Sunteți pe pagina 1din 2

MIJLOACELE DIDACTICE

Prin mijloace de învăţământ înţelegem un ansamblu de instrumente, materiale, produse,


adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a reuşi atingerea finalităţilor procesului
instructiv-educativ (Cerghit, 1998, p. 203). Tradiţia şcolii a promovat termenul de material
didactic pentru aceste re(surse) materiale, concepute şi realizate pentru a fi utile cadrelor
didactice în activitatea instructiv-educativă.
Sistemul mijloacelor de învăţământ conturează tehnologia procesului de învăţământ,
care desemnează sistemul metodelor, mijloacelor şi tehnicilor ataşate unei situaţii didactice
specifice.
Mijloacele de învăţământ sunt învestite cu un potenţial pedagogic, îndeplinesc funcţii
specifice:
1. Funcţia de comunicare - oferă posibilitatea de a transmite în mod direct informaţii
despre obiectele, fenomenele, procesele, faptele, evenimentele studiate, ajutând la lărgirea
orizontului de cunoaştere.
2. Funcţia informativ-demonstrativă (sau cognitivă) - se constituie în suport de
transmitere a informaţiilor, de dezvăluire a esenţei fenomenelor şi proceselor.
3. Funcţia formativ-educativă - influenţează structura cognitivă a elevilor, care sunt
puşi în situaţia de a-şi exersa capacităţile operatorii ale gândirii.
4. Funcţia stimulativă/de motivare a învăţării - elevului i se trezeşte curiozitatea,
interesul, trebuinţa de a acţiona.
5. Funcţia de raţionalizare a efortului şi timpului - utilizarea raţională şi eficientă a
timpului, concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini.
6. Funcţia de evaluare a randamentului/rezultatelor învăţării - se oferă posibilitatea
de a măsura şi aprecia nivelul de pregătire a elevilor, prin utilizarea mijloacelor didactice.
7. Funcţia de şcolarizare substitutivă - mijloacele moderne permit realizarea
învăţământului la distanţă.
Completând clasificarea mijloacelor de învăţământ raportată la criteriul modernităţii, în
două categorii mijloace/materiale/resursetradiţionale şi mijloace/material/resurse moderne,
tabelul de mai jos redă clasificarea mijlo
acelor de învăţământ după două criterii principale: prezenţa sau absenţa mesajului
didactic (Nicola, 1994, p. 362) şi funcţia îndeplinită (Iucu, 2008):

În funcţie de prezenţa sau absenţa mesajului didactic, mijloacele de învăţământ se


pot grupa în două mari categorii:
1. Mijloace de învăţământ ce cuprind mesaj didactic:
- Obiecte naturale, originale (animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorame,
acvarii etc.);
- Obiecte substitutive, funcţionale şi acţionale (machete, mulaje, modele etc.);
- Suporturi figurative şi grafice (hărţi, planşe iconice, albume fotografice, panouri etc.);
- Mijloace simbolico-raţionale (tabele cu formule, planşe cu litere, cuvinte, scheme
structural sau funcţionale etc.);
- Mijloace tehnice audiovizuale (suporturi audio-video).

2. Mijloace de învăţământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice:


• Instrumente, aparate şi instalaţii de laborator;
• Echipamente tehnice pentru ateliere;
• Instrumente muzicale;
• Aparate sportive;
• Computere;
• Jocuri didactice;
• Simulatoare didactice etc.
După cum afirmă C. Cucoş (2014, p. 353), gruparea mijloacelor de învăţământ este
relativă, deoarece mijloacele care cuprind mesaj didactic se constituie simultan şi în suporturi
pentru facilitarea transmisiei (şi viceversa).
După funcţia îndeplinită, materialele didactice pot fi:
1. Mijloace informativ-demonstrative
a. Mijloace logico-intuitive: obiecte naturale, reale, originale; obiecte elaborate,
construite sau confecţionate în scopuri didactice; reprezentări figurative (picturale sau iconice)
b. Mijloace logico-raţionale, simboluri şi complexele de simboluri
2. Mijloace de exersare şi formare a deprinderilor
-jocuri didactice, jocuri de construcţii tehnice, truse de construit aparate (de radio, de
exemplu);
-aparate de educaţie fizică şi sport, instrumente muzicale;
-simulatoare didactice
-aparate de experimentare, truse de laborator, instrumente pentru mecanică, optică,
electrotehnică, etc. destinate automatizării instruirii şi autoinstruirii;
-microscoape, cronometre, ampermetre etc.
3. Mijloace audiovizuale: multimedia
4. Mijloace de raţionalizare a timpului didactic: hărţi de contur, şabloane, ştampile,
maşini de multiplicat
5. Mijloace de evaluare a rezultatelor învăţării: seturi de teste, aparate sau instalaţii de
testare, dispozitive de verificare a deprinderilor
6. Tehnică informatică şi de calcul: materiale purtătoare de informaţii (Software) şi
aparate speciale (Hardware)

Bibliografie:
Cerghit, I. Vlăsceanu, L. (coord.) (1988), Curs de pedagogie, Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti.
Cucoş, C. (2014), Pedagogie, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Iaşi: Editura Polirom
Iucu, R. B. (2008), Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi: Editura
Polirom.
Nicola I. (1994), Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti:, Editura Aramis