In1. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela
L-a făcut cunoscut... Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar
ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti?
In2. Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte
ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie". ..Şi pentru că nu avea nevoie să-I
mărturisească cineva despre om, căci El însuşi cunoştea ce era în om.
In3. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.... n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în
lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea....cel care lucrează adevărul vine la
Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite...cel ce nu ascultă de Fiul nu va
vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
In5. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.... Dar v-am cunoscut că n-aveţi în
voi dragostea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni
altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
In6. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi
pe care o va da vouă Fiul Omului
Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a
zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el
Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit.
Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac
Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă
veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul
nu foloseşte la nimic.
Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
In9. unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul
rămâne asupra voastră.
In12. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri,
rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra
pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi
slujitorul Meu.
Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul
pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui
este viaţa veşnică
In13. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să
vă iubiţi unul pe altul.
Vei pune sufletul tău pentru Mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cânta cocoşul, până ce nu te
vei lepăda de Mine de trei ori!
In14. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele.
In15. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu
rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
In17. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi
sunt.
In20. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi
iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.

Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este
trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.

El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate.

Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel
dintâi întru toate.

Şi Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce
judecă cu dreptate. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de
păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.
Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne
curăţească pe noi de toată nedreptatea.
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.

Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se
află. Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum.

Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru
el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la
Tatăl, ci sunt din lume.

Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru
aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.

Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este
din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu este iubire.
Sunt câteva lucruri pe care le spun mereu în biserică și pe care m-am gândit acum să le reamintesc
pe scurt celor care se vor spovedi în postul acesta.

1. Spovedania nu este interogatoriu sau judecată, ci mărturisire de bunăvoie, după cum îi spune și
numele: „Taina mărturisirii”. Așa încât nu așteptați întrebările preotului: ați putea să vă spovediți
foarte bine și la un preot mut. Gândiți-vă de acasă ce aveți de mărturisit, eventual notați undeva ca
să nu uitați. Nu vă duceți la spovedanie nepregătiți. 

2. Rolul spovedaniei nu este ca să vă „spuneți” păcatele, ci să vă judecați singuri și să vedeți astfel

unde și cum greșiți față de Dumnezeu și față de aproapele vostru. Preotul nu este decât martorul
sincerității voastre și măsura umană a greutății greșelilor voastre față de voi înșivă, de aceea spune
Scriptura „mărturisiţi-vă unul altuia păcatele” (Iacob 5,16).

3. Mai înainte de a vă duce la spovedanie, încercați să vă împăcați pe cât posibil cu cei cu care
sunteți certați. Sfinții Părinți spun că pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Iertați și cereți
iertare. Dar dacă nu puteți, spuneți măcar un cuvânt bun, dați un semn, faceți măcar un mic gest de
bunăvoință.

4. Recitiți cu atenție cele zece porunci, dar nu vă opriți la litera lor, ci încercați să ajungeți la
duhul acestora. „Să nu furi”, de exemplu, nu înseamnă doar să nu iei ceea ce nu-ți aparține, ci la fel
de bine să nu înșeli la cântar sau la preț, să nu primești șpagă, să nu vinzi lucruri sau servicii
proaste, să nu plătești o muncă în bătaie de joc și așa mai departe.

5. Întrebați-vă mai ales dacă îl iubiți cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu cumva vă puneți dragostea,
credința și speranța în altceva. Faceți un mic test: dacă vi s-ar îndeplini pe loc o singură dorință,
cea mai mare, care ar fi aceasta? Gândiți-vă bine, pentru că „unde este comoara ta, acolo va fi şi
inima ta” (Matei 6,21). 

6. Gândiți-vă la greșelile pe care le-ați făcut (sau le faceți) față de cei din casă și familie, față de
colegii de muncă, față de prieteni, cunoscuți și necunoscuți. Întrebați-vă dacă vă rugați și pentru ce,
dacă mergeți la Liturghie și pentru ce, dacă vă împărtășiți și pentru ce, dacă postiți și pentru ce,
dacă vă luptați cu patimile voastre, dacă iertați, dacă ajutați pe alții, dacă citiți Evanghelia și trăiți
după cuvântul ei.

7. Nu există păcate „mici” sau „mari”: orice lucru pe care-l ai pe conștiință este cel mai mare păcat.
Niciodată să nu faci nimic împotriva conștiinței tale, nu te va ierta niciodată.

8. Spovedania să fie simplă, directă, asumată, fără detalii și explicații inutile. Nu trebuie să vă
justificați, nu vă căutați scuze. Modelul spovedaniei se găsește în cuvintele tâlharului răstignit pe
cruce de-a dreapta Mântuitorului: „Pe drept primim cele cuvenite, după faptele noastre” (Luca
23,41).

Plecând de la spovedanie, încercați să fiți măcar un pic mai buni decât atunci când ați venit, să
schimbați lucrurile greșite, să nu le repetați, să fiți mai atenți la faptele, gândurile și cuvintele
voastre. O spovedanie cinstită e ca întoarcerea acasă a fiului risipitor: Tatăl ne-a îmbrăcat din nou cu
„haina cea dintâi” și ne-a pus la masă de-a dreapta Lui, măcar cât durează cina să nu ne dăm iarăși
în petic.