneşte
frecvent o întreagă echipă de redactori specializaţi (sport, meteo, circulaţie, ştiri etc.) care susţin,
în orele dimineţii, prestaţia realizatorului. În restul zilei, comperajul se limitează la anunţuri,
promo-uri, informaţii pe scurt, buletine meteo, anunţuri pre- şi postmuzicale, concursuri cu
premii etc. În conformitate cu specificul formatului CHR, muzica este cel mai adesea dinamică,
scurtă şi ritmată.
Aproape fără excepţie se vorbeşte pe începutul şi pe finalul unei piese sau se practică
moderarea pe un "fond muzical".Principiul acestui format fiind de a menţine antrenul în rândul
ascultătorilor şi de a întreţine compact sound-ul specific., realizatorul trebuie să stăpânească
foarte bine manevrele tehnice necesare în studioul de emisie.

Acţiunile promoţionale on- şi off-air

CHR este unul dintre formatele radiofonice axate puternic pe acţiuni promoţionale.
Concursurile cu premii şi emisiunile promoţionale sunt parte integrantă din program.
Discuri/CD-uri, bilete la concerte, tricouri şi bonificaţii pentru achiziţionarea celor mai diverse
produse sunt premiile tipice pentru grupurile-ţintă tinere.
În special în perioadele în care se fac sondajele de audienţă se oferă un număr
considerabil de premii în obiecte sau bani.
Publicitatea
Scopul multor posturi CHR, adică al posturilor cu multă muzică şi puţină vorbă, se
reflectă adesea în programe prin secvenţe muzicale cu o lungime de până la 40 de minute.
Tipice sunt două calupuri publicitare de câte 4 minute, separate între ele prin două sau
chiar trei piese muzicale. Restul unei ore este "împănat" cu muzică.
Acolo unde nu există posturi de radio exclusiv muzicale (cu excepţia celor prin cablu sau
satelit) şi unde posturile CHR difuzează, deci, şi informaţii, structurile enumerate la punctul 2.3.1
pentru AC sunt valabile şi în acest caz.
Desfăşurător orar ilustrând distribuţia publicităţii la un post - CHR
Jingle-uri (Efectele sonore specifice postului)
De când există posturile specializate pe difuzarea de şlagăre există şi jingle-uri.
Scopul lor este:* să susţină fluxul programului;* să întărească imaginea ;* să-i sugereze
ascuItătorului cât de "grozav" este postul pe care tocmai îl recepţionează. Folosite neinspirat, ele
pot provoca ascultătorului o reacţie inversă, de element deprogram inutil, deranjant, enervant
(vezi capitolul VII, "Producţia").

Easy Listening (EZ)

Gordon McLendon a fost cel care a prezentat, în 1959, la KABL-AM din San
Francisco,un format care avea să devină precursorul celui denumit astăzi Easy Listening.
Un format care poate fi definit cel mai adecvat prin soft, "cuminte" şi "uşor". Şi alte
posturi s-au arătat interesate de această nouă formă de program. Astfel s-a ajuns ca pe la
începutul anilor '60 câteva zeci de posturi de radio să câştige bani frumoşi, optând pentru
formula Beautiful music.
Spre sfârşitul anilor '60, acesta a devenit formatul cel mai răspândit în întreaga ţară şi a
contribuit alături de formula Progressive rock la popularitatea rapidă a benzilor de frecvenţă FM,
o noutate pe vremea aceea în SUA.
Prin profilarea unor "formate pentru adulţi", Beautiful music şi-a pierdut însă importanţa,
interesul foştilor adepti ai acestei formule "stingându-se treptat". Desfăşurătoarele muzicale (play
lists) au fost actualizate prin includerea unor interpreti moderni şi a noilor piese, iar formatul
Beautiful music din anii '60 a devenit formatul Easy Listening al anilor '80 şi '90.
Dacă iniţial s-au difuzat exclusiv hituri instrumentale cu Mantovani sau Percy Faith,
ulterior, ascultătorilor li s-au oferit şi piese cu interpreţi populari sau celebrităţi ale genului din
aniitrecuţi, ca, de pildă, Beatles, Dan Fogelberg, Bread and Barry Manillow. Intenţia de a reduce
media de vârstă a ascultătorilor avea, astfel, să dea roade. Grupul-ţintă îl formează astăzi adulţii
în preajma vârstei de 50 de ani.
Posturile de radio tip Easy Listening au căutare în special datorită muzicii lor
deconectante. Animatorul joacă un rol subordonat. Aşa se explică de ce, în zilele noastre, multe
posturi Easy Listening sunt automatizate cel putin partial.
 Actualmente, posturile cu un format curat tip Easy Listening sunt rare. Există însă posturi
care difuzează emisiuni tip Easy Listening ca un tip de ofertă specială sau rezervăacestui format
un spaţiu regulat în cadrul programelor lor, care sunt, în ansamblu, de altă factură.

Desfăşurător orar specific

formatului EZ
Informaţia
Pe de o parte, scopul formatului Easy Listening este de a oferi un program muzical
aproape continuu, pe de altă parte, ascultătorii aşteaptă totuşi să primească şi câteva informaţii.
Difuzarea unor buletine scurte de ştiri din oră în oră, completate cu buletine mai ample (de pildă,
la orele 7, 8, 12 şi 18) şi câteva informaţii despre starea vremii, circulaţie, sport etc. sunt tipice
pentru orele de vârf. Unele posturi Easy Listening îşi menţin acest tip de ofertă pe întreaga durată
a zilei, în timp ce altele se rezumă la buletinele de ştiri din oră în oră, reducând materialele
vorbite la minim în emisiunile de seară.
Comperajul Easy Listening s-a impus prin animatori bărbaţi, cu un timbru baritonal. Mai
nou, se constată însă o preferinţă pentru aptitudinile comunicative, care primează în raport cu
caracteristicile timbrului vocal. În orice caz însă, se mizează pe o maturitate convingătoare a
prezentatorului. Prezenţa în emisie este relativ redusă şi se rezumă la anunţuri, trimiteri
referitoare la oferta de program sau prezentarea datelor meteo. Excepţia o constituie orele de
vârf, drivetimes, în care comperajul are o orientare mai intens informativă.

Elementele promoţionale on- şi off-air

Posturile Easy Listening nu pun mare preţ pe elementele promoţionale. Premiile
laconcursuri tipice constau în bonif'icaţii pentru o cină festivă sau călătorii.
Publicitatea
Posturile Easy Listening difuzează, în comparaţie cu alte .formate, relativ
puţinăpublicitate: de regulă, 3-4 calupuri publicitare (cu o durată maximă de 2 minute) pe oră.
Album-Oriented Rock (AOR)
Formatul AOR a fost rezultatul unei profunde aversiuni faţă de formatul pop liniar
perfectplanificat, întâlnit în formatul" Top 40" şi alte formate foarte populare. În 1966, WOR-
FM a prezentat la New York formatul Progressive Radio, un precursor al formatului AOR. Noul
format se concentra pe piese din albume (titluri necunoscute de pe un LP), care nu îşi găsiseră
locul în topuri, iar realizatorii (prezentatorii) afişau o personalitate neostentativă.
Scopul acestor Progressive Stations era să lanseze şi acele piese muzicale care fuseseră
neglijate de industria de profil şi care nu fuseseră descoperite de alte posturi de radio.Iniţial,
multe Progressive Stations' au refuzat să difuzeze non-stop acelaşi gen de muzică. Ele preferau
lun amestec din mai multe stiluri muzicale în intervalul unei ore. Altele emiteau "calupuri
muzicale ".
Desfăşurătorul tipic al unei zile: 06,00-08.00 Jazz08.00-10.00 Muzică clasică 10.00-l4.00
Album rock 14.00-18.00 Folk/Balade18.00-21.00 Jazz 21.00-24.00 Muzică clasică 24.00-06.00
Album rock
La sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70, majoritatea posturilor tip progressive nu mai
difuzau decât Album Rock. Programele nu mai erau atât de spontane ca în faza lor de început,
fiind supuse unui număr tot mai mare de reguli şi liste restrânse de piese. Asemenea măsuri, care
au fost luate în speranta învingerii concurentei, nu au putut împiedica totuşi ca preferintele
ascultătorilor AOR să se îndrepte tot mai pronuntat spre "Top 40" şi posturile tip Urban
Contemporary.
Pe la începutul anilor '80, când multi interpreti tipici AOR, ca formatia "Talking Heads"
sau interpretul David Bowie, au scos pe piată un şlagăr de top după altul, preluat imediat de către
posturile "Top 40", formatele AOR şi-au pierdut, practIc, ascultătorii.
Multe posturi de radio şi-au schimbat în acea perioadă profilul.La sfârşitul anilor '80,
când multi ascultători CHR şi-au pierdut interesul pentru posturile lor, profilul AOR a cunoscut o
renaştere, cu ceva mai puţin Heavy Metal, cu mai mult Classic Rock, cu un grad de notorietate a
pieselor muzicale mai ridicat, cu personalităţi în fata microfonului în orele de vârf şi o utilizare
mai accentuată a CD-urilor.
Astfel, unele posturi de radio au reuşit să înregistreze din nou o creştere a audienţei.AOR-
ul a fost şi a rămas un format radiofonic cu succes la bărbaţii între 18 şi 34 de ani. În schimb,
posturile AOR nu au reuşit niciodată să aibă o cotă de audienţă ridicată în rândul femeilor.

Muzica
AOR este un format intens muzical. Radiourile care optează pentru acest profil punmare
preţ pe un cocteil de calitate şi cât mai variat şi pe calupurile muzicale. Spre deosebire de alte
formate, se apelează şi la piese mai lungi. Desfăşurătorul muzical este bogat şi conţine adesea
atât piese ale anilor '60, cât şi noutăţi. Foarte frecvent pot fi întâlnite şi titluri necunoscute.
Informaţia
Ştirile şi celelalte elemente redacţionale joacă, în cazul posturilor de radio AOR, unrol
total neimportant. Multe posturi nu difuzează nici un fel de ştiri, altele se rezumă la ştiri pe scurt
sau flash-uri la fiecare jumătate de oră sau doar din oră în oră. Foarte putine posturi au relatări
mai ample în orele de vârf.
Comperajul
Iniţial, profilul AOR s-a caracterizat printr-un comperaj foarte neconvenţional,extrem de
discret. Astăzi, comperajulla aceste posturi poate fi definit cel mai bine prin vitalitate, farmec,
incitare, umor, inteligenţă.

Desfăşurător orar tipic pentru formatul AOR

Promovarea on- şi off-air
În faza de început, acţiunile promoţionale on-air sau off-air nu au prea jucat nici un
rol în radiourile cu profil AOR. Prin anii '70, au început să se difuzeze concursuri cu premii şi
diverse acţiuni cu caracter promoţional.
Începând cu anii '80, multe posturi AOR au devenit, în ceea ce priveşte acţiunile promoţionale
on- şi off-air, comparabile cu formatele CHR.
Publicitatea
Deoarece la AOR se pune mult preţ pe spaţiile muzicale mai ample, se întâlnescfrecvent
cel puţin 3 piese muzicale succesive între două grupaje publicitare.
Ştiri şi/sau Dezbateri (News/Talk)
În esenţă, se pot deosebi trei formate diferite care, toate, se încadrează mai mult sau mai
puţin în categoria radiourilor care se axează exclusiv pe vorbă:
* Exclusiv ştiri (News)
* Ştiri/Dezbateri (News/Talk)
* Exclusiv dezbateri (Talk)
Primul post de radio de tip Dezbateri a debutat în 1960: KABC din Los Angeles. La scurt
timp după aceea şi-a făcut apariţia primul post de tip Exclusiv ştiri, şi anume XETRA ("X- TRA"
din Tijuana, Mexic). Acest post de radio poate fi recepţionat, printre altele, şi in Ios Angeles,
unde a atins cote de audienţă neaşteptat de mari.
În 1964, Gordon McLendon şi-a lansat formatul propus Chicago. Impresionate de acest
succes, multe copieze în anii următori noul format.Cam în această perioadă s-a născut şi un alt
format, Exclusiv vorbit.
Formatul Ştiri/Dezbateri, un hibrid între Ştiri şi Dezbateri, a fost lansat pentru prima dată
la KGO din San Francisco. În anii '70, hibridul şi-a depăşit în popularitate predecesorii. Pe la
jumătatea anilor '80, în SUA existau cca 50 de posturi de radio de ştiri, în comparaţie cu
aproximativ 150 de posturi cu profilul ştiri/dezbateri.
Formatul Ştiri a fost şi a rămas un profil radiofonic adecvat pentru marile pieţe din SUA.
Costurile aproximativ duble faţă de un format muzical permit un bilanţ pozitiv doar în situaţia
unei audienţe potenţiale foarte numeroase.
Formate tip Ştiri/Dezbateri, în schimb, pot fi întâlnite şi pe pieţe audio de dimensiuni
medii. Posturile de radio care difuzează numai ştiri se adresează unui public larg, cu şanse mai
mari de a atrage un auditoriu mai tânăr decât, de pildă, formatul Dezbateri.
Nucleul grupului-ţintă al ambelor formate este de peste 30 de ani. Propagarea se practică
aproape exclusiv pe unde medii.
Formatele Exclusiv ştiri, Exclusiv dezbateri şi Ştiri/Dezbateri au în SUA cele mai mari
încasări din publicitate, în comparaţie cu celelalte profiluri. Se întâlnesc frecvent 15 minute de
publicitate pe oră sau chiar mai mult.

Ştiri
Posturile de radio de ştiri emit îndeobşte calupuri informaţionale de câte 20 de minute.
Structura tipică a unui asemenea grupaj este următoarea:
* ştiri interne/internaţionale;
* ştiri locale/regionale ;
* rezultate sportive ;
* informaţii rutiere ;
* meteo.
La începutul fiecărui bloc informaţional se află cea mai importantă ştire a orei
respective. In mod normal, este o ştire locală/regională. Doar în situaţii excepţionale se va întâlni
aici o ştire naţională/internaţională. La posturile mari de tip ştiri, în orele de vârf ale zilei
lucrează până la o duzină de oameni pe tură, fără a-i socoti şi pe reporteri. Cam jumătate dintre
aceşti ziarişti pot fi auziţi pe post, în direct.
Un post de radio care difuzează, pe oră, trei blocuri informaţionale a câte 20 de minute
fiecare îşi "roteşte", în mod normal, prezentatorii, pentru a conferi emisiunilor un efect sonor
proaspăt şi de maximă actualitate.
Schema de "distribuţie a prezentatorilor" ar putea arăta cam în felul următor:

06: 00- 07 : 00 07:00-08:00

:00-:20 Meyer Schmidt

Willmann Willmann

:20-:40 Huber GroB

Schmidt Meyer

:40-:60 GroB Freund

Freund Huber

Pe lângă prezentatorii care lucrează ca redactori între diversele intrări în direct în emisie,
posturile de radio de ştiri lucrează şi cu redactori de ştiri care nu intră în direct, cu redactori
sportivi, reporteri, producători, meteorologi, furnizori de informaţii despre traficul rutier etc.
Ştirile sunt urmate de comentarii, reportaje şi rubrici, care se difuzează fie ca elemente de
program de sine stătătoare, fie ca elemente integrate în jurnale. Rubricile tipice sunt din
domeniile:
* economic;
* politic;
*sănătate;
* timp liber;
*informaţii utile ;
*fapt divers.
Un desfăşurător orar tipic pentru formatul de ştiri.
 Un alt element tipic de program sunt transmisiunile în direct de la manifestările sportive
pentru care aceste posturi obţin exclusivitate (fotbal, baseball, baschet, hochei pe gheaţă),
în favoarea cărora, de obicei, este "încălcată" schema obişnuită de emisie.

Aproape toate posturile tip ştiri din SUA sunt cuplate cu

marile reţele informaţionale (ABC, CBS, NBC, Mutual etc.) şi preiau jurnalele
naţionale/internaţionale ale acestora, precum şi corespondenţele difuzate de posturile respective.
Un desfăşurător tipic pentru formatul Ştiri la Bayern 5
[Sursa: Wolfgang Aigner]

Dezbateri
Programul unui post de radio de tipul "Dezbateri" constă, de regulă, din următoarele
elemente:
* talk-show-uri cu participarea ascultătorilor, prin telefon (elementul de bază) ;
* emisiuni cu invitaţi la microfon;
* emisiuni cu experţi-consultanţi pe diverse teme.
Notă: Prin talk-show-uri se înţelege, în cazul acestui format radiofonic, un program vorbit, cu
participarea ascultătorilor, însă fără invitaţi intervievaţi.
Includerea ascultătorilor în programe este un element integrant al acestui format.
Spre deosebire de un program cu profil muzical, aportul realizatorului este mult mai
conştient şi mai intens.
Cele mai multe posturi de acest tip se concentrează pe teme locale/regionale, deoarece
ascultătorii, prin subiectele abordate din mediul lor imediat, sunt solicitaţi emoţional mai
puternic şi, ca atare, mai dispuşi să participe la un dialog telefonic.
Punctul esenţial al acestui format este nu doar abordarea temelor adecvate, ci şi un
animator pe măsură. El trebuie să aibă nu doar un debit verbal deosebit, ci să fie şi un bun
cunoscător al subiectelor abordale, să aibă eleganţă şi lejeritate, sensibilitate şi, la nevoie, chiar o
doză de agresivitate.
Un alt element important în program îl constituie rubricile. Ele se întâlnesc la posturile de
dezbateri mai frecvent decât la radiourile profilate pe ştiri.
Deoarece posturile cu acest profil sunt ascultate mai ales de reprezentanţii categoriilor
sociale cu venituri medii şi mici, ca şi de pensionari, temele predilecte sunt economice (de
exemplu, "Cum pot economisi bani? ") sau din domeniul sănătăţii.

Un desfăşurător orar tipic pentru formatul Dezbateri

Ştirile şi materialele redacţionale se bucură de un tratament similar cu cel de la formatele
bazate pe informaţii şi muzică. În general, cele mai multe posturi cu profilul dezbateri sunt
structurate asemănător cu fornatele muzicale, diferenţa constând în faptul că în locul muzicii sunt
distribuite materialele vorbite.

Ştiri/Dezbateri
Hibridul dintre ştiri şi dezbateri difuzează în momentele de vârf ale zilei un program curat
tip Exclusiv ştiri, în restul zilei structura semănând mai mult cu cea a formatului Exclusiv
dezbateri. Nu toate posturile de ştiri/dezbateri fac o distincţie atât de clară între cele două tipuri
de program. Dar s-a constatat că această distincţie se pliază cel mai bine pe aşteptările şi nevoile
ascultătorilor.
 MOR este un format radiofonic "pentru nimeni şi pentru oricine". Muzica nu este nici prea
nouă, nici prea veche, nici agresivă, dar nici liniştită. Dorinţa este de a oferi oricui orice. De la
lansarea lui în anii '50 şi până în anii '70, posturile de radio cu profil MOR au ocupat frecvent
primele locuri în top, pe piaţa audio. Odată cu sporirea numărului formatelor specializate,
popularitatea a scăzut, mai ales începând cu anii '80.
Astăzi, MOR are un grup-ţintă situat peste vârsta de 40 de ani, ceea ce înseamnă câţiva ani
buni în plus faţă de publicul-ţintă din deceniul trecut. Totuşi, acest format a reuşit să se menţină
pe câteva din pieţele americane, reuşită datorată, în acest caz, personalităţii prezentatorilor de la
respectivele posturi de radio. MOR este adesea denumit şi "Locul de naştere al personalităţilor"
în lumea radiofonică. Nici un alt format radiofonic nu lasă animatorilor atât de mult spaţiu de
desfăşurare, atâta libertate.
Volumul materialului vorbit al acestui format, difuzat, de regulă, pe unde medii, este în
cazul multor posturi foarte ridicat.
Conţinuturile redacţionale joacă un rol esenţial. Mai ales în orele de vârf, multe posturi de
radio tip MOR difuzează buletine ample de ştiri, completate cu informaţii meteo/rutiere şi sport.
Foarte frecvent statiile MOR transmit meciuri de baseball, fotbal, baschet sau hochei pe gheată.
Selectia muzicală nu se ghidează după pozitiile în topurile muzicii uşoare, ci după
melodicitatea pieselor, categoriile muzicale tipice fiind:
* Clasicii americani ai genului, de exemplu:
-Frank Sinatra
-Ella Fitzgerald
-Tony Bennett
* Big Bands, de exemplu:
-Benny Goodmann
-Glenn Miller
-Count Basie

Un desfăşurător orar tipic pentru formatul Mainstream MOR

De regulă, se face o distincţie între:
* Mainstream MOR (acele posturi care îşi concentrează oferta pe muzică) şi:
* Full Service MOR (posturi care difuzează cu preponderenţă programe vorbite)
 În cazul posturilor de radio axate pe elementele
vorbite, conţinuturile sunt similare celor oferite de formatul ştiri/dezbateri, iar muzica este cel
mai adesea un element însoţitor.

Un desfaşurător orar pentru formatul MOR Full Service

* Formatul mixt Mainstream şi Full service
Aceste posturi acordă aceeaşi importanţă muzicii, programelor vorbite şi marilor
personalităţi, dar nu le rezervă neapărat acelaşi spaţiu de emisie.
Grila lor de programe este croită după stilul de viaţă al unui public mai vârstnic. Publicul
cu o vârstă mai înaintată doreşte să fie incitat tematic şi nicidecum prin muzică. Vrea să audă
zilnic aceleaşi voci. Loialitatea acestui grup de ascultători faţă de postul de radio nu cunoaşte
limite. Ascultătorii din grupa de vârstă +40 nu folosesc, îndeobşte, decât una şi aceeaşi frecvenţă
de pe scara aparatului lor de radio.
Factorii care influenţează formatele
Un format bun este flexibil şi adaptabil pentru că doar astfel se poate asigura
supravieţuirea şi reuşita pe termen lung a unui post de radio. În sens pozitiv, aceasta presupune o
continuă adaptare la diverşi factori interni şi externi care adesea obligă postul de radio să devieze
de la conţinuturile şi structurile iniţial aprobate, respectiv, să adapteze programul pe termen
mediu şi lung condiţiilor nou apărute în sfera de interes.
Exemplu :Un post de radio local, care în mod normal difuzează ştiri doar la fiecare oră fixă şi la
jumătăţile de oră, spaţiile dintre ele fiind acoperite exclusiv cu muzică, îşi va întrerupe, fără nici
un dubiu, în repetate rânduri, programul, în cazul prăbuşirii unui avion undeva în raza geografică
de interes a audienţei, pentru a relata despre acea catastrofă.
În sens negativ, acest lucru înseamnă o prea mare variaţie a unor parametri, care poate
avea urmări negative asupra imaginii postului şi poate duce la o scădere a cotei de audienţă. În
principial, se face o distincţie între modificările din mediul de interes general, cele din mediul
concurenţial şi din mediul intern.
Factorii prezentaţi reprezintă o selecţie a influenţelor posibile.
Un program de radio de bună calitate suferă, în plus, unele modificări în timp, dinnevoia
de a se adapta mai bine diverselor stări de spirit şi aşteptări ale ascultătorilor lui.
Anotimpurile-primăvara-vara-toamna-iarna-celelalte tipuri de "anotimpuri" (Crăciunul,
Carnavalul, Paştele etc.).
Exemplu:
Starea de spirit a unui ascultător la ora 6.00 pe data de 4 ianuarie este cu totul alta decât
pe data de 20 iunie.
Pe 4.1. la acea oră este încă întuneric, pe data de 20.6. soarele a răsărit deja.
Zilele săptămânii
-luni-joi
–vineri
-sâmbătă-
"celelalte tipuri de zile" (zilele de sărbătoare, începutul vacanţei de vară, începutul şcolii etc.).
Exemplu:
Un elev se află în ultima zi a anului şcolar, înaintea începerii vacanţei de vară, într-o cu
totul altă stare de spirit decât în prima zi de şcoală de după vacanţa mare.
Un muncitor se află într-o zi de luni la ora 13.00 într-o cu totul altă dispoziţie sufletească
decât vinerea la aceeaşi oră. Pentru că luni mai are în faţă alte 4 zile de lucru care îl despart de
următorul week-end. Vinerea, în schimb, sfârşitul de săptămână bate la uşă.
* Segmentele zilei
-dimineaţa (Segmentul 1)
-prima jumătate a zilei (Segmentul II)
-după-amiaza (Segmentul III)
-seara (Segmentul IV)
-noaptea (Segmentul V).
Formatul unui post de radio suferă mai multe modificări de-a lungul zilei. Pe parcursul primului
segment, postul de radio trebuie să îndeplinească funcţia de "înviorare". În cel de-al doilea
segment, va exercita mai mult rolul unui "mediu agreabil", al unui "tovarăş de companie" la locul
de muncă sau acasă etc.
  * Ora
Comportamentul unui ascultător într-o perioadă de timp comparabilă, de pildă, de
luni până vineri între orele 6.00 şi 9.00, poate fi apreciat ca fiind relativ egal. Acest lucru
depinde, printre altele, de stilul de viaţă şi de programul zilnic (începutul zilei de muncă,
începutul cursurilor şcolare etc.).
Totuşi, pentru a nu oferi ascultătorilor în fiecare zi aceeaşi înşiruire de elemente de
program, multe posturi de radio îşi propun o alternanţă a programelor de la o zi la alta, respectiv,
de la o săptămână la alta.
Cu alte cuvinte, pentru intervalul dintre 6.00 şi 7.00, de luni până vineri, programele nu
vor fi alcătuite conform unui singur desfăşurător, ci în funcţie de două sau chiar mai multe.,
Exceptate de la o atare variaţie vor fi doar aşa-numitele "elemente de bază" (ştirile,
informaţiile rutiere, ştirile bursiere etc.), în schimb, vor suporta o rotaţie categoriile muzicale şi
elementele de divertisment.