O intrebare frecventa ce ne apare este aceea daca Romania
este intradevar o poliarhie. Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa cunoastem semfinificatia conceptului de poliarhie. Poliarhia reprezinta un regim politic care ofera mai multe sanse de participare si contestare, intrucat creste numarului indivizilor si grupurilor ale caror preferinte trebuie luate in considerare in procesul de guvernare. Persoanele aflate la guvernare au un mare interes in a nu-si pierde drepturile, temandu-se de faptul ca opozitia isi doreste puterea si prin urmare o poate castiga. O caracteristica a statului nostru ce ne face sa credem ca acesta este o poliarhie, ar fi conflictul continuu dintre guvern si opozitie. Cu cat acesta este mare, cu atat sunt mai mari sansele ca fiecare dintre cele doua parti sa caute sa-i refuze celeilalte oportunitatea de a participa efectiv la luarea decizilor. Romania postcomunista a insemnat o lupta totala de acaparare a puterii de catre partidele politice. Fiecare dintre aceste partide s-au succedat la guvernare, avand interese si scopuri oarecum diferite. Pentru ca guvernele sa-si asigure puterea, s-a relizat suprimarea opozitiei ori de cate ori a fost nevoia, prin luarea unor decizii contradictorii. Pentru a ajunge la un raspuns concret, trebuie sa vedem daca sunt existente o serie de libertati clasice. In Romania, gasim aceea libertate de opunere contra guvernului, de instituire a organizatiilor politice, precum si libertatea de exprimare a parerilor politice fara a avea o oarecare teama ca se pot lua o serie de masuri de costrangere de catre stat impotriva organelor sau cetatenilor acestuia. O serie de drepturi ne dau oportunitatea de a ne opune si de a vota impotriva celor mai importanti detinatori de functii de guvernamant, avand un rol semnificativ in procesul de guvernare. In viziunea lui Dahl, poliarhia face referire la realitatea pe care o intalnim intr-un stat. In Romania realitatea politica nu este una prea buna, deoarece se incearca obtinerea puterii prin orice mijloc, lasand o pata neagra asupra felului in care trebuie sa arate un stat democrat. Poliarhia presupune a oferi cetatenilor sanse multiple, precum cea de a formula preferinte, de a le face cunoscute celorlalti cetateni dar si guvernului, acesta din urma avand datoria de a cantarii aceste preferinte fara a face discriminare in functie de continutul si sursa acestora. Aceste sanse reclama un set de garantii institutionale de care se bucura cetatenii. In acelasi timp, poliarhia poate fi considerata drept un set de institutii politice necesare unei cat mai bune aproximari a procesului democratic in societatea moderna. Acestea au datoria de a mentine o functionare adecvata a statului, una bazata pe oferirea de drepturi, pe sansa pe care cineva o are de a se impune in viata sociala. In Romania gasim un sistem concurential si foarte cuprinzator, unde politicienii incep sa caute sprijinul grupurilor care pot participa mai usor la viata politica. Un lucru destul de important, in opinia mea, este prezenta unui numar ridicat de partide politice existente, deoarece cu cat acesta creste, cu atat mai multe interese si optiuni ale cetatenilor ajung sa fie reprezentate in procesul de guvernare. Datorita enumerarii acestor trasaturi prin care o poliarhie se caracterizeaza, intelegem lense faptul ca si Romania apartine acestui model de regim politic, prin faptul ca se incearca stabilirea unei ordini politice prin diverse metode.