INSTALAŢII DE SANTINÃ

Destinaţie: asigurã evacuarea peste bord a apei colectate în santinã în

condiţii normale de exploatare; în cadrul funcţiei de salvare, instalaţia de santinã
asigurã evacuarea cantitãţii de apã pãtrunse în caz de gaurã de apã.
Navele la care probabilitatea producerii gãurii de apã este mare (remorchere
de port, spãrgãtoare de gheaţã, nave militare) dispun de instalaţii autonome de
salvare, în afara instalaţiei de santinã.
Apa poate proveni din:
- - scãpãri prin armãturile de închidere şi prin tubul etambou;
- - purjarea sticlelor de nivel;
- - condens;
- - spãlarea punţilor şi a magaziilor etc.

Construcţia instalaţiilor de santinã

Pentru colectarea apei, instalaţia dispune de casete de santinã, cu volum

minim de 0,2 m3, amplasate la puntea dublului fund in cele douã borduri ale
secţiunii transversale din pupa fiecãrui compartiment drenat. Pentru lãţimi mari
ale navei se recomandã, amplasarea casetelor de santinã şi în planul diametral.
Instalaţia de santinã trebuie sã asigure evacuarea apei din oricare casetã
colectoare sau canal de santinã, pentru înclinãri îndelungate ale navei de maximum
150 în plan transversal şi 50 în plan longitudinal. C.M., în care se colecteazã şi
reziduuri petroliere, trebuie sã fie drenat independent de magazii, iar fiecare casetã
colectoare trebuie sã dispunã şi de tubulatura autonomã de drenare.

Schema instalaţiei de santinã a unui cargou de mãrfuri generale este

prezentatã în fig.1
 Fig. 1

1. pompã de santinã CM. A. bordaj

2. filtru B. de la scurgeri separator combustibil
3. pompã balast santinã C. de la scurgeri separator ulei
4. pompã santinã magazie marfã D. magistrala santinã magazii marfã
5. sorb salvare E. de la D.G.
6. sorb drenare F. de la caldarinã
7. casetã valvule drenare G. scurgere în santinã
8. casetã valvule magazii marfã H. la tanc reziduuri petroliere
9. sistem de comandã şi control
al evacuãrii
10. pompã de apã peste bord
11. separator reziduuri petroliere
12. armãturã de bordaj

În condiţii normale de exploatare apa colectatã în santina C.M. este drenatã

prin circuit separat, care dispune de separatorul de reziduuri (conform Convenţiei
internaţionale pentru prevenirea poluãrii MARPOL 1973 / 1978).
Apa colectatã în magaziile de marfã ajunge prin traseele D în caseta de
valurile 8 şi este evacuatã peste bord, cu pompele 4 sau 3, fãrã sã mai treacã prin
separatorul 11.
În caz de incendiu sau gaurã de apã în C.M., debitul necesar este mult mai
mare decât al pompei 1 şi atunci sunt folosite casetele colectoare 5 deservite direct
de pompele 3, 4 sau de o pompã cu debit mult mai mare, 10.
La capetele racordurilor de aspiraţie, în casete se monteazã sorburi cu filtre
de protecţie şi armãturi de reţinere.
Pe racordurile de drenaj ale C.M., precum şi pe magistralele de santinã, se
monteazã filtre de nãmol.
Pentru navele de pasageri, spãrgãtoare de gheaţã, remorchere şi alte nave
speciale se utilizeazã pentru salvare pompe submersibile sau un astfel de
aranjament încât una din pompe sã poatã deservi orice compartiment inundat.

Particularitãţi de calcul

În instalaţie trebuie sã existe minim 2 pompe de santinã.

v > 2m/s în conductele magistrale

Debitul total al pompelor de santinã Q trebuie sã fie superior pompelor de

incendiu Qi (excepţie petrolierele).

Q = (1,2…1,3) Qi
 4Q
d=
Diametrul magistralei de santinã πv

Conform Registrului Naval Român diametrul interior

d > k l ( B + H ) + 25[mm] ,

în care B,H lãţimea şi înãlţimea de construcţie [m] .

- - pentru magistrala de santinã şi tronsoanele racordate direct la pompã

k = 1,68, l=L (lungimea navei [m] );
- pentru tronsoanele de aspiraţie ale compartimentelor
k = 2,15, l=ll – lungimea compartimentului drenat [m] .

Ca pompã de santinã poate fi utilizatã cea de balast sau altã pompã cu

condiţia ca Q şi Hasp. sã fie suficient pentru drenarea celui mai îndepãrtat
compartiment.
În general, în instalaţiile de santinã se utilizeazã pompe centrifuge cu
urmãtoarele caracteristici:
Q = 15 – 400 m3/h;
H = 10 – 300 m H2O;
Hasp = 5 ÷ 6 m H2O.

Pompele de santinã trebuie sã fie auto-amorsabile sau sã fie deservite de un

sistem centralizat de amorsare prin vidare.

Pompele autoaspiratoare dispun de o camerã umplutã parţial cu lichid şi un

rotor excentric acţionat de axul pompei, de fapt o pompã de vid cu inel lichid.
Existã instalaţii de amorsare care deservesc centralizat mai multe pompe
(fig.2).
 Fig. 2

1. 1. pompe centrifuge
2. 2. valvulã de amorsare automatã cu flotor
3. 3. valvulã de reţinere
4. 4. tanc de vacuum
5. 5. valvulã de reţinere ce previne intrarea aerului la oprirea pompei
6. 6. pompã vacuum
7. 7. starter pompã de vacuum
8. 8. presostat pornire-oprire pompã de vacuum
9. 9. monovacumetru

Conform Convenţiei MARPOL 1973/1978, apa colectatã în santinã C.M. şi

cãldãri poate fi evacuatã peste bord numai prin separatorul de reziduuri petroliere.
Numai în cazuri de forţã majorã (incendiu, gaurã de apã) se permite
evacuarea directã.
 SEPARAREA REZIDUURILOR PETROLIERE

Convenţia internaţionalã pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave –

MARPOL 1973 / 1978 - şi documentele semnate ulterior – prevãd ca toate navele
peste 400 TRB sunt obligate sã foloseascã instalaţii separatoare de reziduuri
petroliere astfel încât apa evacuatã peste bord sã aibã un conţinut în hidrocarburi
sub o anumitã limitã.

Cerinţele convenţiei se referã la conţinutul admis în hidrocarburi al apei

evacuate peste bord în diferite zone, la tipul separatorului, a indicatorilor de
concentraţie şi a înregistrãrii datelor în funcţie de tipul navei şi zona de navigaţie
etc.
În figura 3 este prezentatã schema funcţionalã a unei instalaţii de separare a
reziduurilor petroliere.

Fig. 3
1. 1. tanc amestec apã + hidrocarburi
2. 2. sorb
3. 3. pompã
4. 4. separator
5. 5. armãturã cu clapet
6. 6. armãturã manualã
7. 7. valvulã electromagneticã
8. 8. tablou electric
9. 9. tanc reziduuri petroliere
10. 10. traductori rezistivi

În figura 4 este prezentat modul în care se face evacuarea automatã a

hidrocarburilor din separator.
 Fig. 4

Valvula electromagneticã este deschisã atunci când suprafaţa de separaţie

ulei-apã ajunge la nivelul inferior şi este închisã când aceastã suprafaţã ajunge la
nivelul superior. Pentru comandã se poate folosi un singur traductor capacitiv sau
doi traductori rezistivi. (fig.4). Conductibilitãţile electrice diferite ale celor doi
compuşi ai amestecului din separator permit o etalonare a rezistenţei unei coloane
de lichid cu nivel intermediar de separaţie, aflat între douã vergele metalice, izolate
electric faţã de separator.

Tipuri de procese de aglomerare şi separare din apã a hidrocarburilor petroliere

1. Sedimentarea în câmp gravitaţional (fig.5)

Este un proces fizic în cadrul cãruia are loc separarea în faze a sistemelor
eterogene dispuse, prin acţiunea diferenţiatã a gravitaţiei asupra fazelor de densitãţi
diferite.

Fig. 5

ρ w - densitatea mediului dispersat

ρ r < ρ w - densitatea particulei de volum V

F1 = ( ρ w − ρ r ) gV - forţa Arhimede (1)

F2 – rezistenţa la înaintare a particulei

 ρw 2
g
F2 = ζA
2 - viteza de sedimentare gravitaţionalã a particulei
(2)

F1 = F2 ⇒ w g = 2 gV ( ρ w − ρ r ) / ζAρ w (3)

2. 2. Sedimentarea în câmp gravicentrifugal

Sub efectul combinat al gravitaţiei şi al centrifugãrii, cele douã componente

de densitãţi diferite se sedimenteazã astfel încât reziduurile petroliere se deplaseazã
ascensional pe traseul curbiliniu de mişcare a particulelor. Centrifugarea este
folositã în douã variante: şicane şi hidrocicloane.

ªicanele sunt elemente constructive plasate în calea particulelor astfel încât

provoacã devierea lor pe o traiectorie curbilinie şi apariţia forţelor centrifuge de
sedimentare (fig. 6).

Fig. 6

Hidrocicloanele sunt aparate ce realizeazã centrifugarea amestecului cu

ajutorul presiunii dinamice a acestuia (fig.7).
 Fig. 7

Hidrocicloanele au eficacitate mare la concentraţie constantã fiind

larg utilizatã în instalaţiile navale.

3. 3. Aglomerarea pe talere

Este un procedeu prin care particulele de reziduuri sunt obligate sã

adere la talere plane sau conice, astfel încât prin contact sã aibã loc
aglomerarea lor.

4. 4. Aerarea

Este un procedeu de separare gravitaţionalã forţatã în care particulele de

reziduuri petroliere aderã la bule de aer de flotabilitate mãritã. La partea inferioarã
a separatorului este plasatã o placã poroasã prin care se insuflã aer comprimat.

5. 5. Filtrarea

Este operaţiunea de separare a sistemului eterogen apã-reziduuri petroliere

în cele douã faze cu ajutorul unui mediu de filtrare. Procesul hidrodinamic
complex al filtrãrii depinde de caracteristicile mediului de filtrare (natura,
grosimea, dimensiunea porilor), condiţiile de filtrare (viteza, diferenţa de presiune,
temperatura) şi de condiţiile de regenerare a filtrelor.

Construcţia separatoarelor de santinã

 Viteza de sedimentare gravitaţionalã wg depinde de diametrul particulelor, d.
Separatorul funcţioneazã cu atât mai bine cu cât particulele de hidrocarburi au
diametre mai mari. Separatorul are funcţie de aglomerare şi sedimentare.
Separatorul funcţioneazã cu atât mai bine cu cât procesele de sedimentare se
desfãşoarã mai rapid. Pentru ca diametrul particulelor de hidrocarburi sã fie
maxim se iau urmãtoarele mãsuri:
- - pe ramura de aspiraţie vitezele de circulaţie sã fie minime;
- - pe traseul de aspiraţie, pânã la intrarea în separator, trebuie sã fie
plasate cât mai puţine rezistenţe locale;
- - pompa trebuie sã fie de un tip constructiv care sã fragmenteze cât
mai puţin particulele.

Sorbul instalaţiei trebuie sã fie din tablã perforatã cu diametrul gãurilor

d=10mm. Cele mai indicate pompe sunt pompele elicoidale, cu şurub, Vectorul
vitezã al particulelor are puţine variaţii de modul şi direcţie.

Mai existã soluţia plasãrii pompei dupã separator. În acest caz trebuie
calculatã sarcina pe aspiraţie astfel încât sã nu depãşeascã posibilitãţile pompei.
Existã o mare varietate de tipuri de separatoare de santinã.

Fig. 8 – Separatorul TURBULO

Separatorul TURBULO (fig.8) foloseşte centrifugarea în camera superioarã,

aglomerarea particulelor de reziduuri pe sita planã 1 şi pe talerele conice 2.
Separatorul este divizat printr-o membranã perforatã, pentru a nu antrena
în mişcare de rotaţie şi amestecul din camera inferioarã. El este dotat cu o
armãturã de aerisire cu flotor 3.
În afarã de încãlzirea electricã sau cu abur 4 a uleiului sedimentat la partea
superioarã, se utilizeazã şi o serpentinã cu abur la partea inferioarã pentru
încãlzirea amestecului . Valvula de evacuare a hidrocarburilor poate fi manualã sau
automatã (electromagneticã).
 Apa evacuatã trebuie sã aibã o concentraţie mai micã de 100 ppm.

Pentru a coborî concentraţia de hidrocarburi sub 15 ppm se utilizeazã un

corp secundar, dotat cu filtru de suprafaţã (fig.9).

Fig. 9

1. 1. intrare amestec
2. 2. robineţi de control
3. 3. armãturã automatã de aerisire
4. 4. alimentare electricã
5. 5. tablou electric
6. 6. traductor de nivel
7. 7. armãturã electromagneticã cu circuit pneumatic
8. 8. armãturã de închidere acţionatã pneumatic
9. 9. evacuare hidrocarburi
10.,11. presostat pentru oprirea pompei
12. dop aerisire
13. 13. spaţiu colector hidrocarburi
14. 14. evacuare apã
15. 15. filtre de suprafaţã
 Mãsurarea concentraţiei de reziduuri din apa evacuatã

Determinarea concentraţiei de reziduuri petroliere la evacuare poate fi

realizatã prin analizarea în laborator a probelor luate din instalaţii. De asemenea,
conform normelor internaţionale I.M.O. reziduurile petroliere se pot detecta
spectrofotometric Indicatoarele de concentraţie a reziduurilor aratã, în orice
moment mãrimea mãsuratã, o înregistreazã grafic, emit semnale de alarmã la
depãşirea limitelor admise, acţioneazã sistemele de automatizare pentru oprirea
evacuãrii peste bord.

Fig.10

În figura 10 este prezentatã schema de funcţionare a indicatorului de

reziduuri Salvico (Suedia).
Proba de apã 1 este trecutã prin filtrul bandã 2 care reţine reziduurile
petroliere. Acestea sunt iluminate de sursa etalonatã 3, celula fotoelectricã 4
furnizând date la aparatul de mãsurã 5. Apoi filtrul trece prin instalaţia încãlzitoare
7, gazele volatile degajate fiind captate de detectorul 6, care trimite şi el datele
culese la aparatul de mãsurã 5. Pe baza variaţiei de iluminare şi a conţinutului de
gaze volatile, aparatul de mãsurã 5 indicã conţinutul de reziduuri din probã în ppm.
Aparatul de mãsurã 5 se etaloneazã prin analizarea în laborator a probelor de apã
evacuatã. Semnalele electrice pot fi utilizate la înregistrare graficã, etalonare,
automatizare.