Statea Cristinica in gradinita si se juca vesela cu Miau-Miau, cand un
fulg de papadie, mare cam de un metru a venit la ea si i-a spus: --Hei, Cristinica nu vrei sa vii cu mine sa-ti arat lumea? --Nu pot, fulgusorule, ca s-ar speria mama daca ar vedea ca nu-s! --Nu s-ar speria, ca eu stiu sa fac magie cu timpul. Cat plecam noi in calatorie, aici in gradina si in casa n-ar trece decat o clipa. --Bine. Si Cristinica s-a prins cu manutele de fulg si-ntr-o secunda au ajus la munte, unde in pui de urs incerca sa culeaga mure. --Buna, ursulache, vrei sa te ajut sa aduni murele? --Sigur! --Bine, uite, o mura, doua trei, ia de-aicea cate vrei! Imi pare bine ca te-am cunoscut, Ursulache, dar trebuie sa ma intorc la mama. Fulgul de papadie a adus-o pe Cristinica acasa, unde Miau-Miau, tocmai isi bea lapticul, iar mama aduna niste flori.