Sunteți pe pagina 1din 255

DON JUAN MANUEL

ZENIT

contele
Editura UNIVERS lucanor
EDITURA
UNI VERS
BUCURESTI — 1970
DON JU AN MANUEL - P IC T A T DE BERNABfi
DE MO DENA - SEC. XIV
don Juan
MANUEL ZENI T

Cartea de pilde
a contelui Lucanor
$i a lui Patronio
TRADUCEiRE, PREFA TA SI NOTE DE
O A N A BU SUIOCEANU
NOTA a supra e d it ie i

Am folosit p en tru trad u c erea de fata te x tu l publicat de


T. J. Sanchez C anton (1920) in colecfia C alleja, despre care se
sp u n e in p re fa ta volum ului ca „este lipsit de orice a p a ra t critic
$i de p rete n tii in privin^a exactitatii paleografice", adoptind ca
baza te x tu l lu i K nust. N -am dispus din pacate de nici un a din
edi^iile b u n e m entionate in nota prefetei, astfel incit inform a-
tiile p riv ito are la text au ram as evident incom plete.
A m in cercat totusi, p o rn in d de la succintele note din ed itia
folosita, sa fac un scu rt istoric al n a ra tiu n ilo r lui don Ju a n
M anuel, indicind, acolo unde a fost posibil, sursa originala, ca
§i d eriv a tiv e ei in lite ra tu ra europeana. Si, m ai cu seam a, am
c a u ta t sa identific pove^tile care au circu lat $i in ta ra noastra,
in d icin d pe scurt calea pe care au p a tru n s ?i rasp in d ire a lor,
p en tru a su blinia ca, de$i avind o lite ra tu ra m ai tin a ra cu citeva
veacuri decit aceea a alto r ta ri, R om ania n u a ram as strain a de
un ele idei in tra te in p atrim o n iu l cu ltu ral european. Este v o rb a de o
sim pla ten tativ a, fa ra p rete n tii de e r u d ite sau de inform are ex ­
haustive, ad resata cititorului obisnuit, in in te n tia de a -1 ap ro p ia
de clim atu l cu ltu ral al caR ii de fata, care, in ciuda distanfei in
tim p $i spatiu, n u este strain celui in care s-a form at cu ltu ra
noastra. A m facut-o $i in sp e ra n ta ca cele citeva inform atii adu-
n a te in notele de p rezen tare a r putea fi cindva de folos p e n tru un
ev e n tu a l stu diu com paratist asu p ra clim atului cultural, istoric sau
psihologic in care au circ u lat asem enea povestiri.
In p riv in |a trad u cerii propriu-zise, am c a u ta t sa folosesc lim ba
obi^nuita in pove$tile noastre, evitind insa a tit arhaism ele cit ?i
neologism ele, cu g rija p erm a n en ta de a red a cit m ai fidel te x tu l
original. De aceea, n-am p u tu t evita in to td eau n a inconvenientul
repetitiilor, care la don Ju a n M anuel sin t fo arte frecvente, si nici
pe acela a l fo rm u larilo r neclare, de asem enea num eroase in origi­
nal. P a rte a a Il-a, a I ll- a §i a IV-a, au rid icat d ificultati deosebite
d in p ricin a num eroaselor jocuri de cuvinte, care constituiau ade-
v a ra ta preo cupare a scriitorului. Am ca u tat sa le reproduc, acolo

5
unde lim ba m i-a ingaduit-o, caci altfel m ulte din m axim e a r fi
p a ru t sim ple tautologii. A u ex istat insa doua-trei care se reduceau
exclusiv la asem enea virtu o zitati lingvistice absolut in trad u cti-
bile, m otiv p e n tru care le-am elim inat.
U ltim a p a rte a car^ii, cuprinzind circa 20 de pagini n -a fost
inclusa in volum d ato rita continutului ei doctrinal religios total
lipsit de interes, du p a cum se a ra ta in prefata. N efiind vorba
de o editie stiintifica, criteriu l fu n d am en tal a tit al alcatu irii volu-
m ului cit si al trad u c erii insesi a fost acela de a oferi o lectu ra
cit m ai placuta, care sa contribuie la p o pularizarea num elui unuia
d in tre prim ii prozatori europeni.
Tin sa m ulfum esc aici lui Theodor Enescu p e n tru con trib u tia
sa la elucidarea unor problem e de traducere, in evitabile in tr-u n
asem enea text, precum ?i p e n tru sugestiile stilistice ?i inform a^iile
bibliografice pe care le-am folosit cu recunostinta.

O. B.
CUVlNT INAINTE

C ititorul face cunostinta astazi cu una din cele mai vechi carti
ale prozei spaniole, datatS 1335. A utorul ei, nepotul mai m ultor
m onarhi ilu^tri ai Castiliei, se retrage in m om entele de ragaz
fie in cetatea Salm eron. pe care a cucerit-o de la m auri, fie la
Penafiel, cetatuie care-si in a lta bastioanele sem ete pe un pro-
m ontoriu ab ru p t, in co n ju rat de fluviul Duero. In tre aceste ziduri
robuste, pe care stau necontenit de veghe strajeri, don Ju a n
M anuel astern e pe h irtie indelungatele „sfaturi de ta in a “ d in tre
contele L ucanor si in d ru m a to ru l sau P atronio. Cine sin t cele
doua p erso n aje ? F ara nici o indoiala, don Ju a n M anuel insusi,
sub cele doua aspecte eteroclite care alcatu iau p u tern ica lui p er-
sonalitate. Contele L ucanor este nobilul razboinic, politicianul
ab il $i elastic in concep^iile sale, v in ato r pasionat, seniorul p re-
ocupat de rap o rtu rile cu vasalii si du^m anii, de ap a ra re a si spori-
rea dom eniilor si a renum elui sau. P atronio este c a rtu ra ru l iu bitor
de intelepciune si eruditie, intelectu alu l m oralist autor de opere
didactice, crestinul incercat de rem uscari p e n tru abuzurile savir-
site de razboinic si politician $i> ca atare, obsedat de dorinta
m in tu irii sufletului. De altfel, cele doua fa^ete se im bina n e­
contenit, contele L ucanor m anifestind adesea interese de ordin
p u r in telectu al si m oral, ia r P atronio dovedind, in ciuda rigorii si
a ex e m p la ritatii sfatu rilo r sale, o an u m ita elasticitate n u fo arte
bine ju stificata de argum entele m orale sau doctrinale.
P rin aceasta duplicitate insa, don Ju a n M anuel este in tru
to tu l om ul epocii sale. Doi factori esentiali caracterizeaza epoca,
p u n in d u -si am p ren ta pe d esfasurarea v ie |ii politice si sociale :
lu p ta n ein cetata p en tru izgonirea cotropitorilor m usulm ani, fapt
care im p u n e ex a lta re a crestinism ului d evenit stin d ard al Recon-
-quistei ; te n d in ta de consolidare a m onarhiei p e n tru crearea unui
stat u n ita r si puternic, care sa p u n a capat an arhiei nobililor
feudali, izvor necontenit de lupte politice, abuzuri si irosire a
fortelor.

7
Don Ju a n M anuel se na$te in 1282, d ata la care, dupa o lu p ta
de peste cinci veacuri, spaniolii izbutisera sa elibereze cea mai
m are p arte a peninsulei de sub dom inatia m usulm ana. F ostul ca-
lifa t este im p a rtit acum in regatele independente ale Castiliei si
A ragonului, care se invecineaza la nord cu reg a tu l N avarei si
la vest cu cel al P ortugaliei, de asem enea independente. T ara este
insa d ep arte de a fi lin istita : prezen ta agresiva a m au rilo r in
G ranad a — u ltim u l sta t m usulm an — m entine o p erm a n en ta stare
de alarm a, foarte des tran sfo rm ata in sta re de asediu, $i fiecare
spaniol create de copil cu ideea ca in d a to rire a lui de capetenie este
sa se lu p te cu „necredincio$ii“ : don Ju a n M anuel a cunoscut
botezul focului la doisprezece ani. La aceasta se adauga rivali-
tatile d in tre regate, care au gen erat un p erm an en t zbucium politic,
com plicat de in te rv en tia bisericii autohtone §i a papalitatii. pre-
.sarin d veacul cu episoade singeroase, brutale, echivoce, peste
c-are p lan a im placabilS m in d ria spaniola, la honra, obligatie obse-
danta, norm a de v ia ta §i to todata sursa de dezordine. Nu este
nici. o poveste in cartea de fata, unde honra sa n u a p a ra ca arg u ­
m ent p rin cip al in d eterm in area com portarii. Ca orice nobil spaniol,
don Ju an M anuel este obsedat de ea, poate chiar m ai m u lt decit
altii, avind in vedere v ita ilu stra din care se tragea.
F ern an d o al I ll-le a cel Sfint, care a rea liza t u n irea C astiliei
cu Leonul si a cucerit terito rii im p o rtan te de la m auri, era
unchiul lui. U rm asul sau, Alfonso al X -lea cel Intelept, e ra fratele
ta talu i sau, in fan tele M anuel. El insu§i, casatorit a doua o ara cu
fiica regelui A ragonului, va m uri in a in te de a-$i vedea o fiica
aju n sa regina a Castiliei, alta fiica regina nefericita a P o rtu ­
galiei si nepotul, de asem enea, rege al Castiliei. D escendenta
ilu stra, in teresele ta rii si ale lui personale il fac sa in terv in a
activ in tre b u rile politice ale C astiliei. C urind insa, firea se-
m eata §i v o lu n tara il va im pinge pe don Ju a n M anuel la acte
de ra z v ra tire fata de rege, p e n tru a asculta p ro b ab il de com pli-
catele com andam ente ale honrei. P a rasire a cim pului de lu p ta in
1309 la asediul de la A lgeciras — fa p t care-1 va constringe pe
regele F ern ando al IV -lea la negocieri cu m aurii — n u v a fi
sin g u ru l sau act de rebeliune, chiar cu p re tu l de a crea av an taje
cotropitorilor.
M oartea lui F ernando al IV -lea aduce pe tro n un m inor.
Don Ju a n M anuel in tra $i de d ata aceasta in a re n a lu p telo r
politice, opunindu-se nu m irii celor doi tutori, d a r fa ra succes.
D upa m oartea acestora insa, el se im p u n e cu de la sine p u tere

8
regent, im p reuna cu alti doi nobili, com portindu-se toti tre i ca
ni$te suverani in provinciile lor, eonvocind C orpurile legiuitoare
(las Cortes), judecind, poruncind $i, mai ales, procedlnd la ja fu ri
Si abuzuri. Nu degeaba il adm onesteaza cu asprim e P atro n io la
sfirsitu l uneia din pilde, in d ru m in d u -1 sa-si rascum pere sam a-
volniciile p rin fap te bune. P atro n io o p u tea face, p e n tru ca p rin
gura lui glasuia insusi don Ju a n M anuel. Cind insa pu tern icu l
Diego G arcia din Toledo refuza sa-i recunoasca regenta, ap rig u l
don Ju a n il ucide fara sovaiala. D escendant al atito r m onarhi,
nu ia rta nici o opozitie, p a tru n s fiind de o tru fie tipica p en tru
m arele senior feudal. !n cartea de precepte destin ata fiului sau,
don F ernando, ii spune : ,,nu se afla in S pania om de ran g mai
in alt decit tine, in afa ra de rege“. D ar nici chiar acesta n u va fi
ferit de v iru le n ta honrei nobilului sau supus. Cind Alfonso al
X l-lea incepe lu p ta dirza p en tru a-§i im pune definitiv preroga-
tivele regale, firea lui energica ?i a u to rita ra se ciocneste de firea
tot a tit de energica si a u to rita ra a lui don Ju a n M anuel. P en tru
a a p la n a conflictul, regele p rom ite sa se casatoreasca cu fiica
acestuia, d ar in u ltim ul m om ent isi schim ba gindul. preferind-o
Pe in fan ta P ortugaliei. R eactia lui don J u a n M anuel, care-si vede
honra calcata in picioare, este a tit de violenta, incit va declansa
un ad e v arat razboi im potriva propriei lui la ri, recurgind la ajuto-
ru l reg atelo r riv ale si chiar la acela al regelui m aur. In frin t in
cele din u rm a si asediat in cetatea lui de la Penafiel, v a fi obligat
sa se supuna, dupa an i de lupte singeroase. In to t acest timp,
nefericita dona Constanza, fiica lui, va fi tin u ta prizoniera in-
tr-u n tu rn , de unde va iesi p e n tru a contracta casatoria cu regele
P ortugaliei, P edro I, ram as celebru in istorie p e n tru in fla cara ta
lui leg atu ra de dragoste cu Ines de Castro. In loc sa fie regina,
fiica lui don M anuel a fost de fap t un sim plu pion, evoluind
p rin tre regi si regine adevarate, tu rn u ri si cavaleri, pe ta b la de
sah unde-si disputau p artid a p ro p riu l ei ta ta si m onarhii. Episo-
dul este in te resa n t nu num ai sub aspectul lui biografic si istorie,
ci si sub cel literar. El ofera o e x p lic a te ciudatei absente a figu-
rilo r fem inine din in treag a opera a lui don Ju a n M anuel (iar
cind a p a r totusi, au un rol cu totul precar). Razboinicul, politi-
cianul si c a rtu ra ru l n-a gasit loc in sufletul sau p e n tru inclinatiile
sentim entale. Fem eia rep rezin ta p en tru el un elem ent de ordin
pu r practic, un pion necesar in combinat;iile din p artid a vietii,
care sa inlesneasca m iscarile im portante, ram in in d insa cu totul
supus si in um bra. Cind e util, treb u ie f o lo s it; cind incurca,

9
treb u ie s a c r if ic a t; d ar rolul lui este intotdeauna pasiv. Asa se
explica p ro b abil in d iferen ta lite ra ra a lui don Ju a n M anuel p en tru
acest personaj, $i nu p rin com plicatele com plexe freud ien e la
care au ap elat unii istorici literari.
Anii de rev o lta vor fi rascu m p arati de don Ju an M anuel p rin
num eroase h artu ieli cu m aurii la h o ta ru l d in tre M urcia $i G ra­
nada. $i mai apoi p rin p articip a re a lui in calitate de conducator
de o§ti la lu p ta de la Salado. C elebra in toata Europa, 51 bucu-
rindu-se de sp rijin u l tu tu ro r ta rilo r cre§tine d im p reju r, lu p ta
a d u ra t p a tru ani, incheindu-se victorios in 1344 cu cucerirea
T arifei, fiind ultim a ac^iune im p o rtan ta a Reconquistei, care nu
va m ai fi re lu a ta decit peste un secol $i jum atate.
Obosit, d ar cu sufletul im pacat, don Ju a n M anuel se retrag e
in cetatea lui de la Penafiel, izolindu-se adesea p rin tre v rafu rile
de m anuscrise de la m inastirea dom inicana, ctitoria lui, p en tru a
incheia cartea de in v a tatu ri dedicata fiului sau. A vea $aizeci
?i doi de ani, tra sa tu ri regulate §i nobile, n ea lte ra te de fu rtu -
nile vietii, nasul drept, fru n te a in a lta si ochi m igdalati, musta^a
cu v irfu rile coborite spre b a rb a seurta. ia r p a ru l p ie p tan a t lins
pina pe um eri. Asa ap are in p o rtre tu l facut de B ernabo de
Modena, p a s tra t in catedrala din M urcia. N ascut in ora$ul Esca-
lona in 1282, a m u rit la $aizeci si sase de ani, in 1348, fiind in-
m o rm in tat la ctitoria lui de la Penafiel. A fost n u num ai un
razboinic dirz §i un politician au to ritar, ci §i un m are feudal.
Mo$tenise de la ta ta l sau un patrim o n iu la tifu n d ia r a tit de
intins, incit ..putea calatori din reg atu l N avarei p in a in cel al
G ranadei — deci din n ordul p in a in sudul Spaniei estice — gasind
pretu tin d en i adapost sigur, la sfirsitul fiecarei zile, in tr-o cetate
sau re^edinta afla ta in hotarele lu i“ b
D ar don Ju a n M anuel n u este om ul epocii sale doar p rin
firea lui m in d ra si razboinica, p rin activitatea politica ?i m ilitara.
In ciuda fra m in ta rilo r in te rn e $i externe, a b ru ta lita tii generate
de conditiile de p erm a n en ta suspiciune, alarm a $i p rim ejdii, gustul
p en tru cunoa$tere ?i frum os devine tot mai pro n u n tat. Evident,
in p rim u l rin d la cei care au posibilitatea sa .?i-l cultive, dispu-
n ind de o v ia ta in d estu lata §i de m om ente de ragaz, de accesul
la lum ea livresca $i de cunoasterea lim bilor in care circula lite-

1 R. M e n en d ez P id a l, H isto ria g en era l d e las lite ra tu r a s h ispanicas,


vol. I, B a rc e lo n a , E d. B a rn a , 1949, p. 459.

10
ra tu ra : latina, araba, eventual greaca yi ebraica. Don Ju an M a­
nuel poseda in cel 'mai inalt grad acest gust, de altfel moytenit
din fam ilie, unde a av u t un ilu stru predecesor in persoana unchiu-
lui sau, regele Alfonso al X -lea cel Intelept. P orecla acestuia se
d ato ra exclusiv vastei yi valoroasei lui opere culturale, caci in
p riv in ta politicii si a guvernarii s-a dovedit cu totul nechibzuit,
lasind la m oartea sa o situatie p rec ara sub toate aspectele. Daca
pina la el singura m an ifestare lite ra ra de am ploare in lim ba
spaniola fusesera poem ele eroice, exem plul lui a generalizat in-
locuirea lim bii la tin e cu cea castiliana, yi a deschis calea unor
creatii originale in cele mai v a ria te genuri. P e linga lu c ra ri de
mai m ica am ploare, ca acelea despre astronom ie, sim bolistica
p ietrelo r pretioase, yah yi alte. jocuri, regele Alfonso a lasat doua
opere de m are insem n atate : una istorica, Cronica general, si
una ju rid ica, Las Partidas. S-a spus ch iar ca in secolele X III—
X IV au ex ista t p a tru lu c ru ri capitale : a rh ite c tu ra gotica. Sum m a
sfintului Toma, D ivina Com m edia yi Las Partidas a lui Alfonso
cel Intelept.
E xem plul acestuia p are sa fi constituit un real stim u len t
p en tru nep o tul sau, don Ju a n M anuel, care moyteneyte a tit dra-
gostea fata de cultura, cit ?i te n d in ta enciclopedica a regelui car-
tu rar. D ebuteaza cu un rezum at al volum inoasei Cronici gene­
rate, in titu la t Cronica A breviada (Cronica prescu rtata, 1320 ?),
insa in anii care urm eaza. in clin atia il p o arta catre preocupari
diferite de acelea ale ilu stru lu i sau predecesor, orien tin d u -se
h o tarit catre proza n a ra tiv a cu p ro n u n tat caracter didactic,
A ceasta u ltim a tra sa tu ra nu era noua in epoca lu i don Ju an
M anuel. D ato rita ?colii de trad u c ato ri de la Toledo, influenza
orien tals, in filtra ta de-a lungul veacu rilo r de convietuire cu arabii,
p a tru n d e ?i in literatu ra . R ezultatul este ap a ritia genului lite ra r
al apologului — povestire cu inten tii m orale p rez en ta te alegoric —
la origine de provenienta indiana. Culegerile de asem enea po-
vestiri p arcu rg itin erarii incredibil de am ple, care due din India
in China, Tibet, M ongolia $i Rusia, sau din In d ia in Persia, Siria,
Bizant p in a in peninsula balcanica, in sfirsit, din In d ia in P ersia
$i A rab ia p in a in Spania. Calila ?i Dim na, v ersiune spaniola a
vechii carti de origine in d ian a Panciatantra, precum $i Varlaam
yi Ioasaf, v ersiune creytina a legendei lui B uddha (care a circulat
?i la noi) vor fi citite ?i apreciate de don Ju a n M anuel, ca yi
fabulele esopice, furnizindu -i m odele de in sp ira tie a tit p en tru
cartea de fata cit yi p en tru alte lucrari.

U
Un om cu o fire asp ra si activa ca aceea a lui don Ju a n
M anuel n u scrie ca sa se am uze, §i nici din sim pla d electare
cu ltu rala. Se a.^terne la lu c ru cu in te n tia de a im parta$i celor
,,fara m ulta in v a tatu ra " cele m ai v aria te cuno$tinte dobindite
de el in tim p u l vietii, strad u in d u -se sa le com unice in tr-u n stil
cit m ai concis $i m ai clar ; „in sfir$it, am scris to ate car^ile in
g raiu l spaniol, ia r aceasta este o neindoielnica dovada ca le-am
intocm it p en tru m ireni fa ra m ulta §tiinta de carte", se spune in
prologul la Contele Lucanor. O pera lui este in su fletita de acela$i
sp irit ce caracterizeaza $i tra ta tu l C onvivio al contem poranului
sau, D ante A lighieri. Cu aceeasi preocupare ca $i acesta de a nu-si
vedea opera rastalm acita, p ie rd u ta sau alterata, depune cu grija
m anuscrisele la m inastirea din Peiiafiel, m entionind existenfa
lor in p rec u v in tarile cartilo r sale, p e n tru o cit m ai fidela infor-
m are a cititorilor. Din pacate, tim p u l s-a dovedit m ai ta re decit
vointa lui. M anuscrisele originale s-au pierdut, ia r copiile din
veacul ai X lV -lea n u sint in to td eau n a com plete, §i p e n tru citeva
din lu crari se cunosc doar titlu rile. Vom indica la sfir$itul pre-
fetei lista lu c ra rilo r lui don Ju a n M anuel $i a respectivelor m anu-
scrise ?i ed itii m ai im portante.
P rin cip alele lui opere sint scrise in tr-u n gen nou pe atunci
in lite ra tu ra spaniola, fabliella. T erm enul a disp aru t astSzi, d ar
el desem na o n a ra tiu n e de tip rom anesc, care, in ciuda unui nucleu
n a ra tiv ce im punea prezent;a an u m ito r personaje de-a lungul in-
tregii carti, n u poate fi socotita inca rom an, fiin d insa o pre-
cursoare a acestuia. D eocam data, n a ra tiu n ea $i personajele servesc
do ar d rep t cadru, in care se insereaza pilde, povestiri §i inva^aturi
pe care au to ru l tin e sa le im parta^easca in scopuri didactice si
m oralizatoare. Din punct de vedere artistic, este oricum un pas
in ain te fata de lite ra tu ra docta anterioara, stric t d octrin ala §i
preceptista si ca a ta re de o lectu ra m ai placuta. In acest sens,
strad a n ia lui don Ju a n M anuel este con$tienta de scopul ei,
dupa cum reiese ch iar din cuvintele sale : „Am alca tu it cartea
aceasta din cele m ai p otrivite cuvinte, ia r in tre cuvinte am strecu-
ra t unele p ilde care sa poata fi de folos celor ce le -a r auzi. Si
am facut aceasta asa cum fac doctorii care, cind vor sa pregateasca
vreo doctorie b u n a p en tru ficat, din p ricina ca ficatulu i ii cad
bine p rin fire a lu i lu c ru rile dulci, am esteca in acea doctorie cu
care vor sa lecuiasca ficatul, zahar, miere, sau ceva dulce ; si
d ato rita poftei de dulce, ficatul trag e catre el, o data cu dulceata,

12
?i doctoria care treb u ie sa vindece." 1 A sem enea m a rtu rii n u sint
ra re la scriitorii veacurilor de inceput ale o ricaro r literatu ri,
care, daca a r fi vreodata culese la un loc, a r putea constitui un
int.eresant ju rn a l intim a l.g e n u rilo r lite ra re si chiar al lite ra tu rii
tnse.?i.
P re te x tu l fabliellei din p rim a opera a lui don Ju a n M anuel,
Libro del Caballero y el Escudero (C artea C avalerului §i S cutieru-
lui, 1326), este constituit de calatoria unui scutier care se duce
la a d u n a rea C orpurilor legiuitoare $i in tiln este in d rum ul sau un
b atrin cav aler re tra s in sihastrie. C onversatia inceputa, va continua
dupa in to arcerea scutierului de la adunare, si, captivat de eru -
di^ia b atrin u lu i care, pe linga invatam intele legate de cavalerism
ii dezvaluie ta in ele cerului §i pam intului, ale om ului $i ale faptu-
rilo r cere^ti, scutierul va raroine linga b atrin u l sau dascal pina la
m oartea acestuia.
Nu se poate vorbi inca de aialog : in ciuda aparen telo r,
acesta este un procedeu mai ab stra ct decit v o rb irea indirecta,
?i ca atare, iv irea lui in n a ra tiu n e este m ai tard iv a. P rin v o rb irea
indirecta, adica prin re la ta re a spuselor unui personaj. au to ru l
continua sa vorbeasca el insu?i, fiind scutit de efo rtu l tran sp u n e rii
sale pe p lan ab stra ct intr-o alta individualitate. P rezen ta celor
doua p erso n aje — dascal si discipol — se im pune ca o necesitate
p en tru a da o form a mai pu tin arid a ex p u n erii declansate de
in treb are. M odelul procedeului ca $i subiectul insusi din Cartea
C avalerului i-a fost fu rn iz at lui don Ju a n M anuel de o opera
a eru d itu lu i Catalan R aim undo Lulio (Ram on Lull), nu cu m ult
an terio ara, a carei im itare o m artu riseste au to ru l insusi.
0 fabliella m ai evoluata, deci m ai bogata in elem ente n arativ e
este lu c ra re a urm atoare, Libro de los Estados, (C artea S tarilor,
1327— 1332). fzvorul acesteia este o carte foarte rasp in d ita in
Evul mediu, V arlaam ?i Ieasaf, sursa de in sp ira tie p en tru m ulti
scriitori din epoca, ecourile ei prelungindu-se p in a la Lope de
Vega si Calderon. Ca si in lu c ra re a anterioara, scopul n ara tiu n ii
este acela de a oferi un p re te x t p e n tru „dialogul“ d in tre discipol
Si dascal (de fa p t un monolog in tre ru p t al ac'estuia din urm a).
Aici insa gasim doi preceptori : unui pagin si a ltu l crestin. Dupa
ce p rim u l isi epuizeaza eru di(ia si inlelepciunea fa ra a p u tea sa-
tisface to ate in tre b a rile discipolului, in te rv in e dascalul crestin

1 D in p r e c u v ln ta r e a la C o n ic le L u ca n o r.

13
care, spre gloria religiei sale, va dezlega cele m ai com plicate
taine ale firii si existentei. C artea se adreseaza de fapt clericilor
aflati pe diversele trep te ale sacerdotiului — dupa cum o suge-
reaza si titlu l — continind ca atare un m are balast doctrinal care
si-a p ierd u t de m ult interesul. E xista insa in ea elem ente auto-
biografice care invioreaza ici si colo tonalitatea m onoton a a di-
sertatiei. C elelalte lucrari, Libro de la Caza (Carte de V lnatoare),
Libro de los Castigos o infinido (Carte de in v a ta lu ri sau neinche-
iata), Libro de las A rm as (C artea Arm elor), etc. n u m ai prezinta
astazi decit un interes strict docum entar, ca izvor de date biogra-
fice si de m form atii despre v ia ta din acele tim p u ri indep artate.
Daca lite ra tu ra incepuse prin ex a lta re a eroului razboinic,
evoluind apoi catre cultul ^tiintei enciclopedice, pasul im ediat
u rm ato r este nevoia de a im partasi, oricui v rea sa asculte, lum i-
nile acestei stiinte. T rei m om ente. trei num e : P oem ul Cidului,
Alfonso al X-lea, don Ju a n M anuel.
R azboaiele incep sa lase ragazuri. A narhia determ in a nece-
sitatea rigoarei. M in aria rebela cheam a constringerea disciplinei.
V iolenta gaseste un antidot in frica. ■Egoism ul suscita ideea de
generozitate, tira n ia na§te nevoia de toleranta. Cu alte cuvinte,
eroul m aret ?i d u r al poem elor devine om, coboara de pe piedes-
talu l m itului in v ia ta de to ate zilele, m ultum indu-se cu virtu^i ?i
izbinzi m ai m arunte. A cesta este m om entul literatu rii didactice,
cind cap itan ul devine preceptor, ia r soldatul. discipol. D upa ex a l­
tarea eroism ului $i a d u ritatii. pledoaria v irtu tilo r um ane se
im pune de la sine, p rin tr-o etern a lege a contrariilor, satisfacind
ten d in ta necontenita a om enirii ca tre echilibru. realizat p rin al-
tern an te.
E vident, in aceasta epoca v irtu tile sint puse sub egida cres-
tinism ului, desi se recurge in p ropagarea lor la stim ulen te m ult
m ai vechi decit acesta, §i de provenienta foarte p rofana : team a
Si speranfa. P ildele de fata treb u ie sa serveasca d rep t corectiv
com portarii sub im boldul pedepsei si a recom pensei um an e $i
divine. la ta p en tru ce, toate pildele se te rm in i in v ariab il cu
form ula : ,.Si asa a facut, $i a fost spre binele lu i“. Nu este o lipsa
de im aginatie sau de m aiestrie artistica, ci un procedeu didactic
tipic m edieval — rep e tarea pina la saturatie, pina la crearea unui
stereotip m ental.
Cartea de pilde a contelui Lucanor §i a lui Patronio este
alcatu ita din cinci parti, care insa in p riv in ta continutului se
pot reduce la trei : in prim a si cea mai extinsa, glasuie$te

14
don Ju a n M anuel-prozatorul, delectindu-se cu re la ta re a a cincizeci
Si u n a de istorioare, urm ate de consideratii etice si o m orala in
versuri ; in cea de a doua — alcatu ita din p ra tile II, III si IV —
glasuie.'jte m oralistul. p rin tr-o in siru ire de m axim e $i cugetari ;
in cea de a tre ia — a cincea din carte — glasuieste apologetul
cre$tin, ex p u n in d in tr-u n stil destul de anost un continut teologic
doctrinal, cu totul lipsit de interes, m otiv p e n tru care s-a re n u n ta t
la ea in v o h n n u l de fata. D ialogul d in tre contele Lucanor si P a-
tronio este un sim plu p retext, p e n tru a introduce p rin in tre b area
contelui p d d a ce ilustreaza rasp u n su l lui P atronio, in tre g it de
in d em n u rile m orale ale acestuia.
Don Ju a n M anuel a avut p a rte oarecum de aceeasi so arta ca
Si alti scriitori mai m ult sau mai p u tin contem porani cu el ;
d in tr-o opera bogata in eru d itie si idei elevate, a ram as in p a-
trim o n iu l lite ra tu rii vii, d ato rita celei m ai sim ple, mai modeste,
si ca ? ta re m ai um ane lu crari : p rin istorioarele povestite de
P atronio, asa cum Boccaccio a ram as prin nuvelele sale viguroase,
sau P e tra rc a p rin delicatele poezii dedicate Laurei. T ratatele si
disertatiile savante, care u rm au sa aduca glorie autorilor, au
ram as de m ult litera m oarta in v asta arh iv a a istoriei literare.
P recedind in tim p pe ilu strii povestitori ai epocii. Boccaccio si
C haucer, don Ju a n M anuel ,.creeaza povestirea m oderna, secu-
larizind-o ?i um anizind-o, adica form ind o tra d itie politico-sociala
cu tem atica nereligioasa ?i inlocuind anim alele din fabulele lui
Esop $i din Calila, cu oam eni" ■. In lite ra tu ra spaniola a vrem ii,
a rta de p ro zator a . lui don Ju a n M anuel va ram in e de altfel
neegalata p ina in secolul urm ato r, de?i a fost im itata de diver.?i
autori.
P ovestirile au fost scrise in tre 1328 si 1332, deci cind au to ru l
avea in ju r de patruzeci ^.i cinci de ani, v irsta la care ci^tigase
m atu ritate de gindire §i exp erien ta bogat&. la ta p en tru ce,
pildele istorisite de P atronio sint o ad e v arata oglinda a obiceiuri-
lor, in clin atiilo r §i m en talitatii tim pului. F astu l introdus la curte
de catre Alfonso al X -lea si devenit apoi risip a si lu x u rie in sp ira
m ulte din adm onestarile lui P atronio, ca si actele de violenta
din ce in ce m ai num eroase. In cu ltu ra gen erala era o sursa per-
m anenta de superstitii si practici oculte, atin g in d chiar si p atu rile

* A n g el V a lb u e n a P ra t, H is to ria de la l i t e r a tu r a e sp a n o la . Vol. I.
B a rc e lo n a , Ed. G u sta v o G ili, 1S53, p. 177.
cele mai ridicate, care se la sau seduse de prezicerile astrologiior
§i augurilor, ori de him erele alchim i$tilor, fa p t ironizat de don
Ju an M anuel. P atim a b au tu rii si a ospetelor devenise a tit de su-
p arato are in cit a facut obiectul unor rep e tate dispozitii restrictive.
CJneltirile §i trad a rile, abuzurile ?i ja fu l sint in p lin a fioare in
aceasta epoca fram in tata, cu atm osfera tipica an a rh iei feudale,
in ciuda regulilor de onoare §i cinste stabilite de ordinele cava-
lere§ti. In m om entele de ragaz, sportul p referat este vin ato area
cu soimi, sau in trecerile de orice fel, provocarea el desafio,
pornite din joaca, d ar com plicate de in te rv en tia am bi^iei ?i a
nelipsitei honr'a, term m in d u -se foarte des in tr-u n mod singercs,
dupa cum vom vedea in pildele de fata.
Daca in secolele an terio are spiritele fusesera dom inate de
ideea creating a re n u n ta rii la b u n u rile terestre, a considerarii
vietii d rep t o vale a plingerii, p relu d iu al adev aratei existente
ce incepea dupa m oarte, se afirm a tre p ta t o ad e v arata frenezie
de viata, trad u sa p rin d o rin ta de acum ulare, de placeri duse
pina la exces, de faim a ?i b unastare. E ste secolul in care m oartea
incepe sa fie rep rezen tata sub im aginea unui dans m acabru, sim -
bolizind groaza despartirii de viata. O m ul v rea sa traiasca, ?i sa
traiasca bine. De aceea, contele L ucanor il in tre ab a de fiecare
d ata pe P atronio „ce treb u ie sa faca p en tru a fi spre folosul lu i“,
p en tru a gasi solutia cea m ai avantajoasa. Cind si cind insa,
groaza m ortii strecoara o lic arire livida, care scoate in lum ina
in calcarea com andam entelor divine. De aceea P atronio i§i im bina
sfatu rile p ractice cu ind em n u ri pioase, elaborind o conceptie de
viata destul de elastica, p e n tru a im paca om ul si religia, tru p u l
si sufletul, v ia ta si m oartea.
P ovestirile lui don Ju a n M anuel sint in sp ira te de surse v a­
riate, de la apologurile orientale care circulau in S pania in cu-
legeri ca Sendebar, V arlaam ji Ioasaf, Calila §i Dim na, din fabulele
lui Esop §i F edru, din culegeri m edievale ca Gesta rom anorum
si Disciplina clericalis, sau lite ra tu ra religioasa a m iracolelor
si a cultului m arian, si din faptele de cronica ale vrem ii. Dar.
in ciuda d iv ersitatii surselor, ele reflec ts rea lita tea spaniola d a-
to rita ap o rtu lui original al au to ru lu i lor. Cu toate ac estea ,. citito-
ru l ro m an v a avea surpriza sa intilneasca povestiri cunoscute, c a d
m odelele din care provin au circu lat $i in ta ra n o astra p rin in te r-
m ediul B izantului si al ta rilo r din sudul D unarii, p atru n zin d
ch iar in vecliile carti p opulare rom anesti, dupa cum vom a ra ta
la povestirile respective.

16
Lum ea !ui don Ju a n M anuel este populata de cele m ai v ariate
tip u ri : m onarhi si cavaleri, negutatori §i ta ra n i, in v a ta ti si calu-
gari. hoti si cucernice, pagini si crestini. Este o lum e p lin a de
viata. care releva in scurtele episoade istorisite o tra sa tu ra speci­
fics nuvelei si va m erge accentuindu-se de-a lungul secolelor.
pina la a deveni dom inanta in m a jo ritatea creatiilo r m oderne ale
genului : dim ensiunea psihologica a personajelor. R eactiile lor
se bizuie pe tra iri lau n trice rezu ltate din im p letirea sentim entelor
cu im p u lsu rile instinctive si cu ideile epocii despre v irtu file um ane.
De aceea p ersonajele pot p a re a uneori naive, d ar niciodata sche-
m atice. Don Ju an M anuel apeleaza la coordonate psihologice sim ­
ple, care-si pastreaza insa tocm ai de aceea in tre ag a valab ilitate.
Daca ne gindim de pilda la u n eltirile cucernicei fatarn ice din
pilda a p atm zeci si doua, vom intelege ca aceasta schem a func-
tioneaza si astazi perfect, si ca in cele sase veacuri care au trecu t
n-am in v a tat nim ic nou : p erfidia isi pastreaza in ta cta p u te re a
m alefica asu p ra sufletului, ca si lingusirea, team a sau lacom ia,
P ro life ra re a genului in to ate aceste veacuri a p u tu t doar sa im -
bogateasca p atrim oniul investigatiilor psihologice cu noi aspecte,
fara a a lte ra insa cu nim ic constatarile pe care le gasim la obirsia
nuvelei. Caci, nu incape indoiala, ne aflam in fata prim u lu i do­
cum ent sem nat al acestui gen in lite ra tu ra occidentala. Decamero-
riul lui Boccaccio a fost com pus in tre 1350—1355. Povestirile din
C a nterbury ale lui C haucer dateaza din 1387, ia r N uvelele lui
Sacchetti, de la sfirsitu l aceluiasi veac.
A utorii care au an a liz at aceasta opera a lui don Ju a n M anuel
a u su b lin iat cu totii d rep t tra sa tu ra esentiala a stilului si a artei
sale de povestitor concizia si sobrietatea expunerii. Evident, p o tri-
vit criteriilo r literare de astazi, am gasi in u tile unele rep e tari sau
cu v in te de legatura. D ar n u treb u ie sa uitam ca ex p rim area
are intotdeauna, in fazele ei incipiente, o te n d in ta spre p ro lix itate.
Concizia se dobindeste p rin exerci^iu si, sub acest aspect, Contele
Lucanor rep rezin ta incontestabil o tre a p ta superioara n u num ai
in opera lu: don Ju a n M anuel, ci si in lite ra tu ra epocii. La
aceasta se adauga fap tu l ca au to ru l n u foloseste nici u n u l din
m ijloacele stiiistice care faciliteaza in general crearea atm osferei :
nici m etafore, nici dialog, nici descrieri. E pitetul insusi are un
c a racter strict functional, de precizare obiectiva, asa cum fiecare
cu v in t si fraza nu u rm areste decit sim pla com unicare directa.
A tm osfera este creeata de personajele insesi, p rin m odul lo r de
a reactiona, conform unei logici si unei psihologii strict verosi-

17
mile. R indunica din pilda a §asea intuieste prim ejdia. indica o
solutie §i, nefiind ascultata, se pune la aaapostul celui din p a rte a
caruia v en ea pericolul. M agul Y llan porne§te de la ideea nerecu-
nostintei um ane $i pregateste, in consecinta, inca de la inceput,
m ijlocul de a o pune la incercare $i a o pedepsi. S alad in din
pilda a douazeci si cincea incepe p rin a da un sfat onest §i
generos, §i ca a ta re se va a ra ta in cele m ai neastep tate im pre-
ju ra ri, onest $i generos. A ceasta e poate calitatea cea mai de
seam a a lui don Ju an M anuel : perfecta verosim ilitate psihologica
a persona jelor, care, in ciuda econom iei restrin se a m ijloacelor
literare folosite, le face sa traiasca cu adevarat. D ovada cea mai
buna este ca ele te urm aresc §i dupa ce ai inchis cartea. Magul
Yllan, tin a ru l care im blinzeste fem eia indaratnica. cucernica fa-
tarnica. ra sfa ta ta R am aiquia sau nevasta care-1 potoleste pe Sa-
iadin ram in in am in tire p en tru a popula lum ea a tit de vie ?i vasta
pe care ne-o creeaza lecturile, im bogatindu-ne v ia ta p rin p rezen te
$i episoade ce depa?esc lim itele restrin se ale ex p erientei indivi-
duale, com pletind-o. P e n tru asta citim si n u uitam lectu rile
bune, p e n tru asta don Ju a n M anuel face p arte d in tre auto rii care
nu se uita.
P e linga aceste figuri de o incontestabila vigoare, se contu-
reaza din in tre b a rile contelui L ucanor din rasp u n su rile $1
m axim ele lui P atro n io nu num ai tabloul vietii cotidiene din
veacul al X lV -lea, ci §i un in te resa n t p o rtre t m oral al feudalului
spaniol din acea epoca. la ta cam care a r fi b rev ia ru l lui : vasalul
treb u ie sa-§i sacrifice viata, averea si fam ilia p e n tru senior,
d ar acesta sa nu se in creada in vasali ; fii au to ritar. curajos §i
stapin in casa ta, n u -ti rasfata nevasta, nu-i ingadui sa cricneasca:
atunci ii poti cere si sfatul ; n u te speria fara rost. d ar fii gata
tot tim p u l sa te aperi ; nu te sluji de netrebnici, d a r fa-o daca
n-ai incotro ; cauta sa le im pui respect celorlalti. d ar fii ra b d a to r
fata de cei p uternici ; cel m ai bun lu cru e pacea, d a r cau ta sa-ti
ci$tigi gloria p rin razboaie ; m ijlocul cel m ai sigur de a-ti ras-
cum para abuzurile, jafu rile $i n ed rep tatile este sa te lu p ti cu
rnaurii ; crede in adevar, d a r folose^te m inciuna cind e u tila ;
cere sfatu l altora, d a r nu te increde cu totul in el ; cauta sa-ti
faci prieteni, d a r nu te lasa p rea m ult in nad ejd ea lor. $i ara ta-le
devotam ent insa fa ra sa-ti neglijezi interesele : fii n e ie rta to r
cu dusm anul, d a r im paca-te cu el daca esti in p rim ejd ie ; nu te
gindi la gloria lum easca, fiindca e de^arta, dar fa tot ce poti ca

18
sa-ti sporesti faim a, rangul §i averea ; pun e-ti n adejd ea in
D um nezeu, d ar a ju ta -te singur.
Suspiciune, interese, ab ilitate, diplom atic. duritate, calcul. Sin-
tem destul de dep arte de v irtu tile creatine, si ch iar de v irtu te.
Ceea ce frapeaza in prim ul rin d in acest mic b re v ia r sin t frec-
ventele contradictii d in tre precepte. Ele sint consecinta logic!
a situ atiei dificile in care se afla omul E vului m ediu, im p artit
in tre lu p +a du ra p e n tru e x iste n t! si blindetea p red icata de cresti-
nism, in tre b ru ta lita te a fap telo r si v irtu tile evanghelice. Nu ra-
m inea decit o singura solufie : com prom isul, acom odarea. A$a a
p rocedat don Ju a n M anuel to ata viata, a§a este $i m orala pildelor
sale, poate f a r ! stiin ta lui. In ten tia delib erata era aceea de a
predica v irtu tea, chiar daca n-o aplicase ad litteram in v ia ta fui
p ersonal!. Cu sp eran ta om ului pasionat de lite ra tu ra ca va gasi
m acar apreciere, daca n u ascultare. P asiunea lui era au ten tica :
se $tie ca in m om entele dificile. cind era tu lb u ra t de griji si
su p arari. pu nea sa i se citeasca din cartile lui preferate. D orinta
de ap reciere era de asem eni autentica, dovedita de scrupulozitatea
cu care-si sem nala la inceputul fiecarei scrieri lista lu c ra rilo r
com puse p in a atunci. la r acest sentim ent de p a te rn ita te literara
se im b in a necontenit cu g n ja m a rtu risita p e n tru stil si conceptie,
care 1-a facut sa fie un a d e v arat creato r al stilului prozei n ara -
tive spaniole, folosind un lim baj clar, concis si ep u ra t de form ele
populare, in tr-u n m om ent cind lim ha lite ra ra era inca sovaielnica.
Se pare, de altfel, ca nu avea indoieli ; in Cartea Starilor, aproape
contem porana cu cea de fata, el afirm a : „este o carte foarte
buna si fo arte folositoare, ia r toate gindurile cuprinse in tr-in sa
sin t scrise in cele m at frum oase cuvinte din cite am in tiln it
vreodata in vreo carte eom pusa in g raiul spaniol, astern in d u -le
deslusit to t tilcul, adica in cit mai p u tin e cuvinte". Aici glasuieste
don Ju a n M anuel c a rtu ra ru l, sigur de m aiestria lui, pe care
veacurile au confirm at-o. de v rem e ce astazi, dupa mai bine
de sase sute de ani, putem citi cu placere aceasta carte nascuta
in zorii inca tu lb u ri ai lite ra tu rii europene.

OANA BUSUIOCEANU
OPERELE LUI DON JUAN MANUEL*
M ANUSCRISE SI EDITH *

Cronica A breviada ? 1320


Libro del Caballero et del Escude.ro — 1326
Libro de la Caza — dupa 1327 ?
Libro de los Estados — 1330
Libro del Conde Lucanor 1328-1335
Prologo del Conde Lucandr 1340
Libro de los Castigos o consejos que fizo don Ju a n Ma­
nuel para su fijo, o Libro infinido — 1342-44 (Libro
del Infante)
Libro de las Arm as que fueron dadas a su padre — 1342
Prologo general, 1342
Tratado de la Asuncion de la V irgen M aria — dupa 1342

Pierdute
Cronica Complida
Libro de los Sabios
Libro de los Engennos
Libro de la Caballeria
Reglas de trobar
Libro de los C antares
De las m aneras de amor
Don Ju a n M anuel i§i grupase operele in tr-u n ma~
nuscris unic, depus la m anastirea din Penafiel, p entru
care a compus, in 1342, ,,Prologul general". A cesta s-a
pierdut, dar s-a p astrat din acelasi secol o copie in tr-u n
m anuscris unic aflat la Biblioteca N ationals din M adrid.
Mai exista alte copii m anuscrise ulterioare din secolele
XV si XVI, iar in 1575 opera lui a fost tip arita p e n tru

★ A m fo lo sit in m a jo r ita te a c a z u rilo r in fo rm a ^ iile d in is to r ia l ite r a r a


p. lu i R a m o n M e n en d ez P id a l, a m in tita in p refa ^a.

20
prim a oara de catre Gonzalo A rgote de M olina la Sevilla ;
retip arita apoi la M adrid in 1642.
Contele Lucanor s-a b u cu rat de mai m ulte edi^ii in
secolul trecut. In 1900 apare la Leipzig sub in grijirea lui
Adolf B irch-H irschfeld edi^ia critica, bogata in note
variante pe care o pregatise H erm ann K nust, lasind-o insa
neterm inata. Aceasta a ram as pina in prezent cea mai
com pieta si valoroasa edi^ie a lucrarii de fata. U ltim a
■editie insotita de un a p a ra t critic este cea publicata de
J u a n Loveluck la Santiago de Chile in 1956.
CARTEA DE PILDE
A
CONTELUI LUCANOR
S! A LUI PATRONIO
C artea aceasta a intocm it-o don Johan, fiul preanobi-
lului infante don M anuel, dorind el ca oam enii sa faca
pe lum ea asta lucruri care sa le fie folositoare p en tru
cinstea, treburile §i avutul lor, si sa-i apropie de calea
cea buna ca sa-§i poata m intui sufletele. Adica a scris
in ea pildele cele mai folositoare pe care le-a aflat din
lucru ri intim plate, p entru ca oam enii sa poata face ceea ce
s-a spus. Si de m irare ar fi ca vreo intim plare a cuiva
sa nu afle in cartea aceasta una asem anatoare prin care
sa fi tre c u t altul inainte.
Insa don Johan §tie si a vazut ca in carti se stre-
coara m ulte gre^eli la copiere — caci luind o litera drept
alta §i scriind-o astfel, se schim ba to t infelesul, ba se
poate chiar rastalm aci — iar cei care-1 gasesc scris a§a
dau vina pe cel care a intocm it cartea ; tem indu-se asa-
d ar don Jo h an de aceasta, ii roaga pe cei care a r citi
vreo carte copiata dupa oricare din cele pe care le-a
intocm it si le-a scris el, ca, daca ar gasi v reu n cuvint
nepotrivit, sa nu dea vina pe el pina cind n -a r vedea
chiar cartea scrisa de don Johan insu?i, care este indrep-
tata in m ulte locuri de m ina lui. Iar cartile intocm ite
de el, pe care le-a scris pina acum, sint acestea : Cro-
nica prescurtata, Cartea Inteleptilor, Cartea Cavalerismu-
lui, Cartea Injantelui, Cartea Cavalerului si Scutierului,
Cartea Contelui, Cartea de Vinatoare, Cartea M asinarii-
lor, Cartea Cintarilor. Ia r cartile acestea se afla la m a-
n astirea F ratilo r Predicatori pe care a zidit-o el in
Penafiel. Iar daca au vazut cartile scrise de el, p en tru
cusururile pe care le-ar gasi, sa nu-i invinuiasca buna in ­
te n se , ci lipsa lui de pricepere, de vrem e ce s-a in-
cum etat sa se apuce a vorbi despre acele lucruri. Caci
m artor e D um nezeu ca a facut-o din dorinta ca oam enii

25
fara prea m ulta stiinta de carte si in v atatu ra sa se poata
folosi de spusele lui. In sfirsit, si-a scris toate cardie
in graiul s p a n io l1, iar aceasta este o neindoielnica do-
vada ca le-a intocm it p e n tru m ireni fara m ulta invata­
tura, a§a cum este ?i el. De aici inainte incepe precu-
vintarea la Cartea de pilde a Contelui Lucanor si a lui
Patronio.

In num ele Dom nului, amin. P rin tre m ultele lucruri


uim itoare §i m inunate pe care le-a facut D om nul nostru
Dum nezeu, a socotit cu cale sa faca unul cu to tul m i-
n u n a t ; iar acesta este ca, d intre citi oam eni sint pe
lum e, nu este unul care sa se asem ene in tru totul la
chip cu altul ; caci, desi toti oamenii au fata alcatuita
din acelea§i parti, chipurile nu se aseam ana intre ele.
Iar daca exista atita deosebire in tre chipuri, care sint
lucruri m arunte, e mai putin de m irare ca exista deo-
sebiri in tre dorintele §i gindurile oamenilor. Si astfel
veti vedea ca nici un om nu se aseam ana cu totul prin
dorinta sau p rin gind cu un altul. Am sa va dau citeva
pilde ca sa intelegeti m ai bine :
Toti cei care vor §i doresc sa-1 slujeasca pe D um ­
nezeu vor acelasi lucru, dar nu-1 slujesc toti in tr-u n
singur fel, caci unii il slujesc in tr-u n chip, iar altii in
altul. Si iarasi, toti cei care-si slujesc seniorii, ii slu­
jesc cu totii, dar nu in acelasi fel. Ia r cei care ara, cresc
vite, m uncesc si vineaza §i im plinesc toate celelalte lu ­
cruri, le fac cu totii, dar nu le inteleg si nu le im pli­
nesc toti in acelasi chip. Astfel, prin pilda aceasta ca
si prin altele, care a r fi prea lungi de spus, puteti in-
telege ca, desi toti oam enii sint oam eni §i toti au dorinte
si ginduri, dupa cum nu se aseam ana la infati$are, tot
astfel nu se aseam ana in ginduri si dorinte ; dar se
aseam ana cu totii p e n tru ca folosesc, cauta §i invata
mai bine acele lucruri care le sint m ai prielnice decit
altele. Si cum fiecare om invata m ai lesne ceea ce-i

1 I n o rig in a l, rom ance, d e n u m ir e d a ta lira b ilo r ro m a n ic e d e r iv a te


d in la tin a .

26
este m ai prielnic, cel care vrea sa-i im parta§easca altuia
ceva trebuie s-o faca in asa fel incit cel ce urm eaza
sa ia in v atatu ra sa infeleaga ca va fi m ai cistigat. Insa
multOr oam eni nu le in tra in cap lucrurile mai subtiri
p en tru ca nu le in^eleg bine, si de aceea nu sim t pla-
cere sa citeasca asem enea carfi §i nici nu invafa ce sta
scris in ele. Si fiindca nu sim t placere, nu pot sa se aleaga
nici cu pricepere, nici cu in v atatu ra asa cum le-ar fi de
folos.
De aceea eu, don Johan, fiul Infantelui don M anuel,
Pircalab al hotarului si al regatului M urcia, am facut
cartea aceasta alcatuita, pe cit m i-a stat in putinta, din
cele mai potrivite cuvinte, iar intre cuvinte am strecu-
ra t unele pilde care sa poata fi de folos celor ce le-ar
auzi. Si am facut aceasta asa cum fac doctorii care, cind
vor sa pregateasca vreo doctorie buna p e n tru ficat, din
pricina ca ficatului ii cad bine, prin firea lui, lucrurile
dulci, am esteca in acea doctorie, cu care vor sa lecuiasca
ficatul, zahar, m iere sau ceva dulce ; si datorita poftei
de dulce a ficatului, trage catre el, o data cu dulceata,
$i doctoria care trebuie sa-1 vindece. Tot a§a fac ei cu
orice m adular care are nevoie de v reu n leac, am estecin-
du-1 intotdeauna cu un lucru pe care in chip firesc il
va atrage spre sine acel m adular. Si tot asem enea, cu
m ila lui Dum nezeu, va fi facuta aceasta carte, iar cei
care o vor citi, daca de bunavoia lor vor afla placere
in lucrurile folositoare pe care le vor gasi in ea, sa le
fie spre bine ; dar §i cei care n -ar intelege m are lucru,
nu se poate ca, citind in carte cuvintele placute §i po­
trivite pe care le vor afla intr-insa, sa n u citeasca si
lucrurile folositoare am estecate aici, si fara voia lor, o
sa traga folos, asa cum ziceam ea ficatul si alte m adu-
lare isi tra g folosul din doctoriile am estecate cu lu cru ­
rile care le cad bine. Si faca Dum nezeu, care este desa-
vir§it si savir^itorul tu tu ro r lucrurilor bune, ca prin
m ila si in d u rarea lui, cei ce citesc cartea asta sa traga
folos din ea in tru slujirea Dom nului §i m in tu irea sufle-
tului lor si in tru p riinta tru p u lu i lor, caci el stie ca eu,
don Johan, o scriu cu aceasta dorinta. Iar cei care vor
socoti ca n-am spus destul de bine, sa nu puna vina pe

27
searna dorintei mele, ci pe lipsa m ea de pricepere. Ia r
daca vor afla vreun lucru bine spus sau folositor, sa-i
m ultum easca lui Dum nezeu, caci el este acela datorita
earuia se spun §i se fac toate spusele si faptele bune.
Si cum precuvintarea s-a incheiat, de aci inainte va
incepe cuprinsul car^ii, sub chipul ca un m are senior
sta de vorba cu un sfetnic al lui. Ia r seniorului ii zice
contele Lucanor si sfetnicului, Patronio.
PILDA INTIIA 1

despre intim plarea unui rege


cu un dregator al sau

Pe cind statea odata de vorba contele Lucanor, in


taina cu Patronio, sfetnicul sau, i-a spus :
— Patronio, iata s-a in tim plat ca, acum citeva zile,
un om de vaza, foarte cinstit §i bogat, care se arata
a fi prietenul meu, m i-a spus in m are taina ca, din p ri-
cina u nor necazuri pe care le-a avut, vrea sa piece din
locurile acestea si sa nu se m ai intoarca niciodata §i ca,
datorita dragostei si m arii increderi pe care o are in
mine, dorea sa-m i lase toate pam inturile lui, unele prin
vinzare iar altele in pastrare. F iindu-i aceasta voia, mi
se pare o m are cinste §i un m are folos p e n tru m ine ;
dar tu sa-m i spui si sa ma sfatuie§ti ce crezi despre
lucrul acesta.

1 P o v e s tire a d e fa^a a re p ro b a b il ca s u rs a o p ild a d in V a rla a m $i


Io asaf, s c rie r e a tr ib u ita in m o d e r o n a t s f in tu lu i lo a n D a m a sc h in u l.
C a rte a e s te o p r e lu c ra re c re ^ tin a a le g e n d e i d e s p re via^a lu i B u d d h a ,
tr e c u ta d in In d ia i n P e rs ia , u n d e u n a u to r a n o n im a in tro d u s f ig u ra
p u s tn ic u lu i c re $ tin V a rla a m , c a re isto rise § te p ild e e d if ic a to a re tin a r u lu i
Io a sa f s p r e a-1 c o n v e rti la n o u a re lig ie . V e rsiu n e a p e r s a n a a fo st tr a d u s a
in a r a b a $i in s iria c a , ra s p in d in d u - s e ap o i in E u ro p a p r in v e r s iu n i in
lim b a g r e a c a §i la tin a . E c o u rile a c e s te i c a r ti f o a rte c itita in E v u l M ediu
se in tiln e s c §i in a lte d o c u m e n te l i te r a r e sp a n io le a le tim p u lu i, c a :
L ib ro d e los G atos, C aballero C ifar, C astigos e d o c u m e n to s d e l r e y d o n
S a n c h o IV , a ju n g in d p in a la L o p e d e V ega §i C a ld e ro n . I n 1250 e s te c o n -
s e m n a ta in c e le b ra c u le g e re L e g e n d a a u re a a lu i J a c o p o d e V o rag in e.
C u aceast& p r im a p o v e s tire p a tr u n d e m in tr - o lu m e c a re n u n e e s te
s tra in a , c a c i V a rla a m §i Io a sa f e s te u n a d in p r im e le car^i c u n o s c u te in
ta r a n o a s tra . C ele m a i v e c h i m a n u s c ris e ru se§ ti §i sla v o n e (M a n a s tire a
N eam ^u) d a te a z a d in a d o u a ju m a ta te a se c o lu lu i a l X lV -le a . P r im a
tr a d u c e r e ro m a n e a s c a d in lim b a r u s a a fo st f a c u ta d e lo g o fa tu l U d r is te
N a s tu re l, c u m n a tu l lu i M a tei B a sa ra b , in 1648, c ir c u lin d in c o p ii m a n u ­
sc rise . O a lta t r a d u c e r e d in ita lia n a a fa c u t-o b o ie r u l o lte a n V lad B o^u-
lescu in 1743, i a r in seco lu l a l X lX -le a , S a m u e l M ic u -K lein .
E ste in te r e s a n t d e r e m a r c a t ca d o n J u a n M a n u el i?i in c e p e s e ria
d e p o v e s tiri cu o p ild a c a r e a te s ta s e n tim e n tu l d e b a n u ia la §i n e in c r e -
d e re , c a ra c te r is tic e p e n tr u a c e le tim p u ri, ca §i r e v e r s u l lu i, p ru d e n ^ a
§i ip o c riz ia .

29-
— Senior oonte Lueanor, zise Patronio, §tiu bine ca
n-av-e^i m are nevoie de sfatul m eu dar, cum voia voas-
tra este sa va spun ce gindesc despre aceasta §i sa va
dau un sfat, am s-o fac indata. D ar m ai intii vreau sa
va spun ca cel pe care-1 socotiti prietenul vostru v-a
spus toate acestea doar ca sa va puna la incercare. Si
mi se pare ca ati p atit cu el intocm ai cum a patit un
rege cu un dregator al sau.
Ia r contele Lueanor 1-a rugat sa-i spuna cum fusese
acea intim plare.
— Stapine, zise Patronio, era un rege care avea m are
incredere in tr-u n dregator al sau. Si p e n tru ca nu se
poate ca cei carora le m erge bine sa nu fie pizm uiti
de al^ii, datorita trecerii §i norocului de care se bucura
acel dregator, alti slujitori ai regelui aceluia il pizm uiau
grozav §i um blau sa-1 puna rau cu stapinul lui, regele.
Dar desi i-au to t spus m ulte §i de toate, n-au izbutit sa-1
im pinga pe rege a-i face vreun rau sau a-i ca^una vreo
banuiala ori indoiala asupra lui si a slujbei sale. Si vazind
ei ca alt chip n-aveau p e n tru a-§i indeplini dorinta, i-au
dat de inteles regelui ca dregatorul acela se straduia in
tot felul sa-i pregateasca m oartea, ca fiul nevirstnic al
regelui sa ram ina sub tu tela sa, sa-1 faca stapin peste
acele m eleaguri §i apoi, me§te§ugind el m oartea feciorului,
sa ram ina stap in peste 1-ara. Si cu toate ca pina atunci nu
izbutisera sa-i trezeasca regelui nici o banuiala im potriva
dregatorului sau, de cum ii spusera aceasta, inim a lui n-a
mai p u tu t rabda sa nu in tre la griji ; caci in lucrurile
foarte rele, care odata facute nu se m ai pot indrepta, nici
un om cum inte nu treb uie sa creada fara dovezi. Si ca
atare, indata ce in tra la aceasta banuiala, regele ram ase
cu o m are grija, dar nu voia sa inceapa nim ic im potriva
acelui dregator al sau pina n -a r fi aflat vreun semn
adevarat.
Iar ceilalli, care um blau sa-1 piarda pe dregator, i-au
im partasit un vicle^ug p rin care putea pune la incercare
adevarul spuselor lor, §i-l invatara pe rege viclesugul cu
care, dupa cum veti auzi mai departe, sa graiasca fata
de acel dregator al sau. Ia r regele isi puse in gind s-o
faca, si a facut-o.

30
Dupa citeva zile, stind regele de vorba cu dregatorul
lui, p rin tre m ulte alte lucruri, incepu sa-i dea a intelege
ca era tare scirbit de viata aeeasta §i ca toate ii pareau
desertaciune. Insa atunci nu-i spuse mai m ult. Dupa alte
citeva zile, stind iarasi la sfat cu dregatorul acela §i adu-
cind vorba pe departe, ii spuse din nou ca pe zi ce trecea
era tot m ai scirbit de viata din lum ea asta si de lucrurile
pe care le vedea. Si-i spuse acestea de atitea ori si-n
atitea rin d u ri incit dregatorul intelese ca regele nu se
bucura citusi de pu^in de onorurile de pe lum ea asta,
nici de bogatii, nici de vreun alt fel de bunuri, nici de
toate desfatarile cite erau pe lume. $i cind a vazut regele
ca dregatorului sau ii intrase bine in cap gindul acesta,
i-a spus intr-o zi ca se gindise sa fuga de lum e §i sa se
surghiuneasca in tr-o tara unde sa nu-1 cunoasca nim eni,
sa caute vreun loc in d ep artat §i foarte singuratic, unde
sa-§i ispa^easca pacatele, socotind ca astfel o sa se mi-
lostiveasca D om nul de el si o sa-1 ierte, p e n tru a dobindi
slava cerului.
Cind il auzi dregatorul spunind asa, se m ira foarte,
incercind in tot chipul sa-i arate ca nu trebuia sa faca
una ca asta. Si p rin tre altele ii spuse ca daca facea pre-
cum spusese, ii pricinuia o m are suparare lui Dum nezeu
parasind a tita m ultim e de oam eni citi erau in regatul lui,
pe care-i tinuse in pace §i buna dreptate, caci era lucru
neindoielnic ca de indata ce-ar pleca el, s-ar isca intre
ei m ulta fierbere §i m are zizanie, care i-a r aduce lui
Dum nezeu m ulta suparare, iar tarii m are paguba ; si ca
daca p e n tru asta nu se lepada de gindul lui, treb u ia sa-1
lepede m acar de m ila reginei, soata lui, si a feciorului
nevirstnic, pe care i-a r fi parasit, §i a r fi ram as cu sigu-
ranfa in m are prim ejdie, a tit p en tru viata, cit si pentru
avutul lor.
La vorbele acestea regele ii raspunse ca, inainte de a
lua h otarirea sa paraseasca acele locuri, se gindise in ce
fe] sa-§i orinduiasca fara p e n tru ca soata §i feciorul lui
sa fie bine slujifi ?i toata mo^ia pastrata, §i anum e in
felul urm ator : ca dupa cum bine §tia, regele il ridicase
fi-i facuse m ult bine, si 1-a aflat intotdeauna foarte cre-
dincios ?i-l slujise m ereu bine §i cu m ulta credinta ; §i
ca p e n tru aeeasta pricing, se incredea in el m ai m ult

31
decit in oricine pe lum e si socotea cu cale sa-i lase soata
si feciorul in grija, si sa-i dea in seama $i sa-1 im puter-
niceasca in toate cetatile si coiturile regatului, p en tru ca
nim eni sa nu poata face ceva care sa fie im potriva fiului
sau. Iar daca el, regele, s-ar m toarce vreodata, era sigur
ca ar gasi in buna rinduiala tot ce-i lasase pe mina. Si
daca s-ar intim pla sa m oara, dupa cum ei'a foarte cu
putinta, era incredintat ca avea sa-i slujeasca cu credin^a
reginei $i ca avea sa-i creasca bine feciorul, §i sa-i pa-
zeasca bine regatul pina cind va ajunge la virsta de a-1
putea cirm ui cum se cuvine. Ia r in felul acesta, el socotea
ca a pus rinduiala in toate treb u rile sale.
Cind slujitorul il auzi pe rege zicind ca dorea sa-i lase
pe m ina regatul §i feciorul, cu toate ca n-o arata, se
bueura m ult in sinea lui, intelegind ca, de vrem e ce toate
ram ineau in pu terea sa, va putea sa faca precum va dori.
D regatorul acesta avea in casa un rob care era om
tare in telep t §i m are filozof. Si toate lucrurile pe care
le avea de facut acel dregator al regelui §i sfaturile pe
care tre b u ia sa le dea, toate le im plinea dupa povata ro-
bului sau din casa.
le§ind dregatorul de la rege, s-a dus la robul lui §i
i-a povestit tot ce i se intim plase, aratindu-i cu m ulta
placere §i m are bucurie ce noroc daduse peste el de vrem e
ce regele voia sa-i lase pe m ina feciorul si intregul regat.
Auzind robul cel intelept din gura stapinului sau toata
intim plarea cu regele, §i cum acela avea sa priceapa ca
el dorea sa aiba in puterea lui feciorul §i regatul, inle-
lese ca stapinul lui a cazut in m are greseala si incepu sa-1
rnustre cu m ulta asprime. Si-i spuse ca negre§it via^a si
tot av u tu l ii era in m are prim ejdie, caci toate cite i le
spusese regele nu insem nau ca avea de gind sa le faca,
ci ca unii care-i voiau rau l il indem nasera sa-i spuna
toate acele lu cru ri ca sa-1 puna la incercare ; iar daca
va inlelege regele bucuria lui, putea fi incredintat ca viai;a
si avutul ii erau in m are prim ejdie.
Cind a auzit dregatorul regelui toate acestea, 1-a cu-
p rin s o team a m are caci a inteles ca lucrurile stateau
in tr-a d e v a r a?a cum spusese acel rob al lui. Ia r inteleptul
pe care-1 tinea in casa lui, daca 1-a vazut. a tit de infri-
cosat, 1-a povatuit in ce chip sa scape de prim ejdia in

32
care se afla. Si 1-a in v atat de a facut astfel : pe data, in
aceea§i seara, s-a dus sa-§i rad s p arul §i barba, $i-a cautat
niste straie proaste, num ai petice, a§a cum poarta oam enii
care um bla cerind de pom ana pe drum uri, un ciomag §i
ni§te incaltari rupte si bine ^intuite §i si-a v irit p rin cu-
saturile peticelor de la haine o m ulfim e de dubloni. Ina-
inte de rev arsatu l zorilor s-a i n f a ^ a t la u§a regelui $i
i-a spus strajii pe care a gasit-o acolo, sa-i spuna regelui
sa se scoale ca sa poata porni inainte de a se trezi lumea,
ca el il a§tepta acolo ; §i-i porunci sa-i spuna acestea in
m are taina. la r stra je ru l ram ase tare m irat vazindu-1 cum
arata §i in tra la rege vorbindu-i a§a cum ii poruncise
dregatorul. Iar regele se m inuna grozav si-i spuse sa-1
lase sa intre.
Vazindu-1 cum arata, il intreba p en tru ce facuse asta.
Iar slu jito ru l ii spuse sa-§i am inteasca de vorbele sale,
cum ca vrea sa se instraineze de ^ara, §i ca, de vrem e
ce asta-i era dorin^a, ferit-a Sfintul ca el sa dea uitarii
tot binele pe care i-1 facuse. Si dupa cum se im parta^ise
din plin din onorurile si bunurile regelui, cu a tit mai m ult
se cuvenea sa im partaseasca ?i saracia §i surghiunul la
care se hotarise acesta ; iar daca regelui n u-i parea rau
de soata, de fecior, de reg at si de tot ce lasa acolo, n-avea
nici el pricina sa-i para rau de ale lui, a§a ca o sa piece
cu el si o sa-1 slujeasca in asa fel incit nim eni sa nu le
dea de urm a ; si isi virise p rin haine a tita banet incit
sa le ajunga cu prisosin1;a p e n tru toata viafa. Iar de vrem e
ce treb u iau sa piece, era laine s-o porneasca inainte de a
putea fi recunoscuti.
Cind auzi regele to t ce-i spunea dregatorul lui, socoti
ca-i vorbea cu suflet cinstit ?i-i mul^umi foarte, poves-
tindu-i cu de-am anuntul cum era sa fie in^elat §i ca toate
astea le facuse el, regele, p e n tru a-1 incerca. Si astfel a
fost cit pe-aci ca dregatorul acela sa se lase ispitit de
lacomie, dar D um nezeu a v ru t sa-1 pazeasca §i 1-a pazit
prin pova1;a int,eleptului pe care-1 tinea rob in easa lui.
Iar voi, senior conte Lucanor, trebuie sa va paziti pen­
tru a nu fi in^elat de acela pe care-1 socotii;i prietenul
vostru ; caci puteti fi incredin^at ca spusele lui n-aveau
ait rost decit sa va puna la incercare sim tam intele. De
aceea se cuvine sa-i vorbiti in a§a fel incit sa in^eleaga

33
ca-i doriti to t sporul si toata m arirea §i ca nu rivni^i la
aim ic din ce este al lui ; caci daca om ul n u-i paze§te
prietenului sau aceste doua iucruri, dragostea dintre ei
nu poate dainui m ulta vrem e.
la r contele s-a socotit bine pova$uit de sfatul lui Pa-
tronio, sfetnicul sau, §i a facut a§a cum il inva1;ase acesta,
§i a fost spre binele lui.
Si in^elegind don Johan ca aceasta pilda era foarte
folositoare, a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile
de mai jos in care cuprinde in v ata tu ra pildei, la r ver­
surile zic a§a :
N u v-am agifi, crezind ca cel ce daruie$te,
De dragul celuilalt pe el se pagube$te.

Si altele zic a§a :


Prin m ila cereasca $i sfat chibzuit
f i - e voia plinita, de rau e$ti ferit.
P IL D A A D O U A 1
Despre pafania un u i gospodar
cu feciorul lui

Stind alta data de vorba contele L ucanor cu Patronio,


sfetnicul sau, i-a spus ca se afla in m are cum pana §i
suparare din pricina unui lucru pe care voia sa-1 faca ;
caci daca-1 facea, stia ca mul^i aveau sa cirteasca §i, de
asemeni, daca nu-1 facea, intelegea ca puteau pe buna
dreptate sa cirteasca. Si-i spuse care era lucrul acela, ru -
gindu-1 sa-1 pova^uiasca ce socotea ca treb u ie sa faca.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, bine stiu ca
ati gasi m ulti care v -ar putea sfatui m ai cu cale decit
mine, iar Dum nezeu v-a dat o m inte iscusita, a§a incit
ave^i prea putina nevoie de pova1;a mea ; dar fiindca asta
va este voia, am sa va spun ce gindesc. Senior conte
Lucanor, zise Patronio, as fi tare bucuros daca ati lua
am inte la un lucru care s-a in tim p lat cindva unui om
gospodar §i fiului sau.
Iar contele Lucanor 1-a ru g at sa-i istoriseasca acea
intim plare.
Patronio spuse :

— Stapine, s-a in tim p lat ca un om gospodar avea un
fecior ; §i cu toate ca era inca mic de virsta, era foarte 1

1 S u rs a a c e s te i p o v e§ ti a r h ic u n o s c u te e s te o f a b u la esopica, p ro b a b il
la r ln d u l e l d e I n s p ir a tie o r ie n ta ls , m e n ^ io n a ta ca a ta r e d e L o is e le u r
D eslo n g ch am p s In lu c r a r e a E ssai s u r les fa b le s in d ie n n e s . A fo st re lu a tS
d e n u m e ro $ i a u to r i, p r i n tr e c a r e d e u m a n is tu l ita lia n G a b rie le F a e rn o
(see. X V I), a u to r u l u n e i c u le g e rl d e f a b u le la tin e , §i d e m a rc h iz u l de
R a c a n In m e m o riile sa le d e s p re M a lh e rb e , d e u n d e se p a r e ca a lu a t-o
L a F o n ta in e , f a c in d -o celebr'a. I n l i t e r a tu r a sp a n io la fig u re a z a In v o lu m u l
F o g u etes a l p o e tu lu i g allez J . P e r e z B a lle s te ro s (sec. X IX ).
P o v e s tir e a e s te c u n o s c u ta In ( a r a n o a s tra d in c e le b ra c u le g e re o r ie n ­
ta ls 1001 d e n o p fl, rS s p in d ita la n o i In ca d e la sf!r? itu l se c o lu lu i a l
X V III-le a s u b t i t l u l d e H a lim a tra d u sS dupS o v e rs iu n e g reacS p r e -
s c u rta ta . I n se c o lu l al X lX -le a s-a u m a i f a c u t d o u a tr a d u c e r i, d in tre
c a re c e a a r d e le a n a a lu i Io n B a ra c (1836) fo lo sise u n t e x t g e rm a n . A po-
lo g u l eso p ic a d e v e n it $i m a i c u n o s c u t d a to r ita fa b u le i lu i L a F o n ta in e
(c a rte a a I l l- a , fa b . 1).

35
ager la m inte. Si de fiecare data cind fatal voia sa faca
vreun lucru, cum rare sint cele in care sa nu se iveasca §i
o piedica, feciorul ii spunea ca, dupa cum pricepea el,
lucrul acela putea sa iasa pe dos. Si astfel il abatea de
la unele lu cru ri pe care le avea de facut. D ar sa §ti$i ca,
cu cit sint copiii m ai ageri la m inte, cu a tit ii paste p ri­
me jdia sa faca greseli m ari in treb u rile lor ; caci au m inte
ca sa inceapa un lucru, dar nu se pricep cum sa-1
sfir§easca, si de aceea cad in greseala daca n -are cine sa-i
apere. Si asa, baiatul acela, din pricina m infii lui agere
si a lipsei de pricepere in a duce lucrurile la bun sfir^it,
il incurca pe ta ta l lui in m ulte tre b u ri pe care le avea de
facut. Dupa ce au dus-o a§a m ulta vrem e tatal si fiul,
unul suparat de paguba pricinuita in treb u rile pe care
le incurca, iar celalalt de necazul ce i-1 aduceau sfaturile
fiului sau, si voind mai cu seama sa-?i pedepseasca fe­
ciorul si sa-1 invefe cum sa se poarte, a facut a$a pre-
cum vefi auzi mai departe.
G ospodarul §i feciorul lui erau plugari §i traiau
aproape de un ora§. Intr-o zi de tirg, i-a spus feciorului ca
aveau sa m earga am indoi sa cum pere ni$te lu cru ri care
le trebuiau, §i au h otarit sa ia cu ei un m agar pe care
sa le incarce. Plecind ei la tirg, duceau dobitocul fara
nici o povara, iar ei um blau am indoi pe jos, §i s-au in-
tiln it cu ni§te oam eni care veneau din ora§ul unde se
duceau ei. D upa ce au sta t de vorba §i s-au desparfit unii
do altii, oamenii pe care-i intiinisera incepura sa se m ire
intre ei zicind ca om ul acela §i feciorul lui nu le pa-
reau zdraveni la m inte de vrem e ce duceau dobitocul fara
povara, iar ei um blau am indoi pe jos. Auzind asta, gospo­
d arul il intreba pe fiu-sau ce gindea despre spusele lor.
Iar feciorul spuse ca aveau dreptate, caci de vrem e ce
dobitocul nu ducea nici o povara, n-avea rost sa um ble
amindoi pe jos. A tunci gospodarul ii porunci baiatului
sa incalece pe m agar.
U m blind ei a§a pe drum , dadura peste alti oameni,
§i indata ce trecu ra de ei, aceia incepura sa zica ca gos­
podarul nostru facea foarte rau ca el, care era b a to n
si ostenit um bla pe jos, iar fiu-sau, care ducea la obo-
seala, m ergea calare pe m agar. A tunci gospodarul isi in­
treba feciorul ce gindea despre spusele lor, iar el ii ras-

36
punse ca socotea ca aveau dreptate. Iar om ul ii porunci
feciorului sa descalece §i incaleca el.
P u tin dupa aceea se intiln ira cu altii, care spusera
ca era o sm inteala sa-1 lase pe baiat, care era nevir-
stnic ?i nu ducea la oboseala, sa um ble pe jos, iar bar-
batul deprins cu oboseala sa sada pe dobitoc. A tunci 1-a
in treb at gospodarul pe fiu-sau ce gindea despre spusele
acelora, iar baiatul raspunse ca socotea ca aveau drep­
tate. Si om ul ii porunci feciorului sa incalece si el, ca sa
nu m ai ram ina nici u nul pe jos.
Si um blind ei asa, dadura peste alti oam eni care in-
cepura sa zica ca dobitocul pe care-1 incalecasera era
atit de slab incit abia putea sa um ble §i, asa stind lu-
crurile, foarte rau faceau m ergind am indoi pe m agar.
G ospodarul 1-a in treb at pe fiu-sau ce gindea despre spu­
sele acelor oameni, iar baiatul ii raspunse tatalu i ca pa-
reau sa aiba dreptate. A tunci tata l ii vorbi feciorului
precum urm eaza :
•— Fiule, §tii prea bine ca atunci cind am pornit de
acasa m ergeam am indoi pe jos, ducind dobitocul fara
nici o povara, iar tu ziceai ca-ti parea potrivit astfel.
Apoi, am in tiln it ni§te oameni pe drum care ne-au spus
ca nu era bine, si ti-am poruncit sa incaleci si eu am
ram as pe jos ; iar tu ai zis ca e bine. Apoi am dat peste
al^i oam eni care au zis ca n u era bine, $i de aceea tu
ai descalecat §i m -am u rcat eu pe dobitoc, iar tu ai zis
ca a?a era cel mai bine. D ar cum altii pe care i-am in ­
tiln it au spus ca nu era bine, ti-am poruncit sa incaleci
pe dobitoc linga m ine : iar tu ai zis ca era mai bine
decit sa ram ii tu pe jos §i e u sa um blu calare. Acum, cei
pe care i-am in tiln it zic ca gre^im um blind amindoi ca­
lare pe m agar, iar tu socote§ti ca au dreptate. A§a stind
lucrurile, te poftesc sa-m i spui cum am putea face pen-
tru ca oamenii sa n u m ai aiba ce cirti ; caci am m ers
amindoi pe jos §i au zis ca nu faceam bine ; atunci am
um blat eu pe jos si tu calare si ni s-a spus ca gre^eam ;
§i am incalecat eu pe m agar iar tu ai um blat pe jos si
ni s-a spus ca gre^eam ; atunci ne-am suit am indoi pe
m agar §i cica facem rau. A§adar, nicicum n u putem sa
ocolim unul din aceste chipuri, §i pe toate le-am incercat
?i la toate ni s-a spus ca nu era bine. Si am facut eu acea-

37
sta ca sa-ti fie de in v atatu ra in treburile tale ; caci poti
sa fii incredintat ca niciodata n-o sa faci v reu n lucru de
care toti sa vorbeasca bine. Daca o fi v reu n lucru bun,
cei rai §i cei carora nu le convine lucrul acela o sa-1 vor­
beasca de rau, iar daca o fi v reu n lucru rau, cei buni,
care pretuiesc binele, nu vor putea zice ca ra u l pe care
1-ai facut este bun. De aceea, daca vrei sa fie spre bi­
nele §i folosul tau, cauta sa faci cit mai bine §i cum oi
socoti ca ti-e m ai prielnic si, daca n-ai pornit-o prost,
sa nu te opreasca team a de ce va zice lum ea ; caci ne-
indoielnic e ca cei mai m ulti oam eni iti spun intotdeauna
ce socotesc ei si n u iau seam a la ce-ti este tie m ai de fo -
los. Iar voi, senior conte Lucanor, m i-ati spus ca voiati
sa faoeti un lucru si ca va tem eati c-o sa cirteasca lumea,
iar daca n-o sa-1 fac e t! ei to t o sa cirteasca ; de vrem e
ce m -ati in tre b at ce va sfatuiesc, iata, sfatul m eu este
urm atorul : ca inainte de a incepe tre a b a sa cintariti
tot folosul §i paguba cu care v -ati putea alege, §i sa nu
va ineredeti in judecata voastra ; iar ca sa n u va 15-
sati inselati de dorinta, sa va sfatuiti cu cei care veti
cunoa^te ca sin t cu m inte inteleapta, cinstiti §i buni de
sfat. Iar daca nu veti gasi u n asem enea sfetnic, pazi^i-va
sa purcedeti la treab a pe care o ave^i de facut, m acar
pina trece o zi §i o noapte, daca lucrul sufera intirziere.
Si daca veti tine seam a de toate acestea in cele ce aveti
de facut §i veti socoti ca e bine §i spre folosul vostru,
atunci va sfatuiesc sa nu dati inapoi niciodata infrico-
sat de gura lumii.
Iar contele a socotit ca povata pe care i-o dadea Pa-
tronio era buna, §i asa a facu t §i a fost spre binele lui.
Aflind don Jo h an pilda aceasta, a scris-o in cartea de
fafa §i a facut versurile de mai jos, in care se cuprinde
pe scurt toata in v atatu ra pildei. Iar versurile zic asa :
De gura lum ii, cind $tii ca n u faci rau,
N u-fi schim ba gindul, cata-fi folosul tau.
P IL D A A T R E IA 1
Despre saritura in m are
pe care a facut-o regele R ichard al A n g liei
asupra m aurilor

ln tr-o zi, contele Lucanor se trase deoparte cu Pa-


tronio, sfetnicul lui, si-i spuse precum urm eaza :
— Patronio, eu ma incred m ult in chibzuinta ta si
stiu ca ceea ce nu intelegi tu, sau cele la care n u po^i
da un sfat, sin t lu cru ri carora nim eni pe lum e nu le-ar
putea da de rost. D rept care, te rog sa ma pova^uiesti cum
te-ni pricepe mai bine in ceea ce am sa-^i spun aoum.
Stii ca eu nu m ai sint foarte tinar, si intim plarea a fa-
cut ca, de cind m -am nascut si pina acum, am crescut
si am tra it m ereu in razboaie m ari, cind cu crestinii, cind
cu m aurii, si in rest, ve§nic m -am har^uit cu regii, sta-
pinii si vecinii mei. Cind m -am lu p ta t cu crestinii, am
avut iniotdeauna g rija sa nu porneasea nici un razboi
din vina mea, dar n -au p u tu t scapa de napasta mul^i care
n-o m eritau. Si a tit p e n tru asta, cit si p e n tru alte gre-
seli pe care le-am savirsit fata de D om nul Dum nezeul
nostru, precum si p e n tru ca, fiind om ca to^i oamenii,
vad ca n u e chip sa scap o singura zi de prim ejdia m or- 1

1 P o tr iv it p a r e r ii lu i H e r m a n n K n u s t (c a re p r e g a te a in u ltim ii a n i
a i s e c o lu lu i t r e c u t o v a s ta edi^ie c r itic a a car^ ii d e fa^a, ra m a s a in s a
n e te r m in ta ), la o rig in e a a c e s te i is to r is ir i se a fla o v e c h e le g e n d a m e-
d ie v a la D e sa ltu T e m p la rii. O in tim p la r e a s e m a n a to a r e se in tiln e ? te in
l i t e r a tu r a c a to lic a h a g io g ra fic a , d e s p re s f in tu l P a f n u tie . A c^ iu n ea se si-
tu e a z a in tim p u l C ru c ia d e i a I l l- a , a c a r e i e x p e d i t e m a r itim a d in 1190
a fo s t c o n d u s a d e R ic h a rd I n im a d e L eu , r e g e le A n g liei, §i d e F ilip
A u g u st, r e g e le F ra n ^ei, in c id e n tu l n e f iin d in s a se m n a la t in su rs e le isto ric e .
Ga §i in a lte p ild e c a re v o r fo lo si p e r s o n a je re a le , d o n J u a n M a n u el a
r e d a t e c o u rile le g e n d a re ce a m p lific a u f ig u ra p e rs o n a lita ^ ilo r p u te rn ic e .
E p iso d u l n u a r e d e a ltf e l n im ic m ira c u lo s ?i se p o triv e ? te f o a r te b in e
c u p o re c la in tr e p id u lu i re g e . E ste d e r e m a r c a t s f a tu l c u c a re i$i in c h e ie
P a tr o n io p ild a , in d e m n in d u -1 p e c o n te le L u c a n o r sa in c e te z e „d e a m a i fi
c a v a le r u l d ia v o lu lu i §i a l tr u f i e i lu m e § ti“, to c m a i in p e rio a d a i n c a r e do n
J u a n M a n u el e ra a n g a ja t i n t r - u n ra z b o i c o n tr a re g e lu i sa u , d in m o tiv e
de a m b itie p o litic a , s tin je n in d lu p ta a c e s tu ia c o n tr a m a u rilo r. P ro b a b il
ca d ir z u l c a v a le r a v e a m o m e n te le lu i d e re m u ? c a re .

39
tii §i sint incredintat ca la v irsta m ea e firesc sa nu mai
am m ult de trait, §tiu ca trebuie sa m a infati^ez ina­
intea lui Dum nezeu, judecator in fata caruia nu ma pot
apara cu cuvimte, nici in alt chip si nici n u pot fi judeeat
decit dupa faptele bune sau rele pe care le-am facut.
Si m ai §tiu ca, daca spre nenorocirea mea, as fi gasit vi-
novat de un lucru pentru care pe drept D om nul a r fi
m iniat im potriva-m i, e sigur ca in nici un chip n-am sa
seap de chinurile iadului, unde voi ram ine la nesfir§it §i
nimic pe lum e nu m i-ar putea fi de folos. Iar daca Dum ­
nezeu, socotind ca o m erit, m i-ar arata a tita indurare
incit sa m a aleaga sa tin tovarasie slujitorilor sai si sa
dobindesc raiul, §tiu ca nici o desfatare din lum e n u se
poate asem ui cu ast bine, asta desfatare §i asta slava.
Si cum acest bine ori acest rau a tit de m are nu se do~
binde^te decit p rin fapte, te rog sa chibzuie^ti §i sa ma
tnveti care este, p o triv it starii mele, cel m ai bun chip
de a ma pocai inaintea lui D um nezeu de greselile pe
care le-am facut, p e n tru a dobindi indurarea lui.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, m ult ma bucur
de toate cele ce m i-ati spus §i mai m ult de faptul ca ati
zis sa va povatuiesc potrivit starii voastre, decit sa-m i
fi vorbit altfel ca sa m a puneti la incercare, asa cum a
facut cu slujitorul sau regele despre care v-am povestit
zilele trecute in pilda ce-o stiti. Si ma bucur m ult ca afi
zis ca vreti sa va pocaifi inaintea lui D um nezeu p en tru
greselile facute, pastrindu-va starea si rangul. Caci nu-n-
cape indoiala, senior conte Lucanor, ca daca ati vrea sa va
parasiti starea §i sa intrafi in m anastire, sau in alta si-
hastrie, n-ati putea scapa de doua neajunsuri : prim ul,
ca ati fi foarte rau judeeat de toata lumea, caci tofi a r
spune ca ati facut-o din lipsa de suflet fiindca va era
leham ite sa tra iti p rin tre cei buni ; iar al doilea este ca
m are m inune ar fi sa puteti rabda asprim ea vietii calu-
gare^ti, §i daca cu tim pul ar tre b u i s-o parasiti sau sa
tra iti fara a o respecta cum se cuvine, v -a r fi spre m are
prim ejdie a sufletului §i spre m are ru^ine si um ilire a
tru p u lu i ?i a faimei. Dar p e n tru ceea ce v reti sa faceti,
a?, dori sa aflati ce i-a a ra ta t D um nezeu unui sihastru,
foarte sfint om, ca o sa i se intim ple lui §i regelui Ri­
chard al Angliei.

40
Iar contele Lucanor 1-a vugat sa-i istoriseasca cum
fusese acea intim plare.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, era un pustnic
care ducea o viata foarte curata §i facea m ult bine si
in dura m ari g reutati ca sa dobindeasca m ila Dom nului.
In sfir§it, D um nezeu s-a in d u rat de el §i i-a fagaduit si
1-a incred in tat ca se va bucura de slava raiului ; iar
pustnicul i-a m ultum it din tot sufletul §i, cum era vorba
de ceva neindoielnic, 1-a ru g at pe D um nezeu sa se indure
sa-i arate cine urm a sa-i fie tovaras in rai. D ar cu toate
ca D om nul nostru i-a trim is raspuns in mai m ulte rin d u ri
p rin tr-u n inger ca n u facea bine cerind lucrul acela,
el a sta ru it a tita in ruga lui, incit Dum nezeu a tre b u it
sa se induplece §i i-a trim is vorba p rin ingerul sau ca va
avea d rept tovaras in rai pe regele R ichard al Angliei.
L ucrul acesta nu i-a prea fost pe plac pustnicului, caci
51 cunostea bine pe rege §i §tia ca e u n barb at tare raz-
boinic, ca facuse m oarte de om, jefuise si saracise m ulta
lum e §i-l vazuse m ereu ducind o via^a cu totul potrivnica
ceiei pe care o ducea el, parind foarte departe de calea
m intuirii. Si pustnicul era tare obidit din pricina asta.
Iar daca 1-a vazut Dom nul Dum nezeu a§a de abatut,
i-a trim is vorba prin ingerul lui sa nu se m ihneasca
§i nici sa se m inuneze de cele ce-o sa-i spuna, §i anum e,
ca fara-ndoiala ii este mai de folos Dom nului si m erita
mai m ult de la el regele R ichard cu o singura saritura,
decit pustnicul cu toate faptele bune faeute la viafa lui.
P ustnicul se m inuna atunci foarte, §i-l intreba cum
se p u tea una ca asta. Ia r in g eiu l ii spuse ca regele Fran-
tei, cu regele Angliei §i cu regele N avarei au tre c u t peste
mare. Iar in ziua cind au ajuns in port, fiind cu totii
inarm a^i sa coboare pe uscat, au vazut pe .mai
atita m ultim e de m auri incit au inceput sa §ovaie daca
sa coboare sau nu. A tunci regele Franfei i-a trim is vorba
regelui Angliei sa vina pe corabia lui ca sa se sfatu-
iasca ce e de facut. Iar regele Angliei, care era calare pe
cal cind a auzit aceasta, i-a raspuns solului trim is de
regele Fran^ei sa-i spuna din partea lui ca §tia prea bine
c-a-i facuse lui D um nezeu m ulte suparari si ocara pe lu-
mea asta §i-i ceruse m ereu in d u rarea sa-i vina ceasul
cind sa poata rascum para toate acestea cu pretul vietii,

il
iar acum, slava Dom nului, vedea ca sosise ziua m ultdo-
rita ; caci daca m urea a id , im plinind ispasirea a§a cum
se rugase inainte de a pleca din tara, si daca se pocaia cu
adevarat, era sigur ca D um nezeu o sa se m ilostiveasca de
sufletul lui ; iar daca m aurii aveau sa fie infrinfi, o sa
aduea m ult folos Dom nului §i va fi un m are bine pentru
toti.
Ia r dupa ce a rostit aceste cuvinte, s-a incredintat
tru p §i suflet Dom nului, i-a oerut sa-i vina in ajutor,
§i-a facut sem nul sfintei cruci §i le-a poruncit ostasilor
sai sa-1 urm eze. Apoi a dat pinteni calului §i a sarit in
m are catre m alul unde se afiau m aurii. D ar cu toate
ca erau aproape de port, m area era inca destul de adinca,
asa ca regele a in tra t in apa cu cal cu to t pina peste cap,
de n u s-a m ai vazut nim ic din ei. Dum nezeu insa, cu
m area lui m ila §i putere, am intindu-§i de cele spuse in
Evanghelie, ca el n u vrea m oartea pacatosului ci pocairea
lui in viata, §i-a intors fata catre regele Angliei §i-l scapa
de m oarte pe lum ea asta si-i dadu viafa vesnica, sco-
findu-1 din acea prim ejdie de inec. Iar el porni catre
m auri.
Si vazind englezii fapta Dom nului lor, au sarit cu
totii in m are pe urm ele lui si au pornit-o buluc catre
m auri. Daca au vazut francezii u n a ca asta, au in^eles
ca era spre ru§inea lor, lucru pe care ei nu-1 rabda
niciodata, §i atunci au sarit cu totii in m are im potriva
m aurilor. Acestia, vazindu-i ca vin asupra lor §i ca nu
se tem de m oarte, ba ca veneau fara sovaiala spre ei,
n -au mai indraznit sa-i astepte si, lasind in m ina lor por-
tul, au rupt-o la fuga. D e-ndata ce au ajuns in port,
cre^tinii au om orit m ulti din cei pe care i-au p u tu t
ajunge §i au fost noroco§i in batalie, facind astfel m ult
bine in slujba Dom nului. Ia r to t acest bine s-a tras de
la saritu ra facuta de regele R ichard al Angliei.
Auzind pustnicul intim plarea, i-a placut m ult §i a in-
teles ca D um nezeu ii facea un m are h a tir alegindu-1
d re p t tovara§ de rai al unui om care facuse asem enea
fap ta in slujba Dom nului, inaltindu-se a tit de sus in
credinfa catolica.
Ia r voi, senior eonte Lucanor, daca vreti sa-1 slujiti
pe D um nezeu si sa ispasiti supararile pe care i le-ati

42
facut, cata ca inainte de a pleca de pe mo§ia voastra,
sa va ispa§iti faptele fata de cei carora i-stiti ca le-ati adus
vreun neajuns. Si pocaiti-va de pacatele voastre §i nu
luati seam a la tru fia lumii, eaci este doar desertaciune,
si nici nu dati crezare celor m ulti care va vor spune ca
facet! m ult p rin vitejie, §i vorbesc de vitejie ca sa sperie
lum ea §i nu se uita daca ii tin puterile §i nu iau seam a
cum au sfir^it sau citi au ram as din cei care nu s-au gin-
dit decit la ceea ce ei num esc m are vitejie, sau la al-
catuirea vitei din care se trag. Iar voi, senior conte Lu-
canor, fiindca ziceti ca vreti sa-1 slu jiti pe D um nezeu ?i
sa ispasiti supararile pe care i le-ati adus, nu incercati
sa u rm ati aceasta cale a trufiei, plina de desertaciune.
De vrem e ce D um nezeu v-a adus pe pam int ca sa-1 pu-
teti sluji im potriva m aurilor, a tit pe m are cit si pe us-
cat, intari^i-va stapinirea ca sa fiti sigur de ce ve^i lasa
pe mo^ia voastra. Si intarind-o pe aceasta si ispa^ind
in fata Dom nului greselile pe care le-ati facut, de vrem e
ce va caiti cu adevarat si de vrem e ce datorita binelui pe
care o sa-1 faceti va vor fi toti recunoscatori, im plinind
acestea le puteti lasa pe toate celelalte, ram inind p u ru ri
in slujba D om nului si a^a sa va sfirsiti zilele. Facind ast-
fel, eu socotesc ca alegeti cea mai buna cale p en tru a va
m intui sufletul, pastrindu-va avutul si cinstea. Si trebuie
sa §titi ca n-o sa m uriti m ai curind p e n tru ca sinteti in
slujba Dom nului §i nici n-o sa tra iti m ai m ult p en tru ca
stati pe mo§ia voastra. Iar daca veti m uri in slujba lui
Dum nezeu, traind asa precum v-am spus, veti fi m uce-
nic si preafericit ; si chiar daca n-o sa m uriti in lupta,
buna vointa §i faptele bune va vor face mucenic. Ia r cei
care a r voi sa va vorbeasca de rau, n-o sa o poata face,
eaci vor vedea cu totii ca n -ati nesocotit nici una din
indatoririle cavaleresti, ci ati voit sa fiti cavalerul Dom ­
nului, incetind de a m ai fi cavalerul diavolului si al tru ­
fiei lume§ti, care este vrem elnica. A§adar, senior conte,
iata ca v-am d at povata pe potriva rangului vostru, ara-
tindu-va cum puteti m ai bine sa va m intuiti sufletul, po-
triv it aeestui rang. O sa faceti asa cum a facut regelc
R ichard al Angliei cu saritu ra lui, eaci buna ia p ta a facut.
Iar contelui Lucanor i-a placut m ult sfatul pe care i
1-a dat Patronio si 1-a ru g at pe Dum nezeu sa-1 indrum eze

43
ca sa poata face precum i s-a spus si cum o dorea $i
contele din toata inim a .
Vazind don Johan ca aceasta pilda era buna, a scris-o
in cartea de fata si a facut versurile de m ai jos in care
se cuprinde pe scurt toata pilda. Ia r versurile zic asa :
A cel ce cavaler se socotetfe
M ai bine sa-si doreasca acest salt,
Decit s-auzi ca se calugare$te,
Ori se inchide in tr-u n tu rn inalt.
P IL D A A P A T R A 3
D espre ce i-a spus u n genovez
su fletu lu i sau
in ceasul m orfii

in tr-o zi, contele Lucanor statea la sfat cu Patronio,


sfetnicul sau, vorbindu-i despre treburile lui preeum ur-
meaza :
—— Patronio, m ultum ita lui Dum nezeu, treburile mele
se afla in buna pace si rinduiala §i am tot ce-mi trebuie,
daca e sa judec dupa vecm ii §i egalii mei, ba am poate
chiar m ai m ult. Unii m a povatuiesc insa sa purced la
un lucru ce poate sa fie cu m are prim ejdie, iar eu tare
poftesc sa fac ceea ce ma povatuiesc ei. D ar din pricina
increderii pe care o am in tine, n-am v ru t sa incep nim ic
inainte de a ma sfatui cu tine si de a te ruga sa ma inveti
cum sa fac.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa faceti
cum e mai bine, as dori sa aflati ce i s-a in tim plat unui
genovez.
Iar contele 1-a poftit sa-i spuna cum fusese intim pla-
rea aceea. P atronio zise :
— Senior conte Lucanor, a fost cindva un genovez
foarte bogat si pricopsit dupa spusa vecinilor sai. Iar
genovezul acela a cazut greu bolnav §i, in^elegind ca
n-avea sa scape cu zile, a trim is dupa neam urile si prie-
tenii lui ; cind i-a vazut pe toti adunati in ju ru l sau,
si-a chem at nevasta §i copiii si s-a suit in tr-u n foi§or
m indru, de unde se vedea m area si uscatul. A tunci a
cerut sa i se aduca tot banetul si giuvaericalele §i indata 1

1 N o ta edi^iei sp a n io le m en ^ io n eaza ca a n e c d o ta se g a se ? te ?i In
B ro m y a rd , S u m m a P ra e d ic a to ru m , ?i in G obin. S e p a r e d e a se m e n e a c&
este p e n tr u p r im a o a r a c in d a p a r e u n g en o v ez In l i t e r a tu r a sp a n io la ,
p re z e n tin d c a r a c te r is tic ile su b c a re v a d e v e n i p o p u la r In l i t e r a tu r a o c c i­
d e n ta ls u lte r io a r a : o m d e a la c e r i b o g a t $i iu b lto r d e via^a b unS . M o ra la
ap o lo g u lu i, c a re e s te o v e c h e zic a la sp a n io la , s - a r fi tr a d u s m a i e x a c t
p rin zic a la ro m a n e a sc a ,,n u te le g a la ca p c in d n u te d o a re ".

45
ce le-a avut ingram adite in fata lui, a inceput, ca in
glum a, sa vorbeasca cu sufletul sau precum urm eaza :
,,Suflete, vad ca vrei sa pleci de la m ine §i nu §tiu
de ce ; caci daca-ti doresti nevasta si copii, iata, ii ai
in ain tea ta, astfel incit ar treb u i sa te sim ti im pacat ; iar
daca-ti doresti rubedenii si prieteni, iata, ai a id m ulti
si buni §i vrednici de cinstire ; iar daca-ti doresti co-
m ori de aur, argint si pietre scumpe, de giuvaere si
straie scumpe, §i de m arfuri, iaca ai aici atite-a incit
m ai m ult n u -ti trebuie ; ia r daca-ti doresti corabii si
galere care sa-ti agoniseasca si sa-ti aduca m ulta avutie
si cinste, iata-le pe m area care se zareste de aici din
palatul acesta ; iar daca-ti doresti m ulte mosii §i gradini
preafrum oase §i desfatatoare, priv!este-Ie pe ferestrele
acestea ; iar daca-ti doresti cai si m agari §i pasari si
ciini ca sa vinezi si sa petreci, §i soitari ca sa te inve-
seleasca §i sa te desfete, si o casa frum oasa, cu bel§ug
de lavite, a^ternuturi si toate cele trebuincioase, nimic
nu -ti lipseste. Si daca cu atita m ultim e de b u n u ri nu te
socotesti m ultum it §i nu te poti im paca cu binele pe
care-1 ai §i nu doresti sa ram ii ci vrei sa cauti ce nu cu-
no$ti, atunci d u-te cu m inia lui Dum nezeu, si prost o fi
cel ce te-o caina de necazul in care vei aju n g ed
Iar voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce, m ultum ita
lui Dum nezeu va aflati in pace, bunastare si cinstire, mi
se pare ca n -ati face o socoteala buna prim ejduind toate
acestea si pornind la cele ce m i-ati spus ca va indem nau
altii ; caci s-ar p u tea ca sfetnicii vostri sa va indem ne
p en tru ca §tiu ca, daca va apucati de o asem enea treaba,
o sa fiti nevoit sa faceti ce doresc ei §i sa va supuneti
vointei lor, de-ndata ce veti ajunge la grea cum pana,
asa cum vi se supun ei acum , cind sinteti in pace si li-
ni§te. Si se m ai gindesc poate ca, din neajunsurile voastre
i§i vor in d rep ta ei treb u rile lor, ceea ce n -a r izbuti atita
tim p cit ati tra i in pace si ati tine niinte ce i-a spus ge-
novezul sufletului sau. Asadar, sfatul m eu este ca, atita
cit veti putea sa sala^luiti in pace §i lini$te in tru cinstirea
voastra §i fara de paguba, sa n u purcedeti la fapte in care
ati prim ejdui totul.

46
Iar contelui i-a placut m ult sfatul pe care i 1-a dat
Patronio ; si a facut precum ii spusese §i a fost spre
binele lui.
A flind don Johan pilda aceasta, a socotit ca era buna
si n -a mai v ru t sa faca iarasi versuri, ci a scris o zicala
pe care o spun batrinele din Castilia. Iar zicala gra-
ieste a§a :
Cui i-e bine unde este, sa n u piece fdra veste.
P IL D A A C I N C E A 1
Despre intim plarea vu lp ii
cu un corb care finea in cioc
o bucatd de brinza

A lta data contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, spunindu-i precum urm eaza :
— Patronio, un om care se arata a-m i fi prieten, a
inceput sa m a laude, dindu-m i a in^elege ca am m ulte
insusiri vrednice de cinste, §i putere, §i m ulta bunatate.
Si dupa ce m -a m agulit indelung cu asem enea vorbe, m i-a
propus o treaba care, la prim a vedere, dupa cite am pri-
ceput eu, pare sa fie spre p riin ta mea.
Si contele ii povesti lui Patronio cum era treab a aceea ;
dar ou toate ca parea prielnica, Patronio in^elese insela-

1 F a b u la b in e c u n o s c u ta p r e tu tin d e n i, p r o v in e d in c u le g e re a lu i E sop
(fa b u la 204), d e u n d e a fo s t p r e lu a ta d e n u m e ro § i a u to r i a n tic i, m e d ie v a li
$i m o d e rn i. C ita m c ite v a c a z u ri m a i in te r e s a n te : F e d r u (c a rte a I fa b u la
13), R o m a n d u R e n a r t (v. 7187—7382), M a rie d e F ra n c e (fa b u la 14), F arce
d e M a itre P a th e lin (p iesa an o n im a , c e le b ra in l i t e r a tu r a fra n c e z a , in
c a re p e r s o n a ju l p r in c ip a l p u n e d e lib e r a t in p r a c tic a a p o lo g u l esopic)
?i, e v id e n t, L a F o n ta in e , ap o i L essing, K rilo v ?.a. I n l i t e r a tu r a sp a n io la
e x is ta v e r s iu n e a lu i S a m a n ie g o (sec. X V III) in F dbulas (c a rte a a V-a,
fab . 9) ?i a fo s t r e p o v e s tita in p ro z a d u p a d o n J u a n M an u el, d e c a tre
A zo rin in L o s v a lo re s lite ra rio s (1914).
P an am a c o rb u lu i c u v u lp e a a c ir c u la t la n o i in ta r a d in tr- o p e rio a d a
m u lt a n te r io a ra tr a d u c e r ii fa b u le lo r lu i L a F o n ta in e . E a fig u re a z a in tr- o
v e c h e c a r te p o p u la ra , c u n o s c u ta su b t itlu l F loarea d a ru rilo r, tr a d u c e r e
d in lim b a s ir b a a o p e re i ita lie n e F iore d i v ir tu , scrisS d e c a lu g a ru l
b e n e d ic tin T o m m aso G o zzad in i. C ea m a i v e c h e v e rs iu n e ro m a n e a sc S s t
a fla in m a n u s c ris u l c o p ia t in 1620 d e P o p a Io n R o m a n u l, c u t itlu l de
A lb in u ? e p o v e s te . O a lta tr a d u c e r e a fo s t f a c u ta d in g re a c a in tim p u l
lu i B ra n c o v e a n u §i t i p a r ita la S n a g o v in 1700 cu t itlu l F loarea d a ru rilo r,
i a r in se co lu l a l X lX -le a s-a b u c u r a t d e n u m e ro a se re e d ita ri. In c a p ito lu l
a l X H -lea, d e s p re ,,P a c a tu l im b u n a rii" fig u re a z a f a b u la c o rb u lu i p a c a lit,
c a r e se m a i in tiln e ? te ?i in a lta c a r te p o p u la ra r o m a n e a s c a ? to t a tit
d e r a s p in d ita , E so p ia (cap. 102). C el m a i v e c h i m a n u s c ris ro m a n e sc al
a c e s te ia e s te c o p ia f a c u ta in 1703 de C o stea D a sc a lu l d in B ra?o v , ia r
c a r te a e ra a t i t d e a p r e c ia ta , in c i t se s tu d ia i n tim p u l lu i B ra n c o v e a n u
la A c a d e m ia g re c e a s c a d in B u c u re ? ti, a la tu r i d e S c r ip tu r i, tr a g ic ii g reci
?i P lu ta rh . I n se co lu l al X lX -le a v a fi a m in tita d e G rig o re A le x a n d re s c u
i n f a b u la L eb a d a ?i p u ii co rb u lu i.

48
ciunea ascunsa sub vorbele oele frum oase. De aceea ii
spuse contelui :
— Senior conte Lucanor, afla^i ca om ul asta um bla
sa va in§ele, facindu-va sa credeti ca starea §i puterea
voastra sint m ai m ari decit sint cu adevarat. Si ca sa va
puteti pazi de cursa pe care v-o intinde, a§ dori sa aflati
ce a p atit un corb cu o vulpe.
Iar contele 1-a in treb at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte Lucanor, spuse Patronio, corbul a gasit
odata o bucata m are de ca§ §i s-a cocotat in tr-u n copac
ca s-o poata m inca mai in tihna, fara team a §i nesuparat
de nim eni. Pe cind se pregatea oorbul astfel, vulpea a
trecut pe la piciorul copacului, §i, vazind ca§ul pe care-1
inhatase corbul, incepu sa se gindeasca in ce fel ar putea
sa i-1 ia. In cele din urm a, a prins a-i spune precum
urm eaza :
„Dom nule corb, de m ulta vrem e am auzit vorbindu-se
despre dom nia-ta ?i despre noble^ea §i frum usetea dom-
niei-tale. D ar desi te-am cau tat peste tot, n -a fost voia
lui D um nezeu §i nici norocul m eu sa te pot gasi pina
acum ; insa acum ca te vad, in^eleg ca ai insu^iri m ult
mai m ari decit mi se spusese. Si ca sa vezi ca nu ^i-o
spun din fatarnicie, am sa-ti a ra t a tit darurile frum oase
pe care le vad la d.omnia-ta, precum §i aeelea in care
lum ea socoteste ca nu e§ti destul de bine inzestrat. Toata
lum ea crede ca penele, ochii, ciocul, picioarele si ghearele
dom niei-tale sint cu toatele de culoare neagra, §i cum
un lucru negru nu este la fel de placut ca u n u l de alta
culoare, iar dom nia-ta e§ti cu totul si cu totul negru,
lum ea socoteste ca asta e un cu su r p en tru frum usetea
dom niei-tale si nu-§i da seam a cit de tare se in^eala ;
caci desi penele i^i sint negre, culoarea lor este a tit de
intunecata si lucioasa, incit bate in albastru ca penele
paunului, care este cea mai frum oasa pasare din lum e ;
§i cu toate ca ochii i^i sint negri, ei ca ochi sint m ai
frum osi decit oricare altii, caci proprietatea ochiului este
aceea de a vedea, si cum orice lucru negru intare§te v irtu -
tea ochilor, cei negri sint cei m ai buni, §i de aceea, cei mai
lauda^i sint ochii de gazela, care sint m ai negri decit ai
oricarui alt anim al. Tot astfel, ciocul, picioarele §i ghea­
rele dom niei-tale sin t m ai puternice decit ale oricarei

49
pasari de m arim ea asta. Apoi, zborul iti este atit de sigur,
incit v intul n u te poate opri sa-i m ergi im potriva, oricit
ar fi el de puternic, lucru pe care alta pasare n.u-1 poate
face la fel de lesne. Iar eu socotesc ca Dum nezeu, care
face toate lucrurile cu chibzuiala, n -a r fi ingaduit ca, de
vrem e ce e§ti a tit de desavir§it in toate, sa n u cinfi mai
frum os decit oricare alta pasare. Iar de vrem e ce Dom nul
s-a m ilostivit sa te pot vedea §i cum inteleg ca insu§irile
dom niei-tale sint mai m ari decit am auzit povestindu-se,
daca a§ putea sa-fi ascult cintarea, m-a? socoti fericita
p en tru totdeauna.“
Sa lua^i am inte, senior conte Lucanor, ca, de§i gindul
vulpii era sa-1 in§ele pe corb, toate judecatile ei erau
adevarate. Si sa fi(i incredintat ca m inciunile si rautafile
ucigatoare sint intotdeauna cele care se folosesc de ade-
v aru ri in^elatoare.
Vazind corbul in cite feluri il lauda vulpea si cit adevar
era in spusele ei, a socotit ca graia adevarat in toate si
ca-i era prietena, nebanuind ca o facea ca sa-i ia ca^ul
pe care-1 ^inea in cioc ; si datorita judecatilor intem eiate
pe care le auzise, precum §i laudelor si rugam intilor
vulpii, deschise ciocul sa cinte. D e-ndata ce casea pliscul
a cintare, casul cazu jos, iar vulpea il inhata §i fugi cu
el. A§a a fost in§elat corbul de catre vulpe, crezind ca
era mai frum os §i m ai inzestrat decit era cu adevarat.
Iar, voi, senior conte Lucanor, cu toate ca Dum nezeu
s-a a ra tat darnic cu dom nia-ta in toate, vazind ca om ul
acela vrea sa va faca a erode ca aveti m ai m ulta putere,
m ai m ulta cinstire §i m ai m ulte insu§iri frum oase decit
stiti ca avefi in adevar, sa infelegeti ca o face ca sa va
insele, §i sa va paziti, p u rtin d u -v a ca un om cu judecata.
Iar contelui i-au placut m ult spusele lui Patronio si
asa a f a c u t ; iar p rin povafa acestuia s-a ferit de gre^eala.
Si intelegind don Jo h an ca aceasta pilda era foarte
buna, a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai
jos in care se cuprinde pe scurt tilcul intregii. pilde. Iar
versurile zic asa :
Cel ce te lauda p en tru ceea ce n-ai,
Aflci ca um bld sa-nhafe ce ai.
P IL D A A S A S E A 1
Despre pafania rindunicii
cu celelalte pasari
cind a va zu t ca se seam ana in

Intr-o zi, contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, §i-i spunea :
— Patronio, aud ca niste vecini ai mei, care sint mai
p uternici decit mine, se tot aduna, punind la cale felurite
me§te$uguri §i viclenii prin care sa m a poata in§ela §i
sa-m i faca m ulta stricaciune ; eu insa n u cred §i nici nu
ma tern. D ar cunoscindu-ti intelepciunea, vreau sa te
rog sa-m i spui daca socotesti ca trebuie sa fac ceva in
asta privinta.
— Senior conte Lucanor, spuse Patronio, ca sa faceti
asa cum socotesc eu ca s-ar cuveni, a§ dori sa aflati ce i
s-a m tim plat rindunicii cu celelalte pasari.
Xar contele 1-a in tre b at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte Lucanor, spuse Patronio, rindunica a
vazut un om care sem ana in si, cu m intea ei istea^a, a
in^eles ca daca inul acela cre§tea, oam enii vor putea sa-§i
faca laturi si plase ca sa prinda pasari. A tunci a pornit
dupa celelalte zburatoare si le-a ad unat la un loc si le-a
spus cum sem ana om ul in si ca puteau fi incredintate ca,
daca inul acela crestea, avea sa fie rau de ele ; §i le-a
povafuit ca, pina a nu create inul, sa se duca acolo sa-1
smulga. Caci lucrurile sint usor de im piedicat la inceput,
dar apoi sint foarte greu de nim icit. D ar pasarile n-au
luat in seam a spusele ei si n->au v ru t sa-i dea ascultare.
R indunica a staru it in mai m ulte rinduri, pina rin d a
vazut ca pasarile nici nu se gindeau la asta §i h ab ar n-aveau
de prim ej die ; iar inul crescuse a tit de m are, incit pasarile
nu 1-ar m ai fi p u tu t smulge nici cu ciocul, nici cu ghearele. 1

1 F a b u la se g ase?te la E so p $i a fo s t p r e lu a ta IncS d in tim p u r i v e e h i


d e div er$ i a u to ri, p r i n tr e c a re a m in tim p e p o e ta f ra n c e z a M a rie d e
F ra n c e (sec. X II), i a r ap o i d e L a F o n ta in e (c a rte a I, fab . 8), u n d e sflrsi-
tu l e s te S n tru c itv a d e o s e b it d e v e r s iu n e a d e f a ta , c a re o re p ro d u c e pe
cea eso p iea.

51
Cind au vazut pasarile ca inul crescuse §i ca nu mai aveau
ce face im potriva prim ejdiei care le pa§tea, s-au cait
am arnic ca nu luasera seam a m ai inainte. D ar cain^a lor
a venit la o vrem e cind nu le mai putea fi de nici un folos.
R indunica insa, daca a vazut ca pasarile nu voiau sa
ia seam a la prim ejdia care le pa$te, s-a dus din tim p la
om ul acela §i s-a aciuiat sub stapinirea lui, punindu-se
la adapost pe sine si tot neam ul ei. Si de atunci, rindu-
nelele traiesc sub stapinirea oam enilor §i sint in siguranfa
pe linga ei. Iar celelalte pasari, care n-au v ru t sa se
pazeasca, sint prinse in fiecare zi cu plase §i lafuri.
Ia r voi, senior conte Lucanor, daca v reti sa va
paziti de neajunsurile pe care zice^i ca le-ati putea avea,
luati seam a si paziti-va inainte de a vi se intim pla vreo
suparare, caci cum inte este nu acela care vede un lucru
dupa ce i s-a intim plat, ci acela care d in tr-u n semn sau
o mi^care cit de mica infelege prim ejdia care 1-ar paste
§i ia m asuri ca sa nu se intim ple.
Ia r contelui i-a placut m ult povestea §i a facut asa cum
1-a invatat. P atronio si bine i-a prins.
Infelegind don Johan ca aceasta pilda era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata si a facut versurile de mai jos,
care zic asa :
Curm a raul cit e vrem e
Ca sa n-ai de ce te tem e.
P IL D A A S A P T E A 1
Despre pafania unei fem ei
careia ii zicea
dona Truhana

Alta data oontele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, spunindu-i precum urm eaza :
— Patronio, cineva m i-a vorbit de o treab a §i m i-a
a ra tat in ce fel s-a r putea implini. Ori sa stii ca se pot
trage din ea atitea feluri de foloase, incit, daca o da
Dum nezeu sa se faca asa cum m i-a spus om ul acela, ar
fi tare bine p en tru m ine ; caci atitea lu cru ri se trag aici
unul din altul, incit pina la urm a va fi o isprava de
m are insem natate.
Si ii povesti lui Patronio despre ce era vorba. De
indata ce auzi cum stateau lucrurile, Patronio ii raspunse
contelui precum urm eaza :1

1 A n e c d o ta v e c h e d e o rig in e o rie n ta la , fig u re a z a in P a n c ia ta n tra ,


c u le g e re in d ia n a d e a p o lo g u ri, tr a d u s a in seco lu l a l V l-le a i n d ia le c tu l
p e rs a n lite ra r, i a r i n se c o lu l al V U I-le a in a r a b a de A b d a la h ib n -A lm o -
k a ffa , su b t itlu l d e K a lila D im n a , d in c a re a u d e r iv a t d iv e rs e tr a d u c e r i
e u ro p en e, u n a f iin d fo lo sita d e L a F o n ta in e . P r i n t r e p rim e le tr a d u c e r i
a le v e r s iu n ii a r a b e se n u m a r a c e a sp a n io la , f& cuta la sfir§ itu l se co lu lu i
a l X lll- le a d in in itia tiv a re g e lu i A lfonso cel In^elept^ ?i p e c a re a cu-
n o sc u t-o d e sig u r, d o n J u a n M an u el. I n o ric e caz, p o v e s te a d e fa^a se
gase§te in K a lila §i D im n a , d e u n d e a fo st p r e lu a ta d e div er§ i al^i
a u to ri, p r i n tr e c a r e N ico lau s P e rg a m in u s (in D ya lo g u s C rea tu ra ru m ),
L. D o m en ich i (in F a cetie, m o t t i e b u rie , sec. X V I), B o n a v e n tu re d es
P e r ie rs (in C o n tes e t jo y e u x d e v is , sec. XVI) d e la c a r e a lu a t- o p ro -
b a b il L a F o n ta in e (c a rte a V II, fab . 10), fig u rin d p e s c u rt c h ia r §i in
R a b e la is (G a rg a n tu a , cap . 31). I n l i t e r a tu r a h is p a n ic a m o tiv u l se in tiln e § te
la G il V ic e n te (sec. XVI) ?i S am an ieg o .
A n e c d o ta a c ir c u la t §i la n o i, p a tr u n z in d in s a d in a l t s s u rs a : ea
fig u re a z a in c e le b ra c u le g e re 1001 d e nop$i, d e s p re c a r e a m v o r b it in
n o ta d e la p ild a a 2-a, fiin d c u n o s e u ta d e c i in a in te d e tr a d u c e r e a d in
L a F o n ta in e .
In n e n u m a r a te le v e r s iu n i a le a c e s te i is to r io a r e v a ria z a p e rs o n a ju l
(b& rbat sa u fe m e ie , c a lu g a r sa u t^ r a n etc.) p re c u m §i o b ie c tu l c a re de-
clan ^ eaza r e v e r ia (o o a la c u m ie re , u n co$ cu s tic la rie , u n v a s c u u n t ?
o o ala d e la p te ), d a r in c id e n tu l, d e z n o d a m in tu l §i m o ra la s in t id e n tic e .

53
— Senior oonte Lucanor, am auzit intotdeauna spu-
nindu-se ca e mai cum inte sa te increzi in lucruri nein-
doielnice decit in pareri desarte, caci adesea cei care se
incred in asem enea pareri patesc ce a pa1;it dona Truhana.
Iar contele 1-a in treb at cum fusese patania aceea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, a fost cindva
o femeie, pe num e dona T ruhana, care era destul de
sarm ana. Intr-o zi s-a dus la piata p u rtin d pe cap o oala
cu miere. Si cum um bla ea pe drum , a inceput sa se gin-
deasea ca o sa vinda m ierea din oala si 0 sa cum pere
oua, iar din ouale acelea o sa iasa gaini, si cu banii luati
pe ele o sa cum pere oi, §i to t cum parind asa din ce avea
sa cistige, avea sa ajunga mai bogata decit toate vecinele ei.
Cu averea pe care gindea c-o s-o aiba, chibzui cum o
sa-§i capatuiasca fiii §i fiicele si cum o s-o priveasca lum ea
trecind pe ulita cu gineri si nu ro ri §i cum o sa se m ire
cum daduse norocul peste ea de ajunsese la asem enea bo-
gatie, cind fusese intotdeauna a tit de saraca.
Iar la gindul asta incepu sa rida de bucuria norocului
ei, §i rizind s-a lovit cu m ina peste fru n te de a rastu rn a t
oala cu m iere, care s-a spart. Cind a vazut oala sparta,
a inceput sa se vaicareasca de m am a focului, socotind ca
pierduse tot ce visase c-o sa aiba daca nu spargea oala.
Si p en tru ca si-a pus toata nadejdea intr-o parere desarta,
nu s-a im plinit pina la urm a nim ic din ce chibzuise.
Ia r voi, senior conte, daca vre^i ca oeea ce va spun
al^ii si ce ati chibzuit singur sa fie lucruri neindoielnice,
sa crede^i §i sa chibzui^i intotdeauna num ai lu cru ri inte-
m eiate, iar nu pareri indoielnice §i desarte. Iar daca vre^i
sa le incercati, paziti-va sa prim ejduiti ori sa irositi din
avutul vostru ceva dupa care sa va para rau, pentru
parerea vreunui ci§tig de care nu sinteti sigur.
Ia r contelui i-au placut spusele lui P atronio si a
facut a§a cum il invatase §i a fost spre binele lui.
Si cum don Johan a indragit pilda aceasta, a scris-o
in cartea de fata si a facut versurile de mai jos :
L ucrurile-nfelepte cata sa le crezi ;
In pareri desarte sd n u te increzi.
P IL D A A O P T A 1
Despre pafania u nui om caruia
i s-a spalat ficatul

A lta data contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul lui, si-i spunea :
— Patronio, afla ca, desi D um nezeu a fost m ilostiv
cu m ine in m ulte lucruri, acum ma gasesc foarte strim to-
ra t din lipsa de bani. Si cu toate ca-m i este u rit ca m oar-
tea sa fac asa ceva, cred ca o sa trebuiasca sa vind una
din mosii, lueru care ma doare cel mai m ult pe lume,
ori sa fac altceva la fel de pagubitor p e n tru mine. D ar
de facut trebuie s-o fac ca sa ies din strim toarea si grija
in care ma aflu. Si facind eu lucrul acesta care-m i aduce
a tita suparare, iata ca vin la m ine m ai mul^i oameni si-m i
cer sa le dau banii a§tia care ma costa a tit de scump, cu
toate ca eu §tiu ca s-ar putea foarte bine lipsi de ei. Cunos-
cmd in^elepciunea pe care ^i-a dat-o Dum nezeu, te rog
sa-m i spui ce soeotesti ca a r trebui sa fac.
— Senior eonte Lucanor, zise Patronio, mi se pare ca
p a ^ i cu oam enii astia ce a p atit u nul care era foarte
bolnav.
Ia r contele 1-a ru g at sa-i istoriseasca acea intim plare.
— Senior conte, zise Patronio, un om era tare bolnav,
asa incit doctorii i-au spus ca nu p u tea nicicum sa se
vindece daca n u-i faceau o taie tu ra intr-o parte, ca sa-i
scoata ficatul pe acolo §i sa-1 spele cu niste leacuri anum e,
ca sa-1 cure^e de rau tatile oare-1 betegeau. Si indurind el
suferint-a -ast'a, tocm ai cind ^inea doctorul ficatul in mina,
un om care se afla linga el incepu sa-1 roage sa-i dea
din ficat p e n tru pisica lui.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca v reti sa va faceti
un m are rau avind bani si dindu-i celor ce n-au nevoie,1

1 Edit;ia sp a n io la m en ^ io n eaza d rep t s u rs a c u le g e re a m e d ie v a la de


p o v e s tiri Gesta. ro m a n o ru m .

55
va spun ca n-avefi decit s-o facefi daca asa va e voia, dar
niciodata n-o sa fie la indem nul meu.
Iar contelui i-a placut ce-i spusese P atronio $i de
atunci inainte s-a pazit §i a fost spre binele lui.
Infelegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea lui si a facut versurile de m ai jos, care
zic a§a :
Cind n u ?tii aniim e ce-i bine sa dai,
U§or se intim pld necazuri sa ai.
P IL D A A N O U A 1
D espre pafania celor doi
cavaleri cu leul

Intr-o zi, contele Lucanor a grait catre Patronio pre-


cum urm eaza :
— Patronio, am de m ulta vrem e un du§m an care m i-a
facut m ult rau si eu lui de asem enea, astfel incit ne
du^m anim si-n cuget si-n fapta. Dar iata ca de la un
tim p incoace, un altul, m ai p uternic decit noi doi, a
purees la niste fapte de care ne tem em fiecare, caci pot
sa ne aduca m ari neajunsuri. Iar acum, dusm anul acela
al m eu m i-a trim is vorba sa ne unim ca sa ne aparam
de celalalt care vrea sa se ridice im potriva noastra ;
caci daca vom fi uniti e sigur ca ne vom putea apara,
pe cind daca unul din noi s-ar indeparta de celalalt, este
sigur ca cel de care ne tem em ar p u tea cu usurin^a
sa nimiceasca pe oricare din noi. Si de indata ce unul
ar fi nim icit, cel care a r ram ine a r fi si el lesne de nimicit.
Eu stau acum la m are indoiala, caci pe de o parte, tare
ma tem ca dusm anul acela al m eu um bla sa m a insele
si ca odata incaput pe m ina lui, eu n-as mai fi sigur de
viata, iar daca ne unim de bunavoie, sintem nevoi^i sa ne
incredem unul in celalalt. Din pricina asta m a tem grozav.
Pe de alta parte inteleg ca, daca nu ne-am lega cu priete-
sug, a§a cum m i-a trim is el vorba si rugam inte, am putea
sa dam de m are prim ejdie, precum ti-am spus. Increzin-
du-m a deci in tin e si in in^elepciunea ta, te rog sa ma
povatuie§ti ce sa fac in im p reju rarea asta.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, acesta este
un lucru de seam a §i foarte prim ejdios, si ca sa intelege^i
mai bine ce se cuvine sa face^i, as dori sa aflati ce au
patit in Tunisia doi cavaleri care tra iau in preajm a
infantelui don Enrique. 1

1 H. K n u s t $i V a lb u e n a P r a t so c o tesc ca a c e a sta p ild a a to s t in s p ir a ta


d e o in tim p la r e r e a la p e tr e c u ta In tlm p u l d o m n ie l lu i A lfonso al X -lea.

57
Iar oontele 1-a in treb at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte, zise Patronio, doi cavaleri care traiau
in preajm a infantelui don E nrique in Tunis, erau prieteni
buni §i locuiau intotdeauna in aceea^i casa. Cavalerii
acestia n u aveau decit u n cal fiecare si, pe cit de bine se
in^elegeau ei doi, pe a tit caii lor n u se puteau suferi unul
pe altul. Insa cavalerii nu erau destul de instariti cit sa
poata tine doua case, iar din pricina vrajm asiei cailor nu
puteau loc-ui sub acelasi acoperi^ §i tra ia u in m are su-
parare. Si dupa ce au dus-o asa un tim p si au vazut ei ca
nu m ai puteau sa rabde, au povestit pasul lor lui don
Enrique si i-au cerut ingaduin^a sa dea caii aceia drept
h ran a unui leu pe care-1 avea regele Tunisiei.
Don Enrique a dat ascultare rugam intii lor si a vorbit
cu regele Tunisiei. Iar caii le-au fost bine p latiti eavale-
rilor §i au fost viri^i in tr-u n tare in care se afla leul.
Cind s-au vazut caii in tare, pina sa iasa leul din cusca
in care statea inchis, incepura sa se bata pe viata si pe
m oarte. In tim p ce se bateau ei a§a, oam enii au deschis
u§a custii in care statea leul si cind a ie§it in tare ?i 1-au
vazut, caii au inceput sa tre m u re din toate m adularele §i
s-au apropiat cu incetul unul de altul. D upa ce s-au adu-
n a t laolalta, au stat asa u n tim p, apoi s-au repezit am in-
doi la leu si atita 1-au m u§cat §i 1-au izbit cu copitele,
incit a fost nevoit sa se vire la loc in cu§ca de unde
iesise. Iar caii au scapat teferi, caci leul nu le-a p u tu t face
nimic. Dupa aceea au ram as a tit de legati u n u l de altul,
incit m incau bucuros im preuna din aceea^i iesle §i stateau
la un loc in tr-u n grajd foarte strim t. Asadar, priete^ugul
acesta 1-au legat din spaim a pe care o trasesera cu leul.
Iar dom nia-voastra, senior conte Lucanor, daca
socotiti ca du§m anul aceia al vostru se tem e a tit de m ult
de celalalt, de care va tem eti §i voi, §i are atita nevoie
de voi incit sa trebuiasca sa uite to t rau l pe care vi 1-a^i
facut, §i in^elege ca fara voi nu se poate apara bine, eu
cred ca, asa cum caii s-au a p ro p iat cu incetul unul de altul,
pina ce le-a p ierit team a §i a u capatat incredere unul in
altul, to t asem enea ar treb u i sa prinde^i cu incetul incre­
dere in du§m anul aceia al vostru si sa va apropia^i de
el. Iar daca o sa vede^i ca se poarta intotdeauna frum os
?i cinstit, astfel incit sa fit^i incredin^at ca niciodata, oricit

58
i-ar m erge de bine, n-o sa se intoarca im potriva voastra,
atunci o sa fie bine §i folositor sa va ajuta1;i, p en tru ca
nici un strain sa nu va poata infringe si nimici. Caci
omul trebuie sa se straduiasca si sa rabde m ulte de la
neam urile §i vecinii sai, ca sa nu fie nap astu it de al^i
straini. D ar daca o sa vedeti ca dusm anul acela al vostru
va este cu adevarat dusm an, si se poarta asa incit de
indata ce 1-ati aju ta sa scape de prim ejdie si si-ar vedea
avutul la adapost, s-ar intoarce apoi im potriva voastra
si n -ati putea avea lini^te din pricina lui, atunci a # face
rau ajutindu-1. Ba socotesc chiar ca ar treb u i sa va feri^i
de el cit pute^i, caci, daca veti vedea ca, aflindu-se el la
o incercare a tit de grea, n-a v ru t sa dea u itarii vrajm asia
pe care v-o purta, §i ve^i intelege ca v-o pastreaza pentru
vrem ea cind s-ar putea intoarce im potriva voastra, nici
vorba sa faceti ceva p en tru a-1 aju ta sa scape de prim ejdia
care-1 pindeste.
Iar contelui i-a placut m ult ce-i spusese Patronio §i a
socotit ca-1 povatuise foarte bine.
Si in1;elegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea de fa^a si a facut versurile de m ai jos,
care spun a§a :
De straini sa te pazegti
Iar de-ai tai six te fere$ti.
P IL D A A Z E C E A 1
Despre pafania un u i om care
de saracie §i foam e
m inca niprala

In alta zi, contele Lucanor ii spunea lui Patronio,


sfetnicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, recunosc ca D um nezeu m i-a dat m ult
bine, mai m ult decit i-as putea eu sluji, si vad ca in toate
celelalte privinte av u tu l m eu se afla la adapost §i la loc
de cinste ; d ar uneori mi se intim pla sa fiu a tit de strim -
torat de saracie incit imi pare ca as dori to t a tit de m ult
sa m or cit si sa traiesc. Te rog de aceea sa-m i spui ceva
care sa-m i aduca o m ingiiere.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa va puteti
m ingiia cind vi se intim pla asem enea lucru, a r fi cu cale
sa aflati ce au p a tit doi oam eni care au fost foarte bogati.
Iar contele 1-a rugat sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, u nul din acesti
doi oam eni a ajuns la asem enea saracie incit nu m ai avea
nim ic de m incare. Si dupa ce a to t cautat niscaiva hrana,
n-a izbutit sa se aleaga decit cu o strachina de niprala.
Si am intindu-si cit fusese de bogat, in tim p ce acum,
flam ind si lipsit fiind, treb u ia sa m anince sem inte de
niprala, care sint a tit de am are si rele la gust, a inceput
sa plinga cu p a ra p o n ; d ar cum era ta re infom etat, a
prins sa inghita niprala si m esteca lacrim ind §i azvirlind
pastaile peste um ar. Cum statea el a§a m ihnit §i ingin-
durat, a sim tit ca in spatele lui se afla cineva §i, intorcind
capul, a vazut linga el un om care m inca pastaile aruncate
de el peste um ar, iar acesta era cel de care am am intit
la inceput.
Vazind asta, cel care m inca semin^ele de niprala 1-a
in treb at pe celalalt de ce m inca pastaile. Iar om ul i-a
raspuns ca fusese m ult mai bogat decit el, dar ca acum 1

1 A n e c d o ta se reg ase ijte la C a ld e ro n in p le s a V ia fa e v is (zlua a


d o u a , se e n a a doua).

60
ajunsese la o asem enea saracie $i flam inzeala, incit tare
se bucura ca daduse peste pastaile aruncate. A tunci cel
care m inca semin^ele s-a m ingiiat pe data, caci a inteles
ca era pe lum e si saracie mai m are decit a lui, acolo
unde a r fi fost pricini mai purine. A linindu-se astfel,
s-a straduit, iar Dum nezeu 1-a a ju ta t sa gaseasca un chip
prin care sa scape de saracie, si a scapat de ea si i-a m ers
tare bine.
Iar voi, senior conte Lucanor, trebuie sa sti^i ca a§a
este lum ea §i, cu toate ca Dom nul D um nezeul nostru se
ingrije§te de ea, nici un om nu are de toate. Dar, de
vrem e ce in toate celelalte D um nezeu se indura de voi
§i va aflati in pace §i in cinstire, daca uneori aveti bani
mai pu^ini sau sintefi strim torat, nu va pierde^i cu firea
§i fi^i incred in tat ca negre§it se gasesc altii m ai slaviti §i
mai bogati decit voi, ajunsi la asem enea strim toare incit
s-ar socoti m ultum iti daca a r avea ce sa le dea oam enilor
lor, chiar daca le-ar da m ult m ai p u tin decit le dati voi
alor vo§tri.
Iar contelui i-au placut m ult spusele lui Patronio §i
s-a m ingiiat §i s-a a ju ta t singur, de 1-a a ju ta t si Dum ­
nezeu sa iasa cu bine din supararea in care intrase.
Si in^elegind don Johan ca pilda aceasta era foarte
buna, a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de
mai jos, care zic asa :
De saracia ta n u te-am ari nicicind,
Caci altii m ai saraci ajli oricind.
P IL D A A U N S P R E Z E C E A 1
D espre intim plarea un u i Decan
din Santiago cu don Y llan,
m arele in vatat din Toledo

In alta zi, contele Luoanor statea de vorba cu Patro-


nio, sfetnicul sau, graindu-i despre treburile lui precum
urm eaza :
— Patronio, un om a venit la m ine sa ma roage sa-1
a ju t intr-o tre a b a in care avea nevoie de sp rijinul meu,
si m i-a fagaduit ca §i el avea sa faca orice a r fi spre
folosul si cinstea mea. Ia r eu m -am apucat sa-1 a ju t cit
m i-a stat in pu tin ta in treab a aceea. D ar inainte de a fi
m intuit, socotind el ca scapase de grija, s-a iv it o im pre-
ju ra re in care s-ar fi cuvenit sa faca ceva p en tru mine,
iar eu 1-am ru g at §i el s-a dat in latu ri cu felurite pricini.
Mai apoi s-a intim plat din nou un lucru pe care ar fi
p u tu t sa-1 faca p entru m ine §i iarasi s-a dat in latu ri ca
§i prim a data. Si a§a a facut in toate cite 1-am rugat sa
mi le faca. Insa lucrul acela p e n tru care ma rugase el
sa-1 a ju t nu s-a incheiat inca si nici n u se va incheia
daca eu nu voiesc. Acum, increzindu-m a in tin e §i in
intelepciunea ta, rogu-te sa m a povatuie§ti ce sa fac.1

1 V a lb u e n a P r a t a f irm a in lu c r a r e a c ita ta (pag. 182) ca te m a ac e ste i


p o v e s tiri fig u re a z a in c a r te a a r a b a C ele p a tr u z e c i d e d im in e fi p a tru z e c i
d e n o p ti, so c o tin d ca d o n J u a n M a n u el a s i t u a t act;iunea la T o led o , d a to -
r i t a le g e n d e i a ? a -n u m ite i ,,s u b te ra n e a lu i H e rc u le “ in j u r u l c a re ia s-a u
te s u t to t f e lu l d e p o v e^ ti fa n ta s tic e in E v u l M ediu. D in p o v e s tire a de
fa^S a d e r iv a t e x c e le n ta co m ed ie a lu i J u a n R u iz d e A la rc o n , (sec. XVI)
In ce rc a re a fa g a d u ie lilo r §i o co m ed ie a lu i Jo s e de C a n iz a re s (sec. X V II—
X V III). D e a ltf e l f ig u ra lu i d o n I116n e r a f o a rte p o p u la r a in S p a n ia in c a
d in se c o lu l a l X H -lea, e x is tin d d iv e rs e p ro v e rb e ce ilu s tr a u §tiin^a, in ­
te le p c iu n e a §i a r t a m a g ic a a a c e s tu i p e r s o n a j, c a re se p a r e c a n u este
c u to tu l im a g in a r. P o v e s tire a a t r e c u t §i i n l i t e r a tu r a fra n e e z a su b
c h ip u l D e c a n u lu i d in B a d a jo z d e a b a te le B lan c h el, v e r s if ic a ta m a i tir z iu
d e F ra n g o is A n d r ie u x (sec. X V III).
C u n o s c u tu l l i t e r a t sp a n io l A z o rin (n. 1874), p re z e n tin d in o p e ra sa
L o s v a lo re s lite ra rio s f ig u ra lu i d o n J u a n M an u el, p o v este§ te c in c i d in tre
p ild e le a c e s tu ia , p e n tr u a tr e z i in te r e s u l c itito rilo r. I n t r e e le se n u m a r a
§i p o v e ste a d e fa ta .

62
— Senior conte, zi.se Patronio, ca sa faceti cum e mai
bine, m ult as dori sa aflati ce i s-a in tim plat unui S taret
din Santiago, cu don Yllan, m arele in v atat care tra ia in
Toledo.
Iar contele 1-a in treb at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte, zise Patronio, traia in Santiago un
Decan, care avea m are dorinta sa invete m egtesugul
necrom antiei, gi a au zit spunindu-se ca don Y llan din
Toledo era priceput in tru acestea ca nim eni altul din
vrem ea lui a plecat asadar la Toledo ca sa invete acea
stiinta. De cum a sosit acolo, s-a dus drept la casa lui
don Y llan pe care 1-a gasit citind intr-o odaie foarte ferita.
Infa^isindu-se inaintea lui, acela 1-a p rim it foarte bine,
spunindu-i ca nu voia sa auda ce v in t il aduce, pina ce
n u stateau la masa. Si s-a in g rijit de el si a pus sa-i dea
odai bune gi tot ce-i trebuia, aratindu-se tare bucuros de
venirea lui.
Ia r dupa ce au sfirsit de m incat, 1-a lu at deoparte si
Decanul i-a povestit pricina p entru care venise si 1-a
ru g at cu sta ru in ta sa-1 invete stiinta aceea pe care avea
m are dorinta sa o cunoasca. A tunci don Y llan i-a spus ca,
fiind el Decan si om cu m ulta trecere, p u tea sa aj.unga
la rang in alt — iar oamenii cu rang m are indata ce-si vad
dorintele im plinite uita foarte curind ce au facut alfii
p en tru ei — a§a ca el se tem ea ca, dupa ce va fi invatat
de la el ceea ce voia sa §tie, n-o sa-1 m ai rasplateasca
asa cum ii fagaduise. D ar Decanul i-a fagaduit si 1-a
incredint-at ca oricit de sus s-ar inalt-a, niciodata n-o sa
faca decit ce i-o spune el.
Cu asem enea vorbe §i-au p etrecu t tim pul de la vrem ea
prinzului pina la cina. Ia r dupa ce s-au invoit asupra
acestor lucruri, don Y llan i-a spus D ecanului ca stiinta
aceea nu se putea inva^a decit in tr-u n loc foarte ferit
si ca chiar in acea seara avea sa-i arate unde urm a sa stea
pina cind va fi in v atat cele ce voia sa afle. Apoi 1-a lu at
de m ina si 1-a dus in tr-o odaie. Si ferindu-se de ceiladi
oameni din casa, a chem at o slujnica si i-a spus sa aduca
ni§te prepelite p en tru cina de seara, dar sa nu le puna
la frip t pina ce nu i-o porunci el.
Ia r dupa ce spuse acestea, il chema pe Decan gi o
pornira amindoi pe o seara de piatra frum os lucrata gi

63
coborira asa m ulta vrem e, de se vedea ca ajunsesera atit
de jos incit riu l Tajos trecea pe deasupra lor. Cind
ajunsera la capatul scarii, dadura de o locuinta bine
rinduita, cu o odaie frum os im podobita in care se aflau
cartile si m asa la care aveau sa citeasca. Indata s-au
§i asezat si s-au apucat sa aleaga cartile cu care sa inceapa.
Indeletnicindu-se ei cu aceasta, au in tra t pe usa doi oa-
m eni care i-au dat D ecanului o scrisoare trim isa de
unchiul lui, A rhiepiscopul, p rin care-i facea cunoscut ca
era greu bolnav si-i trim itea rugam inte ca daca voia sa-1
mai vada in viata sa vina in d ata la el. Iar Decanul s-a in-
trista t m ult de asem enea veste, m ai intii din pricina bolii
unchiului sau, iar apoi de team a ca treb u ia sa lase
in v atatu ra pe care o incepuse. Si-a pus insa in m inte sa
nu-si lase a tit de grabnic ucenicia §i a seris carti de ras-
puns §i le-a trim is A rhiepiscopului, unchiul sau.
Dupa tre i sau p atru zile au ven it alti oam eni de olac,
aducindu-i D ecanului alte sc-risori prin care era in^tiin^at
ca A rhiepiscopul raposase ?i ca toate fetele bisericesti se
intrunisera sa aleaga pe noul arhiepiscop, §i nadajduiau
ca, cu ajutorul lui Dum nezeu, va fi ales el, a§a ca sa nu-i
para rau ca nu se putea intoarce la biserica lui, eaci era
mai bine sa fie ales cita vrem e era plecat aiurea, decit
daca s-ar fi aflat in parohie.
Dupa alte §apte ori opt zile, au sosit doi scutieri fru ­
mos invesm inta^i si gati^i §i, ajungind inaintea lui,
i-au saru tat m ina §i i-au a ra ta t carti cum ca fusese ales
Arhiepiscop. Cind a auzit don Y llan acestea, s-a in dreptat
spre cel ales spunindu-i ca ii m ultum ea lui D um nezeu ca
prim ise asem enea vesti bune in casa lui §i ca, de vrem e ce
D um nezeu ii daduse atita bine, ii cerea drept rasplata
sa-i dea u nui fecior al lui decanatul pe care-1 lasa liber.
Ia r alesul ii spuse ca-1 ruga sa-i ingaduie ca acel decanat
sa-1 lase unui frate de-al lui, dar c-o sa aiba el grija ca
biserica sa-1 rasplateasca, poftindu-1 sa piece cu el la
Santiago si sa-1 ia cu dinsul pe feciorul lui. Iar don
Yllan s-a invoit.
Au plecat a$adar la Santiago, iar cind au ajuns, au
fost primi^i frum os si cu m are cinste. Si dupa ce au stat
ei o vrem e acolo, iata ca intr-o zi au sosit la Arhiepiscop
soli de la Papa, aducind car1;i in care scria ca i-a dat

64
Episcopatul de Tolosa $i ca-1 dezlega sa lase arhiepisco-
pia cui o voi. Auzind don Y llan acestea, i-a am in tit cu
staruinta cele intim plate §i i-a cerut d rept rasplata sa
i-1 dea feciorului sau. D ar A rhiepiscopul 1-a ru g at sa
ingaduie sa-1 lase unui unchi al lui, fra tele tata lu i ; atunci
don Y llan ii spuse ca in^elegea prea bine ca era n edrepta-
tit, d ar ca i-o ingaduia, daca avea incredintarea ca o
sa-1 despagubeasca m ai tirziu. A rhiepiscopul i-a fagaduit
in toate chipurile ca a§a avea sa faca $i 1-a poftit sa
m earga cu el la Tolosa §i sa-§i ia si feciorul.
Indata ce au -ajuns la Tolosa au fost foarte bine pri-
mi^i de catre con^i si de toti oam enii vrednici care se
aflau in acel loc. Iar dupa ce au p etrecu t acolo vreo doi
ani, au sosit soli de la P apa cu scrisori cum ca-1 facea
C ardinal si ca-1 dezlega sa lase Episcopatul de Tolosa cui
o voi. A tunci s-a infati?at la el don Y llan $i i-a spus ca,
de vrem e ce in atitea rin d u ri nesocotise invoiala pe care
o facusera, acum n u mai incapea nici o pricing sa nu-i
dea feciorului sau vreuna din acele slujbe. Insa Cardina-
lul 1-a ru g at sa ingaduie sa lase E piscopatul unui unchi
al lui, fratele marnei, care era om vrednic $i b atrin ; dar,
de vrem e ce acum era C ardinal, sa piece ou el la Curte
unde se gaseau destule slujbe cu care sa-1 mulljumeasca.
A tunci don Y llan s-a m ihnit foarte, d ar i-a ingaduit sa
faca a§a cum voia ?i a plecat cu el la Curte.
A jungind ei acolo, au fost foarte bine primi^i de C ardi-
nali §i de toti cifi se aflau la C urte §i au petrecut asa
m ulta vrem e. Ia r don Y llan staru ia zilnic pe linga Cardi­
nal sa-i capatuiasca feciorul, iar acesta il to t ducea cu
vorba.
Pe cind se aflau ei la Curte, a m u rit Papa, §i toti
cardinalii 1-au ales P apa pe C ardinalul nostru. A tunci
s-a infati?at inaintea lui don Yllan, spunindu-i ca acum
nu m ai putea gasi pricini ca sa nu im plineasca ceea ce
fagaduise. D ar P apa i-a raspuns sa nu-1 mai bata a tita
la cap caci avea to t tim pul sa-1 rasplateasca cind s-o ivi
prilejul. A tunci don Y llan a inceput sa se tinguie, am intin-
du-i toate cite i le fagaduise §i cum nu le im plinise nici-
odata, spunindu-i ca de asta se tem use el la inceput
cind au stat de vorba §i ca, de vrem e ce ajunsese la ase-
m enea rang si nu im plinea ceea ceA-fa'gaduise, -insemna

65
ca nu mai avea rost sa astepte de la el nici un bine.
Plingerea aceasta 1-a suparat m ult pe Papa, care a inceput
sa-1 certe, spunindu-i ca daca avea sa-1. m ai siciie, o sa
puna sa-1 arunce in tem nita, caci era un eretic si un vra-
jito r si §tia el bine ca nu avea alte rosturi si indeletniciri
acolo la Toledo, un d e traia, ci isi tinea zilele din acel
meste^ug al necrom antiei.
Cind a vazut don Y llan ce prost il rasplatea Papa de
tot ce facuse p e n tru el, s-a preg atit de plecare, iar Papa
n-a v ru t sa-i dea nici m acar m erinde p en tru drum . A tunci
don Y llan i-a spus ca, de vrem e ce nu avea altceva de
m incare, n u-i m ai ram inea decit sa se intoarca la prepeli-
tele pe care le poruncise in seara aceea de dem ult, §i a
chem at slujnica, spunindu-i sa friga prepelitele.
Indata ce a rostit acestea, P apa s-a trezit la Toledo,
Decan de Santiago, asa cum era cind venise aoolo, §i 1-a
cuprins o ru§ine a tit de mare, incit n-a §tiut ce sa zica.
A tunci don Y llan i-a spus sa se duca sanatos, caci il incer-
case indeajuns ca sa vada ce soi de om era si ca a r socoti
d rep t o m are risipa daca ar m inca p artea lui din prepelite.
Iar voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce vedeti
ca ati facut atitea p en tru om ul acela care va cere spriji-
n ul iar el nu v-a rasp latit cum se cuvine, cred ca nu aveti
de ce sa va osteniti §i sa va to t straduiti, ca sa ajungeti
apoi la o rasplata ca aceea pe care i-a dat-o Decanul lui
don Yllan.
Iar contele a socotit ca sfatul era bun si asa a facut
si a fost spre binele lui.
Si intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte
buna, a scris-o in cartea de fata si a facu t versurile de
mai jos, care spun asa :
Cel ce n u te-ar rasplati cind tu m u lt l-ai ajuta
N ici u n bine n u fi-ar face daca-n rang s-ar indlfa.
P IL D A A D O U A S P R E Z E C E A 1
Despre o intim plare cu o vu lp e
$i u n coco$

Odata, contele Lucanor grai catre Patronio, sfetnicul


sau, precum urm eaza :
— Patronio, §tii ca, lau d at fie Domnul, mo§ia m ea este
foarte m are, dar n u se afla toata laolalta. Si cu toate ca
am m ulte locuri bine intarite, am si unele mai pu^in
intarite, iar altele destul de departate de mosia pe
care sint eu m ai puternic, Ia r cind am vreo pricina cu
seniori §i cu vecini m ai puternici decit m ine, m ulfi oam eni
care se dau drept p rieteni si altii care se dau drept
sfetnici, um bla sa ma sperie ?i sa ma inspaim inte pova-
fuindu-m a sa n u ma due cu nici un chip la acele a^ezari
indepartate, ci sa stau la adapost in locurile in ta rite pe
care le stapinesc cu to ata puterea. A§adar, stiindu-te eu
preacinstit §i priceput in lucruri de felul acesta, te rog
sa ma pova1;uie?ti cum crezi ca este mai bine sa fac.
-— Senior oonte Lucanor, spuse Patronio, in treburile
insem nate §i tulburi, sfaturiie sint foarte prim ejdioase,
caci in cele m ai m ulte n u pod fi sigur pe spusele tale,
p en tru ca nim eni nu §tie fara gres unde pot duce lucrurile
si adesea te pazesti de una §i te love^te alta, sau ce soco-
te§ti ca e rau se dovede§te uneori bine, iar ce socotesti
ca e bine se dovede?te rau ; a§a ca, cel care trebuie sa dea
o povata, daca e om cinstit §i cu gind cu ra t se gase^te
la grea incercare cind are sa dea un sfat. Caci daca sfatui
lui se dovedeste bun, nu are parte de alta m ultum ire
decit ca i se spune ca §i-a im plinit datoria dind o povata
buna ; iar daca sfatui lui nu se dovedeste bun, sfetnicul
se alege intotdeauna cu ponos si ru§ine. De aceea, m-a? 1

1 F a b u la se re g a se ? te In L a F o n ta in e (c a rte a X II, fab . 18), in s5 c u


u n f in a l o a re c u m d ife rit, d e?i m o r a la e s te aceea^i.
I n p ild a d e fa ta , a u to r u l p o m e n e $ te c ite v a d in p ro c e d e e le fo lo site
p e a tu n c i in razb o i, d e s p re c a r e a sc ris u n in tr e g t r a t a t , E l L ib ro d e los
E n geno s, d in p a c a te p ie rd u t.

67
bucura din toata inim a daca a§ putea sa m a scutesc de
sfatul acesta care este cu prim ejdie §i nesiguranfa ; dar
de vrem e ce doriti sa vi-1 dau §i nu ma pot da in laturi.
zic ca m ult a§ vrea sa aflafi ce a p atit un coco§ cu o
vulpe.
Ia r contele 1-a in treb at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte, zise Patronio, un gospodar avea o casa
in padure si p rin tre vietatile pe care le tinea pe linga
casa lui, avea intotdeauna m ulte gaini §i cocosi. Intr-o
buna zi, unul din coco§ii aceia a pornit-o peste cim p
departindu-se de casa. Si cum um bla el a§a fara nici o
team a, 1-a zarit vulpea §i s-a apropiat pe furi§ ca sa-1
inhate. Coco§ul a sim tit-o si s-a suit in tr-u n copac care
se afla m a i . la o parte de ceiialti. Intelegind vulpea ca
ii scapase coco^ul, i-a fost tare ciuda §i se tot gindea
cum sa faca sa puna laba pe el. S-a apropiat de copac
§i a inceput sa-1 indem ne cu lingu§eli §i cu juram in te sa
coboare si sa se plim be pe cim p ca mai inainte ; iar coco-
sul n-a vru t. Pricepind vulpea ca n-o sa-1 poata adem eni
cu vorba dulce, a inceput sa-1 am eninte, spunindu-i ca
daca nu se incredea in cuvintul ei, o s-o pateasca. Dar
coco§ul, stiindu-se la adapost., nici nu s-a sinchisit de
am enintarile ?i incredintarile ei.
Vazind vulpea ca nu-1 putea amagi cu asem enea chi-
puri, s-a apropiat de copac ?i a inceput sa-1 roada cu
dintii §i sa-1 izbeasca tare cu coada. Si prostul de coco^
s-a speriat fara pricina, negindindu-se ca felul cum
incerca vulpea sa-1 sperie n-avea ce rau sa-i faca si s-a
inspaim intat de pomana, nazuind sa fuga spre ceilalfi
copaci, unde socotea ca o sa fie m ai in s ig u ra n fa ; in
padure n -a p u tu t ajunge, dar a aju n s in a lt copac. Vazind
vulpea ca s-a speriat ca un prost, a pornit dupa el §i 1-a
u rm arit asa de la un copac la altul, pina cind 1-a ajuns,
1-a prins si 1-a m incat.
Iar voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce aveti a
trece p rin asem enea incercari §i trebuie sa va pazifi de
ele, sa nu va speriafi niciodata fara pricina si nici sa nu
va inspaim intati de pom ana la am eninfari sau la spusele
cuiva, nici sa va incredeti in lucruri care va pot aduce
m ari pagube §i m ari prim ejdii ; ci straduifi-va intot-

68
deauna sa in ta riti §i sa apara^i cele m ai indepartate
pam inturi din mo§ia voastra, caci un b arb at ca voi, care
are oam eni si hrana, n -are a se tem e de nici o prim ejdie,
chiar daca locul nu este prea intarit. D ar daca din sovaiala
sau team a nesabuita o sa va lasa^i pam inturile din m argi-
nea mo§iei, fi^i incredintat ca o sa va sm ulga ogor dupa
ogor, pina ce o sa va alunge cu totul ; caci, cu cit ve^i
ara ta voi §i oamenii vo§tri m ai m ulta team a §i slabiciune
parasindu-va pam inturile, cu a tit se vor in d irji potrivnicii
vo§tri sa va apuce avutul. Si cu cit o sa-i vede^i pe potriv-
nici m ai indirjiti, cu a tit o sa va slabeasca puterile, iar
hartu iala o sa m earga a$a pina cind nu v-o m ai ram ine
nimic. D ar daca o sa va tinel^i ta re din capul locului
veti fi la adapost, cum ar fi fost coco§ul daca a r fi ram as
in prim ul copac ; $i socotesc ca aceasta pilda le-ar fi de
fnlos tu tu ro r celor care au in taritu ri, caci nu s-ar mai
infrico§a fara tem ei cind a r um bla al^ii sa-i sperie cu
vicle§uguri, sau cu §anturi, sau cu m etereze de lem n ori
alte asem enea me$te§uguri, pe care n u le intrebuinteaza
decit p e n tru ca sa-i sperie pe cei im presurati. Ba chiar
am sa va spun mai m ult, ca sa va incredin^ati ca graiesc
adevarat. Nici o cetate in ta rita nu poate fi cucerita decit
urcind pe ziduri cu scarile, ori sapind pe sub ele : dar
daca zidul este inalt, scarile nu pot ajunge pina sus ;
iar ca sa-1 sape, credeli-m a pe m ine ca cei care se apuca
de asem enea treaba au de furca, nu gluma. De aceea,
locurile in ta rite n u se cuceresc decit ori p rin infrico^are,
ori p rin vreo slabiciune a im presuratilor, iar celelalte
prin team a n e sab u ita.. A§a ca, senior conte, voi si cei de
potriva voastra, ba chiar si altii mai pu^in puternici, inainte
de a trece la fapte treb u ie sa chibzulti §i sa purcedeti cu
m are hotarire, neputind si n etrebuind sa da^i inapoi. Iar
cind ve^i fi in viltoarea luptei, nu cum va sa va teme^i ori
sa va infrico^a^i fara tem ei ; caci batalia trebuie s-o dafi,
fiindca adevarat este ca d intre cei ce se afla in prim ejdie,
mai m ulti scapa aparindu-se, decit fugind. Sa luati am inte
ca, daca un catel vrea sa rapuna un dulau, se pro^apeste
m inind ?i aratindu-?i col^ii, de-1 pune adesea pe fuga,
iar daca fuge, cit e el de dulau, to t il apuca §i-i vine de hac.

69
Iar contelui i-au placut tare m ult spusele lui P atronio
$i asa a facut si a fost spre binele lui.
Si socotind don Johan ca pilda era buna, a scris-o in
cartea de fa^a si a facut versurile de m ai jos, care zic asa :
Fara tem ei, n u te lasa speriat,
Ci apara-te bine ?i fii barbat.
P IL D A A T R E IS P R E Z E C E A 1
Despre intim plarea cu u n om
care prindea prepelife

Stind alta data de vorba contele Lucanor cu Patronio,


sfetnicul sau, i-a spus a§a :
—- Patronio, unii oam eni foarte puternici ca §i alfii
mai neinsem nafi imi pricinuiesc uneori suparari §i pagube
pe mo?ie §i p rin tre oam enii mei. Cind dau ochi cu mine,
se a ra ta foarte intristafi ca au tre b u it sa se poarte astfel,
zicind ca au facut-o fiind impin§i de nevoie, §i cu m are
suparare, neavind insa incotro. Acuma, dorind eu sa
stiu ce treb u ie sa fac cind se intim pla una ca asta, te rog
sa -mi spui cum socote§ti ca e bine.
—- Senior conte Lucanor. zise Patronio, ceea ce-m i
spune^i ca vi se intim pla, cerindu-m i sfatul, seam ana m ult
cu o intim plare a unui om care prindea prepelRe.
A tunci contele 1-a rugat sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte, spuse Patronio, un om §i-a intins
plasele p e n tru prepelRe ; in d ata ce au cazut pasarile in
plasa, a venit §i vinatorul la plasele lui cu prepelRe §i de
cum le prindea, le om ora §i le scotea din plasa. P e cind
om ora el prepelRele, v in tu i ii sufla a$a de ta re in ochi,
incit ii dadusera lacrim ile. A tunci u n a din prepelitele
ram ase vii in plasa, a inceput sa le spuna celorlalte :
,,Ia privi^i, suratelor, la om ul asta ! De§i ne omoara, sa
stiti ca i se ru p e inim a de noi si de aceea plinge !“
A lta prepelita, m ai inteleapta si care cu intelepciunea
ei se pazise sa cada in plasa, i-a raspuns :
„Surata, m uRum esc foarte lui Dum nezeu fiindca m -a
pazit, ?i il rog sa ma pazeasca §i pe m ine §i pe suratele
m ele de acela ce-mi vrea ra u l §i m oartea, aratindu-se
in d u re rat de nenorocirea m ea.“1

1 A p o lo g d e o rig in e o r ie n ta ls , d u p a cu m se sp u n e in e d ifia sp a n io lS ;
fig u re a z a 51 in L ib ro d e los gatos, c u le g e re d e a p o lo g u ri d e tip eso p ic
c o m p u sa in tr- o p e rio a d a a p r o a p e c o n c o m ite n tS c u o p e r a lu i d o n J u a n
M an u el.

71
Iar voi, senior conte Lucanor, sa va paziti intotdeauna
de acela pe care-1 vedeti ca va face neajunsuri §i se arata
in d u rerat de fapta lui ; d a r daca cineva va pricinuie§te
vreo suparare, n u ca sa va faca un rau sau ocara, §i daca
supararea aceea nu va aduce prea m are paguba, iar omul
este dintre cei care v-au adus foloase sau ajutor, si fapta
a savirsit-o cu parere de rau sau de nevoie, atunci povata
m ea este sa inchideti ochii, dar in a§a fel incit sa n-o mai
faca si alta data pricinuindu-va paguba §i ru§ine. Iar
daca ar pacatui in alt chip im potriva voastra, indeparta^i-l,
asa incit mo?ia §i cinstea sa va fie intotdeauna aparate.
Ia r contele a socotit ca sfatul pe care i-1 dadea P atro-
nio era bun §i a§a a facut §i a fost spre binele lui.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de m ai jos,
care zic asa :
Cind u n u l te love$te zicind cd-i pare rau,
' Tu ve zi de te paze^te de vicle$ugul, sau.
P IL D A A P A IS P R E Z E .C E A 1
Despre m inunea pe care a facut-o
S fin tu l D om inic cind a predicat
despre cel hraparep

In tr-o zi, contele Lucanor statea de vorba cu sfetnicul


sau P atronio la conacul lui si-i spunea :
— Patronio, unii ma povatuiesc sa adun o avufie cit
mai m are, caci acesta este lucrul p en tru care m erita cel
mai m ult sa ma straduiesc. De aceea te rog sa-m i spui ce
crezi in privin^a asta.
— Senior conte, zise Patronio, este adevarat ca dom nii
eei m ari se cuvine sa aiba oarecare avufie p en tru m ulte
pricini si m ai cu seama ca sa nu fie impiedica^i de lipsuri
in tru im plinirea indatoririlor ce le au ; sa nu socotiti insa
ca avufia asta treb u ie adunata in a§a fel incit sa n u va
mai gindifi decit la sporul ei, nem aiim plinind cele de
cuviinfa fata de oamenii vo§tri §i fafa de bunul renum e al
cinstei si al rangului vostru. Caci daca afi face a§a, vi
s-ar intim pla ce s-a intim piat cu un lom bard din Bolonia.
Ia r contele 1-a in treb at cum fusese intim plarea aceea.
— Senior conte, spuse Patronio, tra ia la Bolonia un
lom bard care a strins banet cu nem iluita, neuitindu-se
daca era pe drept sau pe nedrept, ci cautind doar sa adune
cu orice chip. Si a fost lovit lom bardul acela de o boala
ucigatoare, iar un prieten pe care-1 avea, vSzindu-1 in
pragul m ortii, 1-a indem nat sa se spovedeasca Sfintului
Dcminic, care se afla pe atunci in Bolonia ; §i lom bardul
s-a invoit.1

1 P o v e s tir e a fa c e p a r te d in l i t e r a tu r a m e d ie v a la re lig io a sa a „ m ira -


co lelo r" ?i se g ase?te in L i v t e d e s M ira cles a e p is c o p u lu i G re g o ire d e
T o u rs (sec. VI), c a r e c u p rin d e n e n u m a r a te le g e n d e h a g io g ra fic e . S -a r
p u te a c a d o n J u a n M a n u el s-o fi a f la t de la c a lu g a rii m in S s tirii d o m in ic a n e
z id ita d e e l la P e n a fie l ; in o ric e caz, c irc u la p r in tr a d i(ie o ra la , ca ?i
a lte le g e n d e d e a c e s t fel, $i o in tiln im in C astigos e d o c u m e n to s d e l r e y
d o n S a n c h o I V (sec. X III), p r im a o p e ra d e li t e r a tu r a d o e tr in a la in lim b a
sp a n io la , c a r e in itia z a g e n u l c u le g e rilo r d e p ild e ?i a p o lo g u ri in c a re se
in c a d re a z a ?i c a r te a d e fata.

73
Trim ifind a$adar sa-1 cheme pe Sfintul Dominic, a
inteles Sfintul ca D um nezeu nu voia ca acel pacatos sa
scape de pedeapsa cuvenita p en tru tot raul pe care-1
facuse si n-a v ru t sa m earga la el, ci a trim is un calugar.
Cind au aflat feciorii lom bardului ca parintele lor trim i-
sese dupa Sfintul Dominic, s-au in trista t foarte, socotind
ca S fintul avea sa-1 faca sa dea de suflet tot avutul si ca
lor n-o sa le m ai ram ina nimic. De aceea, cind a venit
calugarul, i-au spus ca fatal lor e scaldat in sudori §i ca
o sa trim ita sa-1 cheme cind s-o putea.
Curind dupa aceea, lom bardul §i-a p ierdut graiul si
a m urit, astfel incit n-a p u tu t im plini nimic din cele
cuvenite p e n tru m intuirea sufletului sau. In ziua urm a-
toare, cind 1-au dus la ingropaciune, 1-au ru g at pe S fin­
tu l Dominic sa tina o predica la m orm intul lom bardului,
iar S fintul s-a invoit. A predicat deci, si cind a tre b u it
sa vorbeasca despre raposat, a rostit ni§te cuvinte din
Evanghelie care spun a§a : Ubi este tesaurus tuus ibi
est cor tu u m , §i inseam na : Unde-fi este comoara, acolo-fi
este si inim a. Si cind a rostit acestea, s-a intors catre
oameni §i le-a spus :
,,Prieteni, ca sa vede^i ca cuvintul Evangheliei ad ev ar
graie^te, pune^i sa caute inim a acestui om, caci va zic
ca n-o vor gasi in tru p u l lui ci in sipetul in care-$i tinea
comoara. “
Au purees atunci sa-i caute inim a in tru p §i n-au
gasit-o, ci au gasit-o in sipet, a§a cum le spusese Sfintul
Dominic. Si era plina de vierm i §i duhnea m ai grozav
decit orice gunoi sau putreziciune.
Ia r voi, senior conte Lucanor, cu toate ca, a$a cum v-am
spus la inceput, avufia este buna, sa luati seam a la doua
lucru ri : unul este ca avufia pe care o adunafi sa fie pe
dreptate ; celalalt este sa nu va daruifi cu toata inim a
avufiei, ca sa nu facefi nim ic ce nu se cuvine facut, sa nu
va §tirbi|i nim ic din cinste si nici din im plinirea indato-
ririlo r §i sa agonisiti o comoara de fapte bune, ca sa m eri-
tati m ila lui D um nezeu si faim a buna p rin tre oameni.
Iar contelui i-a placut m ult sfatul pe care i 1-a dat.
Patronio ?i a$a a facut §i a fost spre binele lui.

74
Socotind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai
jos, care zic a§a :
Comori adevarate ve zi sa-pi agonisepti
De cele trecdtoare cata sa te fere§ti.
P IL D A A C IN C IS P R E Z E C E A 1
Despre isprava lui don Lorenzo Suarez
cind a fost Sevilia im presurata

Alta data contele Lucanor grai catre Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, mi s-a in tim p lat odata sa am d rept vraj-
mas pe un rege foarte puternic : §i dupa ce ne-am tot
razboit m ulta vrem e, am chibzuit am indoi ca mai bine
am face sa ne impacam. Acnm insa, de§i se cheam a ca
ne-am im pacat §i nu m ai sintem in razboi, vesnic stam
cu banuiala u n u l asupra altuia. Ia r unii oameni, atit
de-ai mei cit §i de-ai lui, ma to t sperie spunindu-m i ca
um bla sa-m i caute nod in papura ca sa se ridice im potriva
tnea. De aceea, cunoscindu-ti in^elepciunea, te rog sa ma
pova^uie^ti ce sa fac in aceasta im prejurare.
—- Senior conte Lucanor, zise Patronio, iata un sfat
greu de dat din m ai m ulte pricini ; mai intii fiindca oricine
ar vrea sa va im pinga la razboi trebuie sa chibzuiasca bine
inainte de a o face, caci oricit a r arata ca va vrea binele,
ca va deschide ochii, ca va previne §i ca ii pasa de necazu-
r ile voastre, o sa va spuna intotdeauna lucruri care sa va
trezeasca banuiala ; iar din pricina banuielii va treb u i sa
face^i pregatiri care o sa duca la inceperea razboiidui ^i
nim eni n-o sa poata gasi cuvint im potriva lor. Caci cel1

1 Se p a r e c a e s te v o rb a d e u n in c id e n t re a l, p e tr e c u t in tim p u l
d o m n ie i lu i F e r n a n d o a l ITI-lea cel S fin t ?i m en ^ io n at in u n a d in p rim e le
l u c r a r i d e is to r io g ra fie a le v re m ii, C ronica del sa n to R e y D o n F er­
n a n d o (cap. LX ). A se d iu l S ev iliei, in c e p u t in 1247, a d u r a t $ aisp rezece
lu n i, tim p in c a re n o b ilii $i c a v a le rii v e n iti in m a re n u m a r cu tr u p e le
lo r, s-a u s tr a d u i t p e in tre c u te sa-§i a r a te v ite jia . A tm o sfe ra ra z b o in ic a
e r a c it se p o a te d e p ro p ic e p e n tr u p a tim a d e c a re a m a m in tit in p r e fa ta
— el d esa fio —p ro v o c a re a la m S s u ra re a p u te r ilo r , $i av e m a ici u n
e x e m p lu c o n c re t a l a b s u rd ita tii p in a la c a re p u te a a ju n g e ?i al dezn o -
d a m in te lo r s in g e ro a s e c e in c u n u n a u a s e m e n e a jo c u ri. In c iu d a lu p te i
d ezl& n tu ite p e n e a $ te p ta te , c a re a r fi p u tu t p e r ic lita a v a n ta je le d o b in -
d ite p r in lu n i d e s tr a d a n ii, re g e le ?i n o b ilii i§i u ita s u p a ra r e a , d e in d a ta
c e a fla ca e ra v o rb a d e o in tr e c e r e de o n o a re . L eg ile ra z b o iu lu i se p le a c a
i n f a ta ce lo r c a v a le re ? ti ?i ale a to tp u te r n ic e i honra.

76
care v-ar spune sa nu va pazifi trupul, ar arata ca nu fine
la viata voastra, iar cel care v -ar spune sa nu va intarifi,
sa nu va aparafi si sa nu va inzestrafi cetafile cu toate
cele trebuincioase, dovede^te ca nu vrea sa va pazeasca
m csia ; iar cel care ar spune sa nu avefi mul1;i prieteni §i
vasali §i sa nu va strad u iti a-i dobindi si a-i pastra,
dovede§te ca nu 1;ine la cinstea §i paza voastra. Iar toate
ecestea daca n u se fac, a^i fi in m are prim ejdie, §i daca
se fac, s-ar putea intim pla sa i§te zarva. D ar p en tru ca
imi cereti sa va povafuiesc ce cred eu, am sa va spun ca
as aori sa aflati ce s-a intim plat cu un cavaler viteaz.
Iar contele 1-a rugat sa-i spona acea intim plare.
— Senior conte, zise Patronio, sfintul §i slavitul rege
don Ferrando tinea Sevilia im presurata. P rin tre num ero-
§ii sai oam eni de credinfa erau si tre i cavaleri, socotiti
cei mai v iteji cavaleri din lum e la vrem ea aceea : unul
se num ea don Lorenzo Suarez Gallinato, altul don G a rd a
Periz de Vargas iar al treilea nu mai §tiu cum se num ea.
Intr-o buna zi, ace^ti trei cavaleri au pus ram asag im pre-
una sa afle care era cel mai viteaz dintre ei. Si p entru
ca nu s-au p u tu t infelege in alt chip, s-au invoit sa
se inarm eze tofi tre i cit m ai bine §i sa razbata pina la
por^ile Sevilie.i, repezindu-se cu lancile in poarta.
A doua zi de dim ineafa s-au inarm at cite^itrei si au
pornit-o spre ora§. M aurii, care se aflau pe ziduri si in
tu rn u ri, vazind ca nu erau decit trei cavaleri, au socotit
ca veneau cu vreo solie, a§a ca nu le-a ie§it nim eni inainte :
iar cei tre i cavaleri au tre c u t peste §ant §i peste barbanca,
ajungind la poarta ora^ului §i au izbit cu virful lancilor in
ea. Dupa ce au facut isprava asta, si-au stru n it caii
inapoi pornind catre oastea lor.
Daca au vazut m aurii ca nu le aduceau nici o veste,
s-au socotit batjocorifi §i s-au lu a t dupa ei, insa cind au
deschis poarta ora§ului, cei trei cavaleri, care facusera
calea-ntoarsa, ajunsesera destul de departe. A tunci au
pornit dupa ei mai bine de o mie cinci sute de oam eni
calari §i m ai bine de douazeci de mii de pedestra$i.
Yazindu-i cavalerii ca se luasera dupa ei, §i-au intors
caii in loc $i i-au a^teptat. Cind au ajuns m aurii in apro-
pierea lor, cavalerul caruia i-am u itat num ele s-a n apustit

77
asupra-le, lovindu-i. Iar don Lorenzo Suarez §i don
G a rd a Periz au ram as pe loc ; d n d m aurii au ajuns si mai
aproape, don G a rd a Periz de Vargas s-a repezit §i el de
i-a lovit ; insa don Lorenzo Suarez a ram as pe loc §i nu
s-a apropiat de ei pina ce nu 1-au lovit m aurii ; §i cind
a vazut asa, s-a n apustit in m ijlocul lor §i a inceput sa
faca m inuni de vitejie.
V azindu-i cei din ostirea regelui pe cavaleri im presu-
ra ti de m auri, s-au repezit in aju to ru l lor. Si cu toate ca
se aflau in m are invalm a^eala si loviti din toate parole,
m ultum ita lui Dum nezeu, n-a p ierit nici unul. Iar batalia
intre cre$tini si m auri s-a incins a tit de tare, incit a tre -
buit sa vina §i regele, don F errando : §i in ziua aceea
cresjtinii au avut o izbinda frum oasa. Indata ce s-a intors
regele la cortul sau, a trim is sa-i aduca pe cei trei cava-
leri zicind ca se cuvenea sa fie pedepsi^i cu m oartea, de
vrem e ce se incum etasera la asem enea nebunie, mai
in tii fiindca aruncasera oastea in lupta fara porunca
regelui, si apoi, fiindca puteau pricinui propria lor pier-
zanie. Cerind insa capeteniile ostirii indurare de la rege,
acesta a poruncit sa fie sloboziti.
Cind a aflat regele ca facusera acea fapta din pricina
ram asagului pe care-1 pusesera in tre ei, a poruncit sa se
adune tofi barbatii destoinici care se aflau acolo, ca sa
judece care d intre ei facuse mai bine. Si dupa ce s-au
adunat, s-a stirn it m are neintelegere, caci unii ziceau ca
m ai m are isprava facuse prirnul care-i lovise pe m auri,
iar altii ca al doilea, si altii ca al treilea. Si fiecare adu-
cea atitea tem eiuri, incit parea ca judecata lui era cea
dreapta ; caci, cu adevarat, fapta aceea era a tit de vred-
nica, incit oricine putea gasi m ulte si bune tem eiuri
s-o laude. Insa la sfirsitul judecafii au h o tarit asa : ca,
daca m aurii care veneau asupra lor a r fi fost atitia incit
sa poata fi infrin^i p rin vitejia sau destoinicia acelor cava­
leri, atunci prim ul care s-a n ap u stit asupra lor era cel
m ai viteaz cavaler, deoarece incepea un lucru care putea
fi dus la bun sfir§it ; dar, de vrem e ce m aurii erau atit de
num erosi incit nicicum n u-i pu teau dovedi, acela care-i
lovea n-o facea ca sa-i invinga, ci p entru ca ru$inea il
oprea sa fuga ; §i de vrem e ce nu trebuia sa fuga, strin-

78
soarea inim ii, care nu mai putea rabda frica, 1-a facut
-sa-i loveasca. Iar al doilea care s-a n ap u stit sa-i loveasca,
a§teptind insa mai m ult, a fost socotit m ai viteaz decit
prim ul p e n tru ca a in d u ra t frica mai m ult. Insa don
Lorenzo Suarez, care a in d u ra t frica pina la capat, astep-
tind pina cind 1-au lovit m aurii pe el, a fost socotit cel
mai viteaz cavaler.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca vede^i ca acestea
sint doar tem eri si spaim e §i ca este o lupta pe care daca
o incepeti n-o pute^i duce la bun sfirsit, cu cit o sa tineti
piept mai m ult tim p acestor tem eri §i acestor spaime, cu
a tit o sa fiti mai calit si o sa va p u rta ti mai intelept ;
caci daca afi chibzuit bine lucrurile §i du§manii nu va po"
pricinui pe neasteptate vreo paguba insem nata, atunci
eu va sfatuiesc sa nu va lasati m inat de strinsoarea inim ii
Si de vrem e ce nu aveti sa prim iti vreo lovitura grea,
asteptai;i pina ce va vor lovi ei si o sa vedeti poate ca toate
tem erile si spaim ele pe care vi le stirnesc n u sint adeva-
rate, §i ca cei care va indeam na astfel o fac p e n tru m ultu-
m irea lor, caci nu se sim t bine decit la rau. S i ' sa fiti
incredintat ca asem enea oameni, a tit din p artea voastra
cit §i din cealalta, nu doresc nici razboi adevarat, nici
pace adevarata, caci n -a r vrea nici sa se bata in razboi,
dar nici sa aiba o pace deplina ; ceea ce ar pofti ar fi o
tu lb u rare in care sa poata apuca ei cit mai m ult si sa
prade ?i sa va tina pe voi cu tab ara voastra la strim toare,
ca sa va ia §i ce aveti si ce nu aveti fara team a de pedeapsa
pentru faptele lor. De aceea, chiar daca a r unelti cite
ceva im potriva voastra, de vrem e ce nu va pot im piedica
sa a^teptati ca vina sa porneasca de la celalalt, o sa va
alegeti num ai cu bine : m ai intii, D um nezeu o sa fie de
p artea voastra, iar aju to ru l iui este de m are trebuinta
in asem enea lucruri ; apoi toata lum ea va socoti ca
chibzuiti cu dreptate ceea ce faceti. Si poate ca, daca nu
porniti la fapte necugetate, nu va porni nici vrajm a?ul
im potriva voastra, §i o sa sta^i in pace, o sa im pliniti voia
Dom nului §i dorinta celor buni §i n-o sa va pricinuiti
singur raul spre m ultum irea celor care ar vrea sa se puna
la adapost cu rau tatile lor, prea p utin pasindu-le de
paguba cu care v-ati alege din pricina asta.

79
Iar oontelui i-a fost foarte pe plac acest sfat al lui
Patronio si a§a a facut §i a fost spre binele lui.
Socotind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fa^a si a facut versurile de mai jos,
care zic asa :
N a lasa ca team a la rau sd te-m pinga,
Cine o $ti sd rabde, §tie ?i sa-nvinga.
P IL D A A S A IS P R E Z E C E A 1
Despre raspunsul pe care l-a dat
Contele Ferrant Gonsales
rubedeniei sale, Nuno Laynes

Contele Lucanor vorbea intr-o zi cu Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, vezi prea bine ca nu m ai sint tin a r si
§tii ca pina acum am tre c u t prin m ulte osteneli. lata
de aceea i^i spun ca a§ dori ca de acum inainte sa-m i
petrec vrem ea in huzur si vinatori, scutindu-m a de griji
si o ste n e l!; si cum $tiu ca intotdeauna m -ai povatuit de
bine, te rog sa ma sfatuiesti ce crezi ca este m ai potrivit
sa fac.
— Senior conte, zise Patronio, cu toate ca vorbele
voastre sint drepte §i intem eiate, as dori sa aflati ce
i-a spus cindva contele F e rra n t Gonsales lui Nuno
Laynes.
Iar contele Lucanor l-a ru g at sa-i povesteasca intim -
plarea.
— Senior conte, zise Patronio, contele F e rra n t G on­
sales tra ia in Burgos §i trecuse p rin m ult zbucium ca
sa-$i apere mosia. Odata, pe cind se bucura mai m ult
d e . lini^te §i pace, Nuno Laynes i-a spus ca bine ar fi 1

1 P e r s o n a ju l p rin c ip a l a l p ild e i d e fa ta e s te u n a d in re m a rc a b ile le


fig u ri isto ric e $i le g e n d a re a le E v u lu i M ediu sp a n io l. D e n u m e le lu i
este le g a ta u n if ic a re a C a stilie i i n a n u l 950, lu p ta p e n tr u a u to n o m ie fa ta
de r e g a tu l L e o n u lu i ?i n e n u m a r a te rS z b o aie im p o triv a m a u rilo r. I n tr e -
p id u l c o n te C astilian a in s p ir a t u n in tr e g ciclu ep ic le g a t d e in d e p e n d e n ta
C a stiliei, i a r m a i a p o i c r o n ic a r ii L u c a s d e T u y $i R o d rig o d e T oledo
(sec. X III) i- a u a t r i b u it n u m e ro a s e is p ra v i e ro ic e $i c a v a le re ? ti, p r e lu a te
in C ro n ica G en era l a lu i A lfo n so a l X -le a (p a rte a a I l l- a , cap. IB). P e
la m ijlo c u l a c e lu ia ? i secol, u n c a lu g a r d e la m in a s tir e a S a n P e d r o d in
A rlan za, u n d e fu se s e in m o r m in ta t c o n te le in 970, a co m p u s u n a d in
cele m a i c u n o s c u te ep o p e i e ro ic e sp a n io le , P o e m u l lu i F ern a n G onzalez.
P ild a d e f a ta , ca ?i m o ra la ei e s te a p ro a p e id e n tic a cu p ild a a
triz e c i ?i $ ap tea, r e f e r ito a r e la acela$i e ro u . E ste p ro b a b il o sc a p a re
a a u to r u lu i, d a to r a ta in te r v a le lo r d e s tu l d e m a r i la c a r e a u fo st sc rise
p o v e stirile .

81
daca de aci inainte nu s-ar mai viri in atitea h artuieli
ci s-ar odihni, lasindu-§i §i oam enii sa odihneasca.
Contele i-a raspuns ca nim eni pe lum e n -a r pofti
mai m ult sa petreaca in h u zu r si odihna daca ar fi cu
putin^a ; dar precum §tia si el prea bine, era m are razboi
cu m aurii si cu leonezii §i cu navarezii si daca s-ar
dedulci ei prea m ult la odihna, potrivnicii lui s-ar ri-
dica im ediat asupra-i ; iar daca ar pofti sa um ble la
vinatori cu soimi buni in susul §i-n josul A rlanzonului \
calare pe asini sprinteni si vinjosi, lasindu-§i mosia fara
aparare, a r putea de buna seam a s-o faca, dar a r pa^i
cum zice vorba din b atrini : ,,Omul s-a dus §i num ele
i-a apusa. D ar daca vom da u itarii h u zurul si ne-om
stradui sa ne aparam §i sa ne punem cinstea m ai presus
de toate, atunci o sa se zica dupa ce om m uri : „Omul
s-a dus, d ar num ele nu i-a apus“. Si de vrem e ce, rasfa-
tafi ori tru diti, tu tu ro r ne e dat sa m urim , socotesc ca
nu s-ar cadea sa ne lenevim de dragul huzurului sau al
odihnei, p e n tru ca dupa ce-om raposa, faim a faptelor
noastre sa nu se stinga niciodata.
Iar voi, senior conte, de vrem e ce §titi ca aveti sa
muri1;i, niciodata n-o sa auzifi din gura m ea sfatul sa
lasati p e n tru petreceri ori p en tru odihna asem enea tre-
buri care §i dupa m oarte vor tine ve§nic vie faim a fap­
telor voastre.
Iar contelui i-a placut m ult povafa lui Patronio si
asa a facut §i a fost spre binele lui.
Si socotind don Johan ca pilda aceasta era foarte
buna, a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de
mai jos care zic a§a :
Cind in lene huzur bunul num e-ai irosit,
Viapa tare scurtd e ; vei ram ine injosit. 1

1 R iu c a re tr e c e p r in B u rg o s.
P IL D A A S A P T E S P R E Z E C E A
Despre intim plarea un u i om in fo m eta t
care a fost p o ftit la masa
cu jum atate de gurd

A lta data, contele Lucanor statea de vorba cu Patro-


nio, sfetnicul lui, spunindu-i precum urm eaza :
— Patronio, a venit la m ine un om si m i-a spus ca
m i-ar putea face o treaba care m i-ar prinde grozav de
bine ; dar cu toate ca o spunea, am sim^it ca vorbea cu
ju m atate de gura §i ca tare s-ar bucura daca eu m-a§ lipsi
de aju to ru l lui. Iar eu, pe de o parte stiu ca m ult m i-ar
prii sa-m i faca treab a de care a vorbit, dar pe de alta,
stau in cum pana daca sa prim esc acel ajutor, de vrem e
ce vad ca o spune doar cu ju m atate de gura. De aceea
te rog, cu priceperea pe care o ai, sa-m i spui ce socotesti
ca trebuie sa fac in asem enea im prejurare.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa faceti
in treab a asta ce cred eu ca v -ar prinde m ai bine, m ult
as dori sa aflati ce i s-a intim plat unui om, cu altul
care-1 poftise la masa.
Iar contele 1-a rugat sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, era odata un
om de treab a care fusese tare bogat, dar ajunsese la
m are saracie §i se sim^ea foarte ru§inat sa ceara ori sa
se um ileasca in fa^a cuiva p en tru de-ale m incarii ; din
pricina asta rabda adesea de foam e §i in d u ra lipsuri.
In tr-o buna zi, cum um bla el am arit ca n u avea nim ic
de m incare, a tre c u t pe la casa unui cunoscut care toc-
m ai §edea la masa. Cind 1-a vazut acela ca in tra pe u§a,
1-a in treb at, dar cam cu ju m atate de gura, daca nu
voia sa m anince ; iar el, im pins de nevoie, s-a $i apucat
sa se spele pe m iini, spunindu-i :
„Pe legea mea, don C utarica, de vrem e ce ma rogi
a tita ?i starui sa m a a§ez la m asa dum itale, cred ca nu
s-ar cadea sa ma im potrivesc §i nici sa-^i nesocotesc
cuvintul.“

S3
S-a a§ezat deei la masa de si-a potolit foam ea §i
m ihnirea ce-1 apasa. Iar de atunci, 1-a a ju ta t D um nezeu
de a gasit chip sa scape de saracia aceea lucie.
Iar voi, senior Lucanor, de vrem e ce socotiti ca treaba
de care v-a vo rb it omul acela va este de m are folos,
dati-i a in^elege ca o primi^i ca sa-i ascultati rugam intea
si n u va u itati ca v-o face cu jum atate de gura si nu
a^teptati sa m ai staruie, caci poate ca n-o sa m ai aduca
vorba despre asta si mai rriare v -a r fi rusinea sa ave^i
a-1 ruga voi p en tru ceea ce va roaga el pe voi.
Iar contele a socotit ca sfatul era intelept si asa a
facut §i a fost spre binele lui.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai
jos care zic asa :
Cind spre folosul tciu e$ti im biat
flu te lasa nicicind prea m u lt rugat.
P IL D A A O P T S P R E Z E C E A 1
D espre cele m tim p la te lui
don Pero M elendez de Valdes
cind $i-a rupt piciorul

Contele Lucanor vorbea intr-o zi cu Patronio, sfet-


nicul sau, §i-i spunea :
— Patronio, cuno^ti vrajba dintre m ine §i un vecin al
meu, care e foarte puternic §i cu m ulta vaza ; acum iata
ca avem am indoi de gind sa pom im asupra unui tirg,
§i care dintre noi o ajunge prim ul o sa puna stapinire
pe tirg, iar celalalt o sa-1 piarda. Dupa cum §tii, eu
m i-am §i adunat oamenii §i sint incredintat ca, cu m ila
lui D um nezeu, daca a? porni intr-acolo, m-a§ alege cu
m are izbinda si cinste. Iata insa ca m a vad im piedicat
s-o fac p e n tru ca s-a potrivit sa nu stau prea bine cu
sanatatea ; §i cu toate ca tirg u l acela e o m are pierdere
p en tru m ine, d rept iti spun ca ma sim t obidit nu atit
din pricina pagubei cit p e n tru ca ram in m ai prejos, iar
celalalt se alege cu faim a. Increzindu-m a deci in tine,
rogu-te sa-m i spui ce socote§ti ca a r fi de facut.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, cu toate ca
ave^i cuvint sa va mihni^i, a§ dori sa aflati o intim plare
a lui don Pero M elendez de Valdes, ca sa puteti face
intotdeauna cum e m ai bine in asem enea im prejurari.
Iar contele 1-a ru g at sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, don Pero
M elendez de Valdes era un cavaler foarte vestit din re-
gatul Leon si avea obiceiul ca ori de cite ori i se intim -
pla vreun neajuns sa zica : „B inecuvintat fie Domnul,
caci tot ce face el e bine facu t“.
Ia r acest don Pero M elendez era sfetnic §i om de
incredere al regelui din Leon §i unii du^mani de-ai lui,1

1 I n le g a tu r a c u a c e a s ta p ild a , H e rm a n n K n u s t a m in te ? te e x is te n ta
p ro v e rb u lu l sp a n io l ,,P o a te ca a r fl m a i b in e cu p ic io ru l r u p t “, c a re p a re
sa se ju s tiiic e p r in a c e a sta p o v e s tire c u le a s a d e s ig u r d in t r a d itia o ra la .
F a c e p a r te d in tr e cele c in c i p o v e s tiri p r e lu c ra te d e A zo rin d u p a d o n J u a n
M a n u el in lu c r a r e a L os v a lo re s litera rio s.

85
care-1 pizm uiau foarte tare, au um blat cu felurite m in-
ciuni de 1-au ponegrit in tr-a tita in fata regelui, incit
acesta a h o tarit sa-1 ucida.
A flindu-se don Pero M elendez la casa lui, i-a sosit
porunca de la rege, care trim isese dupa el. Iar cei ce
aveau sa-1 om oare il a^teptau la vreo ju m atate de leghe
de acolo. P ornind sa incalece ca sa se infati§eze regelui,
don Pero M elendez a cazut pe tre p te §i $i-a ru p t piciorul.
Iar cind oamenii care treb u iau sa-1 inso^easca au vazut
ce n apasta 11 lovise, s-au m ihnit tare §i au inceput a-1
cicali zicindu-i :
— Ei, don Pero Melendez, voi, care ziceati m ereu ca
tot ce face Dom nul e bine facut, satura^i-va acum de
binele pe care vi 1-a facut Dum nezeu.
Iar el le-a raspuns sa fie incredin^ati ca, de§i na­
pasta care-1 lovise ii m ihnea tare, aveau sa vada ca,
de vrem e ce D um nezeu o facuse, era bine venita. Si
orice au m ai incercat ei sa zica, nu 1-au p u tu t clinti
din parerea lui.
Cei care-1 a^teptau ca sa-1 omoare din porunca re­
gelui, daca au vazut ca nu vine ?i au aflat ce se intim -
plase, s-au inapoiat la rege §i i-au spus pricina pentru
care n u-i putusera im plini porunca.
Iar don Pero M elendez n-a p u tu t m ulta vrem e sa
incalece ; §i in tim p ce zacea el a§a betegit, regele a aflat
ca toate u n eltirile ce se urzisera im potriva lui don Pero
M elendez fusesera num ai m inciuni §i i-a bagat la inchi-
soare pe aceia care i le spusesera. Apoi s-a dus sa-1
vada pe don Pero M elendez §i i-a povestit m inciunile ce
i le spusesera despre el §i cum poruncise sa fie ucis,
§j. i-a cerut iertare p en tru gre^eala pe care fusese gata
s-o savir§easca im potriva lui §i 1-a cople§it cu daruri
si onoruri ca sa-1 despagubeasca. A poruncit apoi ca cei
care nascocisera toate acele m inciuni sa fie judeca^i
si osindi1;i in fata lui.
A§a 1-a scapat D um nezeu pe don Pero Melendez,
p en tru ca era nevinovat, si s-a dovedit adevarata vorba
lui de totdeauna, cum ca „tot ce face D um nezeu este
bine fac u t“.
Iar voi, senior conte Lucanor, sa nu va m ihniti pentru
piedica ce vi s-a ivit acum, ci sa fiti incredintat in sufle-

86
tu l vostru ca tot ce face Dum nezeu este bine facut ;
iar daca o sa ginditi a$a, el o sa va im plineasca toate
cum e mai bine. D ar trebuie sa §titi ca intim plarile
sin t de doua feluri : una este cind i se intim pla om ului
v reun neajuns in privinta caruia poate incapea chibzu­
iala ; alta este cind i- se intim pla un neajuns in cai’e
chibzuiala nu-si are rostul. Iar in neajunsurile unde
incape chibzuiala, se cuvine ca omul sa faca tot ce poate
ca sa le indrepte, §i nu sa lase lucrurile in voia lor,
asteptind sa se indrepte din m ila Dom nului sau din
intim plare, caci asta ar insem na sa-1 incerci pe D um ne­
zeu. Si de vrem e ce om ul are m inte §i intelegere, trebuie
sa faca tot ce poate p e n tru a chibzui bine asupra celor
ce i se intim pla ; dar in p rivinta lucru rilo r unde nu
incape chibzuiala, trebuie sa socote§ti ca, de vrem e ce
se intim pla din voia lui Dum nezeu, a§a este bine. Si
cum ceea ce vi s-a in tim plat este u n u l din acele lucruri
care ne vin din vointa lui Dum nezeu, §i in privinta
carora nu aveti ce chibzui, puneti-va in m inte ca, de
vrem e ce Dum nezeu o face, este bine facut ; iar D um ne­
zeu o sa aiba grija sa im plineasca ceea ce va doreste
inima.
Iar contele a socotit ca adevar graia P atronio si ca-1
sfatuia de bine, §i a§a a facut §i a fost spre folosul lui.
Iar don Johan, socotind ca pilda aceasta era buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai
jos, care zic a§a :
N u te plinge de ceea ce D om nul (i-o da
Cd-i spre binele tdu, dac-o fi voia sa.
P 1L D A A N O U A S P R E Z E C E A 1
Despre intim plarea cu corbii
§i bufnifele

Intr-o zi, contele Lueanor vorbea cu Patronio, sfet-


nicul sau, spunindu-i precum urm eaza :
— Patronio, eu sint in vrajb a cu un om foarte pu-
ternic ; iar du^m anul acesta al m eu finea in casa lui
pe o ruda §i sluga a sa, care ii facuse m ult bine.
Intr-o buna zi, dintr-o zizanie ce s-a iscat in tre ei, dus-
m anul acela al m eu i-a facut m ult rau si 1-a injosit,
iar omul asta, catre care era foarte indatorat, vazind
rau l cu care-1 rasplatea §i chibzuind cum s-ar putea
razbuna, a venit la mine. Ia r eu socotesc ca asta imi
este de m are folos, caci el imi poate deschide ochii si-m i
poate arata cum sa-i aduc m ai lesne paguba du^m anului
meu. Avind eu m are incredere in tine §i in intelepciunea
ta, rogu-te sa ma sfatuie§ti ce a r trebui sa fac in im-
p reju rarea asta.
— Senior conte Lueanor, zise Patronio, va spun din
capul locului ca omul acesta a venit la voi doar cu gin-
dul sa va in§ele ; §i ca sa afla^i ce fel ii este inselaciunea,
as dori sa asculta^i ce s-a in tim plat cu bufnitele §i corbii.
Iar contele 1-a rugat sa-i povesteasca intim plarea.
— Senior conte Lueanor, zise Patronio, corbii §i buf­
nitele erau in m are vrajba, dar corbii aveau cel mai
m ult de patim it. Caci dupa cum este obiceiui bufnitelor
sa um ble noaptea, iar ziua sa stea ascunse in scorburi 1

1 A p o lo g d e o rig in e o r ie n ta ls , se g ase$te In c a r te a a I l l - a d in P an-


c ia ta n tra , c a re p o a r ta c h ia r t itlu l „ R a z b o iu l d in tr e C o rb i $i B u fn ite".
F o v e s tire a e s te m u lt m a i lu n g a , p ro c e d e u l d e sc ris a ic i f iin d p re c e d a t
d e a lte p r o p u n e ri a le sfe tn ic ilo r. M a x im a ce se rv e ? te d r e p t m o tto ap o lo g u -
lu i e s te a p ro a p e id en ticS cu m o ra la p ild e i d e fa^S. A p o lo g u l a tr e c u t
d in P a n el at a n tra in v e r s iu n e a e i sp a n io la , K a l i l a . f i D im n a (cap. VI).
M o ra la im p licitS , e x p r im a ta fa(i? in p o v e s tlre a o r ie n ta ls , §i c a r e se
d e d u c e d e s tu l d e lim p e d e ?i aici, e s te u tiliz a re a d u p lic ita tii fa(S d e du§-
m a n ii p u te rn ic i, p ro c e d e u c a re n u - i e r a de a ltfe l s tr a in n ic i lu i don
J u a n M an u el.

88
greu de dibuit, se furisau noaptea prin copacii in care
se adaposteau corbii, de-i om orau §i faeeau prapad
prin tre ei. Tot indurind corbii atita urgie, unul din ei,
care era foarte in^elept si in d u rerat de prapadul facut
de vrajm asele lor, bufnitele, s-a sfatuit cu rubedeniile
lui si a iscodit in ce chip s-ar putea razbuna.
Si au pus la cale urm atoarele : corbii 1-au jum ulit
de pene, lasindu-i doar eiteva la aripi ca sa poata zburataci
putin. Si dupa ce 1-au pocit asa, el s-a dus la bufnite
de le-a povestit tot rau l si batjocura pe care i-o facusera
corbii, pasam i-te p en tru ca ii indem nase sa nu le mai
prigoneasca ; dar, de vrem e ce il batjocorisera in felul
asta, el era gata, daca voiau, sa le invete m ulte chipuri
in care s-ar putea razbuna pe corbi, facind m are prapad
prin tre ei.
Auzind bufnitele una ca asta, s-au bucurat m ult si
au socotit ca, cu aju to ru l corbului care venise la ele,
izbinda le era neindoielnica, si au inceput sa-1 rasfete
si sa-i im parta§easca toate rosturile si tainele lor.
E ra insa in tre bufnite o buha batrina, care trecuse
prin m ulte in via1;a ei §i indata ce a vazut cum stateau
lucrurile cu corbul acela, a priceput inselaciunea cu
care um bla el ; s-a dus deci la capetenia bufni^elor si
i-a spus ca era incredintata ca corbul acela n u venise
decit cu ginduri rele si ca sa le afle rosturile, a§a ca
sa-1 alunge din m ijlocul lor. D ar bufnitele n -au v ru t sa-i
dea crezare ; §i vazind buha ca n-o credeau, a plecat
sa caute aiurea vreun loc unde sa nu poata da corbii
de ea.
C elelalte bufnite insa si-au pus increderea in corb.
Si indata ce i-au erescut penele la loc, le-a spus buf-
nitelor ca, de vrem e ce p u tea iar sa zboare, o sa se
duca sa afle pe unde haladuiau corbii si o sa vina apoi
sa le spuna, ca sa se adune §i sa-i nim iceasca pe toti.
Iar bufnitele s-au invoit foarte bucuroase.
Cind s-a vazut corbul p rin tre ai lui, i-a adunat in
num ar m are, §i cunoscind acum tot rostul bufnitelor,
s-au dus acolo in tim pul zilei, cind ele n u zboara ci stau
lini§tite §i fara team a si au om orit §i au nim icit atita
multifile, incit au ie§it corbii invingatori p en tru tot-
deauna din acel razboi.

89
Si toata nenorocirea asta li s-a tras bufni^elor din
increderea pe care i-au aratat-o corbului, vrajm asul lor
din nascare.
Ia r voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce sti^i ca
omul care a venit la voi este foarte in d ato rat du§m anului
aceluia al vostru si ca va este vrajm as din nascare cu
intreg neam ul lui, va sfatuiesc sa nu-1 tine^i cu nici un
chip pe linga voi ; caci putel^i fi incredintat ca n-a venit
decit ca sa va in§ele §i sa va faca vreun rau. Insa daca
o vrea sa va slujeasca de departe, in a$a fel incit sa
nu poata dauna §i nici afla nim ic despre rosturile voas-
tre, §i daca in tr-ad ev ar o sa-i faca atita rau ta te §i atita
ocara acelui du?m an al vostru catre care este indatorat,
astfel incit sa vede^i ca nu mai ram ine chip sa se poata
im paca vreodata cu el, atunci pute^i sa-1 privi^i cu in-
credere, dar num ai atita cit sa nu va poata aduce vreun
neajuns.
Ia r contele a socotit ca sfatul era bun $i asa a facut,
§i a fost spre binele lui.
In^elegind don Johan ca pilda aeeasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fa^a §i a facut versurile de mai
jos, care zic a§a :
In eel ce indeo b fte fi-e d.u$man
Sd n u te-ncrezi, cdci e in van.
P IL D A A D OU AZECE?A 1
Despre pafania u n u i rege
cu u n om care i-a spus
ca-l invafa alchim ia

ln tr-o zi, contele Lucanor a g rait catre Patronio,


sfetnicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, a venit la m ine un om §i m i-a spus ca
o sa m a a ju te sa agonisesc m ulta avere §i faim a, dar
ca p e n tru asta trebuie sa pun ceva bani de la m ine ca
sa se poata incepe treaba, care, cind va fi dusa la bun
sfir§it, o sa aduca de fiecare ban, zece. Deci cu in^elep-
ciunea pe care ^i-a dat-o Dum nezeu, rogu-te sa-m i spui
ce crezi ca e bine sa fac.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa face#
in im p reju rarea asta ce v -a r fi m ai cu folos, a$ dori
sa afla^i ce i s-a in tim plat unui rege cu un om care
zicea ca se pricepe la alchimie.
Ia r contele 1-a in treb at cum fusese acea intim plare.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, era odata un
m are hotom an, care poftea grozav sa se im bogateasca
si sa scape de via1;a pacatoasa pe care o ducea. Si a
aflat el de un rege cam nechibzuit care se straduia sa
faca alchimie.
A tunci hotom anul nostru a lu at o suta de galbeni si
i-a pilit, iar din p ilitu ra aceea a facut im preuna cu alte
am estecuri o suta de cocoloa?e, §i fiecare cocolo? cin-
tarea cit un galben si, pe deasupra, ce m ai am estecase
el cu p ilitu ra de aur. Apoi a pornit spre ora§ul unde
se afla regele, s-a im bracat in ve^m inte cuviincioase, §i-a
lu a t cocoloa?ele cu el §i le-a vindut unui bacan. Bacanul
1-a in treb at la ce erau bune cocoloa^ele si hotom anul
i-a spus ca la m ulte lucruri, dar cel m ai de seam a era
ca fara ele nu se putea face alchimie, si i-a v indut
toate cele o suta de cocoloa§e pe p ret de vreo doi-trei 1

1 P ild a e s te in s p ir a ta d e m c lin a{ ia f o a rte r a s p ln d ita In ac e a ep o ca


p e n tr u p r a c tic ile o c u lte, d in tr e c a r e a lc h im ia e x e r c ita o d e o s e b lta a tr a c tie .

91
galbeni. A tunci bacanul 1-a in tre b at cum se num eau co-
coloa§ele acelea, iar hotom anul i-a spus ca le zicea
tabardie.
Hotom anul nostru a p etrecu t o vrem e in orasul acela
ca un om foarte cuviincios, spunindu-le unora §i altora,
chipurile in m are taina, ca se pricepea la alchimie.
Vestea asta a ajuns la urechile regelui, care a trim is
sa-1 cheme si 1-a in tre b at daca se pricepea la alchimie.
A tunci hotom anul, tot prefacindu-se ca vrea sa se apere
si ca e ne§tiutor, pina in cele din urm a 1-a lasat a in-
telege ca se pricepea ; insa i-a spus regelui ca il sfatuia
ca in treab a asta sa nu se increada in nim eni pe lum e
si nici sa nu puna la bataie prea m ult din av u tu l lui,
dar ca daca poftea, el p u tea sa-si incerce inainte-i
priceperea, ca sa-i arate ce stie. A sta i-a placut tare
m ult regelui si a socotit ca, p o triv it acestor cuvinte, nu
mai putea sa incapa aici nici o inselaciune. A tunci omul
a cerut sa i se aduca lucrurile trebuincioase $i care se
puteau gasi toate fara greutate, ia r p rin tre altele a zis
sa-i aduca si un cocolo? de tabardie. Si toate cele
pe care le ceruse costau doar citiva banu^i. Indata ce
au fost aduse §i topite sub ochii regelui, a ie§it aur
curat de greu tatea unui galben. Daca a vazut regele ca
din niste nim icuri care costau citiva banuti ie?ea un
galben, s-a inveselit grozav, socotindu-se cel m ai norocos
om din lum e, §i i-a spus hotom anului care facuse treaba
ca il credea un om foarte de isprava si sa-i arate mai
m ulte.
A tunci hotom anul i-a raspuns facind pe ne§tiutorul :
— Stapine, tot ce-am §tiut in me§te§ugul asta v-am
aratat, iar de aci inainte puteti sa faceti la fel de bine
ca si m ine ; dar se cuvine sa §tifi ceva, §i anum e, ca
daca ar lipsi v reu n u l din lucrurile astea, n-o sa se poata
face aurul. Ia r dupa ce a g rait acestea, s-a inchinat in
fata regelui §i s-a dus acasa.
Indata regele a incercat sa faca singur au r §i a pus
de doua ori a tita amestec §i i-a ie§it aur in greutate
de doi galbeni. Apoi 1-a mai sporit de doua ori §i i-a
ie$it g reutatea de p atru galbeni ; si cu cit sporea el
am estecul, cu a tit ii ie§ea g reu tatea m ai m ultor galbeni.
Vazind regele ca putea sa faca au r cit pofte$te, a po-

92
runcit sa-i aduca din cele trebuincioase a tita d t sa poata
face o mie de galbeni. Si s-au gasit de toate afara de
tabardie. Daca a vazut regele ca, lipsindu-i tabardia, nu
mai putea face aur, a trim is dupa cel care-1 invatase §i
i-a spus ca nu m ai putea scoate aur ca inainte. A tunci
omul 1-a in tre b at daca avea din toate cele pe care i le
dad-use in scris §i regele i-a raspuns ca da, insa ca
n-avea tabardie.
A tunci hotom anul i-a spus ca oricare din lucrurile
acelea ar fi lipsit, nu se putea face au ru l, a§a cum il
in§tiintase inca de la inceput. Regele 1-a in treb at daca
§tia unde se poate gasi tabardie §i hotom anul i-a spus
ca da. A tunci regele i-a poruncit ca, de vrem e ce stia
unde s-o gaseasca, sa se duca sa ia si sa-i aduca atita
incit sa poata face cit au r poftea.
H otom anul i-a raspuns ca, de§i tre a b a asta o putea
face oricine la fel de bine ca el, sau poate chiar mai
bine, daca a§a era porunca regelui, se p u tea duce sa
aduca, fiindca p rin locurile lui de bastina se gasea be-
rechet. Si i-a facut regelui socoteala cit avea sa-1 coste
cum paratura si cheltuielile, de a um flat o m ultim e de
banet.
De cum a pus m ina pe bani, pe-aci i-a fost drum ul,
si n -a m ai d at niciodata ochii cu regele. A§a a ram as
regele inselat din pricina nesabuintei lui. Vazind el ca
zabovea m ai m ult decit s-ar fi cuvenit, a trim is slugile
dupa vreo veste la el acasa. D ar acolo n -au gasit nim ic
altceva decit o raclita inchisa ; §i deschizind-o, au dat
de u n rava§ in care sta scris a§a :
„A flati ca nu exista pe lum e nici o tabardie ; si mai
afla^i ca v-am inselat, iar cind v-am spus ca o sa va
imbogatesc, a r fi tre b u it sa-m i raspundeti s-o fac intii
p entru m ine, ca doar atunci o sa ma credetiu.
P este citeva zile, ni§te oam eni rideau si petreceau
scriind num ele tu tu ro r celor pe care-i cunosteau, §i cum
era felul fiecaruia, si ziceau : indrazne^i sint cutare, bo-
ga^i, cutare §i cutare, cu judecata, cutare si cutare, in-
sirind m ai departe insu^irile bune §i rele. Iar cind au
ajuns la cei nechibzuiti, 1-au scris si pe rege. Aflind
regele de treab a asta, a trim is sa-i aduca la el §i i-a
incredin^at ca n-avea sa le faca nici un rau, dar ca

93
voia sa §tie de ce 1-au scris drept om nechibzuit. Iar
aceia i-au raspuns ca din pricina ca daduse atita banet
unui strain despre care nu §tia ce hram poarta.
A tunci regele le-a spus ca gresisera, §i ca daca omul
care plecase cu banii avea sa se intoarca, el n -are sa
mai treaca drept nechibzuit. Iar ei au raspuns ca, in ce-i
privea, n-aveau nim ic de p ierd u t la socoteala, caci daca
om ul aceia avea sa vina inapoi, o sa-1 §tearga pe rege
din opisul lor §i o sa-1 treaca pe el.
Ia r voi, senior conte Lucanor, daca nu vre^i sa fiti
p riv it drept u n om nechibzuit, sa nu va arunca^i banii
vo§tri pe ceva nesigur, in tr-a tita incit sa ave^i de ce
va cai apoi daca o sa-i pierde^i din pricina nadejdii ca
o sa trageti m are folos, cind acesta e indoielnic.
Iar contelui i-a placut sfatul $i asa a facut, si a fost
spre binele lui.
Si vazind don Johan ca pilda aceasta e ra buna, a
scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de m ai jos,
care zic a§a :
N u -fi p une-n joc prea m u lt din avufie
La sfa tu l celuia ce-ndura saracie.
P IL D A A D O U A Z E C I S I U N A 1
D espre intim plarea un u i rege tinar
cu un filo zo f preainfelept,
in grija caruia il lasase
parintele sau

A lta data, contele Lucanor grai catre Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, intim plarea a facut sa am o ruda la care
tineam foarte m ult, iar ruda aceea a m ea a m u rit si a
lasat un copil de virsta frageda, iar pe baiatul acesta il
cresc eu acum. Si a tit din pricina dragostei §i recuno§-
tintei pe care o purtam p arintelui sau, cit §i p en tru ca
ma gindesc ca o sa-m i fie un sprijin de nadejde cind o
veni vrem ea, il cresc cu m are grija §i §tie D um nezeu
ca-1 iubesc ca pe copilul meu. D ar cu toate ca baiatul
este cum inte si nadajduiesc ca o da Dum nezeu sa iasa
barbat vrednic, ma gindesc ca tinere^ea ii am ageste adesea
pe copilandri abatindu-i de la calea cea buna ; iata de
ce, tare as vrea ca virsta asta sa nu-1 am ageasca prea
m ult pe baiat. Te rog a^ada-r, cu intelepciunea ta, sa ma
inve^i in ce chip sa potrivesc lucrurile p en tru ca feciorul
asta sa faca asa cum o fi m ai prielnic p e n tru el §i p entru
rosturile lui.
— Senior oonte Lucanor, zise Patronio, ca sa va pu-
teti ingriji de rostul baiatului a§a cum socotesc eu ca ar
fi m ai bine, m ult a$ dori sa afla^i ce s-a in tim plat cu
un filozof preaintelept §i cu un rege nevirstnic, invata-
celul sau.
Iar contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea. 1

1 P o v e ste d e o rig in e o rie n ta la , se re g a se ? te i n tr - o f o rm a d e s tu l de


a s e m a n a to a re in ro m a n u l H isto ire d e G il B ia s d e S a n tilla n e (1715, c a r-
te a V III, cap . 15) a lu i L esag e, s itu a t in S p a n ia , d e s p re c a re a u to r u l
a v e a in fo rm a ^ ii b o g a te . P o v e s te a e s te c u n o s c u ta la n o i d in c u le g e re a
1 0 0 1 d e n o p fi d e s p re a c a r e i p a tr u n d e r e §i r a s p in d ir e a m a m in tit in tr- o
n o ta a n te r io a r a (p ild a 2). M e rita sa fie re le v a ta a ic i ju s te te a o b se rv a -
tiilo r p e d a g o g ic e le g a te d e p sih o lo g ia tin e r e tu lu i $i d e r a p o r tu r ile cu
o a m e n ii m a tu ri.

95
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, un rege avea
un fecior §i i-a dat sa i-1 creasca un filozof in care avea
m are incredere ; iar cind a m u rit regele, urm a^ul sau la
dom nie era inca in virsta frageda. Si 1-a crescut filozoful
acela pina cind a im plinit cincisprezece ani. D ar atunci,
in trin d el in virsta tinere^ii, a inceput sa nesocoteasca
sfatul celui care-1 crescuse §i s-a lu at dupa al^i sfetnici
tineri pe care indatorirea fa^a de el nu-i lega in tr-a tita
incit sa se straduiasca a-1 feri de rele. C hivernisind el
treburile in felul asta, in scurta vrem e a ajuns pina acolo
incit si p u rta rile si apucaturile lui, precum ?i treburile
pe care le cirm uia, toate se inrautai;isera. Ia r oamenii
cirteau nem ultum iti de felul cum regele cel tin a r i?i pra-
padea viata si tara. Vazind filozoful care-1 crescuse ca
treburile m ergeau din rau in m ai rau, se sim tea tare
m ihnit §i ingrijo rat si nu §tia ce sa m ai faca, fiindca
adesea incercase sa-1 indrepte cu vorba buna, cu ruga-
m inti, ba chiar cu m ustrari, dar nim ica n u izbutise, caci
tineretea ii sucea m ingle. Daca a vazut filozoful ca alt
chip nu era sa-si faca pova^a ascultata, a pus la cale ceea
ce ve^i auzi indata.
A inceput deci filozoful sa arunce vorba pe ici pe colo
p rin palat, cum ca era cel m ai dibaci augur din lume.
Iar daca atitia oam eni au auzit lucrul asta, a ajuns sa-1
afle §i regele cel nevirstnic. Si de cum a aflat, 1-a si
in tre b at pe filozof daca se pricepea in tr-a d e v a r sa des-
lu§easca graiul pasarilor a?a de bine cum se zvonea. Iar
filozoful s-a prefacut m ai in tii ca n-are h ab ar de una
ca asta, dar pina la urm a a m artu risit ca era adevarat,
insa nu trebuia s-o stie nim eni pe lume. Si cum tine-
retu l e dornic sa afle §i sa incerce de toate, regele, care
era inca necopt, a poftit grozav sa vada cum citea filo­
zoful sem nele pasarilor ; si cu cit il am ina filozoful, cu
atita rivnea regele mai m ult sa afle $i a to t staru it pina
ce s-au invoit sa piece am indoi intr-o zi la revarsatul
zorilor asa incit sa n u-i §tie nim eni.
A u pornit-o a§adar dis-de-dim ineafa, iar filozoful a
apucat spre o vale pe unde erau ni^te sate parasite.
D upa ce au stra b a tu t citeva, au vazut o cioara care ci-
riia in tr-u n copac. Regele i-a aratat-o filozofului si acesta
s-a prefacut ca ii in^elege graiul.

96
A tunci a inceput alta cioara sa ciriie in alt copac,
si au tot dus-o asa, ciriind cind una, cind alta. Dupa ce
le-a ascultat filozoful o bucata de vrem e, s-a pornit sa
plinga am arnic, sa-si sfisie vesm intele, jelindu-se cit 11
tineau puterile.
Cind a vazut regele cel tin a r una ca asta, s-a inspai-
m intat foarte §i 1-a in tre b at pe filozof ce-1 apucase. D ar
el i-a dat a intelege ca n u voia sa spuna. Insa dupa m ulte
staruinfe i-a spus cum ca mai bine n -a r fi apucat sa tra -
iasca ziua aceea, caci n u num ai oamenii, dar §i pasarile
intelegeau ca din pricina nechibzuintei lui i§i dusese la
pierzanie §i tara, §i cirm uirea, si via^a lui netrebnica.
A tunci regele cel tin a r 1-a in treb at de ce graia astfel.
Iar filozoful i-a spus asa : ca cele doua ciori se invoisera
sa cunune pe feciorui uneia cu fata celeilalte ; si ca prim a
cioara care graise, ii spusese celeilalte ca, de vrem e ce
se invoisera de atita tim p sa-i cunune, era bine s-o faca.
Iar cealalta cioara ii raspunsese ca intr-adevar, asa le-a
fost invoiala, dar ca acum ajunsese m ai bogata decit ea
caci, m ultu m ita lui Dum nezeu, de cind dom nea regele
cel tin a r se pustiisera toate satele din valea aceea si in
casele ram ase de izbeliste gasea m ultim e de serpi si §o-
pirle ?i broa^te si alte asem enea jivine care mi§una prin
locurile pustii, asa ca avea acum h ran a m ult mai buna
decit inainte si ca p rin u rm are cununia nu m ai era po-
triv ita. Cind a auzit cioara cealalta una ca asta, a inceput
sa rida si i-a raspuns ca era o proasta daca din asem enea
pricina voia sa strice incuscrirea, caci daca i-o da D um ­
nezeu zile regelui de acum , in scurta vrem e o sa ajunga ea
si m ai bogata decit dinsa, caci foarte curind o sa ram ina
pustie §i valea in care haladuia ea, unde erau de zece
ori m ai m ulte sate decit in astalalta, si prin urm are nu
mai avea de ce sa strice intelegerea ; a§a ca au cazut
am indoua la invoiala sa pregateasca n u n ta pe data.
Cind a auzit regele cel tin a r acestea, s-a m ihnit foarte
si a inceput sa priceapa ca din vina lui i se pustia mosia.
Iar filozoful, vazind m ihnirea si ingrijorarea care-1 cu-
prinsese si ca se sim tea indem nat sa-si indrepte cirm ui­
rea, i-a dat m ulte sfatu ri bune, a§a incit in scurta vrem e
si-a ind rep tat atit rosturile vie^ii lui cit si acelea ale
tarii

.97
Ia r voi, senior conte, daca-1 cre§te^i pe baiatul asta
dorind sa-1 indrum ati in rosturile lui, cauta1;i vreun chip
in care p rin pilde, ori p rin cuvinte m este^ugite §i ispi-
titoare sa-1 face^i sa in^eleaga ce este spre binele lui, dar
p en tru nim ic in lum e sa nu-1 asupri^i cu pedepse si m us-
tra ri cautind sa-1 indrepta^i. Caci pornirea mai tu tu ro r
copilandrilor este a$a facuta incit ajung sa nu-1 m ai poata
suferi pe cel care-i pedepse§te, m ai cu seam a daca e un
om cu p u rta ri alese, caci li se pare ca o face din dispre^,
nepricepind cit de m ult se inseala ; caci nu se afla prie-
ten mai bun pe lum e p e n tru un tinar, decit acela care
il m ustra ca sa-1 fereasca de rele, dar ei nu in^eleg asa,
ci i-o iau in num e de rau. Iar daca s-ar intim pla sa ajun-
ge^i la asem enea nein^elegere, ar fi apoi spre raul
am indurora.
Iar contelui i-a placut m ult sfatul pe care i 1-a dat
Patronio, §i asa a facut §i a fost spre binele lui.
Si cum lui don Johan i-a fost foart’e pe plac pilda
aceasta, a scris-o in cartea de fata si a facut versurile
de mai jos care zic asa :
Pe tinar cu asprim e nicicum sa-l pedepse§ti,
Ci tot cu vorba buna cata sa-l sfatuie§ti.
PILDA A DOUAZECI SI DOUA 1
Despre pafania leului si a taurului

A lta data contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, spunindu-i asa :
— Patronio, eu am un prieten foarte bogat si de nsam
ales, la care pina acum n-am vazut decit fapte frum oase,
dar iata ca unii imi spun ca dragostea lui p e n tru m ine
n -ar m ai fi a tit de cinstita ca inainte si ca um bla chiar
cu u n e ltiri Im potriva mea. De aceea pe m ine m a m uncesc
doua griji : pe de o parte m a tem de el, iar pe de alta
ma tem ca, daca o sa inteleaga ca am in tra t la banuiala
§i ca m a feresc de el, o sa faca si el acela^i lucru si in
chipul asta banuiala §i dezbinarea d in tre noi o sa tot
sporeasca pina ce vom ajunge sa ne invrajbim . Si incre-
zindu-m a eu m ult in cuvintul tau, rogu-te sa ma sfatu-
iesti ce crezi ca a r fi m ai n im erit sa fac.
—• Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa va puteft
pazi de asta, m ult a? dori sa aflati ce s-a intim plat cu
leul si cu taurul.
Iar contele il ruga sa-i istoriseasca acea intim plare.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, leul si ta u ru l
erau foarte buni prieteni si cum am indoi sint anim ate
m ari §i puternice, ajunsesera dom ni si stapini peste toate
celelalte dobitoace ; caci cu aju to ru l tau ru lu i, leul tinea
in p u terea lui toate dihaniile m incatoare de carne ; iar
taurul, cu aju to ru l leului, tinea in p u terea lui toate do-
bitoacele care pasc iarba. Cind au injjeles celelalte ani­
mate ca leul si ta u ru l le tineau in p u terea lor p e n tru ca
se aju tau unul pe altul, si au vazut ca din asta li se trageau

1 V ech i ap o lo g d e o rig in e o r ie n ta ls , d e s e h id e c ic lu l de p o v e s tirl


d in P a n c ia ta n tra (c a rte a I) su b t i tlu l „ D e z b in a re a p r ie te n ilo r " ; in te r-
m e d ia rii p e rfiz i c a re se a m a n a d is c o rd ia s in t d o i ?aca li d in a l c a r o r n u m e
a d e r iv a t t i tlu l K a lila si D im n a a l v e r s iu n ilo r u lte r io a r e rfis p in d ite ir
E u ro p a . I s to r is ir e a d e f a ta p re z in ta u n e le d e o s e b irl f a t a d e o rig in a lu l
o rie n ta l, d a r in e s e n ta m o ra la e s te aceea^i.

99
m ulte n eajunsuri §i asupriri, s-au sfatuit in tre ele cum
sa faca sa scape de asem enea pacoste.
Si s-au dum irit ele ca, daca ar stirni dezbinare intre
leu si taur, ar scapa de asuprirea in care-i ^ineau ei cu
puterea lor. Si cum vulpoiul si berbecul aveau m ai m ulta
trecere la leu si la ta u r decit celelalte dobitoace, pe ei
i-au m enit sa se straduiasca cum s-or pricepe m ai bine
ca sa-i dezbine. Iar vulpoiul si berbecul au raspuns ca se
vor stradui din toate puterile sa im plineasca voia dobi-
toacelor.
Vulpoiul, care era sfetnicul leului, i-a spus ursului,
cel mai vinjos si puternic dupa leu dintre toate dihaniile
m incatoare de carne, sa-i sopteasca leului cum ca se
tem e ca ta u ru l um bla sa gaseasca vreun chip in care sa-i
pricinuiasca neajunsuri ; ca zvonul ii ajunsese de citeva
zile la ureche si, cu toate ca s-ar putea sa nu fie ade-
varat, el sa fie cu luare aminte.
Acelea^i vorbe le-a spus berbecul, care era sfetnicul
taurului, calului, cel mai puternic dobitoc dintre toate
cele care pasc iarba.
Iar ursu*i si calul au strecu rat la rin d u l lor §tirea leu­
lui §i taurului. Si cu toate ca leul si tau ru l n-au crezut
cu tot dinadinsul u n a ca asta, ba chiar i-a cuprins oare-
cum banuiala ca cei m ai de soi din neam ul lor §i dintre
so1;ii lor le-o spuneau ca sa sem ene vrajba in tre ei, tot
le-a in tra t u n ghim pe in inim a. A§adar s-au sfatuit fie-
care in p arte cu vulpoiul si berbecul, ciracii lor.
Iar ace^tia le-au spus a§a : ca desi s-ar putea ca ursul
si calul sa le-o fi spus cu v reu n gind fatarnic §i viclean,
tot era bine ca de acum inainte sa fie cu bagare de seama,
si leul si taurul, la tot ce or spune si face, si sa-si cum-
paneasca p u rta rea dupa cele ce or vedea.
Si iata a§a a sporit banuiala dintre leu si taur. De
cum au in^eles dobitoacele ca cei doi se privesc cu ba­
nuiala, au inceput sa le spuna m ai pe fa^a ca fiecare din
ei se ferea de celalalt, si ca lucrul nu putea avea alta
pricing decit gindurile rele pe care le tain u iau in cugetul
lor.
Vulpoiul si berbecul, ca niste sfetnici fatarnici ce erau,
catind doar sa le fie lor bine si uitindu-§i de credin^a
pe care se cuvenea s-o poarte stapinilor lor, in loc sa le

1 00
desehida ochii, i-au inselat um blind cu tot felul de ter-
tipuri, pina ce dragostea dintre leu §i ta u r s-a prefacut
cu totul in dezbinare. Daca au vazut dobitoacele asa, au
inceput sa-si atilje capeteniile pina ce le-au facut sa se
ia la har^a si, prefacindu-se fiecare ca-§i apara capetenia,
se pazeau unele pe altele §i faceau sa se intoarca to t rau l
asupra leului si taurului.
Iar sfirsitul zavistiei a fost asa : ca de§i leul i-a facut
tau ru lu i m ai m ult rau si m ai m ulta stricaciune stirbin-
d u-i m ult p u terea si fala, a ram as a tit de vaduvit de
putere, incit de atunci inainte n-a m ai p u tu t niciodata
sa dom neasca asupra dobitoacelor si nici sa le stapineasca
a§a cum era invatat, fie ele din neam ul lui ori din alte nea-
m uri. A§adar, p en tru ca leul §i ta u ru l n-au priceput ca
m ullum ita dragostei si sprijinului pe care fiecare il afla
la celalalt erau ei temu^i si atotputernici peste toate ani-
malele, §i p e n tru ca n u §i-au p astrat prielnica fratie dintre
ei §i n-au §tiut sa se pazeasca de sfaturile rele ale celor
ce voiau sa scape de stapinirea lor ca sa puna stapinire
pe ei, au iesit leul §i ta u ru l a tit de rau din acea zavistie
incit, a§a cum inainte le tinusera ei pe toate in puterea
lor, au ajuns ei sa fie in p u terea celorlalte.
Iar voi, senior conte Lucanor, pazi1;i-va ca nu cum va
cei care va strecoara asem enea banuiala asupra priete-
nului vostru, sa n-o faca cu gind sa va im pinga la cum -
pana la care i-au dus dobitoacele pe leu §i pe taur. D rept
care, eu va sfatuiesc ca, daca acel prieten al vostru este
cu adevarat om cinstit §i a^i aflat la el intotdeauna num ai
p u rta ri vrednice si cinstite si v-a^i increzut in el a^a cum
te increzi in tr-u n fiu sau in tr-u n frate bun, sa 'nu crede^i
nimic din ce vi s-o spune im potriva lui, ba chiar va in-
dem n sa-i spune^i tot ee vi se §opte§te despre el §i atunci
o sa va spuna §i el ce i s-a §optit despre voi. Iar celor
care au um blat sa urzeasca asem enea vicle§ug sa le faceti
stra§nica m ustrare ca sa n u mai indrazneasca vreodata
sa incerce. Dar, daca prieten u l vostru nu este a§a cum
ziceam, ci este din aceia vrem elnici, sau intim platori, sau
de nevoie, cu un asem enea prieten sa va pazi^i intotdea­
una a zice ori a face ceva din care sa jnfeleaga ca por-
ne§te de la voi vreo banuiala ori vreo u neltire im potriva
lui §i sa inchideti ochii la unele gre^eli ale sale ; caci

101
in nici un chip n u vi s-ar putea intim pla pe negindite §i
fara sa fi avut un sem n sigur vreun neajuns a§a de m are
cum a r fi dezbinarea pricinuita de u n eltiri §i viclesuguri
ca acelea a ra ta te m ai sus. Insa acelui prieten sa-i arata^i
m ereu cu vorba buna ca, asa cum va prinde voua bine
sp rijinul lui, to t asa ii prinde si lui bine al vostru. P rim ul
lucru il im pliniti facindu-i bine $i aratin d u -i bunavoin^a,
fara sa cadetj la banuieli neintem eiate ori sa pleca^i u re -
chea la vorbele celor haini si inchizind ochii la unele
gre§eli ale lui ; iar celalalt lu cru il implini^i aratindu-i
ca, a§a cum va prinde voua bine sp rijinul sau, tot asa ii
prinde $i lui bine al vostru. In felul acesta, dragostea
d intre voi o sa dainuiasca si o sa fi^i feri^i de a cadea
in greseala in care au cazut leul si taurul.
Ia r contelui i-a placut m u lt sfatul lui P atronio si asa
a facut si a fost spre binele lui.
Inljelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fa1;a si a facut versurile de m ai jos
care zic a§a :
N u-fi pierde u n prieten priincios
P entru scorneala un u i m incinos.
PILDA A DOUAZECI SI TREIA 1
D espre ceea ce fac furnicile
ca sa-§i find zilele

A lta data, contele Lucanor graia catre Patronio, sfet-


nieul sau, in chipul acesta :
— Patronio, m ultum ita lui Dum nezeu, sint destul de
bogat si unii ma indeam na ca, de vrem e ce-m i da m ina,
sa n u m ai am alta grija decit sa ma desfat, sa m aninc,
sa beau §i sa huzuresc, caci ceea ce am im i ajunge cite
zile oi trai, ba chiar §i ca sa las destula m o§tenire copiilor
mei. Acum a te rog sa m a pova^uiesti cu intelepciunea ta
ce crezi ca trebuie sa fac.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, d rept este ca
desfatarile §i h u zurul sint bune, dar ca sa faceti a§a cum
este m ai bine, a§ dori sa afiati ce face furnica p e n tru a-§i
tine zilele.
la r contele 1-a poftit sa-i spuna §i Patronio a zis a§a :
— Senior conte Lucanor, bine §titi cit de m aruntica
este furnica §i ar p area firesc sa nu aiba prea m ulta
m inte ; dar vedeti ca in fiecare an la vrem ea seceri^ului,
ele ies din furnicare si cutreiera ariile §i aduna cit mai
m ulte graunte pe care le aduc la m usuroaiele lor. Ia r cind
cade prim a ploaie, le scot afara, §i oam enii zic ca le scot
ca sa le zvinte, dar vorbesc in dodii, caci adevarul e altul.
D upa cum bine §titi, furnicile i?i scot in tiia data gra-
untele din furnicare la prim a ploaie, cind incepe §i iarna ;

1 V ia ta f u rn ic ilo r a tr e z lt incS d in a n tic h ita te in te r e s ?i r e fle x ii.


A m a n u n te le r e la ta te a ic i se g asesc In N a tu ra lis historic/, (c a rt. X I, cap . 36)
a lu i P lin iu cel B a trin , p r e c u m $i In f a b u le le eso p ice, in t r l n d In sa In pa-
tr im o n iu l d e id e i e o m u n m a i t u t u r o r p o p o a re lo r.
R e g asim p ild a m ic ilo r v ie { u ito a re ?i In c a r d ie p o p u la re ro m a n e ? ti,
u n d e a p a r e In Isto ria p ild e le lu i E sop (cap. 86), c u e x p lic a (ia , c o m b S tu ta
aici, c a f u rn ic ile I?i sc o t ia r n a gr& untele la u sc a t. A p a re , de ase m e n e a ,
m ai p e la r g ?i In se n su l c e lo r e x p lic a te de d o n J u a n M an u el, In F loarea
darurilO T (cap. 13) p e n tr u a ilu s tr a v i r tu t e a In te le p c iu n ii.

103
daca ele s-ar apuca sa le scoata la uscat de fiecare data
eind ploua, m ult a r mai avea de furca §i nici soare destul
n -a r avea ca sa le usuce, caci iarna soarele se arata prea
ra r ca sa le poata zvinta.
A devarata pricina p en tru care i§i scot ele graun^ele
la prim a ploaie, este aceasta : ele aduna in m u?uroiul lor
atitea gramme cite pot sa incapa §i nu se ingrijesc de
altceva decit sa care cit mai m ult. Dupa ce le-au pus la
adapost, socotesc ca au de ajuns ca sa-§i lina zilele vrem e
de un an. Cind vine ploaia, graun^ele se uda §i incep sa
incolleasca ; atunci ele pricep ca daca graun^ele o sa in-
colteasca m ai departe in fu rnicarul lor, in loc sa se infrupte
din ele, o sa piara inabu§ite de acele bucate care au sa
ajunga o pacoste. A tunci le scot afara §i m aninca col^ul
iesit din fiecare samin^a, lasind graun^a intreaga. Dupa
aceea, oricit a r m ai ploua ea nu mai poate incol^i si au
de m incare din ele to t anul.
Si o sa mai vede^i cum, m acar ca au h ran a cita le
trebuie§te, ori de cite ori e vrem e buna, se apuca sa care
toate ierbusoarele pe care le gasesc. Iar asta o fac p entru
ca se tern ca n-o sa le ajunga cit au, §i de vrem e ce to t
le prisose§te tim pul, nu se indura sa stea degeaba §i nici
sa iroseasca zilele pe care li le-a dat Dum nezeu, cind le-ar
putea petrece cu folos.
Ia r daca furnica cea m aruntica are atita m inte si se
straduieste a tit ca sa-si tina zilele, voi, senior conte, se
cuvine sa va gindi^i ca nu este un lucru in^elept pentru
nim eni, si m ai p utin pentru cci care au a-§i respecta ran -
gul §i a cirm ui m ultim e de oameni, sa pofteasca doar sa
m anince din cele agonisite ; caci sa fi^i incredinfat ca
oricit ar fi avutia de mare, daca tot iei zi de zi §i nu pui
nim ic la loc, n -are sa poata line m ult, ba in cele din
urm a duce la m are um ilinta §i la m ulta inim a rea. lata
deci ce va sfatuiesc eu : daca pofti^i sa m incali §i sa hu-
zurili, s-o faceti pastrindu-va averea §i rangul si chib-
zuind si socotind cum sa agonisili cele trebuincioase ; caci
daca m ult o sa aveti si bine o sa voi^i a petrece, destule
p rileju ri o sa gasi^i pentru a cheltui a§a incit sa va faca
cinste.

104
la r contelui i-a placut m ult sfatul lui Patronio, si a§a
a facut si a fost spre binele lui.
Si fiindca lui don Johan i-a placut pilda aceasta, a
scris-o in cartea de fa^a f?i a facut versurile de mai jos.
care zic a§a :
Nu risipi to t ce-ai agonisit
Traie§tp asa incit sa m ori slavit.
PILDA A DOUAZECI SI PA TRA 1
Despre intim plarea u n u i rege
care a pus la incercare
pe cei trei fii ai sai

Intr-o zi, contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, §i i-a spus a$a :
— Patronio, in casa m ea cresc m ulti feciori de neam
m are sau m ai p u tin m are si vad la ei m ulte §i ciudate
purtari. De aceea te rog sa-m i spui, cu intelepciunea ta,
in ce chip crezi ca a$ putea sa cunosc care din ei va ie§i
barbat m ai destoinic.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, anevoios lucru
este a raspunde la in treb area pe care m i-o puneti caci
nu se poate §ti fa ra gre§ nim ic din ce va sa fie §i de
aceea nu se poate §ti fara gres nici cum va sa fie lucrul
pe care l-a^i i n tr e b a t ; se poate afla insa cite ceva dupa
semnele care se arata la ace§ti tineri, a tit din cele laun-
trice cit §i din cele care se vad. Ia r cele care se vad sint
trasatu rile fe^ei ?i infatisarea chipesa si culoarea §i cro-
iala tru p u lu i §i a m adularelor, caci prin acestea se arata
§i sem nele alcatuirii m aruntaielor mai de seama, cum sint
inim a, creierii §i ficatul. Dar cu toate sem nele acestea,
nu se poate §ti fara gres ; fiindca rareori se intim pla ca
in tr-u n lucru toate sem nele sa se potriveasca in tre ele, caci
unele arata in tr-u n fel, iar altele tocm ai dim potriva ; dar
cel mai adesea, dupa cum se arata semnele, a§a ies §i
faptele.
Iar sem nele cele mai sigure sint acelea ale fe^ei, mai
cu seam a ochii, §i infafi§area chipesa de asem eni, caci

1 S u b lin ie m a ici t e n d i n g a te s ta tS d e fo lc lo ru l m u lto r p o p o a re , de a


a c o rd a o p r e fe rin tS m a rc a tS m e z in u lu i, In c iu d a d r e p tu r ilo r p r im llo r
n S se u ti. I n p lu s, p ild a d e f a ta se I n c a d re a z a in v a s ta l i t e r a tu r a b a z a tS
p e „ p u n e r e a la In c e rc a re " a v ir tu tilo r , c a r e p a r e s& fie d e tr a d itie
o r ie n ta ls . A se v e d e a p e n tr u cele d e m a i su s c o m e n ta riile lu i L. S S ineanu
d in v a s ta lu c r a r e ,,B a sm e le ro m S n e In co m p arab le c u le g e n d e le a n tic e
cla sic e $i In le g S tu rS c u b a s m e le p o p o a re lo r I n v e c in a te ?i a le t u t u r o r
p o p o a re lo r ro m a n ic e ."

106
rareo ri te pot in^ela. Si sa nu socoti^i ca om chipe? in-
seam na frum os la chip, caci mul^i sint frum osi ca o cadra,
dar nu sint barba^i chipesi, iar al^ii care par a fi uriti,
sint chipesi p en tru ca arata b a rb a te .
Ia r croiala tru p u lu i §i a raadularelor este sem nul al-
catuirii fap tu rii §i a ra ta daca omul o sa fie voinic sau pla-
pind. D ar daca croiala tru p u lu i §i a m adularelor arata
asem enea lucruri, nu arata fara gre§ cum o sa fie faptele,
caci acestea sint semne, si cind zic semne inteleg ca nu
sint lu cru ri neindoielnice, fiindca sem nul este intotdeauna
un lu cru care arata ce ar trebui sa fie, dar nu inseam na
neap arat ca a§a si este in toate privintele. Acestea sin t
a§adar, sem nele din afara, care sint intotdeauna nesigure,
pentru a afla ceea ce m-a^i intrebat. D ar ca sa pute^i
cunoa^te pe tinerii ace^tia dupa sem nele launtrice, care
sint in tru citv a mai sigure, as dori sa afla^i cum §i-a in-
cercat odata un rege m aur pe cei tre i feciori ai sai, pentru
a vedea care din ei o sa fie cel m ai destoinic.
Ia r contele 1-a ru g at sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, un rege m aur
avea trei feciori §i p e n tru ca parintele lor sa poata ho-
tari singur care din ei sa-i urm eze la domnie, cind a im ba-
trin it, supusii lui i-au facut rugam inte sa le arate pe acela
care poftea el sa se urce pe tro n dupa el. Ia r regele le-a
spus ca peste o luna de zile avea sa le dea raspuns.
D upa vreo opt-zece zile i-a spus in tr-o seara fecioru-
lui cel m are ca a doua zi dis-de-diminea1;a voia sa se
plim be calare, iar el sa-1 insoteasca. A doua zi, coconul a
venit la rege, dar nu chiar a tit de diminea^a cum ii
spusese parintele sau. Cind 1-a vazut, regele i-a spus ca
voia sa se im brace, asa ca sa ceara sa-i aduca ve§mintele.
Coconul i-a spus cam arasului sa aduca vesm intele
slu jito ru l 1-a in tre b at care anum e ve§m inte poftea.
A tunci coconul s-a in ters la rege si 1-a in tre b at ce ve§-
m inte poftea sa-i aduca. Regele i-a raspuns ca giubeaua,
iar el s-a intors la cam aras si i-a spus ca regele pofte.'jte
giubeaua. A tunci slujitorul 1-a in treb at cu ce m intean
anum e voia s-o im brace, §i coconul s-a inors iar la rege
ca sa-1 intrebe. Si asa a facut p e n tru fiecare vesm int, tot
ducindu-se §i intorcindu-se sa intrebe, pina ce s-au adunat

1 07
cele trebuincioase. A tunci a venit camara§ul de 1-a im -
bracat si 1-a incaltat pe rege.
Cind a fost regele gata imfcracat §i incaltat, 1-a trim is
pe cocon sa porunceasca sa-i aduca calul, §i el i-a spus
rinda§ului de la grajd sa-1 aduca, iar rinda§ul 1-a in treb at
pe care anum e. A tunci coeonul s-a intors iar la rege §i
la fel a facut si cu saua, cu friul, cu spada §i cu pintenii,
?i p entru toate cele trebuincioase calaritului s-a tot dus
sa-1 intrebe pe rege.
Dupa ce au fost toate pregatite, regele i-a spus coco-
nului ca nu m ai putea sa incalece, a§a ca sa porneasca
singur p rin cetate si sa ia am inte la toate cite le-o vedea,
ca sa i le poata spune.
Coeonul a incalecat pe cal si a plecat inso^it de toti
dregatorii curtii, cu alai de trim bite, tobe §i restul me-
terhanelei. A um blat cit a u m blat prin cetate §i, cind s-a
inapoiat, 1-a in tre b at regele ce gindea despre cele vazute
Coeonul i-a raspuns ca toate i se pareau bune, num ai ca
m eterhaneaua facea m are larm a.
Dupa alte citeva zile i-a poruncit regele feciorului cel
mijlociu sa vina la el a doua zi dis-de-dim ineata, iar co-
conul a facut precum ii spusese. A tunci regele 1-a pus la
toate incercarile la care il pusese §i pe fratele lui mai
mare, iar coeonul toate le-a im plinit §i a spus ca toate
i se pareau bune, intocm ai ca si fratele cel mare.
Dupa alte citeva zile i-a poruncit §i m ezinului sa piece
cu el dis-de-dim ineata. Si s-a sculat coeonul cu noaptea
in cap, inainte de a se fi tre z it regele, §i 1-a a§teptat sa
se scoale, §i atunci i s-a inchinat cu toata supunerea cu-
venita. Iar regele i-a poruncit sa trim ita dupa ve§minte.
A tunci coeonul 1-a in treb at ce ve^m inte poftea, si dintr-o
data 1-a in tre b at despre toate cite ii treb u iau ca sa se
im brace §i sa se incalfe, si s-a dus de i le-a adus. Si n-a
lasat pe alt slujitor sa-1 grijeasca, ci a facut-o cu m ina lui,
aratind ca se socotea norocit daca regelui, tata l sau, ii era
pe plac ori de folos ceea ce putea el sa faca §i ca, de vrem e
ce era parintele lui, drept §i cuviincios era sa-1 slujeasca
§i sa-1 cinsteasca pe cit ii statea in puteri.
Cind a fost gata im bracat §i incaltat, regele i-a po­
runcit coconului sa ceara calul. Iar el 1-a in tre b at ce
cal poftea, cu ce §a, cu ce friu, cu ce spada, §i a$a a

108
facut cu toate celelalte lucruri trebuincioase calaritului,
intrebindu-1 pe cine poftea sa ia cu dinsul, §i a§a pentru
toate cite mai trebuiau. Si nu 1-a in treb at decit o singura
data, iar dupa aceea pe toate le-a facut, le-a adus §i le-a
preg atit a§a cum poruncise regele.
Cind au fost toate gata, regele i-a spus ca nu mai
poftea sa incalece si 1-a trim is sa colinde el calare si sa-i
povesteasca ce vazuse. Iar coconul a incalecat si a plecat
cr. to t alaiul care-i inso1;ise pe ceilalti fra ti ; dar nici
el, nici v reu n u l din fra^ii lui §i nim eni altul nu §tia de ce
face regele acestea.
De cum a pornit, coconul a poruncit sa i se arate toata
cetatea, cu toate uli^ele, §i visteria domneasca, si a in-
treb at cite m oschei erau §i ci^i nobili erau in cuprinsul
cetafii si cift oam eni traiau intr-insa. Apoi a ie§it afara
din cetate §i a poruncit sa se adune aeolo toti ostenii
caiari sau pedestra§i i-a pus sa se intreaca si sa-i
arate toate jocurile lor o§tenesti, iar apoi a cercetat zi-
durile, tu m u rile si in ta ritu rile cetafii. Iar daca le-a vazut
pe toate, s-a inapoiat la regele, ta ta l sau.
Pina sa ajunga el se facuse foarte tirziu. Iar regele
1-a in tre b at despre cele vazute §i coconul i-a spus ca
daca nu i-a r fi cu suparare, i-a r arata ce gindea el despre
toate cite le vazuse. A tunci regele i-a dat binecuvintarea
si i-a poruncit sa-i spuna ce gi'ndeste. Si coconul a g rait
a§a : ca m acar ca era un rege foarte bun, parca nu era
chiar a tit de bun cum s-ar fi cuvenit, caci de vrem e ce
avea atita m ulfim e de oam en; vrednici, §i atita intindere
de mosii §i atita avu1;ie, daca ar fi fost cu adevarat
un rege foarte bun si si-ar ft dat silinta, toata lum ea ar
fi tre b u it sa fie a lui.
Iar regelui i-a placut m ult m ustrarea pe care i-o fa­
cuse coconul. Si cind s-a im plinit sorocul la care trebuia
sa dea raspuns supu^ilor sai, le-a spus ca li-1 harazea pe
rnezin drept rege.
Ia r aceasta alegere a facut-o dupa sem nele pe care
le vazuse la m ezin §i la ceilal^i doi. Si cu toate ca 1-ar
fi v ru t ca rege mai degraba pe unul din ceilalti, a socotit
ca n u era lucru intelept, vazind el cum erau aceia si cum
era m ezinul.

109
Ia r voi, senior conte, daca vre^i sa afla^i care din tineri
va fi mai destoinic, sa luati am inte la asem enea lucruri
$i in chipul asta o sa pute^i ini;elege cite ceva §i poate
chiar destul de bine ce se va alege de copilandrii ace^tia.
Iar contelui i-au fost foarte pe plac spusele lui P atro -
nio.
Si socotind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea de fa^a §i a facut versurile de mai jos
care zic asa :
Din fapte yi purtari vei dibui
Care din tineri m ai vrednic va fi.
PILD A A DOUAZECI §1 CINCEA 1
Despre intim plarile contelui de P rovenfa
§i cum a scapat de captivitate
m u lfu m ita sfatului pe
care i l-a dat Saladin

Odata, contele Lucanor a grait catre Patronio, sfetni-


cul sau, precum urm eaza :

— Patronio, un vasal al m eu m i-a spus zilele trecute
ca vrea sa-si m arite o rubedenie §i ca, a§a cum era ^i-
n ut el sa ma povatuiasca cu cit mai m ulta pricepere, tot
asem enea m a ruga ca in im prejurarea asta sa-1 sfatuiesc
$i eu cum as crede ca i-a r prinde m ai bine, §i mi i-a in-
§irat pe toti citi o peteau. Acum, p e n tru ca as dori ca
om ul asta s-o brodeasca bine, §i cum §tiu ca e§ti foarte
priceput in asem enea lucruri, rogu-te sa-m i spui ce crezi
in priv in ta asta, ca sa-i pot da un sfat care sa-i fie de
folos.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa pute$
sfatui bine pe oncine a r vrea sa-si m arite vreo ruda, a?
dori m ult sa aflati intim plarea contelui de Proven^a cu
Saladin, sultanul Babiloniei.
Ia r contele Lucanor l-a rugat sa-i istoriseasca intim ­
plarea.

— Senior conte Lucanor, zise Patronio, a fost cindva
un conte in Provenfa, care era un om tare bun §i dorea
din toata inim a sa se poarte in a?a fel incit Dom nul sa
se m ilostiveasca de sufletul lui §i sa-i harazeasca fericirea

1 N e n u m a r a te s in t p o v e ? tile le g a te de n u m e le lu i S a la d in (S alah
a d -D in , 1137—1193), a le c a r u i v i r tu t i a u fo s t a p r e c ia te c h ia r $i de v rS jm a^ ii
lu i c r u c ia ti, c o n tr ib u in d la e r e a r e a f ig u rii lu i le g e n d a re , ce le b rS !n
E u ro p a n u p e n tr u iz b in z ile m ilita re , ci p e n tr u c a lita tile su fle te ^ ti ?i
in te le c tu a le . E p iso d u l d e f a ta a fo s t d ra m a tiz a t d e L o p e de V ega.
M e rita a te n tie p le d o a ria f in a la a lu i P a tr o n io in fa v o a re a v ir tu a l,
p riv itS c a o c a lita te m a i d e p r e t d e c it n u m e le , r a n g u l $i a v e re a , in
plinS o r in d u ir e fe u d a la , b a z a ta in p r im u l r in d p e ie r a r h ia so ciala. Id e e a
in c e p e a sS-?i f a c a lo c p r e tu tin d e n i i n E u ro p a , ?i ca m in aceea$i p erio ad S ,
D a n te s u s tin e a in Ita lia p r io r ita te a n o b le te i d e c a r a c te r f a ta de n o b le te a
d e sin g e . A cela?i a s p e c t e s te s u b lin ia t $i de C a ld e ro n c a r e r e ia su b ie c tu l
in p ie s a L a p o b re za estlm a d a .

Ill
raiului, facind fapte care sa aduca cm ste num elui §i ran -
gului sau. Si ca sa poata im plini asem enea lucru, a lu at
cu sine m are m ulfim e de oam eni inarm ati si a plecat la
Locurile Sfinte de peste mare, punindu-§i in m inte ca
orice i s-ar intim pla, va fi spre norocul lui, caci i-a r veni
fiind el in slujba lui Dum nezeu. la r caile Dom nului sint
m inunate si nestiute §i adesea socoate El ca se cuvine
sa-§i puna la incercare credincio§ii ; iar daca ei §tiu sa
Indure acea incercare, D um nezeu are grija ca intotdeauna
napasta sa fie spre cinstea §i folosul celui incercat. Din
aceasta pricina a socotit D om nul n o stru ca se cuvenea sa-1
ispiteasca pe contele de P roventa si 1-a facut sa cada
in m iinile Sultanului.
Si cu toate ca era prinsul lui, cunoscind Saladin vred-
nicia contelui, se p u rta foarte bine cu el si-1 tinea in m are
cinste, §i toate lucrurile insem nate pe care le avea de facut,
le facea asa cum il povapria el. Iar contele il povatuia
a tit de bine §i S ultanul avea atita incredere in el, incit,
cu toate ca era prins, se bucura de m are trecere §i putere
§i era slujit in tot cuprinsul tarii lui Saladin, a§a cum ar
fi fost §i in ta ra lui.
Cind plecase contele de pe m eleagurile sale, lasase o
copila de virsta frageda. D ar zabovise atita in captivi-
tate, incit fata ajunsese la vrem ea m ariti§ului, iar con-
tesa, so1;ia lui, si neam urile sale i-au trim is vorba con­
telui despre toti feciorii de rege si al^i barbalp de neam
m are care o pe^eau.
Intr-o buna zi, venind Saladin sa se sfatuiasca cu
ccntele, dupa ce au pus la cale cele p en tru care venise
Sultanul, contele a grait precum urm eaza :
— M aria-ta, m i-ai a ra tat atita m ilostivire §i cinstire
§i ti-^i pus atita incredere in mine, incit ma socotesc
fericit cind pot sa te slujesc. Si, de vrem e ce ai socotit
cu cale sa iei sfat de la m ine in toate cele, m a incum et
sa nazuiesc la m ila ta §i, increzindu-m a in in1;elepciunea
ta, i1;i cer h a tiru l sa ma pova^uiesti in tr-u n lucru al meu.
S ultanului i-au placut m ult cuvintele contelui §i i-a
raspuns ca prim ea bucuros sa-1 povatuiasca §i ca o sa-1
ajute cu draga inim a in orice ar pofti de la el.
A tunci contele i-a spus despre toti citi ii pe1;eau fata
§i 1-a rugat sa-1 invete dupa cine s-o dea.

1 12
la r Saladin i-a raspuns asa :
—- Conte, stiu ca ai o m inte a tit de iscusita, incit din
purine cuvinte in^elegi cum stau lucrurile. D rept care am
sa te povatuiesc in treab a asta a§a cum cred eu. Pe cei
■care-^i pefesc fata, eu n u-i cunosc si nu §tiu ce fel le
este neam ul sau avutul, ori cum arata la infa^isare, in
ce foi de vecinatate se afla cu tine si care d intre ei
sint m ai rasariti, asa ca in privin^a asta nu -ti pot da
un sfat lim pede ; povata rriea insa, este asta : sa-ti dai
fata dupa unul care sa fie om.
Contele i-a m u ltu m it. si a in^eles foarte bine ce voia
sa zica Sultanul. A trim is deci raspuns soa^ei lui con -
tesa §i rubedeniilor sale despre sfatul pe care i-1 daduse
S u lta n u l si le-a cerut sa afle citi feciori de neam m a rt
se aflau in tin u tu rile sale si care le erau pu rtarile §1
obiceiurile si cum erau la infati§are si sa nu tina seama
de avutia sau de pn terea lor, ci sa-i trim ita inscris ce
fel de oam eni erau feciorii de regi §i de m ari seniori
care ii peteau fata, si ce fel de oameni erau ceilalti fe­
ciori de neam care se aflau p rin finuturi.
M ult s-au m irat contesa si celelalte neam uri de una
•ca asta, dar au facut asa cum le trim isese vorba contele
si au a§ternut in scris toate p u rtarile §i obiceiurile bune
sau rele pe care le aveau tofi pelitorii fetei, precum §i
to ate celelalte insusiri pe care le aveau. A u scris de
asem enea ce fel de oam eni erau ceilalti feciori de neam
de prin tin u tu ri si i-au trim is contelui toata insem narea.
Indata ce a vazut contele izvodul, i 1-a a ra tat S u ita -
nului ; §i citindu-1 Saladin, de§i se a ra tau tofi a fi de
soi, fiecaruia d intre feciorii de regi $i de m ari seniori
le-a gasit cite un cusur : ba ca erau n araviti la m incare
ori b autura, ba ca erau prea aprigi ori prea singuratici
din fire, ba ca nu §tiau sa se poarte cu oamenii §i se
inliaitau cu netrebnicii, ba ca erau impiedica^i la vorba
ori aveau vreo alta m eteahna din cele m ulte pe care
le pot avea oam enii. Si a vazut ca feciorul unui om
in sta n t, care n u era de neam prea m are, parea sa fie,
din cite scria despre el in izvodul acela, om ul cel mai
bun §i eel mai destoinic, neavind nici o m eteahna despre
care sa se fi auzit vreodata vorbindu-se. Vazind Sultanul
asa, 1-a sfatuit pe conte sa-si m arite fa ta dupa barbatul

113
acela, caci a infeles ca de§i ceilalti erau mai vestifi si de-
neam m ai m are, mai bine era sa-si m arite contele fata cu
el, decit cu oricare din ceilalfi care aveau vreo m eteahna
sau chiar m ai m ulte, socotina el ca om ul treb u ia pre-
fuit mai m ult dupa faptele sale decit dupa boga^ia sau
dupa rangul neam ului sau.
Iar contele a trim is vorba contesei §i neam urilor sale
sa-i m arite fata dupa acela pe care i-1 aratase Saladin.
Si cu toate ca m ult s-au m irat, au trim is dupa feciorui
aeelui om bogat si i-au spus ce le poruncise contele.
Iar el le-a raspuns ca in1,elegea ca era contele de neam
mai m are, §i m ai bogat ?i m ai v estit decit el, dar ca
daca el ar avea asem enea stare, ar socoti ca orice fe-
meie ar fi bine m aritata dupa e l ; §i ca, daca adusesera
vorba doar a§a, fara gind s-o faca, socotea ca fac m are
greseala um blind sa-1 incurce fara nici un rost. D ar ei
i-au raspuns ca voiau n eaparat sa faca n u n ta §i i-au
povestit cum il povatuise S ultanul pe conte sa-i dea lui
fata mai bine decit oricarui fecior de rege sau de m are
senior, alegindu-1 anum e fiindca era om. A uzind el
acestea, a inteles ca nu-1 m infisera cu casatoria si a
chibzuit ca, de vrem e ce Saladin il alesese p e n tru ome-
nia lui si ii harazise asem enea cinste, el nu era om daca
nu facea in im p reju rarea asta ceea ce se cadea sa faca.
A tunci a spus contesei §i celorlalte rubedenii ale'
contelui ca daca voiau sa-i creada ca spuneau adevarul,
sa-i dea indata pe m ina intreg finutul §i toate venitu-
rile, dar nu le-a suflat vorba despre ce chibzuise el sa
faca. Iar ei s-au invoit cu cererea tin aru lu i §i i-au dat
toate pe m ina. A tunci a lu at ei o m ulfim e de bani §i
a pus in m are tain a sa i se gateasca niste galere §i a
mai p astrat deoparte cit sa aiba din bel§ug. Indata ce
a ispravit cu treab a asta, a poruneit sa se pregateasca
n u n ta p en tru o zi anume.
D upa ce s-a facut n u n ta bogata §i aleasa, seara, cind
treb u ia sa se duca la casa nevestei, inainte de a m erge
la culcare, a chem at pe contesa §i pe neam urile sale §i
le-a spus in m are taina ca, precum §tiau ei bine, contele
il alesese pe el dintre al^ii cu m ult mai vrednici si ca
facuse asta p e n tru ca S ultanul il sfatuise sa-si m arite
fata dupa un om ; §i de vrem e ce S ultanul ?i contele

1 14
ii facusera atita cinste alegindu-1 pe el, socotea ca nu
era om daca nu facea ceea ce se cadea sa faca ; de
aceea avea sa piece §i le lasa in grija pe jupinifa cu
care se insurase si in treg tinutul, iar el nadajduia in
Dum nezeu, care o sa-i poarte pa§ii in a§a fel incit sa-i
m earga vestea ca savirsise fapta de om.
D upa ce a spus acestea, a incalecat $i s-a dus cu
Dum nezeu. Si a po rn it catre regatul A rm eniei unde a
zabovit a tita tim p cit i-a tre b u it ca sa inve^e bine graiul
?i obiceiurile acelui pam int. Acolo a aflat ca Saladin era
m are vinator.
A tunci a lu at el' m ulti §oimi buni si m ulti ciini de soi
si a pornit la Saladin, iar acolo si-a im pra§tiat galerele,
cite una in fiecare port, lasind cuvint sa nu se clinteasca
pina cind nu le-o porunci el.
Infatisindu-se el S ultanului, a fost foarte bine prim it,
d a r nu i-a saru tat m ina §i nici nu i-a facut inchinaciunile
pe care le face omul in fata stapinului sau. Si cind Saladin
a poruncit sa i se dea toate cite i-a r face trebuinta, el i-a
m ultum it cuviincios, dar n -a v ru t sa prim easca nim ic §i
i-a spus ca nu venise ca sa prim easca daru ri ; dar cum
auzise vorbindu-se num ai lucruri bune despre el, poftea,
daca n u -i era cu suparare, sa traiasca o vrem e in palatul
lui, ca sa invete cite ceva din insusirile alese ale S ulta­
nului si ale celor din preajm a sa. Si cum stia ca S ultanul
e m are vinator, ii adusese m ulti soimi buni si m ulti ciini
de soi, asa ca inaltim ea-sa sa pofteasca a-§i alege care-i
placeau, iar cu ce avea sa-i ram ina lui, ii statea la po-
runca p en tru a-1 insoti la vinatoare §i a-1 sluji cit
mai bine a tit in p rivinta asta cit §i in altele. L ucrul i-a
fost ta re pe plac S ultanului §i §i-a ales ce-a poftit din
cele aduse, dar n -a p u tu t in ru p tu l capului sa-1 faca pe
celalalt sa prim easca ceva de la el, nici sa-i scoata vreo
vorba despre rosturile lui, nici sa-1 faca sa ia vreo slujba
dom neasca p e n tru care sa fie tin u t sa-1 apere. Si a?a a
haladuit el in palat m ulta vrem e.
Fiindca D um nezeu potrive^te lucruriie dupa cum ii e
vrerea, a facut ca §oimii sa prinda ni§te cocori. Ia r pe
unul din ei 1-au ajuns de 1-au om orit tocm ai in unul din
porturile unde se afla o galera lasata de ginerele contelui.

115
Si. cum calareau am indoi pe cai iu$i, s-au in d ep artat a§a
de m ult de ceata lor, incit nim eni n-a vazut pe unde au
apucat-o. A jungind Saladin la locul unde se aflau §oimii
eu cocorul, a descalecat in graba ca sa dea fuga la ei. Ia r
ginerele contelui, care il inso^ise tot tim pul, indata ce 1-a
vazut ca a pus piciorul pe pam int, le-a ?i facut sem n celor
de pe galera.
Sultanul, care n-avea alta g rija decit sa-§i hraneasca
soimii, cind s-a tre z it inco n ju rat de oam enii de pe galera,
s-a inspaim intat grozav. A tunci ginerele contelui a pus
m ina pe spada prefacindu-se ca vrea sa-1 lovesca cu ea.
Vazind asa, Saladin a dat glas, strigindu-i ca asta era tra -
dare in toata legea. Iar ginerele contelui i-a spus ca ferit-a
Dumnezeu .sa fie a§a, caci dupa cum §tia prea bine, nici-
odata nu 1-a socotit drept stapinul lui si nici n-a v ru t sa
prim easca de la el vreo slujba ca sa trebuiasca sa-1 apere,
ci sa §tie S ultanul ca §i-0 facuse cu m ina lui.
Indata ce a rostit acestea, I-a lu at §i 1-a dus pe galera,
iar dupa ce 1-a vazut acolo, i-a povestit ca era ginerele
contelui, si anum e acela pe care chiar el il alesese d in tre
altii mai de soi, p en tru ca-1 socotise om ; si de vrem e ce-1
alesese, el a inteles ca n u era cu adevarat om daca nu
im plinea fapta aceasta ; i-a cerut asadar sa binevoiasca a
i-1 da pe socrul sau, ca sa vada contele ca sfatul pe care
i-1 daduse era cu adevarat bun si folositor.
Daca a auzit Saladin acestea, i-a m ulfum it din suflet
lui Dum nezeu si, vazind ca pova^a lui fusese buna, s-a
bucurat mai m ult decit daca i s-ar fi intim plat cine stie ce
pricopseala sau cinste oricit de mare. De aceea i-a spus
ginerelui ca i-1 dadea pe conte cu draga inima.
G inerele contelui s-a increzut in cuvintul S ultanului si
1-a scos de pe galera plecind cu el. Iar oam enilor de pe
galera le-a poruncit sa iasa din port la atita d e p artare
Incit sa n u -i poata vedea nim eni de acolo.
Apoi S ultanul §i ginerele contelui si-au in fru p ta t bine
soimii, iar cind au sosit si ceta^ii, 1-au gasit pe Saladin
foarte voios. El insa n-a suflat nim anui vreun cuvint despre
cele ce i se intim plasera.
Cind au ajuns in cetate, s-a dus S ultanul d rep t la casa
unde locuia contele, luindu-1 cu sine si pe ginerele acestuia.

116
Si indata ce a dat cu ochii de conte, a ineeput a-i spune
cu m are bucurie :
— Conte, m ult ii mul^umesc lui D um nezeu pentru ca
m -a a ju ta t sa chibzuiesc a tit de bine cum am chibzuit cind
te-am sfatuit cum sa-fi mari^i fata. Iata-^i aici ginerele
care te-a izbavit de captivitate.
Si i-a povestit atunci to t ce facuse ginerele sau §i
cinstea §i stradania pe care o aratase m ai in tii cind il
prinsese §i apoi cind se increzuse in cuvintul lui.
A tunci S ultanul si contele §i tofi cifi au aflat cele in-
tim plate, au adus m are lauda iscusin^ei §i stradaniei §i cin-
stei pe care le dovedise ginerele oontelui, m ulfum indu-i
lui D um nezeu ca a orinduit in asa fel lucrurile incit sa-1
duea la asem enea izbinda.
Apoi S u ltanul i-a coplesit pe conte §i pe ginerele sau
cu d aru ri m ulte §i bogate, iar p en tru supararea pricinuita
contelui de captivitate, i-a dat de doua ori pre1;ul dijm elor
pe care le-ar fi p u tu t stringe de pe pam inturile sale in
tim pul cit statuse prins, si 1-a trim is in ta ra lui bogat §i
m ultum it.
Si tot binele acesta i s-a tras contelui de la sfatul
intelept pe care i-1 daduse S ultanul sa-§i m arite fata dupa
un om.
Ia r voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce avefi a-1
sfatui pe vasalul vostru p e n tru m ariti§ul rudei sale, sa-1
invafafi a§a : ca lucrul cel m ai de seam a pe care trebuie
sa-1 caute p e n tru casatorie, este ca acela pe care o sa
i-1 dea de barb at fetei sa fie de felul lui om vrednic ;
caci daca n u e a§a, oricit ar avea el faim a, bogafie sau
vi^a veche, cu nici un chip n-o sa fie o casatorie buna.
Caci se Cuvine sa §titi ca p rin vrednicie, om ul i§i inta-
re§te faim a, i$i inal^a neam ul §i i§i spore?te avutul. In
sehimb, daca este de neam m are §i foarte bogat, dar nu
e om vrednic, curind toate se due de ripa. In privin^a
asta a§ putea sa va spun m ulte ispravi ale m ultor oameni
de neam m are, carora p a r i n g le-au lasat avere §i num e
vestit, dar fiindca nu s-au a ra tat vrednici precum s-ar
fi cuvenit, au dus de rip a §i num ele §i bogafia ; in vrem e
ce al^ii, de rang mai m are sau mai mic, d atorita vredni-
ciei lor §i-au sporit cu sirg faim a $i averea, incit au fost
mai laudati §i mai pretui^i p en tru faptele §i agoniseala

in
lor, decit p e n tru tot neam ul ales. Sa luati asadar am inte
ca tot binele si tot rau l se trage din firea om ului, oricare
ar fi starea lui. De aceea, prim ul lucru la care cata sa
se ia seam a p e n tru casatorie este de a cerceta ce fel de
purtari, de obiceiuri, de istetim e §i de fapte are barb atu l
sau fem eia care va sa se casatoreasca, iar abia dupa ce
s-au cercetat acestea sa se fina socoteala ca, cu cit este
neam ul m ai de soi si bogatia m ai m are si infati?area mai
chipesa si vecinatatea m ai strinsa, cu a tit este casatoria
mai buna.
Iar contelui i-au fost foarte pe plac vorbele lui Pa-
tronio si a socotit ca adevarate erau toate cite le spusese.
Vazind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna, a
scris-o in cartea de fa^a si a facut versurile de m ai jos
care zic asa :
Cine-i om, toate spore$te
Cine nu, le prapade§te.
P IL D A A D O U A Z E C I S I S A S E A 1
Despre intim plarea cu copacul
M inciunii

ln tr-o zi, contele Lucanor a g rait catre Patronio,


sfetnicul sau, in felul acesta :
— Patronio, afla ca m a gasesc in m are dusm anie §i
zavistie cu ni§te oam eni care nu prea m a au la inim a ;
iar ace§ti oam eni sint a tit de fatarnici si de in raiti incit
um bla ve§nic cu m inciuni, a tit fata de m ine cit §i fata de
toti aceia cu care au de facut ori de im p artit ceva. Si
se pricep a tit de bine sa-si ticluiasca m inciunile si §tiu
sa le foloseasca cu a tita iscusinta, incit imi pricinuiesc
m ari necazuri, iar ei se semetesc tot m ai m ult, atitind
oamenii cu inver§unare im potriva mea. Afla insa ca,
daca as vrea sa m a port si eu in acelasi chip, poate ca
m-a§ pricepe s-o fac la fel de bine ca si ei ; dar p en tru
c a ^ tiu ca m inciuna este un lucru u rit, niciodata nu m -am
im pacat cu ea. Acum, cunoscindu-ti intelepciunea, rogu-te
sa ma povatuiesti cum tre b u ie sa ma port cu ace^ti oameni.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa faceti
a§a cum este m ai bine §i va este m ai de folos, as dori
sa aflati in tim plarea cu A devarul si M inciuna.
Iar contele 1-a ru g at sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, M inciuna §i
A devarul legasera tovara$ie im preuna §i, dupa ce au dus-o
a§a o bucata de vrem e, M inciuna, care n-avea astim par,
i-a spus A devarului ca bine le-ar prinde daca ar sadi un
pom ca sa le dea roade §i sa stea la um bra lui in ceasu-
rile de arsha. Ia r A devarul, care este b lajin si cumsecade,
s-a invoit bucuros.
Indata ce au sadit pom ul si a inceput sa creasca, M in­
ciuna i-a spus A devarului ca treb u iau sa-si aleaga fiecare
p artea lui de copac. Iar A devarul s-a invoit bucuros. 1

1 D u p a p fire re a lu i V a lb u e n a - P r a t (op. cit.) e s te v o rb a d e u n ap o lo g


d e o rig in e sa n scritS .

1 19
Atunci, M inciuna, lam urindu-i cu vorbe m este^ugite §i
adem enitoare ca radacina este cea care da viata §i tra i-
nicie copacului si ca este p a rtea cea mai buna si mai
folositoare, 1-a sfatuit pe A devar sa-§i aleaga radacina
copacului, care este infipta in pam int, pe cind ea o sa se
incum ete sa-si aleaga ram urelele ce aveau sa creasca sus,
deasupra pam intului, cu toate ca o pastea prim ejdia sa i
le taie ori sa i le jum uleasca oamenii, ori sa i le roada
anim alele, ori sa i le cresteze pasarile cu ghearele §i cu
ciocul, ori sa le usuce arsita §i sa le paleasca gerul ; iar
din toate prim ejdiile astea, nici una n-avea sa am eninte
radacina.
A uzind A devarul toate acestea, fiind de felul lui lipsit
de prefacatorii si plin de incredere §i ginduri curate, i-a
dat crezare tovara§ei sale, M inciuna, punind tem ei pe
vorbele ei si a socotit ca il sfatuia sa-$i aleaga o parte
foarte buna, a§a ca §i-a lu at radacina, ram inind tare, m ul-
tum it. Cind a vazut M inciund ca izbutise, s-a inveselit
grozav ca-?i inselase tovarasul spunindu-i gogo^i fru -
moase §i dibace.
A tunci A devarul s-a v irit sub pam int ca sa traiasca
in preajm a radacinii, care era p artea lui, iar M inciuna a
ram as pe pam int, unde traiesc §i um bla oam enii §i unde
se afla toate lucrurile. Si cum este foarte lingu^itoare,
in scurta vrem e toata lum ea a fost tare m ultum ita de ea.
Iar copacul ei a inceput sa creasca si sa intinda ram uri
m ari cu frunze bogate, care dadeau o um bra im bietoare,
apoi a facut flori m inunate foarte frum os colorate, care
erau tare placute la vedere.
Cind au vazut oamenii m inuna^ia aceea de copac, ve-
neau cu draga inim a sa se stringa pe linga el, buourindu-se
de um bra §i de florile lui asa de frum os colorate ; si ve-
nea m ereu to t m ai m ulta lum e, ba ehiar ?i cei care-si
duceau tra iu l p rin alte locuri isi spuneau unii altora ca,
daca voiau sa dea de huzur §i veselie, sa m earga sa stea
la um bra copacului M inciunii.
Indata ce oam enii se stringeau sub pom ul acela, M in­
ciuna, care e m are m e§tera la m aguleli §i este foarte
inva^ata, ii desfata §i le arata stiinlja ei, iar oamenii in-
va^au bucuros §i cu sirguin1;a acest meste§ug. In chipul
asta a tras catre ea pe mai to^i oamenii de pe lum e, iar

120
pe unii ii invafa m inciuni simple, pe altii, m ai isteti, m in-
ciuni indoite, iar pe al$ii, foarte iscusiti, m inciuni intreite.
Si cata sa stifi ca m inciuna sim pla este cind un om
ii spune altuia : ,,Jupin C utarica, am sa fac cutare treab a
pentru d um neata“, §i spune un neadevar. Ia r m inciuna
indoita este atunci cind cineva se jura, se inchina, zalo-
geste §i pune §i pe altii sa faca juram inte, iar in tim p ce
da incredintarile astea, s-a si gindit in ce fel si chip o
sa le intoarca in m inciuna si inselaciune. Insa m inciuna
intreita, care este cum plit de inselatoare, este aceea care
inseala spunind adevarul.
Iar in stiinta asta, M inciuna era a tit de invatata §i
se pricepea a tit de bine s-o im partaseasca celor care se
bucurau sa sada la um bra copacului ei, incit ii facea sa-§i
im plineasca prin acel m estesug m ai toate voile ; si dintre
cei neinva^ati cu acest m estesug, nu era niciunul care
pina la urm a sa scape de a le face pe voie, am agindu-i
fie cu frum usetea copacului, fie cu iscusin^a deprinsa de
la M inciuna. Iar lum ea rivnea grozav sa stea la um bra
aceea si sa invete tot ce le im partasea M inciuna.
A§adar, M inciuna era foarte slavita si p retu ita si cau-
tata de oameni, iar cel care n u izbutea sa se apropie
indeajuns de ea §i sa-i deprinda bine m este^ugul, era mai
putin p retu it de ceilalfi si chiar el insusi se pretuia mai
pu^in.
In tim p ce M inciunii ii m ergea a tit de bine, A devarul
cel oropsit §i dispretuit statea ascuns sub pam int, nestiut
de nim eni, neindragit de nim eni, necautat de nim eni. Va-
zind el ca n u-i ram asese p e n tru a-si tine zilele nim ic alta
decit radacinile de copac care erau p artea lui, pe care o
alesese la sfatul M inciunii, in lipsa de altceva mai bun,
a tre b u it sa se apuce sa roada §i sa reteze radacinile copa­
cului M inciunii, chivernisindu-se cum putea. Si cu toate
ca pom ul avea crengi sanatoase si frunzis bogat, care dadea
o um bra deasa §i m ulte flori placut colorate, a ram as
fara radacini inainte de a lega rod, caci a tre b u it sa i le
m anince A devarul, nem aiavind cu ce-§i fine zilele.
D upa ce toate radacinile copacului M inciunii au fost
retezate, pe cind sedea ea la u m bra pom ului sau cu to^i oa-
m enii veni^i sa-i invete me§te§ugul, s-a stirn it u n vint care
a palit copacul, si cum ram asese fara radacini, a fost lesne

121
de doborit, §i a cazut peste M inciuna, strivind-o rau de
tot, iar toti cei care stateau acolo la in v atatu ra au fost
rapusi sau vatam ati tare, de au ram as betegi.
Iar in locul unde fusese trunchiul acelui copac, s-a
ivit A devarul din ascunzatoarea lui, §i cind a ajuns la
fata pam intului, a vazut ca M inciuna si to^i cei care se
insotisera cu ea erau betegiti rau §i ajunsesera tare prost
de pe urm a inv atatu rii si faptelor deprinse de la dinsa.
Iar voi, senior conte Lucanor, sa luati am inte ca m in­
ciuna are ram u ri bogate, §i florile ei sint foarte ispiti-
toare, iar oam enii le indragesc tare m ult, dar toate sint
doar um bra §i niciodata n u ajung sa lege rod. A§adar,
daca dusm anii aceia ai vostri se folosesc de me?te§ugu-
rile §i viclesugurile m inciunii, pazi^i-va de ei cit puteti
§i nu va ginditi cum va sa le fi^i tovara§ la asem enea in-
deletnicire, nici sa pizm uiti prioopseala cu care se aleg
de pe urm a acestui me§te§ug al m inciunii, caci puteti fi
incredintat ca n-o sa tina m ult §i ca n-o s-o sfir§easca
bine, si cind le-o fi lum ea mai draga, atunci o sa se pra-
buseasca a§a cum s-a prabu§it copacul M inciunii peste
cei care se socoteau foarte pricopsiti la um bra lui. Ci,
cu toate ca adevarul este dispretuit, tineti-va strins de
el §i pretuiti-1, incredintat fiind ca p rin el o sa fiti m ul-
tum it si o sa ajungeti la im pliniri bune §i o sa dobinditi
m ilostivirea D om nului, care o sa va dea num ai bine §i
m ulta cinstire tru p u lu i pe lum ea asta si m intuirea sufle-
tu lu i in cealalta.
Iar contelui i-a placut m ult sfatul pe care i 1-a dat
Patronio §i a§a a facut si a fost spre binele lui.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata si a facut versurile de m ai
jos, care zic a§a :
U rm afi adevarul fu g in d de m inciuna,
Caci cel care m in te napaste-§t aduna.
P IL D A A D O U A Z E C I S I S A P T E A 1
Despre traiul pe care-l duceau
cu nevestele lor u n Im parat
don A lvarhanez M inaya

In tr-o zi, vorbind contele Lucanor cu Patronio, sfet-


nicul lui, i-a spus :
— Patronio, am doi fra^i, am indoi casatoriti, care tra -
iesc in chipuri cu to tu l deosebite, caci unul i§i iubeste
a tit de m ult nevasta pe care si-a luat-o, incit n u-i chip
sa-1 dezlipesti din preajm a ei m acar o zi, §i nu face nim ic
pina ce n-o intreaba, si nici nu iese vreodata din cuvintul
ei. Celalalt, in schimb, n u e rost sa-1 faci cu nici un prel;
sa dea ochi cu nevasta, nici sa treaca pragul casei unde
se afla ea. Si cum lucrul asta m a m ihne§te din cale afara,
te rog sa m a inveti ce a r fi de facut.
—■ Senior conte Lucanor, zise Patronio, dupa cele
ce-m i spuneti, in^eleg ca am indoi fra^ii vo§tri au apu-
cat-o pe cai gresite ; caci nici unul nici celalalt n -a r fi
treb u it sa arate nici atita dragoste nici a tita sila cita le
arata ei nevestelor pe care §i le-au luat. S -ar putea in-
tim pla insa ca greseala lor sa se traga din felul de a fi
al so^iilor. De aceea as dori sa afla^i ee-au pa^it !m pa-
ratul Frederic si don A lvarhanez M inaya, cu nevestele
lor.
Ia r contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea. 1

1 E ste v o rb a d e A lv a r F&nez (sec. X I) n e p o t §i to v a ra ? d e lu p t§


a l v e s titu lu i C id. A fo s t d e a ltf e l m in a d re a p tS a re g e lu i C a stiliei, A l­
fonso a l V l-le a , a t i t in t r e b u r ile p o litic e , c it §i i n lu p ta c o n tr a m a u rilo r.
C o n tele P e d ro A n stirez e s te d e a s e m e n e a o fig u rS isto ricS b in e cu n o scu tS ,
d a to ritS c a r u i f a p t ii in tiln im p e a m in d o i i n v e c h iu l fo lc lo r sp a n io l
(ro m a n cero s).
D e r e m a r c a t a ic i p a r e r ile lu i d o n J u a n M a n u el d e s p re ca sn ic ie ?i
fe m e ie i n g e n e ra l, a c a re i in d a to r ir e p r in c ip a ls e s te to ta la s u p u n e re fa ta
de b a r b a t, c a re in sc h im b n u tr e b u ie sa -i a c o rd e m a r e a te n tie . E ste
d e s tu l d e a m u z a n ta id e e a cS m o tiv u l p e n tr u c a re b& rbatul n u tr e b u ie
s§ pS cS tu iascS f a t s d e n e v a s ta lu i e a c e la de a n u se v e d e a c o n s trln s
ap o i la u n e le co n cesii f a ta d e ea.

1 23
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, de vrem e ce
este vorba de doua intim plari, nu vi le pot spune pe
am indoua deodata, a$a ca am sa va povestesc m ai intii
patania Im paratului Frederic, iar apoi pe aceea a lui don
Aivarhanez. Senior conte, im p a ratu l Frederic s-a in su rat
cu o dom nita de neam foarte m are, dupa cum i se §i
cuvenea ; cu toate astea, n-a nim erit-o bine, caci nu i-a
cunoscut firea inainte de a o lua de nevasta.
Dupa ce au facut nunta, de§i era ea doam na m are si
foarte m indra la in f a ^ a r e , a inceput sa sie arate cea mai
rea, mai indaratnica §i m ai nesuferita fem eie din lum e ;
asa ea, daca Im paratul voia sa m anince, ea zicea ca pof-
te§te sa ajuneze, iar daca Im paratul voia sa se culce, ea'
poftea sa se scoale, iar daca Im paratul indragea pe ca-
reva, indata ea nu-1 putea suferi. Ce sa va m ai spun ?
Tot ce il bucura pe Im parat, o supara pe ea, si orice
facea im paratul, ea facea intotdeauna dim potriva.
Dupa ce a rabdat-o a§a Im paratul o vrem e, daca a
vazut ca nu era chip s-o scoata. din toanele ei orice i-ar
fi spus el sau altii, nici cu rugamin^i, nici cu am enintari,
nici cu binele, nici cu raul, a inteles ca supararea §i via1;a
am ara pe care avea s-o indure era o m are prim ej die atit
p entru treb u rile lui cit §i p e n tru supu§ii sai, asa ca nu
mai ^tia ce sa faca. Vazind a§a, s-a dus la Papa §i
i-a spus tot pasul lui despre viata nesuferita pe care-o
ducea si pacostea care i se tragea lui §i ^arii din pricina
p u rtarilo r Im paratesei, drept care m ult a r fi dorit, daca
se putea, sa-i desparta Papa. A vazut insa ca, potrivit
legii crestine§ti, nu se putea despar1;i, insa, pe de alta
parte, n u mai era chip sa traiasca din pricina rautai;ilor
Im paratesei, iar P apa a inteles ca a§a stateau lucrurile.
Negasind ei alta porti1;a de scapare, P apa i-a spus Im ­
p aratu lu i ca lasa treab a asta in g rija chibzuin^ei §i diba-
ciei sale, caci el nu putea sa-i dea dezlegare inainte ca
pacatul sa fi fost faptuit.
A plecat deci im p aratu l de la Papa §i s-a intors acasa,
straduindu-se in toate chipurile sa curm e reaua-voin^a a
femeii, cu m ingiieri, cu am enintari, cu pove^e, cu m us-
tra ri si in cite chipuri au p u tu t nascoci el si cu cei din
preajm a lui, dar toate au fost in zadar ; caci cu cit o

124
indem nau sa-§i schim be purtarea, cu atita se arata ea
pe zi ce trece m ai indaratnica.
Daca a vazut Im paratul ca nu era rost s-o indrepte,
i-a spus in tr-o buna zi ca voia sa se duca la vinatoare
de cerbi §i ca o sa ia cu el din otrava cu care se ung sage-
tile ca sa om oare cerbii, iar restul o sa-1 lase p e n tru
cind s-o m ai duce alta data la vinatoare ; a§a ca ea sa
bage bine de seam a si nu cum va sa puna din unsoarea
aceea la riie ori la bube ori la vreo zdrelitura care sin-
gereaza, caci otrava era a tit de tare, incit omora orice
faptura. Apoi a lu at alta alifie buna §i tam aduitoare pen­
tru toate bubele si s-a uns Im paratul cu ea sub ochii
nevestei, pe unde avea niscaiva zdrelituri, de au p u tu t
sa vada, si ea §i toti cei de fata, cum se tam aduie§te pe
loc. I-a spus deci sa ia din aceea daca o avea nevoie,
ca sa-§i puna pe orice fel de rana. Ia r asta i-a spus-o de
fata cu m ulta lume, barbati si femei. Apoi §i-a luat otrava
trebuincioasa p e n tru cerbi si a pornit la vinatoare pre-
cum spusese.
Indata ce a plecat Im paratul, ea a inceput sa se b u r-
zuluiasca §i sa se m inie zicind :
•— Ati auzit ce-a p u tu t sa-m i spuna fafarnicul de Im -
parat ! Fiindca stie ca riia m ea n u e la fel cu a lui, m i-a
spus sa ma ung cu alifia cu care s-a uns el, stiind ca
n-o sa ma tam aduiasca, iar de cealalta, care §tie ca m -a r
tam adui, a zis sa nu carecum va sa m a ating. D ar am sa-i
fac eu in ciuda si am sa ma ung cu aceea, iar cind s-o
intoarce, o sa ma gaseasca lecuita. Si fiindca §tiu ca ni-
mic n u 1-ar inciuda m ai m ult, tocm ai de-aia am s-o fac.
Cavalerii ?i doam nele care, se aflau in preajm a ei s-au
strad u it din toate p uterile s-o opreasca §i au inceput sa
se roage de ea plingind sa nu faca u n a ca asta, caci cu
siguranfa ca avea sa m oara pe loc.
D ar ea n-a v ru t sa se lase : a lu a t alifia §i §i-a uns
bubele cu ea. Curind dupa aceea, au cuprins-o frigurile
mortii §i s-ar fi cait ea daca a r m ai fi avut tim p, dar
era prea tirziu. Si a m u rit de raul firii ei indaratnice.

Cu don A lvarhanez s-a intim plat tocm ai dim potriva,


ca sa stifi cum a fost, am sa vi le spun toate a§a cum
s-au petrecut.

m
Don A lvarhanez era u n barb at foarte bun si ales si
§i-a a§ezat casa la Y xcar §i tra ia acolo. Ia r contele don
P ero A nsurez §i-a asezat casa la Cuellar si tra ia acolo,
avind trei fete.
!ntr-o buna zi, don A lvarhanez a venit la el pe ne-
gindite, iar contelui don Pero A nsurez i-a placut m ult
de el. D upa ce au stat la masa, 1-a in tre b at de ce venise
asa pe negindite, iar don A lvarhanez i-a spus ca venise
sa-i ceara de nevasta pe una din fete, d ar ca dorea sa
i le arate pe toate tre i si sa-i ingaduie sa stea de vorba
cu fiecare din ele, iar apoi s-o aleaga pe cea care-i va
fi pe plac. Contele §i-a zis ca i-a dat D um nezeu m are
noroc §i i-a raspuns ca se invoia bucuros sa faca a§a cum
poftea don Alvarhanez.
A tunci don A lvarhanez a luat-o deoparte pe fata cea
m are §i i-a spus ca daca ea s-ar invoi, el ar lua-o de
nevasta, dar ca, inainte de a pune treab a asta la cale,
voia sa-i spuna unele lu cru ri despre el ; sa stie a?adar
m ai intii ca n u era prea tin a r §i ca din pricina ranilor
cu care se alesese in lupte, ram asese cu o slabiciune la
cap §i de cum bea nitel vin, isi pierdea pe loc m ingle ;
ia r cind isi iesea din fire, se facea a tit de aprig incit
nu-si m ai m asura cuvintele, asa ca uneori jignea oamenii
de se caia am arnic pe urm a cind isi venea in fire. De
asemeni, cind se ducea la culcare, indata ce se suia in
pat, facea m ulte nazbitii care n -a r fi stricat sa fie mai
potolite. Si i-a tot spus asem enea lucruri, incit orice fe-
m eie care n -a r fi fost destul de coapta la m inte, ar fi
socotit ca nu era bun de barbat.
Dupa ce i-a spus el toate acestea, fata contelui i-a
raspuns ca nu hotara ea m ariti^ul, ci tata l §i m am a ei.
Apoi a plecat de linga dinsul §i s-a dus la ta ta l ei. P arin -
fii au in treb at-o ce avea de gind sa faca, si cum ea n-a
a v u t atita m inte cita i-a r fi treb u it, le-a raspuns ca don
A lvarhanez ii spusese asem enea lucruri incit m ai bine
s-ar sti m oarta decit m aritata cu el. Contele n -a v ru t
sa-i spuna chiar asa lui don Alvarhanez, ci i-a spus doar
ca fata lui nu poftea inca sa se m arite.
A tunci don A lvarhanez a sta t de vorba cu fata m ij-
locie §i lucrurile s-au petrecu t intocm ai ca §i cu sora
ei cea mare.

1 26
P e urm a a vorbit cu m ezina §i i-a spus to t ce le spu-
sese §i surorilor ei ; ea a raspuns ca-i m uHum ea lui
D um nezeu ca don A lvarhanez poftea sa se m soare cu
dinsa. Ia r daca vinul ii facea rau, precum spusese, poate
ca ii pria sa se ftna m ai departe de lum e din pricina
asta sau din alta, iar ea avea sa-1 fereasca m ai bine decit
oricine. Cit despre batrin etea lui, n-avea sa-§i strice ea
n u n ta p e n tru atita. lucru, caci era bucuroasa si m indra
sa fie m aritata cu don A lvarhanez. Ia r daca era aprig
din fire, precum spusese, si jignea oamenii, nu era m are
nenorocire, caci ea n-o sa-i dea niciodata prilej s-o jig-
neasca, §i chiar daca ar jigni-o, ea ar sti sa fie rabdatoare.
Si la toate lucrurile pe care i le-a spus don A lvarha­
nez s-a priceput sa raspunda a tit de bine, incit el a ram as
tare bucuros §i i-a m u ltum it din suflet lui Dum nezeu
ca-si gasise o nevasta a tit de cum inte.
I-a spus asadar contelui, don Pero A nsurez, ca pe
aceea o voia de nevasta, iar contele s-a bucu rat grozav
si au facut fara zabava n u n ta §i pe data s-a in1;eles
foarte bine cu nevasta lui. Ia r pe nevasta o chema dona
Vascunana.
D upa ce §i-a adus don A lvarhanez nevasta acasa la
el, s-a dovedit ea a fi o fem eie a tit de vrednica §i de
cum inte, incit el socotea ca nim erise tare bine si ca se
cuvenea sa-i im plineasca toate dorin1;ele.
§ i se p u rta astfel din doua pricini : m ai in tii p e n tru
ca D um nezeu o facuse buna §i cum inte, iar apoi p en tru
ca il iubea pe don A lvarhanez §i-i pre^uia a tit de m ult
intelepciunea, incit socotea ca tot ce zice si face el este
cu adevarat cit se poate de bine ; §i-i placea to t ce zicea
si facea el, a$a ca in toata via^a ei nu s-a im potrivit
niciodata v rerilo r lui. Si sa nu credeti ca se p u rta as a
ca sa-1 linguseasca ori ca sa-1 m aguleasca, ci era cu
adevarat incredin^ata ca don A lvarhanez nu putea gre§i
in dorin^ele, spusele §i faptele sale §i ca nim eni nu
putea sa faca m ai bine decit el. Mai intii, din pricina
asta, care era m are lucru ; iar pe urm a, dovedind ea
atita cumin^enie §i vrednicie, incit intotdeauna facea cum
e mai bine, don A lvarhanez o iubea si o pretu ia a tit
de m ult, incit socotea ca se cuvine sa-i im plineasca voile,
caci ea dorea §i il sfatuia num ai spre binele si cinstea

127
lui. Nici n -a poftit vreodata din vreo toana ori vreo
pornire sa faca don A lvarhanez ceva care nu se cadea
sau nu era spre binele si spre cinstea lui.
Odata, pe cind don A lvarhanez se afla acasa, a venit
la el un nepot care traia la curtea regelui, iar don A lvar­
hanez s-a bucu rat m ult ca-1 vede. D upa ce a petrecut
el citava vrem e in casa lui, i-a spus intr-o zi ca-1 socotea
om foarte vrednic §i ales §i ca n u-i putea gasi decit un
singur cusur. Don A lvarhanez 1-a in treb at care era acela,
si nepotul i- a spus ca nu-i afla alt cusur decit ca prea se
lua dupa nevasta lui, lasind-o sa porunceasca in toate tre-
burile. A tunci don A lvarhanez i-a spus ca peste citeva
zile avea sa-i dea raspuns.
Si fara sa m ai dea ochi cu dona Vascuiiana, don
Alvarhanez a incalecat pe cal §i, luindu-§i nepotul cu
el, au plecat pe citeva zile in alta parte. Pe urm a a
trim is dupa dona V ascunana §i a potriv it lucrurile in
asa fel incit sa se intilneasca pe drum , fara sa se fi
vorbit unul cu altul, caci n -au avut cind.
Don A lvarhanez m ergea inainte, im preuna cu nepo­
tul lui; ■iar dona Vascunana venea in urm a lor. Dupa ce
au um blat a§a o bucata de vrem e, don A lvarhanez si
nepotul lui au vazut o cireada m are de vaci. A tunci don
A lvarhanez a prins a zice :
— Ai vazut, nepoate, ce iepe frum oase sint pe mosia
noastra ?
Auzind nepotul una ca asta, s-a m in u n at grozav si
a crezut ca i-o spunea in glum a, raspunzindu-i ca ce tot
vorbea, doar acelea erau vaci.
Don A lvarhanez incepu sa se m ire §i-i spuse ca se
tem ea sa nu-si fi p ierdut cum va nepotul m iniile, ca
doar vedea bine ca acelea erau iepe.
Daca a vazut nepotul ca don A lvarhanez o tinea tot
pe-a lui si ca nu suguieste, s-a speriat, socotind ca don
Alvarhanez se smintise.
Iar don A lvarhanez a sta ru it a§a cu tot dinadinsul
pina ce s-a ivit din urm a §i dona Vascunana. Dind cu
ochii de ea, i-a spus nepotului :
•—• Ei, nepoate, iata ca vine dona V ascunana §i o sa
ne impace ea.

128
N epotul s-a invoit bucuros, iar cind dona Vascunana
a ajuns linga ei, nepotul i-a spus :
— Senora, don A lvarhanez si cu m ine nu ne putem
intelege, caci el zice ea vacile astea sint iepe, iar eu
zic ca sint vaci ; si atita ne-am incapatinat fiecare pe-a
lui, incit el m a socote§te pe m ine sm intit, iar eu cred ca
el n u este in toate m ingle. A§a ca, senora, lam urifi ne-
intelegerea noastra.
Auzind dona V ascunana acestea, de§i vedea bine ca
acelea erau vaci, daca i-a spus nepotul ca don A lvar­
hanez zisese ca erau iepe, a crezut cu adevarat ea ei
doi se in§eala §i ca nu se pricep, caci barbatu-sau nu se
putea sa nu le cunoasca, $i daca zicea el ea erau iepe,
nu m ai incapea indoiala ca iepe erau.
A g rait atunci catre nepot §i catre toti ci^i se mai
aflau de fata :
— D um nezeu sa m a ierte, nepoate, rau imi pare de
vorbele dum itale si m artor m i-e Dom nul ca as fi dorit
sa te vad venind cu m ai m ulta m inte si mai lum inat
de la curtea regelui pe unde ai zabovit a tita ; caci vezi
bine ca-fi lipse^te si priceperea si agerim ea ochiului
daca socotesti ca iepele sint vaci.
Si incepu sa-i dovedeasca dupa culoare, dupa alca-
tuire §i dupa m ulte alte sem ne ca acelea erau iepe si
nu vaci si ca adevarat graise don Alvarhanez, caci el
nu se in§ela niciodata in judecata §i spusele sale. Si a
staru it cu atita tarie, incit, pina la urm a, nepotul §i toti
ceilalfi incepura sa creada ca gre^isera ei §i ca a$a era
cum zisese don A lvarhanez, adica cele care credeau ei
ca sint vaci erau iepe. Ispravind ei vorba asta, don
A lvarhanez si nepotul au pornit m ai departe si au dat
de o herghelie m are de iepe.
A tunci don A lvarhanez a g rait catre nepot :
— Iaca, nepoate ! A stea in tr-ad ev ar sint vaci, nu ca
acelea de adineauri, de care-fi spuneam ca sint iepe.
Auzind nepotul una ca asta, i-a raspuns unchiului :
— D um nezeu sa m a ierte, don A lvarhanez, daca este
in tr-ad ev ar a§a cum spui, m -a adus necuratul pe m elea-
gurile astea ; caci negre^it, daca astea sint vaci, inseam na
ca m -am sm intit de tot, fiindca nu incape indoiala ca
astea sint iepe, nu vaci.

129
A tunci don A lvarhanez a inceput sa staruie cu supa-
rare ca erau vaci. Si s-au tot ciorovait ei asa pina ce
i-a ajuns din urm a dona Vascunana. Indata ce au va-
zut-o, i-au spus ce zisese don A lvarhanez §i ce zisese
nepotul ; si cu toate ca i se parea ei ca nepotul are
dreptate, nu putea cu nici un chip sa creada ca don
A lvarhanez ar gresi, ori ca adevarul ar putea fi altul
decit zicea el. Incepu deci sa caute a dovedi ca so^ul ei
graise cu dreptate, si a adus dovezi a tit de num eroase
§i de intem eiate, incit nepotul si toti ceilaiy au socotit
ea-i inselase pe ei m intea si ochii §i ca era precum
spusese don Alvarhanez. Si asa a ramas.
Don A lvarhanez cu nepotul au pornit m ai departe
§i s-au tot dus pina ce au ajuns la un riu cu mori.
In tim p ce-si adapau dobitoacele din apa lui, don Alvar­
hanez a inceput a spune ca riu l acela curgea inspre
izvor $i ca apa venea la m ori din cealalta parte.
Cind 1-a auzit zicind acestea, nepotul lui don A lvar­
hanez s-a socotit pierdut, gindind ca, a§a cum se in -
§elase necunoscind care erau vaci $i care erau iepe, to t
a§a se in§ela §i acum, socotind ca riu l curgea dim potriva
de cum zicea don Alvarhanez. D ar s-au ciorovait mai
departe pina ce a venit si dona Vascunana.
Daca i-au spus nein^elegerea pe care o aveau in tre
ei don A lvarhanez si nepotul sau, de§i i s-a p a ru t ca
nepotul are dreptate, nu s-a increzut in judecata ei si
a socotit ca adevarat era a§a cum zisese don Alvarhanez.
$i i-a sp rijin it spusele in atitea chipuri, incit §i nepotul
$i to1;i citi au auzit-o, au crezut ca a§a era cu adevarat.
De atunci a ram as vorba ca daca b arb atu l zice ca
riul curge in sus, nevasta cum inte trebuie sa creada §i
sa zica la fel.
Iar daca a vazut nepotul lui don A lvarhanez ca p rin
m arturiile aduse de dona V ascunana se dovedea ca spu­
sele aceluia erau adevarate si ca el gre^ea necunoscind
lucrurile asa cum erau, s-a sim^it tare abatut, socotind
ca-§i pierduse m ingle.
Dupa ce au mai um blat o bucata buna de drum ,
vazindu-§i don A lvarhanez nepotul foarte trist §i ingri-
jorat, i-a spus asa :

130
— Nepoate, acum ^i-am raspuns la cele ce m i-ai spus
zilele trecute, ca lum ea socote$te ca am m are cusur
fiindca p rea o rasfa^ pe nevasta-m ea, dona Vascunana ;
caci sa stii ca toate cite s-au in tim plat astazi intre noi
doi, eu anum e le-am potrivit ca sa intelegi cine este
ea, §i ca am dreptate sa fac ceea ce fac p e n tru dinsa.
Am stiut, de buna seama, ca vacile pe care le-am vazut
mai intii, §i despre care am zis ca sint iepe, erau negre-
§it vaci, a$a cum spuneai tu. Cind a venit dona Vas­
cunana §i a auzit de la tine ca eu ziceam ca acelea sint
iepe, a socotit, vezi bine, ca ai dreptate, dar cum se
increde a tit de m ult in judecata m ea incit socoteste ca
p en tru nim ic in lum e n-a$ putea sa gre§esc, a crezut ca
tu §i cu ea sinteti nepriceputi §i va inselafi. De aceea
a §tiut sa aduca atitea dovezi bune, incit v-a facut pe
to^i sa crede^i ca eu aveam dreptate. Tot a§a a facut pe
urm a cind a fost vorba de iepe §i de riu. A devarat ifi
spun ca din ziua cind s-a m aritat cu mine, niciodata
n-am vazut-o sa zica ori sa faca ceva din care sa infeleg
ca voia ori poftea altceva decit m ine ; nici n-am vazut
sa se supere orice as face eu. Intotdeauna este pornita
sa vada cu adevarat ca oricum fac, a?a este cel mai bine ;
iar treb u rile ei sau cele pe care i le incredintez eu le
im plineste cu m ulta pricepere, gindindu-se m ereu la
cinstea si folosul m eu $i dorind ca lum ea sa in^eleaga
ca eu sint stapinul, asa ca voin^a §i faim a m ea sa fie
n eaparat respectate. Ia r p e n tru sine nu-si doreste alt
ci§tig §i alta faim a din ceea ce face, decit sa §tie ca
este spre folosul si m ultum irea mea. Si socotesc eu ca,
daca u n m aur de peste m are s-ar p u rta astfel cu mine,
s-ar cuveni sa-1 iubesc §i sa-1 pre^uiesc cu adevarat §i
sa ascult de sfatul lui ; deci, cu a tit m ai virtos, daca e
vorba de nevasta mea, §i fiind ea asa cum este si de
neam a tit de ales incit socotesc ca am facut o casatorie
buna. lata, nepoate, ca 1;i-am raspuns in privin1;a cusu-
ru lu i pe care ziceai zilele trecute ca-1 am.
Cind a auzit nepotul lui don A lvarhanez toate aces-
tea, i-au placut m ult si a in^eles ca, de vrem e ce dona
Vascunana era a tit de cum inte si in1;eleapta, foarte bine
facea don A lvarhanez ca o iubea ?i avea incredere in ea,

131
§i ca facea p e n tru ea tot ce facea, ba chiar §i mai m ult
de atit.
lata dar cit de deosebite s-au dovedit a fi nevasta
Im paratului §i nevasta lui don Alvarhanez.
Ia r daca fratii vostri, senior eonte Lucanor, sint a tit
de deosebiti unul de altu l incit unul face tot ce pofteste
nevasta lui iar celalalt tocm ai dim potriva, poate ca se
intim pla asa din pricina ca ele se poarta cu barbatii lor
ca Im parateasa si ca dona V ascunana. Si daca a§a o fi
firea lor, nu trebuie sa va m irafi §i nici sa dafi vina pe
fra ^ i vostri. Daca insa ele nu sint nici a tit de bune, nici
a tit de indaratnice ca acestea despre care v-am povestit,
atunci fratii vostri au, negre§it, m are vina ; caci desi
fratele vostru care-si rasfata nevasta face bine, se cu-
vine ca binele acesta sa fie cu m asura. Caci daca din
prea m are dragoste barbatul pofteste sa stea m ereu in
preajm a nevestei, astfel incit sa-§i urte de tre b u ri §i sa
nu mai m earga prin locurile unde poate afla foloase §i
cinste, m are greseala face ; nici pentru a-i fi pe plac si
nici p en tru a-i im plini poftele nu se cade sa nesocoteasca
cele cuvenite starii si rangului sau. Pazindu-le insa pe
acestea, poate sa-i arate nevestei oricita bunavointa §i
incredere, si asa se cuvine sa faca §i este foarte bine daca
o face. De asem enea trebuie sa bage bine de seam a sa
n-o m ihneasca daca n-are pricini bine intem eiate, mai
ales prin lucruri cu pacat, caci de aici se trag m ulte rele :
pe de o parte, insusi pacatul si rau tatea pe care le-a
savir^it, iar pe de alta, ca p e n tru a o im paca §i a-i alina
supararea va fi nevoit sa faca lucruri care se vor in-
toarce spre paguba si rusinea lui. Cel care ar avea insa
nenorocul sa fi dat peste o m uiere ca aceea a Im paratului,
de vrem e ce n-a stiu t ori n -a v ru t sa se pazeasca la tim p,
nu mai poate face altceva decit sa-?i indure soarta a§a
cum o vrea D um nezeu sa i-o harazeasca. Sa stiti insa ca
fie in tr-u n fel, fie in celalalt, este de m are treb u in ta ca
din prim a zi a casatoriei barbatul sa-i arate nevestei ca
el este stapinul si s-o faca sa priceapa in ce chip or sa-§i
duca traiul im preuna.
Iar eu cred, senior conte, ca daca vefi lua am inte la
aceste lucruri, o sa va pute^i sfatui bine fratii in ce chip
sa se poarte cu nevestele lor.

132
Contelui i-au placut m ult spusele lui Patronio §i a
socotit ca graise intelept §i adevarat.
In^elegind don Johan ca aceste doua pilde erau foarte
bune, le-a scris in cartea de fa(;a §i a facut versurile de
m ai jos care zic asa :
Soful din tim p sofiei s-arate
Cum infelege cu el sa se poarte.
P IL D A A D O U A Z E C I S I O P T A
D espre intim plarea lui
don Lorenzo Suarez G allinato
pe cind traia in Granada

Intr-o zi, contele Lucanor a grait catre Patronio, sfet-


nicul lui, precum urm eaza :
— Patronio, a venit la m ine un om cerindu-m i sa-1
iau sub ocrotirea mea. Eu il §tiu om de treaba, dar unii
im i spun ca a r fi savir§it unele fapte urite. De aceea te
rog sa ma sfatuie§ti, cu in^elepciunea ta, ce trebuie sa fac.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa face1;i
in im prejurarea asta ce socotesc eu ca este mai potrivit,
a§ dori sa aflati ce s-a intim plat cu don Lorenzo Suarez
Gallinato.
Ia r contele 1-a ru g at sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, don Lorenzo
Suarez G allinato tra ia la curtea regelui m aur din G ranada,
§i a petrecut in regatul acela vrem e indelungata.
Mai apoi a v ru t D um nezeu sa ajunga supusul regelui
don Fernando ; intr-o buna zi, regele 1-a in tre b at daca
socotea ca o sa se indure Dom nul de el sa n u-i p iard a
sufletul, de vrem e ce pacatuise atita in fa1;a lui a ju tin d u -i
pe m auri im potriva crestinilor.
A tunci don Lorenzo Suarez i-a raspuns ca niciodata
nu facuse ceva care sa-i aduca indurarea Dom nului, afara
doar cind omorise un preot.
Regele don Fernando s-a m irat foarte §i 1-a in tre b a t
cum se putea una ca asta.
Ia r el i-a raspuns ca, pe cind traia la curtea din G ra­
nada, regele avea m are incredere in el §i-l facuse m are
arma§. U m blind in tr-o zi calare p rin cetate im preuna cu
regele, a auzit larm a §i oam eni strigind, §i cum era el
arm a^ul regelui, a dat pinteni calului pornind spre locul
unde se stirnise taraboiul, iar acolo a vazut un preot in
odajdii.
Trebuie sa ?titi ca acel preot pacatos fusese crestin
§i trecuse la legea pagineasca. Or, intr-o buna zi, ca sa
fie pe placul m aurilor, le-a spus ca, daca pofteau, el avea

1 34
sa li-1 dea pe m ina pe Dum nezeul in care credeau cres-
tinii socotindu-1 ei D um nezeul cel adevarat. Iar m aurii
1-au rugat sa li-1 dea. A tunci preotul cel hain §i pacatos
a pus sa-i coasa ni§te odajdii, a poruncit sa-i ridice un
altar de a facut slujba si a sfintit anafura. Iar dupa ce a
sfin1;it-o, le-a dat-o m aurilor, care au inceput s-o tirasca
prin tina, batjocorind-o in tot felul.
Cind a vazut don Lorenzo Suarez aceasta, de§i traia
prin tre m auri, §i-a am intit ca este crestin si crede cu
adevarat ca acela este tru p u l Dom nului, si de vrem e ce
Isus Cristos m urise ca sa-i m intuiasca pe pacato§i, ar fi
m are noroc p en tru el daca ar putea sa m oara pentru a-1
razbuna §i a-1 spala de ocara pe care i-o aduceau oamenii
aceia netrebnici. Indata ce s-a gindit asa cu sufletul greu
de am araciune, s-a n ap u stit asupra preotului hain si
proclet care savir§ise asem enea blestem atie §i i-a taiat
capul.
Apoi a descalecat de pe cal, a ingenuncheat $i s-a in-
•chinat la tru p u l Dom nului pe care-1 tavaleau m aurii in
tina. Si de cum a ingenuncheat, anafura, care se afla de-
p a rte de el, a sarit din tina drept in poala lui don Lo­
renzo Suarez Gallinato.
Cind au vazut m aurii una ca asta, s-au m iniat stra§-
nic, §i au pus m ina pe sabii, repezindu-se cu to^ii asupra
lui don Lorenzo Suarez care cu sabia, care cu ciomagul,
care cu pietre ca sa-1 omoare. A tunci a apucat §i el spada
cu care il descapa^inase pe preotul cel hain §i a inceput
■sa se apere.
Auzind regele m aur toata larm a aceea §i vazind ca
voiau sa-1 om oare pe don Lorenzo Suarez G allinato, a
p oruncit sa n u se atinga nim eni de el §i a in treb at ce se
intim plase. M aurii, care erau minio§i §i porni^i nevoie
m are, i-au povestit regelui cum se petrecusera lucrurile.
Regele s-a in trista t §i s-a m iniat foarte tare s?i 1-a
In tre b a t cu m are asprim e pe don Lorenzo Suarez cum de
indraznise sa faca una ca asta fara porunca lui. Ia r
■don Lorenzo Suarez a raspuns ca, dupa cum bine §tia,
cl n u era de legea lor, ci crestin ; §i m acar ca §tia asta,
ii incredin^ase paza tru p u lu i sau, socotindu-1 om de cre-
dinta, gata sa-1 apere chiar cu p retu l vietii. Ia r daca re-
_gele il socotea om cu atita credin^a incit sa poata face

1 35
asta p en tru el, care era m aur, sa se gindeasca atunci
ce se cuvenea sa faca el ca om de credinfa §i cre§tin,
p e n tru a apara tru p u l lui Dum nezeu, care este regele
regilor §i im paratul im p a ra^ ilo r; iar daca din pricina
asta avea sa dea porunca sa fie om orit, socotea ca a r fi
ziua cea mai fericita din viata lui.
Auzind regele aceasta, i-a placut foarte m ult fapta
lui don Lorenzo Suarez, si 1-a indragit §i 1-a pre^uit si
m ai m ult de atunci inainte.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca §tifi ca acela care
va cere ocrotire este om de treab a §i pute^i sa va in-
credelji in el, chiar daca va spun unii §i altii ca a sa-
vir§it fapte urite, nu se cuvine sa-1 alunga^i din preajm a
voastra ; caci s-ar putea ca cei care socotesc ca a facut
rauta1;i sa nu fi vazut cu ochii lor, §i nici sa nu fie asa,
intocm ai precum crezuse regele don Fernando ca don Lo­
renzo Suarez G allinato savir§ise o nelegiuire om orind un
preot, pina ce a aflat pricina faptei sale. Si iata ca putem
zice cu adevarat ca don Lorenzo Suarez a savir§it cea
m ai buna fapta din lume. Daca ve^i afla insa ca ceea ce
a facut el este cu adevarat o fapta urita, atunci o sa
face^i bine daca n-o sa-1 suferiti in preajm a voastra.
Iar contelui i-au placut m ult spusele lui P atronio §i
a$a a facut, §i a fost spre binele lui.
Si infelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte
buna, a scris-o in cartea de fa^a §i a facut versurile de m ai
jos, care zic a§a :
M ulte lucruri par nesabuite,
Dar daca cercetezi, vezi ca sint chibzuite.
P IL D A A D O U A Z E C I S I N O U A !
Despre intim plarea cu vu lp ea
care s-a culcat in drum,
prefacindu-se moartd.

Stind alta data de vorba contele Lucanor cu Patronio,,


sfetnicul sau, i-a spus a§a :
— Patronio, o ruda a m ea traie§te pe o mosie unde
n-are destula putere ca sa se apere de toate rauta^ile ve-
cinilor, iar cei m ai tari decit el, m ult s-ar bucura sa faca
el ceva ca sa aiba prilej sa-i caute pricing. R ubedenia
asta a m ea socote§te ca e m are rusine sa rabde toate
acele umilin1;e §i mai degraba si-ar pune in joc via^a §i
avutul decit sa indure zi de zi asem enea pacoste. Cum
eu a§ dori sa ia hotarirea cea mai cum inte, te rog sa m a
inveti cum sa-1 sfatuiesc, ca s-o scoata cit m ai bine la
capat cu vecinii din partea locului.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa-i p u teti
da asem enea sfat, as dori sa afla^i ce s-a intim plat cindva
cu o vulpe care s-a prefacut ca e m oarta.
Iar contele 1-a rugat sa-i spuna intim plarea. 1

1 A polog d e o rig in e o r ie n ta ls , a fo st r e lu a t $i v e r s if ic a t de c o n te m -
p o ra n u l lu i d o n J u a n M an u el, J u a n R uiz A rc ip re s te de H ita in L ib r o
del b u e n a m o r (1343), a c a ru i a r t a a te s ta in flu e n z a arab S . R e p o v e s tit
in p ro z a d e A zo rin in L os v a lo re s litera rio s.
A p o lo g u l a c ir c u la t §i in n o a s tra , f iin d in c lu s in c a r te a p o p u -
la r a cu n o scu ta. su b titlu l d e Isto ria S in d ip ii filo z o fu l, sa u P o vestea d e s p re
S in d ip a filo z o fu l ?i d isc ip o lu l sau. D e p ro v e n ie n ^ a in d ia n a , c u le g e re a a
u r m a t acelea§ i itin e r a r ii c a §i c e le la lte d e a c e s t fel, tr e c in d in P e r s ia
§i S iria , fo c a r d e c u ltu r a c re ? tin a , a ju n g in d p e d e o p a r te p in a in
S p a n ia su b titlu l d e S e n d e b a r, tr a d u s a d in a r a b a in c a s tilia n a in 1253
— L ib ro d e los E n g a n n o s e t los A sa y a m ie n to s d e las M u g eres — in c a r e
fig u re a z a §i a lte a p o lo g u ri d in c a r te a de f a ta (p ild a 7, 19, 22). P e d e a lta
p a rte , p a tr u n d e in seco lu l a l X l-le a in l i t e r a tu r a b iz a n tin a , i a r v e r s iu n e a
g re a c a a fo s t tr a d u s a in ro m a n e ^ te p e la sfir§ itu l se c o lu lu i al X V II-lea.
A c ir c u la t m u lt in d iv e rse c o p ii m a n u s c ris e , d in tr e c a r e c e a m a i v e c h e
este a lu i C o stea D a sc a lu l d in B ra$ov, d a ta tS 1763. P e lin g a la r g a e i
rS s p m d ire o ra la , c a r te a a fo s t tip a r ita in c a d in 1802 $i m u lt cititS . D u p a
ea a fa c u t o fru m o asS p r e lu c r a r e M ih a il S a d o v e a n u in D iv a n u l p e rsia n ,
u n d e in tiln im $i ap o lo g u l d e f a ta (cap. 20).

137
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, o vulpe a in-
tra t odata noaptea in tr-o poiata cu gaini. Dupa ce a fa-
cut prapad prin cote^e, cind a socotit ea ca era vrem ea
sa piece, se lum inase de ziua iar drum urile erau pline de
oameni. Vazind ca n-avea cum sa se ascunda, s-a furisat
pina in drum §i s-a intins la pam int facind pe m ortul.
Cind au dat oamenii cu ochii de ea, au socotit ca era
m oarta si n-a luat-o nim eni in seama.
Dupa un tim p a tre c u t pe acolo unul care §i-a zis
ca perii din cre^tetul vulpii erau buni de pus pe fru n tea
copiilor ca sa-i fereasca de deochi. A sadar i-a retezat cu
fcarfeca smocul din crestet.
Mai tirziu a venit altul care a zis la fel despre perii
de pe spinare, apoi altul despre cei de pe pintec, ?i tot
asa, pina ce au cium pavit-o toata. D ar vulpea nici nu s-a
clintit, caci §tia ca nu era m are paguba daca-$i pierdea
perii din blana.
Pe urm a a venit unul care a zis ca unghia de la de-
getul m are al vulpii era buna de leac p e n tru sugel §i
i-a smuls-o. V ulpea insa nu s-a clintit. Apoi, altul a zis
ea dintele vulpii era bun la durerea de m asele §i i 1-a
scos. Dar vulpea nu s-a clintit.
Dupa ce a m ai tre c u t un tim p a venit un om care a
zis c§ inim a vulpii era buna la durerea de inim a §i a
apucat cutitul ca sa i-o scoata. Cind a priceput vulpea
ca acela voia sa-i scoata inim a §i ca, odata scoasa, nu se
m ai putea pune la loc si i§i pierdea viata, a socotit ca
era mai bine sa incerce orice, decit sa rabde un lucru
care s-o piarda de tot. Si a ru p t-o la fuga §i s-a zbatut,
de a reu^it sa scape cu bine.
Iar voi, senior conte Lucanor, s-o sfatui^i pe ruda aceea
a voastra ca, de vrem e ce i-a dat D um nezeu sa traiasca
in tr-u n 1;inut unde nu se poate feri de siciielile altora
dupa cum ar vrea §i cum i-a r prii, sa faca asa : daca har-
tuielile lor se pot rabda fara prea m are paguba §i um i-
linta, atunci sa se faca cum ca pu^in ii pasa si ca le lasa
sa treaca de la el. Caci daca om ul nu arata ca se soco-
te?te lovit de rau tatile care i se fac, n-are de ce sa-i fie
ruijine ; d ar daca ara ta ca se socote§te lovit de ceva §i pe
urm a nu face to t ce se cuvine p en tru a fjterge um ilinfa,
nu mai ram ine cu obrazul curat. De aceea, in lucrurile

138
trecatoare, de care n-are putin^a sa se fereasca, este max
bine sa inchida ochii, dar, daca ajung sa-i aduca m are
paguba sau m are injosire, atunci sa nu rabde, ci sa in -
frunte prim ejdia, caci m ai bine este sa-$i piarda omul
avutul sau viata aparindu-si d reptul §i cinstea si rangul,
decit sa traiasca plecat, indurind rauta^i si batjocuri.
Si contele a socotit ca sfatul era intelept. Ia r don
Johan 1-a a^ternut in cartea de fata si a faeut versurile
de mai jos, care zic asa :
Rabda din lu c tu ri atxta cit se cuvine.
M ai m u lt, nu-ngadui sa treacd de la tine.
P IL D A A T R E IZ E C E A 1
Despre cele ce i s-au in tim p la t
Regelui A benabet din Sevilia
cu nevasta lui, R am aiquia

Intr-o zi, contele Lucanor i-a spus lui Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, iata ce mi se intim pla cu un om care de-
seori ma roaga sa-1 a ju t ori sa-i dau cite ceva : bind ii
im plinesc rugam intea, mi se a ra ta recunoscator, insa daca
alta data imi cere un lucru si nu-1 im plinesc dupa vaie-
lui, indata se m inie §i se ara ta nem ultum it, u itind tot
ce-am facut p en tru el. A sadar, cunoscindu-^i in^elep-
ciunea, rogu-te sa ma povatuie$ti cum sa ma port cu
om ul asta.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, mi se pare ca
pati^i cu om ul vostru intocm ai cum a patit regele Abe­
nabet din Sevilia cu Ram aiquia, so^ia lui.
Ia r contele 1-a rugat sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, regele A benabet era
insu rat cu R am aiquia, $i o iubea ca pe ochii din cap. Ea
era o fem eie vrednica, iar m aurii mai istorisesc §i as-
tazi m ulte pilde frum oase despre ea ; avea insa o me-
teahna cam proasta, anum e ca uneori o apuca as a cite-o
toana.
Intr-o buna zi, pe cind se aflau la Cordova in luna lui
februarie, a nins. Vazind zapada, Ram aiquia a inceput
sa plinga. Regele a intrebat-o atunci de ce plinge, si ea
i-a raspuns ca din pricing ca n u -i era dat niciodata sa
vada omat.
Ca sa-i faca pe plac, regele a pus de s-au sadit mig-
dali pe toate colnicele din preajm a Cordovei ; caci fiind
la Cordova un tin u t cald, nu ninge, §i an de an, cind s-or 1

1 P o v e s tir e c o n s e m n a ta in s c rie r ile a r a b e ; se r e f e r s la M u h a m m a d


ib n A b b ad , a l M u ta m id , re g e le S e v iliei m a u r e in t r e 1069—1095, c u n o sc u t
p e n tr u f ire a lu i p o e tic a §i a v e n tu ro a s a . P ild a a fo st r e p o v e s tita de
A z o rin in L os v a lo re s litera rio s.

140
vedea in februarie m igdalii in floare care seam ana cu
zapada, or sa-i aline dorul de omat.
A lta data, §ezind R am aiqula in tr-u n iatac care dadea
spre riu, a vazut. o m uiere desculta care fram inta pe m al
lut p en tru caramizi. Vazind-o, R am aiquia a inceput sa
plinga. Regele a intrebat-o atunci de ce plinge, iar ea
i-a raspuns ca din pricina ca niciodata nu-si putea im plini
voile, iaca, m acar sa faca ce facea fem eia aceea.
Ca sa-i faca pe plac, regele a pus de s-a um plut iazul
cel m are din Cordova cu apa de tran d afiri in loc de apa,
iar in loc de lut, a pus de 1-a um plut cu zahar, scorti§oara„
cui§oare, mosc, am bra, pejm a si cite si m ai cite m irodenii
si m iresm e, iar in loc de paie, au pus trestie de zahar.
Indata ce' s-a um plut iazul cu asem enea lut, regele i-a
spus R am aiqm ei sa se descalte §i sa-I fram inte §i sa to t
faca la caram izi cit o pofti.
In alta zi, nazarindu-i-se iara§i ceva, a inceput sa
plinga. Regele a intrebat-o care e pricina lacrim ilor §i ea
i-a spus : cum sa nu plinga daca sotul ei nu se straduia
niciodata sa-i faca vreo placere. Vazind el ca se stra -
duise atita s-o m ultum easca si sa-i im plineasca poftele.
incit nici nu §tia ce sa-i mai faca, i-a zis o vorba care in
arape^te suna a§a : ,,Va la m ahar e l-tin “, adica „nu si
ziue. lu tu lu i“, vrind sa spuna ca, daca uitase toate cite
ie facuse de h atiru l ei, n u se cadea sa uite lutul pe care
i-1 pregatise ca sa-i faca placere.
Ia r voi, senior conte, daca vedeti ca oricit face^i p e n tru
omul acela, de cum nu-i im pliniii toate cererile uita de
cele facute si se ara ta nerecunoscator, va sfatuiesc sa n u
faceti niciodata pentru el ceva care v -ar putea pagubi. Si
va sfatuiesc de asem enea ca, daca cineva va face vreun
hatir, insa mai apoi nu v -a r im plini toate cite i le-ati cere,
sa nu u itati cum va binele pe care vi 1-a facut. Iar contele
a soootit ca sfatul era intelept si asa a facut si a fost spre
binele lui.
Socotind don Johan ca pilda aceasta e buna, a scris-o.
in cartea de fata §i a facut versurile de mai jos care
zic asa :
Cind u n u -fi uita facerea de bine,
De dragul lui n u te lipsi pe tine.
P IL D A A T R E IZ E G I S I U N A
Despre judepul pe care l-a facut
un cardinal preopilor din Paris
si calugarilor minoripi

In alta zi, contele Lucanor vorbea cu Patronio, sfetni-


cul sau, precum urm eaza :
— Patronio, un prieten al m eu §i cu m ine am vrea sa
facem o treaba care este buna §i frum oasa p en tru am in-
doi ; eu as putea s-o im plinesc §i singur, dar nu ma incu-
m et sa ma apuc pina ce n-o veni el. Cunoscind in^elepciu-
nea pe care ti-a dat-o Dum nezeu, rogu-te sa-m i spui care
este sfatul tau.
— Senior conte, zise Patronio, ca sa faceti in treaba asta
a§a cum cred eu ca va este mai de folos, as dori sa aflati ce
s-a in tim plat odata cu preo^ii de la catedrala §i cu calu-
garii m inoriti din Paris.
Contele l-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, preo^ii ziceau ca, de
vrem e ce ei erau capii b ise ric ii1, se cuvenea sa bata ei cei
d intii ceasurile ; calugarii ziceau insa ca din^ii aveau de
in v atat ^i treb u iau sa se scoale la utrenie §i la toate sluj-
bele, a§a ca nu-si puteau pierde tim pul de inva^atura, si
ca de altfel erau liberi si stapini §i n-aveau de ce sa
a^tepte dupa al^ii.
A supra acestei pricini s-a iscat m are gilceava si am-
bele par^i au cheltuit o m ultim e de bani pe avocati §i pe
judecati.
Dupa vrem e indelungata, a venit un P apa care a in-
credintat pricina aceasta unui C ardinal, poruncindu-i s-o
ispraveasca in tr-u n fel sau altul.
C ardinalul a cerut sa i se aduca opisul acelei judecati
si era atit de gros incit oricine s-ar fi speriat, doar va-
zindu-1. Indata ce a avut inaintea lui toate zapisele, le-a
pus soroc ca sa le hotarasca pricina.

1 C a te d ra la e s te b ise ric a . p r in c ip a ls d in tr- o lo c a lita te , f iin d su b o bla-


d u lr e a d ir e c ts a e p isc o p u lu i.

142
Cind s-au infati^at parole, a pus de s-au ars toate za-
pisele de la judeca^i §i le-a spus a§a :
— Dragii mei, pricina asta dureaza de m ulta vrem e §i
cu totii v-afi ales cu m are cheltuiala §i paguba, asa ca
eu nu v-am adus ca sa va judecafi, ci ca sa va spun ho-
tarire a m ea : sa traga clopotul cel care s-o trezi mai intii.
Ia r voi, senior conte, daca treaba aceea este de folos
am indurora, iar voi o putefi im plini singur, va sfatuiesc
sa o facefi fara zabava, caci adesea se pierd lucruri care
s-ar fi p u tu t im plini, p en tru ca sint lasate sa tirom easca,
iar apoi, cind ar vrea omul sa le faca, nu se mai poate
intotdeauna.
Iar contele a socotit ca sfatul era infelept, §i a§a a
facut si a fost spre binele lui.
Infelegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a scri-
s-o in cartea de fa^a si a facut versurile de mai jos, care
zic a§a :
Ce pofi face azi spre folosul tau,
Nu lasa pe m iine, sa n u -fi para rau.
P IL D A A T R E IZ E C I S I D O U A 1
Despre pafania un u i Rege
cu {esatorii cei m incino$i

S tin d alta data de vorba contele Lucanor cu sfetnicul


sau Patronio, i-a spus :
— Patronio, a venit la m ine un om ca sa-m i vorbeasca
despre o treaba foarte insem nata, aratindu-m i ca m i-ar
p u tea aduce m ari foloase, dar a zis sa nu spun nim anui
nimic, oricit m-a§ increde e u .in careva ; si atita a sta ru it
sa pastrez taina asta, incit m i-a spus ca daca ar afla ci-
neva de ea, via^a §i avutul rneu ar fi in m are prim ejdie.
Si cum §tiu ca nu se afla pe lum e lucru pe care sa nu-1
pricepi daca este drept sau inselator, rogu-te sa-m i spui
ce ginde§ti despre treaba asta.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa in^elegelji
cum socotesc eu ca este mai cum inte sa face^i in im pre-
ju ra re a asta, as dori sa aflati ce i s-a intim plat unui Rege
cu tre i sarlatani care au venit la el.
Contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, trei sarlatani s-au dus
la u n rege §i i-au spus ca erau m ari m e§teri ^esatori si
ca mai cu seam a §tiau sa faca o ^esatura pe care orice
fiu al celui socotit de toti ca-i este tata, putea s-o vada,
insa cel care n -a r fi fost fiu al acelui tata pe care-1 avea
si pe care i-1 socotea si lum ea parinte, nu putea sa vada
tesatu ra aceea.1

1 S u b ie c tu l a c e s te i p ild e se re g a se ^ te in p ie s a i n t r - u n a c t a lu i
C e rv a n te s El re ta b lo d e las m a ra v illa s, c u d e o s e b ire a ca o b ie c te le n e -
v a z u te s in t n i§ te f ig u ri m ito lo g ic e p e c a re d oi § a rla ta n i p r e tin d ca le
ev o c a cu a ju to r u l u n u i ta b lo u m ira c u lo s. S e in tiln e ^ te de a se m e n e a la
d r a m a tu r g u l sp a n io l Q u in o n es d e B e n a v e n te (sec. X V II). N ara(;iunea
a c ir c u la t i n m a i to a te t^ r ile E u ro p e i si a a ju n s c e le b ra d a to r ita iz b u tite i
v e r s iu n i a d a n e z u lu i A n d e rse n , su b titlu l H a in ele cele n o i ale im p a ra tu lu i.
I n p o v e s te a a c e s tu ia m is tific a re a e s te d e z v a lu ita d e u n copil, sim b o l al
inocen^ei, in tim p ce aici, a d e v a ru l e s te d a t p e fa^a d e u n om s itu a t pe
u n a d in cele m a i d e jo s tr e p te so c iale, c a re n -a v e a d e c i n im ic de
p ie r d u t.

144
Regelui i-a placut m ult lucrul asta, socotind ca o sa afle
cu a ju to ru l acelei tesatu ri care oam eni din regatul sau
erau cu adevarat fiii celor care treceau drept parintii lor si
care nu, putindu-?i spori in felul acesta avutul ; caci m aurii
nu pot m osteni nim ic de la p a rin g daca nu sint cu ade­
varat copiii lor. De aceea a poruncit sa li se dea un palat
unde sa se apuce de ^esut.
A tunci oam enii aceia i-au spus ca, p e n tru a fi incredin-
ta t ca nu um blau cu in?elaciuni, sa-i incuie acolo in palat
pina ce or m intui de 1;esut. Ia r Regelui i-au placut m ult
vorbele lor. Dupa ce au lu at ei o mul1;ime de aur, de ar-
gint, de m atase ?i alte scum peturi ca sa poata ^ese, au
intrat. in palat §i s-au incuiat in au n tru . Apoi si-au intins
razboaiele si se prefaceau cit e ziua de m are ca lucreaza
la ^esatura. Dupa ce au tre c u t citeva zile, unul din ei s-a
dus sa-i spuna Regelui ca incepusera ^esatura si ca era
o minuna^ie, ?i-i vorbi despre lu cratu ra ?i infloriturile cu
care o ^eseau, poftindu-1, daca ii era voia, sa vina s-o
vada, dar nu cum va sa mai vina §i altcineva cu el. Iar
Regele s-a invoit bucuros.
Voind insa m ai intii sa faca incercarea cu altul, a tri-
mis pe un camara§ de-al lui s-o vada, d ar s-a pazit sa-i
spuna taina.
Cind i-a vazut cam arasul pe m e?teri ?i a auzit ce vor-
beau in tre ei, n u s-a incum etat sa spuna ca nu zare?te n i­
mic. Asa ca s-a intors la Rege ?i i-a spus ca a vazut 1;esa-
tura. A tunci Regele a trim is pe altul si aceia i-a spus la
fel. Dupa ce i-au spus to^i cei pe care ii trim isese ca
vazusera tesatura, s-a dus ?i Regele s-o vada.
Cind a in tra t in palat, i-a vazut pe m esteri ^esind si
vorbind in tre ei : ,,Aici vine cutare lucratura, iar a id cu-
tare figura, ?i aici cutare infloritura, iar aici cutare cu-
loare“. Si se tocm eau ?i se invoiau asupra acelui lucru,
dar de 1;esut nu ^eseau nimica. Daca a vazut Regele ca pe
razboi nu era nim ic iar ei tot vorbeau cum arata tesatura
?i el n-o vedea, desi toti ceilal^i o vazusera, s-a sim^it
pierdut, caci a socotit ca nu era fiul regelui pe care-1
credea tata l lui si de aceea nu putea sa vada tesatu ra ;
?i s-a tem u t ca daca o m arturisi ca n-o vede, o sa-si
piarda dom nia. De aceea a inceput sa laude grozav pinza,
luind am inte cum ziceau m e?terii aceia ca era facuta.

1 45
Cind s-a intors la odaile lui pline de curteni, a inceput
sa se m ire cit de buna si de m inunata era tesatu ra aceea,
vorbind despre chipurile si infloriturile tesute in ea, dar
sufletul ii era m uncit de o m are nelini§te.
Dupa vreo doua-trei zile i-a poruncit vornicului sau
sa se duca sa vada tesatura, si i-a povestit Regele cit
era de m inunata §i ce insusiri nazdravane avea, iar vor-
nicul s-a dus.
Cind a in tra t in au n tru si i-a vazut pe m e§teri tesind
si vorbind despre chipurile §i infloriturile pe care le
faceau, de vrem e ce il auzise pe Rege spunind ca a vazut-o
iar el n-o vedea, a socotit ca nu era fiul celui pe care-1 credea
parintele sau §i ca de aceea n u vedea tesatura, iar daca
avea sa se afle, o sa-§i piarda cinul. D rept care s-a apucat
sa laude tesatura, intocm ai ca Regele, ba chiar m ai virtos.
Cind s-a intors la stapinul lui §i i-a spus ca vazuse
tesatu ra §i ca era cea m ai aleasa §i m ai m aiastra din lume,
Regele s-a sim tit §1 mai abatut, gindindu-se ca daca vor-
nicul vazuse tesatu ra iar el nu, fara-ndoiala ca el nu era
fiu de rege, a§a cum crezuse. De aceea a inceput §i mai
virtos sa laude §i sa slaveasca insu^irile si m aiestria te-
saturii §i a m e^terilor care se pricepeau la asem enea mi-
nunatie.
In alta zi a trim is Regele pe un alt dregator al sau, iar
acela a pa^it la fel ea §i dinsul §i ca ceilalti. Ce sa va mai
spun ? In felul acesta si din pricina fricii s-au lasat in-
selati ?i Regele si to^i supu^ii lui, caci nim eni nu indraz-
nea a m artu risi ca n u vede tesatura.
Asa au m ers lucrurile pina ce s-a apropiat o sarbatoare
mare. A tunci 1-au indem nat cu totii pe Rege sa-§i faca
ve§mintele de sarbatoare din pinza aceea.
Me§terii i-au adus-o infa§urata in stergare frum oase
si s-au p refacu t ca o desfa?oara inaintea lui, intrebindu-1
cum poftea s-o croiasca. Regele le-a spus ce vesm inte do-
rea, iar ei s-au facut ca m asoara §i croiesc straiele, iar
apoi ca le cos.
Cind a venit ziua de sarbatoare, m esterii s-au infa-
ti§at Regelui cu straiele croite §i cusute din tesatu ra aceea,
prefacindu-se ca-1 im braca §i i le potrivesc. Si s-au tot
in v irtit in ju ru l lui, pina cind a socotit Regele ca era gata
im bracat, caci n u indraznea sa spuna ca nu vede tesatura.

1 46
Dupa ce a fost im bracat a§a frum os cum ati auzit, a
incalecat sa iasa in cetate si norocul lui a fost ca era vara.
Cind 1-au vazut oam enii cum arata, §tiind ei ca cel
care nu vedea ^esatura n u era fiul parin telu i sau, fiecare
credea ca ceilalti o vad §i doar el n-o vede §i ca, daca
o m arturisi, o sa fie p ierd u t §i facut de ris. Asa ca taina
s-a p astrat cu sfinfenie caci nim eni n u indraznea s-o dea
pe fata, pina ce un arap care pazea calul Regelui si care
n-avea ce pierde, a ie§it inaintea lui §i i-a spus :
— Stapine, mie nu-m i pasa daca o sa m a crezi fiul
p arintelui m eu sau al altuia §i de aceea i^i spun : ori
sint eu orb, ori tu e$ti gol.
A tunci Regele a inceput sa-1 ocarasca spunindu-i ca
n u-i vedea straiele p e n tru ca nu era fiul celui care credea
el ca-i e tata.
D ar cind a rostit arapul acestea, un om care 1-a auzit
a zis ca el, si li s-au to t ala tu ra t altii, pina cind Regelui
§i celorlalfi le-a p ierit team a de adevar §i au inteles ca
sarlatanii aceia i§i batusera joc de ei. Si cind s-au dus
dupa din^ii, nu i-au m ai gasit, caci i§i luasera talpa§ita,
ducind cu ei tot ce capatasera de la Rege p rin viclesugul
pe care vi 1-am spus.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca om ul aceia staruie
sa nu le spuneti nim ic celor in care avefi incredere, sa
stiti ca um bla sa va insele ; caci trebuie sa luati am inte
ca n -are nici o pricina sa va vrea binele m ai m ult decit
cei care va sin t indatorati, adica aceia care traiesc in
preajm a voastra §i au p rim it m ulte binefaceri de la voi,
p entru care trebuie sa va v rea binele ?i sa va slujeasca.
Iar contele a socotit ca sfatul era in^elept §i a§a a
facut §i a fost spre binele lui.
Vazind don Johan ca pilda aceasta era buna, a scris-o
in cartea de fata §i a facut versurile de m ai jos, care zic
a§a :
Cin’ te-ndeam na de prieteni o taina sa pii,
U m bla set te in$ele, a$a sa $tii.
P IL D A A T R E IZ E C I SI T R E IA 1
Despre o intim plare cu un §oim
al In fa n te lu i don M anuel
?i cu u n vu ltu r §i un bitlan

Alta data contele Lucanor a grait catre sfetnicul sau


Patronio precum urm eaza :
-— Patronio, adeseori am avut harfuieli cu m ulfi oa-
meni, iar de cind harfa s-a m intuit, unii m a sfatuiesc sa
haladuiesc in pace, iar al^ii m a indeam na sa pornesc raz-
boi §i harfa cu m aurii. Cum §tiu ca nim eni nu m -ar putea
sfatui m ai bine decit tine, rogu-te sa ma povatuiesti ce
sa fac in privinfa asta.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa hotarifi
cum e m ai cum inte, bine ar fi sa aflafi ce s-a intim plat
cu ni§te §oimi buni de vinatoare §i mai ales cu un §oim
aprig al infantelui don M anuel.
Contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, infantele don M anuel
s-a dus in tr-o zi la vinatoare in apropiere de Escalona
si a slobozit un §oim aprig dupa un bitlan. Cind s-a inal-
tat §oimul cu b itlanul in gheare, s-a repezit la el un
vultur. A tunci §oimul, de team a v u lturului, a lasat bitlanul
§i a fugit, iar v ulturul, vazind ca nu-1 putea prinde, s-a
dus. Cind a vazut §oimul ca v u ltu ru l a plecat, s-a intors
la b itlan §i 1-a inhafat iar cautind sa-1 omoare.
Pe cind se straduia ^oimul a§a cu bitlanul, v u ltu ru l
s-a intors la el, iar §oimul a luat-o la fuga ca §i rindul
t r e c u t ; cind v u ltu ru l a plecat, soim ul s-a intors iar la
b itlan si asta s-a in tim plat de vreo tre i-p a tru ori ; indata
ce pleca v ulturul, §oimul se intorcea la b itlan si de cum il
inhata, venea v u ltu ru l sa-1 omoare.
Daca a vazut §oimul ca v u ltu ru l n u-i dadea pace sa
omoare bitlanul, s-a in altat deasupra lui si s-a repezit 1

1 P ild a d e f a ta e s te i n t e r p r e ta r e a sim b o lic a a u n e i a m in tiri


d e s p re fa ta l a u to r u lu i, in f a n te le M an u el, c u n o s c u ta p ro b a b il d e a u to r
d in au zite, caci a r a m a s o r fa n la o p t an i.

148
la el lovindu-1 cu ciocul pina ce 1-a pus pe fuga. Indata
ce 1-a alungat, s-a intors la b itlan si s-a in altat cu el
foarte sus, dar iata ca s-a ivit iar v u ltu ru l ca sa-1 omoare.
Vazind §oimul ca n u era rost sa scape de el cu nici un
chip, s-a ridicat din nou deasupra v u ltu ru lu i §i s-a na-
pustit asupra lui lovindu-1 a tit de tare, incit i-a frin t o
aripa. Daca 1-a vazut ca se prabusesjte cu aripa rupta,
§oimul s-a intors la b itlan §i 1-a omorit. Si a facut astfel
p entru ca socotea ca nu trebuie sa-si lase vinatoarea, asa
ca s-a descotorosit de v u ltu ru l care i-o stinjenea.
Ia r voi, senior conte Lucanor, de vrem e ce $tid ca
vinatoarea si cinstea voastra ?i tot binele viedi trupe§ti
§i sufletesti este sa-1 slu jid pe Dum nezeu, §i §tid ca,
potrivit starii voastre, n u se afla pe lum e vreun chip
mai bun de a-1 sluji decit razboindu-va cu m aurii p en tru
a inal^a sfinta iji dreap ta credin^a catolica, va sfatuiesc
ca indata ce aveti ragaz d in alte pard, sa b a te d razboi cu
m aurii. In felul asta v ed face mai m ulte lucruri bune :
mai intii, o sa-1 slu jid pe Dum nezeu ; apoi o sa va spo-
rid faim a §i o sa tra id asa cum va cere slujba §i datoria
voastra §i n-o sa va tre c ed tim pul m incind piinea degeaba,
lucru care n u-i §ade bine nici unui senior m are. Caci voi,
stapinii, cind sta d fara treaba, nu va p re tu id oamenii a§a
cum s-ar cuveni si nici n u faced p e n tru ei tot ce s-ar
cadea sa faced, ci va apucad de altele pe care ar fi uneori
mai potrivit sa le ocolid- Si cum seniorilor le prinde bine
sa aiba o indeletnicire, nu incape indoiala ca, dintre toate,
nici una nu este m ai buna, m ai vrednica ?i m ai folosi-
toare p en tru suflet §i tru p §i m ai nepagubitoare ca raz-
boiul cu m aurii. Iar daca o sa binevoid, am in tid -v a de
pilda a treia pe care v-am spus-o in c a rtea asta, despre
saritu ra pe care a facut-o regele R ichard al Angliei, §i cit
de m are i-a fost cistigul si ginditi-va in cugetul vostru ca o
sa m urid, §i ca in viata asta i-a d adus rnulta suparare Lui
Dum nezeu, §i ca Dum nezeu este drept §i din judecata lui
n-o sa p u te d scapa fara pedeapsa p en tru ra u ta d le pe care
ie-ad savir^it. De aceea veded ca sinteti norocit sa ga-
sid o cale p rin care sa dobindid d intr-o data iertarea
p entru toate pacatele voastre. Caci daca v ed m uri in raz-
boiul cu m aurii §i cu adevarata pocain^a, atunci o sa fid

149
m artir §i preafericit, §i ch iar daca n-o sa pieriti in
lupta, faptele bune §i gindul cel bun o sa va m intuiasca.
Contele a socotit ca pilda aceasta era buna §i si-a
pus in m inte a§a sa faca, rugindu-1 pe D um nezeu sa-1
indrum eze cum §tie el ca-i este voia.
In^elegind don Johan ca pilda aceasta este foarte buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de m ai jos,
care zic a§a :
Daca fi-a dat D om nul o viafa tihnita,
Lupta-te sa ti-o faci deplin fericita.
P IL D A A T R E IZ E C I S I P A T R A 1
Despre intim plarea cu orbul
care calauzea un alt orb

Alta data contele Lucanor statea de vorba cu sfetnicul


sau Patronio, precum urm eaza :
— Patronio, u n neam ?i prieten de-al meu, in care am
m are incredere ?i ?tiu ca m a iube?te cu adevarat, ma
indeam na sa m a due in tr-u n loc de care eu m a feresc
grozav. D ar el imi spune sa nu ma tern, caci m ai degraba
?i-ar da via^a decit sa mi se intim ple mie v reu n neajuns.
Eu insa te rog sa ma sfatuie?ti ce sa fac.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, inainte de a
va spune sfatul meu, tare a? dori sa dfla^i ce a pa^it un
orb cu alt orb.
Iar contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— S enior conte, zise Patronio, era in tr-u n ora? un om
care-?i pierduse lum ina ochilor ?i ram asese orb. Si cum
traia el a§a orb §i sarac, a venit la dinsul un alt orb din
aeelasi ora§ §i 1-a indem nat sa piece am indoi in orasul
invecinat ca sa cerseasca in num ele D om nului §i sa aiba
cu ce-§i duce zilele.
D ar orbul acela i-a raspuns ca el cunoa^te drum ul
spre ora? §i ca trecea pe linga gropi adinci ?i peste ripe
?i locuri foarte prim ejdioase, a?a ca se tem ea grozav sa
pom easca intr-acolo.
Celalalt orb i-a spus insa ca n-avea de ce sa se team a,
ca doar m ergeau im preuna ?i avea sa-1 pazeasca el. Si
atita 1-a tot im barbatat, aratin d u -i cite foloase ar avea
daca s-ar duce acolo, incit orbul s-a increzut in tovara?uI
sau ?i au pom it. 1

1 S u rs a p ild e i e s te p a ra b o la d in E v a n g h elia lu i L u c a (VI, 39) a m p li-


fic a ta d e d o n J u a n M an u el. E c o u rile e i in a r t a ?i li t e r a tu r a t& rilor
c re a tin e s in t n e n u m a ra te .

151
Indata ce au ajuns la locurile grele §i prim ejdioase,
orbul care-1 calauzea pe celalalt a cazut, si la fel a cazut
si orbul care se tem use de drum .
Iar voi, senior conte, daca team a voastra este intem e-
ia ta si lucrul este cu prim ej die, nu va incum etati sa-1
faceti doar p e n tru ca ru d a §i p rietenul vostru va spune
ca m ai degraba §i-ar da via^a decit sa vi se intim ple ceva
caci nu v -ar fi de nici un folos ca el sa m oara, iar voi
sa cade^i in napasta §i sa pierifi.
Contele a socotit ca sfatul era in^elept §i asa a facut.
§i a fost spre binele lui.
In^elegind don Johan ca pilda aceasta este buna, a
scris-o in cartea de fa^a §i a facut versurile de mai jos,
care zic a$a :
Tu in prim ejd ii nicicind n u te baga,
Chiar daca p rietenu-fi spune ca te-o apara.
P IL D A A T R E IZ E C I S I C IN C E A 1
Despre pafania unui tinar
care s-a insurat cu o fem eie
foarte apriga fi indaratnica

Alta data, stind de vorba contele Lucanor cu sfetnicul


sau Patronio, i-a spus :
— Patronio, un slujitor de-al m eu m i-a dat de veste
ea i-au petit o nevasta foarte bogata §i de neam mai bun
decit el, §i ca ar fi o casatorie foarte prielnica pentru
dinsul, daca n -a r fi si un neajuns : anum e ca i s-a spus
ca fem eia aceea este grozav de apriga ?i de indaratnica.
Asadar te rog sa ma sfatuie§ti daca sa-1 indem n sa se
insoare cu ea, de vrem e ce-i §tie naravul, ori sa-1 indem n
sa n-o ia.
—- Senior conte, zise Patronio, daca o fi $i el cum era
feciorul unui gospodar m aur, atunci sfatuifi-1 sa se in­
soare cu ea, dar daca n-o fi a§a, atunci sa-i da^i alta
povata.
Iar contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea.
P atronio i-a istorisit ca tra ia in tr-u n ora§ un gospo­
dar care avea u n fecior tare destoinic, dar nu era indea-
juns de in starit ca sa poata savir^i toate faptele m ari
§i frum oase la care ii dadea ghes inim a. De aceea era
foarte am arit, caei avea dorin^a, dar nu §i putinfa.
In ora§ul acela traia un om de neam mai m are §i mai
bogat decit tata l lui, care avea doar o fata cu to tul opusa
ia fire decit flacaul acela, eaci pe cit erau purtarile lui
de frum oase, pe atita erau de u rite §i nabadaioase ale 1

1 T em a im b lin z irii fe m e ii in d a r a tn ic e s-a b u c u r a t d e o la r g a c irc u ­


l a t e e u ro p e a n a , c e a m ai iz b u tita v e r s iu n e fiin d d e s ig u r a lu i S h a k e s­
p e a re , c a r e fo rm e a z a e p iso d u l c e n tr a l d in co m ed ia I m b lin z ir e a sc o rp iei
(T h e T a m in g o f th e S h re w , 1594). S e m e n tio n e a z a d e a s e m e n i ex iste n ^a
u n e i co m ed ii s im ila re in v e c h e a l i t e r a tu r a fra n c e z a . L a d o n J u a n M an u el
a m in u n te le n a r a tiu n ii c o re sp u n d o b ic e iu rilo r ep o cii, p r i n tr e c a r e tr e b u ie
r e m a rc a t a c e la d e a fin e in casa §i calu l, d a to r a t p a r e - s e n u n u m a i
i m p o r t a n t p e c a re o p re z e n ta a c e s ta p e a tu n c i, ci §i p e n tr u a-1 av e a
la -n d e m in S in n u m e ro a se le c a z u ri de a la rm a .

153
fetei, asa ca nim eni nu voia sa se insoare cu asem enea
diavolita.
Flacaul cel cum inte s-a dus intr-o zi la tata l lui §i i-a
spus ca §tie prea bine ca nu erau destul de in stariti incit
sa-i poata da atita cit ii trebuie ca sa traiasca in mod
cuviincios si ca, decit sa duca o viata de lipsuri si am ara-
ciuni, ori sa-si ia lum ea in cap, socotea ca, daca §i el ar
gasi.cu cale, ar fi mai cum inte sa-si caute o nevasta care
sa-i aduca oarecare zestre. T atal i-a raspuns ca m ult s-ar
bucura sa-i gaseasca o m ireasa potrivita.
A tunci baiatul i-a spus ca, daca el s-ar invoi, ar putea
sa se inteleaga cu gospodarul care o avea pe fata aceea,
sa i-o dea de nevasta. Cind a auzit tata l una ca asta s-a
m irat grozav si 1-a in tre b at cum de-i venise asem enea
gind, cind nu era barbat care, cunoscind-o, sa vrea s-o
ia de nevasta, oricit ar fi fost de sarac. D ar feciorul i-a
raspuns ca il ruga sa-i faca binele s-o peteasca pentru
el. Si a sta ru it atita, incit tatal, oricit ii parea lucrul de
nastru§nic, s-a invoit in cele din urm a.
S-a dus a§adar la gospodarul acela cu care era bun
prieten si i-a spus ce i se nazarise feciorului sau, rugindu-1
sa-i dea fata, de vrem e ce baiatul se incum eta sa se in ­
soare cu ea. Cind a auzit gospodarul ce-i spunea prietenul
lui, i-a raspuns :
— Dum nezeu sa ma ierte, prietene, dar daca a§ face
eu una ca asta, s-ar chema ca-^i sint prieten fatarnic,
caci tu ai un fecior tare de treaba si a? socoti m are pacat
din parte a m ea sa-i doresc raul ori m oartea : caci nu ma
indoiesc ca, daca s-ar insura cu fata mea, ori s-ar prapadi,
ori i-ar parea m ai dulce m oartea decit viata. Si sa nu
crezi ca-ti spun asta ca sa n u -ti im plinesc dorinta, caci
eu i-a§ da bucuros fata ?i lui §i oricui m -ar scapa de ea.
A tunci p rietenul lui i-a spus ca-i m ultum ea din inim a
p en tru vorbele astea, insa ca, de vrem e ce feciorul lui
i§i dorea asem enea nevasta, il ruga sa se invoiasca.
S-a facut a^adar n u n ta §i au adus m ireasa la casa
barbatului ei. La m auri este obiceiul sa se pregateasca
cina m irilor, lasindu-i singuri cu masa intinsa in casa
lor pina a doua zi. A§a au facut si atunci, dar parintii
§i rudele m irelui ?i m iresei erau plini de ingrijorare, te-

154
m indu-se ca a doua zi il vor gasi pe flacau m ort ori
scarm anat zdravan.
Dupa ce au ram as m irii singuri in casa, s-au a?ezat
la masa, §i pina sa apuce ea sa zica vreo vorba, m irele
s-a u ita t in ju ru l mesei si a vazut un ciine. A tunci s-a
rastit la el :
— Ciine, toarna-ne apa sa ne spalam !
Ciinele nici gind s-o faca. A tunci el a inceput sa se
infurie §i s-a rastit §i m ai aspru la el sa le toarne de
spalat. D ar ciinele nici gind. Daca a vazut ginerele ca
nu-1 asculta, s-a ridicat furios de la masa, a pus m ina
pe sabie §i s-a repezit la el. Vazindu-1 ca vine asu pra lui,
ciinele a luat-o la fuga §i flacaul dupa el, sarind am indoi
peste lucruri, peste m asa §i peste foe, §i 1-a fugarit pina
ce 1-a ajuns §i i-a taiat capul si picioarele ?i 1-a ciopir^it,
m injind de singe toata casa §i m asa §i lucrurile.
In cru n tat §i min jit de singe cum era, s-a a^ezat din
nou la m asa §i s-a u ita t in ju ru l lui. A tunci a zarit un
m otan §i i-a spus sa-i toarne de spalat ; vazind ca nu face
ce-i poruncise, i-a spus :
— Cum, jupine fatarnic, n-ai vazut ce i-am facut cii-
nelui fiindca n -a v ru t sa-m i asculte porunca ? Sa §tii ca
daca te m ai code§ti cit de cit, ai s-o pa1;e§ti §i tu.
M otanul nu 1-a ascultat, caci nici el, nici ciinele nu
sint invatati sa toarne de spalat. Daca a vazut a§a, m irele
s-a ridicat, 1-a in h atat de picioare §i 1-a izbit de perete
de 1-a facut farim e, aratindu-se §i m ai m inios decit im -
potriva ciinelui.
U rsuz §i incruntat, tunind §i fulgerind, s-a intors la
masa §i a privit in toate partile. Nevasta, vazindu-1 ce
face, a socotit ca este nebun ori ca $i-a ie§it din min^i,
a?a ca tacea chitic.
Dupa ce s-a uitat p rin toate col^urile, a dat cu ochii
de singurul cal pe care-1 avea si s-a ra stit cu m are asprim e
la el sa le toarne apa de spalat, dar calul nu s-a clintit ;
vazind ca nu-1 asculta, i-a strigat :
-— Ce, jupine, crezi oare ca daca nu m ai am alt cal
afara de tine, am sa ingadui sa nu faei ce-fi poruncesc ?
Ia seama, caci daca te bate gindul sa nu te supui, ma ju r
c-o sa te ucid la fel de naprasnic ca §i pe ceilal^i ; §i nu

155
e fap tu ra pe lum e care, daca nu face ce-i poruncese, sa nu
pateasca la fel !
Calul insa nu s-a clintit. Vazind ca nu-i impline$te
pcrunca, s-a repezit la el si i-a taia t capul cu m are minie,
casapindu-1.
Cind a vazut nevasta ca-§: omora calul de§i altul nu
mai avea, §i 1-a auzit spunind ca asa o sa faca oricui nu
i-o asculta porunca, a inteles ca nu era §aga si a cuprins-o
o frica de era mai m ult m oarta decit vie.
Incruntat, minios §i plin de singe cum era, m irele s-a
intors la masa, jurindu-se ca daca ar fi in casa lui o mie
de cai §i de barbati $i de fem ei §i i-a r ie§i d in porunca,
pe to^i i-ar omori. S-a asezat deci §i a inceput sa se uite
in toate parole, tinindu-si sabia insingerata pe genunchi ;
dupa ce s-a u itat peste tot si n-a mai gasit nici o vietate,
si-a intors oehii spre nevasta-sa si, privind-o crunt, s-a
rastit cu m are asprim e la ea, cu sabia in m ina :
— Scoala §i toarna-m i sa m a spal !
Nevasta, care a^tepta ain tr-o clipa in tr-a lta s-o sfir-
tece, s-a ridicat in graba si i-a tu m a t apa pe m iini. Atunci
el i-a spus :

— Oh, m ulpjm esc lui Durnnezeu ca ai facut ce ti-am
poruncit, caci altfel, oricit de rau m i-a p a ru t de sminti^ii
a§tia, la fel a§ fi facut §i cu tine.
Apoi i-a poruncit sa-i puna de m incare, iar ea s-a supus.
Si orice ii spunea, avea un glas ati-t de am enin^ator §i o
cautatura a tit de crunta, incit ea i§i si vedea capul stind
unde ii stateau picioarele.
A^a au petrecut ei seara aceea, de nici n-a cricnit
ferneia §i a facut tot ce-i poruncea el. Pe urm a s-au dus
la culcare ; §i dupa ce au dorm it citva, el i-a spus :
-— Din pricina supararii pe care am avut-o aseara, nici
n-am p u tu t sa dorm ca lumea. Cata sa n u m a trezeasca
nimeni de dim ineata §i pregat?§te-m i bucate gustoase.
Dupa ce s-a lum inat bine de ziua, au venit la usa lor
parintii §i rudele si, neauzind zgomot de glasuri, au socotit
ca m irele era m ort sau betegit. Cind au zarit p rin crapa-
tu ra u§ii doar pe m ireasa iar pe m ire nu, s-au speriat §i
mai tare.
V azindu-i in prag, ea a v en it in graba si a inceput sa
le spuna infrico^ata :

156
— S m intitilor si nem ernicilor, ce face^i ? Cum de in-
araznifi sa va apropiati de u§a §i sa vorbiti ? Taca-va
gura, ca de unde nu, s-a sfir§it §i cu voi §i cu m ine !
A uzindu-i vorbele, s-au m inunat foarte, insa cind au
aflat cum se petrecusera lucrurile, 1-au pre^uit si mai m ult
pe flacau ca se pricepuse sa faca ce trebuia, punind buna
rinduiala in casa lui. Ia r din ziua aceea, nevasta i-a fost
supusa in toate §i au tra it im preuna foarte bine.
D upa vreo citeva zile, socrul a v ru t sa faca la fel cum
facuse ginerele lui, si a om orit in acela§i chip un cocos ;
dar nevasta i-a spus :
— Ehei, jupine, prea tirziu te-ai trezit, caci acum
la nim ic n -a r mai folosi, chiar daca ai om ori o suta de cai ;
ar fi tre b u it s-o iei a$a de la inceput, ca acum ne cunoa?-
tem prea bine.
Iar voi, senior conte, daca slujitorul vostru dore§te
sa-si ia asem enea nevasta, sfatuiti-1 s-o ia lini§tit, daca o
fi barbat ca flacaul acela, caci o sa §tie cum sa se poarte
in casa lui ; dar daca nu s-ar pricepe ce sa faca §i cum s-o
potriveasca, atunci lasafi-l sa-si caute singur norocul.
Si va m ai sfatuiesc ca, ori cu cine ati avea de a face,
sa-i dafi a infelege in ce fel are a se p u rta cu voi.
Iar contele a socotit ca povata era inteleapta si a§a a
facut §i a fost spre binele lui.
Don Johan a gasit ca pilda era buna, a$a ca a scris-o
in cartea de fata si a facut versurile de m ai jos, care zic
a§a :
Cind dintru-nceput nu arafi cine e?ti,
M ai tirziu n-ai sa pofi, chiar de-ai sd voie?ti.
P IL D A A T R E IZ E C I S I S A S E A
Despre intim plarea un u i negufator
care ?i-a gasit nevasta
?i feciorul dorm ind laolalta

Intr-o zi, contele Lucanor statea de vorba cu Patronio,


sfetnicul sau, fiind foarte suparat de un lucru pe care-1
aflase §i pe care il soootea o m are necinste p e n tru el, ?i-i
spunea ca avea de gind sa faca a tita zarva §i taraboi incit
sa ram ina de pomina.
Cind 1-a vazut P atronio atit de pornit si de infuriat,
i-a spus :
— Senior conte, m ult as dori sa aflati ce i s-a intim -
plat unui negustor care s-a dus intr-o zi sa cum pere sfaturi.
A tunci contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, tra ia in tr-u n ora? un
mejyter mare, care avea drept m eserie ?i indeletnicire sa
vinda sfaturi. Auzind asta, negutatorul de care v-am
pomen.it s-a dus intr-o zi la m esterul care vindea sfaturi
si i-a spus sa-i vinda si lui. A tunci m e?terul 1-a intrebat
de cRi bani sa-i dea, caci dupa cum era sfatul pe care il
poftea, tot asa era ?i pre^ul. N egutatorul i-a spus ca vrea
sfat de un m aravedi. M e?terul a lu at banul si i-a spus :
— Prietene, cind te-o pofti cineva la masa, daca nu
?tii ce bucate o sa ti se dea, cata de te satura din prim ul
fel pe care ^i l-o aduce.
N egufatorul i-a spus ca nu-1 invatase cine stie ce lucru
mintos, insa m e?terul i-a raspuns ca nu-i platise pret
pentru mai m ulta m inte. A tunci negutatorul i-a cerut sa-i
dea sfat de un dublon ?i dupa ce i 1-a dat, m e?terul i-a
spus a?a : cind o fi foarte m inios si o voi sa faca vreun
lucru naprasnic, sa nu strige ?i sa nu se repeada pina ce
n-o afla adevarul intreg.
N egutatorul ?i-a zis ca-?i irosea degeaba dublonii din
punga pe asem enea fleacuri, a?a ca n-a v ru t sa mai cum ­
pere ?i alte sfaturi, dar pe acesta 1-a bagat la cap.
Si iata s-a intim plat ca negutatorul a tre b u it sa piece
pe m are catre o tara indepartata, iar la plecare ?i-a lasat
nevasta grea. U m blind dupa negotul lui, om ul a zabovit

158
atita incit feciorul care i s-a nascut atunci cind i§i lasase
nevasta ingreunata, trecuse de douazeci de ani. Maica-sa,
neavind a lt copil §i socotind ca barbatu-sau m urise, se
raingiia cu feciorul acela §i, din dragoste p e n tru fatal lui,
ii zicea „barbate“. Iar el m inca ?i dorrnea intotdeauna cu
dinsa, ca pe vrem ea cind avea un an sau doi, §i ea-§i
pestrecea astfel via^a ca o femeie cinstita si cu m are
m ihnire p en tru ca n-avea ve§ti de la so^ul ei.
lata insa ca negu^atorul §i-a m intuit toata negu^atoria
$i s-a intors bine sanatos. Cind a ajuns la ^armul ora§ului
sau de ba§tina, n -a spus nim anui nim ic si s-a dus ne^tiut
de nim eni la casa lui, ascunzindu-se in tr-u n loc ferit ca sa
vada ce se petrecea pe acolo.
D upa am iaza a sosit si feciorul fem eii celei cinstite,
iar m aica-sa 1-a in treb at :
— Ia spune, barbate, de unde vii ?
Cind a auzit negu^atorul pe nevasta-sa ca-i zice tina-
rului acela „barbate“, s-a intunecat dintr-o data, caci a
socotit ca acela era ibovnicul ei, sau era poate chiar m ari-
tata cu el, cu toate ca era mai firesc sa-i fie ibovnic decit
barbat, caci prea era tinar. A v ru t deci sa-i om oare pe loc
dar, am intindu-§i de sfatul care-1 costase un dublon, §i-a
stapinit pom irea.
Cind s-a inserat, cei doi s-au a§ezat la masa. Vazindu-i,
negutatorul s-a sim tit §i mai indem nat sa-i omoare, dar
din pricina sfatului cum parat, s-a stapinit.
Cind s-a lasat insa noaptea §i i-a vazut ca se urea in
pat, n-a m ai p u tu t sa rabde si a pornit-o spre ei ca sa-i
rapuna. Dar pornind el a§a minios, §i-a am intit iar de
sfatul cum parat §i a stat locului.
Inainte de a stinge lum inarea, m am a a g rait catre fiul
ei, plingind am arnic :
— O, sotul §i fiul m eu ! Doam ne ! Am aflat ca adineauri
a sosit o corabie in port, care cica vine din ^ara unde pie-
case tatal tau. Rogu-te a?adar sa te duci m iine de cum
s-o face ziua §i poate o da D um nezeu sa afli vreo veste
despre el.
Auzind cuvintele ei, negutatorul §i-a am intit ca-§i la­
sase la plecare nevasta grea §i a in^eles ca acela era fiul
lui. Si sa nu va m irati daca m are i-a fost bucuria. Atunci
i-a adus m ultum iri lui Dum nezeu ca 1-a ferit sa-i rapuna,

1 59
asa cum era gata s-o faca, fiindca a r fi in tra t la m are
nenorocire. Si s-a gindit ca-§i cheltuise cu folos dublonul
pe sfatul acela, de vrem e ce s-a p u tu t stapini $i nu s-a
lasat dus de furie.
Iar voi, senior conte, deoarece socoti^i ca va este greu
sa rabdafi lucrul de care mi-a^i vorbit, poate ca ave^i
dreptate daca este cu adevarat a$a ; dar pina nu se inve-
dereaza aceasta, va sfatuiesc sa nu va pripiti a face ceva
r.ici din m inie, nici din graba, caci acesta nu este un lucru
care sa se piarda cu trecerea tim pului, cit ve^i rabda pina
ce afla^i adevarul intreg, a?a ca n-aveii nim ic de p ie r d u t;
daca va pripiti insa, s-ar putea ca foarte curind sa
va caiti.
Contele a socotit ca sfatul era m^elept, si a§a a facut
si a fost spre binele lui.
Socotind don Johan ca pilda era buna, a scris-o in
eartea de fata si a facut versurile de mai jos, care zic
a?a :
I?i lucruri de seama cind te pripe$ti
Pe buna dreptate apoi te caie$ti.
P IL D A A T R E IZ E C I S I S A P T E A 1
Despre raspunsul pe care l-a dal
contele Ferrant Gonsales vasalilor sai,
dupa ce a ciftigat batalia de la Facinas

O data s-a intors contele de la oaste foarte obosit, aba-


tu t ft vlaguit, dar nici n -a apucat sa rasufle ft sa se
odihneasca ft iata ca i-a sosit grabnica veste ca se pornea
alt razboi ; mai toft oam enii lui 1-au sfatuit sa se odih­
neasca o vrem e, iar apoi sa faca ce-o chibzui el ca se
cuvine. Contele l-a in tre b a t pe Patronio ce-ar fi de facut
in im prejurarea aceea, si P atronio i-a spus :
— Senior, ca sa alegeft calea cea mai buna, m ult as
dori sa aflaft raspunsul pe care l-a dat odata contele F e r­
rant Gonsales vasalilor sai.
Iar contele l-a poftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte,. zise Patronio, cind l-a in frin t contele
F errant Gonsales pe regele Alm anzor la Facinas, au pierit
m ulti oam eni de-ai lui ; iar el ft m ai toft cei ram asi in
viaft erau plini de rani. D ar pina sa apuce a se lecui, a
aflat ca regele N avarrei intrase pe pam inturile lui asa ca
a poruncit oam enilor sai sa m earga sa se bata cu navarezii.
A tunci toft ai lui i-au spus ca le erau tru p u rile istovite
ft caii aftjderea, iar daca p e n tru a tit nu voia sa se lase,
treb u ia sa se lase p e n tru ca si el ft ai lui erau plini de
rani, a§a ca sa astepte pina ce or fi vindecaft.
Cind a vazut contele ca toft voiau sa dea bir cu fugifti,
pasindu-i mai m ult de cinste decit de trup, le-a spus :
— Ba sa nu ne lasam, prieteni, din pricina ranilor, caci
cele noi pe care o sa le prim im o sa ne faca a le uita pe
cele prim ite in batalia cealalta.
Daca au vazut oam enii lui ca n u-i pasa de tru p u l sau
cind era vorba sa-ft apere m ofta ft cinstea, au m ers cu el.
Si a cistigat contele batalia, §i a fost foarte m ulftimit. 1

1 E p iso d u l d e fa(a, a p ro a p e id e n tic cu c el r e l a t a t in p ild a a lS-a,


este is to r is it p e la rg in C ro nica d e l n o b le C aballero el co n d e F e r n in
G o n za lez (Cap. V II).

161
Iar voi, senior conte Lueanor, daca vre^i sa face^i
ceea ce se cuvine atunci cind vede^i ca se cere a va apara
cinstea si mo§ia voastra §i alor vo§tri, sa nu va opreasca
nici neajunsurile, nici truda, nici prim ejdia, ci sa cata^i
ca noile prim ejdii si n eajunsuri sa va faca a le u ita pe
cele vechi.
Contele a socotit ca sfatul era bun §i a?a a facut ?i a
fost spre binele lui.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata si a facut versurile de mai jos
care zic a.?a :
Incredinfat sa fii ca-i adevar c u r a t:
H uzurul ji cinstea sint greu de-m pacat.
P IL D A A T R E IZ E C I S I O P T A
D espre pafania u n u i om
care s-a inecat in riu
ducind u n sac cu nestem ate

ln tr-o zi contele i-a spus lui Patronio ca avea m are


pofta sa se duca in tr-u n loc de unde avea sa ia ni§te bani,
§i socotea ca s-ar alege de acolo §i cu alte foloase, dar ii
era grozav de team a, caci daca ar fi zabovit pe acolo i§i
putea prim ejdui viata §i I-a ru g at sa-1 sfatuiasca ce
sa faca.
— Senior conte, zise Patronio, ca sa face# ce soootesc
eu ca ar fi m ai cum inte, bine ar fi sa aflati patania unuia
care trecea p rin tr-o apa ducind in circa o povara de pret-
Ia r contele 1-a p o ftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, u n om ducea in spinare
o desaga cu nestem ate §i erau a tit de m ulte, incit cu greu
putea sa le care. lata insa ca a tre b u it sa treaca p rin tr-u n
riu m are ; §i cum era el incarcat cu acea greutate, se
afunda m ai m ult decit daca n -a r fi avut-o. Cind a ajuns
unde era riu l mai adinc, a prins sa se afunde tot
mai tare.
U n om care statea pe m ai a inceput sa strige la el ca
daca nu-§i leapada povara o sa se inece. D ar sm intitul
cel h rap a re t n -a priceput ca, daca se ineca, i§i pierdea
si viata ?i povara, iar daca o lepada, ar fi pierdut-o doar
pe aceea, nu si viata. Si din lacomie p e n tru bogatia nes-
tem atelor, n -a v ru t sa le arunce §i a m u rit inecat, pierzin-
du-§i §i viata si povara pe care o ducea.
Ia r voi, senior conte Lucanor, chiar daca a r fi bine sa
va duceti p e n tru bani §i p e n tru alte foloase, va sfatuiesc
ca, daca veti vedea ca intirziind pe acolo va prim ejduiti
viafa, sa n u zaboviti nici din lacomie de bani, nici p en tru
altele asem enea. Si va m ai sfatuiesc sa nu va puneti
niciodata viata in joc decit atunci cind e vorba de faim a
voastra sau de vreun lucru care v -ar aduce rapine daca
nu 1-ati face ; caci cel care p u tin se prefuie^te pe sine §i-§i

1 63
prim ejduie^te viata din lacomie sau ingim fare, sa ?ti^i ca
n-are destula m inte ca sa faca ceva mai de isprava cu
viata lui ; fiindca acela care-?i pretuie§te cu adevarat
viata, trebuie sa faca in a$a fel incit sa fie p retu it de oa-
m eni ; insa om ul n u este p retu it p e n tru ca se pretuieste
el m ult, ci este p retu it cu adevarat p en tru ca faptele lui ii
aduc pretu irea celorlalti. Iar daca este a§a, sa fiti incre-
d intat ca o sa-§i tina viata la p re t si n-o sa §i-o prim ej-
duiasca din lacomie sau p e n tru lucruri care n-aduc m are
faim a ; dar atunci cind se cuvine s-o faca, sa credeti ca
nim eni nu va fi gata m ai grabnic §i mai cu rivna sa-§i
puna viata in prim ejdie, decit om ul care e vrednic §i se
pretuieste pe sine.
Contelui i-a placut pilda si a§a a facut si a fost spre
binele lui.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in car-tea de fata, ?i a facut versurile de mai
jos, care zic a§a :
Daca din lacomie via fa -fi prim ejduie$ti,
N u-i de m irare cind rau o sfir?e$ti.
P IL D A A T R E IZ E C I S I N O U A 1
Despre intim plarea cu u n om,
o vrabie o rindunica

A lta data, contele Lucanor a g rait catre sfetnicul sau


Patronio precum urm eaza :
— Patronio, nu pot cu nici un chip sa m a feresc de a
avea o rafuiala cu u nul din cei doi megie^i ai mei, si se
intim pla ca acela cu care m a aflu in vecinatate m ai strinsa
nu este a tit de prim ejdios, iar cel care e m ai puternic nu
este a tit de aproape de mine. Te rog asadar sa ma sfatu-
iesti ce sa fac in p rivinta asta.
-— Senior conte, zise Patronio, ca sa in^elege^i cum
s-a r cuveni sa face^i, bine ar fi sa aflafi ce i s-a intim -
plat unui om cu o vrabie §i cu o rindunica.
Iar contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, era odata un om firav
$i avea m are suparare din pricina galagiei pe care o faceau
pasarile, asa ca 1-a rugat pe un prieten al lui sa-i dea
vreo povata, caci nu putea sa doarm a de zarva pe care o
faceau vrabiile si rindunicile.
Ia r prieten u l i-a spus ca nu putea sa-1 scape cu to tul
de pacoste, d ar ca §tia un descintec cu care sa -1 scape de
una din doua ; ori de vrabie, ori de rindunica.
A tunci om ul cel plapind i-a raspuns ca, defi rindunica
face m ai m ulta galagie, ea tot vine §i pleaca, pe cind vra-
bia sta m ereu la cuib, a§a ca mai degraba voia sa ram ina
cu galagia mai m are a rindunicii, fiindca m ai pleaca in ­
coace si incolo, decit cu a vrabiei care sta m ereu
la cuib.1

1 I n c u p r in s u l p ild e i d e f a ta e x is ts o n e c o n c o rd a n ta , d a to ra tS p o a te
-unei g re$ eli d e tr a n s c r ie r e , p e c a r e n -a m re u $ it s-o i n l a t u r c u to tu l.
I n te x t se sp u n e cS o m u l p r e f e r a sS ra m in S c u g S lag ia m ai m a re a
r in d u n ic ii, c a r e s ta in g e n e ra l d e p a r te d e casa, d e c it c u a v ra b ie i
care-1 su p S rS In p e r m a n e n ta cu v e c in S ta te a ei. I n con secin tS , s fa tu l lu i
P a tr o n io e s te ,,sS se ra fu ia sc S m a i d eg rab S c u c el c a re e m a i a p ro a p e ,
c h i a r d a c a n u e a§a d e p u te rn ic " . In s a m o ra la f in a ls s p u n e e x a c t in v e rs.
A m fS c u t d e c i u n e le m o d ificS ri d e a m a n u n t p e n tr u a le p u n e d e aco rd .

16 5
Iar voi, senior conte, cu toate ca cel care se afla mai
departe este mai prim ejdios, va sfatuiesc m ai degraba
sa va rafu iti cu cel care e mai aproape de voi, chiar daca
nu e asa de puternic.
Iar contele a socotit ca sfatul era bun §i a§a a facut
§i a fost spre binele lui.
— Si p e n tru ca i-a placut lui don Johan pilda aceasta,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de m ai jos,
care zic a?a :
Daca nu -i rost sa scapi de-o rafuiala m are,
S-o ai cu cel din preajm a, chiar daca nu-i prea tare.
P IL D A A P A T R U Z E C E A 1
Despre pricinile pen tru care
su fletu l sene^alului de Carcasona
a ajuns in iad

A lta data, contele Lucanor statea de vorba cu sfetnicul


sau Patronio, spunindu-i :
— Patronio, §tiind eu bine ca de m oarte nu putem
scapa, a§ dori sa fac in asa fel incit sa las dupa m oarte
v reu n lucru de seama, care sa fie de sufletul m eu §i sa
ram ina in veci, p en tru ca toata lum ea sa §tie ca eu am
facut lucrul acela. Te rog a§adar sa m a povaiuiesti cum ar
fi mai bine sa fac.
— Senior conte, zise Patronio, facerea de bine este
intotdeauna §i in orice privin^a un lucru bun ; dar ca sa
§titi cum trebuie im plinit si cu ce gind ceea ce face om ul
p e n tru m in tuirea sufletului, m ult as dori sa afla^i pa^ania
unui senesal din Carcasona.
la r contele 1-a poftit sa spuria intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, odata un Senegal din
Carcasona s-a im bolnavit. Sim^ind ca n-avea sa mai scape,
a trim is dupa stare^ul calugarilor m inoriti, §i a rin d u it
cu el cele de cuviinta p en tru sufletul lui, hotarind ca indata
ce va m uri sa fie im plinite toate precum le'rinduise.
Si a§a s-a facut. Iar el lasase m ulte danii de sufletul
lui. Si p e n tru ca au fost im plinite toate a tit de bine §i de-
graba, calugarii erau foarte m ul^um iti si cu inim a im pa-
cata, avind m are nadejde in tru m intuirea lui. 1

1 P ild a d e f a ta este in s p lr a ta d e o b ic e iu l f o a rte rS s p in d it ca, d u p a


o v ia ta d e h u z u r ?i p a c a te , sa se la s e p r in te s ta m e n t d a n ii c a re sa le
ra s c u m p e re , i n t r - u n m o m e n t in c a re a v u tia n u - i m a i e s te de fo lo s de-
f u n c tu lu i. M e rita r e m a rc a te d o u a lu c r u r i : c o n tr a d ic tia v ad itS d in tre
m o ra la p ild e i, c a r e d o v e d e ? te cS b in e fa c e rile s in t in u tile c in d n u r e s p e c ta
a n u m ite co n d itii, ?i co n c lu z ia f i n a l s a lu i P a tr o n io ca „ in o ric e c h ip a i
fa c e b in e le , to t b in e e“. In al d o ile a r in d , p a c a te le p e c a r e i le re p ro ? e a z a
a c e s ta c o n te lu i L u c a n o r il a p a s a u p ro b a b il p e d o n J u a n M an u el, c a re
d o re$ te in s a n u n u m a i m in tu ir e a s u fle tu lu i p r in v re o f a p ta b u n a , c i §i
ca „ to a tS lu m e a sa ?tie cS e u a m f a c u t lu c r u l acela".

167
La putine zile dupa aceea s-a intim plat ca in tr-o fem eie
din ora§ a in tra t diavolul, a§a ca spunea to t felul de naz-
dravanii, caci diavolul care graia p rin gura ei stia toate
cele facute, ba chiar si cele vorbite.
Cind au aflat calugarii carora le incredin^ase senesalul
grija sufletului sau ce fel de lucruri spunea fem eia aceea,
au socotit ca era bine sa se duca la ea ca s-o intrebe daca
stia ceva despre sufletul sene$alului.
Si asa au facut. Indata ce au in tra t in casa fem eii sta-
pinite de diavol, pina s-o in treb e ei ceva, le-a si spus ca
f?tia prea bine de ce venisera, a$a ca sa afle ca sufletul
Oe care voiau sa intrebe plecase de curind de acolo §i se
dusese in lad.
Cind au auzit calugarii una ca asta, i-au spus ca
m inte, caci §tiau ei bine ca se spovedise §i prim ise sfinta
im parta§anie, §i cum credinta cre^tineasca era cea adeva-
rata, nu putea sa fie a§a cum zicea ea.
A tunci fem eia le-a raspuns ca, fara-ndoiala, legea
cre$tineasca era in tru totul adevarata §i ca daca el, m u-
rind, ar fi facut ceea ce se cuvine unui cre§tin adevarat,
sufletul lui ar fi fost m in tu it; dar el nu s-a p u rta t ca un
bun §i adevarat cre§tin, caci, de§i facuse m ulte danii p entru
sufletul lui, n-o facuse-cum se cuvine §i nici cu cuget sme-
rit, caci a rin d u it ca acestea sa se im plineasca dupa m oar-
tea lui, cu gindul ca, daca o m uri, sa fie facute, insa daca
o trai, sa n u se faca nim ic din toate acelea ; a§a ca a po-
runcit sa fie im plinite dupa m oartea lui, cind n u-i mai
trebuiau avutiile ?i nici nu le p u tea lu a cu el ; afara de
asta, le lasase p e n tru a ram ine in veci faim a celor facute,
ca sa-si cistige faim a lumeasca. De aceea, cu toate ca
fapta-i fusese buna, nu fusese bine facuta, caci Dum nezeu
nu rasplateste doar facerile de bine, ci acelea care sint
bine facute. Si ca sint bine facute se cunoa^te dupa gind,
iar cum gindul sene§alului n u fusese sm erit, caci nu-i
venise cind se cuvenea s-o faca, n -a p rim it o rasplata
buna p e n tru el.
Ia r voi, senior conte, de vrem e ce-mi cerefi sfatul,
va spun ca, dupa socotinta mea, binele pe care voiti a -1
face, sa -1 facefi cit t r a i t i ; si ca sa prim ifi de pe urm a lui
o rasplata buna, se cuvine mai in tii sa indreptafi strim -
batafile pe care le-afi facut, caci prea pufin ar folosi sa

16S
fu ri m ielul, iar apoi sa-i daruie§ti picioarele de m ila Dom-
nului. A§a ca prea p utin v -a r folosi sa pastrami tot ce e fu rat
§i lu a t cu japca ?i sa face^i pom ana din lucru strain. Mai
m ult decit atit, p en tru ca pom ana sa fie bine facuta, se
cuvine sa im plineasca cinci lucruri : intii, sa se faca din
Lucruri dobindite cu dreptate ; apoi sa fie facuta cu poca-
inta adevarata ; apoi sa fie a tit de m are incit sa simfi
lipsa celor daruite §i sa fie lucru ri de care sa-^i para rau ;
apoi sa fie facuta in tim pul vie^ii §i, in sfir§it, sa fie
facuta doar de dragul lui Dum nezeu, iar nu din de§erta-
ciune sau ingim fare lumeasca. A§adar, stapine, im plinind
aceste cinci lucruri, toate facerile de bine §i toate pom e-
nile vor fi bine facute, §i p e n tru toate se va bucura omul
de m are rasplata ; iar daca voi, sau oricare altul nu le-a^i
putea im plini atit de desavir§it, nu trebuie p e n tru asta sa
va lasa^i de facerile de bine, socotind ca, de vrem e ce nu
le savir^il^i in oele cinci chipuri am intite, nu mai are rost
sa le face^i, p en tru ca ar fi o judecata strim ba ca §i dezna-
dejdea ; caci fapt este ca in orice chip ai face binele, tot
bine e, p e n tru ca faptele bune il a ju ta pe om sa se lepede
de pacate §i sa ajunga la pocainta si la m intuirea tru p u -
lui, la bogafie §i cinste §i la faim a buna p rin tre oam eni ?i
la to ate bucuriile lum esti. Asadar, orice facere de bine,
cu orice gind ar fi im plim ta, este intotdeauna buna, dar
ar fi m ult m ai bine p e n tru m intuirea §i im pacarea sufle-
tu lui daca s-ar pazi cele cinci lucruri pe care le-am aratat.
Contele a socotit ca adevarat graia Patronio, punin-
du-§i in gind sa faca asa si s-a rugat Dom nului sa-i ajute
sa im plineasca toate in chipul in care-i spusese Patronio.
Infelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai jos,
care zic asa :
Fa binele in viafa cu gind sm erit,
De vrei sa fii de-a pururi fericit.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I U N A 1
Despre intim plarea unui
rege din Cordova
pe num e A lhaquen

Intr-o zi, contele Lucanor i-a spus lui Patronio, sfetni-


cul sau, a§a :
— Patronio, stii ca sint m are vinator §i am vinat asa
cum n-a m ai v in at nim eni pina acum. Ba am nascocit
pentru la^uri $i plase me§te§uguri foarte folositoare care
n-au m ai fost facute niciodata. Acum, cei care vor sa ma
ponegreasca, vorbesc in bataie de joc, §i cind il slavesc
pe Cidul Roy Diaz sau pe contele F e rra n t Gonzales pentru
luptele in care au biruit, sau pe sfintul si preafericitul
rege don F ernando pentru m ultele lui izbinzi frum oase,
pe m ine ma lauda zicind ca am facut m are isprava nasco-
cind acele me§te§uguri la plase §i laturi. In 1;elegind eu ca
asemenea lauda seam ana mai m ult a ocara, rogu-te sa ma
inve 1;i ce sa fac ca sa nu m ai fiu batjocorit pentru lucrul
bun pe care 1-am facut.
— Senior eonte Lucanor, zise Patronio, a fost cindva
in Cordova un rege pe num e A lhaquen. El i§i cirm uia bine
regatul, dar nu se straduia sa faca vreo fapta insem nata
de care sa se duca vestea, asa cum fac indeobste §i trebuie

1 A n e c d o ta a r a b a o ra la , a tr ib u ita d u p a p a r e r e a lu i V a lb u e n a P r a t
(op. cit.) d e c S tre d o n J u a n M a n u el iS ra u n te ra e i r e a l lu i a l-H a k a m
al II-le a , c a lifu l C o rd o b ei in t r e 961—976. I u b ito r de a r t a ?i cu ltu rS , ac e sta
a a d u s m e $ te ri d in o r ie n t c a re sa a u re a s e a ?i sa p ic te z e c u p o la c e le b re i
m osch ei, a d S u g in d u -i in c a u n sp re z e c e n a v e . I n c e p u ta in a n u l 786, cons-
tr u c tia a to s t t e r m in a te in tim p u l lu i a l-H a k a m , a ju n g in d la o su p ra fa tS
im p re s io n a n ta $i n u m a r in d p e s te 1400 de co lo an e. C a lifu l s-a b u c u r a t de o
fru m o a s a r e p u ta tie d a to ritS to le r a n te i $i d ra g o s te i lu i p e n tr u cu ltu rS .
A a v u t in s a o f ire pa^nicS, f a p t c a re i- a s u g e ra t p o a te rS z b o in ic u lu i do n
J u a n M a n u el id e e a ca r is c a sa fie lu a t in r is d e c o n te m p o ra n i.
N e m u ltu m irile m S rtu r is ite la in c e p u t d e c o n te le L u c a n o r se r e f e r s
p r o b a b il la in c id e n te r e a le d in v ia ta a u to ru lu i, v in a to r p a s io n a t, c a re
sc ris e s e in a in te d e C o n tele L u c a n o r o c a r te d e s p re a r t a v in S to rii. C um
a a v u t riv a li ?i d u $ m an i d in b el?u g , a c e ? tia se fo lo se a u d e s ig u r d e o rice
p rile j p e n tr u a-1 jig n i. P ild a de i a • a s fo st r e p o v e s tita d e A zo rin In
L os v a lo res litera rio s.

no
sa faca regii cei buni ; caci regii nu sint ^inu^i doar sa-§i
pazeasca j;ara ci, aceia care vor sa se arate vrednici, trebuie
sa faca asem enea fapte, incit pe drept sa-§i sporeasca
stapinirea, facind in a§a fel incit sa fie m ult laudafi de
oameni in tim pul vietii, iar dupa m oarte sa dainuiasca
faim a ispravilor pe care le-au savirsit. Regele acesta insa
nu se straduia in tru asem enea lucruri, ci doar huzurea
m incind §i petrecind in palatul lui.
Intr-o zi, pe cind §edea el in petrecere, ii cintau lautarii
d in tr-u n instrum ent pe care -1 indragesc m ult m aurii,
de-i zice gaida. Iar regele a bagat de seam a ca nu ie§ea
sunetul a§a frum os cum s-ar f: cerut ; luind deci gaida i-a
mai facut o gaura in p artea de sus, in d rep tu l celorlalte
gauri, §i de atunci scoate gaida sunete ■m ult m ai placute
decit inainte.
Nascocirea lui era buna p en tru lucrul aceia, dar cum
nu era o fapta de seam a a§a cum s-ar cadea sa faca un
rege, oamenii au inceput sa-i laude fap ta in bataie de joc,
zicind ca sa m aguleasca pe cite cineva : „Va hede ziat
A lh aquln“, care vrea sa zica : „Este ca adaogirea regelui
Alhaquen".
V orba asta s-a to t rostit p rin tara pina ce a auzit-o
§i regele §i a in treb at de ce zicea lum ea a?a. Si cu toate
ca ar fi v ru t curtenii sa-i ascunda tilcul, el a sta ru it atita
incit au tre b u it sa i -1 spuna.
Cind a aflat regele ce voia sa zica, s-a su parat grozav,
dar cum era un rege bun, n -a v ru t sa-i asupreasca pe
aceia care ziceau vorba asta, dar §i-a pus in gind sa faca
alta adaogire p entru care sa fie cu totii nevoiti a -1 slavi.
Si cum moscheea din Cordova nu era term inata, a
adaogit regele la ea toata lucrarea cita m ai ram asese de
facut, pina ce a sfir§it-o. Ia r aceasta este cea mai mare,
cea m ai desavirsita §i cea mai m indra moschee din cite
au avut m aurii in Spania, iar acum, laudat fie num ele
Dom nului, este biserica, §i-i zice Sfinta M aria din Cor­
dova, caci sfintul rege don Fernando, cind a luat Cordova
de la m auri, a inchinat-o Sfintei Fecioare.
Daca a ispravit regele aceia moscheea, facindu-i o
adaogire a tit de m inunata, a zis a?a : ca d^ vrem e ce pinS
atunci era lau d at in bataie de joc p en tru adaogirea pe
care o facuse la gaida, socotea ca de acum inainte avea

1 71
sa fie pe d rep t cuvint lau d at p en tru adaogirea pe care o
facuse la m oscheea din Cordova.
Din ziua aceea a fost foarte laudat, iar lau d a care pina
atunci se rostea in bataie de joc, a ram as apoi pre^uire
adevarata ; §i m aurii zic pina astazi cind vor sa laude
vreo fapta de seama : „este ca adaogirea lui A lhaquen“.
Iar voi, senior conte, daca va m ihne§te §i va
inciudeaza ca sinteti laudat in bataie de joc p en tru adau-
girile pe care le-a^i facut la plase ?i la^uri $i alte m e?te-
§uguri vinatoresti, ingrijiti-va sa im pliniti fapte m ari,
bune §i alese, a§a cum li se cade oam enilor de vaza. A tunci
lum ea va fi nevoita sa va laude p en tru faptele de seama,
a§a cum lauda acum in deridere adaugirile facute la
sculele vinatoresti.
Iar contele a socotit ca sfatul era bun §i a§a a facut
§i a fost spre binele lui.
In^elegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea de fata si a facut versurile de m ai jos
care zic a§a :
M arunte ispravi de-ai facut, alta m are
Catd sa faci, caci binele pururi nu moare.
P IL D A A P A T R U Z E C I $1 D O U A 1
Despre intim plarea cu o
cucernica prefacuta

A lta data contele Lucanor a grait catre Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, stind eu la taifas cu mai m ulti oameni,
ne-am in tre b at in ce fel ar putea un om rau sa faca altora
oel mai m are rau. Iar unii ziceau ca de va fi nestatornic,
altii ca de va fi zurbagiu, al^ii ca de va fi raufacator, iar
altii ziceau ca lucrul prin care omul rau poate face cea mai
m are rau ta te tu tu ro ra era sa fie clevetitor si fatarnic.
C unoscindu-ti intelepciunea, te rog asadar sa-m i spui de
la care din rau tatile astea li s-ar putea trage oam enilor
raul cel mai mare.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa pricepefi
asta, m ult a§ dori sa aflati intim plarea cu un diavol §i o
m uiere din alea de se zic cucernice.
Ia r contele 1-a p oftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, era in tr-u n
tirg u n flacau tare de treaba care s-a in su rat si traia
foarte bine cu nevasta lui, de n-aveau niciodata pricina
de sfada.
Si cum diavolul nu poate suferi lucrurile bune, era
foarte su parat din pricina asta §i, m acar ca a incercat
m ulta vrem e sa-§i vire coada intre ei, n-a p u tu t izbuti.
In tr-o buna zi, intorcindu-se dracul din locul unde
traia om ul acela cu nevasta-sa, foarte m ihnit ca nu izbutea
sa strecoare zizania in tre ei, a dat peste o cucernica. Indata
ce s-au cunoscut, ea 1-a in tre b at de ce era a§a de abatut. 1

1 E d itia sp an io lS m e n tio n eazS cS n a ra ^ iu n e a d e i&t<& fig u reaz S in


c u le g e rile fo lo site d e p r e o ti p e n tr u p re d ic i. A m in tim ca In S p a n ia s-a
fo rm a t c u tim p u l o a d e v a ra tS c a te g o rie so c iaia d in fe m e ile care-$ i d e d ic a u
via^a c u c e rn ic ie i (n u m ite b ea tas), fa rS a a p a r tin e in sa v r e u n u l o rd in re -
ligios, i n t e r p r e tin d p ie ta te a a d e s e o ri I n tr - u n m o d a t l t d e ex cesiv , In c lt
a ju i g e a u o a d e v fira ta te r o a re . D on J u a n M a n u el n e z u g r8 v e ? te a ic i o
strB m o asa a a c e s to ra .

17 3
Atunci el i-a spus ca venea din tirgul unde traia omul
acela ou nevasta lui $i ca de m ulta vrem e se tot straduia
sa-i invrajbeasca, dar ca n-a izbutit niciodata. Si cum
tarto ru l cel m are aflase de asta, ii spusese ca, deoarece era
destula vrem e de cind se caznea, sa §tie ca daca nu le-o
veni de hac, s-a sfir^it cu el, §i de aceea era a tit de abatut.
Ea i-a raspuns ca m ult se m ira cum el, care era a$a de
priceput, nu izbutea sa-§i im plm easca slujba §i ca daca o
face cum l-o invata ea, o sa le vina de hac.
A tunci dracul i-a spus ca o sa faca tot ce-o pofti ea
num ai sa izbuteasca sa strecoare zizanie in tre barbat §i
nevasta.
Daca au cazut am indoi la invoiala, fem eia cucernica a
pornit spre casa om ului cu pricina §i atita s-a in v irtit §i
s-a sucit zi de zi, pina ce a in tra t in vorba cu m uierea
omului, dindu-se drept slujnica m aica-si ; §i i-a spus ca
din recuno§tin 1;a ce i-o p u rta stapinei sale, se socotea da-
toare s-o slujeasca §i ca avea s-o slujeasca cit or 1;ine-o
puterile.
Fem eia cea buna s-a increzut in cuvintul ei §i a luat-o
in casa, incredintindu-i toate rosturile, §i la fel facea
?i barbatu-sau.
Dupa ce a sta t ea m ulta vrem e in casa lor §i a dobin-
dit increderea am indurora, intr-o buna zi a venit foarte
m ihnita la nevasta care o socotea credincioasa :
— F ata mea, m ult ma intristeaza cele ce-am auzit
adineauri, ca b a rb a tu -ta u a indragit-o pe alta mai m ult
decit pe tine ; rogu-te, a§adar, sa -1 cinste?ti si sa -1 rasfeti
mai cu sirg, ca sa n-o m ai placa pe m uierea aceea mai
tare decit pe tine, caci din asta ti s-ar putea trage mai
m are suparare decit din orice alt lucru.
Cind a auzit fem eia una ca asta, m acar ca n -a crezut,
a sagetat-o la inim a §i a cuprins-o o m are m ihnire. Daca
a vazut-o a$a in tristata, cucernica cea fatarnica s-a dus
indata sa iasa in intim pinarea barbatului ei. De cum a
dat cu ochii de el, i-a spus ca m ult o m ihnea fap ta lui,
caci avind o nevasta asa de buna, indragea pe alta mai
m ult decit pe fem eia lui, care aflase tot si era foarte
abatuta ; §i cum o §tia sluga credincioasa, stapina-sa i-a
spus ca, fiindca facea el una ca asta, o sa-?i caute pe altul
care s-o iubeasca asa cum o iubise el, sau chiar mai m ult ;

174
dar fereasca D um nezeu sa nu afle nevasta-sa ca i-a spus,
caci altfel era pierduta.
Cind a auzit b arbatul una ca asta, m acar ca n-a crezut,
1-a sagetat la inim a §i 1-a cuprins o m are m ihnire.
Vazindu-1 cucernica cea fatarnica in starea asta, a dat
fuga la nevasta §i i-a spus, aralindu-se tare catranita :
— F a ta mea, nu stiu ce pacoste o fi asta, dar barb atu -
tau este foarte scirbit de tine ; §i ca sa te incredintezi ca
ce spun eu este adevarat, ai sa -1 vezi indata cum se in-
toarce acasa fara chef §i morocanos cum n-a fost niciodata.
Lasind-o pe ea ingrijorata, a dat fuga la barbatu-sau
de i-a spus acela?i lucru. Iar cind a ajuns om ul acasa §i
$i-a gasit nevasta intristata, §i nici vorba de dezm ierdarile
cu care erau invatati, i-a cuprins pe am indoi ingrijorarea.
Indata ce a plecat iar barbatul, fatarnica i-a spus fem eii
ca, daca se invoie§te, putea sa-i caute vreun vraci care sa-i
faca farm ece lui barbatu-sau ca sa-i piara pornirea ce-o
avea im potriva ei.
Nevasta, dornica sa traiasca in pace cu barbatu-sau,
i-a spus ca se invoia §i ca ar fi lare bucuroasa.
Dupa vreo citeva zile, cucernica a venit sa-i spuna ca
gasise un vraci foarte priceput care-i spusese ca daca
i-ar aduce citiva peri din barba lui, din aceia care cresc
pe beregata, avea sa faca niste v raji ca sa-i piara de tot
pornirea ce-o avea im potriva ei §i o sa traiasca in pace ca
inainte, ba poate chiar m ai bine ; a§a ca sa cate cind s-o
intoarce el acasa, sa-1 culce cu capul in poala ei. Si i-a
dat un brici cu care sa-i taie perii.
N evasta cea cumsecade, din m area dragoste ce-o purta
barb atu lu i ei §i in d u re rata fiind de neintelegerea ce se
iscase in tre din§ii, dorind din tot sufletul sa se intoarea
la traiul bun pe care -1 dusesera im preuna, i-a spus ca se
invoie§te §i ca a§a o sa faca, §i ca sa-i urm eze indem nul
a luat briciul pe care i -1 adusese cucernica cea vicleana.
A tunci fatarnica s-a dus iar la barb atu l ei $i i-a spus
ca se tem ea grozav p en tru viata lui, a§a ca n-o mai rabda
inim a sa pastreze tain a : sa afle deci ca nevasta-sa voia
sa -1 om oare §i sa-§i ia lum ea in cap cu ibovnicul ei.
Si ca dovada ca nu-1 m intea, iata, nevasta-sa se intelesese
cu iubitul ei sa -1 omoare in chi|p«l~_a.cesta : indata ce-o

1 75
veni el acasa, ea o sa caute sa -1 adoarm a cu capul in
poala ei, §i de cum l-o fu ra som nul, o sa-i taie beregats
cu briciul anum e pregatit.
Cind a auzit om ul una ca asta, s-a inspaim intat grozav
si, cu toate ca avea unele banuieli in privinta m inciunilor.
pe care i le insirase fatarnica, a ram as foarte ingrijorat
de cele aflate, asa ca s-a ho tarit sa fie cu ochii-n p atru
ca sa vada ce se intim pla §i a pcrnit-o spre casa.
Cind 1-a vazut nevasta-sa, 1-a p rim it mai dragastoasa
decit in celelalte zile §i i-a spus ca prea m unce?te m ult,
fara sa m ai stea sa se odihneasca, si 1-a indem nat sa se
culce cu capul in poala ei, ca sa -1 caute in cap.
A uzindu-i cuvintele, barb atu l s-a incredintat ca fatarnica
ii spusese adevarul, §i voind sa vada ce-o sa faca nevas­
ta-sa, s-a culcat cu capul in poala ei, prefacindu-se ca
doarme. Cind a socotit ea ca-i era som nul adinc, a scos
briciul ca sa-i taie perii, asa cum o invatase cucernica
cea fatarnica. Daca a vazut-o b arbatu-sau ca um bla cu
briciul in m ina pe la gitul lui, socotind ca fatarnica ii
spusese adevarat, i 1-a sm uls din m ina §i a injunghiat-o.
Auzind strigatul ei, fatal §i fratii fem eii au dat fuga
in odaie. Cind au vazut-o ca zace injunghiata, ea, de care
nici barbatu-sau nici nim eni altul nu avusese pina atunci
vreun cuvint sa se plinga, s-au m iniat foarte, napustin-
du-se asupra lui §i om orindu- 1.
Toate astea s-au intim plat din pricina cuvintelor m in-
cinoase pe care s-a priceput sa le indruge cucernica cea
fatarnica. D ar cum D um nezeu nu ingaduie ca cel ce
face vreun rau sa ram ina nepedepsit, chiar daca fapta-i
ram ine ascunsa, a facut sa se afle ca to ata nenorocirea
s-a tras de la acea fatarnica §i a fost aspru judecata 51
osindita la o m oarte rea §i ru§inoasa.
Ia r voi, senior conte Lucanor, daca vreti sa §titi care
este omul cel m ai daunator din lum e si care poate face
cel mai m ult rau oamenilor, aflati ca este acela care se
arata cu viclenie a fi bun cre^tin si om vrednic §i cinstit,
=i um bla cu m inciuni §i fatarii p e n tru a stim i zizanii intre
oameni. Va sfatuiesc asadar sa va paziti in totdeauna de
cei care fac pe m ita blinda, caci cei mai m ulti d in tre ei
um bla adesea cu vicle^uguri §i ginduri rele ; iar ca sa-i
puteti cunoa^te, ascultati in v atatu ra din Evanghelie, care

176
zice : „Dupa faptele lor ii v e p cunoa§te“. Si sa fiti incre-
din^at ca nu exista om pe lum e care sa-§i poata ascunde
m ult tim p faptele urzite, caci le poate tainui o vrem e, dar
nu tine m ult.
Iar contele a socotit ca Patronio graia cu dreptate,
asa ca §i-a pus in gind sa-1 asculte §i 1-a ru g at pe Dum -
nezeu sa-1 pazeasca pe el §i pe toti prietenii lui de ase-
m enea oameni.
In^elegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fa^a §i a fa-cut versurile de mai jos,
care zic a§a :
De vrei sa fii fe rit de m are suparare,
Judeca. dupa fapte, n u dupa ce-fi nazare.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I T R E I A '
Despre intim plarea Binelui
cu R aul ji a om ului m intos
cu cel smintU

Contele Lucanor a g rait catre sfetnicul sau Patronio


precum urm eaza :
— Patronio, eu am doi vecini : unul este un om care
mi-e tare drag §i sintem foarte legati unul de altul, drept
care ii port m ulta dragoste ; dar nu stiu ce pacat il impinge,
ori ce pricina, ca adeseori im i face ni^te boroboate si ni§te
pozne de ma supara grozav. Celalalt nu este un om de
care sa mS lege m are lucru, nici m are prietenie n u avem
si nici nu prea am pricini p en tru care sa-1 indragesc ;
acesta, de asem enea, face unele lucru ri care m a supara.
Cunoscindu-ti nRelepciunea, te rog sa ma inve^i cum
trebuie sa m a port cu oamenii ace§tia.
-— Senior conte Lucanor, zise Patronio, lucrul pe care
mi-1 spunei;i nu este unul singur, ci sint doua §i foarte
deosebite in tre ele. De aceea, ca sa va pute^i p u rta a?a
cum se cuvine, as dori sa aflati doua intim plari : una a
B inelui §i R aului, iar alta a unui om cum inte cu un nebun.
Ia r contele 1-a ru g at sa i le povesteasca.
— Senior conte, zise Patronio, de vrem e ce sint doua,
nu vi le pot spune deodata ; am sa va spun mai intii
ce s-a intim plat cu Binele §i Raul, iar dupa aceea, ce s-a
intim plat cu om ul cum inte si cu cel nebun.
Senior conte, Binele §i Raul s-au in^eles sa lege tova-
ra$ie. Raul, care este mai neastim parat §i um bla m ereu
cu §oalda §i n -are odihna pina ce nu pune la cale 1

1 P ild a d e f a ta ca §i a lte c ite v a d in ce le ce u rm eazS n u p re a


a u le g a tu rS c u in tr e b a r e a p u sa d e c o n te le L u c a n o r. In ca z u l d e fat5,
p r im a p ro b le m s r id ic a ta d e a c e s ta — c u m tr e b u ie sa re a c tio n e z l fatS
d e n e a ju n s u rile p ro v o c a te d e cei m a i b u n i p r ie te n i — r a m ln e n e re z o l-
vatS , d e o a re c e p ild a B in e lu i $1 R a u lu i ilu s tr e a z a to c m a l s itu a tia con-
tra rS . V a lb u e n a P r a t c o n s id e rs cS a c e s t a p o lo g este d e o rig in e sa n scritS .
I n o ric e caz, g e n u l d e Im p a rte a lS a ro a d e lo r se gSse$te a p ro a p e id e n tic
In n u m e ro a se p o v e?ti d in d if e rite tS ri. u n d e InsS a s o c ia tii s in t om ul
Si d ia v o lu l, a c e s ta d in u rm S rS m ln in d pScSlit.

178
vreun vicle^ug ori vreo rautate, i-a spus B inelui ca a r fi
o socoteala buna daca a r avea ni§te dobitoace care sa le
fie de hrana. Binele a p rim it bucuros si s-au invoit sa
tina oi.
D upa ce au fatat oile, Raul i-a spus Binelui sa-§i aleaga
ciftigul pe care-1 poftea de la oile acelea. D ar cum Binele
este bun §i cum patat, n-a v ru t sa aleaga si i-a spus R au-
lui sa-si aleaga el. Raul, care este hain §i neru§inat, s-a
bucurat §i i-a spus asa : sa ia Binele m ieii de cum se nasc,
iar el o sa ia laptele §i lina. Iar Binele s-a aratat m ultu-
mit cu im parteala.
Pe urm a Raul a zis ca ar fi bine sa tina porci, iar
Binele a prim it bucuros. Cind au fatat, R aul i-a spus a§a :
ca de vrem e ce Binele luase mieii, iar el laptele §i lina,
acum sa ia laptele ?i lina scroafelor, iar el va lua godacii.
Iar Binele a p rim it im parteala.
Mai apoi a zis Raul sa semene niscaiva zarzavaturi :
$i au sem anat napi. D upa ce au crescut, Raul i-a spus
P>inelui asa : ca nu stie ce va fi fiind partea care nu se
vede, asa ca Binele, ca sa poata vedea ce ia, sa-§i aleaga
frunzele napilor care erau deasupra pam intului la vedere,
iar el o sa-§i ia ce se afla in pam int. Si Binele a prim it
im parteala.
Dupa aceea au pus varza ; iar dupa ce a crescut, a zis
Raul ca, de vrem e ce rin d u l tre c u t Binele luase p artea de
deasupra a napilor, care era la fata pam intului, acum sa
ia p artea din pam int a verzelor. Iar Binele a prim it im ­
parteala.
Mai apoi Raul i-a spus B inelui ca buna socoteala ar fi
daca §i-ar lua ei o fem eie care sa-i slujeasca. Iar Binele
s-a invoit bucuros. Dupa ce au adus-o, Raul a zis sa fie
a Binelui de la b riu pina-n ere$tet, iar a lui, de la briu
pina la talpi. Ia r Binele a p rim it im parteala. Asadar, par-
tea B inelui im plinea to t ce treb u ia prin casa, iar partea
Raului era nevasta §i treb u ia sa se culce cu barbatu-s&u.
Si a ram as fem eia grea si a nascut un baiat. Jndata ce
l-a nascut, a v ru t sa-i dea sa suga ; vazind asta, Binele
n-a lasat-o, caci laptele tinea de partea lui si nu se invoia
sa-1 dea cu nici un chip. Cind a venit Raul voios ca sa-§i
vada copilul, l-a gasit plingind §i a intrebat-o pe m aica-sa
de ce plinge. A tunci fem eia i-a raspuns ca plinge p entru

179
ca n -a supt. Iar Raul i-a spus sa-i dea sa suga, dar femeia
a zis ca Binele nu o lasa p e n tru ca laptele este partea lui.
Auzind Raul una ca asta, s-a dus la Bine §i 1-a luat
cu risul §i cu glum a, spunindu-i s-o puna pe fem eie sa-i
alapteze pruncul. D ar Binele i-a raspuns ca laptele e ra
partea lui §i ca nici nu se gindea. Vazind a§a, R aul a ince-
put sa staruie, insa Binele, daca a in^eles la ce strim to are
intrase Raul, i-a spus :
— Cum etre, sa nu crezi ca eu eram a tit de nep riceput
incit sa nu inteleg ce parti ti-ai ales tu intotdeauna si ce
m i-ai dat mie. Cu toate as tea eu nu ^i-arn cerut niciodata
nimic din ce era al tau §i m -am descurcat ca vai de capul
m eu cu p artea pe care m i-o lasai, iar tie p u tin ^i-a p asat
si nici n-ai avut cum patare. Daca a dat D um nezeu sa
ajungi la nevoie ca sa-ti trebuiasca ceva de la mine, nu
te m ira ca n u vreau sa-ti dau, ci am inte?te-ti ce m i-ai
lacut tu mie §i rabda acum p e n tru toate.
In^elegind Raul ca Binele graia cu dreptate §i ca din
pricina asta o sa-i m oara pruncul, s-a in tristat grozav si a
inceput sa-1 roage §i sa-i ceara Binelui sa se indure de
h atiru l Dom nului, si sa se m ilostiveasca de p runcul acela,,
iertindu-i rautatile, caci de acum inainte avea sa faca to t
ce i-o porunci el.
Vazind a§a, Binele a chibzuit ca bine-i facuse Dum nezeu
R aului de-1 adusese la aSiemenea strim toare incit 'sa
priceapa ca nu-§i putea gasi leac decit p rin b u n a ta tea
Binelui. Si socotind ca asta ii era destula pedeapsa, i-a
spus R aului ca, daca voia ca el sa-i ingaduie fem eii sa-§i
aiapteze pruncul, sa-si ia copiiul in circa si sa colinde cu
el tot tirgul strigind in gura m are, ca sa-1 auda toata lu-
mea : „Oameni buni, afla1;i ca Binele invinge Raul prin
bine“, iar daca o face a§a, atunci o sa se invoiasca sa-i
dea lapte. Raul a prim it bucuros, socotind ca dobindise
ieftin viata pruncului sau, iar Binele a socotit ca-i daduse
o in v atatu ra buna. Si a§a au facut. A aflat a?adar toata
Lumea ca Binele invinge intotdeauna cu binele.

Insa pa^ania om ului m intos cu cel sm intit a fost altfel,


si anum e :
U n gospodar finea un feredeu §i cind se im baiau oa-
menii, venea si nebunul de-i lovea cu galefile, ou pietre §i

180
ciom ege §i cu tot ce nim erea, de n-a m ai indraznit nim eni
sa vina la feredeul gospodarului, a$a ca a ram as fara
cistig.
Vazind gospodarul ca din pricina sm intitului i$i pierdea
•ci?tigul, s-a sculat intr-o zi cu noaptea-n cap ?i s-a dus
la feredeu pina sa n u vina nebunul. S-a dezbracat §i a
pregatit o galeata cu apa fierbinte §i un ciomag zdravan.
C ind a sosit $i nebunul, care venea la feredeu ca sa-i
loveasca pe cei ce se im baiau, a in tra t in baie ca de obicei.
Vazindu-1 ca in tra pe u§a, gospodarul, care-1 a§tepta des-
puiat, s-a repezit la el foarte in cru n tat §i minios de i-a
a ru n c a t galeata cu apa fierbinte in obraz, apoi a apucat
ciom agul croindu-1 zdravan in cap si pe spinare, incit
nebunul s-a speriat de m oarte, gindindu-se ca gospodarul
•s-a sm intit. A zbughit-o afara racnind, pina ce a dat de
un om care 1-a in treb at de ce racneste §i se vaita cu atita
foe. Iar nebunul i-a spus :
— Omule, paze§te-te, caci sa §tii ca la feredeu se mai
■afla un sm intit.
— Ia r voi, senior conte Lucanor, sa faceti asa cu veci-
nii vostri : cu acela cu care sintefi a tit de legat incit soco-
tifi ca oricum velji ram ine m ereu prieteni, sa va pu rtati
Intotdeauna bine, si chiar daca el va pricinuie§te cite o
suparare, lasa^i-1 in pace si ajutati-1 oricind are nevoie,
aratindu-i insa intotdeauna ca o faceti p en tru ca-i p u rta ti
dragoste §i prietenie, iar nu p en tru ca n -ati avea incotro ;
celuilalt, cu care nu aveti asem enea legatura, sa nu-i rab-
d a ti cu nici un chip nimic, facindu-1 sa priceapa bine ca
tot ce va face o sa se intoarca im potriva lui. Caci sa fiti
incredintat ca prietenii rai te indragesc mai m ult de
team a §i de nevoie, decit din buna credinta.
Contele a socotit ca sfatul era foarte cum inte §i a?a
a facut, si a fost spre binele lui.
In^elegind don Johan ca pildele acestea erau bune,
le-a scris in cartea de fata si a facut versurile de mai jos,
care zic a§a :
B inele-nvinge Raul prin b in e ;
S&-1 rabzi pe om ul rau n u se cuvine.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I P A T R A 1
Despre intim plarea lui don Pedro N unez cel Drept,
a lui don R oy G om ez Zavallos
§i a lui don R oiz de Blanquiello
cu contele don Rodrigo cel C instit

A lta data, stind contele Lucanor de vorba cu sfet-


nicul sau Patronio, i-a spus precum urm eaza :
— Patronio, eu am avut de p u rta t razboaie grele a$a
incit avutu l imi era foarte prim ejduit. Tocmai cind ma
aflam la cea mai m are strim toare, unii d intre cei pe
care i-am h ra n it ?i le-am facut m ult bine, m -au parasit,
ba s-au strad u it chiar sa-m i faca m ulte neajunsuri. Si
s-au a ra ta t in tr-a tita de ticalo?i, incit ift spun d rept ca
m -au facut sa-m i pierd increderea §i in oam enii care-m i
ram asesera, desi inca nu-m i gre§isera cu nimic. Cunos-
cind intelepciunea pe care ^i-a dat-o Dum nezeu, rogu-te
sa ma pova1;uie§ti ce crezi ca trebuie sa fac in asem enea
im prejurari.
— Senior conte, zise Patronio, daca cei care au pa-
eatuit astfel im potriva voastra ar fi fost ca don Pedro
Nunez de F uente A lm exir, don Roy Gonzales de Zaval­
los §i don G utter Roiz de Blanquiello si ar fi aflat ce
li s-a intim plat acestora, n -a r m ai fi facut ceea ce au
facut.
A tunci contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, contele don Rodrigo
cel C instit era in su rat cu fiica lui don Gil G arcia de
Zagra, care era o so^ie foarte buna ; dar contele, so^ul1

1 A c e a sta b iz a ra p o v e s tire e s te le g a ta d e is to ria C asei d e L a ra , ia m l-


lie ilu s tr g c a r e a ju c a t u n ro l im p o r ta n t i n is to r ia C a stilie i (fo a rte ad esea
d e tu r b u le n ta ?i rfizv rS tire, d a to r ita p r e te n (iilo r la d o m n ie a le d escen -
d e n (ilo r sai) $i a fo st r e c o n s titu ita in a m a n u n te le e i fa p tic e $i ono-
m a s tic e d e c a tr e is to r ic u l L u is d e S a la z a r y C a stro in m o n o g ra fia d e s p re
a c e a s ta fa m ilie , c o m p u sa in tim p u l R e n a$ terii.
N a r a iiu n e a se d eo se b e ? te d e to a te c e le la lte d in c a rte , a ju n g in d ping
la sc a b ro s ?i a b s u rd , p o tr iv it d e a ltfe l g u s tu lu i ep o cii, ilu s tr in d c o n c e p tia
d e s p re r a p o r tu r ile d in tr e s e n io ri ?i v a sa li, d in tr e s o t ?i so tie, d e sp re
o n o a re , v ir tu te , etc.

1S2
ei, a adus im potriva-i o m arturie m incinoasa. Sim tin-
du-se nedrepta^ita, ea s-a ru g at lui D um nezeu ,ca, daca
era in tr-a d e v a r vinovata, sa faca o m inune care s-o
dovedeasca pe ea ; iar daca sotul ei adusese o m arturie
mincinoasa, atunci m inunea sa-1 dovedeasca pe el.
Indata ce a sfir§it rugaciunea p rin care ceruse de la
Dum nezeu sa faca m inunea, barb atu l ei s-a im bolnavit
de lepra, iar ea a plecat de la el. D upa ce s-au despar^it,
Regele N avarei §i-a trim is petitori la aceasta doam na
§i a luat-o de nevasta, a?a ca a ajuns regina Navarei.
Contele, bolnav de lepra, vazind ca nu se mai poate
vindeca, a plecat in sihastrie la Locurile Sfinte, ca sa
m oara acolo. Si, cu toate ca era cinstit de toata lum ea
si avea m ulti vasali vrednici, n-au plecat cu el decit
cei tre i cavaleri aminti^i ; si au stat acolo vrem e atit
de indelungata incit au ispravit tot ce luasera cu ei de
acasa §i au ajuns in tr-o asem enea saracie incit nu mai
aveau ce sa-i dea de m incare seniorului lor, contele. De
nevoie se duceau in fiecare zi cite doi din ei in piafa sa
se naim easca, iar al treilea ram inea cu contele, §i din
ce cistigau cu m unca i§i ^ineau seniorul si pe ei in§i§i.
In fiecare seara il im baiau pe conte de-i spalau ranile
leprei.
la ta ca intr-o seara, pe cind il spalau pe picioare,
le-a venit din intim plare sa scuipe §i au scuipat. Cind
i-a v azut contele pe to^i ca scuipa, s-a gindit ca o faceau
din scirba ?i a inceput sa plinga §i sa se jeluiasca de
durerea §i jalea ce-1 cuprinsese.
Atunci, ca sa-i arate contelui ca nu le era scirba de
boala lui, au luat in pum ni apa aoeea plina de puroaiele
bubelor pe care le avea contele de la lepra si au baut-o.
A§a §i-au petrecut ei viata cu seniorul lor, contele, ra-
m inind linga el pina ce a m urit.
Socotind ca nu li se cadea sa se intoarca in Castilia
fara seniorul lor, viu sau m ort, n-au v ru t sa piece fara
el. Si cum unii si al^ii ii inva^au sa-1 arda §i sa-i ia
oasele, ei au raspuns ca nu ingaduiau nim anui sa se
atinga de seniorul Lor m ort, cum n -a r fi ingaduit-o nici
cind era viu. Asa ca n-au v ru t sa-1 dea sa-1 arda, ci
i-au ingropat, a§teptind cit a fost nevoie pina ce a pu-

183
trezit toata carnea. Apoi i-au pus oasele intr-o raclita,
ducind-o cu rin d u l in spinare.
Au pornit-o asadar, cer§ind de m incare si purtindu-$i
seniorul pe um eri, aducind insa m arturie de tot ee li se
intim plase. Si um blind ei in a tita saracie, dar cu su-
fletul im pacat, au ajuns pe pam intul Tuluzei §i, intrind
Tntr-un ora?, au dat de o mul1;ime m are de oam eni care
duceau la rug pe o doam na de neam mare, care fusese
pirita de un frate al b arbatului ei. Si ziceau ca daca n-o
izbavea vreun cavaler, trebuia supusa la incercarea fo-
cului, dar nu se gasea nici un cavaler care s-o scape.
Auzind Pero Nunez cel D rept ?i nep rih an it ca o du­
ceau pe doam na aceea la asem enea osinda p en tru ca nu
se gasea un cavaler care s-o apere, le-a spus tovara-
?ilor sai ca, daca ar ?ti ca doam na era nevinovata, ar
scapa-o.
S-a dus asadar la dinsa ?i a intrebat-o care era
adevarul. A tunci ea i-a spus ca nu savir?ise gre^eala de
care era invinuita, dar ca avusese gindul s-o faca.
De§i don Pero Nunez a inteles ca, deoarece ea se
gindise sa faptuiasca un lucru neingaduit, nu se putea
sa n u i se trag a $i lui v reu n ra u daca voia s-o izba-
veasca ; dar de vrem e ce apucase sa se urneasca §i stia
ca fem eia nu faptuise cu to tul gre§eala de care era
invinuita, a spus ca avea s-o scape.
P irisii ei au incercat sa-1 inlature, zicind ca nu era
cavaler, d ar daca le-a a ra tat m artu ria pe care o adusese,
n-au mai avut incotro. A tunci rudele doam nei i-au dat
cal §i arm e, §i inainte de a incepe lupta, le-a spus acelor
rubedenii ca el, cu ajutorul lui Dum nezeu, o sa iasa cu
cinste §i o s-o scape pe doam na invinuita, dar ca negre-
§it o sa se aleaga ou vreo pacoste, p en tru pacatul pe
care-1 savir§ise ea cu gindul.
Dupa ce a inceput lupta, Dum nezeu 1-a a ju ta t pe
don Pero Nunez de a ci^tigat §i a scapat-o pe doamna
aceea, dar el §i-a p ierdut un ochi, §i astfel s-a im plinit
tot ce spusese el inainte de a porni sa se lupte.
Doam na §i neam urile ei i-au dat atita banet lui don
Pero Nunez, incit au p u tu t duce m ai departe osem intele
seniorului lor cu mai pu^ina tru d a decit inainte.

184
Cind a aflat Regele Castiliei vestea despre acei cava-
leri preacinsti^i care aduceau osem intele oontelui, seni-
orul lor, si ca se p urtasera cu atita vrednicie, s-a bucurat
m ult §i i-a m ul^um it lui D um nezeu ca se gasesc in tara
lui oam eni care sa faca asem enea fapta. Le-a trim is
a§adar vorba sa se infati§eze inaintea lui, prost im bra-
ca^i ?i pe jos, a§a cum erau. !n ziua cind treb u iau sa
intre in cetatea de scaun a Castiliei, le-a iesit regele
in intim pinare pe jos cale de cinci leghe afara din cetate
si i-a rasp la tit cu a tita darnicie, incit urm asii lor au
m o^tenit pina astazi bunurile pe care li le-a dat Regele.
Iar Regele si cu tot alaiul lui, ca sa-1 cinsteasca pe
conte §i m ai virtos pe cei trei cavaleri, au insotit ose­
m intele contelui pina la Osma, unde le-au ingropat. Iar
dupa ingropaciune s-au dus $i cavalerii pe la casele lor.
In ziua cind a ajuns Roy Gonzalez acasa §i s-a a§ezat
la m asa cu nevasta-sa, vazind stapina casei c-arne pe
masa, a ridicat m iinile spre cer §i a zis :
— Doamne, fii binecuvintat ca m i-ai a ju ta t sa apuc
ziua asta, caci bine §tii ca de cind a plecat don Roy
Gonzalez de pe m eleagul asta, aeum e prim a oara ca
m aninc carne §i beau vin !
Don Roy Gonzales s-a in tristat auzind-o §i a in tre-
bat-o de ce facuse a?a. A tunci ea i-a raspuns ca, daca-si
am inte§te bine, la plecare, el i-a spus ca n-avea de gind
sa se intoarca fara seniorul lui, a§a ca ea sa-si duca
via^a ca o nevasta vrednica, fiindca niciodata n-o sa
duca lipsa de piine §i apa in casa lui ; si de vrem e ce-i
spusese el a§a, ea n-a v ru t sa-i iasa din vorba si n-a
mai m incat §i n -a mai b a u t decit piine §i apa.
A^ijderea, cind a ajuns don Pero Nunez acasa, indata
ce au plecat oaspe^ii §i a ram as doar el cu nevasta §i
cu neam urile sale, ei au inceput sa rida de bucuria
m are pe care o aveu. Crezind insa ca rideau de el
p en tru ca ram asese chior, don Pero Nunez si-a acoperit
capul cu m antia §i s-a dus foarte trist la culcare. Cind
1-a vazut nevasta a?a de m ihnit, a cuprins-o ingrijo-
rarea §i a tot staru it pe linga el pina ce i-a m arturisit
ca era in d u re rat p en tru ca-§i bateau joc de dinsul ca
ram asese chior.

185
Cind a auzit una ca asta, nevasta cea iubitoare $i-a
v irit singura un ac in ochi de §i 1-a crapat, §i i-a spus
lui don Pero Nunez ca a facut-o p en tru ca, daca o mai
ride cumva, sa nu mai creada el ca ride in bataie
de joc.
A§a i-a rasp latit Dum nezeu pe to1;i cavalerii aceia
credincio§i p e n tru binele pe care-1 facusera.
Eu soootesc a$adar ca, daca aceia care nu s-au dovedit
a§a in slujba voastra ar fi fost ca ace^tia §i ar fi §tiut
cu ce rasplata buna s-au ales p en tru p u rta rea lor, n -ar
m ai fi gre^it cum au gresit. D ar voi, senior conte, sa
nu inceta^i de a face binele din pricina nedrepta^ilor
ce vi le fac unii sau atyii, caci aceia care va gre^esc,
gre^esc m ai m ult fa^a de ei insi§i decit fa^a de voi. Si
nu uitaft ca, daca va m ai gre§esc cite unii, mutyi atyii
v-au s l u j i t ; §i m ai m are a fost ci^tigul din slu jb a aces-
tora, decit lipsa si neajunsul de la cei ce v-au gre§it.
Apoi sa nu crede^i ca de la ci^i le-a^i facu t bine, cu
bine va ve^i alege ; dar se poate intim pla ca unul sa
va faca o- slujba atit de folositoare, incit sa va sim^iti
rasp latit p e n tru tot binele facu t celorlalti.
Iar contele a soootit ca sfatul era in^elept ?i adevarat.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era foarte buna,
a scris-o in cartea de fata si a facut versurile de mai
jos, care zic asa :
Chiar daca, u nii gre$esc fafa de tine
Nu inceta sa faci bine.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I C IN C E A 1
Despre pafania om ului
care s-a facut prieten
§i slujitor D iavolului

Odata contele Lucanor a grait catre sfetnicul sau Pa-


tronio a§a :
— Patronio, un om m i-a spus ca se pricepe la me?te-
§ugul de a citi in semne, precum si la altele prin care
as p utea sa aflu ce o sa se intim ple si cum a§ putea
face tot felul de dibacii p rin care sa-m i sporesc m ult
avutul, dar eu socotesc ca asem enea lu cru ri nu se poate
sa nu fie cu pacat. Increzindu-m a eu in tine, te rog sa
ma povatuie?ti ce ar trebui sa fac.
— Senior conte, zise Patronio, ca sa face^i in im pre-
ju ra rea asta ceea ce vi se cade, as dori sa afla^i pa1;ania
unui om cu Diav-olul.
Iar contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
—- Senior conte, zise Patronio, un om care fu-
sese tare bogat a ajuns la asem enea saracie de nu mai
avea cu ce-§i duce zilele. Si cum nu se afla pe lum e
nenorocire m ai m are decit sa ajungi de la bel§ug la
mizerie, om ul acela care traise foarte bine si ajunsese
la saracie lucie, era foarte am arit. In tr-o zi, trecea sin-
gur §i la capatul puterilo r prin tr-o padure, m ohorit ?i
ingindurat, si cum um bla el a§a abatut, iata ca s-a in-
tilnit cu Diavolul.
A tunci Diavolul i-a spus ca, daca o face to t ce i-o
zice el, o sa-1 scape de griji §i, ca sa-i arate ce poate, 1

1 T e m a p a c tu lu i c u d ia v o lu l a g e n e ra t, d u p a c u m se ?tie, o In tre a g S
lite ra tu r S in tfirile e u ro p e n e . M e n tio n a m aici d o a r cS a p o lo g u l d e f a ts
se in tiln e $ te ?i la c o n te m p o ra n u l lu i d o n J u a n M an u el, p o e tu l A rc ip re s te
d e H ita iji cS se le a g a d e a tm o s fe ra s u p e rs tliio a s a a E v u lu l m e d iu . P e r-
so a n ele a m in tlte d e P a tr o n io in in c h e ie r e s in t d oi n o b ili, d in tr e c a re
u n u l fficea p a r te , se p a re , d in ilu s tr a ca sa d e L a ra , i a r a l d o ile a a fo st
u n r iv a l p o litic a l lu i d o n J u a n M an u el, u c is d in p o r u n c a lu i in tim p
ce p o rn is e sa -i a ta c e p o z ip ile . A lv a r N u n e z a m u r it $i el d e o m o a rte
violentS , lu c r u d e a ltf e l f o a rte o b i? n u it p e a tu n c i c h ia r ?i in ca z u l ce lo r
c a r e n u p a c g tu ls e rS p r in p r a c tic i o c u lte .

187
i-a spus ca §tia ce ginduri il m unceau de um bla a§a
m ohorit. Si a inceput pe 1-oc sa-i in§ire toata povestea lui
§i pricina supararii, ca u n u l care i-o cuno§tea pe degete.
Si i-a m ai spus ca daca se invoia sa facS ce l-o inva^a
el, o sa-1 scape de saracie de o sa ajunga m ai bogat
decit fusese vreodata el §i tot neam ul lui, caci fiind in-
susi Diavolul, avea puterea s-o faca.
Auzind om ul ca avea de-a face cu Diavolul, 1-a cu-
prins o team a grozava, dar aflindu-se la m are nevoie si
strim toare, i-a spus ca daca-1 inva^a cum sa ajunga
bogat, o sa faca tot ce i-o cere.
De buna seama ca Diavolul §tie intotdeauna sa-§i
aleaga p rilejul p e n tru a-i adem eni pe o a m e n i; §i cind
ii vede ajun§i la vreo strim toare, fie din saracie, fie din
frica ori din im boldul vreunei patim i, atunci poate sa-i
suceasca cum vrea ; in acela§i chip a cautat sa-1 adem e-
neasca pe -omul acela tocm ai cind ajunsese mai strim -
torat.
A tunci au cazut amind-oi la invoiala §i om ul s-a facut
sluga lui. Dupa ce au incheiat legam intul, Diavolul i-a
spus om ului ca de acum inainte o sa umbl-e dupa furat,
caci n-o sa se afle poarta ori casa, -oricit de bine zavo-
rita ar fi, pe care el sa nu i-o deschida pe loc ; iar daca
s-ar intim pla sa intre in vreo incurcatura ori sa fie
prins> atunci sa-1 cheme indata, zicind : „Sai, jupin
M artine“, iar el o sa dea fuga sa-1 scape de prim ejdie.
Facind a?adar legam int amindoi, §i-au vazut fiecare
de drum .
Omul nostru s-a dus la casa un-ui n-egutator dupa ce
se innoptase bine ; caci cei ce um bla dupa rauta^i fug
intotdeauna de lum ina ; in d ata ce a ajuns la u§a, Dracul
i-a §i deschis-o, §i la fel a facut cu sipetele, a?a incit
a strins o m ultim e de bogatii.
A doua zi a facut alt jaf, m ai mare, §i tot a§a pina
cind a ajuns a tit de bogat, de nici nu-§i m ai am intea
de saracia p rin care trecuse. N enorocitul nu s-a mul^u-
m it insa ca s-a vazut scapat de saracie, ci a inoeput sa
fu re tot mai m ult, pina cind, intr-o buna zi, a fost
prins.

188
A tunci 1-a chem at indata pe jupin M artin sa-1 scape ;
iar jupinul a venit degraba §i 1-a scapat din tem nita.
Daca a vazut om ul ca jupin M artin se tinea de cuvint,
s-a apucat iar de f u r a t ; si a facut atitea ho^ii, incit a
ajuns §i m ai bogat §i lipsit de griji.
Tot um blind el §i jefuind, a fost prins din nou $i
1-a chem at pe jupin M artin, dar jupinul n -a m ai venit
asa degraba cum nadajduia el, iar judecatorii de acolo
de unde savir^ise fu rtu l au inceput a-1 iscodi. Si cind
cercetarile erau in toi, iata-1 §i pe ju pin M artin, iar
omul i-a spus :
— Ah, ju pin M artine ! M are frica am m ai tras ! De
ce-ai zabovit atita ?
A tunci jupinul i-a raspuns ca avea ni§te tre b u ri in-
sem nate si de aceea intirziase ; apoi 1-a scos din tem nita.
Om ul n o stru s-a pus iar pe fu ra t si dupa m ulte hotii
a fost prins si facindu-se judecata a fost osindit. Dupa
ce s-a rostit osinda, a venit §i jupin M artin de 1-a
scapat.
Vazind el ca jupin M artin ii sarea intotdeauna in
ajutor, s-a pus iar pe furat. Si iara§i a fost prins ?i
1-a chem at pe jupin M artin, care insa nu se arata, ?i
a zabovit pina ce a fost osindit la m oarte iar dupa
judecata a venit §i ju p in u l cu zapisca de la Rege de
1-a scos din inchisoare si 1-a facut scapat.
Apoi a um blat iar la fu ra t si a fost prins, dar che-
mindu-1 pe jupin M artin, acesta n-a venit pina ce nu
1-au osindit la spinzuratoare. Cind a ajuns el linga
spinzuratoare, iata-1 §i pe jupin M artin ; atunci om ul
i-a spus :
— Of, ju pin M artine, sa §tii ca asta nu m ai era
glum a si afla ca m are spaim a am tras !
Iar don M artin i-a spus ca i-a adus o punga cu cinci
sute de m aravedis pe care sa i-o inm ineze judecatorului
ca sa-i dea drum ul, §i om ul asa a facut. Judecatorul
poruncise sa-1 spinzure, dar nu se gasea fringhie. In
tim p ce um blau dupa fringhie, om ul 1-a chem at pe ju-
deeator si i-a dat punga cu bani. Judecatorul, cre-zind ca

1 89
i-a dat cinci sute de maravedis, a zis catre cei care
erau de fata :
— Oam eni buni ! cine a m ai vazut vreodata sa nu
se gaseasca fringhie p e n tru spinzurat ? N u-ncape in-
doiala ca om ul asta este nevinovat §i D um nezeu n u vrea
sa-1 lase sa piara, de aceea nu gasim fringhie. Sa mai
a§teptam asadar pina m iine ca sa ne dum irim : caci daca
e vinovat ?i se gaseste fringhie, vom im plini miine
osinda.
A$a a zis judecatorul ca sa-1 scape de dragul celor
cinci sute de m aravedis pe care socotea ca i-i daduse
omul. Si dupa ce a h o tarit astfel, s-a tras m ai la o parte
?i a deschis punga crezind ca o sa gaseasca banii ; dar
in punga n-a gasit bani, ci o fringhie. Indata ce a
vazut-o, judecatorul a §i poruncit sa-1 spinzure.
Pe cind ii treceau funia dupa git, a venit jupin
M artin, iar om ul i-a cerut sa-1 scape. Ju p in u l i-a ras-
puns insa ca el i§i scapa intotdeauna toti prietenii, pina
cind ajungeau la locul acela.
lata cum §i-a p ierd u t om ul §i viafa §i sufletul, ascul-
tind de indem nurile D iavolului §i increzindu-se in el.
$i sa fiti incredinfat ca oricine-1 asculta ?i-l crede, sfir-
?e?te ra u pina la urm a ; ci luati am inte la tofi ghicitorii,
prevestitorii §i vrajito rii sau alfii care um bla cu farm ece,
v raji §i alte asem enea lucruri §i o sa vedeti ca in to t­
deauna au sfirsit-o rau. Iar daca nu ma credeti, am in-
titi-va de A lvar Nunez §i de Garcilaso care s-au in-
crezut orbeste in preziceri §i altele asem enea §i o sa
vedeti in ce fel au sfirsit.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca vreti sa va cau-
tati dobinda §i p en tru tru p §i p en tru suflet, incredeti-va
in D um nezeu $i in el va puneti toata nadejdea, ajutin-
du-va singur din toate puterile, caci atunci o sa va
ajute §i Dum nezeu. Si sa n u-i ascultati nici sa-i credeti
pe ghicitori sau alti vrajitori, caci sa §titi ca pacatul
care-1 supara cel mai m ult pe D um nezeu §i p rin care
om ul ii arata cea mai m are strim batate §i nerecunostinta

1 90
este de a um bla dupa preziceri si alte lucruri de felul
asta.
Iar contele a socotit ca sfatul era in^elept si a§a a
facut si a fost spre binele lui.
Vazind don Johan ca pilda aceasta este buna, a scris-o
in cartea de fa^a $i a facut versurile de mai jos, care
zic asa :
Cel ce-n D um nezeu n u va nadajdui,
Rau li va m erge }i rau va sfir§i.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I S A S E A
Despre pafania un u i filozof
care a n im erit fara voie
pe o u lifa unde locuiau
fe m e i stricate

A lta data, contele Lucanor a grait catre sfetnicul sau


Patronio precum urm eaza :
— Patronio, §tii ca unul din lucrurile p e n tru care
omul trebuie sa se straduiasca cel mai m ult este acela
de a avea o faim a buna, a§a incit nim eni sa n-aiba ce
cirti. Stiind eu ca in privin^a asta, ca si in oricare alta,
nici un om nu m -ar putea sfatui m ai bine decit tine,
te rog sa ma inve1;i in ce fel m i-as putea eu spori, intari
§i pastra faima.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, m ult ma
bucura cele ce-m i spuneti, §i ca sa izbinditi cit m ai bine,
a§ dori sa aflaft pafania unui filozof inva^at §i foarte
batrin.
Iar contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior oonte Lucanor, zise Patronio, in tr-o cetate
din regatul M arocului traia un filozof foarte inva^at. Iar
filozoful acela avea o m eteahna, §i anum e, cind ii venea
sa se u^ureze de rama§i1;ele m incarii, n-o putea face decit
anevoie §i cu m ari dureri, a§a incit ii treb u ia m ulta
vrem e pina s-o faca.
Din pricina astei m etehjie doctorii ii spusesera ca, in ­
data ce sim^ea nevoia sa se u?ureze, s-o faca neintirziat ;
deoarece, cu cit se incingeau ram asitele acelea m ai tare,
cu a tit se uscau §i se in tareau mai m ult, ca?unindu-i
m are suferin^a si istovire a trupului. Si de vrem e ce
a§a-l m va^asera doctorii, a§a facea §i era spre binele lui.
lata ca, in tr-o zi, trecind el pe o uli^a din acea cetate
unde locuia §i avea mul^i invatacei carora le dadea in-
va^atura, 1-a apucat nevoia sa se u^ureze precum v-am
spus. Ca sa poata face a§a cum il invaljasera doctorii
?i cum era spre binele lui, a cotit pe o ulicioara unde
sa-§i im plineasca n eintirziat nevoia.

192
Intim plarea a facut ca pe ulicioara aceea sa-si aiba
sala^ul fem eile care traiesc prin ora§e vinzindu-si sufle-
tu l §i batjocorindu-^i tru p u l cu §tiinta tu tu ro r. D ar filozo-
ful nostru hab ar n-avea ca pe-acolo locuiau asem enea m u-
ieri. Din pricina m etehnei lui §i a tim pului indelungat
cit a zabovit aoolo, cit §i a infali$arii pe care o avea
cind a ie§it din ulicioara unde n u §tia ca locuiau fem eile
acelea, toti oamenii care 1-au vazut venind dintr-acolo
au crezut ca se dusese in locul acela p en tru cu totul
alta pricina, care nu se potrivea de loc cu via^a pe care
o ducea §i se cuvenea s-o duca. Si cum pare m ult mai
de ocara, iar oam enii clevetesc m ai virtos cind un om
de seam a face vreun lucru, fie §i m arunt, ce nu i se
cade, decit atunci cind e vorba de unul pe care -1 §tiu
dedat la blestem atii, bietul filozof a fost grozav de po-
negrit $i lin u t de rau p en tru ca, in ciuda cinstei §i
batrine^ii lui, se dusese in locul acela de pierzanie a
sufletului, a tru p u lu i §i a faimei.
Cind a ajuns acasa, s-a pom enit ca invajaceii lui au
prins a-i spune cu su fletu l in d u re rat ?i cu m are m ih-
nire : ce nenorocire sau ce pacat 1-a im pins sa se batjo-
coreasca astfel §i pe sine §i pe ei, pierzindu-si bunul
renum e pe care -1 pazise pina atunci ca nim eni altul ?
A uzind filozoful u n a ca asta, s-a speriat grozav §i i-a
in treb at de ce vorbeau a§a, ori ce rau ta te savir^ise el
§i cind §i unde anum e. A tunci ei i-au raspuns ca de-
geaba se prefacea ca nu stie, caci spre nenorocul lui §i
al lor, nu m ai ram asese om in cetate care sa nu vor-
beasca despre ceea ce facuse el cind s-a dus in acel loc
unde traiau fem eile stricate.
Cind a auzit acestea, filozoful s-a in trista t foarte
tare, insa le-a spus ca-i roaga sa nu se m ai zbucium e
atita, caci peste opt zile avea sa le dea raspuns.
S-a dus a§adar in cam ara lui de lucru §i a intocm it
o carticica buna §i folositoare, unde p rin tre m ulte lu-
cru ri inlelepte vorbea §i despre noroc §i nenoroc ?i, in
chip de in v atatu ra catre ciracii sai, spunea urm atoarele :
„Fiilor, cu norocul §i nenorocirea se intim pla a§a :
uneori le cauti §i le gase§ti, iar alteori nu le cauti, dar
le gase§ti. C autate §i gasite sint atunci cind om ul face
vreun bine §i p en tru binele facut are parte de un noroc,

193
sau d n d p e n tru vreo rau ta te facuta are parte de o ne­
norocire ; aceasta este soarta buna sau rea, cautata si
gasita, pe care om ul §i-o cauta singur, atragindu-?i binele
sau raul.
De asem enea necautata insa gasita este atunci cind,
nefacind nim ic p e n tru asta, om ul se treze^te cu vreun
bine sau vreun folos : ca de pilda atunci cind, ducindu-se
undeva, a r gasi vreo comoara ori a lt lucru de m are folos
pentru care n-a facut nim ic ; si la fel cind, nefacind
nim ic pentru asta, se treze^te cu vreo pacoste ori vreo
paguba ; ca de pilda atunci cind, um blind pe drum , o
piatra aruncata de altul dupa vreo pasare, i-ar sparge
c a p u l; aceasta e nenorocirea gasita fara sa fi fost cau­
tata, caci el n-a facut si n-a dres nim ic din care sa i
se traga asem enea pacoste. Si afla^i, fiii mei, ca p entru
norocul §i nenorocirea cautate §i gasite se cer doua
lucruri : intii sa te aju^i singur, facind bine, ca sa te
alegi cu binele, sau facind rau, ca sa te alegi cu raul,
iar apoi sa te rasplateasca Dum nezeu dupa faptele bune
sau rele pe care le-ai facut. Tot asa, p e n tru norocul si
nenorocirea gasite fara sa le fi cautat, se cer alte doua
lucruri : intii, sa te paze§ti cit po^i de a savir§i rauta^i,
sau sa dai loc la presupusuri ori banuieli care sa-ti aduca
vreo nenorocire ori faim a proasta ; apoi, sa ceri ajutorul
lui D um nezeu §i sa-1 rogi ca, de vrem e ce te fere§ti cit
pofi de nenorocire §i faim a proasta, sa te pazeasca de
nenoroace ca acela pe care 1-am avut eu zilele trecute,
cind m -am strecu rat pe o ulicioara ca sa-m i fac nein-
tirziat nevoile, cum mi-.o cerea sanatatea trupului, care
lucru era fara de ru§ine §i fara de pacat, §i spre ghi-
nionul m eu tocm ai acolo-§i aveau casa m uierile acelea,
astfel incit, m acar ca eram nevinovat, m -am ales cu
faim a proasta.“
Iar voi, senior conte Lucanor, daca vreti sa va sporiti
si sa va p astrati buna voastra faim a, se cuvine sa faceii
trei lucruri : cel dintii este sa facei;i fapte bune ca sa -1
m ultum iti pe Dum nezeu, $i num ai pe urm a sa va gin-
difi la ceea ce le place oam enilor, pazindu-va cinstea §i
rangul si sa nu socotiti ca nu va ve^i pierde faim a cea
buna daca vefi inceta a face fapte bune trecind la cele
rele ; caci m ulti au facut binele o vrem e, §i p e n tru ca

194
n-au tin u t-o a?a mai departe, au irosit §i binele facut
§i au ram as cu faim a cea proasta de la sfirsit ; al doilea
este sa va rugati lui D um nezeu sa va indrum e spre ase-
m enea fapte incit faim a buna sa va sporeasca si sa
dainuiasca, ferindu-va sa facefi ori sa spunefi ceva prin
care s-o pierdeti ; al treilea lucru este ca nici prin fapte
nici p rin vorbe ori p a re d sa nu faced vreodata ceva
care sa trezeasca banuiala oamenilor, p en tru ca faim a
voastra sa se pastreze asa cum se cuvine ; caci adesea
om ul face fapte bune, dar lasind unele p a re d gre$ite,
oamenii in tra la vreo banuiala care il scade in ochii
lum ii §i din pricina ponegririi este ca si cum ar fi sa-
vir§it o rautate. Caci treb u ie sa §tifi ca in lucrurile care
hotarasc faim a, tot atita folos sau scadere aduc cele
soeotite ori spuse de lume, ca §i cele adevarate ; cit despre
D um nezeu §i despre suflet, nici folos nici paguba n-aduc
decit faptele facute §i gindul cu care sint im plinite.
Ia r contele a socotit ca pilda aceasta era potrivita
si 1-a rugat pe D um nezeu sa-1 ajute sa faca ce fapte
socotea el ca se cuvin p e n tru a-§i m intui sufletul ?i a-si
pazi faim a §i cinstea §i rangul.
In^elegind don Johan ca pilda aceasta e foarte buna,
a scris-o in c a d e a de fata §i a facut versurile de mai
jos, care zic asa :
Fa pururi binele incredere trezind,
$i faim a-fi vei vedea de-a pururi dainuind.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I S A P T E A 1
D espre intim plarea u n u i m a u r
cu sora lui care se arata
foarte sperioasa

Intr-o zi, eontele Lucanor i-a spus lui Patronio, sfet-


nicul sau, precum urm eaza :
— Patronio, stii ca am un frate mai m are decit m ine,
iar am indoi ne tragem din acela^i tata §i aceea§i mama,
§i cum el este m ai m are, eu trebuie sa -1 socotesc ca pe
un parinte §i sa ascult de cuvintul lui. El are faim a de
bun cre^tin $i om in^elept, dar a?a a v ru t D um nezeu
ca eu sa fiu m ai bogat si mai puternic decit dinsul §i„
cu toate ca n-o arata, $tiu bine ca ma pizmuie§te, a§a
ca, de cite ori am nevoie sa m a aju te ori sa faca ceva
p e n tru mine, imi da de in^eles ca n-o face p e n tru ca
ar fi un lucru necuviincios §i a tita ma tot cicale?te pina
ce scapa de m ine in felul asta. A lteori insa, cind are el
nevoie de sprijinul meu, imi da de in^eles ca, ch iar de-ar
fi sa piara lum ea toata, eu trebuie cu orice chip sa-m i
pun in joc viat.a §i avutul ca sa se im plineasca ceea ce
ii trebuie lui. Si, pentru ca a§a pa^esc m ereu cu el, te
rog sa ma pova^uie§ti ce crezi ca ar treb u i sa fac si
cum ar fi mai bine sa ma port.
— Senior conte, zise Patronio, pare-m i-se ca la p u r-
tarea fratelui vostru se potrivesc bine vorbele pe care
le-a spus un m au r surorii lui.
Iar eontele 1-a poftit sa-i istoriseasca intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, un m aur avea
o sora care era a tit de sfioasa, incit dadea sem ne de spaim a 1

1 P o v e s tire e v id e n t d e o rig in e a r a b a , tr a n s m is a p o a te p r in t r a d i ti e
o ra la , fig u re a z a in tr - o v e rs iu n e d e s tu l d e asem & natoare in c u le g e r e a
m e d ie v a l^ fra n c e z a d e F a b lia u x . A c e ste p o v e s tiri in v e r s u r i, d in c a re
s-a u p& strat c irc a 150, a u fo st c o m p u se in se co lele X III—X IV , f iin d d eci
o a re c u m c o n te m p o ra n e cu o p e ra lu i d o n J u a n M an u el. O p a r te d in e le
s in t d e o rig in e o rie n ta la , f iin d a d u s e d e cru cia^ i, a lte le in s p ir a te d in cS rti
sa u id e i ce c o n s titu ia u u n fo n d c o m u n a l p o p o a re lo r e u ro p e n e .

1 96
d in te m iri ce. Si ajunsese pina intr-acolo cu apucatura
asta, incit atunci cind ducea la gura un ulcioras din acelea
cu care beau m aurii, de clipoce§te apa in ele, se prefacea
ca se sperie a tit de ra u de acel gilgiit, incit mai ca-i
venea sa le$ine.
F ratele ei era un flacau foarte de treaba, dar tare ne-
voia§, §i cum saracia il im pinge pe om la v ru te §i nevrute,
baiatul n-avea incotro §i-§i ci$tiga piinea in tr-u n chip
foarte ru§inos. Si anum e, cind m urea cite cineva, se ducea
noaptea sa-i fu re lintoliul si alte lucruri cu care fusese
ingropat, agonisind in felul asta cele trebuincioase p e n tru
el, sora-sa §i nevasta-sa. Iar sora lui §tia asta.
Intr-o buna zi a m u rit un om foarte bogat §i a fost
inm orm intat cu o m ultim e de straie scum pe si alte lu­
c ru ri de pret. Aflind vestea, fata i-a spus fratelui ei ca
voia sa -1 insoteasca in noaptea aceea ca sa aduca im -
p reu n a lucrurile cu care fusese ingropat bogata§ul.
Indata ce s-a innoptat, baiatul s-a dus cu sora-sa la
m orm intul m ortului, 1-au deschis, d ar cind au v ru t sa-i
scoata ve^m intele de p ret cu care era im bracat, au vazut
ca n-aveau cum face altfel decit ori sa sfi§ie hainele, ori
sa-i rupa gitul.
Cind a vazut fata ca daca nu ru p eau gitul m ortului
tre b u iau sa-i rupa hainele, care aveau sa-?i piarda astfel
m ult din pre^ul lor, a apucat fara pic de m ila sau parere
de rau capul m ortului cu m iinile ei si 1-a smuls, i-a scos
vesm intele, au luat tot ce au mai gasit §i au plecat.
Dupa vreo citeva zile, asezindu-se la masa, de indata
ce au prins sa bea §i s-a auzit clipocitul apei, fata a dat
sem ne ca o sa le§ine de spaim a zgom otului pe care -1 fa-
cea ulciorul. Vazind frate-sau asta si am intindu-si cum
sm ulsese capul m ortului fara pic de team a sau mila,
i-a spus in arabeasca lor :
„A ha ya echti, tafza m in bakki, vala tafza m in fa tr
onki“. Ceea ce vrea sa zica : „Ei, surioara, te sperii de
zgomotul ulciorului care face gil-gil, §i nu te-ai speriat
sa descapatinezi un m o rt“. Si zicala asta se folose$te pina
astazi la m auri.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca vedeti ca fratele
vostru se da in laturi precum a^i spus, cind aveti nevoie
de el, aratin d u -v a ca socote^te lucru cu pacat sa faca

19 7
pentru voi ceea ce i-ati cerut, de§i n - a r 'f i asa cum zice
el, d ar crede ca se cuvine sa faceti ceea ce-i trebuieste
lui, chiar daca pacatul e m ai m are §i este spre paguba
voastra, sa lu a p am inte -ca se poarta intocm ai ca fata
care se speria de clipocitul ulciorului, dar n u se speria
sa ru p a gitul m ortului. Si cum el vrea sa faceti pentru
dinsul ceea ce el nu face p e n tru voi, raspunde-^i-i cu
vorbe frum oase si a rta |i-v a plin de bunavointa, iar in
cele care nu va pricinuiesc neajunsuri, faceti p e n tru el
tot ce pofteste ; dar in cele care ar fi spre paguba voastra,
feriti-va intotdeauna in chipul cel mai cuviincios §i pa-
zi^i-va pina la urm a in tr-u n fel sau altul de a va p rilejui
neajunsuri.
Contele a socotit ca sfatul era intelept si asa a facut
si a fost spre binele lui.
Socotind don Johan ca pilda aceasta era buna, a scris-o
in cartea d-e fata si a facut versurile de mai jos, care
zic asa :
Cind u n u l n u te-ajutd-n nici u n fel,
N u-ti pune-n joc avu tu l pentru el.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I O P T A 1
Despre papania unuia
care $i-a pus prietenii
la incercare

A lta data contele Lucanor i-a spus lui Patronio, sfetni-


cul sau, precum urm eaza :
—• Patronio, dupa cit mi se pare mie, am m ulti prie-
teni care-m i arata ca nici chiar prim ejdia mor^ii ori a
pierderii avutului n u i-a r putea opri sa-m i sara in aju-
tor, §i ca p e n tru nim ic in lum e nu s-ar desparti de mine.
De aceea te rog, cu in^elepciunea pe care o ai, sa ma
inve^i in ce chip a§ putea sa aflu daca prietenii acestia ar
face p e n tru m ine a§a precum spun.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, prietenii ade-
varati sint cel m ai bun lueru din lum e, dar sa fiti incre-
dintat ca atunci cind ajungi la m are strim toare si nevoie,
afli m ult m ai puftni decit credeai ; dar sa stiti de asem enea
ca atunci cind nu te afli cu adevarat la greu este pri-
m ejdios sa-ti incerci prietenii ca sa vezi care ^i-ar fi cre-
dincios la strim toare. Ca sa pute^i afla insa cum este un
prieten adevarat, a§ dori sa afla^i intim plarea unui om
cu feciorul sau care se lauda ca are m ulti prieteni.
Iar contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, un om avea
un fecior, §i p rin tre alte pove 1;e §i inva^aturi pe care i
le-a dat, i-a tot spus m ereu sa se straduiasca a-si face
prieteni cit m ai m ulti §i m ai buni. Feciorul 1-a ascultat 1

1 D u p a cu m r e m a rc a V a lb u e n a P r a t in lu c r a r e a a m in tita , is to r is ir e a
d e fa^a d u c e a b n e g a tia in p r ie te n ie p in a la u n g ra d d e c ru z im e a b s u rd a ,
e x p lic a b ila p o a te d o a r p r in i n t e r p r e ta r e a a le g o ric a d e la sfir§ it. M ai
p la u z ib ila §i e c h ilib r a ta e s te v e r s iu n e a fra n c e z a d in F a b lia u x (m ai m u lt
s a u m a i p u ^in c o n te m p o ra n a ), u n d e in tr- o p o v e s tire re g a sim a p ro a p e
id e n tic a n a ra ^ iu n e a d e fa^a p in a la a s c u n d e re a p re s u p u s u lu i m o rt, ia r
p a r te a a d o u a c o n s titu ie s u b ie c tu l u n u i a lt fa b lia u , d e s tu l d e a se m a -
n a to r , in c iu d a d if e re n te lo r d e a m a n u n t. C um a c e s ta d in u r m a e s te s itu a t
in tr - u n c a d ru o r ie n ta l, se p o a te p re s u p u n e ca acolo i§i a r e s u rs a p o v es-
tir e a d e f a ta m a i ales ca te m a in c e r c a r ii p r ie te n ilo r este u n m o tiv
c u n o s c u t a l l i t e r a tu r ii o rie n ta le .

199
§i a inceput sa caute tovara§ia oam enilor, im partind to t
ce avea cu cit m ai m ulti, ca sa §i-i faca prieteni. Aceia
ziceau toti ca sint prietenii lui §i ca sint gata sa faca
orice p e n tru el, §i ca ?i-ar prim ejdui la nevoie §i viata
?i tot ce aveau pe lum e ca sa -1 ajute.
Intr-o buna zi, aflindu-se feciorul cu tata l lui, acesta
1-a in tre b at daca facuse a§a cum il invatase si daca-^i
dobindise m ulti prieteni. B aiatul i-a raspuns ca da, §i ca
avea prieteni destui, dar d in tre ace^tia erau vreo zece de
care era incredintat ca nici m oartea, nici vreo alta pri-
m ejdie nu i-a r putea face sa -1 paraseasca la greu, la lip-
suri sau la orice alta nevoie a r avea.
Auzind a§a, tata l i-a spus ca se m inuna grozav ca
izbutise in tr-u n tim p a tit de scurt sa-$i faca prieteni a§a
de m ulti si de credincio$i, caci el, care era mai batrin,
nu izbutise in viata lui sa aiba m ai m ult de un prieten
§i jum atate.
Feciorul a inceput sa staruie, zicind ca era adevar cu­
rat ce spusese despre prietenii lui. Vazind tata-sau ca nu
se dadea b atut, i-a spus feciorului sa-i puna la incercare
in felul u rm a to r :
Sa om oare un pore, sa-1 vire in tr-u n sac si sa se duca
pe la casele prietenilor, spunind fiecaruia ca in sac era
un om pe care -1 omorise §i ca, fara indoiala, daca s-ar
afla fapta lui, nim ic nu 1-a r m ai putea scapa de m oarte
nici pe el, nici pe cel despre care s-ar §ti ca-i cuno§tea
fapta ; sa-i roage apoi ca, de vrem e ce ii erau prieteni,
sa ascunda m ortul §i, daca va fi nevoie, sa se scoale sa -1
apere.
Flacaul a facut intocm ai ?i s-a dus sa-§i incerce prie­
tenii asa cum il invatase ta ta l lui. De cum s-a infati$at
pe la casele lor §i le-a istorisit prim ejdia in care intrase,
cu totii i-au spus ca la altceva 1-a r ajuta, d ar ca in im-
p reju rarea aceea, de vrem e ce pu teau sa-§i piarda §i viata
si avutul, nu se incum etau sa -1 aju te §i ca, in num ele
Dom nului, sa ia bine seam a sa nu afle careva ca fusese pe
la ei. D ar dintre prietenii ace^tia, unii i-au spus ca nu
se incum etau sa -1 ajute in alt chip, dar ca aveau sa inahe
rugi pentru el ; iar altii i-au spus ca, daca va fi osindit
la m oarte, o sa-i tina tovara^ie pina la im plinirea osindei,
iar dupa aceea o sa -1 ingroape cu cinstea cuvenita.

200
D upa ce §i-a incercat flacaul to^i prietenii in felul
acesta §i n-a aflat tragere de inim a la nici unul, s-a in-
tors la tatal lui si i-a povestit cele intim plate. Vazindu-d
ca s-a intors a§a plouat, tata-sau i-a spus ca acum putea
Sa-§i dea seam a ca mai m ulte §tiu cei care au vazut §i
au tra it m ulte decit aceia care n-au tre c u t inca prin in-
cercari. Apoi i-a spus ca el nu avea decit un prieten si
jum atate, §i sa se duca sa-i incerce.
Flacaul a pornit a§adar sa-1 incerce pe aceia pe care
tatal lui il socotea d rep t ju m atate de prieten ; a ajuns
la casa lui pe innoptate, carind porcul m ort in spinare,
a b a tu t in poarta om ului si i-a povestit ce nenorocire i
se intim plase §i cum daduse gre§ cu toti prietenii lui si
1-a rugat ca de dragul p arintelui sau sa-i dea o m ina de
ajutor la acea strim toare.
Auzind cum stateau lucrurile, om ul aceia care era doar
pe jum atate prieten c u tatal lui, i-a spus ca, desi pentru
tin a r n-avea nici dragoste nici priete$ug ca sa m erite sa
se vire in asem enea primejdie-, totu§i, din dragostea ce
i-o poarta p arintelui sau, avea sa-i ascunda fapta.
A lu at a§adar in spinare sacul cu porcul, crezind ca
in au n tru era un om, §i 1-a dus in grading de 1-a ingropat
in tr-u n razor de varza ; apoi a pus verzele la locul lor
in brazda §i 1-a trim is pe flacau la treburile lui.
Intorcindu-se la tata-sau, baiatul i-a povestit cu de-a-
m anuntul ce facuse omul care-i era pe ju m atate prieten.
A tunci tatal 1-a invafat ca a doua zi, cind o sta de vorba
cu omul aceia, de indata ce s-o ivi vreun prilej de nein-
^elegere, sa se incontreze cu el §i, in fierbinfeala hartei,
sa-i repeada un pum n in obraz cu toata pu terea lui.
Flacaul a facut cum il inva^ase taica-sau, iar cind 1-a
lovit, omul s-a u itat la el §i i-a spus :
— Pe cinstea mea, baiete, rau ai facut, d ar afla ca
nici p e n tru asta si nici p en tru vreo alta ra u ta te m ai m are
n-am sa dau in vileag ce se afla sub verzele din razor.
Povestindu-i tatalui sau cele intim plate, acesta i-a po-
runcit sa se duca sa -1 incerce §i pe prieten u l lui cel bun,
iar baiatul a facut intocmai.
Cind a ajuns la casa om ului care era prieten u l tatalui
sau §i i-a istorisit tot ce i se intim plase, om ul aceia i-a
spus ca o sa -1 scape de m oarte §i de orice neajuns.

2 01
S-a intim plat ca tocm ai in zilele aeelea fusese om ortt
un om in tirg u l cu pricina, §i nu se putea afla cine e uci-
ga§ul. Cum flacaul fusese vazut de unii um blind mai
m ulte nopti de-a rin d u l cu sacul acela in spinare, au so-
cotit ca el faptuise omorul.
Ce sa m ai lungesc povestea ? Flacaul a fost judecat si
osindit la m oarte. P rieten u l tatalu i sau a facut tot ce-a
p u tu t ca sa -1 scape, dar vazind ca nu izbutea cu nici un
chip sa -1 m intuiasca de osinda, le-a spus juzilor ca nu
voia sa ram ina cu sufletul incarcat din pricina flacaului
aceluia, caci nu el savir^ise om orul, ci feciorul lui, sin-
gurul pe care-1 avea. L-a pus deci pe fiu-sau sa m artu ri-
seasca, iar baiatul l-a ascultat. Asadar, 1-au ucis, iar fe­
ciorul prietenului sau a scapat de la m oarte.
lata, senior conte Lucanor, acum v-am povestit cum se
incearca prietenii si socotesc ca pilda asta e buna pentru
ca sa afle om ul care-i sint cu adevarat prieteni pe lum ea
asta, si sa stie ca trebuie sa-i incerce inainte de a se arunca
in prim ejdie, nadajduind in aju to ru l lor, ca sa §tie cit le
poate pielea daca a r avea nevoie de ei ; caci sa fiti incre-
din tat ca sint cite unii prieteni adevarati, dar ca m ulti,
poate chiar cei m ai m ulti, sint buni prieteni cu norocul,
si asa cum se arata norocul, a§a e §i prietenia lor. In
afara de asta, pilda de fa^a se poate tilcui §i in tru cele
sufletesti in chipul urm ator : toti oam enii de pe lum ea
asta socotesc ca au prieteni, iar cind vine m oartea trebuie
sa-i incerce in acea clipa de cum pana, si se due la m ireni,
iar aceia le spun ca au de ajuns cu grijile lor ; §i se due
la preoti, iar ei le spun ca o sa se roage D om nului p entru
ei ; §i se due catre nevasta ?i copii, iar ei le spun ca o
sa-i insoteasca pina la groapa §i o sa-i ingroape cu toata
cinstirea ; si in felul acesta ii incearca pe toti cei pe care-i
socotisera prietenii lor. Si negasind la ei nici un sprijin
pentru a scapa de m oarte — asa cum s-a intors feciorul
om ului din poveste, dupa ce n-a aflat nici un sprijin la
aceia pe care-i socotea prietenii lui — se intorc catre
Domnul, care este parintele lor, iar D um nezeu le spune
sa-i incerce mai intii pe sfinfi, care sint pe ju m atate pri­
eteni. Iar ei asa fac. B unatatea sfintilor si m ai cu seama
a Sfintei M aria este atit de mare, incit se roaga neincetat
lui D um nezeu p en tru sufletul pacato^ilor, iar Sfinta

202
M aria le am inte^te de m am a lor §i ce m ult s-a chinuit
ca sa-i faca si sa-i creasca, iar sfin^ii le am intesc saracia
§i suferin^a, caznele §i patim ile pe care le-au in d u rat pen-
tru ei, iar astea toate le fac p en tru a rascum para gre^elile
pacato§ilor. Si ou toate ca au fost adesea batjocoriti de
ace?tia, n u-i dau pe fata, a§a cum nu 1-a pirit pe flacaul
care -1 lovise, om ul ce era pe ju m atate prieten parintelui
sau. Si daca pacatosul intelege in cugetul lui ca prin toate
acestea nu-§i poate m intui sufletul, se intoarce catre
Dumnezeu, asa cum s-a intors feciorul la parintele lui
cind n-a gasit cine sa-1 scape de pioarte. Iar Dom nul nos-
tru D um nezeu, cu adevarat parinte §i prieten, am in-
tindu-§i de dragostea ce o poarta om ului, care este fap-
tu ra plam adita de el, a facut intocm ai ca p rietenul cel
bun din poveste, caei 1-a trim is pe fiul sau, Isus Cristos,
sa m oara fara de vina §i fara de pacat, p e n tru a sterge
vinova^ia §i pacatosenia oamenilor. Iar Isus Cristos, ca
un fiu bun ce era, 1-a ascultat pe parintele sau si, fiind
D um nezeu adevarat, de bunavoie a p rim it m oartea §i i-a
m in tu it pe pacatosi prin singele lui.
A§adar, senior conte, sa luafi bine am inte care dintre
prietenii vostri sint mai buni $i mai adevarati, sau pentru
care cata sa se straduiasca omul mai m ult ca sa-i dobin-
deasca drept prieteni.
Contelui i-au placut m ult toate cele a ratate si a soco-
tit ca erau bune si folositoare.
In 1,elegind don Johan ca pilda aceasta este foarte buna,
a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de mai jos,
care zic asa :
N icicind nu poate om ul prieten m ai bun afla
Ca D um nezeu ce §i-a dat singele spre a-l rascum para.
P IL D A A P A T R U Z E C I S I N O U A 1
Despre pafania unuia
care a fost aruncat gol
pe o insula, dupa ce
i s-a luat dom nia

A lta data, stind de vorba contele Lucanor cu • sfet-


nicul sau Patronio, i-a spus a§a :
— Patronio, m ulti ma indeam na ca, de vrem e ce sint
a tit de puternic $i respectat, sa fac tot ce pot ca sa am
m ulta boga^ie, putere §i cinste caci a§a mi se cuvine $i
imi este cu folos. Stiind ca intotdeauna ma inve^i num ai
de bine §i ca a§a ai sa faci §i de acum inainte, te rog sa
ma povafuiesti ce e m ai bine sa fac.
—- Senior conte, zise Patronio, sfatul pe care mi-1 ee-
reti este greu de dat din doua pricini : mai intii p e n tru ca,
sfatuindu-va precum mi-o cereti, o sa fiu nevoit sa va
indrum ez im potriva dorin 1;ei voastre ; apoi, p e n tru ca este
greu sa te ridici im potriva unui sfat rostit spre binele
stapinului tau. Din cele doua pricini aratate, imi vine tare
greu sa m a ridic im potriva lui, dar, cum orice sfetnic,
daca este cinstit, trebuie sa cate doar ca sfatu-i sa fie cit
mai bun §i sa nu se uite daca e spre binele ori spre raul
lui, nici daca este ori nu pe placul stapinului sau, ci sa-i
spuna ce crede el ca este m ai bine, n-am sa m a feresc a
Va sfatui cum socotesc eu ca va este mai folositor §i va
prinde m ai bine. De aceea am sa va spun ca cei care v-au
indem nat astfel, v-au sfatuit bine in parte, dar sfatul lor
nu este nici intreg, nici potrivit p entru voi ; ca sa fie cu
adevarat bun si desavir§it, bine ar fi si m ult m -ar buoura
sa aflati patania unuia care a fost pus dom n peste un
tinut.
A tunci contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, era un ^inut
unde obiceiul cerea ca in fiecare an sa se puna alt domn.1

1 A p o lo g u l d e f a ta p ro v in e d in V a rla a m §i Io a sa f, u n d e se gSse§te
n u n u m a i n a r a tiu n e a r e s p e c tiv e c i §i i n t e r p r e ta r e a e i sim bolicS . A fo st
c u n o s c u t ca a ta r e §i la n o i i n \a ra o d a ta cu r a s p in d ir e a a c e s te i c a r ti
(vezi n o ta la p ild a 1).

204
Cit tinea anul acela, cu to^ii se supuneau poruncilor lui.
Cind se im plinea sorocul, i se lua tot ce avea, era dezbra-
cat §i parasit singur pe o insula, fara suflet de om
linga el.
lata insa ca odata a ajuns dom n un om mai intelept
si mai prevazator decit cei dinaintea lui. Stiind el ca dupa
ce s-o im plini anul il astepta aceea$i soarta ca §i pe cei-
lalti, a pus sa se ridice in m are taina pe insula unde
?tia ca aveau sa -1 arunce o casa trainica $i bine chiver-
nisita, pe care a um plut-o cu tot ce avea sa-i trebuiasca
p en tru restu l zilelor. Iar casa a fost zidita in tr-u n loc
a tit de ferit, incit oamenii din tinut, care -1 pusesera domn,
n-au p u tu t prinde de veste. Iar in tin u tu l pe care-1 cir-
m uise s-a inteles cu citiva prieteni iubitori §i credincio§i
ca, daca i-a r mai trebui unele lucruri de care ar fi uitat
sa se ingrijeasca din vrem e, sa i le trim ita ei, asa incit sa
nu duca lipsa de nimic.
Cind i s-a im plinit sorocul si locuitorii tin u tu lu i i-au
luat dom nia §i 1-au lepadat gol pe insula, asa cum facu-
sera §i cu cei dinaintea lui, el, p en tru ca fusese prevazator
§i-§i pregatise o gospodarie in care sa traiasca in huzur
si dupa pofta inim ii, s-a dus acolo §i i-a m ers foarte bine.
Ia r voi, senior conte Lucanor, daca vreti sa ascultati
un sfat bun, sa luati am inte in rastim pul pe care -1 avefi
de tra it pe lum ea asta ca, de vrem e ce §titi prea bine ca
ave 1;i s-o parasi^i, ie§ind gol din ea, caci nu veti putea
lua ou voi decit faptele voastre, sa va ingrijiti ca acestea
sa fie in a§a fel facute incit, cind va veti duce de pe lum ea
asta, sa va fi pregatit prin ele laca§ in cealalta, iar cind
veti pleca gol de a id sa gasiti dincolo laca§ p e n tru toata
viata. Si aflati ca viata sufletului nu se num ara in ani
ci dainuie ve^nic, fiindca sufletul este doar duh si nu
poate putrezi, de aceea dainuie in veci. Si mai aflati ca
faptele bune sau rele pe care le face om ul pe lum ea asta,
D um nezeu pe toate le t ^ e m inte ca sa-i dea rasplata
p e n tru ele pe lum ea cealalta, dupa cum i se cuvine. P en ­
tru toate aceste pricini, eu va sfatuiesc sa faceti asem enea
fapte pe lum ea asta, incit atunci cind va fi sa plecati
din ea, sa gasiti un laca§ bun in aceea unde aveti sa ra-
m ineti p e n tru totdeauna, si n u care cum va sa pierdeti
cele neindoielnice, ve§nice §i fara de sfir§it p e n tru bunu-

205
rile si m aririle de pe lum ea asta, care sint de§arte §i tre -
catoare. Ia r faptele cele bune sa le savirsil^i fara laudaro-
§enie si ingim fare, p e n tru ca, chiar daca s-ar §ti de ele,
sa ram ina m ereu tainuite, deoarece nu le faceti nici pen­
tru laude, nici din ingim fare. De asem enea, sa lasati in
urm a voastra asem enea prieteni incit, ceea ce n u ve^i
putea im plini voi in viata voastra, sa im plineasca ei pen­
tru m intuirea sufletului vostru. Dupa ce veti tine seama
de toate acestea, soootesc ca trebuie §i este bine sa faceti
tot ce puteti p e n tru a va inalta cinstea §i rangul.
Contele a socotit ca pilda era buna §i sfatul intelept
si s-a rugat lui D um nezeu sa-1 ajute sa poata face precum
il invatase Patronio.
Intelegind don Johan ca pilda aceasta era buna, a
scris-o in cartea de fata si a facut versurile de m ai jos,
care zic asa :
P entru bunuri lum e$ti, trecatoare,
N u pierde bunui ee-n veci n u moare.
P IL D A A C IN C IZ E C E A 1
Despre intim plarea lui Saladin
cu nevasta u n u i
curtean de-al lui

Contele Lucanor a grait in tr-o zi catre sfetnicul sau


Patronio, a$a :
— Patronio, sint incredintat ca in^elepciunea ta este
a tit de m are, incit nim eni pe lum e n -a r §ti sa raspunda
a§a de bine ca tine la orice intrebare. De aceea te rog
sa-m i spui care este cea mai de pre^ insu§ire a omului.
Te in treb p e n tru ca am in^eles ca m ulte ii trebuiesc
om ului ca sa poata chibzui §i im plini ce e m ai bine, caci
daca in^elege lucrurile dar nu le face bine, socotesc ca
nu trage m are folos. Si cum insu^irile sint a tit de num e-
roase, a§ vrea sa cunosc m acar una din ele, ca sa mi-o
am intesc tot tim pul §i sa iau seam a la ea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, voi, cu buna-
vointa voastra, m a laudati adesea, spunind m ai cu seama
ca sint in^elept. Eu insa ma tern, senior conte, ca va in-
§ela^i in privin^a asta. Sa credefi ca n u este nim ic pe
lum e in care om ul sa se in§ele a tit de m ult §i de lesne
ca in a-i cunoa^te pe oameni cum sint §i ce fel le este
intelepciunea. A id este vorba de doua lu cru ri : unul, cum
este om ul de felul lui ; al doilea, cita in^elepciune are.
P e n tru a afla cum este, el treb u ie sa se arate prin fap-
tele lui fata de Dum nezeu si de oameni, caci m ulti par
sa faca fapte bune, care nu sint a§a, p e n tru ca tot binele 1

1 R a sp u n su l la in tr e b a r e a d in p ild a d e fa^a fig u re a z a in lu c r a re a


a n te r io a ra a lu i d o n J u a n M an u el, Car te a C a v a le ru lu i a S c u tie r u lu i,
u n d e ru ? in e a e s te c o n s id e ra te d r e p t o v ir tu te de c a p e te n ie a c a v a le ru lu i,
f iin d ,,p ric in a p e n tr u c a re o m u l r e n u n tS la to a te lu c r u r ile n e c u v iin -
cioase, in d e m n in d u -1 sa fa c a ceea ce tr e b u ie . D e ace e a , m a m a §i te m e iu l
t u t u r o r in su § irilo r b u n e este ru § in e a “.
P a r te a n a r a tiv a p ro p riu -z isa , a d ic a in c id e n tu l d in tre S a la d in si fem eie,
c u re s p e c tiv a s tr a ta g e m ^ f a ta d e b a r b a tu l a c e s te ia §i p u r ta r e a e i in te -
le a p ta $i v irtu o a s a , se re g a se ? te in c u le g e re a o r ie n ta ls d e s p re S in d ip a
filozo-ful, c u n o s c u ta la n o i n u n u m a i d in aceastS sursS , ci ?i d in m in u n a ta
p r e lu c r a r e a lu i M. S a d o v e a n u in D iv a n u l P ersia n (cap. 4).

207
din ele este harazit doar vietii pam inte^ti. Si sa fiti in-
cred intat ca binele acesta il vor plati foarte scump, caci
p e n tru binele care tine o zi, vor suferi m ult ra u fara de
sfir$it. Altai insa fac fapte bune p en tru a-1 sluji pe Dum -
nezeu, §i cu toate ca ace^tia aleg partea cea m ai buna,
care nieiodata nu le va fi luata sau nu se va irosi in zadar,
nici unii, nici ceilalfi nu iau seam a la am bele cai, cea a
Dom nului si cea a lumii.
P e n tru a le pazi pe am indoua trebuiesc fapte cu ade-
v arat bune si adevarata intelepciune, caci este un lucru
tot a tit de greu de facut ca a-fi viri m ina-n foe fara sa-i
sim ti dogoarea ; d ar cu aju to ru l lui D um nezeu si ajutin-
du-se omul singur, se poate face orice ; caci atifia au
fost regi buni §i oam eni sfinti, datorita faptului ca au
fost vrednici §i fata de Dum nezeu §i fata de oameni.
De asem enea, p en tru a afla daca u nul este sau nu in-
telept, trebuiesc m ulte lucruri, caci m ulti rostesc cuvinte
frum oase si intelepte, dar rosturile n u ?i le im plinesc a?a
de bine cum li s-ar cuveni ; iar altii i§i descurca foarte
bine rosturile lor, d ar nu §tiu, sau nu vor, sau nu pot sa
lege trei vorbe cu sir ; iar altii vorbesc ca din carte, §i-§i
im plinesc rosturile foarte bine, dar gindurile sint rele,
a§a ca, de§i i§i fac bine lor, fac rau celorlalfi. Iar despre
ace§tia, spune S criptura ca sint ca nebunul care tine o
sabie in m ina, sau ca principele cel rau §i puternic.
D ar p en tru ca voi §i oricine sa poata cunoa^te care
este bun fata de D um nezeu si fata de oameni, §i care este
intelept, care m ester la vorba, care cu ginduri bune, §i
ca sa -1 cintariti pe dreptate, se cuvine sa nu judecati pe
nim eni altfel decit dupa faptele inplinite, de-a lungul
vrem ii, iar nu in tr-u n rastim p scurt, §i dupa cum ii merg
rosturile spre bine ori spre rau, caci prin aceste doua
lucruri se arata toate cite le-am spus inainte.
V-am spus acum toate acestea p en tru ca ma tot lau-
dati pe m ine cu intelepciunea mea, iar eu sint incredintat
ca, indata ce veti lua am inte la toate aceste lucruri, n-o
sa ma m ai laudati atita. Cit despre in treb area voastra,
§i anum e care este cea mai buna insu$ire a om ului, m ult
a§ dori ca, p e n tru a cunoaste adevarul in p rivinta asta,
sa aflati patania lui Saladin cu o femeie foarte isteafa,
nevasta unui cu rtean de-al lui.

208
Iar contele 1-a poftit sa-i spuna intim plarea.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, Saladin, sul-
tan u l Babiloniei, um bla intotdeauna cu alai m are de
curten i ; intr-o buna zi, cum nu puteau fi gazduiti to^i
laolalta, el a tras la casa unui curtean.
Cind a vazut curteanul ca stapinul sau ii facea cinstea
sa-i calce pragul, i-a ie§it inainte cu tot ce avea mai bun
§i, im preuna cu nevasta, feciorii §i fiicele lui 1-au slujit
cum s-au priceput mai bine. Dar Diavolul, care um bla in-
totdeauna sa -1 indem ne pe om la blestema^ii, 1-a facut
pe Saladin sa-si uite de indatoririle lui §i s-o indrageasca
pe acea nevasta altfel decit s-ar fi cuvenit.
P atim a lui s-a aprins a tit de tare, incit 1-a im pins sa
ceara pova^a de la un sfetnic netrebnic, in ce chip §i-ar
putea im plini pofta. Lua^i am inte ca tot om ul a r trebui sa
se roage lui Dum nezeu sa-1 pazeasca pe stapinul lui de
poftele rele, caci daca-i vin asem enea ginduri unui stapin,
sa fi^i incredintat ca intotdeauna se va gasi cine sa -1
sfatuiasca §i sa -1 ajute a-§i im plini voia.
A§a s-a intim plat §i ou Saladin, care a gasit pe data
cine sa-1 sfatuiasca cum §i-ar putea im plini dorinta. Iar
sfetnicul acela netrebnic 1-a povatuit sa -1 cheme pe bar-
batul fem eii §i sa-i arate cinstire §i sa -1 puna capetenie
peste mul^i oameni, iar dupa citeva zile sa -1 trim ita cu
vreo slujba in tr-u n loc in d ep artat ; §i cit o zabovi el pe
acolo, avea sa-?i poata im plini pofta in voie.
Lui Saladin i-a placut sfatul §i a§a a facut. Indata ce
curtean u l a plecat sa-§i im plineasca slujba, socotindu-se
foarte norocit si iubit de stapinul sau, S alrd in s-a $i dus
la el acasa. A flind nevasta ca vine Saladin, de vrem e ce
se aratase atit de m ilostiv cu barbatul ei, 1-a intim pinat
cu bucurie slujindu -1 cum s-a priceput m ai bine, im preuna
cu to^i ai casei. Indata ce s-a strins m asa §i Saladin a
in tra t la odihna in tr-u n iatac, a trim is dupa nevasta.
Socotind ea ca o chem a p e n tru cine §tie ce, a venit la el.
Atunci Saladin i-a m artu risit dragostea lui. Auzind aces-
tea, fem eia a priceput foarte bine ce voia, dar s-a pre-
facut ca n u-i intelege vorbele §i i-a spus ca-i mul^umea
§i sa-i dea D um nezeu num ai bine ; caci m arto r e D um ne­
zeu ca-i dorea via 1;a lunga §i o sa se roage intotdeauna
p e n tru el, a§a cum se cuvenea, de vrem e ce era stapinul

209
ei §i, mai cu seama, p entru tot binele pe care -1 facuse bar-
batului ei si ei inse§i.
D ar Saladin i-a spus ca dincolo de toate acestea o
iubea mai m ult decit pe oricare alta femeie, iar ea ii tot
m ul^um ea prefacindu-se ca nu aude cu urechea aceea. Ce
sa m ai lungesc vorba ? Saladin a fost nevoit sa-$i m artu -
riseasca patim a de-a dreptul. A uzind una ca asta, femeia,
care pe linga curatie sufleteasca avea si m ulta m inte, i-a
raspuns asa lui Saladin :
„Stapine, cu toate ca sint o biata m uiere proasta, stiu
prea bine ca dragostea nu sta in puterea om ului, ci omul
este in p u terea ei. Si mai §tiu ca, daca-m i porti asem enea
dragoste precum spui, si s-ar putea sa fie adevarat, §tiu
de asem enea §i altceva : ca atunci cind barbatii, §i mai cu
seam a stapinii, indragesc vreo femeie, ii arata ca sint
gata sa-i im plineasca toate voile. Dar indata ce ram ine
nefericita §i batjocorita, nu le m ai pasa de ea, dupa
cum se si cuvine, §i ajunge rau de tot. Ia r eu, stapine,
tare ma tern ca a§a o sa mi se intim ple si mie.
A tunci Saladin a inceput s-o incredinteze ca n-o sa
fie a§a, fagaduindu-i ca avea sa faca to t ce-o pofti ea
p en tru ca sa ram ina m ultum ita. Indata ce-i spuse acestea,
fem eia i-a raspuns ca, daca-i fagaduia cu adevarat sa-i
im plineasca ceea ce o sa-i ceara inainte de a o sili sau
a o batjocori, ii fagaduia §i ea ca de indata ce s-o tine
de cuvint, o sa faca tot ce i-o porunci el.
Saladin i-a spus ca se tem e ca ea o sa-i ceara tocm ai
sa nu mai aduca vorba despre lucrul acela ; dar ea a zis
ca n-avea sa-i ceara decit ceva ce ii statea lui prea bine
in putin^a sa faca. A tunci Saladin i-a fagaduit s-o m ultu-
measca, iar nevasta cea isteata i-a saru tat m ina si piciorul
§i i-a spus ca dorea de la el sa-i spuna care era cea mai
de pret insu?ire pe care o poate avea omul, fiind m am a
si tem eiul tu tu ro r insusirilor bune.
Auzind acestea, Saladin a eazut pe ginduri, dar n-a
p u tu t gasi ce sa-i raspunda fem eii. Cum fagaduise insa
ca n-o s-o sileasca ori batjocoreasca pina ce nu si-°
im plini fagaduiala, i-a cerut ragaz sa se mai gindeasca.
A tunci ea i-a fagaduit ca oricind i-a r aduce raspunsul,
ea o sa fie gata la porunca lui.

210
Au ram as asadar invoiti in felul acesta. Saladin s-a
intors la curtenii lui a in treb at ca din intim plare pe
to^i invafatii despre lucrul acela. Iar unii au zis ca cea
m ai de pret insu§ire a om ului era sa fie bun la suflet.
D ar altii au zis ca a§a era p en tru viafa de apoi, dar ca pe
lum ea asta nu era de ajuns sa ai doar suflet bun. Altii
au zis ca cel m ai bun lucru este ca om ul sa fie foarte
cinstit. Al^ii au spus insa ca, desi a fi cinstit este lucru
mare, pofi fi cinstit dar fricos, sau zgircit, sau nating
sau badaran, asa ca mai trebuie §i altceva chiar cind e§ti
foarte cinstit. La fel au spus despre toate celelalte insu­
lin , neizbutind sa nim ereasca raspunsul la intrebarea
lui Saladin.
Vazind Saladin ca nu gase^te in toata tara lui pe cineva
care sa dea de rost intrebarii, a luat cu el doi saltim banci,
p e n tru ca in tovara^ia lor putea mai lesne sa colinde
p rin lum e. Si a trecut m area ne§tiut de nim eni, ducin-
du-se la curtea Papei, unde se aduna toti crestinii. Si a
tot in treb at ce voia sa afle, dar n-a gasit pe nim eni care
sa-i dea raspuns. A tunci s-a dus la Regele F rantei si pe
la to^i regii, d a r nicaieri n-a aflat raspunsul. Si a zabovit
a tit de m ult prin acele loouri straine, incit se caia de
lucrul la care a purees.
Acum nu s-ar mai fi strad u it atit p e n tru fem eia aceea,
dar cum era om vrednic, socotea o ocara sa nu izbuteasca
sa afle raspunsul pentru care pornise ; caci fara indoiala
om ul vrednic ram ine de ocara daca se lasa de ceea ce
incepe, atunci cind nu e o fapta u rita sau cu pacat ;
d ar daca se lasa din team a ori din pricina greutatilor,
n-are cum scapa de ocara. De aceea Saladin nu voia sa se
lase pina n-o afla raspunsul p en tru care plecase in lume.
Intr-o buna zi, cum um bla el a§a cu saltim bancii lui,
s-a in tiln it cu un scutier care batuse padurea si omorise
un cerb. E ra in su rat de curind §i avea un tata foarte
batrin, care fusese cel m ai de seam a cavaler din finutul
acela. Fiind el acum incarcat de ani, i§i pierduse vederea
si nu m ai p u tea ie§i din casa, dar ram asese cu m intea a tit
de intreaga ?i lim pede, incit batrine^ea nu -1 apasa de loc.
Scutierul, care se intorcea foarte voios de la vinatoarea
lui, i-a in treb at pe oam enii no§tri de unde veneau si cine
erau, iar ei i-au spus ca sint saltim banci.

211
Auzind a§a, om ul s-a buourat §i le-a spus ca se intor-
cea plin de voio§ie de la vinatoare §i ca, de vrem e ce ei
pareau saltim banci iscusiti, sa vina sa-i tin a tovarasie in
seara aceea p e n tru mai m ulta voie buna. Ei i-au raspuns
ca erau zori^i, caci plecasera de m u lt din ta ra lor ca sa
afle ceva d ar, neputind gasi raspunsul, voiau sa se
inapoieze cit mai degraba, a§a ca nu-si puteau petrece
seara cu el.
Scutierul i-a tot iscodit cu intrebarile pina ce s-au
vazut nevoi^i sa-i spuna ce anum e voiau sa afle. A tunci
el le-a spus ca daca nici tatal lui n-o §ti ce sa le raspunda,
insem na ca nim eni pe lum e n -a r putea sa §tie ; §i le
povesti ce fel de om era tatal lui.
Auzind a§a, Saladin, pe care scutierul il credea saltim -
banc, s-a bucu rat m ult §i s-au dus cu dinsul.
Indata ce a ajuns la casa parinteasca, scutierul i-a
spus tatalui sau ca se intoroea foarte voios fiindca ii
m ersese bine la vinatoare, iar acum era §i m ai voios
p en tru ca adusese cu el ni§te saltim banci. Si i-a povestit
aespre in treb area la care cautau ei raspuns, §i 1-a rugat
sa le spuna ce gindea despre asta, caci el ii incredintase
ca, de vrem e ce nu se gasise nim eni sa dea de rost in tre-
barii, daca nici tatal lui n-o putea, insem na ca nu se afla
om pe lum e in stare sa dea de rostul acelei intrebari.
Auzind toate acestea, b atrin u l calaver a priceput ca cel
care um bla cu asem enea in treb are nu era saltim banc, ?i
i-a spus fiului sau ca, dupa ce vor sta la masa, el o sa le
dea raspunsul dorit.
S cutierul 1-a in§tiintat pe Saladin, pe care-1 credea
saltim banc, iar el s-a bucurat grozav, nem aiputind de
nerabdare, caci trebuia sa a§tepte pina la sfir^itul mesei.
Dupa ce s-a strins m asa iar saltim bancii §i-au a ra tat
me§te§ugul, cavalerul cel b a trin le-a spus ca fiul lui ii
povestise cum ca um blau punind tu tu ro r o in treb are §i
ca nu gasisera pe nim eni care sa le dea raspunsul, a§a
ca acum sa-i spuna §i lui intrebarea, iar el o sa le arate
ce gindea.
A tunci Saladin, care facea pe saltim bancul, i-a spus
ca in treb area era urm atoarea : care este cea mai de p ret
insu§ire pe care o poate avea om ul, fiind m am a $i tem eiul
tu tu ro r insu§irilor bune.

2 12
Auzind calaverul cel b a trin aceasta intrebare cu tile,
a priceput-o pe data §i de asem eni 1-a cunoscut dupa
vorba ca acela era Saladin, caci traise m ulta vrem e la
palatul sau §i se bucurase de m ulte binefaceri din partea
lui ; §i a grait :
,,Prietene, prim ul lucru pe care vreau sa ti-1 spun
este ca, fara indoiala, niciodata pina astazi n -au calcat
pragul casei mele asem enea saltim banci. Afla a§adar ca,
daca ar fi sa ma port pe dreptate, ar tre b u i sa ma. a rat
recunoscator p en tru to t binele pe care mi 1-ai facut ;
d a r despre asta n-am sa-^i spun acum nim ic m ai m ult,
pina ce nu vom vorbi in tre p atru ochi, ca sa nu-fi afle
nim eni rosturile. Cit despre in treb area pe care ai pus-o,
iata : cea m ai de pret insu^ire pe care o poate avea omul,
fiind m am a §i tem eiul tu tu ro r insu§irilor bune, este,
iti zic, ru§inea. Caci din pricina ru^inii in dura om ul
m oartea, care este lucrul cel m ai greu de indurat, §i din
pricina ru^inii nu face om ul lucruri necuviincioase, oricit
de m are i-a r fi pofta sa le faca. A§adar in rusine i§i au
inceputul §i sfir^itul toate pu rtarile bune, iar neru^inarea
este izvorul tu tu ro r p u rta rilo r rele.“
Cind a auzit Saladin judecata aceasta a cavalerului,
a inteles ca a§a era cu adevarat ; si vazind ca a aflat
raspuns la intrebare s-a b u cu rat grozav si si-a lu at ram as
bun de la cavalerul si scutierul carora le fusesera oaspeti.
D ar inainte de plecare, cavalerul cel b a trin 1-a lu at
deoparte si i-a spus ca-1 cunoscuse cum ca era Saladin,
am intindu-i toate binefacerile pe care le prim ise de la
el. Apoi, im preuna cu fiul sau, 1-a p etrecu t cu toata
cinstea, dar in a?a fel incit sa n u -1 dea de gol.
D upa intim plarea asta, Saladin a pornit-o spre fara
lui zorind sa ajunga cit m ai degraba. O data ajuns, supusii
s-au b u cu rat m ult §i 1-au sarbatorit cu m are veselie.
Dupa ce s-au ispravit serbarile, Saladin s-a dus la
casa fem eii care-i pusese intrebarea. Indata ce a aflat
ea ca Saladin vine spre dinsa, i-a preg atit o prim ire
frum oasa §i i-a stat inainte cu to t ce-a avut mai bun.
Dupa ce a ospatat, Saladin a in tra t in iatac si a trim is
dupa dinsa, iar fem eia s-a infatisat inaintea lui. Atunci
Saladin i-a istorisit cit se straduise ca sa afle raspunsul
cel bun la in treb area ei si ca -1 aflase, asa ca, de vrem e ce

213
p u tea sa-i raspunda fara gre§ precum ii fagaduise, ea de
asem eni trebuia sa-§i tina fagaduiala. Fem eia i-a spus
ca -1 roaga sa binevoiasca a-si im plini fagaduiala spu-
nindu-i raspunsul la in treb area pe care i-o pusese §i
daca raspunsul avea sa fie cel potrivit, a$a cum socotea
el, atunci va face cu draga inim a tot ce fagaduise.
Saladin i-a a ra ta t ca se bucura de vorbele ei §i i-a
spus ca raspunsul la in trebare era asa : ea il intrebase
care era cea mai de pret insusire pe care o poate avea
omul, fiind m am a si tem eiul tu tu ro r insusirilor bune, iar
aceasta era ru§inea.
Cind a auzit fem eia raspunsul, s-a buourat din toata
inim a §i i-a spus :
„Stapine, acum in^eleg ca ai grait adevarat si ca ai
im plinit ceea ce im i fagaduise^i. Te rog asadar sa te
m ilostive^ti §i sa-m i spui drept, a§a cum se cuvine unui
rege, daca sooote^ti ca se afla pe lum e vreun om m ai bun
decit tin e.“
Saladin i-a raspuns ca, de§i se ru§ina s-o m artu ri-
seasca, de vrem e ce trebuia sa graiasca drept ca un rege,
el socotea m ai degraba ca era mai bun decit ceilalti
p e n tru ca nu se afla altul mai bun decit el.
Auzind acestea, fem eia a cazut la picioarele lui si
i-a spus lacrim ind :
,,Stapine, m i-ai spus acum doua adevaruri m ari : unul,
ca e?ti cel mai bun om din lum e ; al doilea, ca ru§inea
este cea m ai de p re t insusire a om ului. De vrem e ce §tii
asta si e^ti cel m ai bun om din lume, te rog, stapine,
binevoie§te sa ai aceasta insusire de pref, adica ru^inea,
§i sa te rusinezi de ceea ce-m i ceri.“
Auzind Saladin cuvintele ei bine chibzuite si intele-
gind ca fem eia aceea, prin cum intenia §i intelepciunea
ei, se pricepuse sa faca in asa fel incit sa -1 fereasca de o
gresala a tit de m are, i-a m ulfum it lui Dum nezeu. Si cu
toate ca inainte o iubise cu altfel de dragoste, de atunci
inainte a iubit-o §i m ai m ult, d ar cu o dragoste ourata §i
adevarata, a§a cum se cuvine sa aiba un stapin bun si
drep t fata de tofi supusii sai. Iar datorita cum infeniei
acelei neveste, 1-a lu at pe linga el pe barb atu l ei §i 1-a
tin u t in asem enea cinste §i hatir, incit si ei si tot neam ul
lor au dus o via^a fericita §i indestulata.

214
Si tot binele asta s-a d atorat cum inteniei acelei fem ei
iste^e care a tin u t sa se §tie ca ru§inea este cea mai de
pre^ insu§ire pe care o poate avea omul, fiind m am a si
tem eiul tu tu ro r insu§irilor bune.
A§adar, senior conte Lucanor, de vrem e ce ma in tre-
bafi care este cea m ai de pre^ insu§ire a omului, va spun
ca este rusinea ; caci rusinea il face pe om sa fie viteaz,
cinstit, drept si cuviincios, sa aiba p u rtari frum oase si sa
faca toate faptele bune, caci puteti fi incredintat ca toate
aceste lucruri le face om ul mai m ult de ru§ine decit
dintr-o pornire launtrica ; §i tot de ru§ine se lasa omul
de netrebniciile pe care ar voi sa le faca. De aceea, pe cit
este de bine ca om ul sa se ru§ineze de a face ceea ce nu se
cuvine §i de a n u face ceea ce ar trebui, pe atit de rau,
pagubitor §i u rit este sa-§i piarda rusinea. Si trebuie sa
stifi ca se in§eala am arnic cel ce face vreo fapta rusi-
noasa ^i crede ca, de vrem e ce o face pe ascuns, n u trebuie
sa se r<u§ineze de ea. Si sa m ai §titi ca, oricit de tain u it
a r fi u n lucru, nu se poate sa nu se afle m ai curind sau
mai tirziu. Si chiar daca nu se alege pe loc cu rusinea cind
face un lucru rusinos, om ul trebuie sa se gindeasca ca se
va face de ris atunci cind se va afla. Iar daca nici de asta
nu i-ar fi rusine, ar tre b u i sa-i fie de el insusi, care §tie
ca face o fapta ru$inoasa. Si daca nu-i pasa de toate aces-
tea, ar treb u i sa priceapa cit este de netrebnic stiind ca,
daca ar vedea un copil ceea ce face, el n -a r m ai face-o
de rusinea oopilului, dar n u -1 opre§te rusinea si team a de
Dum nezeu, care toate le vede §i le §tie §i-i va da fara
gre§ pedeapsa pe care o m erita.
lata, senior conte Lucanor, v-am raspuns la intrebarea
pe care m i-ati pus-o, si cu raspunsul acesta v-am lam urit
p en tru toate cele cincizeci de intrebari pe care mi le-ati
pus pina acum. Si a$i zabovit p e n tru ea atit de m ult,
incit fara indoiala ca s-au plictisit m ulfi din tovarasii
vo§tri §i se plictisesc m ai cu seama aceia carora nu le
place nici sa asculte, nici sa inve^e lucru ri care pot sa fie
de m are folos. Acestia sint ca dobitoacele care, ducind
aur in spinare, sim t greu tatea poverii pe care o poarta,
dar nu trag nici un folos din acea boga^ie. Asa sim t §i ei
doar ce este neplacut in cele auzite si nu se aleg cu nimic
din lucrurile bune si folositoare pe care le aud. De aceea

215
va spun ca, a tit din pricina asta, cit §i din aceea a ostenelii
pe care am cheltuit-o cu celelalte raspunsuri ce vi le-am
dat, nu m ai vreau sa raspund la alte in treb ari pe care m i
le-a^i mai pune, caci cu pilda de fata §i cu cea care u r-
m eaza dupa ea, vreau sa pun capat car^ii acesteia.
Contele a soootit ca pilda era foarte buna. Cit despre
spusele lui Patronio, cum ca nu mai voia sa auda de alte
intrebari, i-a spus ca lucrul ram ine de vazut.
P e n tru ca don Johan a socotit ca pilda aceasta era
foarte buna, a scris-o in cartea de fa^a §i a facut versurile
de mai jos, care zic a§a :
R autatea-i stavilita de ru$ine ;
De ru$ine, fard cazna, face om ul bine.
PILD A A CINCIZECI SI UNA 1
Ce s-a in tim p la t cu u n rege c r e tin
care era foarte puternic
foarte trufa?

Alta data, stind contele Lucanor de vorba cu sfetnicul


sau Patronio, i-a spus :
— Patronio, m ulti zic ca unul din lucrurile p rin care
om ul poate dobindi ind u rarea lui Dum nezeu este sm e-
renia, dar altii zic ca cei sm eriti sint d ispretuiti de ceilalti
oam eni §i tree drept slabi si nevolnici, iar unui m are
senior i se cade §i i se cuvine sa fie m indru. Stiind eu ca
nim eni nu intelege mai bine decit tine cum trebuie sa se
poarte un m are senior, te rog sa ma sfatuie^ti care din
aceste doua lucruri este m ai bun, sau cum s-ar cadea m ai
bine sa ma port.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, ca sa intelegeti
ce ar fi m ai bine §i m ai n im erit pentru voi, m ult as dori
sa aflati ce s-a intim plat unui rege cre^tin care era foarte
puternic ?i foarte trufas.
Iar contele 1-a poftit sa spuna intim plarea.
— Senior conte, zise Patronio, in tr-o t ara al carei
num e n u -1 m ai §tiu, dom nea cindva un rege foarte tinar,
bogat $i puternic, care e ra tru fa s nevoie m are. P ina acolo
m ergea ou tru fia lui incit odata, ascultind acea cintare a
Sfintei M aria, care zice : „M areste sufletul m eu pe
D om nul“, a auzit in ea un stih care spunea : ,,R asturnat-a

1 A ceastS u ltim a p o v e s tire , de§i a n u n ^ a ta d e P a tr o n io la sfir§ itu l


c e le i a n te r io a re , e s te c o n s id e ra te d e u n ii c ritic i l i t e r a r i — p r in tr e c a re
M e n en d ez y P e la y o — ca n e a p a r tin in d lu i d o n J u a n M a n u el. V alb u e n a
P r a t so c o te?te in sa ca n u e x is ta s u fic ie n te a rg u m e n te p e n tr u a -i c o n te s ta
p a te r n ita te a . In o ric e caz s tilu l p o v e s tirii e s te i n t r u to tu l a s e m a n a to r
c u ac e la d in n a r a tiu n ile p re c e d e n te .
A p o lo g u l fig u re a z a in c u le g e re a m e d ie v a la G esta R o m a n o ru m , con-
s titu in d su b ie c tu l u n e i p iese d e la in c e p u tu r ile te a t r u l u i sp a n io l, A u to
d e l E m p e ra d o r J u v e n c io , i a r in se co lu l a l X V II-lea a l u n e i co m ed ii a
lu i R o d rig o d e H e r re ra , D el cielo v ie n e el b u e n re y.
I m n u l F e c io a re i M a ria a m in tit in in tro d u c e re se g a se ? te in E va n -
g h e lia lu i L u ca , I, 46—55.

217
pe cei puternici de pe tro n u ri §i a inal^at pe cei sm eriti“,
$i aceste cuvinte 1-au m iniat grozav, a$a ca a trim is
porunca in to ata ^ara sa fie sters stihul acela din carfi
§i sa se scrie in locul lui : „Dum nezeu a in altat tronul ce-
ior puternici §i i-a coborit pe cei sm eriti“.
Lucrul acesta 1-a su parat m ult pe Dum nezeu, fiind
in tru totul potrivnic celor ce zicea Sfinta M aria in cinta-
rea ei ; caci vazind ca era maica fiului lui Dum nezeu, pe
care 1-a zam islit §i 1-a nasout fiind §i ram inind puru ri
fecioara, §i vazind ca era regina cerurilor §i a pam intu-
lui, a spus despre ea insasi, slavind sm erenia mai presus
de toate virtu tile : „P entru ca Dom nul D um nezeu a catat
spre sm erenia roabei sale, iata, de acum ma vor ferici
toate neam urile‘\ Si asa a fost, caci niciodata inainte sau
dupa aceea n-a p u tu t fi vreo fem eie a tit de fericita,
fiindca datorita aleselor ei insu^iri §i mai cu seam a dato-
rita m arii ei smerenii, a m eritat sa fie m aica D om nului §i
regina cerurilor §i a pam intului si sa fie pusa stapina
peste toate cetele de ingeri.
Regelui cel trufa§ i s-a intim plat insa cu totul dimpo-
triva. Intr-o buna zi i-a venit pofta sa se duca la feredeu,
si s-a dus plin de fala cu tot alaiul lui. In trin d in au n tru
a tre b u it sa se dezbrace si si-a lasat toate ve^mintele
afara. Pe cind se scalda el, Dum nezeu a trim is la feredeu
u n inger care, p rin voia §i puterea Dom nului, a lu at chi-
pul Regelui §i, ie§ind din baie, s-a im bracat cu hainele
lui si a plecat cu tot alaiul la palat. Iar la poarta feredeu-
lui a lasat ni§te straie proaste si zdrentuite, ca ale nevoia-
silor care cersesc pe la usi.
Regele care se scalda linistit nestiind nim ic despre cele
intim plate, cind a socotit ca era vrem ea sa iasa din baie,
si-a chem at camara^ii ?i insotitorii. D ar in zadar a tot
strigat, caci nu i-a raspuns nim eni, fiindca plecasera toti
socotind ca il insoteau pe rege. Vazind ca nu prim e^te
raspuns s-a in fu riat lucru mare, jurin d u -se ca o sa-i
ucida pe toti cu m oarte crunta. Socotindu-se batjocorit,
a ie§it gol din baie crezind ca va da de v reun slujitor
care sa-i aduca hainele. D ar cind a ajuns in locul unde
socotea ca va gasi vreo sluga de-a lui, n-a dat de nim eni
si a inceput sa caute prin feredeu de la un capat la altul,

218
fara sa intilneasca suflet de om caruia sa-i poata zice
o vorba.
Cum um bla el in taritat, ne^tiind ce sa faca, a zarit
zdrenlele cele proaste in tr-u n coll si s-a gindit sa le
im brace ea sa se intoarca pe ascuns la palat §i sa se
razbune cum plit pe toli cei care-i faousera asem enea
batjocura. A im bracat a§adar straiele si s-a dus pe furis
la palat, iar acolo a gasit la poarta pe unul din strajerii
lui pe care -1 cun'ostea prea bine §i era d in tre cei care -1
intovara§isera la feredeu. A tunci 1-a chem at in §oapta §i
i-a spus sa-i deschida poarta §i sa -1 duca pe furis in palat
ca sa nu vada nim eni ce rusine patise.
S tra je ru l avea o sabie m are la §old §i o ghioaga stra§-
nica in m ina si 1-a in tre b at cine era de-i vorbea astfel.
A tunci regele i-a spus :
„Ah, mi§elule ! Nu-^i ajunge batjocura pe care m i-ati
facut-o, tu §i ceilalti, lasindu-m a singur la feredeu ca sa
ma intorc in starea asta ru§inoasa ? Nu e§ti tu cutare, §i
nu m a cunosti ca sint regele tau, stapinul vostru pe care
1-a^i lasat la feredeu ? Deschide-m i repede pina ce nu se
ive^te v reu nul care sa ma recunoasca, caci daca nu, sa
?tii ca la crincena m oarte am sa te trim it.“
S tra je ru l i-a raspuns:
„Om nebun §i nenorocit, ce tot vorbe§ti ? D u-te in
drum ul tau §i nu m ai rosti asem enea aiureli, ca de nu,
am sa te ascarm an bine ca pe un sm intit ce esti ; caci iata,
regele a venit de m ult de la baie, intovarasit de noi toti, §i
a m incat §i s-a culcat, asa ca paze^te-te sa faci larm a pe
a id ca sa nu-1 trezesti.11
Auzind regele una ca asta, a crezut ca-i vorbea in bataie
de joc §i a inceput sa spum ege de furie si inim a rea,
repezindu-se la stra je r ca sa-1 inhale de par. Aoela nu s-a
in d u rat sa -1 izbeasca cu ghioaga, dar 1-a lovit zdravan cu
coada ei de 1-a podidit singele. P rim ind regele acea lovi-
tu ra §i vazind ca stra je ru l avea o sabie m are si o ghioaga
zdravana, iar el era cu m iinile goale si n-avea cu ce sa -1
loveasca ori sa se apere, §i socotind el ca stra je ru l se
sm intise §i de i-o mai zice vreo vorba poate sa -1 si
omoare, s-a gindit sa se duca la casa dregatorului sau
de tain a unde sa stea ascuns pina i s-or lecui loviturile,

219
iar apoi sa se razbune pe tofi tradatorii aceia care-§i
batusera joc de el in asem enea hal.
Daca-i m ersese prost la p alatu l sau cu strajerul, i-a
m ers §i mai prost rind a ajuns la casa dregatorului. A tunci
s-a furi^at cu g rija in casa neveste-si, socotind ca, fara
indoiala, toata pacostea i se tragea din faptul ca oamenii
n u -1 recuno$teau ; era incredintat insa ca, chiar daca nu
1-a r mai cunoa^te nim eni, regina, nevasta lui, avea sa -1
cunoasca. D ar cind a ajuns inaintea ei §i i-a istorisit tot
ce patim ise, spunindu-i ca el e regele, regina s-a tem u t ca
daca regele, pe care ea -1 $tia in palat, o sa afle ca a
stat sa asculte asem enea nazdravanii, o sa se m inie, a$a
ca a poruncit sa fie ciom agit zdravan $i alungat din casa
sm intitul aceia care vorbea in dodii.
N efericitul rege, daca s-a vazut a§a de oropsit, n-a
mai §tiut ce sa faca, $i s-a dus sa zaca intr-o bolnita,
plin de rani §i cu oasele frin te si a zacut a§a m ulte zile.
Cind il razbea foam ea um bla cu cer§itul pe la porti, iar
oamenii il in treb au in bataie de joc cum de ajunsese a§a
becisnic fiind el regele tarii. Si atita 1-au 1-uat in ris pre-
tutindeni, incit ajunsese si el sa creada ca e nebun §i ca
din nebunie gindea ca e regele tarii. Asa a dus-o el m ulta
vrem e, iar tofi cei care -1 stiau il tineau drept sm intit,
tu lb u ra t de o nebunie care li se nazare m ultora, care
soootesc ca sint altcineva, ori ca a u alta stare.
Si cum traia el in starea aceea jalnica, Dum nezeu, care
vrea intotdeauna binele pacato$ilor si ii indrum eaza catre
calea m intuirii daca pacatul nu le este prea m are, a facut
ca, din m ila si b unatatea lui, nefericitul rege, care din
trufie ajunsese la asem enea pierzanie si ticalosie, sa
inceapa a se gindi ca toata aceasta nenorocire i s-a 'tras
din pacatosenia lui si din m area-i tru fie ; si, m ai cu seama,
din pricina acelui stih din cintarea Fecioarei, pe care, cum
s-a vazut mai sus, pusese sa -1 inlocuiasca, din nebuneasca
lui trufie. Cind a priceput asta, a sim^it in inim a lui o
durere §i o cainfa atit de am arnica, incit nu e lim ba pe
lum e s-o poata spune ; iar durerea si suferinta il m un-
ceau m ai m ult p en tru pacatele savir^ite fata de Dum nezeu,
decit p e n tru dom nia pe care o pierduse. Si vazindu-§i
toata ticalosia vietii, nu mai facea altceva decit sa plinga
si sa se zbucium e, cerind indurare de la Dom nul D um ne-

220
zeu ca sa-i ierte pacatele. Insa nici o clipa nu i-a trecu t
p rin m inte sa-i ceara lui D um nezeu sa-i intoarca dom nia
§i slava, nem aipunind nici un p ret pe acestea §i rivnind
doar la iertarea pacatelor §i la m intuirea sufletului.
Si sa crede^i ce va spun, senior conte, ca toti cei ce
fac hagialicuri §i ajunari, pom eni si rugaciuni si cite alte
binefaceri p en tru ca D um nezeu sa le dea ori sa le pazeasca,
ori sa le sporeasca sanatatea trupului, ori slava, ori
bunurile pam inte^ti, nu zic ca a r face rau, dar zic ca, daca
ar face toate acestea ca sa dobindeasca iertarea pacatelor,
ori ca sa se bucure de indurarea lui Dum nezeu, care se
ci$tiga prin fapte bune si ginduri curate, fara fatarnicie
$i prefacatorie, a r fi m ult mai bine §i a r dobindi fara
gres iertarea pacatelor §i s-ar bucura de m ila lui D um ­
nezeu, care se cistiga p rin fapte bune §i ginduri curate ;
caci D um nezeu a^teapta indeosebi de la pacatos sa-1 vada
cu inim a frin ta $i sm erita §i cu ginduri drepte §i curate.
A^adar, caindu-se regele prin m ila lui Dum nezeu de
pacatul lui §i vazindu-i Dom nul m area cain1;a §i cura^ia
gindurilor, 1-a ie rta t pe data. Si cum voin^a lui Dum nezeu
este a tit de m are incit nu se poate m asura, nu num ai ca
i-a iertat regelui cel netrebnic toate pacatele, dar i-a dat
inapoi §i dom nia §i slava, mai in tarite decit le avusese
vreodata, §i iata in ce chip :
Ingerul care se afla in locul regelui aoeluia avind
chipul lui, a chem at pe u n u l din strajeri §i i-a spus :
„Am auzit ca um bla pe-aici un nebun care zice ca a
fost regele ^arii acesteia §i mai spune §i alte n a z d ra v a n ii;
spune-m i, rogu-te, ce fel de om este §i ce zice ?“
Intim plarea a facut ca stra je ru l sa fie tocm ai acela
care -1 lovise pe rege in ziua cind a ram as gol la feredeu.
Si cum ingerul, pe care el il credea a fi regele, ii cerea
sa-i spuna to t ce s-a in tim p lat cu nebunul acela, i-a
istorisit cum rideau §i petreceau oam enii pe socoteala
lui auzind nebuniile pe care le rostea. Indata ce strajeru l
i-a spus acestea, regele i-a poruncit sa -1 caute §i sa i -1
aduca. Si cind regele socotit nebun s-a infati^at inaintea
ingerului care-i luase locul, acesta 1-a chem at deoparte
§i a g rait a?a :
,,Prietene, am auzit ca tu zici ca e?ti regele tarii aces­
teia $i ca ti-ai p ierdut dom nia prin nu stiu ce intim plare

221
§i nenorocire. Rogu-te, in num ele credinfei pe care o ai
in Dum nezeu, sa-m i spui toate cum le crezi tu ca sint,
fara sa-m i asounzi nimic, iar eu i^i fagaduiesc cinstit
ca n-o sa ti se traga nici u n rau din asta.“
Cind sarm anul rege, care era socotit nebun §i becisnic,
a auzit asem enea vorbe din gura celui pe care -1 credea
rege, n-a §tiut ce sa-i raspunda ; caci se tem ea pe de o
p arte ca -1 intreaba ca sa -1 puna la incercare, iar pe de alta
parte ca, daca avea sa-i spuna ca este rege, o sa -1 omoare,
ori sa -1 oropseasca si mai rau, asa ca a inceput sa plinga
am arnic, spunindu-i ca -un nenorocit ce era :
„Stapine, nu stiu ce sa-ti raspund la cele ce m i-ai
spus, dar cum soootesc ca p en tru m ine m oartea ar fi tot
a tit de buna ca §i viata — si D um nezeu §tie ca nu-m i sta
m intea nici la b unuri nici la slava pe lum ea asta — nu
vreau sa-ti ascund nim ic din ceea ce gindesc in sinea
mea. Afla, stapine, ca vad ca sint nebun §i ca toti ma
socotesc astfel §i se poarta asa cu mine, incit de m ulta
vrem e ratacesc precum m a vezi prin locurile astea. Chiar
daca ar fi sa se in§ele unii, daca eu >n-a§ fi nebun, nu s-ar
putea ca toti oamenii, si buni si rai, ?i m ari si mici, §i
infelepfi §i natingi, toti sa ma socoteasca nebun ; dar cu
toate ca vad §i infeleg ca este asa, eu, in m intea §i in
credinfa m ea socotesc ca am fost rege in tara asta §i ca
m i-am p ierdut dom nia si m ilostivirea D om nului pe buna
dreptate, din pricina pacatelor mele, §i m ai cu seama din
pricina m arii m ele trufii si a sem etiei pe care am avut-o“.
Apoi i-a povestit in d u re rat si lacrim ind tot ce i se
intim plase, incepind cu stihul pe care poruncise sa -1
inlocuiasca, §i toate celelalte pacate.
Ingerul trim is de Dum nezeu sa-i ia chipul $i looul,
infelegind ca il dureau m ai m ult gre§elile in care cazuse
decit pierderea dom niei §i a slavei, i-a spus din porunca
Dom nului :
„Prietene, adevarat este ce ai graft, cum ca ai fost
regele farii acesteia. Ia r Dom nul Dum nezeu ti-a lu at dom­
nia tocm ai din pricinile pe care le-ai aratat, si m -a trim is
pe mine, ingerul lui, ca sa iau infati^area ta si sa §ed in
locul tau. D ar cum m ila Dom nului este a tit de m are incit
nu vrea altceva decit ca pacatosul sa se caiasca cu ade­
varat, m inunea aceasta a a ra tat cu prisosinta cele doua

222
lucruri care se cer p en tru a fi cainfa adevarata : unul
este ca cel ce se caie^te sa nu se m ai intoarca niciodata
la pacatul savirsit ; celalalt este ca pocain^a sa fie fara
prefacatorie. $i p en tru ca D om nul D um nezeu a vazut
ca a§a iti era cain^a, te-a ie rta t §i m i-a poruncit sa-ti dau
inapoi infati§area $i domnia. Ia r eu te rog §i te povatuiesc
ca d intre toate pacatele sa te paze§ti cel m ai m ult de
pacatul trufiei, caci dintre toate relele la care ii im pinge
pe oam eni firea lor, acesta este cel mai u rit lui D um ne­
zeu, caci inseam na eu adevarat razvratire im potriva lui
a puterii sale si este intotdeauna cel care duce mai grab-
nic sufletul la pierzanie. Si sa fii incredintat ca n-a fost
pe lum e tara, neam , stirpe sau fap tu ra om eneasca in
care sa se cuibareasca pacatul asta si care sa nu ajunga
la infringere sau la grea prabu§ire.“
Cind regele cel socotit nebun 1-a auzit pe inger rostind
aceste cuvinte, s-a a ru n cat la picioarele lui plingind cu
lacrim i fierbin^i §i a crezut toate vorbele lui, inchinin-
du-i-se din sm erenie fa^a de Dum nezeu, fiind ingerul
trim isul lui, $i 1-a rugat sa nu piece pina ce nu s-o aduna
toata lum ea, ca sa le vesteasca oam enilor m area m inune
pe care o facuse Domnul. Iar ingerul i-a im plinit voia.
Si cind au sosit cu totii, regele le-a vestit §i le-a istorisit
toate cum se intim plasera. Iar ingerul, din voin^a lui
Dum nezeu, li s-a aratat tu tu ro r, in tarin d u -i cuvintele.
A tunci regele i-a adus lui D um nezeu m ulte prinosuri
§i juram inte §i a statornicit p rin tre altele ca, in am intirea
acestei m inuni, sa fie scris in to t cuprinsul tarii lui cu
litere de a u r stihul pe care-1 rastalm acise. Ia r eu am auzit
spunindu-se ca a§a s-a p a stra t pina astazi in la ra aceea.
Incheindu-§i m enirea, ingerul s-a intors la Dom nul Dum ­
nezeu care il trim isese, iar regele a ram as cu supu^ii lui,
petrecind cu to^ii in voie buna §i fericire. Iar de atunci
inainte, regele s-a sirguit in slujba lui D um nezeu §i pen­
tru binele poporului sau §i a facut m ulte fapte bune,
datorita carora a dobindit faim a m are pe lum ea asta si
fericirea raiului, care d aru ita sa ne fie §i noua din m are
m ila Lui.
Iar voi, senior conte Lucanor, daca vre^i sa va bucurafi
de mila Dom nului §i de faim a frum oasa pe lume, facefi
fapte bune, §i in toate lucrurile acestei vieti pazi^i-va de

223
trufie si fi$i sm erit fara fatarnicie ; iar sm erenia sa va fie
pastrindu-va intotdeauna rangul, a§a incit sa fiti sm erit,
dar nu um ilit. Iar seniorii cei trufa^i sa nu gaseasca
niciodata la voi o sm erenie plecata §i nici supusa, d ar
to^i cei care se vor sm eri in fa^a voastra sa afle intot-
deauna la voi p u rta ri sm erite, intregite de fapte bune.
Contelui i-a placut m ult sfatul acesta §i 1-a ru g at pe
D um nezeu sa-1 indrum eze ca sa poata im plini §i pazi
toate acestea.
Si cum lui don Johan i-a placut peste m asura aceasta
pilda, a scris-o in cartea de fata §i a facut versurile de
mai jos, care zic asa :
D om nul ridica pe cei cu adevarat sm erifi,
Iar cei trufa$i sint aprig de el loviti.
PARTEA A DOUA
A CARTII
CONTELUI LUCANOR
SI A LUI PATRONIO
CUGETARE FACUTA DE DON JUA N
DE HATIRUL LUI DON JAIM E,
SENIOR DE X E R IC A 1

lata ca eu, don Johan, fiul prea nobilului Infante don


M anuel, Pircalab al hotarului §i al regatului M urcia, am
incheiat aceasta carte a contelui Lucanor §i a lui P atro-
nio, care vorbe§te prin pilde in chipul in care ati auzit, §i
am scris-o, a§a cum se vede din carte si din precuvin-
tare, in felul care mi s-a p a ru t cel mai lesne de inteles.
Si am facut astfel, p e n tru ca eu nu sint prea invatat si
am v ru t ca ea sa poata fi de folos si celor fara m ulta
invatatura, asa dupa cum eu, lipsit fiind de ea, am scris
•cugetarile si pildele cuprinse in aceasta carte, cit mai
lim pede §i m ai deslu^it.
Insa don Jaim e, Senior de Xerica, u nul din oamenii
care-m i sint cei mai dragi pe lum e $i poate chiar mai drag
decit oricare altul, m i-a spus ca dorea ca in car^ile mele
sa vorbesc mai invaluit, §i m -a rugat ca, daca voi mai
scrie vreuna, sa nu m ai fie a tit de deslu^ita. Si sint incre-
din^at ca m i-a spus asta, deoarece el are o m inte atit de
patrunzatoare §i de lum inata, incit socote^te drept o lipsa
de in v atatu ra sa vorbe$ti despre lucru ri prea lim pede si
deslu^it.
Ceea ce am facut pina a id s-a datorat pricinilor mai
sus aratate, iar acum, fiind tin u t sa im plinesc voia lui in
aceasta p rivinta ca §i in oricare alta, voi vorbi in cartea
de fata despre lucrurile pe care le socotesc folositoare
oam enilor p entru m intuirea sufletului, p en tru folosul
tru p u lu i si pastrarea faim ei si rangului lor. Si cu toate ca
lucrurile acestea nu sint in sine prea inalte, cum ar fi
daca a? vorbi despre §tiinta teologiei, sau despre m etafi-
zica, filozofie naturala ori m orala, ori alte stiinfe inalte,

1 E ste v o rb a p ro b a b il d e fiu l n a tu r a l a l re g e lu i a ra g o n e z J a im e I el
•C onqu istad o r, d e c i cu o g e n e r a t e m a i v ir s tn ic d e c it d o n J u a n M an u el
-cu m n atu l sa u d in a d o u a c a s a to rie .

227
socotesc ca mi se cuvine §i este m ai cu folos §i mai potri-
vit starii mele sa vorbesc despre aceste lucruri, decit
despre vreo alta a rta sau §tiint§. Si cum lucrurile despre
care am de gind sa vorbesc nu sint in sine p rea inalte, am
sa spun ceea ce am de spus, cu aju to ru l lui Dum nezeu,
cu asem enea cuvinte, incit cei ce vor fi a tit de lumina^i
la m inte ca don Jaim e, sa le infeleaga prea bine, iar cei
care nu le vor in^elege, sa nu dea vina pe mine, caci eu
nu aveam de gind sa vorbesc altfel decit in celelalte
carfi, ci sa dea vina pe don Jaim e care m -a facut sa fac
astfel, §i pe ei in§i?i p e n tru ca nu pot, ori nu vor sa
infeleaga.
De vrem e ce am incheiat precuvintarea in care se
arata pricina p e n tru care am cautat sa scriu cartea de
fata in acest chip, de aici inainte voi trece la cuprinsul
cartii. Iar D um nezeu, cu m ila §i ind u rarea lui, sa-m i
aju te ca ea sa fie in slujba lui §i spre folosul celor ce o
vor citi ori asculta §i sa m a pazeasca sa n u spun vreun
lucru vrednic de ocara. Iar eu socotesc ca purine lucruri
s-ar putea intim pla in viata §i rosturile oam enilor, des­
pre care acela ce va citi cartea aceasta si pe celelalte pe
care le-am alcatuit sa nu gaseasca in ele cite ceva ;
caci in aceasta de acum n-am v ru t sa pun nim ic din ce se
afla in celelalte, dar, cine a r face din toate la un loc o
carte, ar gasi-o m ai im plinita.
Iar chipul sub care e scrisa este cum ca Patronio sta
de vorba eu oontele Lucanor, dupa cum ve^i vedea mai
departe.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, v-am vorbit
pina aici cit m ai deslu§it am putut, dar p e n tru ca §tiu ca
o dor id, de acum inainte voi vorbi despre aceleaiji lucruri,
insa nu in acela§i chip ca in cartea dinaintea acesteia.
Si cum cealalta s-a sfir^it, cea de fa^a incepe a^a :

— Din lucrurile unde incap m ulte p areri nu se poate


scoate o rinduiala ob?teasca.
— Cel m ai desavir§it d in tre oameni este acela care
cunoaste adevarul §i il respecta.
— N echibzuit este cel care lasa ?i pierde cele ve§nice
?i nepretuite p en tru cele ce nu-§i pot afla im plinire in
scurta lor dainuire.

228
-— S m in tit este cel care crede ca poate intelege cu
m intea lui ceea ce este m ai presus de orice intelegere.
— N echibzuit este cel care crede ca lui o sa i se
intim ple ceea ce nu li s-a in tim p lat altora ; §i m ai nechib­
zuit este daca ginde^te a?a ca sa nu se pazeasca.
— Doamne, stapin facator desavir^it ! M ult m a m inu-
nez ca ai dat asem anarea ta om ului nating, care cind
cuvinteaza gre§e§te, cind tace i§i arata prostia, cind este
bogat e trufa§, cind e sarac nu-1 pretuie§te nim eni, cind
face un lucru nu e bine facut, cind sta degeaba pierde ce
are, este sem et cu cel ce-i sta la cherem , d a r plecat fata
de cel m ai tare, e lesne de silit $i indaratnic la rugam inte,
se pofte§te singur bucuros, d ar el pofte?te anevoie §i in
sila, cere oricui §i cu indrazneala, da greu §i fara tragere
de inim a, n u se ru?ineaza de gre§elile lui §i nu sufera
m ustrarea, lauda lui supara iar supararea-i e cu ocara.
Este ban u ito r si nu poate p a stra o taina, se sperie fara
tem ei, se straduie§te unde nu trebuie, cind crede ca
bucura, supara, e nepriceput la bine si priceput la rele,
nu se indreapta, orice i-ai spune im potriva vrerii sale.
In ceas ra u s-a nascut cel ce are parte de m ustrarea lui,
daca-i tine cineva tovara§ie n u -i m ultum e§te ?i-i scoate
sufletul, nim eni nu se poate intelege cu el nici in vorbe
nici in fapte, nu gre§e?te in dauna lui, ce spune nu se
intelege, n u intelege ce i se spune, se incontreaza m ereu
cu cei din preajm a, e necum patat in placeri, n u se ingri-
je§te de ziua de miine, nu vrea sa ierte dar vrea sa fie
iertat, e batjocoritor, d ar el e cel de batjocura, ar in^ela
daca s-ar pricepe, socote^te ca a§a cum ii place lui este
cel mai bine, chiar daca nu e a§a, a r vrea ca el sa huzu-
reasca §i a h ii sa se speteasca. Ce sa m ai lungim povestea ?
Si-n vorbe §i-n fapte, in toate gre§e§te, ba i se si cite§te
prostia pe fata, caci m ulti sint pro^ti fara sa se vada,
d ar cind se vede, a?a este neaparat.
— Toate lucrurile au un sfir§it, dainuiesc putin, se
pastreaza cu m ulta osteneala §i se parasesc cu m are durere,
iar p e n tru ve§nicie nu ram ine altceva decit ceea ce faci
doar de dragul lui Dum nezeu.
— Nu este chibzuit acela care §tie doar sa agoniseasca
avere, ci acela ce §tie s-o foloseasca cinstindu-se pe el
insu§i cum se cuvine.

229
— Nu este intelept cel ce se mul^ume^te sa dea sfatu ri
bune, ci acela care le spune si le §i impline$te.
— In lucrurile m ai pu^in insem nate se cer cu v in te
potrivite, in lucrurile foarte insem nate se cer fapte potri-
vite si folositoare.
— Mai bine sa um bli gol, decit aooperit de fapte rele.
— P e n tru cel ce are oopil rau §i neru§inat care nu tin e
seam a de m ustrarile drepte, e ra m ai bine sa nu fi a v u t
copii.
— Mai bine sa um bli singur decit in tovara§ie proasta.
— Mai bine sa ram ii holtei decit sa te insori cu o-
fem eie indaratnica.
— Nu se agoniseste avutul p rin strim batati, iar daca
se agonise§te, nu dainuie.
— Nu trebuie ascultat in treburile altuia cel care in
ale lui chibzuieste prost.
— Unele lucruri pot fi la-ndem ina, altele departe, dar
omul trebuie sa se tina de ce e neindoielnic.
— Din graba si din lene gre§e§te om ul adeseori, de
aceea foarte cum inte e cel care ?tie sa se pazeasca de
am indoua.
— Intelept este cel care §tie sa rabde §i sa-si pastreze
starea in vrem uri tulburi.
— In m are nelini§te §i prim ejdie traie^te cel ce se
tem e ca sfetnicii lui vor m ai m ult binele lor decit al sau.
— Cine seam ana la vrem e nepotrivita sa nu se m ire ca
rodul n-o sa fie bun.
— Toate lucrurile p ar bune §i sint bune, par rele
sint rele, si p ar bune si sint rele, §i par rele §i sint bune.
— Mai buna nadejde are cel ce um bla pe drum ul
d rept §i nu gase^te ce cauta, decit cel care um bla strim b
§i i se im pline§te voia.
— E mai bine sa te ^ii departe de stapinul ned rep t
decit sa-i fii om de incredere.
•— Cine m ustra din dragoste adevarata, iube$te ; cine
linguse§te, uraste.
— Cel care-§i asculta m ai m ult vrerea decit chibzuinta,
spre m are prim ejdie i§i duce tru p u l §i sufletul.
— Um blind m ai m ult decit se cuvine dupa desfatarea
trupeasca, i^i ucizi sufletul, i^i nimice§ti faim a, i^i sla-
be§ti tru p u l §i-ti prapade§ti m intea ?i purtarile.

230
— Toate lucrurile sint supuse m asurii ; chipul lor de a
fi le da greutate.
— Cine nu are prieteni decit p e n tru ceea ce le da,
putina vrem e o sa-i aiba.
— U rit lucru este sa doresti singuratatea, dar §i mai
u rit sa doresti tovarasii rele.
— Cind vrei sa-i stapinesti pe ai tai p rin asuprire,
nu prin fapte drepte, sufletul lor i§i alege alt stapin.
Desi se intim pla, rau este sa nu semeni cu neam ul tau.
— Cum este omul, asa ii sint si tovarasii.
— Mai de p ret este in^elepciunea decit norocul, boga-
tia sau neam ul.
— Oam enii cred ca intelepciunea si stradania sint
doua lucruri deosebite, dar ele sint unul singur.
— Este mai bine sa pierzi p u rtin d u -te drept, decit sa
cistigi prin strim batate, caci dreptatea-1 aju ta pe cel drept.
— Om ul nu trebuie sa se increada in noroc, caci vre-
m urile se schim ba §i cu ele se schimba si norocul.
— Nici bogatia, nici saracia, nici m ultum irea, nici
ncm ultum irea nu trebuie sa-1 faca pe om sa se indeparteze
de Dum nezeu.
— Mai m are-i paguba cu care se alege omul de la
vrajm a§, decit folosul de la cel care-1 ajuta.
— Nu este intelept cel ce poate scapa de daymanul
lui, dar zaboveste.
— Cine nu se indreapta pe sine nu-i poate indrepta
pe altii.
— S tapinul biajin este dispretuit ; cel crunt este u rit ;
pe cel intelept pazeste-1 cu sfintem e.
— Cine pune m ult in joc pentru ci§tig putin n-are
prea m ulta m inte.
— Bine de cel ce stie sa-§i rabde team a fare sa se
plinga facindu-si singur rau.
— Daca om ul poate vorbi ori faptui spre folosul lui,
s-o faca, iar daca nu, sa se fereasca de a vorbi cri a faptui
spre raul lui.
— Sm erenia pe drept cuvint este slavita.
— Cu cit te inalti mai sus, cu a tit m ai rau ai sa cazi.
— V rednicia seniorului se cunoaste dupa faptele im pli-
nite $i legile statornicite.

2 31
— Daca seniorul le lasa supusilor ceea ce i s-ar cuveni
de la ei, o sa le ia in schimb ee nu i se cuvine.
— Cel ce n u face binefaceri cui are nevoie, nu va prim i
sprijin cind o avea nevoie. .
— Mai bine sa rabzi de foame, decit sa inghiti un
dum icat neprielnic.
— De cei netrebnici te sluje$ti de nevoie, iar de cei
buni §i cinsti^i, cu drag ?i inim a buna.
— Sint adevaruri bune §i adevaruri rele.
— U neori vorba rea strica to t a tit cit si fap ta rea.
— Nu se iarta prostia celui ce-si face prostiile pe
socoteala altora.
— Cine iube§te m ai m ult decit trebuie, nu va fi raspla-
tit cu dragoste.
— Cea m ai m are necunoa§tere este a nu te cunoa^te
pe tine, caci atunci cum ii vei cunoa^te pe ceilalti ?
— In^eleptul §tie sa ci§tige pierzind §i sa piarda
ci§tigind.
— Cel ce §tie, crede ca nu stie ; cel ce nu §tie, crede
ca §tie.
— Scara raspla^ii este cugetarea, iar trep tele ei sint
faptele.
— Cine nu chibzuie§te sfir§itul va porni prost de la
inceput.
— Cine v rea sa-$i im plineasca dorin^ele, sa doreasca
ceea ce poate im plini.
— Cind nu po^i face ce-ai vrea, voie^te ceea ce po^i
sa faci.
— In^eleptul il rabda pe nebun, dar nebunul nu-1
sufera pe infelept, ci il prigone§te.
— S tapinul stapin stapine§te, stapinul nestapin e sta-
pinit.
— M ulti pom enesc de D um nezeu $i vorbesc in num ele
lui, d ar putini um bla pe caile sale.
— Lucru pidosnic este ca m u tu l sa dascaleasca, orbul
sa calauzeasca, schilodul sa topaie, d ar m ai cu seam a a
rosti vorbe frum oase si a face fapte urite.
— Cel ce um bla sa prinda oam enii in capcana, o pre-
gate$te p en tru ei dar va cadea singur intr-insa.
— Injositoare se cade sa fie pedeapsa celui ce nu duce
o viata vrednica de lauda.

232
— Cifi pomenesc m ereu de adevar, dar nu um bla pe
cail e lui !.
— Norocit §i in^elept este cel ce 1-a facut pe dusm anul
lui sa cada in groapa pe care i-o sapase acela.
— Cine vrea sa aiba casa trainica, sa se ingrijeasca de
tem elie, de stilpi §i de acoperi?.
— U rm ind adevarul, fiind credincios §i nevorbind ce
nu trebuie, om ul i§i inal^a rangul.
— Cel m ai bun m adular al om ului este inim a, dar e
§i cel m ai rau.
— Cine nu-si indrum eaza §i nu-§i m ustra oopiii inainte
de a ajunge neascultatori, nu se va alege decit cu pacoste
de pe urm a lor.
— Cel mai bun lucru pe care §i-l poate dori om ul pe
lum ea asta e pacea fara um iliri $i far© ru$ine.
— Vorba aduce m ult bine ; vorba aduce m ult rau !
— Tacerea aduce m ult bine ; tacerea aduce m ult rau !
—- In^elepciunea, cum patarea §i chibzuiala judeca §i
cintaresc lucrurile.
— Ce cum inte ar fi cel care, §tiind ca-1 asteapta un
drum lung §i un sui§ greu §i-ar u§ura in carcatura §i §i-ar
spori m erindea !
— Cind regele este cum inte, chibzuit §i in^elept fara
viclenie ferice de supu§ii lui ; §i dim potriva.
— Cine din lacomie de ci§tig ii lasa pe necredincio^i
in nesupunere fa^a de Dum nezeu, m erita pe d rept sa fie
prost rasp latit de aceia.
— Cel caruia D um nezeu i-a dat izbinda asupra du§-
m anului, sa se fereasca de acela pe care 1-a infrint.
— C irm uirea corabiei, ci^tigarea unei pricini, lecuirea
unui bolnav, sem anarea oricaror semin^e, im preunarea
logodnicilor, nu se pot face fara m intea om eneasca §i
voinfa §i ind u rarea Dom nului.
— Nu poate fi laudat cineva ca este om de m are
credin^a pina ce to^i du^manii nu-i vor incredin^a viata
?i faptele lor ; a§adar sa ia seam a om ul cum este socotit,
daca du§m anii nu indraznesc sa se increada in el.
— Cine-§i a$aza casa in tr-u n tin u t unde seniorul nu
este drept, cinstit, aspru, cum inte §i invatat, se arunca pe
sine §i pe tovara§ii sai in m are nesiguran^a.
<— Orice om este bun, dar nu la orice.

233
— D um nezeu sa-1 fereasca pe om de a face vreo fapta
rea, caci p e n tru a o ascunde va trebui sa faca m ulte alte
rauta^i.
— Cine-1 pune sa ju re pe cel de care stie ca o sa
m inta, e parta? la pacat.
— Cel ce aduce binefaceri si bunilor si railor, e
rasplatit cu bine de catre cei buni §i e ferit de cei rai.
— Plecindu-te regelui, ascultindu-i pe principi, cinstin-
du-i pe cei m ari, faeind bine celor mici, sfatuindu-te cu
cei drepti, vei fi lini§tit §i nu te vei cai.
— Cine-§i ride de raul sau paguba venite p rin voia lui
Dum nezeu, nu e incredin^at ca-i erau m enite lui.
— Nu trebuie sa am ini binele daca te-ai gindit sa-1
faci, ca sa nu te incurce vointa.
— Este u rit sa poste^ti doar cu gura si sa pacatuie^ti
cu tot trupul.
— Alege-j,i bine prietenii inainte de a te increde in
ei ?i a pune ceva in joc p en tru din§ii.
— De cel care te lauda m ai m ult decit se cuvine sa
nu crezi ca n-o sa te ponegreasca mai m ult decit este
indreptatit.
PARTEA A TREIA
A CARTII
CONTELUI LUCANOR
SI A LUI PATRONIO
CUVlNTAREA LUI PATRONIO CATRE
CONTELE LUCANOR

— Senior conte Lucanor, zise Patronio, dupa ce am


term in at cartea cealalta, in^elegind eu care va era dorinta,
am inceput sa vorbesc in aceasta m ai pe scurt §i m ai
invaluit decit in cea dinainte. Si cu toate ca, dupa cum va
spuneam , in aceasta din urm a sint m ai purine cuvinte
decit in cealalta, sa §ti^i ca folosul §i intelepciunea din ea
nu sint m ai mici decit in cea dinainte, ba chiar sint
mai m ari p e n tru cine o va cerceta §i o va in^elege ; insa
in prim a se aflau atitea pilde incit socotesc ca va sint de
ajuns si de aceea mi se pare ca d rept a r fi ca de acum
inainte sa m a lasa^i sa m a odihnesc.
— Patronio, zise contele Lucanor, §tii ca din firea lor
oam enii n u se pot satu ra niciodata de tre i lucruri, din
care doresc sa aiba to t m ai m ult : unul este eunoa?terea J,
al doilea este cinstirea $i pre^uirea, al treilea este indestu-
larea pe tot tim pul vie^ii. Si cum cunoa^terea este un
lucru a tit de m inunat, cred ca nu trebuie sa m a invinuie§ti
p e n tru ca vreau sa dobindesc cit mai m ulta ; si deoarece
stiu ca de la nim eni n-o pot dobindi m ai bine decit de
la tine, sa crezi ca a tita cit voi tra i n-am sa incetez nicio­
data sa staru i ca sa-m i spui cit mai m ulte p e n tru a invata
din ceea ce §tii tu.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, de vrem e ce
vad ca va indeam na o pricing atit de indrepta^ita si un
gind a tit de frum os, iata, socotesc n im erit sa m a stra-
duiesc m ai departe §i am sa va spun ce gindesc despre
lucruri pe care nu vi le-am spus pina acum ; caci cel ce
urm eaza sa asculte este a tit de greu de cap, incit n u le
poate pricepe fara sa le auda de mai m ulte ori, si pare 1

1 A c e a sta a f irm a tie a a v u t o la r g a c i r c u l a t e ?i p r o v in e d in M eta-


f i z i c a iu i A risto te l, c a r e in c e p e c h ia r c u fra z a : „ T o ti o a m e n ii d o re sc d in
f ire a s c a p o r n ir e s8 cu n o asca".

23 7
ca ar vrea doar sa um fle cartea nem ai§tiind ce sa puna
in ea. Iar ceea ce am a va spune de aici inainte incepe a§a 1:
-— Ce e scump, se plate^te scump, costa scump, se
pastreaza scump, se term ina scum p ; ce e ieftin se pla-
teste ieftin, costa ieftin, se term ina ieftin, se dobindeste
ieftin ; ce e scum p e ieftin, ce e ieftin e scump.
—- M are m inune ar fi daca i-a r m erge bine celui ce-§i
incredin^eaza ro sturile §i darnieia unuia care a cazut in
gre§eala §i s-a despar^it fara o pricina tem einica de cel
fal,a de care era cel m ai legat.
— Nu trebuie sa crezi ca al^ii nu s-ar incum eta sa-^i
faca ceea ce te incumei;i tu sa le faci altora.
— Cel ce vrea sa-i pagubeasca pe al^ii sa nu creada
ca altii n-o sa-1 pagubeasca pe el.
— Chibzuin^a se pastreaza p rin chibzuiala.
— M intea il invalid m inte pe cel fara m inte.
— Fara chibzuiala nu-^i po^i p astra chibzuinta.
— Dum nezeu §i faptele sale sint in a§a fel incit sem-
nul lor este ca prea pu^in il cunosc cei ce vorbesc m ult
aespre el.
— C um inte este cel care, neputind sa §i-l faca pe altul
prieten, nu §i-l face vrajma§.
— Cine cauta sa inve^e de la oameni tot ce §tiu,
gre§este ; cine inva^a ce e folositor, o nimere§te.
— C hibzuiala daca e buna e sfetnic bun ; chibzuie§te
bine, da sfatu ri bune ; sa asculte sfaturile cel care din-
tr-u n sfat rau face un sfat bun ; chibzuiala proasta face
d in tr-u n sfat bun u n u l rau.
— Celui cu chibzuiala buna ii trebuie sfaturi chibzuite.
— Bine este de omul chibzuit care dore^te §i asculta
sfaturile bune.
— O durere m are te face sa uifi de una m arunta.
— Cel care trebuie sa vorbeasca despre m ai m ulte
lu cru ri laolalta este ca cel ce descurca un scul m are cu
m ulte capete.
— Toate lucrurile se nasc mici $i cresc, supararea se
na§te m are §i scade pe zi ce trece. 1
1 M a re a m a jo r ita te a a c e s to r m a x im e se bazeazS in o rig in a l p e
jo c u r i d e c u v in te fo rm a te d in o m o n im ii $i sin o n im ii, c a re n - a u p u tu t fi
in to td e a u n a re d a te , p ie rz in d u -§ i d e c i d in sa v o are .

238
— P rin cinste dobinde^te cinste cei ce cinsteste.
— Cinstea trebuie sa se cinsteasca pastrindu-se.
— Om ul priceput face din vipera balsam ; cel nating
face din gaina otrava.
— Cine-§i lasa mo§ia, nu este sigur ca o sa se intoarca
la ea cind o pofti.
— N -are m ulta m inte cel care-si mic§oreaza cinstea
lui p en tru a o spori pe a altuia.
— Cine face binele ca sa-i fie bine, nu face bine, caci
binele este calea binelui desavir^it §i trebuie sa faca bine.
— Este bine ceea ce e bine facut.
— Facind bine dobinde§ti binele desavirsit.
— M incarurile stricate §i fem eile stricate sint calea pe
care-fi prim ejduiesti viafa, rosturile §i faima.
— Cine se m ihneste m ult p en tru lucrul p ierd ut care
nu se m ai poate redobindi §i se inspaim inta de im preju-
rarea pe care n-o poate oooli, nu este om chibzuit.
— Scum p te costa sa prim e^ti un dar de la cel calie,
§i cu a tit mai scump sa ceri de la zgircit.
— D reptatea e dreapta pe buna dreptate.
— P rin infelegere este om ul un lucru de inteles.
— D reptatea indreptate§te.
— R atiunea il face pe om sa fie om, §i tot din pricina
ra^iunii el este m icsorat ; caci omul fara ratiu n e nu este
om, ci un lucru lipsit de ratiune.
— Om ul rabdator rabda cit trebuie, iar apoi se despa-
gube^te cu b unuri si placeri.
— Este drept ca cei ce nu cred cu adevarat in D um ne-
zeu sa nu fie aparati de el.
— Daca om ul are omenie, cu cit este mai omenos cu
atit e m ai om.
— Daca barb atu l de vaza are b a rb a te , e barbat bun
si vrednic ; cu cit are mai pu^ina b a rb a te b a rb atu l de
vaza e un barb at m ai rau ; nu este barb at de vaza decit
barb atul adevarat ; daca barb atu l de vaza nu e barbat
adevarat §i nu este un barbat bun §i vrednic, mai bine
n -a r m ai fi barbat.
— D arnicia in strim toare, cum patarea in bel^ug, cura-
tia in tinerefe, sm erenia in slava il fac pe om m ucenic
fara varsare de singe.

239
—- Cine in treab a lucru ri mai inalte decit m intea lui
§i le iseode§te pe cele mai presus de intelegere, nu da
dovada de cum intenie.
— Este drept sa prim easca om ul de la copiii lui ceea
ce a prim it tata l lui de la el.
— Ce e m ult este p en tru m u l t ; m ult in^elept este cel
ce la m ult face m ult ; face m ult p e n tru m ult, lasa pu^inul
p e n tru m ult — P rin lipsa nu pierde.
— Cu pu^in se in d reap ta m ult.
— Indreapta-^i intotdeauna sufletul catre m ult.
' — Cu cit este om ul m ai vrednic daca e drept $i sm erit,
cu a tit va gasi mai m ulta m ilostivire la Dum nezeu.
— Nu e bine sa vada om ul cu ochii lui ceea ce D um ­
nezeu a v ru t sa ascunda.
— P rin binecuvintarea tatalu i se pastreaza cele ale
c o p iilo r; p rin blestem ul m am ei se naruie tem elia din
radacina.
— Daca puterea e m are, m area putere se bizuie pe
m are §tiint§.
— Cu m ulta ^tiin^a §i m ulta voin^a, §tiind ca la Dum ­
nezeu e toata p u terea §i din m ila lui se dobinde^te puterea,
treb u ie sporita m area-i putere.
— Cine vrea sa se cinsteasca pe sine §i rangul sau,
sa caute ca cei buni sa se increada in el iar cei rai sa se
team a.
— Indoiala $i in treb area il due pe om la adevar.
— Nu trebuie sa-i ura?ti pe to^i oamenii p e n tru cusu-
ru rile lor, caci nu poate fi nici unul ferit de toate
cusururile.
— Gre^eala este gre$ita, din gre^eala se na§te gre§eala,
din gre§eala mica se na§te una m are, d intr-o gre^eala
se na§te altS gre^eala, daca binele se trage din tr-o gre-
§eala se preschim ba intotdeauna in gre$eala, niciodata
din gre?eala nu se poate trage altceva decit gre?eala.
— Cine se cearta cu cel ce um bla dupa dreptate §i
adevar, n -are m ulta m inte.
—• Osta?ii §i averea sint u§or de n u m arat §i de pierdut,
d ar greu de adunat ?i mai ales de pastrat.
— In^eleptul i§i socote$te potrivnicii §i pu terea lor
mai m ari decit sint, iar ajutoarele §i avutul mai mici
decit sint.

240
— F orta nu for^eaza la forta ; fo rta se infringe prin
forta, uneori insa mai bine fara forta ; n u este bine zis ca
forta aduce uneori forta ; unde poti sa faci altfel nu tre -
buie sa incerci cu forta.
— C um inte este acela care se calauze^te dupa cele
intim plate celor ce au fost.
— Pe m asura ce se inalta rangul, se inalta si cugetul ;
■cind rangul scade, cresc grijile.
—■ S uferindul nu se vindeca prin suferinta ci prin
leacuri bune.
— Iubirea spore§te iubirea ; daca iubirea este iubire
adevarata, este iubire ; iubirea m ai m are decit iubirea nu
e ste iubire ; iubirea de m are iubire duce la neiubire.
— Sint griji care inalta §i griji care incovoaie.
—• Cita vrem e se poate, m ai buna este blindetea decit
forta.
— O m ul cinstit spune ceea ce este, cel viclean, ceea ce
vrea.
— V iata buna e viata ; viata bun§ viafa aduce.
— Cine n-are viata nu da viata ; cine e viu da viata.
— V iata dezm atata nu e viata.
— V iata n e tra ita nu e viata.
— Cine nu poate avea viata lunga s& caute s-o aiba
im plinita.
PARTEA A PATRA
A c Ar t ii
CONTELUI LUCANOR
SI A LUI PATRONIO
CUVlNTUL LUI PATRONIO
CATRE CONTELE LUCANOR

— Senior conte Lucanor, zise Patronio, p e n tru ca am


inteles care va era voia, §i p e n tru ca ati staru it atita, iar
eu am priceput ca va indem na un gind frum os, m -am
s tra d u it sa va m ai spun citeva lucruri pe linga cele pe
care vi le spusesem in pildele din prim a parte a car^ii
acesteia, care cuprinde cincizeci §i una de pilde foarte
lim pezi §i lesne de inteles, iar a doua cuprinde o suta
de zicale, d in tre care citeva au fost m ai invaluite, dar
cele m ai m ulte cit se poate de deslu^ite, iar in aceasta
din urm a, a treia, am pus cincizeci de zicale, care sint mai
invaluite decit prim ele cincizeci de pilde §i decit cele o
su ta de p ro v e rb e h A§adar, cu pilde §i proverbe la un
loc, v-am d at in cartea de fata doua sute de zicale §i pilde,
ba chiar m ai m u l t ; caci in cele cincizeci de pilde de la
inceput, veti gasi pe linga ele in m ulte locuri si unele
zicale la fel de bune §i folositoare ca §i acelea din cele-
lalte p arti ale cartii, unde sin t doar zicale. Si d rep t sa va
spun ca oricine ar afla toate aceste zicale §i pilde §i le-ar
folosi §i le-ar urm a, i-a r fi indeajuns p e n tru a-§i m intui
su fletu l fji a-§i pazi avutul, faim a, cinstea §i rangul. Si
deoarece socotesc ca ceea ce v-am spus in cartea de fata
este de ajuns p e n tru lucrurile acestea, cred ca, daca gasiti
de cuviinta, ar trebui sa m a lasati sa m a odihnesc.
— Patronio, zise contele, ti-am m ai spus cit de m ult
pretuiesc eu cunoa§terea, §i cita rivna am sa agonisesc
cit m ai m ulta, a§a incit cu nici un chip n-am sa ma dau
in latu ri de la vreo stradanie ca sa aflu cit voi putea mai
m ulte. Si cum §tiu ca n-a§ p u tea gasi pe altcineva de la
care sa aflu mai m ulte decit de la tine, sa stii ca atita cit 1

1 N u m S ra to a re a n u c o re sp u n d e e x a c t, p ro b a b il d in c a u z a tr a n s c r ie r ii
te x tu lu i, p r in c a re s-a u a lip it o r i s -a u d e s p S rtit u n e le m a x im e , c re in d
m ic i d ife re n te .

245
voi. trai n-am sa contenesc niciodata cu intrebarile si cu
staruin^ele ca sa aflu de la tine cit mai m ult.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, de vrem e ce
asa este §i a§a voiti, am sa va spun cite ceva dupa cum
ma pricep, din eele despre care nu v-am vorbit pina
acum ; dar fiindca vad ca spusele m ele va sint prea lesne
de inteles, am sa va spun citeva mai invaluite decit pina
acum §i citeva destul de lesnicioase. Si daca o sa mai
starui^i, o sa trebuiasca sa va vorbesc in asa fel incit o
sa fiti nevoit sa va ascutiti bine m intea ca sa le intelegeti.
— Patronio, raspunse contele, in^eleg ca vorbe^ti cu
pornire §i suparare din pricina staruin^elor mele ; dar
cu toate ca d atorita slabei m ele in v atatu ri a§ dori mai
degraba sa-m i vorbe§ti lim pede decit invaluit, socotesc
insa ca este mai bine a§a cum ai zis, caci mai degraba
vreau sa-m i vorbe§ti cit vei vrea de invaluit, decit sa
nu-m i mai im partasesti cite ceva din ceea ce §tii.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, de vrem e ce
asta va este voia, de aici inainte lua^i bine seam a la ce
va voi spune.
— In prezent m ulte lucruri insem nate sint m ari o
vrem e fara sa para, iar om ul nu pune nici un p ret pe ele
in trecut.
— To^i oam enii se inseala cind e vorba de copiii lor,
de infatisarea lor, de insu^irile lor ?i de cintatul lor.
— M are nechibzuinta este sa socotesti m ari gre$elile
altora ?i mici pe ale tale b
— Im paunarea na§te dispret — D ar in atacurile grele
?i navalnice seniorul trebuie sa m earga in fru n te pina cind
se indeparteaza prim ejdia de locul acela.1

1 D e a ici in a in te in c e p e ,,v o rb ire a in v a lu ita “, c a r e se re d u c e de


f a p t la p ro c e d e u l in f a n til al a m e s te c a rii c u v in te lo r in tr - o o rd in e ce fa c e
fra z a d e n ein ^ eles. P in a aici, d if ic u lta te a c o n s ta in fo lo sire a o m o n im e lo r
p e n tr u a re a liz a jo c u r i d e c u v in te , p e c a r e m -a m str& duit, u n d e a fo st
p o sib il, sa le re p ro d u c . D e r in d u l a c e s ta in sa , c o n s id e r in u til s& tr a n s c r iu
d e z o rd in e a to p ic s d in o rig in a l c a re n u sp o re§ te c u n im ic v a lo a re a lite ra rS
sa u c o n c e p tu a l^ a te x tu lu i, ci ilu s tr e a z a d o a r t e n d i n g in c ip ie n ta a ep o cii
d e a im b ra c a id e ile i n t r - u n in v eli? co m p lic a t, c a re v a ev o lu a s p r e con-
c e p tis m §i cu ltism .

246
— Nu trebuie sa vorbe§ti deschis fata de altul pina
cind nu m asori potrivirea d intre stiinta ta §i a lui.
— Cel ce vede gre§eala in care a cazut altul trebuie
sa se fereasca de a cadea in ea.
— O m ul nu trebuie sa se socoteasca invatat, dar nici
sa-si ascunda stiin ta mai m ult decit se cuvine.
— Nu sim ti sanatatea §i bunastarea ta, ci pe aceea a
du§m anului.
— Nu este chibzuit seniorul care vrea sa se slujeasca
d e omul viclean §i mincinos, ori ii arata bunavointa.
— Inteleptul descurca lucrurile mai degraba cu blin-
defe si vorba buna, decit cu furie §i trufie.
- - Inteleptul se fere§te de sfada cu cel care se afla
in puterea lui, dar si mai virtos cu cel ce are m ai m ulta
putere decit el.
— Se spune ca orice infelept trebuie sa indeparteze
de el pe oam enii rai, caci linga ei devine om rau.
— Daca porne^ti gilceava cu unul m ai puternic, te
pa§te m are prim ejdie ; rind o porne§ti cu unul de potriva
ta, te pa§te nesiguranta ; cind o porne^ti cu unul mai slab,
te pa§te dispretul ; a§adar, cel m ai bine este daca pofi sa
traie^ti in pace spre binele §i cinstea ta.
— Cel ce se calauze^te doar dupa m intea lui nu este
laudat, iar cel ce nu se prea increde in m intea lui isi
dezvaluie taina fata de cel slab.
— M ultor oam eni le este m ai de folos sa traiasca cu
vreo team a decit in pace desavir$ita fara nici o hartuiala.
— M are bine este p en tru senior sa nu aiba inim a
inasprita, iar daca trebuie sa aiba inim a tare, tru p u l ii este
de ajuns p e n tru asprime.
— Cel mai desavirsit §i m ai cautat sfetnic este acela
care pastreaza bine taina §i in care lacom ia e m oarta iar
m intea vie.
— Foloseste mai m ult tim p p en tru bucuria netulbu-
rata decit p e n tru treburi, ginduri $i petreceri.
— Din asprim ea sufletului, din lipsa de bani, din
prea m ulta petrecere cu fem ei, bau tu ra si placeri desfri-
nate, din strim batate si cruzim e, din prea m ulte du§manii
si prea pufine prietenii se prapadesc m obile si viata.
— Daca pacatuie^ti p rin prea m ulta ingaduinta le
dai indrazneala oam enilor

241
— B ucuria face searbada m incarea buna : supararea
face m incarea gustoasa.
— Num ai o m inte coapta poate tainui m ulta vrem e
razbunarea.
— M are sm inteala este ca m intosul sa arate ca n -a r
fi, dupa cum nu este cum inte ca de^teptul sa faca uneori
pe de§teptul.
— O ricit ar fi de greu sa te lupti vrem e indelungata
cu du§m anul, §i mai greu este sa te lup^i cu voin^a ta.
— Este rau folosit adevarul cind oam enii il spun ca
sa-§i faca pofta, sau de nevoie, sau ca sa vorbeasca ce nu
trebuie, sau din lipsa de pricepere.
— C um inte este cel ce nu nazuie^te sa faca un lucru
rnare^, nefiind p regatit cum ar trebui ca sa-1 duca la bun
sfirsit.
— Nu trebuie sa incredin^ezi altuia m ai m ulte treb u ri
decit poti tu sa impline^ti.
— M ulta vrem e a m uncit om ul inainte de a §ti in ce
fel trebuie sa munceasca.
— Senior conte Lucanor, zise Patronio, v-am tot spus
inainte ca in cartea aceasta v-am dat atitea pilde §i zicale,
unele foarte limpezi, altele mai invaluite, incit socoteam
ca va sint prea de ajuns ; dar in u rm a staruinfelor voastre,
a tre b u it sa va spun in aceasta din urm a treizeci de zicale,
d in tre care unele sin t atit de invaluite incit ar fi de m irare
sa le pute^i in^elege daca eu, sau v reu n u l din cei carora
li le-am deslusit n u vi le-ar lam uri ; dar sa fiti incredin-
ta t ca acelea care p a r m ai invaluite sau m ai lipsite de
rost, indata ce le ve^i intelege ve^i afla ca n u sint mai
p u tin folositoare decit oricare d intre celelalte care sint
lesne de in1;eles. Si de vrem e ce in cartea aceasta sint
scrise atitea lucruri subtiri si invaluite ?i spuse pe scurt,
din dorin1;a pe care a avut-o don Jo h an de a im plini voia
lui don Jaim e, va spun ca nu mai vreau sa vorbesc in
cartea aceasta nici despre pilde, nici despre zicale. Senior
conte Lucanor, pe linga pildele §i zicalele aflate in cartea
de fata v-am spus, dupa cite cred, destule p e n tru a va
putea pazi sufletul, ba chiar §i tru p u l ?i cinstea $i avutul

248
si rangul, §i, lau d at fie Domnul, socotesc ca potriv it slabei
m ele priceperi, v-am im plinit voia §i am sfir§it tot ce
aveam de spus.
A§adar, cu aceasta pun capat car^ii de fata ; §i a
sfirijit-o don Jo h an la Salm eron, luni a douasprezecea zi
din iunie, la anul o mie trei sute $aptezeci ?i t r e i .1

1 A n u l e s te in d ic a t c o n fo rm a ? a -n u m ite i „ e r e sp a n io le ", c a re in -
ce p e n u m a r a to a re a a n iio r e re i n o a s tre c u 38 d e a n i in a in te d e n a $ te re a
lu i C risto s, s is te m fo lo sit in C a stilia p in S in 1388. A ?ad a r, d a ta r e a la a
in c h e ie r ii e S rtii d e f a ta e s te 1335.
CU P R IN S

Nota asupra e d i f i e i ............................................................................ 5


C u vin t i n a i n t e ..................................................................................... 7

PARTEA INTlIA : CARTEA DE PILDE


I
— D espre in tim p la re a un u i rege cu un dregator
al s a u ............................................................................29
II — D espre p a ta n ia unui gospodar cu feciorul lui . 35
III — D espre sa ritu ra in m are pe care a facut-o
regele R ichard al A ngliei asupra m aurilor . . 33
IV — D espre ce i-a spus un genovez sufletului sau in
ceasul m o r t i i .............................................................. 45
V — D espre in tim p larea vulpii cu un corb care ti­
nea in cioc o bucata de b r i n z a ............................ 48
VI — D espre p atan ia rindunicii cu celelalte pasari
cind a vazut ca se seam ana i n ..................................... 51
V II — D espre p atan ia unei fem ei careia ii zicea dona
T r u h a n a ..................................................................... 53
V III — D espre p atan ia unui om caruia i s-a spalat
f i c a t u l ...........................................................................55
IX — D espre p atan ia celor doi cavaleri cu leul . . 57
X — D espre p atan ia unui om care de saracie ?i
foam e m inca n i p r a l a ............................................... 60
X I — D espre in tim p larea unui Decan din Santiago,
cu don Yllan, m arele inva^at din Toledo . 62
X II — D espre o in tim p la re cu o vulpe ?i un coco? . 67
X III — D espre in tim p larea cu un om care prin d ea
p r e p e l i t e ........................................................................... 71
X IV — D espre m inunea pe care a facut-o sfintul Do­
m inic cind a pred icat despre cel h ra p a re t . . 73
XV — D espre isp rav a lui don Lorenzo S uarez cind
a fost Sevilia i m p r e s u r a t a .................................. 76
X V I — D espre rasp u n su l pe care 1-a dat Contele F er-
ra n t G onsales rubedeniei sale, Nuno Laynes . 81
X V II — D espre in tim p larea unui om info m etat care
a fost p oftit la m asa cu ju m a ta te de gura . . 83
X V III — D espre cele in tim p late lui don P ero M elendez
de V aldes cind ?i-a ru p t piciorul . . . . 85
X IX — D espre in tim p larea cu corbii .?i b u fnitele . . 88
XX — D espre p atan ia unui rege cu un om care i-a
spus ca-1 invata a l c h i m i a ................................ 91
XXI — D espre in tim p la re a unui rege tin a r cu u n fi-
lozof preaintelept, in g rija caru ia il lasase
p&rintele s a u ........................................................... 95
X X II — D espre p a ta n ia leului $i a ta u ru lu i . . . . 99
X X III — D espre ceea ce fac fu rn icile ca sa-$i tin a zilele . 103
X X IV — D espre in tim p la re a unui rege care a pus la
incercare pe cei trei fii ai s a i ............................ 106
XXV — D espre in tim p larile contelui de P ro v en ta $i
cum a scapat de cap tiv itate m ultum ita sfatulu i
pe care i 1-a dat S a l a d i n .....................................I l l
XXVI — D espre in tim p la re a cu copacul M inciunii . . 119
X X V II — D espre tra iu l pe care-1 duceau cu nevestele
lor un Im p a ra t §i don A lvarhanez M inaya . 123
X X V III — D espre in tim p la re a lu i don Lorenzo S uarez
G allinato pe cind tra ia in G ran ad a . . . . 134
X X IX — D espre in tim p larea cu vulpea care s-a culcat
in drum prefacindu-se m o a r t a ........................137
XXX — D espre cele ce i s-au in tim p la t Regelui A bena-
bet din Sevilia cu nev asta lui, R am aiquia . 140
XXXI — D espre ju d e tu l pe care 1-a facut un cardin al
preotilor din P a ris ?i calugarilor m inoriti . . 142
X X X II — D espre p a ta n ia unui Rege cu lesatorii cei
m i n c i n o $ i ..................................................................144
X X X III — D espre o in tim p la re cu un ?oim al In fan telu i
don M anuel $i cu un v u ltu r §i un b itla n . 148
X X X IV — D espre in tim p la re a cu orbul care calauzea pe
a lt o r b .................................................................... 151
XXXV — D espre p a ta n ia unui tin a r care s-a in su ra t cu
o fem eie fo arte apriga si indfiratnica . . . 153
XXXVI — D espre in tim p la re a un u i n eg u tato r care $i-a
gasit nevasta $i feciorul dorm ind lao lalta . . 158
X X X V II — D espre rasp u n su l pe care 1-a d at contele F er-
ra n t G onsales vasalilor sai, dupa ce a cistigat
b atalia de la F a c i n a s .......................................161
X X X V III — D espre p atan ia unui om care s-a inecat in
riu ducind u n sac cu nestem ate . . . . 163
X X X IX — D espre in tim p larea cu u n om, o v rab ie $i o
r i n d u n i c a .................................................................. 165
XL — D espre pricinile p e n tru care sufletul sene$alului
de C arcasona a aju n s in i a d .............................. 167
XL I — D espre in tim p la re a unui rege din Cordova pe
num e A l h a q u e n .................................................... 170
X LII — D espre p atan ia unei cucem ice preM cute . . 173
X L III — D espre in tim p larea B inelui cu R aul §i a om ului
m intos cu cel s m i n t i t ...........................................178
XLIV — D espre in tim p la re a lui don P ed ro Nunez cel
D rept, a lui don Roy Gomez Z avallos ?i a lui
don Roiz de B lanquiello cu contele don Rodrigo
cel C i n s t i t ....................................................................182
XLV — D espre p ajam a om ului care s-a facut p rieten
si slujitor D i a v o l u l u i ........................................187
XLVI — D espre p atan ia u nui filozof care a n im erit fara
voie pe o u li|a unde locuiau fem ei stricate . . 192
XLVI I — D espre in tim p la re a unui m aur cu sora lui care
se a ra ta foarte s p e r i o a s a ....................................196
X LV III — D espre p atan ia un u ia care §i-a pus prieten ii
la i n c e r c a r e ............................................................199
X LIX — D espre p atan ia un u ia care a fost a ru n c at gol
pe o insula dupa ce i s-a lu a t dom nia . . . 204
L — D espre in tim p la re a lu i S aladin cu nevasta unui
cu rtean de-al l u i ...............................................207
LI — Ce s-a in tim p la t cu un rege cre?tin care era
fo arte puternic §i fo arte trufa? . . . . 217

P A R T E A A DOHA

Cugetare facuta de don Ju a n de h atiru l lui don Jaim e,


senior de X e r i c a ..................................................227

P A R T E A A T R EIA

C u v in tarea lui P atronio catre contele L ucanor . . . . 237

PARTEA A PATRA

C uvintul lui P atro n io catre contele L u c a n o r ........................... 245


DON JU A N MANUEL
El Conde Lucanor, Prologo y notas de
F. J. S an c h e z C an to n ,
E d. ..S a tu rn in o C a lle ja “, S. A. M a d rid , 1929
C oli t i p a r 16 C o m an d a 96'

IQ
| T ip a ru l e x e c u ta t la C o m b in a tu l P o -
lig ra fic ,,C asa S c in te ii“, P ia ta S cin -
te ii n r . 1, B u c u re§ ti — R e p u b lic s
S o c ia lists R o m a n ia
ZENIT

In ragazul dintre rlzboaie, in cetatuia-i se-


meata din Castilia, infantele Don Juan Manuel
T$i Imparta$e$te experienta de viata prin isto-
rioare pline de tile. Nepot al regelui Alfonso
cel Intelept, el Insu$i iubitor de Intelepciune,
ca $i de glorie, Don Juan Manuel crea acum §ase
veacuri, In Spania, Inceputul prozei narative
europene. Orientul si Occidentul T§i Imbina
tradi^iile, legendele $i Invatamintele In aceste
pagini In care, de§i apartin zorilor unei literaturi
din celalalt capat al continentului, cititorul
roman va avea surpriza sa Intllneasca ecouri
familiare din poveftile meleagurilor noastre.

Lei 7 ,2 5