Sunteți pe pagina 1din 85

Pronunţia în limba daneză

În limba daneză există, ca şi în celelalte limbi germanice, vocale lungi şi vocale


scurte. De obicei o vocală este lungă atunci când se află înaintea unai singure
consoane sau în poziţia finală în cuvinte monosilabile şi este scurtă înaintea unui grup
de 2 sau mai multe consoane. Există evident şi multe excepţii. În continuare vocalele
lungi vor fi evidenţiate cu 2 puncte (:) după ele. Accentul într-un cuvânt din mai multe
silabe va fi marcat prin simbolul ' în faţa silabei accentuate. De obicei vocalele lungi
se află în silaba accentuată, iar cele scurte se pot afla în oricare silabă. Stød-ul va fi
marcat prin semnul exclamării după vocală, diftongul sau consoana care îl poartă.
Majoritatea cuvintelor daneze sunt accentuate pe prima silabă. Iată în continuare
pronunţia vocalelor daneze:

La începutul documentului

Vocalele

a 1) Se pronunţă a ca în cuvântul francez plat (un a scurt şi ceva mai


închis).

Ex: hat = pălărie

2) Se pronunţă lung şi mult mai deschis decât e românesc (vede, pere).

Ex: have = grădină; vane = obicei

3) Înainte şi după r, înainte de ng şi în diftongul au se pronunţă ca în


româneşte.

Ex: bare = numai; lang = lung

e 1) Se pronunţă lung şi deschis; ceva mai lung decât primul e din cuvântul
românesc cheie.

Ex: renlig = curat

2) Scurt şi ceva mai deschis, ca în cuvântul românesc bec.

Ex: led = articulaţie, încheietură

3) Ceva mai deschis ca primul e din cuvintele vede, mere; asemănător cu


ä german din cuvintele Nächte, Länder. Este totdeauna scurt.

Ex: hest = cal; ven = prieten

4) Într-o silabă neaccentuată (de obicei finală) se pronunţă ca şi ă


românesc sau ca un e german din cuvântul machen.

Ex: gammel = bătrân; skrive = a scrie

i 1) Se pronunţă lung şi închis, ca în cuvântul românesc fire.

Ex: vise = a arăta

2)_Scurt ca în româneşte.

Ex: vi = noi; hilsen = salut

o 1) Se pronunţă lung şi închis ca în românescul rol sau sol, cu buzele


rotunjite şi mai prelungit.

Ex: skole = şcoală

2) Scurt şi ceva mai deschis.

Ex: ost = caşcaval

3) Scurt şi mai deschis decât variantele precedente.

Ex: nok = destul; blot = numai

La începutul documentului

u 1) Lung, închis şi labializat ca în trăsură, dar mai prelungit.

Ex: due = porumbel; hule = peşteră

2) Scurt şi mai puţin labializat ca în bust.

Ex: muskel = muşchi; kunne = a putea


3)Ca un o scurt înaintea grupurilor de consoane ft, kk, mm, nd, ng.

Ex: luft = aer; lukke = a închide

y Ca un ü din germană (Typ, Übel) sau în franceză bordure, conpure. Se


rotunjesc buzele ca pentru u şi se rosteşte i.

Ex: lyse = a străluci; lytte = a asculta

æ Ca un e scurt din cuvântul german denn

Ex: læse = a citi; æble = măr

ø Aproximativ ca ö din cuvântul german Köln, Öl, Goethe sau în cuvântul


francez chanteuse (se rotunjesc buzele ca pentru o şi se rosteşte e).

Ex: købe = a cumpăra

La începutul documentului

å Se pronunţă ca un o între deschis şi semideschis.

Ex: gå = a merge

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Diftongii

aj, ej, eg, ig Se pronunţă ai

Ex: maj = mai; dejlig = frumos; regu = ploaie; mig = mie, pe mine
øj, øg Se pronunţă oi (o scurt şi deschis)

Ex: høj = înalt; løg = ceapă

af, av, au Se pronunţă au

Ex: aflang = prelung; hav = mare, ocean; automat = automat

sv Se pronunţă iu

Ex: livlig = vioi

ev, eb Se pronunţă eu

Ex: rev = recif; peber = piper

yv Se pronunţă labializat üu

Ex: Syv = şapte

La începutul documentului

ov, ob Se pronunţă ou (o scurt şi deschis)

Ex: lov = lege; over = peste

æv Se pronunţăeu (e mai deschis)


Ex: ævle = a flecări; jævn = neted

j+vocală Se pronunţă i urmat de vocală mai lungă

Ex: ja = da; jod = iod

Consoanele

b În grupurile eb şi ob b devine u. În rest seamănă mult cu p din română


sau franceză

Ex: peber = piper; kobber = cupru

c 1. Înainte de e, i, y, ø devine s. În rest se pronunţă ca şi k

Ex: cigaret = ţigară; cykel = bicicletă

2. Grupul ch urmat de o vocală se pronunţă ca un ş românesc

Ex: chokolade = ciocolată

d 1. Se pronunţă ca şi grupul th din engleză (there, wether), la sfârşitul


cuvintelor monosilabice după o vocală, între 2 vocale în silaba finală a
unui cuvânt şi înaintea unor consoane sonore

Ex: bade = a face baie

2. Nu se pronunţă în grupurile de consoane dt, ds, ld, nd, rd

Ex: lidt = puţin; vand = apă

Excepţii: gyldig = valabil; myndig = autoritar

3. Ca un d românesc
Ex: dansk = daneză; aldrig = niciodată

4. Grupul dd înaintea vocalei e în poziţia finală, neaccentuată se


pronunţă ca şi englezescul th (this, that)

Ex: sidde = a şedea; bredden = malul

5. Grupul dd înainte de a, e sau i se pronunţă uneori d surd

Ex: addere = a aduna

f Se pronunţă ca în româneşte. În prefixul of, f devine u

Ex: afstand = distanţă

g 1. Ca şi un g românesc

Ex: gade = stradă

2. La finalul multor consoane monosilabice, de obicei după o vocală


scurtă se pronunţă ca un c românesc

Ex: lug = orz

3. Între 2 vocale, când este urmat de un e neaccentuat se pronunţă ca un


h românesc sonor (echivalent cu g din spaniolul luego = îndată)

Ex: regel = regulă

Obs: În grupurile -uge, -ige, -yge, -age şi în poziţie finală, de multe ori g
nu se pronunţă

4. În grupurile ge, gi se pronunţă g (ca şi în limba germană)

h Se pronunţă ca în româneşte, cu excepţia grupurilor hj şi hv unde este mut.

Ex: have = a avea; hvem = cine; hjemme = acasă


La începutul documentului
j Ca un i românesc, înainte sau după o vocală

Ex: ja = da; haj = rechin

k Ca un c românesc

Ex: koste = a costa

l Ca în româneşte

Ex: lytte = a asculta

m Ca în româneşte

Ex: men = însă, dar

n Ca în româneşte. Când este urmat de g se pronunţă nazal ng, ca în


cuvintele germane Gong, Menge

Ex: nord = nord; lang = lung

p Ca în limba română

Ex: pil = salcie

r 1. Înaintea vocalelor se pronunţă ca un r francez uvular (graseiat)

Ex: lære = a învăţa

2. După vocale se pronunţă ca un r foarte slab (vocalic), ca şi în cuvintele


engleze four, there.
s Ca un s românesc, cu excepţia grupului sj şi a grupului ss din sufixul -
ssion, în cuvintele de origine străină (franceză) unde se pronunţă ş

Ex: se = a vedea; sjæl = suflet; passion = pasiune

t 1. Se pronunţă ca un t românesc aspirat, într-o silabă accentuată şi


neprecedat de o altă consoană

Ex: tolk = interpret

Observatie: Când este la sfârşitul unei silabe t nu este aspirat.

2. Grupul et la final (neaccentuat) se pronunţă ca un ă urmat de sunetul


th din engleză (there)

Ex: huset = casa

3. În sufixul -tion din cuvintele de origine străină (franceză), t se


pronunţă ca un ş românesc

Ex: nation = naţiune


La începutul documentului

v,w 1. Se pronunţă v

Ex: varm = cald; Wessing

2. În diftongii av, iv, ev, ov, yv, æv v se pronunţă u

Ex: hav = mare, ocean; livlig = vioi; rev = recif; lov = lege; syv = şapte;
jævn = drept, neted

z Se pronunţă totdeauna s

Ex: zebra = zebră


x În limba daneză modernă acest semn a fost înlocuit cu ks. A rămas în
cuvintele străine, în poziţie iniţială (xylograf = xilograf) şi în cuvântul
taxa = taxi

q Există foarte rar şi se pronunţă k

Ex: quiz = emisiune gen “cine ştie câştigă”

Accentul

Ca şi în celelalte limbi germanice, în daneză accentul cade de obicei pe prima silabă.

Există însă unele excepţii:

1. Prefixele be-, er- şi uneori for- sunt neaccentuate, accentul trecând pe a doua silabă
a cuvântului.

Ex: betale = a plăti;

erkende = a recunoaşte;

forstå = a înţelege

Excepţie forlag = editură (accentul cade pe prima silabă)

2. Multe cuvinte străine, mai ales din franceză, au accentul pe ultima silabă.

Ex: grammatik = gramatică;

telefon = telefon

3. Sufixele -ere, -eri, -i, -ik, -tion, -tør, -ur ppoartă accent, deplasând astfel accentul la
finalul cuvintelor.

Ex: presentere = a prezenta;

bageri = brutărie;

geni = geniu;

fonetik = fonetică;
station = gară;

direktor = director;

kultur = cultură

4. Sufixul -inde (cu care se alcătuiesc substantivve feminine) este accentuat

Ex: lærerinde = învăţătoare

La începutul documentului

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Stød-ul (Ocluziunea glotală)

Stød-ul este o caracteristică a pronunţiei limbii daneze. El constă din întreruperea


rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător
celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă
forţat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale
vibrează. Deci stød-ul afectează doar sunetele sonore şi se realizează:

a) pe o vocală într-o silabă cu vocala lungă;

b) pe un diftong;

c) pe o consoană finală, într-o silabă alcătuită dintr-o vocală scurtă şi o consoană


finală sonoră.

Consoanele surde p, t, k, b, d, h, s, f nu pot avea stød.

Mulţi vorbitori nedanezi au tendinţa de a articula prea tare stød-ul ducând astfel la o
pronunţie nefirească a limbii. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandată o mai
rară folosire a stød-ului, decât o pronunţare exagerată a lui.

Iată în cele ce urmează câteva reguli pentru utilizarea stød-ului:

1. Majoritatea cuvintelor monosilabice au stød, dacă îndeplinesc condiţiile necesare.

Ex: bro = pod;

to = doi;
stor = mare

Primesc stød şi substantivele monosilabice cu sufixul genitival -s (bros = al, a


podului), adjectivele monosilabice cu desinenşa -t a neutrului (stort = mare) şi verbul
la formele monosilabice (at gå = a merge; han går = el merge).

Stød-ul mai apare la cuvintele bisilabice provenite din cuvinte monosilabice (ager =
ogor, provenit din akr); într-o serie de sufixe folosite pentru crearea de substantive,
adjective sau verbe, de exemplu -hed, -dom, -skab, -bar (enighed = unire; lærdom =
erudiţie; venskab = prietenie; frugtbar = roditor).

În multe cuvinte de origine străină (franceză), mai ales la substantivele terminate în -


ion (organisation = organizaţie) şi la toate verbele terminate la infinitiv cu -ere
(arrivere = a sosi) apare stød.

La începutul documentului

În cuvintele compuse, ultima componentă îşi menţine stød-ul, dacă îl avea (bil =
automobil, personbil = automobil de persoane).

2. Nu se produce stød:

a) În cuvintele monosilabice terminate cu o vocală scurtă şi o consoană surdă.

Ex: kat = pisică; kop = ceaşcă

b) Cuvintele bisilabice terminate în –e nu au stød.

Ex: pære = pare; kone = soţie

La aceste cuvinte stød-ul nu apare, de obicei, nici la forma articulată sau cea de plural.
Stød-ul lipseşte şi la forma, de obicei bisilabică, a infinitivului verbelor simple (at tale
= a vorbi).

La începutul documentului

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Alfabetul danez

a [e] k [ko] u [u]


b [be] l [el] v [ve]

c [se] m [em] w [dobălt ve]

d [de] n [en] x [eks]

e [e] o [o] y [ü]

f [ef] p [pe] z [set]

g [ge] q [ku] æ [æ:]

h [ho] r [er] ø [ö]

i [i] s [es] å [o]

j [jot] t [te]

Adjectivul în limba daneză

Cuprins
 Introducere - declinarea adjectivului
 Adjectivele neregulate - declinare
 Comparaţia adjectivelor
 Exemple de adjective

Introducere

În limba daneză adjectivele se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le


descriu.

1. Când adjectivul se află înaintea substantivului:

a) primeşte terminaţia -t la substantivele de gen neutru, aflate la singular şi precedate


de artocolul nehotărât et.

Exemplu: et stort hus = o casă mare


b) primeşte terminaţia –e, atunci când este urmat de orice substantiv aflat la plural sau
un substantiv aflat la singular şi precedat de pronumele demonstrativ den, det, de
(indiferent de gen).

Exemplu: store byer = oraşe mari

de store byer = oraşele mari

den brune blyant = creionul maro

det store hus = casa mare

c) nu primeşte nici o terminaţie când este urmat de un substantiv la genul comun, la


singular.

Exemplu: en stor by = un oraş mare

Singular Plural

Gen comun en stor by den store by store byer de store byer

Gen neutru et stort hus det store hus store huse de store huse

La începutul documentului

2. Când adjectivul se află după substantiv:

a) primeşte terminaţia -e când substantivul este la plural (indiferent de gen).

Exemplu: byer er store / byerne er store

huse er store / husene er store

b) primeşte terminaţia -t, atunci când substantivul este de genul neutru, la singular.

Exemplu: et hus er stort

huset er stort

c) nu primeşte nici o terminaţie, atunci când substantivul este de genul comun (en), la
singular.
Exemplu: en by er stor

byen er stor

Pentru a generaliza regulile de mai sus se poate spune că:

1. Atunci când substantivul pe care îl însoţeşte adjectivul este la plural, adjectivul va


primi terminaţia -e, indiferent de genul, articolul şi locul substantivului faţă de
adjectiv.

2. Atunci când substantivul este la singular, nehotărât, adjectivul primeşte terminaţia -


t pentru substantivele de gen neutru (et) şi nu primeşte nici o terminaţie pentru
substantivele de gen comun (en).

3. Când substantivul este nehotărât şi înaintea adjectivului, adjectivul primeşte -t la


genul neutru şi nici o terminaţie la genul comun (ca şi la 2).

4. Când substantivul este la singular şi precedat de den, det, de adjectivul primeşte


terminaţia -e.

Exemple:

en gul bog den gule bog gule bøger de gule bøger

et gråt bord det gråe bord gråe borde de gråe borde

La începutul documentului

En bog er gul Bogen er gul Bøger er gule Bøgerne er gule

Et bord er gråt Bordet er gråt Borde er gråe Bordene er gråe

Observaţii:

1. La adjectivele terminate în -sk sau -t nu se adaugă niciodată terminaţia -t.

Exemplu: dansk, engelsk, kort


2. Adjectivele terminate în -e nu îşi schimbă forma. La fel şi participiul prezent folosit
ca adjectiv.

Exemplu: lille, stille

3. Adjectivul lille devine la toate formele de plural små.

4. La adjectivele terminate în -en, -el sau -er atunci când se adaugă -e se pierde primul
-e-.

Exemplu: gammel, sulten, sikker, mager

5. Adjectivele blå şi grå nu primesc niciodată -e.

6. Adjectivele terminate în -el, -en sau -er, dacă au o consoană dublă, când primesc e,
pierd o consoană.

7. Adjectivele terminate în –et au –ede la singular hotărât şi la plural.

Exemplu: nymalet, langhåret

8. Unele adjective dublează consoana când primesc –e.

Exemplu: smuk, glat


La începutul documentului

Adjectivele neregulate

1. Unele adjective au întotdeauna aceeaşi formă. De obicei acestea sunt


adjective terminate în -e (lille, moderne).

2. Adejectivele terminate în -ek sau -t nu primesc nici o terminaţie când însoţesc


substantive neutre (et) (interessant, sort, dansk).

3. Mai sunt unele adjective care prezintă neregularităţi în timpul declinării.

Exemplu: sulten, sultne

sikker, sikre

gammel, gamle
La începutul documentului
Comparaţia adjectivelor

Majoritatea adjectivelor formează comparativul şi superlativul prin adăugarea


terminaţiilor -ere, respectiv -est.

Exemplu:

bred – bredere – bredest (întins – mai întins – cel mai întins);

høj – højere – højest (înalt – mai înalt – cel mai înalt);

hurtig – hurtigere – hurtigest (rapid – mai rapid – cel mai rapid).

Adjectivele, formate din mai multe silabe, formează comparativul şi superlativul cu


adverbele mere, respectiv mest.

Exemplu:

intelligent – mere intelligent – mest intelligent

interessant – mere interessant – mest interessant

Unele adjective se compară în mod neregulat.


La începutul documentului

Exemplu:

god – bedre – bedst (bine – mai bine – cel mai bine);

gammel – ældre – ældst (bătrân – mai bătrân – cel mai bătrân);

dårlig – værre – værst (rău – mai rău – cel mai rău);

lille – mindre – mindst (mic – mai mic – cel mai mic);

lang – længere – længst (lung – mai lung – cel mai lung);

stor – større – størst (mare – mai mare – cel mai mare);

ung – yngre – yngst (tânăr – mai tânăr – cel mai tânăr);

få – ferre – færrest (puţin - mai puţin - cel mai puţin);


mange – flere – flest

meget – mere – mest (mult - mai mult - cel mai mult);

slem – værre – værst

Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.

Exemplu: forsigtig – forsigtigt


La începutul documentului

Exemple de adjective

rece = kold

cald = varm

frumos = smuk, dejlig

urât = grim

curat = ren, pæn, net, glat

murdar = snavset, smudsig

tânăr = ung

bătrân = gammel

mic = lille

mare = stor

bun = god

rău = ond, ubehagelig

corect = ret, rigtig

fals = forker

bolnav = syg
sănătos = sund, rask

harnic = flittig

leneş = doven, lad

simplu = simpel

dificil = vanskelig

repede = hastig

rapid = hurtig

încet = langsom

rar = lanysom

nou = ny

vechi = gammel

inteligent = intelligent

puţin = få
La începutul documentului

mult = megen, meget

lung = lang

înalt = høj

scund = kort, lav

greu = tung

uşor = rolig, let

gras = tyk

gros = tykt
subţire = tyndt

slab = mager

des = ofte

rar = sjælden

puternic = stærk, kraftig, mægtig

moale = blød

dur = hård

sărac = fattig

bogat = rig

comod = bekvem

întins = bred

larg = bred

adânc = dyb

puternic = stærk

obosit = træt

vesel = munter

ceţos = tåget

confortabil = behagelig

atractiv = tiltalende
La începutul documentului

modern = moderne

orb = blind
surd = døv

îngrijorat = bekymret

lacom = begærlig

curios = nysgerrig

politicos = høflig

trist = bedrøvet, sørgelig, trist

furios = rasende

adânc = dyb

lung = lang

lat = bred

scurt = kort

îngust = smal

strâmt = snæver

luminos = lys

întunecos = mørk

plin = fuld

gol = tom

ascuţit = skarp

scump = dyr

ieftin = billig

dulce = sød

amar = bitter
acru = sur

captivant = spændende

vesel = glad

deştept = dygtig

fericit = lykkelig

Adjectivul în limba daneză

Cuprins
 Introducere - declinarea adjectivului
 Adjectivele neregulate - declinare
 Comparaţia adjectivelor
 Exemple de adjective

Introducere

În limba daneză adjectivele se acordă în gen şi număr cu substantivele pe care le


descriu.

1. Când adjectivul se află înaintea substantivului:

a) primeşte terminaţia -t la substantivele de gen neutru, aflate la singular şi precedate


de artocolul nehotărât et.

Exemplu: et stort hus = o casă mare

b) primeşte terminaţia –e, atunci când este urmat de orice substantiv aflat la plural sau
un substantiv aflat la singular şi precedat de pronumele demonstrativ den, det, de
(indiferent de gen).

Exemplu: store byer = oraşe mari

de store byer = oraşele mari

den brune blyant = creionul maro


det store hus = casa mare

c) nu primeşte nici o terminaţie când este urmat de un substantiv la genul comun, la


singular.

Exemplu: en stor by = un oraş mare

Singular Plural

Gen comun en stor by den store by store byer de store byer

Gen neutru et stort hus det store hus store huse de store huse

La începutul documentului

2. Când adjectivul se află după substantiv:

a) primeşte terminaţia -e când substantivul este la plural (indiferent de gen).

Exemplu: byer er store / byerne er store

huse er store / husene er store

b) primeşte terminaţia -t, atunci când substantivul este de genul neutru, la singular.

Exemplu: et hus er stort

huset er stort

c) nu primeşte nici o terminaţie, atunci când substantivul este de genul comun (en), la
singular.

Exemplu: en by er stor

byen er stor

Pentru a generaliza regulile de mai sus se poate spune că:

1. Atunci când substantivul pe care îl însoţeşte adjectivul este la plural, adjectivul va


primi terminaţia -e, indiferent de genul, articolul şi locul substantivului faţă de
adjectiv.
2. Atunci când substantivul este la singular, nehotărât, adjectivul primeşte terminaţia -
t pentru substantivele de gen neutru (et) şi nu primeşte nici o terminaţie pentru
substantivele de gen comun (en).

3. Când substantivul este nehotărât şi înaintea adjectivului, adjectivul primeşte -t la


genul neutru şi nici o terminaţie la genul comun (ca şi la 2).

4. Când substantivul este la singular şi precedat de den, det, de adjectivul primeşte


terminaţia -e.

Exemple:

en gul bog den gule bog gule bøger de gule bøger

et gråt bord det gråe bord gråe borde de gråe borde

La începutul documentului

En bog er gul Bogen er gul Bøger er gule Bøgerne er gule

Et bord er gråt Bordet er gråt Borde er gråe Bordene er gråe

Observaţii:

1. La adjectivele terminate în -sk sau -t nu se adaugă niciodată terminaţia -t.

Exemplu: dansk, engelsk, kort

2. Adjectivele terminate în -e nu îşi schimbă forma. La fel şi participiul prezent folosit


ca adjectiv.

Exemplu: lille, stille

3. Adjectivul lille devine la toate formele de plural små.

4. La adjectivele terminate în -en, -el sau -er atunci când se adaugă -e se pierde primul
-e-.

Exemplu: gammel, sulten, sikker, mager


5. Adjectivele blå şi grå nu primesc niciodată -e.

6. Adjectivele terminate în -el, -en sau -er, dacă au o consoană dublă, când primesc e,
pierd o consoană.

7. Adjectivele terminate în –et au –ede la singular hotărât şi la plural.

Exemplu: nymalet, langhåret

8. Unele adjective dublează consoana când primesc –e.

Exemplu: smuk, glat


La începutul documentului

Adjectivele neregulate

1. Unele adjective au întotdeauna aceeaşi formă. De obicei acestea sunt


adjective terminate în -e (lille, moderne).

2. Adejectivele terminate în -ek sau -t nu primesc nici o terminaţie când însoţesc


substantive neutre (et) (interessant, sort, dansk).

3. Mai sunt unele adjective care prezintă neregularităţi în timpul declinării.

Exemplu: sulten, sultne

sikker, sikre

gammel, gamle
La începutul documentului

Comparaţia adjectivelor

Majoritatea adjectivelor formează comparativul şi superlativul prin adăugarea


terminaţiilor -ere, respectiv -est.

Exemplu:

bred – bredere – bredest (întins – mai întins – cel mai întins);

høj – højere – højest (înalt – mai înalt – cel mai înalt);


hurtig – hurtigere – hurtigest (rapid – mai rapid – cel mai rapid).

Adjectivele, formate din mai multe silabe, formează comparativul şi superlativul cu


adverbele mere, respectiv mest.

Exemplu:

intelligent – mere intelligent – mest intelligent

interessant – mere interessant – mest interessant

Unele adjective se compară în mod neregulat.


La începutul documentului

Exemplu:

god – bedre – bedst (bine – mai bine – cel mai bine);

gammel – ældre – ældst (bătrân – mai bătrân – cel mai bătrân);

dårlig – værre – værst (rău – mai rău – cel mai rău);

lille – mindre – mindst (mic – mai mic – cel mai mic);

lang – længere – længst (lung – mai lung – cel mai lung);

stor – større – størst (mare – mai mare – cel mai mare);

ung – yngre – yngst (tânăr – mai tânăr – cel mai tânăr);

få – ferre – færrest (puţin - mai puţin - cel mai puţin);

mange – flere – flest

meget – mere – mest (mult - mai mult - cel mai mult);

slem – værre – værst

Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.

Exemplu: forsigtig – forsigtigt


La începutul documentului
Exemple de adjective

rece = kold

cald = varm

frumos = smuk, dejlig

urât = grim

curat = ren, pæn, net, glat

murdar = snavset, smudsig

tânăr = ung

bătrân = gammel

mic = lille

mare = stor

bun = god

rău = ond, ubehagelig

corect = ret, rigtig

fals = forker

bolnav = syg

sănătos = sund, rask

harnic = flittig

leneş = doven, lad

simplu = simpel

dificil = vanskelig

repede = hastig
rapid = hurtig

încet = langsom

rar = lanysom

nou = ny

vechi = gammel

inteligent = intelligent

puţin = få
La începutul documentului

mult = megen, meget

lung = lang

înalt = høj

scund = kort, lav

greu = tung

uşor = rolig, let

gras = tyk

gros = tykt

subţire = tyndt

slab = mager

des = ofte

rar = sjælden

puternic = stærk, kraftig, mægtig

moale = blød
dur = hård

sărac = fattig

bogat = rig

comod = bekvem

întins = bred

larg = bred

adânc = dyb

puternic = stærk

obosit = træt

vesel = munter

ceţos = tåget

confortabil = behagelig

atractiv = tiltalende
La începutul documentului

modern = moderne

orb = blind

surd = døv

îngrijorat = bekymret

lacom = begærlig

curios = nysgerrig

politicos = høflig

trist = bedrøvet, sørgelig, trist


furios = rasende

adânc = dyb

lung = lang

lat = bred

scurt = kort

îngust = smal

strâmt = snæver

luminos = lys

întunecos = mørk

plin = fuld

gol = tom

ascuţit = skarp

scump = dyr

ieftin = billig

dulce = sød

amar = bitter

acru = sur

captivant = spændende

vesel = glad

deştept = dygtig

fericit = lykkelig

Adverbul în limba daneză


Cuprins
 Introducere
 Adverbe cu 2 forme
 Cele mai folosite adverbe

Introducere

Adverbele se formează, de obicei, prin adăugarea terminaţiei -t la forma de bază a


adjectivului.

Exemplu:

høflig – høfligt (politicos – în mod politicos);

langsom – langsomt (încet – în mod lent).

Adjectivele terminate în -t nu primesc nici o terminaţie.

Exemplu:

træt – træt (obosit – în mod obosit).

Adverbele se compară la fel ca şi adjectivele, dar la comparativ şi superlativ -t


dispare.

Exemplu:

høfligt – høfligere – høfligst.

Unele adverbe se compară neregulat (vezi şi comparaţia adj.).

Exemplu:

gerne – hellere – helst (bucuros – mai bucuros – cel mai bucuros);

godt – bedre – best (bine – mai bine – cel mai bine).

Adverbe cu 2 forme
Unele adverbe pot avea 2 forme: o formă scurtă şi una lungă. Forma scurtă este
folosită atunci când apare o schimbare a locului, o mişcare.

Henrik går op. (Henrik merge sus.)

Forma lungă este folosită atunci când este efectuată o acţiune care nu implică
schimbarea locului.

Henrik er oppe.

Astfel de adverbe cu 2 forme sunt cele care arată o direcţie: op/oppe (sus), ned/nede
(jos), hjem/hjemme (acasă), ud/ude (afară), ind/inde (înăuntru, în).

Adjectivele pot forma adverbe prin adăugarea terminaţiei -t.

Exemplu:

forsigtig – forsigtigt

Cele mai folosite adverbe sunt:

ikke (nu, nicht în germană sau not în engleză),

igen (din nou),

kun (doar),

her (aici),

der (acolo),

gerne (cu plăcere, bucuros),

meget (foarte),

aldrig (niciodată),

altid (întotdeauna),

så (atât, aşa de),


ofte (deseori),

derfor (de aceea).

også (de asemenea).

Reguli de pronunţie în limba


daneză
Cuprins

 Pronunţia în limba daneză


 Vocalele
 Diftongii
 Consoanele
 Accentul
 Stød-ul (Ocluziunea glotală)
 Alfabetul danez
 Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Pronunţia în limba daneză

În limba daneză există, ca şi în celelalte limbi germanice, vocale lungi şi vocale


scurte. De obicei o vocală este lungă atunci când se află înaintea unai singure
consoane sau în poziţia finală în cuvinte monosilabile şi este scurtă înaintea unui grup
de 2 sau mai multe consoane. Există evident şi multe excepţii. În continuare vocalele
lungi vor fi evidenţiate cu 2 puncte (:) după ele. Accentul într-un cuvânt din mai multe
silabe va fi marcat prin simbolul ' în faţa silabei accentuate. De obicei vocalele lungi
se află în silaba accentuată, iar cele scurte se pot afla în oricare silabă. Stød-ul va fi
marcat prin semnul exclamării după vocală, diftongul sau consoana care îl poartă.
Majoritatea cuvintelor daneze sunt accentuate pe prima silabă. Iată în continuare
pronunţia vocalelor daneze:

La începutul documentului

Vocalele
a 1) Se pronunţă a ca în cuvântul francez plat (un a scurt şi ceva mai
închis).

Ex: hat = pălărie

2) Se pronunţă lung şi mult mai deschis decât e românesc (vede, pere).

Ex: have = grădină; vane = obicei

3) Înainte şi după r, înainte de ng şi în diftongul au se pronunţă ca în


româneşte.

Ex: bare = numai; lang = lung

e 1) Se pronunţă lung şi deschis; ceva mai lung decât primul e din cuvântul
românesc cheie.

Ex: renlig = curat

2) Scurt şi ceva mai deschis, ca în cuvântul românesc bec.

Ex: led = articulaţie, încheietură

3) Ceva mai deschis ca primul e din cuvintele vede, mere; asemănător cu


ä german din cuvintele Nächte, Länder. Este totdeauna scurt.

Ex: hest = cal; ven = prieten

4) Într-o silabă neaccentuată (de obicei finală) se pronunţă ca şi ă


românesc sau ca un e german din cuvântul machen.

Ex: gammel = bătrân; skrive = a scrie

i 1) Se pronunţă lung şi închis, ca în cuvântul românesc fire.

Ex: vise = a arăta

2)_Scurt ca în româneşte.

Ex: vi = noi; hilsen = salut


o 1) Se pronunţă lung şi închis ca în românescul rol sau sol, cu buzele
rotunjite şi mai prelungit.

Ex: skole = şcoală

2) Scurt şi ceva mai deschis.

Ex: ost = caşcaval

3) Scurt şi mai deschis decât variantele precedente.

Ex: nok = destul; blot = numai

La începutul documentului

u 1) Lung, închis şi labializat ca în trăsură, dar mai prelungit.

Ex: due = porumbel; hule = peşteră

2) Scurt şi mai puţin labializat ca în bust.

Ex: muskel = muşchi; kunne = a putea

3)Ca un o scurt înaintea grupurilor de consoane ft, kk, mm, nd, ng.

Ex: luft = aer; lukke = a închide

y Ca un ü din germană (Typ, Übel) sau în franceză bordure, conpure. Se


rotunjesc buzele ca pentru u şi se rosteşte i.

Ex: lyse = a străluci; lytte = a asculta

æ Ca un e scurt din cuvântul german denn

Ex: læse = a citi; æble = măr


ø Aproximativ ca ö din cuvântul german Köln, Öl, Goethe sau în cuvântul
francez chanteuse (se rotunjesc buzele ca pentru o şi se rosteşte e).

Ex: købe = a cumpăra

La începutul documentului

å Se pronunţă ca un o între deschis şi semideschis.

Ex: gå = a merge

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Diftongii

aj, ej, eg, ig Se pronunţă ai

Ex: maj = mai; dejlig = frumos; regu = ploaie; mig = mie, pe mine

øj, øg Se pronunţă oi (o scurt şi deschis)

Ex: høj = înalt; løg = ceapă

af, av, au Se pronunţă au

Ex: aflang = prelung; hav = mare, ocean; automat = automat

sv Se pronunţă iu

Ex: livlig = vioi


ev, eb Se pronunţă eu

Ex: rev = recif; peber = piper

yv Se pronunţă labializat üu

Ex: Syv = şapte

La începutul documentului

ov, ob Se pronunţă ou (o scurt şi deschis)

Ex: lov = lege; over = peste

æv Se pronunţăeu (e mai deschis)

Ex: ævle = a flecări; jævn = neted

j+vocală Se pronunţă i urmat de vocală mai lungă

Ex: ja = da; jod = iod

Consoanele

b În grupurile eb şi ob b devine u. În rest seamănă mult cu p din română


sau franceză

Ex: peber = piper; kobber = cupru


c 1. Înainte de e, i, y, ø devine s. În rest se pronunţă ca şi k

Ex: cigaret = ţigară; cykel = bicicletă

2. Grupul ch urmat de o vocală se pronunţă ca un ş românesc

Ex: chokolade = ciocolată

d 1. Se pronunţă ca şi grupul th din engleză (there, wether), la sfârşitul


cuvintelor monosilabice după o vocală, între 2 vocale în silaba finală a
unui cuvânt şi înaintea unor consoane sonore

Ex: bade = a face baie

2. Nu se pronunţă în grupurile de consoane dt, ds, ld, nd, rd

Ex: lidt = puţin; vand = apă

Excepţii: gyldig = valabil; myndig = autoritar

3. Ca un d românesc

Ex: dansk = daneză; aldrig = niciodată

4. Grupul dd înaintea vocalei e în poziţia finală, neaccentuată se


pronunţă ca şi englezescul th (this, that)

Ex: sidde = a şedea; bredden = malul

5. Grupul dd înainte de a, e sau i se pronunţă uneori d surd

Ex: addere = a aduna

f Se pronunţă ca în româneşte. În prefixul of, f devine u

Ex: afstand = distanţă


g 1. Ca şi un g românesc

Ex: gade = stradă

2. La finalul multor consoane monosilabice, de obicei după o vocală


scurtă se pronunţă ca un c românesc

Ex: lug = orz

3. Între 2 vocale, când este urmat de un e neaccentuat se pronunţă ca un


h românesc sonor (echivalent cu g din spaniolul luego = îndată)

Ex: regel = regulă

Obs: În grupurile -uge, -ige, -yge, -age şi în poziţie finală, de multe ori g
nu se pronunţă

4. În grupurile ge, gi se pronunţă g (ca şi în limba germană)

h Se pronunţă ca în româneşte, cu excepţia grupurilor hj şi hv unde este mut.

Ex: have = a avea; hvem = cine; hjemme = acasă


La începutul documentului

j Ca un i românesc, înainte sau după o vocală

Ex: ja = da; haj = rechin

k Ca un c românesc

Ex: koste = a costa

l Ca în româneşte

Ex: lytte = a asculta


m Ca în româneşte

Ex: men = însă, dar

n Ca în româneşte. Când este urmat de g se pronunţă nazal ng, ca în


cuvintele germane Gong, Menge

Ex: nord = nord; lang = lung

p Ca în limba română

Ex: pil = salcie

r 1. Înaintea vocalelor se pronunţă ca un r francez uvular (graseiat)

Ex: lære = a învăţa

2. După vocale se pronunţă ca un r foarte slab (vocalic), ca şi în cuvintele


engleze four, there.

s Ca un s românesc, cu excepţia grupului sj şi a grupului ss din sufixul -


ssion, în cuvintele de origine străină (franceză) unde se pronunţă ş

Ex: se = a vedea; sjæl = suflet; passion = pasiune

t 1. Se pronunţă ca un t românesc aspirat, într-o silabă accentuată şi


neprecedat de o altă consoană

Ex: tolk = interpret

Observatie: Când este la sfârşitul unei silabe t nu este aspirat.

2. Grupul et la final (neaccentuat) se pronunţă ca un ă urmat de sunetul


th din engleză (there)

Ex: huset = casa

3. În sufixul -tion din cuvintele de origine străină (franceză), t se


pronunţă ca un ş românesc

Ex: nation = naţiune


La începutul documentului

v,w 1. Se pronunţă v

Ex: varm = cald; Wessing

2. În diftongii av, iv, ev, ov, yv, æv v se pronunţă u

Ex: hav = mare, ocean; livlig = vioi; rev = recif; lov = lege; syv = şapte;
jævn = drept, neted

z Se pronunţă totdeauna s

Ex: zebra = zebră

x În limba daneză modernă acest semn a fost înlocuit cu ks. A rămas în


cuvintele străine, în poziţie iniţială (xylograf = xilograf) şi în cuvântul
taxa = taxi

q Există foarte rar şi se pronunţă k

Ex: quiz = emisiune gen “cine ştie câştigă”

Accentul

Ca şi în celelalte limbi germanice, în daneză accentul cade de obicei pe prima silabă.

Există însă unele excepţii:


1. Prefixele be-, er- şi uneori for- sunt neaccentuate, accentul trecând pe a doua silabă
a cuvântului.

Ex: betale = a plăti;

erkende = a recunoaşte;

forstå = a înţelege

Excepţie forlag = editură (accentul cade pe prima silabă)

2. Multe cuvinte străine, mai ales din franceză, au accentul pe ultima silabă.

Ex: grammatik = gramatică;

telefon = telefon

3. Sufixele -ere, -eri, -i, -ik, -tion, -tør, -ur ppoartă accent, deplasând astfel accentul la
finalul cuvintelor.

Ex: presentere = a prezenta;

bageri = brutărie;

geni = geniu;

fonetik = fonetică;

station = gară;

direktor = director;

kultur = cultură

4. Sufixul -inde (cu care se alcătuiesc substantivve feminine) este accentuat

Ex: lærerinde = învăţătoare

La începutul documentului

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Stød-ul (Ocluziunea glotală)


Stød-ul este o caracteristică a pronunţiei limbii daneze. El constă din întreruperea
rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător
celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă
forţat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale
vibrează. Deci stød-ul afectează doar sunetele sonore şi se realizează:

a) pe o vocală într-o silabă cu vocala lungă;

b) pe un diftong;

c) pe o consoană finală, într-o silabă alcătuită dintr-o vocală scurtă şi o consoană


finală sonoră.

Consoanele surde p, t, k, b, d, h, s, f nu pot avea stød.

Mulţi vorbitori nedanezi au tendinţa de a articula prea tare stød-ul ducând astfel la o
pronunţie nefirească a limbii. Pentru a evita astfel de situaţii, este recomandată o mai
rară folosire a stød-ului, decât o pronunţare exagerată a lui.

Iată în cele ce urmează câteva reguli pentru utilizarea stød-ului:

1. Majoritatea cuvintelor monosilabice au stød, dacă îndeplinesc condiţiile necesare.

Ex: bro = pod;

to = doi;

stor = mare

Primesc stød şi substantivele monosilabice cu sufixul genitival -s (bros = al, a


podului), adjectivele monosilabice cu desinenşa -t a neutrului (stort = mare) şi verbul
la formele monosilabice (at gå = a merge; han går = el merge).

Stød-ul mai apare la cuvintele bisilabice provenite din cuvinte monosilabice (ager =
ogor, provenit din akr); într-o serie de sufixe folosite pentru crearea de substantive,
adjective sau verbe, de exemplu -hed, -dom, -skab, -bar (enighed = unire; lærdom =
erudiţie; venskab = prietenie; frugtbar = roditor).

În multe cuvinte de origine străină (franceză), mai ales la substantivele terminate în -


ion (organisation = organizaţie) şi la toate verbele terminate la infinitiv cu -ere
(arrivere = a sosi) apare stød.

La începutul documentului
În cuvintele compuse, ultima componentă îşi menţine stød-ul, dacă îl avea (bil =
automobil, personbil = automobil de persoane).

2. Nu se produce stød:

a) În cuvintele monosilabice terminate cu o vocală scurtă şi o consoană surdă.

Ex: kat = pisică; kop = ceaşcă

b) Cuvintele bisilabice terminate în –e nu au stød.

Ex: pære = pare; kone = soţie

La aceste cuvinte stød-ul nu apare, de obicei, nici la forma articulată sau cea de plural.
Stød-ul lipseşte şi la forma, de obicei bisilabică, a infinitivului verbelor simple (at tale
= a vorbi).

La începutul documentului

Listă cu reguli de pronunţie ale limbii daneze

Alfabetul danez

a [e] k [ko] u [u]

b [be] l [el] v [ve]

c [se] m [em] w [dobălt ve]

d [de] n [en] x [eks]

e [e] o [o] y [ü]

f [ef] p [pe] z [set]

g [ge] q [ku] æ [æ:]

h [ho] r [er] ø [ö]

i [i] s [es] å [o]

j [jot] t [te]
Vocabular

Cuprins
 Zilele săptămânii
 Lunile anului
 Anotimpurile
 Culori
 Grade de rudenie
 Punctele cardinale
 Ţări

Zilele săptămânii

Mondag Luni
Tirsdag Marţi
Onsdag Miercuri
Torsdag Joi
Fredag Vineri
Lørdag Sâmbătă
Søndag Duminică

Lunile anului

Januar Ianuarie
Februar Februarie
Marts Martie
April Aprilie
Maj Mai
Juni Iunie
Juli Iulie
August August
September Septembrie
Oktober Octombrie
November Noiembrie
December Decembrie

Anotimpurile

Foråret Primăvară
Sommern Vară
Efteråret Toamnă
Vinteren Iarnă

Culori

hvid = alb

grøn = verde

sort = negru

brun = maro

rød = roşu

orange = portocaliu
gul = galben

grå = gri

blå = albastru

marineblå = bleumarin

Grade de rudenie

far = tată

mor = mamă

søn = fiu

datter = fiică

bror = frate

søster = soră

farbror, morbror, onkel = unchi

faster, moster, tante = mătuşă

fætter = văr

kusine = verişoară

mand = soţ

kone = soţie

Punctele cardinale

nord nord
syd sud
øst est
vest vest

Ţări

Anglia = England

România = Rumsenien

Marea Britanie = Storbritanien

Spania = Spanien

Austria = Østrig

Suedia = Sverige

Belgia = Belgien

Ungaria = Ungarn

Franţa = Frankrig

Danemarca = Danmark

Germania = Tyskland

China = Kina

Grecia = Grækenland

Egipt = Ægypten

Italia = Italien

Japonia = Japan

Olanda = Holland

Norvegia = Norge
Polonia = Polen

Bucureşti = Bukarest

Copenhaga = København

Expresii în limba daneză


Cuprins
 Daneză - Română
 Română - Daneză
 Anul/data

Daneză - Română

Daneză Română

Beklager Îmi pare rău

Dav! Bună!

De har ikke ret. Nu aveţi dreptate.

Det forstår jeg ikke Nu înţeleg

Det glæder mig at møde Dem. Îmi pare bine de cunoştinţă.

Det glemte jeg. Am uitat (aceasta)

Det gør mig ondt Îmi pare rău

Det tror jeg ikke. Nu cred.

Det var ikke min fejl. Nu a fost greşeala mea.

Det var min fejl A fost greşeala mea

Det var min fejl. A fost greşeala mea.


Det ved jeg ikke. Nu ştiu.

Et øjeblik O clipă

Fare! Pericol!

Farvel ! La revedere! Cu bine!

Glædelig jul! Sărbători fericite!

God aften! Bună seara!


La începutul documentului

God dag! Bună ziua!

God morgen! Bună dimineaţa!

God nat! Noapte bună!

God rejse! Călătorie plăcută!

Godt nytår! La mulţi ani!

Hav det godt! Toate cele bune!

Hej! Bună!

Hjælp Ajutor

Hvad hedder De? Cum vă numiţi?

Hvad hedder du? Cum te numeşti?

Hvordan går det? Ce mai faceţi? Ce mai faci?

Ingen årsag N-aveţi pentru ce

Ja Da

Jeg beklager, men ... Regret, dar ...

Jeg hedder Henrik. Mă numesc Henrik.


Jeg må sige nej. Trebuie să refuz.

Jeg søger ... Caut ...

Jeg vil gerne have ... Aş dori ...

Kan du taler langsommere? Poţi vorbi mai rar?

Kom ind! Intră!


La începutul documentului

Lykke til! Mult noroc!

Må jeg komme ind? Pot intra?

Mange tak for venligheden. Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate.

Måske Poate

Nej Nu

Nej, tak. Nu, mulţumesc.

Om forladelse Iertaţi-mă

På forhånd tak Mulţumesc anticipat

På gensyn! La revedere!

På snarligt gensyn Pe curând

Pas på Atenţie

Rygning forbundt! Fumatul interzis!

Selv tak Şi eu vă mulţumesc

Skynd Dem Grăbiţi-vă

Tak! Mulţumesc!

Tak, fint. Mulţumesc, bine.


Tillykke Felicitări

Undskyld Scuzaţi

Vær forsigtig Fiţi atent

Vær venlig Te rog

Værsgo Poftiţi

Velkommen! Bun venit!

Vil De vente et øjeblik. Aşteptaţi o clipă.

La începutul documentului

Română - Daneză

Iată în continuare aceaşi listă ordonată după limba română:

Română Daneză

A fost greşeala mea Det var min fejl

A fost greşeala mea. Det var min fejl.

Ajutor Hjælp

Am uitat (aceasta) Det glemte jeg.

Aş dori ... Jeg vil gerne have ...

Aşteptaţi o clipă. Vil De vente et øjeblik.

Atenţie Pas på

Bun venit! Velkommen!

Bună dimineaţa! God morgen!

Bună seara! God aften!

Bună ziua! God dag!


Bună! Dav!

Bună! Hej!

Caut ... Jeg søger ...

Călătorie plăcută! God rejse!

Ce mai faceţi? Ce mai faci? Hvordan går det?

Cum te numeşti? Hvad hedder du?

Cum vă numiţi? Hvad hedder De?

Da Ja
La începutul documentului

Felicitări Tillykke

Fiţi atent Vær forsigtig

Fumatul interzis! Rygning forbundt!

Grăbiţi-vă Skynd Dem

Iertaţi-mă Om forladelse

Intră! Kom ind!

Îmi pare bine de cunoştinţă. Det glæder mig at møde Dem.

Îmi pare rău Beklager

Îmi pare rău Det gør mig ondt

La mulţi ani! Godt nytår!

La revedere! På gensyn!

La revedere! Cu bine! Farvel !

Mă numesc Henrik. Jeg hedder Henrik.


Mult noroc! Lykke til!

Mulţumesc anticipat På forhånd tak

Mulţumesc! Tak!

Mulţumesc, bine. Tak, fint.

N-aveţi pentru ce Ingen årsag

Noapte bună! God nat!

Nu Nej

Nu a fost greşeala mea. Det var ikke min fejl.

Nu aveţi dreptate. De har ikke ret.

Nu cred. Det tror jeg ikke.

Nu înţeleg Det forstår jeg ikke

Nu ştiu. Det ved jeg ikke.

Nu, mulţumesc. Nej, tak.


La începutul documentului

O clipă Et øjeblik

Pe curând På snarligt gensyn

Pericol! Fare!

Poate Måske

Poftiţi Værsgo

Pot intra? Må jeg komme ind?

Poţi vorbi mai rar? Kan du taler langsommere?

Regret, dar ... Jeg beklager, men ...


Sărbători fericite! Glædelig jul!

Scuzaţi Undskyld

Şi eu vă mulţumesc Selv tak

Te rog Vær venlig

Toate cele bune! Hav det godt!

Trebuie să refuz. Jeg må sige nej.

Vă mulţumesc foarte mult pentru


Mange tak for venligheden.
amabilitate.

La începutul documentului

Anul/data

Atât anul cât şi data pot fi exprimate în 2 feluri. Anul poate fi exprimat normal:

1998 (nittenhundredeotteoghalvfems) sau, ca şi în engleză sau germană, 1998 (nitten


otteoghalvfenis)

Data poate fi exprimată tot în 2 moduri:

2 aprilie = den anden April;

2.04 = den anden i fjerde.

Substantivul în limba daneză


Cuprins
 Introducere
 Formarea pluralului substantivelor
 Declinarea substantivului

Introducere
În limba daneză substantivul este de 2 genuri:

1. genul comun (rezultat din contopirea genului masculin cu cel feminin din daneza
veche);

2. genul neutru.

În substantivele compuse genul este totdeauna cel al ultimului substantiv.

Articolul la rândul lui este de 2 feluri: hotărât şi nehotărât.

Pentru genul comun articolul nehotărât este en, de exemplu en dreng = un băiat, en
pige = o fată, en by = un oraş, iar pentru genul neutru articolul nehotărât este et, de
exemplu et hus = o casă.

Articolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârşitul substantivului) ca şi în limba


română şi este identic cu cel nehotărât.

Astfel vom avea la genul comun drengen = băiatul, byen = oraşul, iar la genul neutru
huset = casa.

Pentru substantivele terminate în -e, articolul hotărât devine -n la genul comun (pigen
= fata), respectiv -t la cel neutru (æblet = mărul).
La începutul documentului

Exemple:

Genul comun (en) – Fælleskøn

en skole = o şcoală; skolen = şcoala

en gade = o stradă; gaden = strada

en by = un oraş; byen = oraşul

en bog = o carte; bogen = cartea

en dag = o zi; dagen = ziua

en måned = o lună; måneden = luna

en lærer = un profesor; læreren = profesorul


en ø = o insulă; øen = insula

en gang = un coridor; gangen = coridorul

en kantine = o cantină; kantinen = cantina


La începutul documentului

Genul neutru (et) – Intetkøn

et navn = un nume; navnet = numele

et hsu = o casă; huset = casa

et bord = o masă; bordet = masa

et brød = o pâine; brødet = pâinea

et bibliotek = o bibliotecă; biblioteket = biblioteca

et vej = un drum; vejet = drumul

et spørgsmål = o întrebare; spørgsmålet = întrebarea

et barn = un copil; barnet = copilul

et apotek = o farmacie; apoteket = farmacia

et tæppe = un covor; tæppet = covorul


La începutul documentului

Formarea pluralului substantivelor (Flertal)

Majoritatea substantivelor pot fi împărţite în 3 grupe, după modul în care formează


pluralul.

1. Plural prin adăugarea terminaţiei -e (Flertal i -e)

Substantivele din această grupă formează pluralul prin adăugarea terminaţiei -e la


forma de singular.

Exemple:
dag = zi – dage = zile

land = ţară – lande = ţări

hus = casă – huse = case

bord = masă – borde = mese

dreng = băiat – drenge = băieţi

stol = scaun – stole = scaune

La unele substantive, pe lângă primirea terminaţiei -er, are loc şi modificarea unei
vocale (broder = frate; brødre = fraţi; fader = tată; fædre = taţi; moder = mamă; mædre
= mame).

2. Plural prin adăugarea terminaţiei -er (Flertal i -er)

Substantivele acestei grupe primesc la plural terminaţia -er.

Exemple:

by = oraş – byer = oraşe

bog = carte – bøger = cărţi

billede = pictură – billeder = picturi

tæppe = covor – tæpper = covoare

træ = arbore – træer = arbori

pige = fată – piger = fata

Se observă că substantivul bog (carte) la plural primeşte –er, iar o devine ø


(asemănător se comportă şi substantivul hånd = mână, care la plural devine hænder =
mâini).
La începutul documentului

3. Plural la care forma de singular este la fel cu cea de plural (Ental = Flertal)

Substantivele din această grupă nu primesc la plural nici o terminaţie.


Exemple:

sko = pantof – sko = pantofi

glas = pahar – glas = pahare

fjernsyn = televizor – fjernsyn = televizoare

brød = pâine – brød = pâini

år = an – år = ani

dyr = animal – dyr = animale

Observaţie:

1. Majoritatea substantivelor din această grupă sunt monosilabice de gen neutru.

2. Substantivele străine terminate la singular în -ium, -eum, sau -æum, dispare la


plural.

Iată în continuare şi câteva substantive scrise la toate formele de singular şi plural:

Singular (Ental) Plural (Flertal)


Regula
Nehotărât Nehotărât
Hotărât (Bestemt) Hotărât (Bestemt)
(Ubestemt) (Ubestemt)

en dag = o zi dagen = ziua dage = zile dagene = zilele 1

en land = o ţară landet = ţara lande = ţări landene = ţările 1

et hus = o casă huset = casa huse = case husene = casele 1

en by = un oraş byen = oraşul byer = oraşe byerne = oraşele 2

en bog = o carte bogen = cartea bøger = cărţi bøgerne = cărţile 2

et tæppe = un covor tæppet = covorul tæpper = covoare tæpperne = covoarele 2

en sko = un pantof skoen = pantoful sko = pantofi skoen = pantofii 3

et glas = un pahar glaset = paharul glas = pahare glasene = paharele 3

et brød = o pâine brødet = pâinea brød = pâini brødene = pâinile 3


După cum reiese de mai sus, pentru a scrie forma de plural hotărât (Flertal, bestemt) a
substantivelor, la forma nehotărâtă s-a adăugar -ne (la grupa 3 s-a adăugat -ene).
La începutul documentului

Declinarea substantivului

În limba daneză există 2 cazuri: Nominativul (næunefold) care corespunde


nominativului, dativului şi acuzativului şi Genitivul(ejefold).

La genitiv (singular şi plural) substantivul primeşte terminaţia -s. Substantivele


terminate în -s, vor primi la genitiv -es sau ’s sau ’ (apostrof). Dacă este un grup de
substantive (de exemplu Henrik şi Marie) s poate fi adăugat ambelor sau doar
ultimului substantiv.

Exemple:

et dur = un animal – et durs = al (a, ai, ale) unui animal

drengen = băiatul – drengens = al (a, ai, ale) băiatului

drenegene = băieţii – drengenes = al (a, ai, ale) băieţilor

Henriks og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie

Henrik og Maries bøger = cărţile lui Henrik şi Marie

Observaţie:

Cazul genitiv mai poate fi exprimat şi prin intermediul prepoziţiilor af, på, til etc.

Verbul în limba daneză


Cuprins
 Infinitivul
 Participiul trecut
 Perfectul compus
 Imperfectul
 Viitorul
 Imperativul
 Conditionalul
 Participiul prezent
 Diateza pasiva
 Negarea verbelor
 Verbele modale
 Vocabular verbe

Infinitivul

În limba daneză forma de infinitiv a verbelor se termină de obicei un -e şi este


precedată de at.
La începutul documentului

Exemple:

at komme = a veni

at gå = a merge

at arbejde = a munci

Forma de indicativ prezent se formează prin adăugarea terminaţiei -r la forma de


infinitiv (cu câteva excepţii) şi este aceeaşi la toate persoanele.

Exemple:

at komme = a veni

jeg kommer = eu vin

du kommer = tu vii

han/hun kommer = el/ea vine

vi kommer = noi venim

i kommer = voi veniţi

de kommer = ei/ele vin


at skrive = a scrie

jeg skriver = eu scriu

du skriver = tu scrii

han/hun skriver = el/ea scrie

vi skriver = noi scriem

i skriver = voi scrieţi

de skriver = ei/ele scriu

at spise = a mânca

jeg spiser = eu mănânc

du spiser = tu mănânci

han/hun spiser = el/ea mănâncă

vi spiser = noi mâncăm

i spiser = voi mâncaţi

de spiser = ei/ele mănâncă

Există unele verbe însă care la infinitiv au alte terminaţii: at bo (a locui), at synes (a
gândi, a crede), at dø (a muri), at gå (a merge), etc.

O excepţie de la regula de mai sus o constituie verbele modale, care se conjugă într-un
mod aparte precum şi alte câteva verbe.
La începutul documentului

Exemple:

at have = a avea : jeg har = eu am

at være = a fi : jeg er = eu sunt

Jeg er fra København. (Eu sunt din Copenhaga.)


Peter kommer fra Odense. (Peter vine din Odense.)

Thomas har en guitar. (Thomas are o chitară.)

Karin spiser gerne pærer. (Karin mănâncă cu plăcere pere.)


La începutul documentului

Participiul trecut

Se formează adăugând -(e)t la forma de bază a verbului.

Exemple:

at spiser = a mânca spist = mâncat

at have = a avea haft = avut

at være = a fi været = fost

at gå = a merge gået = mers

at rejse = a călători rejst = călătorit

at pleje = a juca plejet = jucat

Există o serie de verbe care pe lângă primirea terminaţiei -(e)t la participiu îşi schimbă
vocala radicală din rădăcină.

Exemple:

at blive = a deveni blevet = devenit

at springe = a sări sprunget = sărit

at binde = a lega bundet = legat

at bringe = a aduce bragt = adus

at drikke = a bea drukket = beat


Acestea sunt doar câteva dintre excepţii. (De obicei, verbele care se comportă astfel
sunt specificate în dicţionar cu forma de imperfect şi cea de participiu.) Verbele care
se comportă astfel se numesc verbe tari.
La începutul documentului

Perfectul compus

Se formează din verbele auxiliare have sau være la forma de prezent (har, respectiv
er) plus participiul trecut al verbului de conjugat.

De obicei este folosit have, verbul være se foloseşte alături de verbele intranzitive
(care exprimă direcţia unei mişcări sau trecerea de la o stare la alta).

Exemple:

at have = a avea jeg har haft = eu am avut

at spiser = a mânca du har spist = tu ai mâncat

at spørge = a întreba han har spurgt = el a întrebat

at komer = a veni hun er kommet = ea a venit

ar gå = a merge vi er gået = noi am mers


La începutul documentului

Mai mult ca perfectul

Se formează din imperfectul verbelor have şi være (formele de havde, respectiv var)
plus participiul trecut al verbului de conjugat. Se foloseşte havde sau var în funcţie de
auxiliarul folosit la perfect compus.

Exemple:

at gå = a merge du var gået = tu mersesei

at rejse = a călători jeg er rejst = eu călătorisem


at drikke = a bea jeg havde drukket = eu băusem
La începutul documentului

Imperfectul

Se formează în 3 feluri:

1. Adăugând terminaţia -ede.

Exemple:

at elske = a iubi jeg elskede = eu iubeam

at arbejde = a lucra du arbejdede = tu lucrai

at svare = a răspunde han svarede = el răspundea

2. Adăugând terminaţia -te.

Exemple:

at rejse = a călători jeg rejste = tu călătoreai

at høre = a auzi hun hørte = ea auzea

3. În mod neregulat.

at give = a da vi gav = noi dădeam

at springe = a sări jeg sprang = eu săream

at løbe = a alerga du løb = tu alergai


La începutul documentului

Viitorul

Se formează din prezentul verbului skulle (a trebui) sau ville (a voi) (formele de skal,
respectiv vil) şi infinitivul verbului care trebuie exprimat la viitor.

Exemple:
Lisbeth skal rejse til Rumænien.

Lisbeth vil rejse til Rumænien. (Lisbeth va călători în România.)

Uneori viitorul mai este format şi prin expresia komme til at (a ajunge să) împreună
cu infinitivul verbului de conjugat.
La începutul documentului

Imperativul

Se formează eliminând terminaţia -e din forma de infinitiv.

Exemple:

at have = a avea hav! = ai!

at svare = a răspunde svar! = răspunde!

at give = a da giv! = dă!

Observaţie: la unele verbe au loc modificări în rădăcină.

Exemple:

at glemme = a uita glem! = uită! (un singur m)

at spille = a se juca spil! = joacă-te (un singur l)


La începutul documentului

Condiţionalul

Se formează din imperfectul verbelor ville (a voi) sau skulle (formele de ville,
respectiv skulle) şi infinitivul verbului de conjugat.

Exemple:

at have = a avea jeg ville have = eu aş avea

jeg skulle have = eu aş avea


at være = a fi du ville/skulle være = tu ai fi
La începutul documentului

Participiul prezent

Se formează adăugând terminaţia -ende la forma de infinitiv a verbului.

Exemple:

at være = a fi værende = fiind

at blive = a deveni blivende = devenind

at give = a da givende = dând


La începutul documentului

Diateza pasivă

Se formează adăugând terminaţia -s verbelor aflate la infinitiv, prezent, imperfect,


viitor, respectiv din forma potrivită a verbului at blive + participiul trecut al verbului
de conjugat pentru timpurile perfect compus, mai mult ca perfect, condiţional.

Exemple:

at give = a da; at svare = a răspunde


La începutul documentului

Diateza pasivă:

Infinitiv

gives (a i se da); svarea (a i se răspunde)

Prezent

gives (i se dă); svares (i se răspunde)

Imperfect

gaves (i se dădu); svaredes (i se răspunse)


Viitor

vil/skal gives (i se va da); vil/skal svares (i se va răspunde)

Perfect compus

er blevet givet (i s-a dat)

Mai mult ca perfect

var blevet givet (i se dăduse)

Condiţional

ville/skulle blive givet (i s-ar da)


La începutul documentului

Negarea verbelor

Pentru a nega un verb se pune ikke (echivalentul lui nicht din limba germană) după
verb sau, dacă verbul este însoţit de un verb auxiliar, după verbul auxiliar.

Exemple:

Peter elskede Eva. (Peter o iubea pe Eva.)

Peter elskede ikke Eva. (Peter nu o iubea pe Eva.)

Niels rejser til Århus. (Niels călătoreşte în Århus.)

Niels rejser ikke til Århus. (Niels nu călătoreşte în Århus.)

Karin Larsen er kommet i dag. (Karin Larsen a venit astăzi.)

Karin Larsen er ikke kommet i dag. (Karin Larsen nu a venit astăzi.)


La începutul documentului

Verbele modale

Verbele modale însoţesc de obicei alte verbe, care se vor afla la infinitiv.

1. at måtte (a trebui, a fi obligat să)


Prezent: jeg må (eu trebuie să)

Imperfect: jeg måtte (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har måttet (eu a trebuit să)

Verbul mai este echivalentul lui to must din engleză sau müssen din germană (a trebui
cu sens obligatoriu).

2. at skulle (a trebui, a urma să)

Prezent: jeg skal (eu trebuie să)

Imperfect: jeg skulle (eu trebuia să)

Perfect compus: jeg har skullet (eu a trebuit să)

Verbul skulle este echivalent cu to shall/should din engleză sau sollen din germană (a
trebui cu sens neobligatoriu).

3. at kunne (a putea)

Prezent: jeg kan (eu pot)

Imperfect: jeg kunne (eu puteam)

Perfect compus: jeg har kunnet (eu am putut)

4. at ville (a voi)

Prezent: jeg vil (eu vreau)

Imperfect: jeg ville (eu vroiam)

Perfect compus: jeg har villet (au am vrut)


La începutul documentului

5. at burde (a trebui – obligaţie morală)

Prezent: jeg bør (eu trebuie)

Imperfect: jeg burde (eu trebuia)


Perfect compus: jeg har burdet (eu a trebuit)

Verbul burde este echivalent cu to ought to din engleză.

6. at turde (a se încumeta să, a avea curajul să)

Prezent: jeg tør (eu mă încumet să)

Imperfect: jeg turde (eu mă încumetam să)

Perfect compus: jeg har tordet (eu m-am încumetat să)

Verbul turde este echivalent cu to dare din engleză.


La începutul documentului

Vocabular verbe

Iată în continuare şi o listă cu mai multe verbe daneze:

a alerga = at løbe
a arăta = at vise
a arăta = at vise
a arde = at brænde
a ascunde = at gemme
a aştepta (ceva, pe cineva) = at vente på
a auzi = at høre
a avea = at have
a avea nevoie = a behøve
a bate la uşă = at banke på døren
a bea = at drikke
a calcula = at beregne
a cânta = at synge
a câştiga = at vinde
a călători = at rejse
a căuta = at søge
a căuta = at søge
a cere = at forlange
a citi = at læse
a coborî = at gå ned ad, stige ned i
a conduce (maşina) = at køre (bil)
a construi = at bygge
a corecta = at rette, korrigere
a crede = at mene
a cumpăra = at købe
a cunoaşte = at vide kende
a da = at give
a dansa = at danse
a deschide = at åbne, luke op
a deveni = at blive
La începutul documentului

a dormi = at sove
a exersa = at øvelse
a face = at gøre
a fi = at være
a folosi = at brige
a fulgera = at tordne, dundre
a găsi = at finde
a găti = at lave mad
a goli = at tømme
a gusta = at smage, have smag
a hotărî = at afgøre
a ierta = at tilgive, forlade
a iubi = at elske
a începe = at begynde
a închide = at låse
a închide = at lukke
a închide = at lukke
a înota = at svømme
a întâlni = at møde
a întâlni = at træffe
a întreba = at spørre
a învăţa = at lære
a jura = at sværge
a locui = at bo
a lua = at (mod)tage
a lua = at tage
a mânca = at spise
a merge = at gå
a merge cu bicicleta = at cycle
a minţi = at ligge
a mirosi = at lugte (til)
a muri = at dø
La începutul documentului

a ninge = at sue
a oferi = at tilbyde
a permite = at tillate
a pierde = at tobe
a plânge = at skrige
a plăti = at betale
a ploua = at regne
a povesti = at tale
a preda = at undervise
a primi = at få
a putea = at kunne
a râde = at le
a rămâne = at blive
a răspunde = at svare
a recapitula = at opsummere
a repeta = at gentage, repetere
a rezolva = at opløse
a ruga = at bede
a scrie = at skrive
a se afla = at ligge
a se aşeza = at sætte sig ned
a se juca = at pleje
a se muta = at flytte
a se numi = at hedde
a sfătui = at råde
a spăla = at vaske
a spera = at håbe
a spune = at sige
a studia = at studere
a şti = at vede
a traduce = at oversætte
a trăi = at leve
La începutul documentului

a trebui (neobl) = at skulle


a trebui (obl) = at måtte
a tuna = at tordne, dundre
a uita = at glemme
a urca = at klatre
a urî = at hatte
a vedea = at se
a veni = at komme
a visa = at drømme
a vizita = at besøge
a vorbi (cu) = at snakke med
a vrea = at ville
a zbura = at flyve
a zîmbi = at smile
a-şi aminti = at huske (på)
a-şi cere scuze = at undskylde

Conjuncţia in limba daneza

Cuprins
 Cele mai folosite conjuncţii

Cele mai folosite conjuncţii sunt:

og = şi

eller = sau

men = însă

som = ca

da = când, fiindcă

hverken ... eller ... = nici ... nici ...

at = că

om = dacă

når = când

enten ... eller ... = ori ... ori ...

Pronumele în limba daneză


Cuprins
 Pronumele personal
 Pronumele posesiv
 Pronumele interogativ
 Pronumele relativ
 Pronumele demonstrativ
 Pronumele nehotărât

Pronumele personal

Nominativ
Număr Persoana Acuzativ (Obiect)
(Subiect)

Singular 1 jeg = eu mig = pe mine, mie

2 du = tu dig = pe tine, ţie

3 han = el ham = pe el, lui

3 hun = ea hende = pe ea, ei

3 den den

3 det det

Plural 1 Vi = noi os = pe noi, nouă

2 i = voi jer = pe voi, vouă

2 De = voi Dem = pe voi, vouă

3 de = ei/ele dem = pe ei/ele, lor

3 De = Dvs Dem = pe Dvs, Dvs

Cazul Acuzativ (Obiect) corespunde cazurilor Dativ şi Acuzativ din limba română.

Pronumele posesiv

jeg min/ mit/mine al, a, ai, ale meu


du din/dit/dine al, a, ai, ale tău

han hans al, a, ai, ale lui


sin/sit/sine
hun hendes al, a, ai, ale ei

den dens

det dets

Vi os al, a, ai, ale nostru

i
jeres al, a, ai, ale vostru
De

de deres al, a, ai, ale lor

De Deres al, a, ai, ale Dvs

Pentru primele trei persoane (jeg, du, han, hun) se alege pronumele în funcţie de genul
substantivului:

Min bed er gul. (Patul meu este galben)

Dit bad er blå. (Baia ta este albastră)

Pronumele interogativ

hvem? cine? Hvem er det? Det er Henrik?

hvornår? când? Hvornår kommer han?

hvad? ce? cât? Hvad et det? Hvad er klokkan?

hvor? unde? Hvor er min bog?

hvis? al,a,ai,ale cui? Hvis blyant er det?

hvor meget? cât? (cantitate) Hvor meget koster blyanten?

hvor mange? cât? (număr) Hvor mange bøger har du?


hvilken? care? Hvilken by er det?

hvilket? care? Hvilket hus er dit?

hvorfor? de ce? Hvorfor kommer du ikke?

hvilke? care? Hvilke bøger er gul?

hvor længe?
cât timp?
hvor lang tid?

hvordan? cum?

Pronumele relativ

som, der = (cel) care;

hvis = al cărui (genitiv)

Pronumele demonstrativ

Forma scrisă Forma vorbită

acesta/aceasta (sg) denne, dette den her, det her

acela/aceea (sg) den, det den der, det der

aceştia/acestea disse de her


(pl)
de der de der
aceia/acelea (pl)
det det
neutru

hin, hint, hine = acela, aceea, aceia, acelea.

Forma vorbită poate fi înaintea substantivului sau substantivul poate fi între cele 2
cuvinte.
Pronumele nehotărât

nogen = cineva;

noget = ceva;

ingen = nici un;

intet = nimic;

mangen mangt = mult;

mange = mulţi, multe;

al, alt = tot, toată;

alle = toţi, toate;

hver, hvert = fiecare;

enhver, ethert = fiecare în parte.

Expresii în limba daneză


Cuprins
 Daneză - Română
 Română - Daneză
 Anul/data

Daneză - Română

Daneză Română

Beklager Îmi pare rău


Dav! Bună!

De har ikke ret. Nu aveţi dreptate.

Det forstår jeg ikke Nu înţeleg

Det glæder mig at møde Dem. Îmi pare bine de cunoştinţă.

Det glemte jeg. Am uitat (aceasta)

Det gør mig ondt Îmi pare rău

Det tror jeg ikke. Nu cred.

Det var ikke min fejl. Nu a fost greşeala mea.

Det var min fejl A fost greşeala mea

Det var min fejl. A fost greşeala mea.

Det ved jeg ikke. Nu ştiu.

Et øjeblik O clipă

Fare! Pericol!

Farvel ! La revedere! Cu bine!

Glædelig jul! Sărbători fericite!

God aften! Bună seara!


La începutul documentului

God dag! Bună ziua!

God morgen! Bună dimineaţa!

God nat! Noapte bună!

God rejse! Călătorie plăcută!

Godt nytår! La mulţi ani!


Hav det godt! Toate cele bune!

Hej! Bună!

Hjælp Ajutor

Hvad hedder De? Cum vă numiţi?

Hvad hedder du? Cum te numeşti?

Hvordan går det? Ce mai faceţi? Ce mai faci?

Ingen årsag N-aveţi pentru ce

Ja Da

Jeg beklager, men ... Regret, dar ...

Jeg hedder Henrik. Mă numesc Henrik.

Jeg må sige nej. Trebuie să refuz.

Jeg søger ... Caut ...

Jeg vil gerne have ... Aş dori ...

Kan du taler langsommere? Poţi vorbi mai rar?

Kom ind! Intră!


La începutul documentului

Lykke til! Mult noroc!

Må jeg komme ind? Pot intra?

Mange tak for venligheden. Vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate.

Måske Poate

Nej Nu

Nej, tak. Nu, mulţumesc.


Om forladelse Iertaţi-mă

På forhånd tak Mulţumesc anticipat

På gensyn! La revedere!

På snarligt gensyn Pe curând

Pas på Atenţie

Rygning forbundt! Fumatul interzis!

Selv tak Şi eu vă mulţumesc

Skynd Dem Grăbiţi-vă

Tak! Mulţumesc!

Tak, fint. Mulţumesc, bine.

Tillykke Felicitări

Undskyld Scuzaţi

Vær forsigtig Fiţi atent

Vær venlig Te rog

Værsgo Poftiţi

Velkommen! Bun venit!

Vil De vente et øjeblik. Aşteptaţi o clipă.

La începutul documentului

Română - Daneză

Iată în continuare aceaşi listă ordonată după limba română:

Română Daneză

A fost greşeala mea Det var min fejl


A fost greşeala mea. Det var min fejl.

Ajutor Hjælp

Am uitat (aceasta) Det glemte jeg.

Aş dori ... Jeg vil gerne have ...

Aşteptaţi o clipă. Vil De vente et øjeblik.

Atenţie Pas på

Bun venit! Velkommen!

Bună dimineaţa! God morgen!

Bună seara! God aften!

Bună ziua! God dag!

Bună! Dav!

Bună! Hej!

Caut ... Jeg søger ...

Călătorie plăcută! God rejse!

Ce mai faceţi? Ce mai faci? Hvordan går det?

Cum te numeşti? Hvad hedder du?

Cum vă numiţi? Hvad hedder De?

Da Ja
La începutul documentului

Felicitări Tillykke

Fiţi atent Vær forsigtig

Fumatul interzis! Rygning forbundt!


Grăbiţi-vă Skynd Dem

Iertaţi-mă Om forladelse

Intră! Kom ind!

Îmi pare bine de cunoştinţă. Det glæder mig at møde Dem.

Îmi pare rău Beklager

Îmi pare rău Det gør mig ondt

La mulţi ani! Godt nytår!

La revedere! På gensyn!

La revedere! Cu bine! Farvel !

Mă numesc Henrik. Jeg hedder Henrik.

Mult noroc! Lykke til!

Mulţumesc anticipat På forhånd tak

Mulţumesc! Tak!

Mulţumesc, bine. Tak, fint.

N-aveţi pentru ce Ingen årsag

Noapte bună! God nat!

Nu Nej

Nu a fost greşeala mea. Det var ikke min fejl.

Nu aveţi dreptate. De har ikke ret.

Nu cred. Det tror jeg ikke.

Nu înţeleg Det forstår jeg ikke

Nu ştiu. Det ved jeg ikke.


Nu, mulţumesc. Nej, tak.
La începutul documentului

O clipă Et øjeblik

Pe curând På snarligt gensyn

Pericol! Fare!

Poate Måske

Poftiţi Værsgo

Pot intra? Må jeg komme ind?

Poţi vorbi mai rar? Kan du taler langsommere?

Regret, dar ... Jeg beklager, men ...

Sărbători fericite! Glædelig jul!

Scuzaţi Undskyld

Şi eu vă mulţumesc Selv tak

Te rog Vær venlig

Toate cele bune! Hav det godt!

Trebuie să refuz. Jeg må sige nej.

Vă mulţumesc foarte mult pentru


Mange tak for venligheden.
amabilitate.

La începutul documentului

Anul/data

Atât anul cât şi data pot fi exprimate în 2 feluri. Anul poate fi exprimat normal:

1998 (nittenhundredeotteoghalvfems) sau, ca şi în engleză sau germană, 1998 (nitten


otteoghalvfenis)
Data poate fi exprimată tot în 2 moduri:

2 aprilie = den anden April;

2.04 = den anden i fjerde.

Daneză - Română

Română - Daneză

Linkuri