Sunteți pe pagina 1din 2

Timișul (în sârbă Тамиш, cu alfabetul latin: Tamiš, în germană Temesch,

în maghiară Temes) este cel mai mare râu interior al Banatului, care își are
izvoarele pe versanții estici ai Munților Semenic, în Județul Caraș-Severin.
Râul se formează la confluența a trei
brațe: Semenic, Grădiște și Brebu.Geografic, Timisul isi aduna apele cursului
primar din zona de confluenta a muntilor Tarcu si Godeanu, de pe valea
Rusca Teregova, mult in amonte de lacul de acumulare Rusca. Deci pana la
confluenta cu firul de apa ce coboara de pe Semenic (lacul Trei Ape), raul
Timis mai parcurge cateva zeci de kilometri.
Depășind barajul de la Trei Ape, râul curge vijelios într-o albie îngustă
orientată NV - SE. De la Teregova cursul Timișului ia direcția sud-nord, iar de
la Caransebeș, datorită scăderii pantei, râul descrie meandre largi.
Traversează tot județul Timiș, apoi trece în Serbia unde se varsă în Dunăre,
la Panciova. Pe o porțiune de 3,3 km râul marchează frontiera româno-
sârbească.
În perioada romană Timișul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.
Timişul, cel mai mare râu al Banatului (cu o lungime totală de 339,7 km, din care 241,2 km pe
teritoriul românesc), îşi are izvoarele în versantii estici ai Muntilor Semenic, care se unesc cu pâraiele
Semenic, Grădişte şi Brebu la lacul cunoscut sub numele de Trei Ape. De aici începe Timişul.

Timişul constituie artera hidrografică principală care drenează cursurile de ape din tot spaŃiul
încadrat de Muntii Cernei, Tarcu, Muntele Mic şi Muntii Poiana Ruscă. Primul afluent este Râul Rece,
ce vine dinspre Tarcu, în zona Teregova. De aici cursul Timişului îşi schimbă directia, orientându-se de
la sud către nord. La Armeniş, primeşte ca afluenti Râul Lung şi Râul Alb, ambele din zona Tarcu.
Ieşind din Cheile Armenişului, în Timiş, se varsă, pe stânga, două râulete, Slatina şi Goletul, râuri ce
poartă numele localitătilor prin care trec. În dreptul Caransebeşului, pe dreapta, Timişul primeşte
Sebeşul, ce adună toate apele din sectorul Muntele Mic. În zona satului Jupa (Tibiscum), în Timiş se
varsă cel mai mare afluent din zonă – râul Bistra – format din Bistra Mare şi Bistra Mărului, ce se
unesc la Otelu Roşu. Acestea adună apele din Masivul Godeanu. La Caransebeş, din cauza pantei
reduse, râul descrie largi meandre. În zona Sacu, Timişul intră în judetul Timiş. Se varsă în Dunăre pe
teritoriul Serbiei. Am ales informatiile furnizate de Rodica Maria Munteanu în lucrarea Bazinul
Hidrografic al râului Timiş, pentru a marca datele generale ale situării geografice ale râului pe care îl
avem în vedere îl lucrarea noastră. „Timişul, principala arteră hidrografică a Banatului, izvorăşte din
masivul cristalin al Semenicului, de sub vârful Piatra Goznei de la altitudinea de 1135 m. Punctul de
confluentă cu Dunărea se situează pe teritoriul iugoslav, la sud de localitatea Pancevo. Valea râului
are forma unui arc cu convexitatea îndreptată spre nord. Drenând apele provenite din Muntii
Banatului, Tarcu, Godeanu, Poiana Ruscă şi pe cele din dealurile piemontane ale Lugojului şi
Pogănişului, Timişul îşi desfăşoară cursul pe o lungime totală de 339,4 km, din care 241,2 km îi
parcurge pe teritoriul României (ceea ce reprezintă 71,06% din lungimea totală). Face parte din grupa
râurilor de sud-vest, fiind al doilea afluent de ordinul I, pe care fluviul Dunărea îl primeşte din Ńara
noastră. 17 Nume de ape din bazinele râurilor Timiş şi Bega Cursul superior al râului are aspectul
unui coridor orientat de la sud spre nord şi desparte două grupe de munti, inegal înăltati: la est
culoarul este dominat de grupa Retezat-Godeanu, iar în vest se desfăşoară înăltimile mai domoale ale
Muntilor Banatului. Sectorul mijlociu se prezintă asemenea unei pâlnii din ce în ce mai largă spre
vest; în cursul inferior, valea este largă, cu panta redusă, din care cauză au fost necesare lucrări de
îndiguire (pe circa 208 km) pe ambele maluri, precum şi de regularizare. Suprafata totală drenată de
Timiş şi afluenti este de 10352 kmp, din care pe teritoriul României se găsesc 5795 kmp, ceea ce
reprezintă 2,44% din suprafata tării. Bazinul său hidrografic este cuprins între paralelele de 45°06’03’’
şi 45°45’50’’ latitudine nordică, iar în longitudine se desfăşoară între 20°50’23’’ şi 21°42’53’’ est.
Punctul cel mai nordic al bazinului se situează între localitătile Recaş şi Bazoşul Mare, pe cumpăna de
ape ce separă bazinul râului Iarcoş, afluent pe dreapta Timişului, de cel al canalului Bega. Dealul
Domaşnea (605,5m), situat în nordul localitătii cu acelaşi nume, este punctul cel mai sudic al
bazinului. Extremitatea vestică a bazinului, pe teritoriul României, se găseşte în Dealul Gomila Mare
(85,2m), situat la nord-vest de localitatea Foeni; punctul cel mai estic se află între vârful Cununii şi
vârful Petreanu, pe cumpăna de ape dintre bazinul Bistrei şi cel al râului Mare. Cumpăna apelor, care
măsoară aproximativ 415,0 km lungime, separă bazinul hidrografic al Timişului de cel al râului Bega în
nord, de al Streiului în est şi de bazinele Cernei, Nerei şi Bârzavei în sud şi sud-vest. În partea de vest,
pe circa 36,0 km, se desfăşoară un sector din granita cu Iugoslavia. Sub aspect administrativ, râul
Timiş împreună cu afluentii săi drenează teritorii ce intră în componenta judetelor Caraş-Severin şi
Timiş. Relieful pe care este grefat bazinul hidrografic al râului Timiş, este variat: munti, dealuri şi
câmpii, în cadrul cărora faciesul petrografic variază 18 nume de ape din bazinele râurilor Timiş şi Bega
mult; în acelaşi timp, bazinul Râului Timiş prezintă şi o pronuntată nuantare climatică, pedologică,
geobotanică. Componentele cadrului natural, cu particularitătile lor, la care se adaugă şi activitatea
omului (directă sau indirectă), influentează toate procesele şi fenomenele hidrologice care au loc în
cadrul bazinului hidrologic al râului Timiş 17 ” - Rodica Maria Munteanu, Bazinul hidrografic al râului
Timiş – Studiu hidrologic –, Timişoara, Editura Mirton, 1998, p 9-10.