I.

ASPECTE INTRODUCTIVE

Infracțiunea de abandon de familie reia, în mare măsură, prevederile Codului penal din
1969. Modificările mai importante vizează adăugarea unei modalități de comitere a faptei, a unei
cause de nepedepsire, precum și ajustări privind sancțiunile.
Infracțiunea astfel reglementată sancționează în esență încălcările obligației de
întreținere datorate, de regulă, între membrii aceleiași familii. Nerespectarea acestei obligații
poate avea consecințe și cu privire la alte drepturi ale persoanei îndreptățite să primească
întreținere (dreptul la integritate fizică și psihică, la sănătate, la educație, etc.).
Incriminarea are corespondent în art. 305 Cod penal din 1968, în raport cu care prezintă
o serie de diferențe (intervalul de timp privind neplata pensiei de întreținere, o nouă variantă
normativă, cauzele de nepedepsire, modalitățile de individualizare a pedepsei sau a executării
acesteia, tratamentul sancționator). Cu privire la aspectele de continuitate, doctrina și
jurisprudența anterioare își vor păstra actualitatea.
Conținutul constitutiv al incriminării anterioare [ art. 305 alin (1) Cod penal din 1968]
este preluat și de reglementarea actuală [art. 378 alin (1) Cod penal], singurele diferențe fiind date
de majorarea intervalului de neplată cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale
judecătorească (de la 2 luni, cât prevedea Codul penal din 1968, la 3 luni) și de tratamentul
sancționator care este același pentru toate cele trei variante de realizare a elementului material (6
luni - 3 luni sau amendă). Modificarea cerinței esențiale de a nu se fi făcut plata pensiei de
întreținere, în sensul majorării intervalului de timp în care are loc omisiunea, restrânge sfera de
incidență a incriminării; sub acest aspect, legea nouă este favorabilă. În raport cu legea veche care
sancționa abandonul de familie prevăzut la art. 305 alin (1) lit. a), b) Codul penal din 1968 cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, legea nouă, din punct de vedere al limitei maxime de
pedeapsă, este mai severă; în raport cu art. 305 alin (1) lit. c) Cod penal din 1968, sancționat cu
închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă, din punct de vedere al minimului special, legea nouă este
mai favorabilă.
În art. 378 alin (2) Cod penal este reglementată o variantă asimilată a infracțiunii de
abandon de familie, fără corespondent în legea veche. Fiind o incriminare nouă, nu va fi incident
principiul legii penale mai favorabile (art. 5 Cod penal), ci principiul activității legii penale (art. 3
Cod penal). Noua incriminare este, de fapt, o modalitate a infracțiunii de nerespectare a
hotărârilor judecătorești (art. 287 Cod penal din 1968). Incriminarea presupune o situație premisă,
respectiv preexistența unei hotărârii judecătorești având ca obiect obligarea la plata unor prestații
periodice. Temeiul acestei obligări îl reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu care este,
totodată, și o infracțiune.
Noua reglementare menține principiul disponibilității în exercitarea acțiunii penale
[punere în mișcare la plângere prealabilă – art. 378 alin (3) Cod penal] și consecințele sale (lipsa
ori retragerea plângeri vor înlătura răspunderea penală – art. 157, 158 Cod penal). Deși instituția
plângerii prealabile este comună ambelor reglementări, trebuie precizat că, aceasta a suferit unele
modificări (s-a renunțat la solidaritatea activă și pasivă, de pildă, astfel încât retragerea poate
opera și in personam). În schimb, împacarea nu mai este prevăzută drept cauză de înlăturare a
răspunderii penale motivat de faptul că, potrivit actualei reglementări [art. 159 alin. (1) Cod
penal], aceasta nu operează decât în cazul în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Din această perspectivă, legea veche este mai favorabilă.
Este reglementată o cauză specială de nepedepsire [alin (4) – inculpatul își îndeplinește
obligațiile înainte de terminarea urmării penale], inexistentă anterior și care, dacă intervine în
cauza concretă, conferă legii noi caracter mai favorabil. Art. 378 alin (5) prevede aplicarea, în
condiții speciale, prin derogare de la condițiile generale, a amânării aplicării pedepsei și a
suspendării sub supraveghere, dispoziția fiind similar art. 305 alin (4) Cod penal din 1968. Aceste
condiții speciale constau în îndeplinirea de către inculpat a obligațiilor, până la rămânerea
definitivă a hotărârii. În schimb, nu mai este reglementată și revocarea derogatorie a suspendării
executării, numai în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni de abandon de familie. Prin urmare,
eventuala revocare a suspendării sub supraveghere va fi supusă regimului comun, fiind
indiferentă infracțiunea săvârșită [art. 96 alin (4) Cod penal].

2
 II. PREVEDERE LEGISLATIVĂ. CONTINUTUL CONSTITUTIV AL
INFRACȚIUNII

Norma incrimatoare
Art. 378 - Abandonul de familie
(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel
îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau
morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale
judecătorească,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel
condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea
persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul
îşi îndeplineşte obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi
îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru aceasta.

Obiectul juridic
3
 Obiectul juridic al infracțiunii constă în relațiile sociale care presupun obligația de
întreținere între membrii familiei (această din urmă noțiune fiind înțeleasă în sens comun).
Asemenea obligație decurge din relațiile de rudenie, precum și din predeverile Codului civil.
Potrivit art. 513 Cod civil, obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege
și ea se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege. Astfel, art. 516 Cod civil,
prevede că obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și
surori, precum și între celelalte persoane prevăzute de lege. O aplicație particulară o reprezintă
art. 499 Cod civil privind obligația de întreținere a părinților față de copii minori sau, după caz,
majori. Obligația de întreținere există și între foștii soți, în condițiile legii.
În varianta asimilată a infracțiunii, obiectul juridic este doar indirect legat de obligația de
întreținere între membrii aceleiași familii, operând "subrogație" cu privire la o asemenea
obligație, în cazul în care s-a cauzat moartea unei persoane ai căror moștenitori aveau dreptul să
primească întreținere de la aceasta. Atât în această variantă, cât și în cea prevăzută la alin. (1) lit
c), în mod subsidiar se protejează și autoritatea de care se bucură hotărârile judecătorești.

Obiectul material

Infracțiunea de abandon de familie nu are obiect material 1. Banii, bunurile sau orice alte
valori de care este lipsit creditorul obligației de întreținere nu constituie obiectul material al
infracțiunii.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ al infracțiunii este circumstanțiat, în varianta de la alin. (1) putând fi doar
persoana care are obligația legală de înteținere. Așa cum am văzut, o asemenea obligație există
între soți, rudele în linie direct, frați și surori ori în alte situații prevăzute de lege. În situația
prevăzută la alin. (1) lit c), fapta se comite doar de cel care, având o asemenea obligație legală de
întreținere, trebuie să plătească altei persoane pensie de întreținere, ca urmare a unei hotărâri
judecătorești. Nu poate fi deci subiect activ al infracțiunii persoana care are doar obligația
convențională de întreținere, chiar dacă este obligat pe cale judecătorească să își execute
contractul (într-o astfel de situație, litigiul rămâne unul civil).

1
În sensul că bunurile de care este lipsită persoana îndreptățită la întreținere ar constitui obiect material, a se
vedea C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic, ediția 2, Editura C.H.
Beck, 2018, p. 471
4
 În varianta de la alin. (2), subiectul activ este o persoană condamnată printr-o hotărâre
judecătorească să plătească prestații periodice persoanelor îndreptățite la întreținere din partea
victimei infracțiunii. Este avut în vedere așadar autorul unei infracțiuni contra unei persoane (de
exemplu, omor, ucidere din culpă, dar și ultraj, ultraj judiciar în modalitatea lovirilor sau vătămări
cauzatoare de moarte ori a omorului etc.), care a cauzat un prejudiciu cu caracter de continuitate,
potrivit art. 1386 alin. (3) Cod civil, situație în care se acordă prestații periodice persoanelor
îndreptășite la întreținere, definite la art. 1390 Cod civil 2. Partea responsabilă civilmente nu poate
fi subiect active al infracțiunii, chiar dacă a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata
prestațiilor respective, întrucât nu este o persoană condamnată. Prestațiile pot fi dispuse atât de
instanța penală, în soluționarea acțiunii cvile, cât și de instanța civilă, dacă se exercită pe cale
separată. Însă, în toate situațiile, trebuie să se fi constatat existența unei infracțiuni, așa cum
prevede textul de lege, care vorbește despre condamnare și victima infracțiunii.
Participația penală este posibilă în toate formele sale. Coautoratul se poate reține doar
dacă există o obligație comună de întreținere și subiecții activi au împreună calitatea cerută de
lege (de exemplu, părinți față de copii).
Subiectul pasiv al infracțiunii este persoana care este îndreptățită să primească întreținere
de la subiectul activ, potrivit legii [în cazul prevăzut la alin (1)] ori care este îndreptățită să
primeacă întreținere de la victima unei infracțiuni al cărei autor a fost condamnat prin hotărâre
judecătorească, având în vedere dispozițiile art. 1390 Cod civil [pentru varianta de la alin. (2)].
Pentru existența infracțiunii, nu are importanță că subiectul pasiv este minor sau major, câtă
vreme el are dreptul de întreținere.
Pluralitatea de subiecți pasivi ar trebui să atragă o pluralitate de infracțiuni; însă, în
considerentele Deciziei nr. 4/20173 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în
interesul legii s-a reținut, cu privire la varianta de la alin. (1) lit. c) că "pluralitatea de subiecți
pasivi secundari nu atrage existența unei pluralități sub forma concursului, ci a unei unități
naturale de infracțiune, în cazul de față, a infracțiunii continue omisive, în condițiile în care
valoarea socială lezată de făptuitor este unică, și anume familia, indiferent de numărul

2
Art. 1390 Cod civil. Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de deces. "(1) Despăgubirea pentru
prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din
partea celui decedat. (2) Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui
căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3) La stabilirea despăgubirii se va ţine
seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul
pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile Art. 1387-1.389 se aplică în mod corespunzător."
3
Monitorul Oficial nr. 360 din 16 mai 2017.
5
membrilor acesteia care sunt văduviți prin neplata drepturilor bănești ce li se cuvin și care au
fost stabilite prin aceeași hotărâre judecătorească".
În această logică, subiectul pasiv principal este familia, iar persoanele îndreptățite la
întreținere sunt subiecți pasivi secundari. Totuși, noțiunile de subiect pasiv principal și secundar
sunt specifice infracțiunilor complexe, ceea ce nu este cazul abandonului de familie. De altfel,
atitudinea făptuitorului nu se raportează în mod necesar la obligația de întreținere în întregul ei,
așa cum reține instanța supremă, ci chiar la obligația instituită pentru fiecare persoană din cadrul
familiei, fiind deci perfect plauzibil ca făptuitorul să își execute obligația față de unul din copii și
să nu o execute față de celălalt. Instanța supremă conchide, însă, cu caracter obligatoriu, că
"infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplată, cu rea-credință, timp de trei luni, a
pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor
persoane, constituie o infracțiune unică continuă"; deși pare să lămurească o problemă de drept
substanțial în ipoteza în care există mai mulți creditori ai obligației de întreținere, cred că decizia
instanței supreme va fi de natură de a genera o practică neunitară, cel puțin în privința
următoarelor problematici: efectele retragerii plângerii prealabile de către unul dintre beneficiarii
pensiei de întreținere, efectele formulării în mod nelegal a plângerii prealabile de către mama
copiilor în cazul în care unul dintre aceștia este major, altul are vârsta de 17 ani, iar al treilea
vârsta de 15 ani etc.

Situația premisă

Situația premisă a infracțiunii constă în preexistența unei obligații de întreținere. În cazul

prevăzut la alin. (1) lit. a) și b), această obligație decurge din prevederile legale. În ipoteza de la
alin. (1) lit. c), textul are în vedere obligația patrimonială de întreținere, stabilită pe cale
judecătorească; prin urmare, situația premisă constă într-o hotărâre prin care s-a acordat unei
persoane pensie de întreținere4. Hotărârea nu trebuie să fie în mod necesar definitivă, ci
executorie5.
În varianta de la alin. (2), situația premisă constă în existența unei hotărâri judecătorești
prin care s-a dispus obligarea unei persoane la plata prestațiilor periodice către persoanele

4
În sensul că textul de lege ar trebui modificat astfel încât să se refere și la neplata pensiei stabilite prin acord
notarial, a se vedea propunerea de modificare a Codului penal, disponibilă pe site-ul (www.arpcc.ro)
5
De exemplu, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 Cod proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept
când au ca obiect rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensii
acordate în cadrul asigurărilor sociale.
6
îndreptățite la întreținere din partea victimei infracțiunii comise de cel condamnat. Sunt avute în
vedere cazurile prin care s-a cauzat moartea unei persoane și pot fi acordate astfel de despăgubiri,
potrivit art. 1390 Cod civil. Și în această situație, este necesar ca hotărârea să fie executorie.

Latura obiectivă

Elementul material al infracțiunii, în varianta de la alin. (1), se poate comite în trei

modalități alternative.
Prima modalitate de săvârșire a faptei constă în părăsirea, alungarea sau lăsarea fără
ajutor a subiectului pasiv.
Părăsirea constă în abandonrea subiectului pasiv, în plecarea de la locuința comună ori
din apropierea persoanei îndreptățite la întreținere, lăsând-o fără mijloace de subzistență.
Părăsirea poate consta și în conducerea subiectului pasiv într-un anumit loc și abandonarea lui (de
exemplu, un bebeluș lăsat în fața unei Biserici).
Alungarea reprezintă izgonirea subiectului pasiv, îndepărtarea sa din locuință, iar
lăsarea fără ajutor reprezintă o pasivitate față de nevoile persoanei aflate în nevoie 6 (de exemplu,
care suferă de o infirmitate, de o boală care necesită tratament).
Elementul material în modalitatea de la alin. (1) lit. a) este întregit de cerința esențială ca
subiectul pasiv să fie expus la suferințe fizice sau morale. Suferințele fizice pot consta în lipsirea
de hrană, medicamene, asistare zilnică în cazul persoanelor cu dizabilități, iar suferințele morale
pot consta în grijile cu privire la mijloacele de trai ori posibilitatea de a avea o locuință, dar și în
sentimentul de abandon pe care îl resimte subiectul pasiv (mai ales în cazul minorilor).
Suferințele morale trebuie să fie suficint de importante pentru a justifica încadrarea faptei ca
infracțiune; nu orice supărare are o astfel de natură. Pentru existența infracțiunii, nu este necesar
ca suferințele să se fi produs efectiv, fiind necesară doar posibilitatea producerii lor (de exemplu,
fapta constituie infracțiune și dacă persoana părăsită este imediat luată în îngrijire de autoritățile
statului).
În modalitatea de la alin. (1) lit. b), elemental material constă în neîndeplinirea
obligației de întreținere prevăzute de lege. În această situație, abandonul de familie se poate
6
A se vedea, pentru aceste aspecte, C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II.
Curs tematic, ediția 2, Editura C.H. Beck, 2018, p. 473
7
comite prin neacordarea de hrană suficientă, de îmbrăcăminte, prin ignorarea situației în care
subiectul pasiv ar avea nevoie de consultații medicale etc.
În modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) nu este exclusă reținerea unui concurs
între infracțiunea de abandon de familie și cea de rele tratamente aplicate minorului (art. 197 Cod
penal).
Ipoteza de la alin. (1) lit. c) constă în neplata, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere
stabilite pe cale judecătorească și este cel mai des întâlnită în practică. O plată parțială
echivalează cu o neplată7, dacă sunt îndeplinite și condițiile privind elementul subiectiv. Obligația
ia naștere de la momentul la care hotărârea judecătorească este executorie, iar termenul de 3 luni
se calculează fie de la acest moment, fie de la momentul ultimei plăți efectuate. Pentru existența
infracțiunii, subiectul pasiv nu trebuie să facă dovada că nu avea alte mijloace de subzistență,
întrucât legea nu cere producerea vreunui rezultat. În această modalitate, fapta poate fi asemănată
cu o formă specială de nerespectare a hotărârilor judecătorești, reglementată distinct de legiuitor
în cadrul infracțiunilor contra familiei. Prin hotărârea de condamnare care se pronunță în această
cauză, nu se poate dispune obligarea din nou a inculpatului la plata întreținerii restante8.
În varianta de la alin. (2), nou introdusă în legislația penală prin Codul penal, elementul
material este reprezentat tot de o omisiune, aceea de a nu executa prestațiile periodice stabilite
prin hotărârea judecătorească în favoarea persoanelor îndreptățite la întreținere din partea
victimei infracțiunii. Fapta reprezintă și în acest caz o formă specială de nerespectare a hotărârilor
judecătorești. Așa cum arătam, pentru existența infracțiunii în această modalitate, este nevoie să
existe o hotărâre de condamnare a unei persoane la plata unor prestații periodice către acele
persoane care aveau vocația să primească întreținere din partea victimei infracțiunii (de exemplu,
copii, părinți, soț/soție etc., în cazul infracțiunilor de omor, ucidere din culpă etc.). Infracțiunea

7
A se vedea Explicații IV, 1972, p. 571. În practica judiciară s-a decis de asemenea în acest sens, întrucât
"plata parțială a pensiei de întreținere echivalând cu neplata acesteia, deoarece într-un astfel de caz pensia plătită nu
este cea stabilită de instanța de judecată". A se vedea Tribunalul Dâmbovița, Secția penală, decizia nr. 45/28.02.2014,
definitivă (www.rolii.ro)
8
În practica judiciară s-a decis că "în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art.
378 alin. (1) lit. c) Cod penal, nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante,
pentru că situația premisă presupune existența unei hotărâri civile prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata
pensiei de întreținere, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o. În aceste condiții, nu mai este nici necesară și de
altfel nici posibilă obligarea din nou, printr-o altă hotărâre judecătorească, a inculpatului la plata pensiei de
întreținere, pentru că astfel s-ar ajunge la existența a două titluri executorii privind aceeași obligație." A se vedea C.
A. Oradea, Secția penală și pentru cause cu minori, decizia 541/03.11.2014, definitivă. A se vedea totodată
Tribunalul Sibiu, Secția penală, decizia nr. 6/24.02.2014, definitivă; C. A. Ploiești, Secția penală și pentru cause cu
minori, decizia nr. 213/25.02.2015, defnitivă (www.rolii.ro).

8
există și în cazul neplății unei singure prestații periodice. Nici în această situație, subiectul pasiv
nu este ținut să facă dovada lipsei altor mijloace de subzistență.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru existența relațiilor
de familie, prin punerea subiectului pasiv în situația de a fi lipsit de mijloacele de întreținere ori
de sprijinul moral la care este îndreptățit potrivit legii. Dacă în urma abandonului de familie
comis în modalitățile de la alin. (1) lit. a) sau b), subiectul pasiv suferă și alte vătămări (de
exemplu, fiind abandonat la marginea orașului, decedează din cauza frigului ori fiind părăsit fără
hrană în locuință, suferă anumite vătămări ori decedează), se poate reține în concurs infracțiunea
incident (de exemplu, omor, vătămare corporală din culpă etc.). Totodată, se poate reține în
concurs și infracțiunea de rele tratamete aplicate minorului (art. 197 cod penal).
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

În ambele variante, infracțiunea se comite doar cu intenție, direct sau indirectă 9. În cazul
alin. (1) lit. b) și c), precum și în ipoteza de la alin. (2), latura subiectivă este întregită de cerința
relei-credințe10. Fapta nu constituie așadar infracțiune dacă, de exemplu, neplata pensiei de
întreținere are cauze obiective, eventual temporare (de exemplu, subiectul activ a rămas fără un
loc de muncă și nu are niciun venit). Cu toate acestea, persoana care are obligația de întreținere
trebuie să arate că a făcut eforturi pentru găsirea unui alt loc de muncă; pasivitatea nu înlătură
reaua-credință11. La stablirea relei-credințe se ține seama și de proprietățile pe care le deține
subiectul activ, din exploatarea cărora poate obține venituri12.
9
S-a reținut, de exemplu, comiterea faptei cu intenție indirect în situația în care inculpatul "cunoscând că
deține resurse financiare, și-a prioritizat cheltuielile în mod greșit, neglijând executarea obligației de întreținere a
fiicei sale minore, urmărind să o sancționeze pe această cale pe mama fiicei sale, fără a dori să afecteze conștient
întreținerea fiicei minore". A se vedea C. A. Constanța, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, decizia
nr. 207/04.04.2015, definitivă.
10
"Obligația de întreținere constă în obligația de a furniza altei persoane mijloacele de întreținere. Cel căruia
îi revine această obligație poate avea sau nu posibilitatea de a și-o îndeplini. Dacă are posibilitatea de a și-o îndeplini
și totuși nu și-o îndeplinește, poziția sa psihică nu se caracterizează numai prin intenție, ci și prin ceva mai mult, prin
reaua sa credință. Dacă, dimpotrivă, titularul obligației de întreținere nu are posibilitatea de a-și îndeplini obligația
sa, el este de bună-credință și această bună-credință a sa exclude atât intenția directă, cât și indirectă. " A se vedea C.
A. Bacău, Secția penală, cause pentru minori și de familie, decizia nr. 34/15.01.2015, definitivă.
11
"Infracțiunea de abandon de familie există și atunci când cel obligat la plata pensiei de întreținere, deși
capabil de muncă, nu prestează o activitate pentru a dobândi venituri din care să achite obligația de întreținere". A se
vedea Tribunalul Bihor, Secția penală, decizia nr. 24/14.03.2014, definitivă.
12
S-a reținut, de exemplu, reaua-credință în cazul în care "inculpatul deține în proprietate 7 arii de teren pe
care îi lucrează un vecin (el neavând mijloacele necesare), iar o parte din recolta obținută îi revine lui." A se vedea
Tribunalul Bihor, Secția penală, decizia nr. 10/21.02.2014, definitivă.

9
 Mobilul și scopul infracțiunii nu prezintă relevanță pentru existența acesteia, însă pot
servi la individualizarea sancțiunii.

Formele infracțiunii

Actele preparatorii și tentativa sunt în principiu posibile când fapta se comite prin
acțiune, dar nu se pedesesc.
Infracțiunea se consumă la momentul săvârșirii elementului material. În ipoteza de la
alin. (1) lit. c), consumarea are loc numai după trecerea unui termen de 3 luni de la data hotărârii
judecătorești prin care se acordă pensie de întreținere ori de la data ultimei plăți.
În unele modalități (de exemplu, neîndeplinirea obligației de întreținere), infracțiunea
poate avea caracter continuu. În practica judiciară, atât mai veche 13, cât și în cea apărută după
intrarea în vigoare a Codului penal 14, s-a reținut că infracțiunea are caracter continuu și în
modalitatea de la art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal. Într-o altă opinie, infracțiunea în această
modalitate nu are caracter continuu, întrucât fapta se consumă la momentul expirării termenului;
orice săvârșire ulterioară a aceluiași element material ar determina reținerea formei continuate
sau, după caz, a unui concurs de infracțiuni 15. Problema a fost tranșată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, prin Decizia nr. 4/2017 pronunțată în recurs în interesul legii. Caracterul de infracțiune
continuă rezultă, potrivit instanței supreme, "din împrejurarea că inacțiunea concretizată în
neplata pensiei de întreținere se prelungește în timp, în mod natural, după data consumării, până
la încetarea activității infracționale, adică la momentul epuizării. Astfel, infracțiunea de

13
A se vedea Tribunalul Suprem, Secția penală, decizia nr. 26/1977; Tribunalul București, Secția 1 penală,
decizia nr. 1005/1977, ambele în Rep. 82, p. 8
14
"Fiind o infracțiune continuă, abandonul de familie are un moment de consumare și un altul de epuizare
constând-primul în pasivitatea făptuitorului de a achita 3 luni consecutiv suma reprezentând obligația legală de
întreținere, iar cel de al doilea, al epuizării este cel la care inacțiunea încetează, fie prin plata pensiei de întreținere,
fie prin condamnarea autorului faptei, așa încât reluarea activității infracționale are loc numai printr-o nouă neplată a
pensiei de întreținere pentru perioada prevăzută de legea nouă, de 3 luni". A se vedea C. A. Ploiești, Secția penală,
decizia nr. 204/16.02.2016, definitivă
Tot astfel, s-a reținut că "în condițiile în care obligația de plată a pensiei subzistă și după ce omisiunea
inculpatului a devenit infracțiune, atunci neîndeplinirea pe mai departe a acestei obligații, chiar limitată la o singură
rată, continuă să realizeze neîntrerupt elementul material al infracțiunii de abandon de familie și, totodată, să
prelungească procesul de producere a rezultatului, adică să consume infracțiunea. Abandonul de familie este, în
aceste condiții, o infracțiune continuă succesivă." A se vedea C. A. Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori,
decizia nr. 1447/25.11.2014, definitivă
15
În acest sens a se vedea C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs tematic,
ediția 2, Editura C.H. Beck, 2018, p. 476-477; A se vedea și F. Streteanu, Întreruperea rezoluției infracționale unice.
Criterii de determinare, în R.D.P. nr. 4/1998, p. 77

10
abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a
rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilită pe cale
judecătorească și se epuizează la momentul reluării plății de către debitor sau al condamnări
acestuia, prin horărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracțional și se
autonomizează activitatea desfășurată până în acel moment."
În funcție de modalitatea de săvârșire a elementului material, fapta se poate săvârșii în
forma continuată, caz în care se epuizează odată cu ultimul act de executare.

Variantele infracțiunii

Așa cum am văzut la analiza subiectului activ și a elementului material, infracțiunea este
prevăzută într-o variantă tip, ce cuprinde trei modalități concrete de săvârșire, și o variantă
asimilată, care ține doar indirect de relațiile de familie. În cazul în care s-ar realiza conținutul
constitutiv al ambelor variante, se va reține un concurs de infracțiuni.

Sancțiuni

Ambele variante ale infracțiunii de abandon de familie sunt pedepsite cu închisoarea de

la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
La alin. (5) al textului de lege este prevăzut un regim derogatoriu de la amânarea
aplicării pedepsei ori de la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; astfel, chiar dacă
nu sunt îndeplinite condițiile acestor forme de individualizare a sancțiunilor, judecătorul le va
aplica în mod obligatoriu ("instanța dispune") dacă inculpatul își îndeplinește obligațiile până la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. O asemenea împrejurare se poate referi la oricare
dintre modalitățile elementului material, inclusiv la plata prestațiilor restante. Coroborând aceste
dispoziții cu cele ale alin. (4), rezultă că făptuitorul trebuie să procedeze la îndeplinirea
obligațiilor între momentul terminării urmăririi penale și cel al hotărârii definitive. Dacă
obligațiile sunt însă îndeplinite în cursul urmăririi penale, se va reține cauza de nepedepsire
prevăzută la alin. (4).
Alegerea uneia dintre modalitățile de individualizare a pedepsei aparține judecătorului,
în funcție de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acestea ori, dacă nu sunt
îndeplinite, de criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 74 Cod penal. Practic,
judecătorul va alege modalitatea de individualizare mai apropiată în concret de situația
făptuitorului.

11
 Cauza de nepedepsire

Cauza de nepedepsire constă în îndeplinirea obligațiilor de către făptuitor, mai înainte de

momentul terminării urmăririi penale. Prin urmare, cauza de nepedepsire poate interveni oricând
după momentul consumării infracțiunilor (chiar înainte de sesizarea organelor penale) și până la
terminarea urmăririi penale; în această situație, fapta este deci infracțiune, însă făptuitorul nu se
pedepsește.

Noul Cod penal a stipulat în art. 378 alin. (4) o cauză specială de nepedepsire în ipoteza
în care, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul își îndeplinește obligațiile; în această
ipoteză, când după momentul consumării infracțiunii și până la momentul terminării urmăririi
penale obligația de întreținere este integral executată procurorul luând act de îndeplinirea
obligațiilor va dispune o soluție de clasare, fie ca soluție de neumărire penală (atunci când
îndeplinirea obligației de întreținere a fost realizată înainte de începerea urmăririi penale in rem),
fie ca soluție de netrimitere în judecată (când obligația de întreținere a fost executată în cursul
urmăririi penale).

Aspecte procesuale

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Dacă

această persoană este minor, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu [art. 157 alin. (4)
Cod penal]. Condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite și dacă acțiunea penală se pune în
mișcare din oficiu, iar ulterior se formulează plângere prealabilă, chiar după depășirea termenului
prevăzut de lege pentru aceasta16. Efectele lipsei plângerii prealabile ori a retragerii acesteia
constau în împiedicarea punerii în mișcare a acțiunii penale ori a stingerii sale.

16
"Conform art. 157 alin. (4) Cod penal, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de
exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. În speță,
partea vătămată este minoră, având la data introducerii plângerii de către reprezentanta sa legală vârsta de 4 ani. Prin
urmare, ne găsim în situația în care acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Punerea în mișcare a
acțiunii penale în prezenta cauză s-a realizat prin Ordonanța (…). În concluzie, împrejurarea că partea vătămată a
formulat plângere la data de (…) – ulterior Ordonanței, n.n. – nu are nicio relevanță, decât în ceea ce privește
sesizarea organelor judiciare". A se vedea C. A. Cluj, Secția penală și de minori, decizia nr. 1189/13.10.2015,
definitivă.

12
 Urmărirea penală și judecata în primă instanță sunt supuse regulilor comune privind
competența.

PROBLEMĂ DE PRACTICĂ JUDICIARĂ (SPEȚĂ) ȘI ANALIZĂ

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. M. trimis in judecată în stare de

libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevezută de art. 378 alin. 1 lit. c
Cod penal și pe persoana vătămată B.V.C. prin reprezentant legal A.I.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul B.M., personal, lipsind
persoana vătămată B.V.C. prin reprezentant legal A.I.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că
procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Inculpatul B.M., identificat cu C.I, depune la dosar două chitanțe privind achitarea
sumelor de 100 lei și 200 lei din pensia de întreținere restantă, arătând că nu a avut posibilitatea
să achite mai mult.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul penru
dezbateri pe fondui cauzei.
Reprezentantul Ministerul Public solicită condamnarea inculpatului B.M. pentru
săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c din Codul Penal și
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că inculpatul nu a mai achitat
pensia de întreținere la care a fost obligat în favoarea copilului său minor, B.V.C., începând cu
luna ianuarie 2013 până în prezent, deși a realizat venituri. Solicită aplicarea dispozițiilor art. 91
Cod penal, apreciind că sunt îndeplinite cerințele legale cu privire la suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere. Menționează că inculpatul a ales să ignore cu bună știință obligațiile
ce-i reveneau în calitate de tată al minorului.
Inculpatul B.M., având ultimul cuvânt, arată că dorește să achite pensia de întreținere
restantă, dar nu are posibilitatea să achite mai mult, întrucât nu are suficiente resurse.

JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

13
 Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia nr. 104/P/2018
din data de 15.10.2018, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului B.M. cercetat pentru
săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c
Cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu luna ianuarie 2013 nu a achitat pensia
de întreținere în cuantum de 160 lei lunar stabilită în favoarea fiului său minor, B.V.C., născut la
data de 19.05.2009, prin sentința civilă nr. 1075/22.11.2012 a Judecătoriei Sinaia, deși în această
perioadă a realizat venituri.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că nu a achitat pensia de
îmtreținere în favoarea minoruiui, din cauza neînțelegerilor avute cu fosta sa soție, A.I.A., căreia
susține că i-ar fi dat mai multe bunuri (materiale de construcții) după divorț, fapt pentru care
aceasta i-a transmis că nu are nicio pretenție de la el.
Inculpatul B.M., legal citat, s-a înfățișat în instanță și a arătat că recunoaște săvârșirea
faptei pentru care a fost trimis în judecată, făcând aceeași precizare, în sensul că din 2013 nu a
mai avut un loc de muncă stabil, iar în intervalul 2016-2017 când a avut un loc de muncă nu a
plătit pensia de întreținere, deoarece nu cunoaște adresa mamei copilului, care s-a recăsătorit și
și-a schimbat locuința, menționând însă că știe că minorul urmează o școală în Bușteni. A mai
justificat inculpatul neplata pensiei de întreținere în favoarea minorului pe atitudinea mamei
copilului, fosta sa soție, care i-a interzis să-l vadă pe copil și care i-ar fi spus după ce s-a
recăsătorit că nu are nicio pretenție de la el, pentru că are tot ce-i trebuie.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: plângerea persoanei
vătămate, declarație persoană vătărnată, declarație suspect/inculpat, sentința civilă nr. 1075/2012,
certificat de naștere minor, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 1075/22.10.2012 a Judecătoriei Sinaia, pronuntată în dosarul nr.
1867/310/2012, a fost desfăcută căsătoria soțiilor B.I.A. și B.M., iar locuința minorului B.V.C.,
născut la data de 19.05.2009 a fost stabilită la mamă, B.I.A. (devenită S. în urma divorțului și
recăsătorită A.).
Prin aceeași hotărâre judecătorească inculpatul prin prezenta cauză a fost obligat la plata
unei pensii de întreținere în cuantum de 160 lei lunar, până la majoratul copilului, cu începere de
la 14.09.2012.
Ulterior obligării sale la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului minor,
inculpatul a recunoscut faptul că nu a achitat nicio pensie de întreținere, conduita sa inactivă fiind
14
menținută până la declașarea urnăririi penale, pe întreaga perioadă de desfășurare a procesului
penal inculpatul achitând suma de 800 lei (500 lei în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul
judecății.
Reaua-credință a inculpatului în neîndeplinirea obligației de plată a pensiei de
întreținere în favoarea minorului rezultă din faptul că, astfel cum declară chiar el prin declarația
dată în cursul urmăririi penale, în toată această perioadă a realizat venituri, atât ca zilier, prestând
diverse munci ocazionale, cât și încadrat în muncă la diverși angajatori, potrivit relațiilor
comunicate de ITM Prahova.
În drept, fapta inculpatului B.M. constând în aceea că începând cu luna ianuarie 2013
nu a achitat cu rea-credință pensia de întreținere în cuantum de 160 lei/lună stabilită prin sentința
civilă nr. 1075/22.10.2012 a Judecătoriei Sinaia, pronunțată în dosarul nr. 1867/310/2012, în
favoarea fiului său minor, B.V.C., născut la data de 19.05.2009, deși în această perioadă a realizat
venituri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută
și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea căreia inculpatului îi va fi
aplicată pedeapsa închisorii.
La stabilirea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare
prevazute de art. 74 Cod penal, cât și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod proc. Penală, reținând că
inculpatul a avut un comportament sincer în cursul procesului penal, a solicitat ca judecata să se
facă în procedura specială a recunoașterii vinovăției.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul a arătat că
recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, asumându-și consecințele sâvârșirii
acesteia, încercând chiar să achite din cuantumul pensiei restante (800 lei).
Pentru aceste motive, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul
B.M. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, cuantum suficient
în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere și de
reeducare ale pedepsei.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține dispozițiile
art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa
aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul
nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor
prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de

15
reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii,
de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă
este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor,
condamnarea prin prezenta sentință fiind de 6 luni închisoare, iar inculpatul nu s-a sustras de la
urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și
tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât instanța are convingerea
că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform
dispozițiilor art. 92 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va
trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Prahova;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zlle;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, se va impune inculpatului obligația de a nu părăsi
teritoriul României fără încuviințarea instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va
presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria
orașului Comamic – întreținere spații verzi/igienizare spații publice, în condiții ce se vor stabili
de Serviciul de Probațiune Prahova, având în vedere acordul inculpatului exprimat în acest sens
cu ocazia audierii sale în instanță.
În baza art. 404 alin. 2 Cod proc. penală, se va atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 96 Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni intenționate în cadrul termenului de

16
.supraveghere sau al nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori neexecutării
obligațiilor impuse sau stabilite de lege.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, condamnă pe
inculpatul B.M., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii cu o durată de 6 luni pentru
săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 9l Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 alin. l Cod penal.
În baza art. 93 alin. l Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul
trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Prahova;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zlle;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligația de a părăsi teritoriul
României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul
prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria
orașului Comarnic – întreținere spații verzi/igienizare spații publice, în condiții ce se vor stabili
de Serviciul de Probațiune Prahova.
În baza art. 404 alin. 2 Cod proc. penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor
art. 96 Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în
cazul săvârșirii unei alte infracțiuni intenționate în cadrul termenului de supraveghere sau al
nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori neexecutării obiigațiilor impuse sau
stabilite de lege.

17
 În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 300 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.03.2019.
Prezenta sentință - astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 22.03.2019,a
rămas definitivă prin neapelare la data de 08.04.2019.

***
În prezenta speță inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de abandon
de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
Obiectul juridic ocrotit în speță este dat de relațiile sociale care presupun obligația de
întreținere între membrii familiei.
În ceea ce privește biectul material - infracțiunea de abandon de familie nu are obiect
material.
Subiectul activ este numitul B.M., cu capacitate penală.
Subisctul pasiv este reprezentat de persoana îndreptățită la întreținere, în cazul de față
minorul B.V.C.
Latura obiectivă
Constă în neplata, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru existența relațiilor de familie,
prin punerea minorului B.V.C. în situația de a fi lipsit de mijloacele de întreținere la care este
îndreptățit potrivit legii.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
În privința laturii subiective a infracțiunii, se constată că inculpatul, B.M. a săvârșit
fapta cu forma de vinovăție cerută de lege, în speța de față intenția directă , respectiv acesta a
prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea rezultatului.
Pedeapsa
În baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, condamnă pe
inculpatul B.M., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii cu o durată de 6 luni pentru
săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

18
 În baza art. 9l Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 alin. l Cod penal.
În baza art. 93 alin. l Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul
trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Prahova;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței sau orice deplasare care depășește 5 zlle;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligația de a părăsi teritoriul
României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul
prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria
orașului Comarnic – întreținere spații verzi/igienizare spații publice, în condiții ce se vor stabili
de Serviciul de Probațiune Prahova.
În baza art. 404 alin. 2 Cod proc. penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor
art. 96 Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în
cazul săvârșirii unei alte infracțiuni intenționate în cadrul termenului de supraveghere sau al
nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori neexecutării obiigațiilor impuse sau
stabilite de lege.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 300 lei.

19
 Bibliografie
Cristina Rotaru, Andra Trandafir, Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială II. Curs
tematic, ediția 2. Ed. C.H. Beck, 2018;
Codul penal. Comentat. Comentariu pe articole, 2014
Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni
contra patrimoniului, ediția 2, Editura C.H. Beck, 2017;
Mihail Udroiu. Drept penal. Partea specială, ediția 4. Editura C. H. Beck, 2017
G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglai, L. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F. Vasile,
Codul penal. Comentariu pe articole. Ed. C.H. Beck, ed. 2, 2016 (părțile corespunzătoare
tematicii );
Tudorel Toader, Maria Ioana Michinici, Anda Ciocîntă-Crișu, Mihai Dunea, Ruxandra
Răducanu, Sebastian Rădulețu – Noul Cod penal. Comentarii pe articole. Editura Hamangiu,
București 2014;
Costică Bulai, Avram Filipaş, Constantin Mitrache, Bogdan Nicolae Bulai, Cristian
Mitrache. Instituţii de drept penal, ediţia a IV-a, Editura Trei, Bucureşti, 2008;
Codul penal Carol al II-lea, Adnotat de Constantin G. Rătescu, I. Ionescu Dolj, I. Gr.
Perieţeanu, Vintilă Dongoroz, H. Aznavorian, Traian Pop, Mihail Papadopolu, N. Pavelescu: vol
II, Partea specială şi vol. III, Partea specială, Editura Librăriei SOCEC et Co., Bucureşti, 1937;
Valerian Cioclei, Infracțiunile contra persoanei în Noul Cod penal – principalele
modificări față de reglementarea actuală, Curierul Judiciar nr. 11/2012;

20