Sunteți pe pagina 1din 35

Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă”

Iaşi

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională: asistent medical
generalist

Îngrijirea bolnavului cu hirsutism

Îndrumător, Candidat,
Păduraru Oana Fânariu Ion

Promoţia 2019

1
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU HIRSUTISM

2
Cuprins

I. Argument ................................................................................................... 4

II. Îngrijirea bolnavului cu hirsutism ........................................................ 6


Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie – schematic.................... 6
Obiectiv 2:
Hirsutismul ...................................................................................... 10
Definiţia
Clasificare
Etiologia
Simptomatologie
Diagnostic
Evoluţie şi prognostic
Tratament
Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu Hirsutism ............................................................................. 15
Fişa tehnică nr. 1
Fişa tehnică nr. 2
Fişa tehnică nr. 3
Fişa tehnică nr. 4

Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu hirsutism ......................... 27
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
Plan de îngrijire

Obiectivul 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu hirsutism ...................... 32

III. Bibliografie ........................................................................................ 33


IV. Anexe ................................................................................................. 34

3
I. ARGUMENT

Hirsutismul - se referă la o creştere excesivă a părului la nivelul feţei


şi suprafeţei corporale a persoanelor de sex feminin. Pilozitatea, în acest caz,
se dezvoltă în zone ale corpului caracteristice bărbaţilor. Aceste zone sunt
reprezentate de buza superioară, obraji şi anterior urechii în zona
perciunilor. Firul de păr este gros şi negru şi se dezvoltă în timp. Hirsutismul
reprezintă o consecinţă a producţiei excesive de hormon sexual masculin
(testosteron). La femei se produc în general cantităţi mici de testosteron la
nivelul ovarelor şi glandelor suprarenale. În cazul unor afecţiuni ale ovarelor
sau suprarenalelor se produc cantităţi excesive de testosteron. Hirsutismul
este o afecţiune frecventă, care este inofensivă în majoritatea cazurilor.
Totuşi, uneori poate fi datorată unei boli subiacente. Astfel, hirsutismul se
poate prezenta ca şi manifestare a unor boli ale ovarelor sau ale glandelor
suprarenale.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu hirsutism.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu hirsutism şi de care
trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt: voce adâncă, probleme sociale şi respectul de sine scăzut, tenul gras şi
acneea, infertilitate.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
Obiectiv 2. Prezentarea generală a afecțiunii.
Obiectiv 3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea
bolnavului cu hirsutism
Obiectiv 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu hirsutism
Obiectiv 5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu hirsutism

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele


competenţe profesionale:
1. Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi
vegetative.
2. Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în
îngrijirea pacientului şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de
îngrijire.
4. Cunoaşterea stilului de viaţă, a condiţiilor de trai şi de muncă, a
efectelor asupra stării de sănătate.

4
5. Asigurarea mediului adecvat odihnei şi supravegherea bolnavului.
6. Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite
afecţiuni.
8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru
recoltări de produse biologice, patologice. Explorări funcţionale, examen
radiologic etc.
9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.
10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi
menţinerea unui grad ridicat de sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu hirsutism s-a finalizat
prin analiza unui caz cu hirsutism - caz pentru care s-a elaborat un interviu.
Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă
specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului
Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu hirsutism
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5
II. Îngrijirea bolnavului cu hirsutism
Obiectiv 1
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Sistemul endocrin este un complex de glande ai căror produși –
hormonii- sunt eliminați direct în sânge, fiind transportați la celule sau
„organe țintă”, stimulând sau inhibând activitatea acestora; este alcătuit din:
hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroide, timusul, pancreasul, suprarenalele,
ovarele, testiculele.
Glandele cu secreţie internă sau endocrine:
- hipofiza;
- epifiza;
- tiroida;
- paratiroidcle;
- suprarenalele.
Glandele cu dublă secreţie, internă şi externă, sunt:
- glandele genitale masculine şi feminine, pancreasul.
Principalii hormoni secretaţi de sistemul endocrin:
1) HIPOFIZA Situată la baza creierului, într-o depresiune osoasă
denumită ’’şaua turcească’’; hipofiza -una dintre cele mai
importante glande din organism – este alcătuită din doi lobi – unul
anterior şi altul posterior, – cu origine embrionară diferită.
Lobul anterior secretă urmatorii hormoni:
- hormonul de creştere sau hormonul somatotrop, denumit
prescurtat STH, stimulează creşterea ţesuturilor, mobilizează grăsimile şi
intervine în metabolismul mineral;
- hormonul tireotrop, denumit prescurtat TSH, stimulează funcţia
glandei tiroide;
- hormonul corticotrop, denumit prescurtat ACTH, stimulează
activitatea glandelor suprarenale;
- hormonii gonadotropi sunt în numar de doi. Ei acţionează asupra
gonadelor masculine şi feminine, având un rol important în sexualizare şi în
procesul de reproducere. Hormonul foliculostimulant sau FSH stimulează la
femeie secreţia foliculilor ovarieni. La bărbat, activează şi menţine
spermatogeneza. Hormonul luteinizant, denumit prescurtat LH sau ICSH,
acţionează la femei asupra corpului galben al ovarului, iar la bărbat asupra
ţesutului interstiţial al testiculului, stimulând formarea hormonului masculin –
testosteronul;
- hormonul luteotrop sau mamotrop, denumit prescurtat LTH,
acționează sinergic cu cei doi hormoni gonadotropi, producând creşterea
glandei mamare şi secreţia lactată.

6
Lobul anterior mai secretă hormonul melanotrop, sau hormonul
pigmentaţiei, care stimulează formarea pigmenţilor din piele.
Secreţia hormonilor elaboraţi de hipofiza anterioară este reglată de
centrii nervoşi din creier, prin intermediul unor neurohormoni sintetizaţi la
nivelul hipotalamusului. Cei mai mulţi hormoni hipofizari pot fi dozaţi în sange
prin metode moderne şi precise, radioimunologice.
Lobul posterior al hipofizei secretă doi hormoni,
ocitocina şi vasopresina, care de fapt sunt hormoni neurohipofizari,
deoarece sunt sintetizaţi în centrii nervoşi din hipotalamus.

Hipotalamus

2) EPIFIZA sau glanda pineală este situată deasupra hipofizei, între


cele două emisfere cerebrale. Funcţia epifizei a constituit una dintre cele mai
dezbătute probleme ale endocrinologiei. Cercetările şcolii româneşti de
endocrinologie au demonstrat rolul de glandă endocrină al pinealei. Alături
de hipofiză, ea intervine în funcţia glandelor genitale (rol inhibitor
antisexual), a suprarenalelor, în metabolismul zahărului (scade glicemia), al
apei şi al sărurilor.
3) TIROIDA situată la baza gâtului, înaintea traheii, secretă mai
mulţi hormoni, dintre care cei mai importanţi sunt tiroxina sau
tetraiodotironina şi triiodotironina. Ambii hormoni stimulează oxidările în
organism şi ajută creşterea. Ei sunt necesari creşterii normale a
organismului, maturizării scheletului şi dezvoltării creierului.
4) PARATIROIDELE - cele patru glande paratiroide, situate pe faţa
dorsală a tiroidei, secretă hormonul paratiroidian sau parathormonul, care are
rolul de a mobiliza calciul din oase şi de a stimula absorbţia calciului din
intestin. Măreşte excreţia de fosfor în urină şi reabsorbţia tubulară de calciu.
În consecinţă, o secreţie crescută de parahormon va mări calcemia şi va
scădea fosforemia. O acţiune opusă o are tirocalcitonina – al doilea hormon
paratiroidian - cu acţiune hipocalcemiantă.

7
5) GLANDELE SUPRARENALE - situate deasupra rinichilor, sunt
alcătuite din două structuri: corticală şi medulară. Structura corticală sau
corticosuprarenala este constituită din trei zone:
a) zona glomerulară, care secretă ca hormon principal aldosteronul, cu
proprietăţi mineralocorticoide (reţine apa şi sarea);
b) zona fasciculară care secretă cortizonul şi hidrocortizonul, hormon
eliminat în urină sub forma 17-hidrocorticosteroizilor. Cortizonul este
indispensabil vieţii, contribuind la formarea glucozei din proteine
c) zona reticulară, care secretă hormonii androgeni, eliminaţi în urină
sub forma 17-cetosteroizilor, şi hormonii estrogeni

GLANDELE CU DUBLĂ SECREŢIE


Gonadele sau glandele genitale feminine şi masculine au o secreţie
externă sau game-togenă şi o secreţie internă sau endocrină.
Ovarul asigură producerea ovulelor necesare reproducerii. Totodată
el secretă hormonii sexuali: progesteronul şi estrogenul.
Testiculul produce spermatozoizii care fecundează ovulul. Funcţia
spermatogenică este localizată în tubii seminiferi. În spaţiul dintre tubi se
găsesc celulele Leydig, care secretă hormoni androgeni, cei mai activi dintre
aceştia fiind testosteronul şi androstendionul. Hormonii sexuali determină
dezvoltarea caracterelor sexuale şi marchează diferenţa dintre cele două
sexe. Sub controlul sistemului nervos, hipofîza - prin cei doi hormoni
gonadotropi (foliculostimulent si luteinizant) stimulează şi menţine funcţia
glandelor genitale.
PANCREASUL - este un organ ce este localizat în partea stângă a
cavității abdominale (hipocondrul stâng), sub stomac, în
potcoava duodenală. Este o glandă anexă a tubului digestiv, având atât o
funcție exocrină (producând sucul pancreatic, ce participă la digestie), cât și
una endocrină (secretând doi hormoni antagonişti, insulina, care este un
hormon hipoglicemiant, și glucagonul, care este un hormon
hiperglicemiant).

Noţiuni de fiziologie
Reglarea neurogenă este asigurată de "traductorii neuroendocrini"
(hipotalamus, medulo-suprarenală, pincală, pancreas). Se asigură o reglare în
cascadă, centrii superiori de control folosind cantităţi mult mai mici de
hormoni decât cele ce reprezintă răspunsul periferic al glandelor ţintă.
Reglarea la nivel tisular se face prin modificarea sensibilităţii receptorilor în
sens negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificat).
Hipotalamusul-regiune a diencefalului, situată la baza creierului.
Asigură controlul secreţiilor hipofizare și a sistemului nervos vegetativ.
Funcţionare - hipotalamusul secretă doi hormoni care sunt stocaţi
în hipofiza înainte de a fi eliberaţi in sânge:

8
- Hormonul antidiuretic sau vasopresina, care împiedică apa din
organism să fie pierdută în prea mare cantitate în urina, și ocitocina, care
stimulează contracţiile uterine în cursul naşterii. Hipotalamusul secretă, de
asemenea, liberine, hormoni care controlează secreţiile antehipofizei. Alt rol
al hipotalamusului constă în a acţiona asupra funcţionării viscerelor
(viața vegetativă), de exemplu intervenind asupra ritmului
cardiac sau respirator. Hipotalamusul controlează, de asemenea, senzaţiile
de foame si de saţietate, deci prizele alimentare, precum și termoreglarea.
- Patologia hipotalamusului este legată de cea a hipofizei și poate să
se traducă prin tulburări diverse ale funcţionării hormonale.
Simptomele revelatoare ale unei opriri a secreţiilor hipotalamice sunt
legate de mărimea tumorii sau de deficitul hormonal ( paloarea, astenia,
absența scurgerilor menstruale, depilarea). Tratamentul este
rareori chirurgical când atingerea hipotalamica este importantă, ci mai
curând medicamentos sau radioterapic. În toate cazurile, un tratament
hormonal substitutiv este necesar pentru a corecta hipopituitarismul.
MEDULOSUPRARENALA este constituită din înlănțuirea unor
cordoane de celule mari ovoide, grupate în jurul sinusurilor venoase bogat
inervate.
Celulele medulosuprarenaliene sunt neuroni postganglionari simpatici
care și-au pierdut axonii și au căpătat proprietăți secretorii; de aceea
medulosuprarenala poate fi considerată ca un ganglion simpatic.
Hormonii medulosuprarenalieni sunt denumiţi catecolamine;

9
Obiectivul 2
Prezentarea generală a Hirsutismului

A. Definiţia - este creșterea excesivă a părului gros sau închis la


femei, în locații care sunt mai tipice de modele de creştere a părului de sex
masculin (de exemplu, mustață, barbă, piept , umeri, abdomen inferior,
spate, coapsă interior).
Hirsutismul trebuie diferenţiat de aşa patologii ca hipertricoza
(creştera excesivă a părului pe corp) şi virilizm (apariţia la femei a
caracterelor sexuale secundare masculine unde hirsutismul este una din
manifestările acestui sindrom).
Părul nostru foliculii prima formă în etapa fetală. Cantitatea este de
aproximativ 5 milioane (20% dintre acestea fiind la nivelul scalpului) este
predeterminat genetic. Pentru a înțelege mai bine hirsutismul trebuie să se
știe cele trei tipuri de păr la om și ciclul lor de viață.

 Părul lanugo: Acest păr moale, pufos este format în primul rând la făt
uman și dispare în gestație târziu sau stadiu precoce postpartum.
 Părul vellus: Acesta este non-pigmentat, moale și scurt și are loc în
părți ale corpului aparent fără păr.
 Păr Terminal: Acesta este pigmentat, dens, aspru și mai mult decât
părul vellus și face sprâncenele, genele, părul de pe scalp, părul axilar
şi părul pubian, etc.

B. Clasificare:
~ Hirsutismul idiopatic
~ Pilozitatea testoidă
~ Hirsutism normal
~ Hirsutism moderat
~ Hirsutism sever

C. Etiologie:
Controlul endocrin – hormonii determinanţi în distribuţia normală a
părului la ambele sexe sunt androgenii. Există 3 androgeni circulanţi
principali la femei:
-dehidroepiandrosteronul produs în suprarenalе;
-androstendionul care este produs în mod egal în suprarenalе şi ovar;
-testosteronul secretat de ovar şi suprarenale şi format în ţesutul
extraglandular din dehidroepiandrosteronul şi androstendionul circulanţi.

10
Producţia androgenilor din suprarenalе este reglată în primul rînd de
adrenocorticotropină (ACTH), în timp ce secreţia androgenică ovariană
este reglată de hormonul luteinizant (LH). Aceşti androgeni diferiţi trebuie
transformaţi în testosteron sau dihidrotestosteron înainte de a se lega de
receptorul androgenic al celulelor-ţintă şi induce un răspuns androgenic.
Astfel, androgenii suprarenalieni virilizează numai în măsura în care
servesc ca precursori pentru testosteron şi dihidrotestosteron .

Relaţii între creşterea părului şi androgeni la indivizii normali:


- creşterea genelor, sprîncenelor şi a părului de pe corp nu este
dependentă de androgeni;
- părul axilar şi pubian este sensibil la mici cantităţi de
androgeni;
-creşterea mai accentuată a părului în aceste regiuni începe în
momentul adrenarhei sub controlul androgenilor suprarenalieni şi este
aproximativ egală la bărbaţi şi femei;
- creşterea părului în anumite regiuni, cum ar fi faţa, triunghiul
pubian superior, pieptul şi urechile,este mai tipică bărbaţilor şi necesită
niveluri mari de androgeni produşi de testicule;
-părul scalpului prezintă regresie mediată androgenic din
motivul că diferite regiuni ale corpului răspund diferit la acelaşi androgen;
- diferenţele regionale în responsivitatea androgenică a creşterii
părului la indivizii normali poate fi, de asemenea, consecinţa diferenţelor
regionale.

Factorii genetici - în pofida nivelurilor hormonale similare,


distribuţia părului variază între indivizi şi între diferite grupuri etnice şi
rasiale: -albii cu păr negru şi cu ten închis de oricare sex au tendinţa de a fi
mai hirsuţi decît persoanele blonde sau cu tenul deschis; -asiaticii, indienii
americani şi negrii sunt în medie mai puţin hirsuţi decît albii; -asiaticii au
părul facial şi corporal redus cu excepţia regiunilor axilare şi pubienе; -
indienii americani rareori dezvoltă alopeţie. Heterogenitatea tipurilor de păr
există, de asemenea şi în cadrul unei familii. Moştenirea tipului de păr este
complex şi de natură poligenică.

Alţi factori:
- îmbătrînirea este o condiţie esenţială pentru unele tipuri de
dezvoltare a părului. Spre exemplu la bărbaţi părul de pe trunchi şi
extremităţi mai creşte adeseori câţiva ani după ce nivelul maxim al
androgenilor plasmatici a fost atins şi invers, pierderea androgenilor poate să
nu aibă ca rezultat diminuarea creşterii normale a părului la bărbaţi sau
completa anulare a hirsutismului la femei.

11
- sarcina în primul trimestru de sarcină în mod obişnuit are o creştere
a pilozităţii pe faţă, extremităţi şi sîni, datorită creşterii concentraţiei
sangvine de LH;
- menopauza este deseori asociată cu pierderea părului din regiunile
pubiană, axilară şi extremitеţi, pe cînd creşterea părului pe faţă se intensifică la
femeile în postmenopauză.
Medicamentele - creşterea excesivă a părului poate fi cauzată de
medicamente care îşi exercită efectele independent de androgeni şi nu produc
defeminizare sau virilizare. Astfel de medicamente sunt: fenitoinul,
minoxidilul, diazoxidul, ciclosporina şi hexaclorbenzenul; Creşterea părului
produsă de aceste medicamente are caracterul părului fin de pe corp. Unii
progestativi sintetici au activitate androgenică

D. Simptomatologie
Hirsutismul se declară adesea încă de la primele cicluri menstruale şi
se accentuează cu timpul. El se manifestă prin fire de păr dese, lungi, groase şi
pigmentate, apărând în zone neobişnuite la o femeie: barbă, obraji,
mustaţă, areola sânilor, regiunea situată între sâni, linia mediană a abdomenului,
sus pe coapse. Alte semne de exces în hormonii androgeni pot fi:
- îngroşarea vocii
- calviţia temporală
- clitoromegalia
- creşterea maselor musculare ale centurii scapulare
Semnele de exces cortizonic:
- pletoră;
- obezitate centripetă
-striuri şi pachete de grăsime dorso-cervicale şi supraclaviculare.

E. Diagnostic
Testele de laborator includ:
- măsurarea androgenilor serici dehidroepiandrosteronului-sulfat mai
mari de 22 μmol/l (8000 ng/ml) sau ale testosteronului seric peste 7 nmol/l (2
ng/ml) sugerează surse neoplazice ale excesului androgenic, de asemenea se
măsoară concentraţia ACTH şi prolactinei;
- în sindromul Cushing - prezentă excreţia urinară a cortizonului liber
şi se efectuează testul de supresie cu dexametazon „peste noapte“ care este
negativ;
- pentru sindromul adrenogenital testul de stimulare cu ACTH şi
măsurarea 17-hidroxiprogesteronului plasmatic;
- radiografia, RMN sau tomografia computerizată a ovarelor şi a
glandelor suprarenale care pot fi mărite sau micşorate;

12
F. Evoluţie şi pronostic
Debutul rapid al creşterii părului, cu sau fără semne însoţitoare de
virilizare francă, sugerează o sursă neoplazică de androgeni;
Experienţa dobândită cu antiandrogenii ciproteron acetat şi flutamidă
indică faptul că această formă de hirsutism este mediată androgenic, întrucât
terapia are ca rezultat o ameliorare. Unele femei cu diagnostic prezumtiv de
hirsutism idiopatic au de fapt o formă uşoară sau de debut de boală a ovarelor
polichistice, dar la mai multe femei hirsutismul nu este însoţit sau urmat de
semne ale disfuncţiei ovariene hirsutismul lor este în principal un defect
cosmetic.

G. Tratament
Invaziv:
- extirparea tumorii (suprarenale, ovariene sau hipofizare)
- extirparea ovarului polichistic
Neinvaziv:
1) medicamentos
a) supresia secreţiei hormonale ovariene cu contraceptive
combinate când restabilirea fertilităţii nu este un obiectiv, se foloseşte
progestativul cu cele mai mici efecte adverse androgene (cum sunt
desogestrelul sau norgestimatul) şi estrogeni la cele mai scăzute doze
eficace;
b) supresia hiperproducţiei suprarenale cu mici doze de
dexametazonă sau prednizolonă, este cea mai folositoare în deficitul de 21-
hidroxilază cu debut tardiv; c)antagonizarea efectelor androgenice la nivelul
foliculului pilos cu antiandrogeni:
- ciproteron acetat nu se mai utilizează pe scară largă;
-flutamida antagonist al receptorului androgenic, dar poate
determina insuficienţă hepatică;
- spironolactona are o acţiune dublă, de blocare a receptorilor
androgenici şi inhibare a producţiei androgenice, este util ca terapie
alternativă;
- cimetidina de asemenea se leagă de receptorii androgenici şi
acţionează ca un antagonist androgenic, dar nu are efect general în
tratamentul hirsutismului;
2) terapia cosmetică - orientatе spre mascarea sau îndepеrtarea
părului din zonele expuse ale pielii.
Poate fi:
- decolorare a părului cu perhidrol;
- metode de îndepărtare a părului
a) depilatorii - îndepеrtarea părului de la suprafaţa pielii

13
- Depilatoare chimică cu utilizarea mercaptanilor, acidul tioglicolic,
care reduc legăturile disulfidice din lanţurile peptidice ale keratinei.
Fibra părului se umflă şi se înmoaie pînă la o consistenţă la care poate
fi spălată uşor de pe piele.
- finasteridul inhibitor de 5α-reductază a fost folosit cu succes pentru
acest scop, dar poate determina efecte toxice la făt dacă traversează placenta;
- drosperidon şi janine blochează receptorii androgenici;
b) obezitate însoţită de hirsutism – metformen;
c) supresia sintezei hipofizare a prolactinei în hiperprolactinemie -
bromocriptin, dostinex şi janine.
Dacă este întreprinsă terapia farmacologică, pacienta trebuie sfătuită
să încerce un tratament de 6 luni pentru o evaluare.
a) epilatorii - îndepărtarea părului intact cu rădăcină
Epilare cu ceară - cea mai veche şi răspândită metodă de înlăturare a
părului este o metoda eficientă dar foarte dureroasă, constă în aplicarea cerii
fierbinţi pe sectorul dorit a pielii, se aplică apoi tifon, se aşteaptă răcirea
cerii şi apoi rapid se dezlipeşte.
Epilare definitivă cu laser - laserul distruge radacina firului de păr
prin emiterea unei unde de lumină în rădăcină.

H. Complicaţii
Hirsutismul poate fi uneori dureros din punct de vedere
emoţional. Unele femei simt auto-conștient despre a avea părul de pe corp
nedorit. De asemenea, deși hirsutismul nu produce complicaţii fizice,
cauzele care stau la baza unui dezechilibru hormonal.

14
Obiectivul 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu Hirsutism

Rolul autonom al asistentului medical este de:


- a participa la examenul general al pacientului ajutând medicul;
- a planifica şi promova măsurile de menţinere a igienei personale a
pacientului;
- a asigura confortul fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate
îndeplini independent anumite funcţii;
- a stabili relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu familia
acesteia;
- a transmite familiei informaţii privind starea pacientul
- a asculta pacientul şi de-al susţine;
- a recomanda pacientului să nu ia medicamente fără recomandarea
medicului;
- a pregăti fizic şi psihic pacientul;
- a comunica permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral
ridicat;
- a asigura igiena tegumentelor şi mucoaselor;
- a urmări o serie de obiective în realizarea instruirii pacientului cum
trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat, obiectele personale de
toaletă, scuipătoarele, bazinetele.
- a explica pacientului importanţa fiecărui medicament, orarul de
administrare şi efectele medicamentului respectiv precum şi pericolul
transmiterii lor de la un pacient la altul sau a celor introduse în mod
fraudulos de aparţinători;
- a explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate;
- a asigura alimentaţia la ore regulate cu mese mici fracţionate, ultima
masă va fi luată cu 2 ore înainte de culcare.
Rolul delegat este o activitate efectuată la indicaţia medicului.
Cum ar fi:
- pregăteşte şi administrează medicamente la indicaţia medicului;
- observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite
medicului;
- la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament
sau de readaptare;
- pregătirea pacientului pentru investigaţii;
- pregătirea materialelor necesare;

15
a. Fişa tehnică nr.1
Măsurarea pulsului

1. Definiţie: Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut

2. Scop: obținerea informațiilor cu privire la starea anatomo-


funcțională a inimii și vaselor.

3. Loc: artera radial, carotida, cubitala, humerala, femurala, poplitee,


tibiala posterioara, pedioasa

4. Materiale şi instrumente necesare ‫׃‬


- ceas de mână cu secundar sau cronometru
- culoare roşie ( creion, pix, sau cariocă)
- carnet de notiţe personal

5. Pregatirea psihică a bolnavului ‫׃‬


- se informează pacientul, i se explică tehnica şi necesitatea ei
pentru a reduce emoţiile, teama
- obţinem consimţământul pacientului
- asigurăm un repaos psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare

6. Pregatirea fizică a pacientului‫׃‬


- asigurăm un repaos fizic de cel puțin 5 minute înaintea măsurării
- aşezăm pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea sa
generală
- în poziţie decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,
articulaţia mâinii în extensie, palma să fie orientată în sus

7. Execuţie
- spălăm mâinile cu apă şi săpun
- plasăm degetele, index, mediu şi inelar deasupra
- exercităm o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât
să percepem sub degete pulsaţiile sângelui
- fixăm un punct de reper pe cadranul ceasului de mână
- numărăm timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degetele, sau timp
de 30 de secunde inmulţit cu 2 pentru a obţine rata pulsului pe minut
- apreciem, ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial în
timp ce masurăm frecvenţa.
- înregistrăm frecvenţa pulsului în carnetul personal şi în foaia de
observaţie notând, numele, pacientului, salonul, data înregistrării, rata

16
8. Notare și interpretare
Notare‫׃‬
- notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare
roşie aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare
pentru valorile care cresc din 4 în 4 (dimineaţa sau seara)
- notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare
roşie aşezat în mijlocul pătratului pentru valorile ce cresc din 2 în 2

Interpretare:
- nou născut‫ ׃‬120-160 pulsaţii ⁄ minut
- 1-2 luni (sugar)‫ ׃‬100-140 pulsaţii ⁄ minut
- 12 luni-2 ani‫ ׃‬80-130 pulsaţii ⁄ minut
- 2 ani-6 ani‫ ׃‬75-120 pulsaţii ⁄ minut
- 6 ani-12 ani‫ ׃‬75-110 pulsaţii ⁄ minut
- adolescent‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut
- Adult‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut

9. Îngrijire după tehnică, notare, interpretare


- aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă,
activitate, stres

10. Incidente și accidente

11.Observaţii
- anunţăm medicul pentru orice modificare anormală
După încheierea tehnicii întotdeauna:
- spălăm mâinile cu apă şi săpun
- dezinfectăm tensiometrul

17
b. Fişa tehnică nr. 2
Măsurarea şi notarea respiraţiei

1. Definiție
Respirația reprezintă realizarea aportului de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă, a dioxidului de carbon rezultat
din acestea.

2. Scop
 Stabilirea diagnosticului
 Aprecierea evoluției bolii
 Recunoașterea complicațiilor
 Prognosticul bolii

3. Loc:

4. Materiale necesare
 Ceas cu secundar/ cronometru
 Pix cu pastă de culoare albastră
 Foaie de temperatură (F.T.)
 Carnet de notări personale

5. Pregătire psihică:

6. Pregătirea fizică
 Așezarea pacientului în decubit dorsal
 Evitați pregătirea psihică a pacientului pentru a nu-și modifica ritmul
obișnuit al respirației
 Se preferă perioadele de somn ale pacientului

7. Execuție:
 Observați mișcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare
inspirație sau expirație
 Așezați fața palmară a mâinii pe toracele pacientului
 Numărați mișcările de ridicare a toracelui (inspirațiile), timp de 1
minut.
 Evitați măsurarea respirației la sugar sau copil în timpul plânsului.

18
8. Notarea grafică a respirației
 Notați grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră
și uniți printr-o linie cu valoarea anterioară pentru a obține curba
respirației.
 Pentru fiecare linie orizontală a foii, se socotesc 2 respirații.

9. Interpretarea rezultatelor
 Frecvența respirației variază în funcție de vârstă, sex, poziție,
temperatura mediului ambiant.
 Modificări ale respirației: zgomote respiratorii anormale
(dispnee,tahipnee, polipnee, bradipnee), efort respirator, ortopnee,
piele palidă sau cianotică, piederea stării de conștiență.
 Dispnee Cheyne-Stockes
 Dispnee Kussmaul

10. Educarea pacientului


 Informați pacientul/ familia despre valorile normale caracteristice
vârstei:
 Nou-născut 30-80 resp/min
 Copil mic 20-40 resp/min
 Copil mare 15-25 resp/min
 Adult 14-20 resp/min
 Bărbat 14-15 resp/min
 Femeie 16-20 resp/min

11.Observații
 Rata respirației, în repaus, este în limitele normale caracteristice
vârstei.
 Respirația se face pe nas, este liniștită, fără zgomote și fără efort.
 Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este
conștient și orientat în timp și spațiu.

19
c. Fişă tehnică nr.3
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator
a. Definiție
Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice
şi plastice (glucoză, aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi
oxigen. Totodată sângele transportă şi produsele rezultate din metabolizarea
celulară – uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.

b. Scop
- screening;
- stabilirea diagnosticului şi monitorizarea răspunsului terapeutic;
- stabilirea diagnosticului şi diferenţierea tipului de anemie;
- identificarea tulburărilor de coagulare, monitorizarea hemostazei,
a statusului trombolitic;
- evaluarea preoperatorie;
- identificarea tulburărilor metabolice şi endocrine.

c. Loc: puncţia venoasă (venele de la plica cotului sau orice venă


accesibilă), puncția capilară (pulpa degetului, lobul urechii, halucele
sau călcîiul la copii), puncția arterială (artera femurală, humerală,
radială, cubitală, carotidă)

d.Materiale necesare:
Pentru puncția capilară
- Ace sterile.
- Tampoane de vată.
- Alcool 900.
- Hârtie de filtru.
- Pipete Potain – pentru numărarea elementelor figurate.
- Lame degresate şi lamele – pentru frotiuri.
- Tăviţă renală.
- Mănuşi de protecţie.

Pentru puncţia venoasă sau arterială:


- Ace şi seringi sterile.
- Tampoane de vată.
- Alcool.
- Garou sau bandă Esmarch.
- Pernă elastică cu material de protecţie.
- Recipiente de recoltare.

20
- Substanţe anticoagulante: heparină, citrat de sodiu 3,8%,
oxalat de potasiu, fluorură de sodiu, EDTA.
- Tăviţă renală.
- Mănuşi de protecţie.
- Medii de cultură pentru examene bacteriologice (bulion citrat,
geloză semilichidă).

e. Pregătirea psihică
- se oferă pacientului instrucţiuni simple, precise, adaptate
nivelului de înţelegere, evitând termeni medicali;
- se explică necesitatea examenului
- se obţine consimţământul;
- se informează pacientul cu privire la orarul recoltărilor în raport
cu celelalte activităţi din secţie (servirea mesei, administrarea
medicamentelor, efectuarea altor investigaţii);
- se instruieşte pacientul cu privire la restricţiile alimentare,
perioada de post (ore), eventuala întrerupere a unor medicamente la
recomandarea medicului. Majoritatea testelor se recoltează în condiţii bazale
(pe nemâncate, dimineaţa devreme, după trezire şi la minim 8 ore de la
ultima masă în condiţii de repaus fizic şi psihic);
- se identifică eventuale alergii la substanţe dezinfectante, latex;
- se combate anxietatea;
- se oferă informaţii cu privire la timpul necesar până la obţinerea
rezultatelor.

f. Pregătirea fizică
Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie
specială.
Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu
braţul în extensie, sprijinit pe pernă elastică.
Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu
braţul sprijinit în extensie şi supinaţie.

g. Execuția
Se stabilește locului puncţiei venoase:
Se alege braţul pentru puncţie.
Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.

21
Recoltarea sângelui prin puncţie capilară:
Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
Îmbracă mănuşile de protecţie.
Se aseptizează degetul inelar cu tampon cu alcool.
Nu se freacă degetul.
Se aşteaptă evaporarea alcoolului.
Se înţeapă pulpa degetului perpendicular pe pliurile cutanate.
Se şterge uscat (tampon uscat, hârtie de filtru) prima picătură de sânge.
Se lasă să se formeze o nouă picătură din care se recoltează cu pipeta
sau cu lama.
Se şterge cu tampon cu alcool
Executarea frotiului din sânge:
La extremitatea unei lame de sticlă se aplică o picătură de sânge de 3-
4 mm diametru.
Se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 450 pe lamă –
picătura de sânge se întinde prin capilaritate.
Lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceiaşi înclinaţie
şi antrenând toată picătura fără a o fragmenta.
Se agită lama pentru uscare.
Se etichetează (sau se notează pe spatele lamei cu creion dermatograf).
Se trimite la laborator.
Observaţii:
Un frotiu bun nu are goluri, este în strat regulat.
Frotiul se execută numai din sânge proaspăt.
Lama trebuie să fie perfect degresată.
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:
Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
Îmbracă mănuşile de protecţie.
Se aplică garoul.
Se palpează locul puncţiei.
Se dezinfectează cu tampon cu alcool.
Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să
rămână cu el închis.
Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului
longitudinal, împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei.
Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.
Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
Se menţine tamponul 1 cca. 10 minute fără a îndoi braţul.

22
h.Notarea și Interpretarea:
Se notează procedura în dosarul/planul de îngrijire, iar după
obținerea rezultatelor de la laborator acestea se vor trece in fișa pacientului.

i. Îngrijire/Intervenții după tehnică:


Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
Se asigură o poziţie comodă.
Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom,
inflamaţii.

j. Incidente și accidente:
Hematom.
Perforarea venei.
Ameţeli.
Paloare accentuată.
Lipotimie.
Colaps.

k. Observații:
Tipuri de examene
- examene hematologice, coagulare;
- examene biochimice;
- examene imunologice;
- examene bacteriologice;
- examene virusologice;
- examene parazitologice.
Erori de recoltare
- pacientul nu este instruit corespunzător privind procedura;
- pacientul nu este pregătit corect sau nu se respectă
recomandările privind dieta, consumul de medicamente, postură incorectă;
- manevrare, etichetare incorectă;
- recipient inadecvat, cantitate de produs insuficientă;
- transport şi conservare necorespunzătoare;
- neetanşeizarea recipientelor, contaminarea probelor;
- întârzierea expedierii produselor la laborator, păstrarea în
condiţii necorespunzătoare;
- nerespectarea ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor);
- neomogenizarea corectă a sângelui cu anticoagulantul/aditivul
din flacon;
- menţinerea garoului mai mult de 1 minut poate modifica o serie
de rezultate.

23
Fişă tehnică nr.4
Recoltarea probelor de urină pentru examene de laborator

a. Definiție
Urina = lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat
în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră.

b. Scop
- screening;
- evaluarea balanţei hidroelectrolitice şi acidobazice;
- identificarea infecţiei de tract urinar;
- monitorizarea diverselor terapii.

c. Loc

d. Materiale necesare
- tavă medicală/cărucior
- recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie
- seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
- pensă pentru clamparea sondei -când mostra de urină( 10ml) este
recoltată pe sondă à demeure
- mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei.
- colectoare sterile;
- material pentru toaleta locală;;
- etichete/cod de bare
- material pentru dezinfecţia mâinilor;
- comprese de tifon;
- material pentru dezinfecţia meatului urinar.

e. Pregătirea psihică
- informaţi pacientul conştient
- explicaţi-i procedura în termeni accesibili
- obţineţi colaborarea.

f. Pregătirea fizică
- îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea adecvată,
respectarea intimităţii si a pudorii, recomandari privind alimentaţia , toaleta
regiunii, dezinfecţia organelor genitale externe, asigurarea confortului fizic.
- efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie;
- fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în
cazul sugarilor şi copiilor mici.

24
g. Execuția
Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
-să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc
-să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient:
ortostatism la bărbat şi poziţie şezândă la femeie
-să colecteze 10 ml urină direct în recipient
-să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
-să-şi spele mâinile
-să eticheteze recipientul.
În caz de recoltare pe sonda à demeure:
-clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare
-spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
-dezinfectaţi sonda
-puncţionaţi sonda cu acul adaptat la seringă
-aspiraţi 10 ml de urină în seringă
-transferaţi urina în recipient
-spălaţi-vă mâinile
-etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia,
examenul cerut, data şi ora recoltării
-transportaţi urina la laborator imediat.

h. Notarea și interpretarea
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- data şi ora recoltării.

Volumul urinar
Valori normale
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml
Valori anormale
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat
cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica
denumita nicturie.

25
i. Îngrijire/Intervenții după tehnică:
Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
Se asigură o poziţie comodă.

j. Incidente și accidente:
- pacientul nu este corect informat;
- colectoarele nu sunt sterile;
- nu se colectează corect urina pe 24 ore;
- cantitatea recoltată nu este suficientă.

k. Observații

26
Obiectiv 4
Procesul de îngrijire al unui pacient cu hirsutism

a. CULEGEREA DATELOR

INTERVIU
1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: N.S.
b. Vârsta: 45
c. Profesia: casnică
d. Localitatea de domiciliu: Iași
e. Diagnosticul la internare: Tiroidită
f. Data internării: 05.03.2019

2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de:
Alcool - nu
Cafea – dimineaţa
Tutun - nu
Drog – nu
b. Dietă / regim alimentar – nu
c. Alergii cunoscute – nu

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale:
- Boala Basedow
- Scăderea toleranței la glucoză
b. Antecedente heredocolaterale
- tata - 74 de ani decedat
- mama - 73 ani HTA
c. Motivele internării actuale
- Boala Basedow
- hirsutism
d. Istoricul stării actuale:
Pacienta în vârstă de 45 de ani, cunoscută din iulie 2015 cu boala
Basedow în tratament cu ATS. Se internează pentru evaluarea patologiei
tiroidiene. Pacienta asociază hirsutism predominant facial apărut progresiv și
necesitând investigaţii suplimentare.

27
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: normal hidratate
b. Greutate: 78 kg
c. Înălţime 168 cm
d. Ţesut celular subcutanat
e. Sistem ganglionar şi limfatic: superficial nepalpabil
f. Aparat loco-motor: aparent integru
g. Aparat respirator: torace normal conformat
murmur vezicular fiziologic
h. Aparat cardio-vascular: TA= 120/80 mm Hg
Stetacustic:fără sufluri
Zgomotele cordului: ritmice
i. Aparat digestiv: abdomen mărit în volum
Splina nepalpabila
Tranzit fiziologic

j. Aparat uro-genital: loje renale: nedureroase


Urina: hipercroma
Micţiuni: fiziologice

k. Sistem nervos şi organe de simţ: reflexe simetrice


Orientare spațio temporală
l. Suprarenala: TA 120/80 mm Hg, pilozitate în exces,facial,
hiperpigmentație , eritroză facială

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui: GA=13.270 dl
HLG= 13,7 g/dl
Fibrinogen= 295 mg
TSH= 2,24 ml
Cortisol= 14,7 g/dl
Testosteron= 0,32 mg/dl
DHEAS= 2,28 mg/dl
Glicemie= 107 mg/ dl
Uree= 25 mg/dl
Creatinina= 0,74 mg/ dl
TGP= 14 UI/l
TGO= 12 UI/l
GGT= 17 UI/l
b. Examenul urinei:sediment- rare levuri
Urocultura- negativ
CRP=0,11 mg/dl

28
c. Echografie tiroida: LTD:2,6*3,9*2,0 cm
LTS:1,95*3,6*1,8 CM
Structura neomogenă, hipoecogenă, vascularizaţie uşor crescută.

6. Tratamente:
b) Tratament medicamentos
În criza de tireotoxicoză: HHC i.v, perfuzie sau Cortizon Acetat
i.m, soluţie Lugol per os ,Antitiroidiene de sinteză: Metiltiouracil, tratament
cu iod radioactiv.
b)Tratament chirurgical
Se recomandă tratament chirurgical în guşile mari care nu răspund
la tratament medicamentos.

7. Epicriza şi recomandări la externare:


Pacienta cunoscută cu Basedow din iulie 2015 în tratament cu
ATS/ Thyrozol 20 mg/zi se internează pentru evaluare clinică-paraclinică.
Clinic prezintă hirsutism facial. Repaus fizic si psihic regim alimentar
hiperproteic cu mese dese. Menajarea bolnavei de emoţii puternice și
supărări.

29
b.Nevoile fundamentale după Virginia Henderson
Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de
fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a R=18r/min., Tahicardie Modificări patologice
avea o bună respiraţie ampla pe nas Tahipnee neurologice
circulaţie. respiraţie de tip costal T.A.=200/110 mm Hg
inferior Respiraţie superficiala
tegumente calde, de
culoare roz
P=86p/min.
T.A.=120/70mm Hg
2. A bea şi a mânca. Masticaţie uşoară Dificultatea la deglutiţie Dezechilibre
Dentiţie bună vărsături neurologice
Reflex de deglutiţie
prezent
Mucoasa bucală umedă
de culoare roz
Apetit bun
3. A elimina. Urina clară diluată sau Emisie involuntara de Lipsa controlului
concentrată urină nervos al sfincterelor
pH=4,5 -7,5
scaun normal, consistenţă
bună
emisie consistenta de
urină şi materii fecale
4. A se mişca şi a Postura adecvată în Hemiplegie stânga Lezarea centrilor
păstra o bună ortostatism şi clinostatism Hipotonie nervoşi
postură. Tonus muscular adecvat Mers cosit pe stânga
Integritatea aparatului
locomotor

30
c.Plan de îngrijire în boala Basedow și hirsutism

Problema de Obiectivele de Evaluarea


Data Intervenţiile aplicate
îngrijire îngrijire îngrijirilor
05.03. Slăbire Corectarea Repaus fizic si psihic Stare generală
2019 accentuată greutăţii Hiperproteic cu mese dese alterată
(prima Apetit corporale
zi) exagerat Regim adecvat
Diaree Prevenire Antiaritmice, hipotensoare, Puls=140
Ziua II Tremurături Tratament sedative b/minut
ale simptomatic Examene din sange: ht, hgl, TA= 180/90
membrelor iodemie, ionograma, mmHg
Palpitaţii colesterol, HDL, LDL, T=37,8 C
Tahicardie dozarea hormonilor T3, T4 Bolnavul
Pilozitate din ser. prezintă
facială Dozarea testosteronului. agitaţie psiho-
HTA Examen sumar urină, motorie
ioduria
Scintigrama, echo.
Tiroidiană, iodocaptare
EKG, Rx. Pulmonar
Ziua Agitaţie Liniştirea In criza de tireotoxicoză: În urma
III Anxietate bolnavului HHC i.v, perfuzii sau tratamentului
Hipersensibil Pregătire psihica Cortizon Acetat i.m, soluţie starea se
itate Încurajarea Lugol per os ameliorează
Emotivitate bolnavului Antitiroidiene de sinteză: TA=15`0/80
Metiltiouracil mm Hg
Tratament cu iod radioactiv Puls=100
Menajarea bolnavului de b/minut
emoţii puternice și supărări Bolnavul este
Se recomandă tratament liniştit
chirurgical în guşile mari
care nu răspund la tratament
medical

31
Obiectiv 5
EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

- prevenirea accidentelor șși a comportamentelor de risc pentru


sănătate;
- prevenirea atitudinilor negative faţă de sine şi viaţă:
- prevenirea conflictelor interpersonale;
- a se evita traumele psihice, stările tensionale;
- asigurarea unui climat familial cald, afectuos, echilibrat, pentru o
buna dezvoltare;
- abordarea adolescentului cu înţelegere şi sfaturi competente în timp
util, pentru a se putea evita eventualele pericole şi situații neplăcute;
- asigurarea unei atmosfere de înţelegere şi respect în familie şi la locul
de muncă, evitarea conflictelor relaţionale, a stărilor tensionale;
- informarea tinerilor căsătoriţi asupra cerinţelor vieţii de familie, pentru
a evita traumele psihice ulterioare (divorţ);
- orientarea profesională conform aptitudinilor şi dorinţelor individului,
pentru a evita traumele legate de schimbarea locului de muncă sau
recalificare;
- pregatirea pentru schimbări fiziologice sau evenimente de viaţă
(pensionare, menopauză), pentru a evita stările depresive(sentiment de
inutilitate, nervozitate);
- evitarea surmenajului psihic;
- evitarea consumului de alcool, droguri, cafea în exces, condimente;
- regim de viaţă echilibrat: alternarea perioadelor de activitate cu
perioade de repaos, activitate reconfortantă, recreativă;
- tratarea precoce a a fecțiunilor organice (endocrine, metabolice,
renale, cardiace, neurologice).

32
Bibliografie și webografie

1. Lucreţia Titircă - “Ghid de nursing”, 1999


2. Lucreţia Titircă - “Manual de îngrijiri special acordate
pacienţilor de asistenţii medicali”, 1999
3. Corneliu Borundel – „Manual de Medicină Internă Pentru
Cadrele Medii”, , Editura All 2006
4. Lucreţia Titircă – ”Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de
asistenţii medicali”, , Editura Viaţa Medicală Românească 2003
5. Scorţanu E. – ”Îngrijiri în boli interne şi speciale înrudite”,
2008
6. Scorțanu E. – ”Tehnici de îngrijire și protocoale de pregătire a
bolnavului” - 2011

a. http://www.avantderm.com/wp-
content/uploads/2011/04/Hirsutism3.jpg
b. http://www.sfatulmedicului.ro/dicționar-
medical/hirsutism_5332
c. http://www.romedic.ro/hirsutismul
d. http://www.csid.ro/health/sănătate/hirsutismul-la-femei-cauze-
și-tratament-4350486/
e. http://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic_diso
rders/hair_disorders/hirsutism.html?qt=&sc=&alt=
f. http://anatomie.romedic.ro/cap-si-gat

33
ANEXE

34
35