GENUL CARPINUS

Carpinus betulus L.-Carpen

Origine: Europa şi Asia de sud-vest. În România se întâlneşte des la câmpie şi în zona

dealurilor.
Forma: Arbore de 20-25 m, înălţime, cu tulpina adesea torsionată şi îngust-canelată
longitudinal. Scoarţa este netedă, de culoare cenuşie, cu numeroase pete albicioase.
Coroana este neregulată, ovoidală, cu frunziş des şi ramificaţii numeroase.
Lujerii sunt subţiri, zvelţi, geniculaţi, la început sunt catifelaţi-pubescenţi, apoi devin
bruni-verzui, lucitori cu lenticele albicioase. Mugurii sunt solzoşi, înguşti şi alungiţi, fusiformi
sau conici, alipiţi de lujer, cu vârful pubescent, lungi de 0,5-1 cm.
Frunzele sunt ovate sau ovat-elptice, de 5-10 cm lungime, cu vârful acuminat şi cu baza
cordată, marginea funzei este dublu serată. Pe dos frunzele prezintă nervuri proeminente şi
păroase. Limbul este uşor vălurit.
Florile sunt unisexuat monoice şi apar în aprilie, odată cu înfrunzirea. Amenţii sunt
pendenţi şi de 6-12 cm lungime.
Fructele sunt achene, ovale, comprimate dorso-ventral, de 8-10 mm lungime, de culoare
brună, costate longitudinal.

GENUL CORYLUS L.
Corylus avellana L-Alun

Areal: La noi se găseşte frecvent în pădurile de gorun şi stejar, la câmpie şi la deal

Forma: arbust de 4-5 m înălţime, uneori chiar arbore de până la 8 m înălţime, adeseori
sub formă de tufă.
Lujerii: cenuşii-gălbui, geniculaţi, cu perişori roşcaţi şi cu lenticele albicioase. Mugurii
sunt alterni, ovoizi cu solzi păroşi.
Frunzele: subrotunde sau lat-ovate, de 5-12 cm lungime, cu vârful acuminat, la bază sunt
cordiforme, uşor asimetrice, cu marginea dublu-serată. La apariţie prezintă perişori rigizi pe
ambele feţe, apoi perişorii râmân doar pe nervurile de pe dosul frunzei. Peţiolul este scurt şi
prezintă perişori, roşcaţi.
Florile sunt unisexuat-monoice. Florile mascule sunt dispuse în amenţi, se formează cu
un an înainte şi se deschid în februarie-martie, înainte de înfurnzit. Florile femele sunt închise în
muguri, solitare sau în fascicule.
 Fructele sunt achene (alune) ovoidale sau globuloase, de 1-1,5 cm lungime, solitare sau
câte 4 într-un fascicul. Fiecare fruct este învelit într-un involucru nergulat-lobat, adânc divizat.
GENUL FAGUS L. - FAMILIA FAGACEAE
Fagus sylvatica L.-Fag

Areal. Europa: fosta Iugoslavie, România, Franţa, Germania şi Bulgaria.

Forma. Arbore de mărimea I, de până la 30 m înălţime şi 2 m diametru. Tulpina
cilindrică. Scoarţa este cenuşie, de multe ori cu pete albe-cretace, este subţire şi nu formează
ritidom decat la baza trunchiului.
Coroana ovoidă în masiv, larg-globuloasă la arborii izolati. Lujerii anuali sunt geniculaţi
la început păroşi, apoi glabri, bruni sau verzi. Mugurii sunt fusiformi, mari (1-3 cm) şi foarte
depărtaţi de lujer.
Frunzele: 5-10 cm lungime, ovate sau eliptice, întregi sau sinuate, rareori acut dinţate, pe
faţă verzi-închis, lucitoare, pe dos verzi-palid. Toamna devin ruginii şi persistă o perioadă lungă
după uscare (marcescente). În tinereţe frunzele au peri pe ambele feţe.
Florile sunt unisexuat-monoice, apar în aprile-mai şi sunt grupate în inflorescenţe axilare;
cele mascule dispuse în capitule lung pedunculate, iar florile femele câte două în mijlocul unor
bractei, formând un involucru cu 4 valve.
Fructul denumit jir, este o achenă de 1,5 cm lungime, cu 3 muchii, grupate 1-2 într-un
involucru.
Varietati:
Dupa forma coroanei: Fagus sylvatica var. Fastigiata Koch - cu coroana priamidal-
fastigiată
Fagus sylvatica var. Pendula Loud - cu ramuri pendente
Fagus sylvatica var. Tortuoasa Pepin - formă ornamentală pitică, având coroana largă şi
ramurile tortuoase
După caracterele frunzei:
Fagus sylvatica var. Dentata Torre et Sham - cu marginile evident acut dinţate
Fagus sylvatica var. Laciniata Vignet-cu frunzele îngust-eliptice, până la lanceolate, pe
margini serate până la adânc lobate
Fagus sylvatica var. Atropurpurea -cu frunze roşcate, roşii-negricioase, sau brun-
întunecate
Fagus sylvatica var. Subcordata Murr-cu funzele lat ovate, la bază slab cordate
Fagus sylvatica var. Caprinifolia Dom-cu frunzele mici, ovate
După caracterele cupei:
Fagus sylvatica var. Macrocarpa Dom-cu cupele mari, relativ scurt pedunculate
Fagus sylvatica var. Longipes Dom-cu pedunculii cupelor lungi
 GENUL FRAXINUS L.
Fraxinus excelsior L.-Frasin comun

Areal. Frasinul este răspândit în toată Europa, cu excepţia Irlandei de Nord, Scoţiei şi
Finlandei.
Forma. Arbore cu talia de 25-30 m. Înrădăcinarea bine dezvoltată în profunzime dar şi
în lateral. Tulpina este cilindrică, lăstarii verzi-măslinii, mugurii negri, opuşi.
Frunze compuse din 5-11 foliole lungi 4-15 cm, sesile, oblong-lanceolate, lung-
acuminate, baza cuneată, crenat serată, faţa verde-închis, dorsal verde palid.
Florile sunt poligame, rar hermafrodite, nude, fiecare cu 2-3 stamine, de nuanţă violacee.
Fuctul este o samară de 2,5-4 cm lungime, reunite în panicule pendente.

GENUL CASTANEA Mill.

Castanea sativa Mill.-Castanul comestibil

Areal. Peninusula Iberică, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Crimea şi până în Maroc,
Algeria şi Tunisia. În România: în Oltenia şi alta în Baia Mare.
Forma: Arbore de marimea I, până la 30 m înălţime. Tulpina adeseori cu ramificaţii
joase, formează ritidom cu crăpături adânci, brun-închis. Lujerii sunt muchiaţi, brun-roşcaţi, cu
lenticele albicioase, proeminente, la început tomentoşi, apoi glabri.
Frunzele: 12-22 cm lungime, oblong-lanceolate cu marginile spinos-dinţate şi
nervaţiunea proeminentă, la început sunt păroase pe dos, iar mai târziu, glabre.
Florile mascule sunt dispuse în amenţi cilindrici erecţi, cu culoarea galbenă şi mirosul
specific, la baza cărora sunt dispuse florile femele, câte 3 într-un involucru spinos. Florile apar
în iunie-iulie.
Fructele: achene numite castane, globuloase sau brusc acuminate, de culoare brună-
castanie şi stau 1-3 închise într-o cupă ghimpoasă, care la coacere se deschide în 4 valve.
Varietăţi: Aureomarginata, Asplenifolia, Variegata

GENUL GLEDITSIA L.
Gleditsia triacanthos L-Glădiţă, Roşcov sălbatic
 Areal. America de Nord, Golful Mexic şi în apropierea Oceanului Atlantic. În România
este întâlnit în zonele verzi, forestiere de la câmpie şi dealuri.
Forma. Arbore de 15-20 m înălţime, cu un sistem radicular ramificat, tulpina dreaptă,
ritidomul solzos. Ramurile, lujerii si uneori chiar tulpina prezintă spini lungi, simpli sau
ramificaţi. Coroana larga, transparenta cu diametrul de 15-20 m.
Frunzele sunt alterne, dublu paripenat-compuse, cu 8-12 perechi de foliole de cca 3 cm
lungime, oblong-lanceolate, lucioase, pe margini puţin crenate, verzi, toamna capătă o culoare
galbenă.
Florile: poligame grupate în raceme înguste, sunt mici, galbene-verzui, mirositoare,
melifere şi apar târziu, în iunie-iulie.
Fructul este o păstaie indehiscentă, de 30-40 cm lungime şi 3-4 cm lăţime, ce conţine
seminţe obovate, brune, cu tegumentul tare. Păstăile rămân pe arbore până primăvara.
Cultivaruri.
Gledisia triacanthos var Inermis-care nu prezintă spini, coroana este strânsă, de formă
peramidală
Gledisia triacanthos var. Inermis Aurea.-tot fără spini, cu ramuri tortoase, iar frunzele
galbene-aurii.

GENUL JUGLANS
Juglans nigra L-Nuc negru

Areal. America de Nord. În România s-a introdus încă de la sfârşitul secolului trecut de
multe ori prin parcuri şi păduri.
Forma. Arbore de talie mare, 40-45 m înălţime, cu tulpina bine conformată în masiv,
dreaptă. Formează ritidom de la vîrste mici, adânc brăzdat.
Lujerii sunt nelucitori, pubescenţi, toamna devin verzi-bruni. Mugurii cenuşii-
tomentoşi.
Frunzele lungi de 30-60 cm, cu 15-23 foliole ovat-alungite, dinţate, glabre şi puţin
lucitoare, pe dos des-pubescente şi glanduloase; toamna devin galbene.
Florile femele sunt de regulă grupate câte 2-5.
Fructele sunt sferice sau piriforme, de 3-5 cm diametru, verzi-gălbui la început apoi
negre, slab pubescente. Nuca globuloasă sau puţin turtită cu suprafaţa zbârcită şi foarte tare.
 GENUL MORUS l. FAMILIA MORACEAE
Morus alba L-Dud alb

Areal. China şi Japonia. În România se cultivă în câmpie şi la dealuri.

Forma. Arbore de până la 15 m înălţime, cu tulpina dreaptă, ramificată aproape de la
bază. Scoarţa este brună-cenuşie, prezintă ritidom de la vârste foarte mici. Coroana este
globuloasă, formată din ramuri zvelte. Lujerii sunt bruni-cafenii, cu vârful uşor pubescent.
Mugurii sunt mici, solziformi, bruni.
Frunzele sunt poliforme, regulat serate, lungi de 6-18 cm, întregi, tri sau penta lobate,
vârful frunzelor este ascuţit, iar baza este uşor rotunjită.
Florile sunt unisexuat-monoice, în unele cazuri sunt dioice. Florile femele au
aproximativ 1 cm lungime, iar cele mascule, aproximativ 2 cm lungime, apar în luna mai şi sunt
nesemnificative din punct de vedere decorativ.
Fructele sunt de culoare alb-roşiatice, alcătuite din drupe false, cărnoase. Fructul poarta
numele de drupă şi este comestibil şi apare în luna mai.
Cultivaruri.
Morus alba var. Pendula Dipp-de obicei de dimensiuni arbustive şi ramuri subţieri,
pendente.
Morus alba. Var. Pyramidalis Ser.-arbore cu coroana îngust-piramidală.

Morus nigra L.-dud negru

Areal. Specie originară din Transcaucazia şi Iran. În România este cultivat prin curţi şi
grădini particulare.
Forma. Arbore de înălţime mică, ajunge până la 10 m înălţie, cu coroana deasă. Lujerii
tineri sunt pubescenţi. Mugurii sunt, solzoşi şi mari.
Frunzele sunt lat-ovate, cu marginea adânc serată, la bază sunt adânc cordate, pe partea
superioară sunt scabre, iar pe dos sunt pubescente.
Florile dioice. Cele mascule sunt de 2,5 cm lungime, iar cele femele au lungimea de 1,5
cm.
Fructele sunt compuse, de lungimea 1-2 cm, roşii înschis până la negre, cu gust dulce-
acrişor.
Cultivaruri.
Morus nigra var. Globosa