B.

MUTISMUL PSIHOGEN - ELECTIV SAU VOLUNTAR

Definiţie
În literatura de specialitate este descris un mutism acut (după momente de
groază sau panică, şocuri emotive sau traumatisme fizice etc.) şi unul cronic,
general sau
electiv, faţă de anumite persoane (cadre didactice, străini etc.). A fost
considerat o
tulburare “psihogenă” de vorbire, adică o nevroză “pur funcţională”, trecându-se
peste
faptul că nevroza apare pe un organ, aparat sau sistem care au compensat un deficit
funcţional - consecutive unei leziuni sau după o suprasolicitare, afectând funcţia,
în
anumite condiţii, ca o leziune.
Mutismul electiv este o reacţie nevrotică pasivă, de apărare, care se manifestă
printr-o blocare a vorbirii în condiţii de stress afectiv. Deci, este considerat ca
o tulburare
“psihogenă” de vorbire.
Sinonimii : mutism psihogen, mutism isteric.
Forme clinice
Mutismul de situaţie - copilul refuză să vorbească în anumite situaţii.
Mutismul de persoane - copilul refuză să vorbească cu anumite persoane, deşi
vorbeşte cu părinţii şi cu prietenii.
1.
2.

Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se stabileşte faţă de :
28 - surditate, în care absenţa limbajului este determinată de deficienţele de auz;
29 - alalie, în care tulburarea este congenitală, are caracter permanent, iar
comportamentul
verbal nu se modifică în raport cu ambianţa;
30 - autismul, în care comportamentul este inadecvat şi lipsesc raporturile
31
32
Simptomatologie
Mutismul electiv se manifestă la copiii ce au în antecedente factori care au
determinat formarea unei structuri neuro-psihice labile şi slabe : boli somatice
cronice,
răsfăţ, supraprotecţie, atitudine dezaprobatoare, jignitoare, atitudine inegală în
familie şi
şcoală, sărăcie verbală evidentă, deficultăţi de contact verbal. Mutismul electiv
manifestă în
perioada terapeutică momente de ameliorare, de stagnare, de regresie în funcţie de
situaţiile
exterioare şi factori iritativi.
Când mutismul electiv apare la o vârstă mică şi se prelungeşte poate constitui o
barieră în calea evoluţiei psihice, mai ales în direcţia adaptării la situaţii noi
de mediu,
afectivităţii şi a însuşirii limbii.
Dacă se creează condiţiile necesare, mutismul electiv este reversibil.

Terapie

34
35
36
37

1.Obiective terapeurice
33 - Asanarea conflictelor şi a stărilor de încordare nervoasă.
- Crearea unui climat relaxant.
- Crearea condiţiilor stimulative pentru vorbire.
- Formarea încrederii în forţele proprii.
- Întărirea rezistenţei fizice şi psihice.
38
39

2.Principii generale de organizare terapeutică

- Îndepărtarea copilului de mediul traumatizant (şcoală, grădiniţă).
- Contact psihic pozitiv cu copilul.
128
40
41
42
43
44
45
46
47

- Captarea încrederii depline a membrilor familiei şi explicarea esenţei mutismului

electiv şi a condiţiilor de agravare şi ameliorare.
- Desfăşurarea activităţii în condiţii relaxante.
- Evitarea discuţiilor sau aluziilor cu privire la vorbirea copilului, în prezenţa
acestuia.
- Evitarea oricăror comparaţii referitoare la performanţele verbale ale altor
copii.
- Schimbarea centrului atenţiei de la vorbire spre alte activităţi.
- Crearea unui cadru stimulativ pentru evoluţia psihică a copilului (desen,
construcţii,
jocuri).
- Adaptarea copilului la toate mediile de vorbire.
- Individualizarea măsurilor terapeutice la posibilităţile copilului şi la ritmul
evoluţiei
sale.
3.Aspectele activităţii terapeutice
48

a) Activitatea în cabinetul logopedic

La începutul terapiei se vor desfăşura activităţi neverbale : desen, construcţii,
sortări etc. Se vor alege activităţile pentru care copilul are interese şi
înclinaţii. Se
creează condiţii de succes pentru restabilirea încrederii în forţele proprii.
Logopedul
manifestă apropiere şi înţelegere faţă de copil, ignorând problemele de vorbire şi
evidenţiază rezultatele reuşite ale diferitelor acţiuni.
Momentul psihologic pentru ieşirea din mutism se poate realiza în cadrul
jocului : “telefonul fără fir”, într-o activitate de numărat dacă copilul numără
mai bine
decât ceilalţi copii, i se adresează o întrebare şoptită la ureche şi copilul poate
răspunde fără
să-şi dea seama că vorbeşte. În cazul manifestării verbale a copilului este indicat
să nu fie
remarcată în nici un fel, continuându-se în mod obişnuit activitatea.
Pe parcursul terapiei se vor crea noi situaţii stimulative pentru copil,
antrenându-l treptat spre activităţi de vorbire. Reuşita copilului trebuie dirijată
cu mult tact
şi prudenţă pentru a evita recidivele care pot agrava mutismul.
49

50

b) Readaptarea copilului la grupul de copii

Este indicat ca la începutul activităţii logopedice, copilul cu mutism electiv să
fie
introdus într-un grup format din copii cu dificultăţi mai grave şi evidente de
vorbire. Grupul
oferă cadrul desfăşurării unor activităţi nonverbale, dar în care copilul se poate
manifesta
spontan prin limbaj.
După obţinerea acceptului copilului de a participa la terapie, i se poate
încredinţa conducerea unor jocuri sau comanda unor exerciţii de gimnastică. În
cadrul
grupului se pot recita poezii, se pot face dramatizări în care copilul cu mutism
electiv să
interpreteze roluri potrivite cu posibilităţile sale verbale.

c) Antrenarea familiei în terapie

51
Familia este un element esenţial şi dificil al rezolvării problemei mutismului.
Logopedul va explica în ce constă esenţa tulburării şi a manifestărilor sale ca şi
a
condiţiilor de eliminare sau de agravare
Familia va fi antrenată pentru :
52
- Călirea organismului copilului prin activităţi în aer liber.
129
53
- Restabilirea echilibrului şi încrederii copilului prin evitarea oricăror
observaţii
descurajatoare.
54
- Evitarea oricăror discuţii legate de vorbirea copilului.
55 - Încurajarea preocupărilor excesive legate de starea copilului.
56
- Crearea unui climat de linişte şi armonie.
În concluzie, pe tot parcursul terapiei se va urmări
eliminarea factorilor care au determinat mutismul şi faţă de
care s-a fixat reacţia nevrotică prin acordarea unui ajutor
psiho-pedagogic susţinut pentru a înlătura un eventual
handicap intelectual şi insucces şcolar. De asemenea, se va
urmări şi echilibrarea neuro-fiziologică printr-un trament
medicamentos adecvat.