Sunteți pe pagina 1din 46

CADRUL JURIDIC AL

AUDITULUI PUBLIC INTERN

Etimologic, cuvântul “audit” vine din latinescul audire: a asculta (în limbaj
curent), însă cea mai apropiată accepţiune provine din limba engleză, unde
cuvântul “audit” are semnificaţia de verificare, revizie contabilă 1.
Popularizarea cuvântului pe continentul european a fost realizată prin anii
1960, de către cabinetele anglo-saxone de expertiză contabilă2. Activităţii de audit i
s-au dat de-a lungul timpului în diferite state şi alte denumiri cum ar fi: revizie
contabilă sau control al conturilor, verificare, inspecţie contabilă. Activitatea de
audit este acea activitate care compară situaţia reală cu o situaţie ideală şi exprimă
o opinie asupra concordanţei situaţiei reale cu cea dată (ideală).
În sens larg auditul este definit de unii autori ca fiind: un demers sau o
metodologie întocmită într-o manieră coerentă de către profesionişti, utilizând un
ansamblu de tehnici de informare şi de evaluare în vederea obţinerii unei judecăţi
motivate şi independente, făcând referire la normele de evaluare, apreciere a
fiabilităţii şi eficacităţii sistemelor şi procedurilor unei organizaţii, iar auditarea
reprezintă: procesul prin care o persoană competentă şi independentă cumulează şi
evaluează probe privind informaţiile cuantificabile, referitoare la o entitate
economică pentru a putea determina corespondenţa lor cu criterii bine stabilite şi
pentru a le raporta.
Clasificarea auditului se poate realiza în funcţie de mai multe criterii, dar
ţinând seama de scopul prezentei lucrări relevant este numai acela care are în

1
Crăciun Ştefan – Controlul şi auditul financiar . Expertiza contabilă , Editura Economică, Bucureşti , 2002, pag.
388 .
2
Nicolae Craiu - Delimitări conceptuale în cadrul auditului public intern,- curs - Şcoala de Finanţe Publice, Ilfov,
noiembrie 2000.
vedere implicarea banului public sau privat. În funcţie de acest criteriu se face
distincţie între auditul agenţilor economici (auditul financiar contabil ) pe de o
parte şi auditul instituţiilor publice (auditul public intern).
Auditul public intern reprezintă o activitate funcţional independentă şi
obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a
veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice. Ajută
entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi
metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi proceselor de administrare3.
După cum reiese din definiţia de mai sus, auditul intern nu se limitează la
examinarea unei operaţiuni economice din punct de vedere al legalităţii ci îşi
extinde sfera de acţiune asupra întregului ciclu de desfăşurare a operaţiunii
respective, începând cu examinarea contextului care a generat operaţiunea
respectivă, până la analiza impactului şi a consecinţelor economico-financiare la
nivelul instituţiei publice.
Obiectivele auditului public intern sunt următoarele :
- asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi
activităţile instituţiei publice
- sprijinirea îndeplinirii obiectivelor instituţiei publice printr-o abordare sistematică
şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării .
Sfera auditului public intern cuprinde :
- activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de instituţia publică
din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către
beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă;

3
M.O. nr. 130 bis din 27.02.2003, Norme generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.
- constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de
creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
- administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea
sau închirierea de bunuri din domeniul public sau privat al statului sau al unităţii.
- sistemele de management financiar şi contabil, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente .
Legea privind auditul public intern defineşte mai multe tipuri de audit, şi
anume auditul de sistem, auditul performanţei şi auditul de regularitate .
Auditul de sistem – reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează
economic eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de
recomandări pentru corectarea acestora.
Auditul performanţei – examinează dacă criteriile stabilite pentru
implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru
evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele .
Auditul de regularitate – reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice şi a patrimoniului public, sub aspectul
respectării principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile
în conformitate cu prevederile legale .
Structurile de audit public intern organizate la nivel naţional în conformitate
cu prevederile legale4 privind auditul public intern se prezintă astfel:
a) UCAAPI –Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern
este o structură distinctă în cadrul Ministerului Finanţelor Publice , constituită din
compartimente de specialitate, în directa subordonare a ministrului finanţelor
publice, având atribuţii de coordonare, evaluare şi sinteză în domeniul activităţii de

4
M.O. nr. 953 din 24.12.2002, Legea nr. 672 privind auditul public intern
audit public intern la nivel naţional. Este condusă de un director general, numit de
ministrul finanţelor publice, cu avizul CAPI.
b) CAPI –Comitetul pentru Auditul Public Intern - este un organism cu
caracter consultativ, constituit din 11 membrii, specialişti din afara Ministerului
Finanţelor Publice, sprijină UCAAPI în definirea strategiei şi îmbunătăţirii
activităţii de audit public intern în sectorul public, este condus de un preşedinte .
c) compartimentele de audit public intern din “ entităţile publice ” – structuri de
bază în domeniul auditului public intern, care exercită efectiv funcţia de audit
public intern5.
Compartimentul de audit public intern se organizează de către conducătorul
entităţii publice, acesta având obligaţia să instituie un cadru organizatoric şi
funcţional adecvat desfăşurării activităţii de audit intern .
Compartimentul de audit se constituie în subordinea directă a conducerii
entităţii publice şi, prin atribuţiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea
procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse auditului public
intern .
Obiectivele, drepturile şi obligaţiile auditului intern sunt prevăzute în carta
auditului intern, acesta fiind elaborată de către şeful compartimentului de audit şi
aprobată de către primar. Carta auditului intern informează despre obiectivele şi
metodele de audit, clarifică misiunea de audit, fixează regulile de lucru între
auditor şi auditat şi promovează regulile de conduită. Regulile de conduită ale
auditorului sunt prevăzute în codul privind conduita etică a auditorului intern.
Acest Cod de conduită reprezintă un ansamblu de principii şi reguli de conduită
care trebuie să guverneze activitatea auditorilor interni şi pe care aceştia trebuie să
le respecte în exercitarea atribuţiilor care le revin. Scopul Codului privind conduita

5
M.O. nr. 130 bis din 27.02.2003, Norme generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.
etică a auditorului intern este de a promova cultura etică în viziunea globală a
profesiei de auditor intern .
În conformitate cu prevederile legale, activitatea de audit public intern nu
trebuie să fie supusă ingerinţelor externe începând de la stabilirea obiectivelor
auditabile, realizarea efectivă a lucrărilor şi până la comunicarea rezultatelor
obţinute, iar auditorul trebuie să aibă o atitudine imparţială, să nu aibă prejudecăţi
şi trebuie să evite conflictele de interese. De asemenea, auditorul trebuie să îşi
îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv şi independent, cu profesionalism şi
integritate, potrivit normelor şi procedurilor specifice activităţii de audit public.

În conformitate cu prevederile legale, atribuţiile compartimentului de audit


intern sunt următoarele :
a) elaborează norme metodologice specifice entităţii publice, cu avizul
UCAAPI;
b) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;
c) efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt
conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi
eficacitate;
Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o
instituţie, inclusiv din instituţiile subordonate, cu privire la formarea şi utilizarea
fondurilor publice, precum şi la administrarea patrimoniului public. Acest
compartiment auditează, cel puţin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea,
următoarele :
- angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de
plată, inclusiv din fondurile comunitare;
- plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fondurile
comunitare;
- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităţii;
- constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
- alocarea creditelor bugetare;
- sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
- sistemul de luare a deciziilor;
- sistemele de conducere şi control precum şi riscurile asociate unor astfel de
sisteme;
d) informează UCAAPI6 despre recomandările neînsuşite de către
conducătorul unităţii, precum şi despre consecinţele acestora;
Auditul intern transmite la UCAAPI sinteze ale recomandările neînsuşite de
către conducătorul instituţiei auditate şi consecinţele neimplementării acestora,
însoţite de documentaţia relevantă. În conformitate cu prevederile legale7,
instituţiile administraţiei publice locale transmit trimestrial la structurile teritoriale
UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului .
e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor
rezultate din activităţile sale de audit;

6
Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern .
7
M.O. nr. 130 bis din 27.02.2003, Norme generale privind exercitarea activităţii de audit public intern.
f) elaborează raportul anual al activităţii de audit intern, care cuprinde
principalele constatări, concluzii şi recomandări rezultate din activitatea de audit,
progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularităţi
sau prejudicii constatate în timpul misiunii de audit, precum şi informaţii
referitoare la pregătirea profesională. Acest raport se transmite de către instituţiile
administraţiei publice locale la structurile teritoriale ale UCAAPI, până la data de
15 ianuarie, pentru anul calendaristic încheiat .
g) în cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii, raportează
imediat conducătorului instituţiei publice şi structurii de control intern abilitate. În
situaţia în care în timpul misiunilor de audit intern se constată abateri de la regulile
procedurale şi metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile
structurii, activităţii sau operaţiunii auditate, auditorii interni trebuie să înştiinţeze
conducătorul instituţiei publice, în termen de 3 zile. În cazul identificării unor
iregularităţi majore auditorul intern poate continua misiunea sau poate să o
suspende cu acordul conducătorului care a aprobat-o, dacă din rezultatele
preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating
obiectivele stabilite (limitarea accesului, informaţii insuficiente etc.).
Pentru atingerea eficacităţii activităţii de audit o condiţie esenţială o
constituie pregătirea şi experienţa auditorilor interni. Aceştia trebuie să posede
cunoştinţe, îndemânare şi alte competenţe necesare pentru a-şi îndeplinii atribuţiile
care le revin, mai ales:
- competenţa în vederea aplicării normelor, procedurilor şi tehnicilor de audit;
- competenţa în ceea ce priveşte principiile şi tehnicile contabile;
- cunoaşterea principiilor de bază în economie, în domeniul juridic şi în domeniul
tehnologiilor informatice ;
- cunoştinţe suficiente pentru a identifica elementele de iregularitate şi fraudă,
nefiind în sarcina auditorilor investigarea acestora;
- capacitatea de a comunica oral şi în scris, de a putea expune clar şi eficient
obiectivele, constatările şi recomandările fiecărei misiuni de audit public intern.
Auditorul trebuie să depună toate eforturile în decursul exercitării funcţiei
sale şi să ia în consideraţie mai multe aspecte cum ar fi perioada de lucru necesară
pentru atingerea misiunii de audit, complexitatea şi importanţa domeniilor auditate,
pertinenţa şi eficacitatea procesului de gestiune a riscurilor şi de control,
probabilitatea existenţei erorilor, iregularităţilor şi a unor disfuncţionalităţi
semnificative. Fiind conştient că procedurile de audit public intern nu pot garanta
că toate riscurile semnificative au fost detectate, auditorul intern trebuie să dea
dovadă de o vigilenţă sporită în ceea ce priveşte riscurile semnificative susceptibile
să afecteze obiectivele, activităţile şi resursele entităţii publice.
Auditorii interni trebuie să-şi îmbunătăţească cunoştinţele şi practica
profesională printr-o pregătire continuă. Conducerea entităţii publice, va asigura
condiţiile necesare pregătirii profesionale, perioada destinată în acest scop fiind de
minim 15 zile pe an.
În scopul auditării unor proceduri specifice, pot fi contractate servicii de
expertiză sau consultanţă din afara entităţii publice. Competenţa şi capacitatea
acestor servicii trebuie să fie verificate şi lucrările supervizate de către structura de
audit public intern solicitantă.
Auditul intern necesită adoptarea unui proces permanent de supraveghere şi
evaluare a eficacităţii globale a programului de calitate. Acest proces trebuie să
permită evaluări interne şi externe.
Evaluarea internă presupune efectuarea de controale permanente, prin care
Şeful compartimentului de audit public intern examinează eficacitatea normelor
interne de audit public intern pentru a verifica dacă procedurile de asigurare a
calităţii misiunilor de audit intern sunt aplicate în mod satisfăcător, garantând
calitatea rapoartelor de audit public intern. În acest cadru supervizare realizării
misiunilor de audit public intern va permite depistarea deficienţelor, iniţierea
îmbunătăţirilor necesare unei derulări corespunzătoare a viitoarelor misiuni de
audit public intern şi planificarea activităţilor de perfecţionare profesională.
Evaluarea externă este efectuată de către UCAAPI prin verificarea
respectării normelor, instrucţiunilor şi a codului privind conduita etică a auditorului
intern, cel puţin o dată la 5 ani, iniţiindu-se măsurile corective necesare în
colaborare cu conducătorul entităţii publice în cauză.

Pentru ca activitatea desfăşurată de auditul intern să atingă un maxim de


eficienţă, această trebuie să fie planificată din timp, planificarea realizându-se pe
baza planului anual de audit Acesta cuprinde o serie de obiective, obiective care
sunt de fapt o însumare a misiunilor de audit ce vor fi derulate de către auditul
intern.
Misiunea de audit intern reprezintă obiectul de bază al planului de audit
intern. Prin misiunea de audit se doreşte ca auditorul să poată da o asigurare
ridicată privind performanţele sistemului de control propriu intern şi îndeplinirii
obiectivelor generale ale controlului intern. Cu alte cuvinte, misiunea de audit
intern este elementul de bază al planului de audit al unei anumite structuri, pe o
perioadă determinată, de regulă un an calendaristic .
Aria de referinţă a misiunii de audit intern este regăsită în 8:
a) organizarea activităţii propriu – zise de audit intern, respectiv acele măsuri
pregătitoare parcurse de structura de audit intern prin care se asigura cadrul optim

8
Popovici, Paul - „Misiunea de audit intern”- curs - Şcoala de Finanţe Publice, Ilfov, noiembrie 2000
în care se vor derula acţiunile de audit intern. Latura organizatorică se referă la
implementarea structurii de audit intern în cadrul instituţiei dar, în mod deosebit la
stabilirea atribuţiilor ce îi revin conform legislaţiei .
b) desfăşurarea activităţii propriu – zise de audit intern – este reprezentată de
modul în care este derulată acţiunea de audit intern, etapele sau fazele derulării
acesteia şi constituie pilonul de bază al întregii activităţi .
c) finalizarea activităţii propriu – zise de audit intern – se concretizează în
întocmirea raportului de audit şi a anexelor cu ajutorul cărora sunt argumentate
(susţinute ) constatările în cadrul acţiunii desfăşurate .
d) valorificare activităţii propriu – zise de audit intern – este acea componentă a
misiunii de audit intern în care sunt evaluate rezultatele acţiunii desfăşurate, sunt
stabilite pagubele, prejudiciile, posibilităţile de producere a unor prejudicii acolo
unde este cazul precum şi responsabilităţile individuale sau de grup dacă este
cazul. În această fază sunt stabilite şi modalităţile de recuperare a pagubelor sau
prejudiciilor.
Conţinutul sau formele misiunii de audit intern sunt reprezentate in fapt de o
clasificare a acesteia, având la baza câteva criterii :
A. După sfera de cuprindere materială misiunea de audit intern este :
- globală – respectiv ansamblul unei activităţi, acţiuni sau operaţiuni, referitor
la cuprinderea acestora în totalitatea lor in cadrul misiunii de audit intern,
- parţială – are referire doar la un aspect, o parte sau un segment dintr-o activitate,
acţiune sau operaţiune,
B. După sfera de cuprindere teritorială misiunea de audit intern poate fi :
- simplă – obiectul sau obiectivul sunt limitate la teritoriul administrativ al
competenţei teritoriale a structurii de audit intern,
- mixtă – se refera la posibilitatea de extindere şi la alte teritorii administrative
C. După orizontul de timp în care se desfăşoară:
- subanuală – calendarul cuprinde o perioadă mai mică de un an calendaristic,
- anuală – calendarul este la nivelului unui an calendaristic,
- multianuală – depăşeşte un an calendaristic,
D. După orizontul de timp supus auditării:
- statică (fenomenală) – este data de acea permisivitate a timpului necesar
diagnosticării, respectiv una de tip spot,
- dinamică – orizontul de timp permite o evaluare relevantă, respectiv o acţiune
detaliată pe obiectul auditat,
E. După periodicitatea auditării aceluiaşi obiect:
- ciclică –se referă la reluarea misiunii la anumite intervale, cu o frecvenţă stabilă,
- aleatoare – nu urmăreşte realizarea unei anumite periodicităţi,
F. După gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelaşi fel:
- exhaustivă – obiectele de acelaşi fel in legătura cu care se auditează o anumită
activitate, operaţiune sau acţiune,
- selectiva – se refera la un eşantion din obiectele auditate de acelaşi fel,
G. După stadiul obiectului auditat:
- ex post – obiectul este supus auditării încheierea activităţii acestuia,
- concomitent – obiectul, operaţiunea in cadrul activităţii este in curs de desfăşurare,
H. După gradul de complexitate a acţiunii:
- omogenă – cuprinde o singură pistă de audit,
- eterogenă – cuprinde mai multe piste de audit,

O analiză mai atentă a misiunii de audit evidenţiază elementele componente


ale acesteia, şi anume : obiectivul, obiectul şi tematica misiunii de audit.
Obiectivul misiunii de audit se referă la rezultatul pe care misiunea de audit
îşi propune să îl obţină după finalizare. În general, misiunea de tip omogen are un
singur obiectiv dar este posibilă apariţia mai multor obiective, atunci când
obiectele auditate au un grad de complexitate mai mare, de noutate sau de impact.
Misiunile eterogene au câte unul sau mai multe obiective aflate într-o anumită
interdependenţă, care poate să fie cunoscută sau nu înainte de începerea misiunii.
Obiectul misiunii – o misiune de audit intern se poate referi la întregul
obiect auditat sau numai la anumite părţi structurale sau funcţionale.
Pista misiunii – reprezintă componenta specifică şi constituie descrierea
logică a “traiectoriei “ ce va fi urmată de auditor.
În stabilirea pistei de audit intern se va ţine seama de activităţile specifice ce
urmează a fi auditate. Pentru ca o pistă să asigure succesul misiunii de audit,
aceasta va trebui să cuprindă cel puţin câteva elemente, şi anume :
a) punctul iniţial – respectiv va stabili structura, activitatea, operaţiunea sau
acţiunea cu care începe misiune ,
b) punctul final –acele structuri, activităţi, operaţiuni sau activităţi cu care se
termină misiunea,
c) tronsoanele pistei – sunt reprezentate de structuri sau activităţi, operaţiuni sau
acţiuni cu caracter omogen ce urmează a fi auditate în mod distinct în urmărirea
obiectivului misiunii.
Pista de audit proiectată iniţial coincide numai în anumite cazuri cu pista de
audit intern realizată, datorită ramificaţiilor pe care le au activităţile de audit intern
pe parcursul realizării lor.
Unul dintre parametrii de eficacitate a misiunii de audit intern este de a
diminua abaterile, în faza definitivă (finală) a pistei de audit, de la pista de audit
proiectată.
Evitarea depăşirii pistei de audit proiectată va trebui să constituie o
preocupare atât a celor care o proiectează cât şi a executanţilor. În acest context, va
trebui să se reţină sub forma de criterii semnal , acele elemente nou apărute, şi
care, în mod logic, ar fi constituit o motivaţie de a depăşi dimensiunile pistei.
Criteriile semnal reţinute vor face obiectul misiunii de audit viitoare.
Elaborarea pistei de audit se realizează sub forma unor scheme logice,
păstrând o ordine cronologică a intrării în misiunea de audit intern ale diferitelor
tronsoane ale pistei de audit intern.
Tematica misiunii de audit reprezintă de fapt metodologia de acţiune asupra
obiectivelor ce vor fi auditate. În cadrul tematicii vor fi detaliate, pe parcursul unor
etape intermediare, subobiective în cadrul obiectivului general, astfel încât
auditorul să aibă la dispoziţie o hartă a modului de desfăşurare a misiunii de audit
intern. Alături de acest tip de detaliere, tematica va mai cuprinde şi :
- bibliografia de specialitate;
- lista actelor normative în vigoare pe perioada supusă auditării;
- sinteza rezultatelor anterioare cu privire la obiectul sau obiectivul misiunii de
audit intern;
- alte informaţii, documente, rapoarte care sunt relevante pentru obiectivul
misiunii.
Calendarul misiunii de audit intern reprezintă etapizarea misiunii de audit
intern din punct de vedere calendaristic, respectiv stabilirea termenelor la care se
vor realiza elementele tematicii, persoanele care vor realiza aceste elemente
precum şi modul de finalizare .
Respectarea calendarului misiunii de audit intern constituie un criteriu de
analiză a eficienţei desfăşurării misiunii de audit intern. De regulă, este bine ca
modificările de calendar să nu fie făcute decât în cazuri bine motivate pentru a nu
se perturba desfăşurarea acţiunii .
Resursele misiunii de audit intern constituie un factor esenţial pentru
desfăşurarea în bune condiţii a auditării, atât în faza de planificare cât şi în punerea
efectiv în practică a acţiunii. Resursele de care dispune la un anumit moment dat
structura de audit sunt cele care vor influenţa în mod categoric desfăşurarea cu un
grad mai mare sau mai mic de eficienţă misiunea de audit.
Resursele pot fi grupate în resurse interne şi resurse externe.
Resursele interne sunt cele care aparţin structurii care realizează auditul
intern. Acest tip de resurse are în componenţă următoarele elemente:
- resurse umane – specialiştii care realizează auditul intern
- resurse financiare – cheltuielile de deplasare în teritoriu, salariile auditorilor
aferente perioadei programată pentru realizarea misiunii de audit, alte cheltuieli
financiare previzibile
- resurse tehnice – sunt acele echipamente ce vor fi indisponibilizate de auditori pe
perioada derulării misiunii de audit intern
- resurse de timp – se referă la fondul de timp necesar pentru îndeplinirea misiunii
de audit intern.
Resursele externe - referă la specialiştii din afara structurii de audit intern
necesari pentru realizarea unor anumite activităţi în cadrul misiunii de audit intern
sau a unor tronsoane în cadrul pistei de audit.
Procedurile ce vor fi utilizate în cadrul misiunilor de audit intern se referă la
acele tehnici, metodologii, tehnologii şi instrumente ce vor fi utilizate în
desfăşurarea misiunii de audit intern .
Detalierea procedurilor este de preferat să se realizeze pe tronsoanele pistei
de audit, în funcţie de specificul acestora. Elaborarea procedurilor conferă un grad
ridicat de fiabilitate a desfăşurării misiunii de audit intern.

Ori de câte ori se realizează o proiecţie a unei misiuni de audit intern, pentru
ca aceasta să răspundă criteriilor de eficienţă şi eficacitate, se va ţine seama de
câteva principii de bază.
Principiul sustenabilităţii – se referă la proiecţia misiunii de audit intern în
strânsă legătură cu capacitatea de control a structurii de audit intern, astfel încât
misiunea să se poată desfăşura conform calendarului, fără întreruperi, fără
înlocuirea auditorilor sau diminuarea intensităţii controlului.
Principiul teritorialităţii primare – proiecţia misiunii de audit intern va fi
realizată de aşa manieră încât obiectele supuse auditării sau după caz, activităţile,
operaţiunile sau acţiunile auditate să facă din teritoriul administrativ al competenţei
teritoriale a structurii de audit intern. Atunci când obiectul auditat depăşeşte
competenţa teritorială a structurii care realizează acţiunea de audit intern, va fi
informată structura superioară, care, va proiecta o misiune transteritorială, cu
implicarea structurilor care au tangenţă cu sfera teritorială.
Principiul pistei de audit intern – activităţile desfăşurate de brigada de audit
intern sunt în strânsă legătură cu pista de audit, chiar în condiţiile în care o misiune
de audit intern are mai multe piste de audit.
Principiul remanenţei –în cazul misiunii de audit ciclice, în noua misiune
de audit intern se vor prelua concluziile din misiunile anterioare. Se va proiecta o
pistă de audit intern care să se refere la aspectele remanente ale obiectului auditat.
Principiul transversalităţii – pistele de audit intern trebuie să se
caracterizeze prin stabilirea ca ordine de prioritate a obiectivului misiunii în faţa
obiectivului auditat.
Principiul orientării spre rezultat –scopul misiunii de audit intern, respectiv
al pistei de audit intern este de a diagnostica evoluţia obiectului diagnosticat.
Orice misiune de audit intern se grupează in trei faze9:
 Faza I - pregătirea misiunii,
 Faza II - evaluarea, raportarea si evidenta misiunii.

9
Stufaru, Mircea –„Evaluarea şi valorificarea misiunii de audit intern” - curs - Şcoala de Finanţe Publice, Ilfov,
noiembrie 2000.
 Faza III- evaluarea, raportarea si evidenta misiunii.
Faza I – pregătirea misiunii .
În cadrul acestei etape, auditorul va culege informaţii referitoare la activităţile,
operaţiunile, sau acţiunile care constituie obiective ale misiunii de audit intern .
Perioada acestei faze este diferită în funcţie de numărul pistelor de audit
abordate sau de alţi factori relevanţi. Cu cât este mai bine pregătită misiunea de
audit ce se va desfăşura, cu atât diagnosticarea va avea un maxim de eficienţă.
Faza pregătire poate dura până la o lună de zile .
Informaţiile ce vor fi culese în această fază se referă la:
- sfera de acţiune a obiectului sau obiectivelor auditate,
- stabilirea subsistemelor şi suprasistemelor,
- stabilirea condiţiilor specifice în care urmează să fie desfăşurată misiunea de
audit.
- evaluarea necesităţilor de resurse.
în această etapă, sistemul ce urmează a face obiectul misiunii de audit intern
va fi anunţat despre efectuarea misiunii .
Faza II - evaluarea , raportarea si evidenta misiunii.
Desfăşurarea misiunii va fi în funcţie de specificul obiectivelor de audit
intern. Se va avea în vedere respectarea calendarului, a tematicii precum şi a
procedurilor stabilite , concomitent cu urmărirea obţinerii randamentului misiunii.
În această fază auditorul, va întocmi, dacă este cazul, rapoarte intermediare,
analize pe părţi componente ale obiectului audiat ce vor fi prezentate şefului
structurii de audit intern în vederea evaluării stadiului, modului şi gradului în care
se desfăşoară misiunea de audit intern.
Faza III- evaluarea , raportarea si evidenta misiunii.
Misiunea de audit intern se definitivează prin raportul de audit intern, care
are rolul de a prezenta în mod complet, sistematic şi argumentat concluziile,
măsurile şi recomandările propuse de auditor.
Raportul de audit este un document oficial întocmit de structurile
specializate care desfăşoară auditul intern şi cuprinde rezultatele misiunii de audit
precum şi alte observaţii şi propuneri cu privire la activitatea sau operaţiunea
auditată .
Raportul de audit intern se caracterizează prin următoarele elemente
minimale:
a) este semnat pe fiecare pagină de către auditor,
b) se întocmeşte într-un singur exemplar şi se înregistrează la registratura
generală a instituţiei,
c) se prezintă conducătorului instituţiei publice care a aprobat auditarea,
d) arhivarea raportului de audit intern se face la compartimentul de audit intern
pe perioada necesară fundamentării planului de audit intern pentru perioadele
următoare relevante, după care se predă la arhiva instituţiei, în dosare speciale.
Raportul de audit intern va cuprinde în mod obligatoriu elemente referitoare
la scopul şi obiectivele misiunii de audit, structura minimală a raportului de audit şi
prezentarea sistematică a concluziilor derivate din acţiunea de audit intern, precum
si a recomandărilor ori măsurilor, după caz, care se impun pentru remedierea sau
prevenirea deficienţelor constatate.
Structura unui raport de audit intern se prezintă astfel :
1. date de identificare a acţiunii de audit intern:
- baza legală a acţiunii de audit intern
- ordinul de serviciu
- unitatea sau structura organizatorică auditată
- perioada supusă auditării
- realizarea măsurilor trasate anterior.
2. modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern:
- caracterul acţiunii de audit intern
- proceduri , metode şi tehnici utilizate
- documente şi materiale examinate în cursul acţiunii de audit intern
- materiale întocmite în cursul acţiunii de audit intern ( inclusiv rapoartele
intermediare de audit , dacă este cazul ) .
3. constatările efectuate
- trebuie să fie prezentate sistematic, cu trimitere explicită la anexele raportului de
audit intern.
- trebuie să fie prezentate constatările cu caracter pozitiv distinct de cele cu
caracter negativ, în scopul generalizării aspectelor pozitive pe de o parte, iar pe de
altă parte, al identificării căilor de eliminare a deficienţelor stabilite
- acele constatări care implică o răspundere de orice fel sunt consemnate în actele
constatatoare, bilaterale care sunt anexe la raportul de audit intern. În aceste acte se
va face, în mod obligatoriu, trimitere la actele normative încălcate şi se vor
prezente toate elementele constitutive ale răspunderii respective, în funcţie de
natura constatărilor.
4. concluziile şi recomandările auditorului
- se elaborează pe baza constatărilor făcute, având un caracter fundamentat;
- trebuie să fie pertinente şi să nu fie disproporţionate în raport cu constatările pe
care se bazează;
- trebuie să fie de natură să conducă la eliminarea deficienţei constatate;
- trebuie să fie fezabile şi economice;
- trebuie să aibă un grad de semnificaţie important în ceea ce priveşte efectul
previzibil asupra activităţii sistemului auditat;
- trebuie să aibă un caracter de anticipare şi pe această bază de prevenire a
eventualelor disfuncţionalităţi sau tendinţe negative la nivelul sistemului auditat.
- trebuie să contribuie la crearea stimulentelor sistematice de dezvoltare a activităţii
şi de creştere a performanţei de management .
5. documentaţia anexa la raportul de audit intern:
- procesele verbale, notele de constatare bilaterale;
- notele explicative;
- notele de relaţii;
- situaţii, acte, documente si orice alt material probant sau justificativ.
Toate documentele, anexa la raportul de audit intern, se semnează pentru
conformitate de către cel auditat.
După aprobarea de către conducătorul instituţiei, raportul de audit intern se
păstrează la nivelul structurii de audit intern. In termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la aprobarea raportului de audit intern, compartimentul de audit va
transmite structurii auditate măsurile şi sancţiunile stabilite.
In cazul in care măsurile stabilite privesc sume datorate bugetului, răspunsul
scris privind îndeplinirea acestor masuri va fi transmis in cel mult 30 zile de la
comunicarea respectivelor măsuri, anexându-se şi copii ale documentelor
justificative care atesta efectuarea plaţilor.

Selectarea misiunii de audit intern care urmează a fi trecută în planul anual


de audit intern se realizează şi pe baza analizei riscului asociat.
Riscul este caracteristica unui sistem, activităţi, acţiuni, operaţiuni sau
decizii de a conţine posibilitatea (deseori însoţită şi de o evaluare cantitativă a
acesteia, adică de o probabilitate) de a comporta sau antrena costuri ori alte
consecinţe directe ori indirecte de natura unui dezavantaj.
* Riscul asociat este riscul care poate fi alocat în mod univoc unui sistem
activităţi, acţiuni, operaţiuni sau decizii, pe baza unor caracteristici intrinseci sau
de sistem al activităţii, acţiunii, operaţiunii sau deciziei respective.
* Analiza de risc asociat este analiza specifică, de ordonare a sistemelor,
activităţilor, acţiunilor, operaţiunilor sau deciziilor, în ordinea descrescătoare a
riscului asociat, în scopul selectării misiunilor de audit intern care vor fi trecute în
planul de audit intern.
Etapele analizei de risc asociat sunt următoarele :
a) Listarea sistemelor, activităţilor, acţiunilor, operaţiunilor sau deciziilor care
pot face obiectul analizei de risc asociat.
b) Stabilirea criteriilor de analiză a riscului asociat.
c) Stabilirea ponderii fiecărui criteriu de analiză a riscului asociat.
d) Elaborarea matricei de importanţă pentru criteriile de analiză a riscului asociat.
e) Stabilirea scorului fiecărui sistem, activităţi, acţiuni, operaţiuni sau decizii,
pentru fiecare criteriu de analiză în parte.
f) Stabilirea punctajului total al fiecărui sistem, activităţi, acţiuni, operaţiuni sau
decizii
g) Calcularea riscului asociat.
h) Ierarhizarea sistemelor, activităţilor, acţiunilor, operaţiunilor, deciziilor în
ordinea descrescătoare a riscului asociat.
Criteriile de analiză a riscului asociat sunt:
a) criteriul istoric: se referă la informaţiile deţinute din funcţionarea anterioară
momentului analizei, pentru SAAOD10 care fac obiectul analizei - 
b) criteriul de natură: se referă la natura SAAOD analizate - 

10
Sisteme,activităţi,acţiuni,operaţiuni,decizii.
c) criteriul de complexitate: se referă la valoarea mare a intraconexiunilor
sistemului analizat- 
d) criteriul de sistem (context): se referă la interrelaţiile dintre SAAOD analizată
şi contextul SAAOD în care funcţionează SAAOD analizată - 
e) criteriul conjunctural (exogen): se referă la comandamente exterioare SAAOD
analizate şi care reclamă creşterea exogenă a factorului de risc a acesteia -  .
Fiecare criteriu de mai sus va fi defalcat pe subcriterii care, împreună,
formează familia criteriului respectiv.
Familia fiecărui criteriu are un caracter dinamic, ea putând pierde sau primi,
în timp, noi „membri”, atât pe baza reflecţiei auditorului în cauză cât şi pe baza
experienţei câştigate din aplicarea concretă a analizei de risc asociat.
Pentru moment, vom prezenta, din punct de vedere speculativ, un exemplu
de stabilire a acestor familii ale criteriilor11.
a)pentru criteriul istoric:
- perioada scursă de la ultima misiune de audit - 1
- fenomene negative identificate la ultima misiune de audit -  2
- intensitatea verificărilor efectuate pe linie de audit intern (media anuală a
numărului de misiuni de audit sau de inspecţii de audit, pentru ultimii 3 ani) -  3
3
NB:    ( i  y i ) , unde y i reprezintă ponderea de importanţă (sub formă de
i 1

3
coeficient) a fiecăruia dintre subcriteriile menţionate. Desigur, y
i 1
i 1

b) pentru criteriul de natură:


- este vorba despre un SAAOD12 care implică ieşiri de bani de la buget - 1
- este vorba despre un SAAOD care implică reduceri de venituri la buget -  2

11
Dinga, Emil – „O scurtă evaluare a stadiului implementării auditului intern”- curs – Şcoala de Finanţe Publice,
Ilfov, noiembrie 2000
12
Sisteme,activităţi,acţiuni,operaţiuni,decizii
- este vorba despre un SAAOD care implică sustenabilitatea -  3
- este vorba despre un SAAOD care implică eficienţa -  4
- este vorba despre un SAAOD care implică credibilitatea -  5
- este vorba despre un SAAOD care implică …
5
NB:    ( i  y i ) , unde y i reprezintă ponderea de importanţă (sub formă de
i 1

5
coeficient) a fiecăruia dintre subcriteriile menţionate. Desigur, y
i 1
i 1

c) pentru criteriul de complexitate:


- ordonator principal - 1
- ordonator secundar -  2
- ordonator terţiar -  3
- agenţie guvernamentală -  4
- întreprindere publică -  5
5
NB:    (  i  y i ) , unde y i reprezintă ponderea de importanţă (sub formă de
i 1

5
coeficient) a fiecăruia dintre subcriteriile menţionate. Desigur, y
i 1
i 1

d) pentru criteriul de sistem (context):


- este vorba despre un SAAOD relativ izolate funcţional (independente) - 1
- este vorba despre un SAAOD relativ integrate funcţional -  2
- este vorba despre un SAAOD de tip nucleu structural -  3
- este vorba despre un SAAOD de tip „locomotivă” funcţională -  4
- este vorba despre un SAAOD …
4
NB:    ( i  y i ) , unde y i reprezintă ponderea de importanţă (sub formă de
i 1

4
coeficient) a fiecăruia dintre subcriteriile menţionate. Desigur, y
i 1
i 1

e) pentru criteriul conjunctural:


- este vorba despre un SAAOD care este relativ nou în implementare - 1
- este vorba despre un SAAOD despre care există informaţii punctuale, recente,
privind aspecte şi fenomene negative -  2
- este vorba despre un SAAOD care urmează a fi obiectul unui proces economico-
financiar imediat ulterior (ex., privatizare etc.) -  3
- este vorba despre un SAAOD…
3
NB:    ( i  y i ) , unde y i reprezintă ponderea de importanţă (sub formă de
i 1

3
coeficient) a fiecăruia dintre subcriteriile menţionate. Desigur, y
i 1
i 1

Stabilirea ponderii criteriului de analiză


Pentru stabilirea ponderii fiecărui subcriteriu se întocmeşte matricea de
importanţă pentru fiecare criteriu j, astfel:
NB: căsuţele se completează cu cifra 0, 1 sau 2 după cum subcriteriul ij este
mai puţin important, la fel de important sau mai important decât oricare dintre
celelalte subcriterii (termenul care se compară este luat de pe orizontală iar
termenii cu care se face comparaţia se iau de pe verticală).

Subcriteriul1j Subcriteriul 2j … Subcriteriulnjj Total

Subcriteriul1j S1j
Subcriteriul 2j S2j
… …
Subcriteriul njj Sn j j
Pe baza totalului, se stabileşte ponderea fiecărui subcriteriu în totalul
Sij
criteriului analizat, astfel: yij  nj

S
j 1
ij

Graficul următor oferă o viziune globală asupra procesului de audit public


intern. În partea stângă a graficului sunt prezentate etapele procesului de audit
public intern, cu referire la procedurile de urmat, iar în partea dreaptă rezultatele
obţinute cu referire la documentele corespunzătoare.
Etapa I Pregătirea misiunii de audit public intern.
* Ordinul de serviciu. Demararea oricărei misiuni de audit se face numai
după primirea ordinului de serviciu. Acesta se întocmeşte de şeful
compartimentului de audit public intern, pe baza planului anual de audit public
intern aprobat de conducătorul entităţii publice. Ordinul de serviciu reprezintă
mandatul de intervenţie dat de către compartimentul de audit public intern. Ordinul
de serviciu repartizează sarcinile de serviciu auditorilor interni, astfel încât aceştia
să poată demara misiunea de audit.
* Declaraţia de independenta. Independenţa auditorilor interni selectaţi
pentru realizarea unei misiuni de audit public intern, trebuie declarată. În acest sens
fiecare auditor intern trebuie să întocmească o declaraţie de independenţă.
* Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern.
Compartimentul de audit public intern notifică entitatea/structura auditată cu 15
zile înainte de declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul,
principalele obiective, durata acesteia, precum şi despre faptul că pe parcursul
misiunii vor avea loc intervenţii la faţa locului al căror program va fi stabilit
ulterior, de comun acord.
* Colectarea informaţiilor. În această etapă auditorii interni solicită şi
colectează informaţii cu caracter general despre entitatea/structura auditată. Aceste
informaţii trebuie să fie pertinente şi utile pentru a atinge următoarele scopuri:
a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socio-
economic în care entitatea/structura auditată îşi desfăşoară activitatea;
b) cunoaşterea organizării entităţii/structurii auditate, a tehnicilor sale de lucru şi a
diferitelor nivele de administrare, conform organigramei;
c) identificarea punctelor cheie ale funcţionării entităţii/structurii auditate şi ale
sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi slabe;
d) identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;
e) identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor
controlului şi selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.
* Prelucrarea informaţiilor Prelucrarea informaţiilor constă în: analiza
structurii/entităţii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamente de
funcţionare, fişe ale posturilor, circuitul documentelor);analiza cadrului normativ
ce reglementează activitatea entităţii/structurii auditate; analiza factorilor
susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public intern;
analiza rezultatelor controalelor precedente şi analiza informaţiilor externe
referitoare la entitatea/structura auditată.
* Identificarea obiectelor auditabile. Obiectul auditabil reprezintă activitatea
elementară a domeniului auditat, ale cărei caracteristici pot fi definite teoretic şi
comparate cu realitatea practică.
Identificarea obiectelor auditabile se realizează în 3 etape:
a) detalierea fiecărei activităţi în operaţii succesive descriind procesul de la
realizarea acestei activităţi până la înregistrarea ei (circuitul auditului);
b) definirea pentru fiecare operaţiune în parte a condiţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice şi al riscurilor aferente
(ce trebuie să fie evitate);
c) determinarea modalităţilor de funcţionare necesare pentru ca entitatea să atingă
obiectivul şi să elimine riscul.
*Analiza riscurilor. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub
aspectele caracteristicilor specifice şi ale riscurilor asociate, constituie suportul
analizei riscurilor.
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament cu
impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a realiza obiectivele.
Categoriile de riscuri sunt următoarele:
a) riscuri de organizare - (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilităţi
precise; insuficienta organizare a resurselor umane; documentaţia insuficientă,
neactualizată;
b) riscuri operaţionale - neînregistrarea în evidenţele contabile; arhivare
necorespunzătoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra
operaţiilor cu risc ridicat;
c) riscuri financiare: - plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar;
d) riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc.
Componentele riscului sunt: probabilitatea de apariţie şi nivelul impactului,
respectiv gravitatea consecinţelor şi durata acestora.
Analiza riscului reprezintă o etapă majoră în procesul de audit public intern,
care are drept scopuri să identifice pericolele din entitatea/structura auditată, să
identifice dacă controalele interne sau procedurile entităţii/structurii auditate pot
preveni, elimina sau minimiza pericolele şi să evalueze structura/evoluţia
controlului intern al entităţii/structurii auditate.
Fazele analizei riscurilor sunt următoarele:
a) analiza activităţii entităţii/structurii auditate;
b) identificarea şi evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de eroare
semnificativa a activităţilor entităţii/structurii auditate, cu incidenţă asupra
operaţiilor financiare;
c) verificarea existenţei controalelor interne, a procedurilor de control intern,
precum şi evaluarea acestora;
d) evaluarea punctelor slabe, cuantificarea şi împărţirea lor pe clase de risc.
Auditorii interni trebuie să integreze în procesul de identificare şi evaluare a
riscurilor semnificative şi pe cele depistate în cursul altor misiuni.
Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a riscului şi de
gravitatea consecinţelor evenimentului. Pentru realizarea măsurării riscurilor se
utilizează drept instrumente de măsurare, criteriile de apreciere.
Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilităţii de apariţie a riscului sunt:
aprecierea vulnerabilităţii entităţii şi aprecierea controlului intern.
Probabilitatea de apariţie a riscului variază de la imposibilitate la certitudine şi
este exprimată pe o scară de valori pe trei nivele:
- probabilitate mică;
- probabilitate medie;
- probabilitate mare.
Aprecierea vulnerabilităţii entităţii. Pentru a efectua aprecierea, auditorul va
examina toţi factorii cu incidenţă asupra vulnerabilităţii domeniului auditabil, cum
ar fi: resursele umane, complexitatea prelucrării operaţiilor şi mijloacele tehnice
existente. Vulnerabilitatea se exprimă pe trei nivele: vulnerabilitate redusă, medie
şi mare.
Aprecierea controlului intern. Aprecierea controlului intern se face pe baza
unei analize a calităţii controlului intern al entităţii, pe trei nivele:
- control intern corespunzător;
- control intern insuficient;
- control intern cu lipsuri grave.
Nivelul impactului reprezintă efectele riscului în cazul producerii sale şi se
poate exprima pe o scară de valorică pe trei nivele:
- impact scăzut;
- impact moderat;
- impact ridicat.

Probabilitate

mare

medie

mică

Impact
scăzut moderat ridicat

Normele metodologice exemplifică efectuarea analizei riscurilor prin


parcurgerea mai multor etape.
Identificarea (listarea) operaţiilor sau activităţilor auditabile, respectiv a
obiectelor auditabile este faza în care se analizează şi se identifică
activităţile/operaţiile precum şi a interdependenţelor existente între acestea,
fixându-se perimetrul de analiză.
Identificarea ameninţărilor, riscurilor inerente posibile, asociate acestor
operaţiuni/activităţi se realizează prin determinarea impactului financiar al
acestora.
Stabilirea criteriilor de analiză a riscului se realizează cu utilizarea
criteriilor: aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativă şi aprecierea
calitativă. Se realizează apoi stabilirea nivelului riscului pentru fiecare criteriu, prin
utilizarea unei scări de valori pe trei nivele, astfel:
a) pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunzător - nivel 1;
control intern insuficient - nivel 2; control intern cu lipsuri grave - nivel 3;
b) pentru aprecierea cantitativă: impact financiar slab - nivel 1; impact financiar
mediu - nivel 2; impact financiar important - nivel 3;
c) pentru aprecierea calitativă: vulnerabilitate redusă - nivel 1; vulnerabilitate
medie - nivel 2; vulnerabilitate mare - nivel 3.
În vederea stabilirii punctajului total al criteriului utilizat (T) se atribuie un
factor de greutate şi un nivel de risc fiecărui criteriu. Produsul acestor doi factori
dă punctajul pentru criteriul respectiv iar suma punctajelor pentru o anumită
operaţie/activitate auditabilă conduce la determinarea punctajului total al riscului
operaţiei/activităţii respective. Punctajul total al riscului se obţine utilizând
formulele13:
n
T   PiNi
i 1
13
M.O. nr. 130 bis din 27.02.2003 , Norme generale privind exercitarea activităţii de audit public intern
Unde:
Pi = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;
Ni = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
sau
T = N1 x N2 x .... x Ni, unde
N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat.
Pe baza punctajelor totale obţinute anterior se realizează clasarea riscurilor,
în: risc mic, risc mediu, risc mare;
Ultima etapă o constituie ierarhizarea operaţiunilor activităţilor ce urmează a
fi auditate, respectiv elaborarea tabelului puncte tari şi puncte slabe. Tabelul
punctelor tari şi punctelor slabe prezintă sintetic rezultatul evaluării fiecărei
activităţi/operaţiuni/teme analizate şi permite ierarhizarea riscurilor în scopul
orientării activităţii de audit public intern, respectiv stabilirea tematicii în detaliu.

Opinie
Domeniu Obiective Riscuri Comentariu
Gradul de
F/f Consecinţe
încredere

Tabelul prezintă în partea stângă rezultatele analizei riscurilor (domeniile/obiectele


auditabile, obiectivele specifice, riscuri, indicatori şi indici), iar în partea dreaptă
opinia şi comentariile auditorului intern.

* Elaborarea programului de audit public intern. În această fază se întocmeşte


programul de audit public intern care este un document intern de lucru al
compartimentului de audit public intern, care se întocmeşte în baza tematicii
detaliate (tematica în detaliu cuprinde totalitatea domeniilor/obiectelor de auditat
selectate, este semnată de şeful compartimentului de audit public intern şi adusă la
cunoştinţa principalilor responsabili ai entităţii/structurii auditate în cadrul şedinţei
de deschidere). Programul de audit cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica
detaliată acţiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum şi
repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.
Programul de audit public intern are rolul de a asigura şeful
compartimentului de audit public intern că au fost luate în considerare toate
aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern şi de a asigura
repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor, de către supervizor.
Pe baza programului de audit public intern se întocmeşte programul
preliminar al intervenţiilor la faţa locului care prezintă în mod detaliat lucrările pe
care auditorii interni îşi propun să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările,
testele, validarea acestora cu materiale probante şi perioadele în care se realizează
aceste verificări la faţa locului.
* Deschiderea auditului. În deschiderea auditului se realizează o şedinţă de
deschidere a intervenţiei la faţa locului. Aceasta se derulează la unitatea auditată,
cu participarea auditoriilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă:
a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu;
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;
f) asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii de audit public intern.
Entitatea auditată poate solicita amânarea misiunii de audit, în cazuri
justificate (interese speciale, lipsa de timp, alte circumstanţe). Amânarea trebuie
discutată cu compartimentul de audit public intern şi notificată la conducătorul
entităţii publice.
Data şedinţei de deschidere, participanţii, aspectele importante discutate
trebuie consemnate în minuta şedinţei de deschidere.
Compartimentul de audit public intern trebuie să notifice entitatea/structura
auditată despre programul verificărilor la faţa locului, inclusiv perioadele de
desfăşurare. Odată cu această notificare trebuie să se transmită şi Carta auditului
intern.
Etapa a II-a Intervenţia la faţa locului.. Intervenţia la faţa locului (munca
de teren) constă în colectarea documentelor, analiza şi evaluarea acestora şi
cuprinde următoarele etape:
a) cunoaşterea activităţii/sistemului/procesului supus verificării şi studierea
procedurilor aferente;
b) intervievarea personalului auditat;
c) verificarea înregistrărilor contabile;
d) analiza datelor şi informaţiilor;
e) evaluarea eficienţei şi eficacităţii controalelor interne;
f) realizarea de testări;
g) verificarea modului de realizare a corectării acţiunilor menţionate în auditările
precedente (verificarea realizării corectării).
Pentru realizarea în bune condiţii a auditului intern se utilizează tehnici şi
instrumente specifice misiunii de audit intern.
Principalele tehnici de audit intern sunt: verificarea, observarea fizică,
interviul şi analiza.
Verificarea presupune utilizarea mai multor tehnici cum sunt comparaţia,
examinarea, recalcularea, confirmarea, punerea de acord, garantarea şi urmărirea.
Comparaţia confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din
două sau mai multe surse diferite.
Examinarea presupune urmărirea în special a detectării erorilor sau a
iregularităţilor.
Recalcularea presupune verificarea calculelor matematice.
Confirmarea se referă la solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse
independente (a treia parte) în scopul validării acesteia.
Punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de
înregistrări.
Garantarea este de fapt verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin
examinarea documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative.
Urmărirea reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative
spre articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacţiile
reale au fost înregistrate.
Observarea fizică este tehnica de audit şi reprezintă modul prin care auditorii
interni îşi formează o părere proprie.
Interviul se realizează de către auditorii interni prin intervievarea persoanelor
auditate, implicate sau interesate. Informaţiile primite trebuie confirmate cu cele
înscrise în documente.
Analiza constă în descompunerea unei entităţi în elemente, care pot fi izolate,
identificate, cuantificate şi măsurate distinct.
Principalele instrumente de audit intern sunt : chestionarul, tabloul de
prezentare a circuitului auditului şi formularele constatărilor de audit public intern.
Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează auditorii interni.
Tipurile de chestionare sunt:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă (CLC) - cuprinde întrebări referitoare la
contextul socio-economic, organizarea internă, funcţionarea entităţii/structurii
auditate;
b) chestionarul de control intern (CCI) - ghidează auditorii interni în
activitatea de identificare obiectivă a disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestor
disfuncţii;
c) chestionarul-lista de verificare (CLV) - este utilizat pentru stabilirea
condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Cuprinde
un set de întrebări standard privind obiectivele definite, responsabilităţile şi
metodele mijloacele financiare, tehnice şi de informare, resursele umane existente.
Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit permite stabilirea
fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor referitoare la acestea;
stabilirea documentaţiei justificative complete şi reconstituirea operaţiunilor de la
suma totală până la detalii individuale şi invers.
Formularele constatărilor de audit public intern - se utilizează pentru
prezentarea fundamentată a constatărilor auditului public intern şi sunt fişe de
identificare şi analiza a problemelor şi formularul de constatare şi raportare a
iregularităţilor
Fişa de identificare şi analiza problemelor (FIAP) - se întocmeşte pentru
fiecare disfuncţionalitate constatată. Prezintă rezumatul acesteia, cauzele şi
consecinţele, precum şi recomandările pentru rezolvare. FIAP trebuie să fie
aprobată de către coordonatorul misiunii, confirmată de reprezentanţii
entităţii/structurii auditate şi supervizată de şeful compartimentului de audit (sau de
către înlocuitorul acestuia).
Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor - se întocmeşte în cazul
în care auditorii interni constată existenţa sau posibilitatea producerii unor
iregularităţi. Se transmite imediat şefului compartimentului de audit public intern,
care va informa în termen de 3 zile conducătorul entităţii publice şi structura de
control abilitată pentru continuarea verificărilor.
Pe parcursul derulării auditului public intern se întocmesc dosarele de audit
public intern care prin informaţiile conţinute asigură legătura între sarcina de audit,
intervenţia la faţa locului şi raportul de audit public intern. Dosarele stau la baza
formulării concluziilor auditorilor interni. Tipuri de dosare de audit public intern:
a) Dosarul permanent cuprinde următoarele secţiuni:
- Secţiunea A - Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- rapoarte (intermediar, final, sinteza recomandărilor);
- fişele de identificare şi analiza problemelor (FIAP);
- formularele de constatare a iregularităţilor;
- programul de audit.
- Secţiunea B - Administrativă:
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
- minuta şedinţei de deschidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- minuta şedinţei de închidere;
- corespondenţa cu entitatea/structura auditată.
- Secţiunea C - Documentaţia misiunii de audit public intern:
- strategii interne;
- reguli, regulamente şi legi aplicabile;
- proceduri de lucru;
- materiale despre entitatea/structura auditată (îndatoriri, responsabilităţi, număr de
angajaţi, fişele posturilor, graficul organizaţiei, natura şi locaţia înregistrărilor
contabile);
- informaţii financiare;
- rapoarte de audit public intern anterioare şi externe
- informaţii privind posturile cheie/fluxuri de operaţii;
- documentaţia analizei riscului.
- Secţiunea D - Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit public
intern şi a rezultatelor acesteia:
- revizuirea raportului de audit public intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit public intern.
b) Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii xerox a documentelor
justificative, extrase din acestea, care trebuie să confirme şi să sprijine concluziile
auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere şi cifre (E, F, G, ...)
pentru fiecare secţiune/obiectiv de audit din cadrul programului de audit. Indexarea
trebuie să fie simplă şi uşor de urmărit.
Dosarele de audit public intern sunt proprietatea entităţii publice şi sunt
confidenţiale. Ele trebuie păstrate până la îndeplinirea recomandărilor din raportul
de audit public intern, după care se arhivează în concordanţă cu reglementările
legale privind arhivarea.

Înainte de ase trece la etapa următoare – întocmirea raportului de audit se


realizează revizuirea. Aceasta se efectuează de către auditorii interni, pentru a se
asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod corespunzător.
Intervenţia la faţa locului se încheie cu o şedinţa de închidere care are drept
scop prezentarea opiniei auditorilor interni, a recomandărilor finale din proiectul
raportului de audit public intern şi a calendarului de implementare a
recomandărilor. Se întocmeşte o minută a şedinţei de închidere.

Etapa a III-a - Raportul de audit public intern.


În elaborarea proiectului Raportului de audit public intern trebuie să fie
respectate următoarele cerinţe:
a) constatările trebuie să aparţină domeniului/obiectivelor misiunii de audit
public intern şi să fie susţinute prin documente justificative corespunzătoare;
b) recomandările trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi să determine
reducerea riscurilor potenţiale;
c) raportul trebuie să exprime opinia auditorului intern, bazată pe constatările
efectuate;
d) se întocmeşte pe baza FIAP14-urilor.
În redactarea proiectului Raportului de audit public intern, trebuie să fie
respectate următoarele principii:
a)constatările trebuie să fie prezentate într-o manieră pertinentă şi
incontestabilă;
b)evitarea utilizării expresiilor imprecise (se pare, în general, uneori, evident),
a stilului eliptic de exprimare, limbajului abstract;
c) promovarea unui limbaj cât mai uzual şi a unui stil de exprimare concret;
d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendenţios;
e) ierarhizarea constatărilor (numai cele mai importante vor fi prezentate în
sinteză sau la concluzii);
f) evidenţierea aspectelor pozitive şi a îmbunătăţirilor constatate de la ultima
misiune de audit public intern.
Proiectul Raportului de audit public intern trebuie să cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
a) scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern;
b) date de identificare a misiunii de audit public intern (baza legală, ordinul
de serviciu, echipa de auditare, unitatea/structura organizatorică auditată, durata
acţiunii de auditare, perioada auditată);

14
Fişa de identificare şi analiza problemelor.
c) modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv,
documentare; proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale
examinate; materiale întocmite în cursul acţiunii de audit public intern);
d) constatări efectuate;
e) concluzii şi recomandări;
f) documentaţia-anexă (notele explicative; note de relaţii; situaţii, acte,
documente şi orice alt material probant sau justificativ).
Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditată,
iar aceasta poate trimite în maxim 15 zile de la primire punctele sale de vedere.
Punctele de vedere primite trebuie analizate de către auditorii interni.
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni
organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată în cadrul căreia se
analizează constatările şi concluziile în vederea acceptării recomandărilor
formulate. Se întocmeşte o minută privind desfăşurarea reuniunii de conciliere.
După reuniunea de reconciliere se întocmeşte raportul de audit public intern
care trebuie să includă modificările discutate şi convenite din cadrul reuniunii de
conciliere. Raportul de audit public va fi însoţit de o sinteză a principalelor
constatări şi recomandări.
Şeful compartimentului de audit public intern trebuie să informeze UCAAPI
sau organul ierarhic imediat superior despre recomandările care nu au fost avizate
de conducătorul entităţii publice. Aceste recomandări vor fi însoţite de
documentaţia de susţinere.
Şeful compartimentului de audit public intern trimite Raportul de audit
public intern, finalizat, împreună cu rezultatele concilierii şi punctul de vedere al
entităţii/structurii auditate conducătorului entităţii publice care a aprobat misiunea,
pentru analiză şi avizare.
Pentru instituţia publică mică, Raportul de audit public intern este transmis
spre avizare conducătorului acesteia.
După avizarea recomandărilor cuprinse în Raportul de audit public intern,
acestea vor fi comunicate structurii auditate. Curtea de Conturi are acces la raportul
de audit public intern în timpul verificărilor pe care le efectuează.

Etapa a IV-a - Urmărirea recomandărilor.


Obiectivul acestei etape este asigurarea că recomandările menţionate în
raportul de audit public intern sunt aplicate întocmai, în termenele stabilite, în mod
eficace şi că, conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări.
Structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern
asupra modului de implementare a recomandărilor.
Responsabilitatea structurii auditate în aplicarea recomandărilor constă în:
- elaborarea unui plan de acţiune, însoţit de un calendar privind îndeplinirea
acestuia;
- stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
- punerea în practică a recomandărilor;
- comunicarea periodică a stadiului progresului acţiunilor;
- evaluarea rezultatelor obţinute.
Responsabilitatea compartimentului de audit public intern. Compartimentul
de audit public intern verifică şi raportează la UCAAPI sau la organul ierarhic
imediat superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în implementarea
recomandărilor. Compartimentul de audit public intern va comunica
conducătorului entităţii publice stadiul implementării recomandărilor.
Supervizarea misiunii de audit public intern se realizează de către şeful
compartimentului de audit public intern care este responsabil cu supervizarea
tuturor etapelor de desfăşurare a misiunii de audit public intern.
Scopul acţiunii de supervizare este de a asigura că obiectivele misiunii de audit
public intern au fost atinse în condiţii de calitate, astfel:
a) oferă instrucţiunile necesare (adecvate) derulării misiunii de audit;
b) verifică executarea corectă a programului misiunii de audit;
c) verifică existenţa elementelor probante;
d) verifică dacă redactarea raportului de audit public intern, atât cel intermediar
cât şi cel final, este exactă, clară, concisă şi se efectuează în termenele fixate.
În cazul în care şeful compartimentului de audit public intern este implicat în
misiunea de audit, supervizarea este asigurată de un auditor intern desemnat de
acesta.

Codul privind conduita etică a auditorului intern este reglementat prin


Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 880 / 28.06.2002 şi cuprinde un
ansamblu de principii şi reguli de conduită care trebuie să guverneze activitatea
auditorilor interni.
Prevederile Codului privind conduita etică a auditorilor intern se aplică
salariaţilor care ocupă funcţia de auditor intern în cadrul instituţiilor şi autorităţilor
publice care au obligaţia de a organiza structuri de audit public intern în
conformitate cu prevederile legale.
Scopul Codului îl reprezintă crearea cadrului etic necesar desfăşurării
profesiei de auditor intern, astfel încât acesta să îşi îndeplinească cu
profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de
serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii instituţiei
sau autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Realizarea scopului codului privind conduita etică a auditorului intern
presupune îndeplinirea mai multor obiective, şi anume: performanţa,
profesionalismul, calitatea serviciilor, încrederea, conduita şi credibilitatea15.
Performanţa – profesia de auditor intern presupune desfăşurarea unei
activităţi la cei mai ridicaţi parametri, în scopul îndeplinirii cerinţelor interesului
public, în condiţii de economicitate, eficacitate şi eficienţă.
Profesionalismul – profesia de auditor intern presupune existenţa unor
capacităţi intelectuale şi experienţe dobândite prin pregătire şi educaţie şi printr-un
cod de valori şi conduită comun tuturor auditorilor interni.
Calitatea serviciilor constă în competenţa auditorilor interni de a-şi realiza
sarcinile ce le revin cu obiectivitate, responsabilitate, sârguinţă şi onestitate
Încrederea – auditorii interni trebuie să promoveze în îndeplinirea sarcinilor
de serviciu cooperarea şi bunele relaţii cu ceilalţi auditori interni şi în cadrul
profesiunii, iar sprijinul şi cooperarea profesională, echilibrul şi corectitudinea sunt
elemente esenţiale ale profesiei de auditor intern, deoarece încrederea publică şi
respectul de care se bucură un auditor intern reprezintă rezultatul realizărilor
cumulative ale tuturor auditorilor interni.
Conduita – auditorii interni trebuie să aibă o conduită ireproşabilă atât pe
plan profesional, cât şi personal.
Credibilitatea – informaţiile furnizate de rapoartele şi opiniile auditorilor
interni trebuie să fie fidele realităţii şi de încredere.
Codul privind conduita etică a auditorului intern este structurat în două
componente esenţiale şi anume: principiile fundamentale pentru profesia şi practica

15
M.O. nr. 595/ 12.08.2002, Codul de Conduită etică a auditorului intern, anexa Ordinului ministrului finanţelor
publice nr. 880/28.06.2002
de audit public intern şi regulile de conduită care impun normele de comportament
pentru auditorii interni.
Principiile fundamentale pe care auditorii interni sunt obligaţi să le
respecte în desfăşurarea activităţii sunt: integritatea, independenţa şi obiectivitate,
confidenţialitatea, competenţa profesională şi neutralitatea politică.
Integritatea. Conform acestui principiu auditorul intern trebuie să fie corect,
onest şi incoruptibil, integritatea fiind suportul încrederii şi credibilităţii acordate
raţionamentului auditorilor interni.
Independenţa faţă de entitatea auditată şi oricare alte grupuri de interese este
indispensabilă; auditorii interni trebuie să depună toate eforturile pentru a fi
independenţi în tratarea problemelor aflate în analiză; auditorii interni trebuie să fie
independenţi şi imparţiali atât în teorie, cât şi în practică; în toate problemele legate
de munca de audit independenţa auditorilor interni nu trebuie să fie afectată de
interese personale sau exterioare; auditorii interni au obligaţia de a nu se implica în
acele activităţi în care au interes legitim/întemeiat.
Obiectivitatea. În activitatea lor auditorii interni trebuie să manifeste
obiectivitate şi imparţialitate în redactarea rapoartelor, care trebuie să fie precise şi
obiective; concluziile şi opiniile formulate în rapoarte trebuie să se bazeze exclusiv
pe documentele obţinute şi analizate conform standardelor de audit; auditorii
interni trebuie să folosească toate informaţiile utile primite de la entitatea auditată
şi din alte surse. De aceste informaţii trebuie să se ţină seama în opiniile exprimate
de auditorii interni într-un mod imparţial. Auditorii interni trebuie să analizeze
punctele de vedere exprimate de entitatea auditată şi, în funcţie de pertinenţa
acestora, să formuleze opiniile şi recomandările proprii; auditorii interni trebuie să
facă o evaluare echilibrată a tuturor circumstanţelor relevante şi să nu fie
influenţaţi de propriile interese sau de interesele altora în formarea propriei opinii.
Confidenţialitate. Auditorii interni sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea
în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele despre care iau cunoştinţă în
exercitarea atribuţiilor lor; este interzis ca auditorii interni să utilizeze în interes
personal sau în beneficiul unui terţ informaţiile dobândite în exercitarea atribuţiilor
de serviciu. În cazuri excepţionale, auditorii interni pot furniza aceste informaţii
numai în condiţiile expres prevăzute de normele legale în vigoare.
Competenţa profesională. Auditorii interni sunt obligaţi să îşi îndeplinească
atribuţiile de serviciu cu profesionalism, competenţă, imparţialitate şi la standarde
internaţionale, aplicând cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa dobândite.
Neutralitatea politică. Auditorii interni trebuie să fie neutri din punct de
vedere politic, în scopul îndeplinirii în mod imparţial a activităţilor; în acest sens ei
trebuie să îşi menţină independenţa faţă de orice influenţe politice. Auditorii interni
au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor ce le revin să se abţină de la exprimarea
sau manifestarea convingerilor lor politice.
Regulile de conduită sunt norme de comportament pentru auditorii interni
şi reprezintă un ajutor pentru interpretarea principiilor şi aplicarea lor practică,
având rolul să îndrume din punct de vedere etic auditorii interni.
Integritatea presupune exercitarea profesiei cu onestitate, bună-credinţă şi
responsabilitate, respectarea legii şi acţionarea în conformitate cu cerinţele
profesiei, respectarea şi contribuţia la obiectivele etice legitime ale entităţii.
Totodată se interzice auditorilor interni să ia parte cu bună ştiinţă la activităţi
ilegale şi angajamente care discreditează profesia de auditor intern sau entitatea
publică din acre fac parte.
Independenţa şi obiectivitatea interzic implicarea auditorilor interni în
activităţi sau în relaţii care ar putea să fie în conflict cu interesele entităţii publice
şi care ar putea afecta o evaluare obiectivă. De asemenea se interzice auditorilor
interni să asigure unei entităţi auditate alte servicii decât cele de audit, să
primească din partea celui auditat avantaje de natură materială sau personală care
ar putea se afecteze obiectivitatea evaluării lor. Auditorii interni sunt obligaţi să
prezinte în rapoartele lor orice documente sau fapte cunoscute de ei, care în caz
contrar ar afecta activitatea structurii auditate.
Confidenţialitatea: se interzice folosirea de către auditorii interni a
informaţiilor obţinute în cursul activităţii lor în scop personal sau într-o manieră
care poate fi contrară legii ori în detrimentul obiectivelor legitime şi etice ale
entităţii auditate.
Competenţa. Auditorii interni trebuie să se comporte într-o manieră
profesională în toate activităţile pe care le desfăşoară, să aplice standarde
profesionale înalte şi să manifeste imparţialitate în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu şi să se angajeze numai în acele misiuni pentru care au cunoştinţele,
aptitudinile şi experienţa necesare. Auditorii trebuie să utilizez metode şi practici
de cea mai bună calitate în activităţile pe care le realizează; în desfăşurarea
auditului şi în elaborarea rapoartelor auditorii interni au datoria de a adera la
postulatele de bază şi la standardele de audit general acceptate.
Auditorii trebuie să îşi îmbunătăţească în mod continuu cunoştinţele,
eficienţa şi calitatea activităţii lor, şeful compartimentului de audit public intern,
respectiv conducătorul entităţii publice, trebuie să asigure condiţiile necesare
pregătirii profesionale a auditorilor interni, perioada alocată în acest scop fiind de
minimum 15 zile lucrătoare pe an.
Este necesar ca auditorii să aibă un nivel corespunzător de studii de
specialitate, pregătire şi experienţă profesionale elocvente, să cunoască legislaţia
de specialitate, să se preocupe în mod continuu pentru creşterea nivelului de
pregătire conform standardelor internaţionale.
Prevederile codului privind conduita etică a auditorului intern sunt
obligatorii pentru toţi auditorii interni din instituţiile şi autorităţile publice care au
obligaţia de a organiza structuri de audit public intern.