Enigma Otiliei

de George Calinescu

Context
”Enigma Otiliei” de G.Calinescu a fost publicata in 1938,in perioada interbelica, fiind primul nostru roman
citadin,modern,obiectiv, de tip citadin si balzacian.
Incadrare
„Enigma Otiliei”de G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian,dar depasesete acest program estetic,avand
si elemente moderne. De asemenea,este un roman citadin si social.
Opera este un roman intrucat are o actiune ampla, situata pe mai multe planuri narative,in timp si spatiu
precizate,cu un conflict complex si personaje numeroase,puternic individualizate, care ofera o imagine ampla asupra
vietii.
Este un roman realist de tip balzacian datorita temei familiei, a motivului paternitatii si al mosteniri,structurii
simetrice, circulare, inchise,personaje incadrate in tipologii,prezentate in relatie directa cu mediul din care
provin,utilizarea tehnicii detaliului semnificativ(descrierea amanuntita a strazii Antim, a caselor aflate pe strada si a
locuintei lui mos Costache) importanta decorului, vestimetatiei,a mijloacelor de caracterizare,veridicitate,naratiunea
la persoana a III-a, naratorulu omniscient si omniprezent.
Tema
Tema romanului reprezinta prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XX-
lea,ceea ce ofera operei caracterul citadin si social.De asemenea, romanul prezinta maturizarea tanarului Felix,care,
inainte de a-si forma o cariera, traieste experienta dragostei adolescentine. Acest aspect confera operei caracterul
de Bildungsroman.
Ca si motive narative semnificative, sunt prezente motivul orfanului, al paternitatii si al mostenirii.
O prima secventa semnificativa pentru ilustrarea temei este scena sosirii lui Felix Sima in casa tutorelui
sau,Costache Giurgiuveanu,participand la o scene de familie: jocul de table. Remarca lui Aglae, sora batranului
,potrivit careia Costache intentioneaza sa faca „azil de orfani” ii vizeaza in mod direct pe Otilia si Felix,ei fiind
perceputi de catre femeie ca niste rivali la mostenirea fratelui sau.
O a doua secventa importanta in vederea ilustrarii temei bazaciane si a motivului mostenirii reprezinta scena in
care batranul sufera de un atac de apoplexie, iar membrii clanului Tulea ii ocupa militareste casa, din teama ca Felix
sau Otilia ar putea sa descopere si sa isi insuseasca banii lui Costache.
Compozitie
Titlul initial , „Parintii Otiliei” ilustreaza ideea balzaciana a paternitatii,in ideea in care fiecare personaj determina
soarta Otiliei,a transformarii sale, asemenea unor „parinti”. Autoul schimba titlul din motive editoriale, focusandu-se
pe misterul protagonistei.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea la persoana a III-a fiind relatata de un narator omniscient si
omniprezent.Naratorul se ascunde in spatele unor personaje( ex. personajul reflector Felix) care realizeaza
prezentarea de alte personaje.
Modurile de expunere prezente indeplinesc o serie de functii epice : descrierea are rol de fixare a cadrului, de
caracterizare indirecta(prin vestimentatie si trasaturi) dar si de anticipare,naratiunea obiectiva reprezinta realitatea,
iar dialogul confera veridicitate operei si contribuie la caracterizarea personajelor( limbaj, caracterizare directa a alor
personaje, precum si autocaracterizare).
Fiind un roman realist, reperela spatiale si temporale sunt precizate, actiunea pornind astfel „intr-o seara de la
inceoutul lui iulie 1909” , in casa lui Costache Giurgiuveanu de pe strada Antim din Bucuresti.
Ca si compozitie, romanul este structurat in 20 de capitole, iar prin tehnica planurilor narative paralele, sunt
urmarite destinele a mai multor personaje: destinul Otiliei,al lui Felix, cat si al familiei Tulea.
Romanul debuteaza cu descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, plasand in mod
veridic actiunea in cadrul spatial si temporal.Aceasta realizeaza simetria incipit-final al operei,suprinzand caracterul
sau circular: Felix Sima, suprinde imaginea strazii si a casei batranului in diferite momente ale existentei sale ( in
adolescenta si 10 ani mai tarziu „dupa razboi” ),acesta fiind completata si de spusele batranului la venirea lui Felix ,
reluate in finalul romanului „Aici nu sta nimeni” . Caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei sunt suprinse de
„ochiul unui estet’’ , din perspectiva naratorulu specializat,desi observatia este atribuita personajului.Familiarizarea
cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, este o modalitate de patrundere in psihicul personajelor
din acel spatiu,prin reconstruirea atmosferei.Strada si casa lui mos Costache sugereaza, prin detaliile suprinse,
contrastul dintre pretentia de bun gust si confort a unor locatari bogati si realitatea: acestia sunt
inculti,zgarciti,snobi si delasatori.Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin,care a avut candva energia
necesara pentru a dobandi avere, dar nu si fondul cultural.
Ajuns in locuinta tutorelui sau, Felix Sima asista la o scena de familie: jocul de table.Sunt realizate portretele fizice
ale personajelor cu detalii vestimentare si fiziologice. Atmosfera este neprimitoare, iar comentariile Aglaei
anticipeaza conflictul.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund : lupta membrilor familiei Tulea pentru a obtine
mostenirea lui mos Costache si destinul tanarului Felix Sima.
Lupta pentru mostenirea batrunului devine un prilej pentru observarea efectelor in plan moral, ale obsesiei
banului.Batranul avar, bogat, planuieste sa ii asigure un viitor Otiliei( sa o adopte,sa deschida un cont pe numele
sau), dar acestea nu se indeplinesc, din dorinta de a nu cheltui, dar si de frica de sora sa, Aglae.Clanul Tulea
urmareste succesinea totala a averii lui mos Costache, aceasta fiind pusa in pericol de posibila infiere a
Otiliei.Batranul incearca totusi sa puna in aplicare niste planuri, dorind sa ii construiasca o casa, dar aceasta nu
reuseste ,suferind un atac de apoplexie. Pentru familia Tulea, boala lui mos Costache reprezinta un prilej perfect de
a-i ocupa casa militareste si a-i astepta moartea, in vederea obtinerii mostenirii sale, dar ingrijirile lui Felix, ale Otiliei
si ale lui Pascalopol determina insanatosirea batranului.Cu toate acesta, moartea lui Costache Giurgiuveanu este
provocata de Stanica Ratiu, sotul Olimpiei Tulea, cand acesta ii fura banii omului de sub saltea. Acest personaj
reuseste sa sustina intriga romanulu pe tot parcursul acestuia.In deznodamant, Olimpia este parasita de Stanica.
Planul dezvoltarii lui Felix,urmareste experientele traite in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina
pentru Otilia.Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio masura,fiindca dorinta de a-si face o cariera primeaza.Otilia il
iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui mos Costache, acesta il parasese, dorind sa ii lase libertatea de a-si urma visul
si se casatoreste cu Pascalopol,barbat matur care ii poate oferi intelegere si protectie.In epilog aflam ca Pascalopol i
–a redat cu generozitatea libertatea de a-si trai tineretea, Otilia casatorindu-se mai tarziu cu un conte exotic,
ramanand pentru Felix o imagine a eternului feminin iar pentru Pascalopol o enigma.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele doua familii inrudite: clanul Tulea format din Aglae si
Simion si cei 3 copii ai sai, Titi,Aurica si Olimpia si familia lui Costache Giurgiuveanu,formata din tanarul Felix Sima si
Otilia Marculescu, fata celei de-a doua sotii a batranului. Astfel, conflictul mostenirii este determinat de dorinta
clanului Tulea de a obtine averea batranului, considerandu-ipe Otilia si pe Felix o amenintare. Pe de alta parte,
rivalitatea dintre tanarul Felix si maturul si rafinatul Pascalopol pentru iubire Otiliei genereaza un conflict erotic.
Personajele sunt realizate prin tehnica balzaciana a descrierii mediului si a fizionomiei pentru deducerea
trasaturilor de caracter.Personajele reprezinta tipologii umane: mos Costache-avarul sufletist, Otilia-cocheta,Felix-
ambitiosul,Pascalopol-aristocratul rafinat,Aglae-baba absoluta si rea,Aurica-fata batrana, Simion-dementul senil,Titi-
debilul mintal.
Modurile de caracterizare utilizate sunt caracterizarea directa, realizata inca din incipit de narator cand relata
gradele de rudenie,starea civila si biografia personajelor reunite la tabla de joc, cat si de personaje, si
caracaterizarea indirecta realizat prin fapte comportament, limbaj, vestimentatie, fizionomie, relatii intre personaje.
Concluzie
In concluzie, „Enigma Otiliei” de G.Calinescu este un roman al unei familii si al istoriei unei mosteniri,incadrandu-
se in proza realist-balzaciana ,desi criticul N.Manolescu considera ca este un „ balzacianism fara balzac”.