Sunteți pe pagina 1din 22

10

SIGILAREA
Sigilarea - Definitie

Sigilarea reprezintă o metodă de


imunizare a suprafeţelor dure dentare
cu reliefuri accentuate la pacienţi cu
risc carios crescut.
Obiective
Obiectivul prioritar al sigilării este
închiderea reliefurilor retentive coronare
la dinţii recent erupţi pentru a se împiedica
transformarea zonelor de stagnare a plăcii
bacteriene în nişe ecologice de carie,
favorizarea curăţirii şi autocurăţirii
suprafeţelor retentive.
Indicatii
• Pacienţi cu risc crescut de îmbolnăvire prin carie
• Şanţurile şi fosetele ocluzale ale molarilor temporari şi
definitivi (de elecţie suprafaţa ocluzală a primului molar
definitiv imediat după erupţie) şi ale premolarilor;
• Şanţurile şi fosetele vestibulare şi orale ale molarilor;
• Fosetele supracingulare; Şanţurile şi fosetele ce prezintă
coloraţii intrinseci ale smalţului la care nu s-au pus în evidenţă
carii dentinare subiacente prin examen clinic şi radiologic;
• Şanţurile şi fosetele cu smalţ colorat şi decalcifiat dar fără carii
dentinare la acelaşi dinte, evidenţiate clinic şi radiologic;
• Pacienţi cu igienă orală riguroasă;
• Pacienţi cooperanţi.
Contraindicatii
• Dinţi care prezintă concomitent leziuni carioase
proximale.
• Şanţuri puţin exprimate, care sunt apreciate ca
zone de risc scăzut;
• Pacienţi cu tulburări ocluzale;
• Pacienţi cu igienă orală şi alimentară deficitară;
• Pacienţi necooperanţi.
Materiale de sigilare
RĂŞINILE COMPOZITE
• Compoziţie
Răşinile compozite conţin o fază organică (răşini fără umplutură – fluide) şi o fază
anorganică legate prin agenţi de cuplare silanici. Faza anorganică conţine
umplutura (răşini cu umplutură - vâscoase). De asemenea răşinile pot conţine
fluor (Helioseal F) care se eliberează lent dezvoltând şi un efect
carioprofilactic în jurul sigilării.
• Mecanismul de priză este chimic (autopolimerizare) sau fotoindus
(fotopolimerizare).
Răşinile compozite utilizate pot fi răşini fără umplutură - Delton, Deguseal,
Helioseal, Teethmate-F, Concise White Seal (3M ESPE)) şi răşini cu
umplutură - P50, Herculite, Heliomolar – utilizate în sigilările lărgite
• Indicaţiile de elecţie sunt în zonele supuse stressului ocluzal acolo unde
materialul trebuie să prezinte o rezistenţă la abrazie ridicată.
• Mecanismul de aderare este mecanic prin interpătrundere la nivelul
microretenţiilor create în smalţ prin gravaj acid.
• Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul că
realizează un strat foarte subţire, fluid care va etanşa substratul dentinar şi va
bloca nişele ecologice de carie. Studiile statistice cu privire la performanţa
sigilanţilor au concluzionat că nu există diferenţe prea mari între sigilanţii
autopolimerizabili (cu priză chimică) şi cei fotopolimerizabili (cu priză
fotoindusă) (56), iar altele au concluzionat că sigilanţii autopolimerizabili
prezintă o durabilitate mai mare (60,68). Sigilanţii cu umplutură prezintă
acelaşi grad de penetrare ca sigilanţii fără umplutură (25) având o rată de
retenţie similară (5,11). Sigilanţii opaci ca Clinpro™Sealant (3M ESPE) s-au
dovedit mai eficienţi în evaluarea sigilărilor, monitorizarea prezenţei acestora
realizându-se uşor atât de către medic, (62,77) cât şi de către pacient.
Adezivi amelo-dentinari
• Datorită apariţiei noilor generaţii de adezivi amelo-
dentinari ex: Prime & Bond 2.1, One-Step (BISCO), Opti-
Bond Solo (KERR), Single Bond, Adper Prompt el Pop (3M
ESPE) Prime & Bond NT (Dentsply DeTrey), menţinerea
sigilantului este ameliorată.

• Anumite sisteme adezive îşi pot menţine proprietăţile şi


în condiţii de umiditate, (Tenure Quik cu fluor (Den-Mat),
All-Bond (BISCO) şi ScotchbondMP (3M ESPE)), acest fapt
reprezentând un avantaj major în cazul pacienţilor la care
nu se poate realiza un câmp operator perfect uscat.
GLASS IONOMERII
• Compoziţie – pulbere de fluoroaluminosilicat şi lichid – acid poliacrilic
• Mecanismul de priză este chimic (autopolimerizare), fotoindus
(fotopolimerizare) sau mixt (răşinile modificate glass ionomer)
• Mecanismul de aderare este chimic prin schimb ionic între glass ionomer
şi substratul dentinar.
• Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul că
prezintă biocompatibilitate, efect cariostatic, adeziune chimică chiar şi în
condiţii de umiditate (28), bună stabilitate dimensională cu o bună
etanşeitate.
• Dezavantajele acestor materiale constau în dificultatea de obţinere a unui
amestec pulbere – lichid ideal (dacă dozajul şi prepararea amestecului nu
sunt optime, calităţile mecanice şi estetice se deteriorează rapid) prezintă
un timp de priză prelungit, sensibilitate la umezeală în timpul prizei
primare (trebuie acoperit cu un lac protector), rugozitatea suprafeţei
(pentru CIS convenţionale, cele fotopolimerizabile nu se deshidratează, au
duritate convenabilă şi se pot finisa). De asemenea, prezintă proprietăţi
mecanice slabe, ceea ce contraindică folosirea cementurilor cu ionomeri
de sticlă în zonele supuse stressului ocluzal.
• Retenţia sigilantului este mai redusă decât a sigilanţilor pe bază de răşină
(74). Cu toate acestea mai multe studii (80,69,53,73,47) indică faptul că
efectul cariostatic se menţine şi după dispariţia materialului prin
eliberarea fluorului din cementul rămas la baza fisurii.
COMPOMERII

• Compoziţie – Compomerii reprezintă materiale hibride rezultate din


amestecul glass ionomerilor (25%) cu răşinile compozite (75%).
• Mecanismul de priză este mixt chimic prin reacţia acid-bază a glass
ionomerului şi fotoindus (fotopolimerizare).
• Modalitatea de prezentare este în sistem monocomponent în capsule
Compoglass flow (3MESPE) sau seringi (Dyract Seal (Densply DeTrey),
(Figura 7-5).
• Mecanismul de aderare este mixt, mecanic (prin componentele
răşinice) şi chimic (prin componentele glass ionomerului).
• Proprietăţile preventive ale acestor materiale se bazează pe faptul
că prezintă biocompatibilitate, efect cariostatic prin eliberare de
fluor, adeziune optimă (chiar şi în condiţii de umiditate) (28) şi o mai
bună stabilitate dimensională în comparaţie cu compozitele.
Protocol clinic
• Fisurile cu marmoraţii sau cu leziuni punctiforme situate
doar în smalţ pot fi preparate în formă de “V” cu freze
speciale de turbină, diamantate, cu diametrul de 1mm.
• Izolarea dinţilor cu comprese, rulouri de bumbac sau cu
diga (metodă ideală pentru un câmp operator bine izolat,
dar dificil de aplicat atunci când dinţii sunt în erupţie,
fixarea clemelor necesitând anestezie locală).
• Îndepărtarea plăcii bacteriene – (12) se face cu paste
abrazive fără ulei, glicerină sau substanţe fluorurate,
aplicate cu periuţe rotative sau cu sablatorul (Prophy Max)
care antrenează o pudră de bicarbonat de sodiu
Placa bacteriană evidenţiată la nivelul suprafeţei unui molar -
aspect de microscopie electronică (J.F.Burrow)
Protocol clinic
• Spălarea suprafeţelor cu spray de apă şi uscarea cu
spray de aer.
• Mordansarea smalţului timp de 15-30 sec - se utilizează
acid ortofosforic în concentraţie de 37% sub formă de
soluţie sau gel de consistenţă cât mai fluidă, aplicat prin
pensulare sau injectare.
• pălarea cu spray de apă timp de 15-30 sec. şi uscarea cu
spray de aer. Suprafaţa de smalţ va avea aspect alb,
cretos, mat (contaminarea cu salivă necesită refacerea
gravajului pentru 15 secunde, deoarece glico-proteinele
salivare precipită la acest nivel şi împiedică adeziunea
sigilantului).
• Aplicarea unui adeziv amelo-dentinar (opţional, dar
îmbunătăţeşte adeziunea) când se utilizează ca material
de sigilare răşină compozită pentru 10 secunde, uscare
şi fotoactivare luminoasă
• Aplicarea sigilantului se realizează cu ajutorul seringii sau
a unor aplicatoare de unică folosinţă; sigilantul trebuie să
acopere toate şanţurile, fosetele, precum şi versanţii
cuspizilor adiacenţi; sigilantul se menţine 10 sec pentru a
permite saturarea şi penetrarea optimă a smalţului
gravat.
• În cazul unui sigilant cu priză fotoindusă, se fotoactiveaza
• Îndepărtarea izolării.
• verificarea ocluziei cu hârtie de articulaţie şi îndepărtarea
contactelor premature cu freze diamantate.
• dispensarizarea activă a pacienţilor (din 6 în 6 luni)
precum şi controlul riguros al respectării regulilor de
igienă orală devine obligatorie.
Criterii de evaluare a sigilarilor prin
sistemul CCS (Deery)
Criteriile Cod

Identificarea prezenţei sigilantului S

Sigilare terapeutică N

Culoare C

Gradul de acoperire
Sigilant prezent 100% T
Sigilant prezent < 50% P
Sigilant absent A
Regiunea unde sigilantul este absent M
Sigilant absent sau partial absent în foseta meziala D
Sigilant absent sau partial absent în foseta distala L
Sigilant absent sau partial absent în foseta linguala V
Sigilant absent sau partial absent în foseta vestibulara C
Sigilant absent sau partial absent în foseta centrala

Leziuni carioase
Menţinerea în timp a rezultatului depinde de:

• acurateţea tehnicii;
• calitatea produselor utilizate;
• modul de polimerizare;
• tipul rapoartelor de ocluzie;
• igiena orală.
Retentia materialului

PROCENTUL
DURATA STUDIULUI
AUTORI ŢARA RETENŢIEI
CLINIC (LUNI)
(%)

Straffon (1985) SUA 36 95

Hickel (1989) GER 18 96

Trummler
CH 96 >90
(1989)
Rata apariţiei sau progresiei leziunilor carioase după
realizarea sigilării.

DINŢI SIGILAŢI DINŢI NESIGILAŢI

Dinţi indemni 8% au făcut carie 13% au făcut carie

Dinţi cu leziuni
carioase 11% au făcut carie 52% au făcut carie
incipiente
Cauze posibile pentru esec

• greşeli de aplicare a materialelor (gravaj acid


incomplet sau incorect, nerespectarea timpilor
operatori);
• contaminarea salivară după gravaj;
• incorectă adaptare ocluzală.
Argumente in favoarea sigilarilor

• nu se cunosc efecte adverse ale sigilării;


• raportul cost – eficienţă este în favoarea eficienţei;
• izolarea corespunzătoare în cursul aplicării materialului, evită
pierderea precoce a acestuia, scăzînd rata eşecurilor;
• pierderea sigilantului (parţială sau totală) lasă dintele la fel de
susceptibil la carie ca şi atunci când n-ar fi fost sigilat;
• în situaţiile de diagnostic incert de carie trebuie acţionat conform
sintagmei “când ai dubii sigilează în loc de când ai dubii obturează”,
95% din microorganisme îşi pierd viabilitatea la două săptămâni de la
sigilare prin lipsa substratului nutritiv;
• prin îndepărtarea sigilantului în vederea obturării dentina are aspect
uscat, lucios, cu zone de scleroză subiacentă;
• eşecul pierderii materialului se poate corecta prin reaplicarea
acestuia, fiind necesare 5-10 reaplicări (uneori 25-40) ale sigilantului
pe un dinte;
• condiţionarea suprafeţei smalţului şi utilizarea unui strat intermediar
de adeziv între acesta şi sigilant scade rata eşecurilor de la 28% la 10%;