Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA PETROL –GAZE PLOIEŞTI

TEHNOLOGIA PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE

INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE

PROIECT

TRATAREA ŞI EPURAREA APELOR


UZATE INDUSTRIALE

INDRUMATOR PROIECT: STUDENT:


Conf. Dr. Ing.PANAITESCU CASEN Poenaru Diana-Elena
grupa: 30207
AN: IV - IPM

2019

1
Cuprins

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A


INSTALAŢIILOR UNEI STAŢII DE
EPURARE A APELOR UZATE INDUSTRIALE ............................................................... 3
1.1. Considerente privind epurarea apelor uzate .................................................................. 5
1.1.1Poluanţi caracteristici ...................................................................................................... 5
1.1.2 Impactul poluanţilor asupra mediului ............................................................................... 6
1.1.3. Necesitatea epurării apelor uzate.................................................................................. 7
1.2. Condiţiile de calitate a factorilor de mediu si normativele............................................ 7
1.2.1. Condiţiile de calitate privind evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă ..................... 8
1.2.2. Caracteristicile apelor uzate .......................................................................................... 9
2. TEHNOLOGIA ADOPTATĂ ÎN EPURAREA APELOR UZATE ............................. 14
3.DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR ............................................ 17
3.1.Calculul gradului de epurare necesar dupa materii in suspensie ........................................ 19
3.2.Calculul gradului de epurare dupa materia organica exprimat prin CBO5 ........................ 19
3.3.Calculul gradului de epurare dupa O2 dizolvat .................................................................. 22
3.4.Determinarea gradului de epurare necesar funcție de O2 dizolvat ..................................... 23
3.5.Determinarea gradului de epurare necesar pentru azaotul amoniacal ................................ 24
4.ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME ...................................................... 24
4.1. Elaborarea schemei boc tehnologice ................................................................................. 26
5. PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR ........................................................ 27
5.1.Debite de calcul si de verificare utilizate in statiile de epurare municipale ....................... 27
5.2. Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare (gratare, deznisipator, bazin de
egalizare, separator de grasimi, decantor primar) .................................................................... 27
5.2.1. Gratare ............................................................................................................................ 27
5.2.2. Deznisipatoare ................................................................................................................ 30
5.2.3. Bazinul de egalizare ....................................................................................................... 32
5.2.4. Decantorul primar .......................................................................................................... 33
5.3. Calculul utilajelor în cadrul treptei biologice (bazin de nămol activ, decantorul secundar).
.................................................................................................................................................. 37
5.3.1. Bazin cu namol activ ...................................................................................................... 38
5.3.2.Decantorul secundar. ....................................................................................................... 43
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 45

2
TEMA DE PROIECTARE
Să se elaboreze proiectul tehnologic al unei instalații de epurare a apelor uzate
industriale.
Se dau următoarele date:
Debit de intrare apă uzată
Qzi,max == 928 m3/h = 0,258 m3/s

Compoziția apelor uzate care sunt introduse în stația de epurare


Materii in suspensie: Ciss = 928 mg/l;
Substanţe organice: - CBO5 = 1218 mg O2/l;
- CCO-Cr = 928 mg O2/l;
Azot total : 𝐶𝑖 = 21 mg /l;
Constanta de consum a oxigenului din apele uzate: K1 = 0,1 zi-1

Studiile hidrologice ale emisarului indică:


Viteza medie a apei: v = 1,5 m/s;
Debitul emisarului : Qe = 5 m3/s;
Coeficientul de sinuozitate al râului: ф = 1,2;
Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele uzate:K 1𝑟 = 0,1 zi-1

3
3. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR
Gradul de epurare (GE) este definit ca procentul de reducere, ca urmare a epurarii, a unei
parti din elemente poluante de natura fizica, chimica si biologica din apele uzate astfel incat
concentratia ramasa in apa epurata sa reprezinte sau sa se incadreze in valoarea limita
admisibila stabilita prin NTPA 001/2005.
Dupa tipul apei de suprafata, deosebim trei categorii de ape de suprafata care pot fi supuse
procesului de epurare, si anume: ape potabile, ape de agrement si ape industriale. Formula
generala pentru calculul gradului de epurare (GE) este:

ci  c f
GE   100%
ci
unde:

ci – concentratia initiala a poluantilor din apele uzate pentru care se determina gradul de
epurare (mg/l);
cf – concentratia finala a poluantilor din apele uzate dupa procesul de epurare (mg/l).

Calculul gradului de epurare se face in functie de urmatorii poluanti :


- materii in suspensie ;
- sunstante organice exprimate prin CBO5;
- consumul chimic de oxigen exprimat prin CCO-Cr
- cantitatea de azot total.
Pentru efectuarea acestui calcul se parcurg urmatoarele etape:
- se determina dilutia;
- se verifica daca amestecul se face complet pana la secventa de calcul;
- se determina dilutia reala;
- se stabileste cantitatea maxima admisa de suspensii in functie de dilutia reala cu
ajutorul calculelor;
- se determina gradul de epurare.

Se defineste gradul de dilutie, notat cu d, care se determina cu relatia:


Qe
d ,
q
unde: Qe – debit de emisar (m3/s);
q – debit de ape uzate considerat a fi debitul maxim zilnic (m3/s).
Inlocuind cu valorile cunoscute din tema de proiectare, avem:

Qe=5m3/s;
928
q=928 m /h= 360 = 0,258 m3/s;
3

5
d= 0,25 ·8= 19,38 m3/s ;

Avand in vedere faptul ca dilutia nu se realizeaza in bune conditii in punctul de deversare a


apei uzate in emisari decat dupa o anumita lungime a cursului de apa (Lamestec), se va
calcula un coeficient de dilutie real d’ cu relatia:
𝑎 ∙ 𝑄𝑒
d´ =
𝑞
unde:
a -coeficient de dilutie corespunzator sectiunii considerate. Se calculeaza in doua moduri:

4
a = 0.7 – 0.9 (cu precizarea ca numai in sectiunea de amestec complet,sectiune ideala,
teoretica, poate avea o valoare egala cu unitatea). Se adopta a = 0.8.
0,8 ∙ 5
d´ = = 15,50
0,258
Acest coeficient de diluţie poate fi determinat şi cu ajutorul unei formule stabilită de I.B.
Rozdiler:
1  e a L
3

a '
Qe  a 3 L
1 e
q
unde: α – coeficient ce caracterizează elementele hidraulice ale emisarului asupra desfăşurării
procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecării şi diluţiei şi se calculează cu relaţia
lui Frolov:
DT
     3 '
q
unde: ξ – coeficient care arată modulul de evacuare al apei epurate în emisar. Poate lua
următorele valori:
ξ = 1 – evacuarea se face la mal;
ξ =1,5 – evacuarea se face în talveg (în mijlocul curgerii);
ξ = 3 – evacuarea se face într-o instalaţie de dispersie în
emisar. Se adoptă ξ = 1,5 (viteza maximă de curgere);
φ – coeficient de sinuozitate al râului. Se calculeză prin raportul între distanţa reală după
talveg (L) şi distanţa în linie dreaptă (L‟) între secţiunea de evacuare a apelor şi
secţiunea examinată.
Din tema de proiectare φ = 1,2.
DT – coeficient de difuzie turbulentă, care se calculează cu relaţia:
vH
DT  ; [m2/s]
200
unde: v – viteza medie de curgere a emisarului(m/s); v = 1.5m/s (din tema de proiectare);
H – adâncimea medie a emisarului (m). Se adoptă H = 1.8 m;
L – distanţa reală după talveg de la punctul de vărsare al apelor uzate, în secţiunea
transversală examinată (m). În calcul se consideră situată la 1 km amonte de secţiunea
de folosinţă, care se consideră a fi de 15 km.
L = 15 – 1= 14 Km = 14000 m;
q – debit de ape uzate, (m3/s); q = 0.258 m3/s;
1,5∙1,8
𝐷𝑇 = = 0,0135 m2/s
200
3 0,0135
𝛼 = 1,5 ∙ 1,2 ∙ √ 0,258 = 0,673
Se determină coeficientul de diluţie:
Calculam d’ prin două variante:
Pentru a = 0.8
0,8 ∙ 5
𝑑′ = = 15,50
0,258

Pentru a = 0.99
0,99 ∙ 5
𝑑′ = = 19,19
0,258
Se calculeaza lungimea de amestec (Lamestec), lungimea dupa care se considera ca s-a
realizat amestecul complet intre apa uzata epurata si apa emisarului. Se calculeaza
Lamestec cu relatia:
5
2,3 𝑎∙𝑄+𝑞 3
𝐿𝑎𝑚 = [ ∙ 𝑙𝑔 ] (𝑚);
𝑎 (1 − 𝑎) ∙ 𝑞

Se compară valorile lui Lam cu L; Lam  L.


Se folosesc ambele valori ale lui a.
Pentru a = 0.8
2,3 0,8∙5+0,258 3
𝐿𝑎𝑚 = [0,8 ∙ 𝑙𝑔 (1−0,8)∙0,258] = 167,29 m
L = 14000 m; Lam < L;

Pentru a = 0.99
2,3 0,99∙5+0,258 3
𝐿𝑎𝑚 = [ ∙ 𝑙𝑔 (1−0,99)∙0,258] =452.7 m
0,99
Lam < L.
După determinarea lui a, se calculează gradele de epurare necesare pentru poluanţii majori
sau cantitatea de O2 dizolvat, astfel încât după epurare şi amestecare cu apele emisarului
acesta din urmă să se încadreze în Normativul 1146/2002. Conform acestui normativ:

CBO5 = 5 mg/l;
CCO – Cr = 10 mg/l;
Ntotal = 4 mg/l;
O2diz = 6 mg/l.

3.1.Calculul gradului de epurare necesar dupa materii in suspensie

Se calculeaza gradul de epurare cu ajutorul relatiei:


c i ss  cssf
GE   100 (%)
cssi
unde:
ciss – cantitatea de materii în suspensii din apa uzată care intră în staţia de epurare; din
tema de proiectare ciss = 928 mg/l;
cfss – cantitatea de materii în suspensie din apa uzată care poate fi evacuată în emisar (
din NTPA 001/2005); cfss = 35 mg/l

928 − 35
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 96,23%
928

3.2.Calculul gradului de epurare dupa materia organica exprimat prin CBO5

Se calculeaza prin trei metode:


I. Se ţine seama pe langă diluţie şi amestecare şi de capacitatea de
autoepurare a apei, ca urmare a oxigenarii/reoxigenarii la suprafaţă;
II. Se ţine cont numai de diluţie şi amestecare;
III. Se ţine cont de prevederile NTPA 001/2005.

I. Se ia in considerare diluţia, amestecarea şi capacitatea de autoepurare a apei. La


baza calculării gradului de epurare, în ceea ce priveste 𝐶𝐵𝑂5 sta ecuatia de bilant:

q  CCBO
a.u .
5
10  K1t  a  Qe  CCBO
r
5
10  K2 t  (q  a  Qe )  CCBO
am
5

6
Unde:
a .u .
CCBO 5
- concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO5 la gura de vărsare in emisar
( mg 𝑂2/l);
q – debit masic zilnic de apă uzată;
10-K1t – termen ce ţine cont de procesul de autoepurare a apei unde K1 – constanta de consum
a O2 a cărei valoare este impusă prin tema de proiectare in zile-1;
K1 = 0.1 zi-1;
t = timpul între secţiunea de evacuare şi cea de calcul (zile). Se determină cu relaţia:
L
t zile;
v
L – lungimea de la talveg la punctual de calcul (m); L = 14000m;
v – viteza de curgere a apei (m/s); v = 1,5m/s;
a – coeficient de dilutie;
Qe – debit de emisar (m3/s); Qe = 5 m3/s;
r
CCBO5
- concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO5 a apei în amonte de gura de
r
vărsare (mg/l); CCBO5 = 2 mg/l;
K2 – constanta de oxigenare a apei emisarului; Emisar cu viteza – foarte mică , mică, mare
sau foarte mare, în funcţie de temperatură.
La 10˚C se consideră emisar cu viteză mică de curgere cu valoarea coeficientului de
deversare K2 = 0.17 zile-1;
am
CCBO5
- concentraţia de substante organice exprimate sub formă de CBO5 după secţiunea de
am
amestec (mg/l). În general se impune CCBO5 = 7mg/l.

14000 9333,33
𝑡= = 9333,33𝑠 = = 0,108 𝑧𝑖𝑙𝑒
1,5 86400

(a  Qe  q)  C CBO
am
 a  Qe  C CBO
r
 10  K 2t
C a .u .
 5 5
(mg / l );
q  10  K 1t
CBO5

Pentru a = 0.8
(0,8 ∙ 5 + 0,258) ∙ 7 − 0,8 ∙ 5 ∙ 2 ∙ 10−0,17∙0,108
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 =
0,258 ∙ 10−0,1∙0,108

=87,96 mg/l
Pentru a = 0.99

(0,99 ∙ 5 + 0,258) ∙ 7 − 0,99 ∙ 5 ∙ 2 ∙ 10−0,17∙0,108


𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 =
0,258 ∙ 10−0,1∙0,108

=107,15 mg/l
Gradul de epurare se calculează cu relaţia:

i
C CBO  C CBO
a .u .

GE  5
i
5
 100 (%)
C CBO5

i
CCBO5
=1218 mg/l;

7
1218 − 87,96
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 92,78%
1218
1218 − 107,15
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 91,20%
1218
II. Se ţine cont de diluţie şi amestecare
La baza calcului gradului de epurare în ceea ce priveşte materia organică exprimată prin
CBO5 stă ecuaţia de bilanţ :

q  CCBO
a.u .
5
 a  Qe  CCBO
r
5
 (q  a  Qe )  CCBO
am
5
;

(a  Qe  q)  CCBO
am
 a  Qe  CCBO
r
a  Qe am
C a .u .
CBO5 
q
5 5
 CCBO
a .u .
5

q
CCBO5  CCBO
r
5
 CCBO
am
5

Pentru a = 0.8
0,8 ∙ 5
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 = (7 − 2) + 7
0,258
=84,52 mg/l
Pentru a = 0.99
0,99 ∙ 5
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 = (7 − 2) + 7
0,258
=102,93 mg/l
1218−84,52
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 93,06%
1218

1218−102,93
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 91,55%
1218

III. Se ţine cont de valoarea impusă pentru CBO5 prin NTPA 001/2005
Gradul de epurare se calculează cu ajutorul relaţiei:

i
C CBO  C CBO
NTPA.

GE  5
i
5
 100 (%)
C CBO5

NTPA.
CCBO5
= 25 mg/l (NTPA 001/2005)

1218−25
GE = ∙ 100 = 97,95%
1218

3.3.Calculul gradului de epurare dupa O2 dizolvat

a) Se calculează CCBO
am
5
al celor două tipuri de ape (uzate şi emisar) imediat după gura de
vărsare

am
CCBO5
 F  Dmax (mg/l);

unde: F – factor maxim de diluţie care ia valori între 1,5 – 2,5. Se adoptă F = 2;
8
Dmax – deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de evacuare şi care rezultă din
diferenţa dintre oxigenul la saturaţie şi oxigenul care trebuie să existe în orice moment în apă.

Dmax = OS – OR

OR – concentraţia oxigenului în apa receptoare, concentraţie ce ar trebui să existe


permanent în apă; OR = 6 mg/l;
OS – concentraţia oxigenului dizolvat la saturaţie pentru temperatura de 20˚C; OS = 9,2
mg/l;

Dmax = 9,2 – 6 = 3,2 mg/l ;


am
CCBO 5
= 2 ∙ 3,2 = 6,4 mg/l;

Se aplică ecuaţia de bilanţ, care permite calcularea concentraţiei de materie organică în


ceea ce priveşte CBO5 pentru apa epurată deversată în apa receptoare:

q  C CBO
a .u .
5
 a  Qe  C CBO
r
5
 ( q  a  Qe )  C CBO
am
5

( q  a  Qe )  C CBO
am
 a  Qe  C CBO
r

 C a .u .
CBO5  5 5

q
Pentru a = 0.8
𝑎.𝑢
(0,258 + 0,8 ∙ 5) ∙ 6,4 − 0,8 ∙ 5 ∙ 2
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 74,62 𝑚𝑔/𝑙
5
0,258

Pentru a = 0.99
𝑎.𝑢
(0,258 + 0,99 ∙ 5) ∙ 6,4 − 0,99 ∙ 5 ∙ 2
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 90,82 𝑚𝑔/𝑙
5
0,258
b) Se calculeaza valoarea concentratie de materie organica exprimata prin CBO
dupa 20 zile :

𝑎.𝑢 𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂 20
=1,46∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂 5
𝑚𝑔/𝑙
𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂20 = 1,46 ∙ 74,62 = 108,95 𝑚𝑔/𝑙
𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂 20
= 1,46 ∙ 90,82 = 132,60 𝑚𝑔/𝑙
r
CCBO20
 1.46  CCBO
r
5
(mg/l)
r
CCBO20
 1.46  2  2.92mg / l

c) Se calculează deficitul de oxigen din apa de suprafaţa în amonte de gura de


vărsare, după ce în prealabil s-a calculat CCBO
am
20
.
q  CCBO
a.u ..
 a  Qe  CCBO
r

C am
 20 20
(mg/l)
q  a  Qe
CBO20

𝑎𝑚
0,258 ∙ 108,95 + 0,8 ∙ 5 ∙ 2,92 𝑚𝑔
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 9,3446
20
0,258 + 0,8 ∙ 5 𝑙

𝑎𝑚
0,258 ∙ 132,60 + 0,99 ∙ 5 ∙ 2,92 𝑚𝑔
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 9,3442
20
0,258 + 0,99 ∙ 5 𝑙

9
d) Se calculează deficitul de oxigen ca fiind diferenţa dintre concentraţia
oxigenului dizolvat la saturaţie şi concentraţia de oxigen dizolvat, care ar
trebui să existe în apa de suprafată:
DO = OS – Or (mg/l)

unde: OS – oxigen la saturaţie în funcţie de tipul emisarului (la temperatura de 10˚C);


OS = 11.3 mg/l;

Or – cantitatea minimă de oxigen din apa emisarului ( Ordin 1146/2002);

Or = 6 mg/l.

DO = 11.3 – 6 = 5.3 mg/l.


e) Se calculează timpul critic la care se realizează deficitul maxim de oxigen
(după gura de vărsare din apa emisarului).

 K  D K  K  
lg
2
1  o am 2 1

 K1  CCBO20  K1  
tcr  (zile)
K 2  K1
 0.17  5.30.17  0.1 
lg 1 
 0.1  9.3446  0.1  
t cr   1,99 zile
0.17  0.1
 0.17  5.30.17  0.1  
lg 1 
 0.1  9,3442  0.1  
t cr   1,98 zile
0.17  0.1

f) Se calculează deficitul critic (Dcr) de oxigen cu relaţia:

K 1  CCBO
am

Dcr  5
(10  K 1tcr  10  K 2tcr )  DO 10  K 2tcr ,
K 2  K1
0.1 9.3446
Dcr  (10 0.11,99  10 0.171,99 )  5.3 10 0.171,99  4,75
0.17  0.1

0.1 9,3442
Dcr  (10 0.11,98  10 0.171,98 )  5.3 10 0.171,98  4,75
0.17  0.1

g) Se compară valoarea deficitului critic prin determinarea concentraţiei minime


de oxigen în apa emisarului

COmin = OS – Dcr,

OS = 11.3 mg/l (la 10˚C);


COmin = 11.3 – 4.75= 6.55 mg/l > 4 mg/l ;

COmin = 11.3 – 4.75 = 6.55 mg/l > 4 mg/l ;

10
3.4.Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste consumul chimic de O2
Calcul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relatiei:
i
CCCOCr  CCCOCr
a.u .
GE  i
 100 (%)
CCCOCr
i
unde: C CCOCr - concentraţia iniţială a materiei organice la intrarea în staţia de epurare,
exprimată prin CCO-Cr;
a .u .
CCCOCr- concentraţia de materie organică exprimată prin CCO-Cr în apa epurată
deversată în emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;
a .u .
CCCOCr = 125 mg/l
928 − 125
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 86,53%
928

3.5.Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste azotul total


Se calculeaza gradul de epurare (GE) cu formula:

C Ni  C Nf .
GE   100 (%)
C Ni
unde: C Ni - cantitatea de N2 total la intrarea în staţia de epurare;
𝐶𝑁𝑖 = 21 mg/l
C Nf . - cantitatea de N2 total la ieşirea din staţia de epurare conform NTPA 001/2005;
C Nf = 10 mg/l
21 − 10
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 52,38%
21

Concentratii mg/l
intratre iesire GE = %
-dupa materii in suspensie 928 35 96,23
-dupa atunci cand se ia in Pt Pt Pt a=0,8 Pt a=0,99
materi considerare dilutia , a=0,8 a=0,99
al amestecarea si capacitatea 1218
organi de autoepurare a apei. 87,96 107,15 92,78 91,20
ca atunci cand se tine cont de
expri dilutie si amestecare 1218 84,52 102,93 93,06 91,55
mata atunci cand se tine cont de
in valoarea impusa pentru
CBO5 𝐶𝐵𝑂5 conform NTPA 1218 25 97,95
001/2005
-dupa consumul chimic de O2 928 125 86,53
-dupa azotul total 21 10 52,38
Tabel 3

11
4. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME

Pentru epurarea apelor uzate s-a ales o schemă tehnologică alcătuită din două trepte de
epurare: una mecanică şi cea de-a doua treaptă biologică.
Procedeele de epurare mecano – biologica se bazeaza pe actiunea comuna a proceselor
mecanice, chimice si bilogice si pot avea loc in conditii naturale (campuri de irigare si de
filtrare, iazuri biologice etc.) sau in conditii artificiale prin filtrare biologica (filtre biologice
de mica sau mare incarcare, filtre biologice scufundate, filtre turn, aerofiltre) sau in bazine de
aerare cu namol activ de mica sau mare incarcare, cu aerare normla sau prelungita.
Constructiile si instalatiile in care se realizeaza procesele biochimice de epurare biologica
alcatuiesc treapta secundara a statiei de epurare, avand drept scop final retinerea materiilor
solide in solutii si in special a celor organice. Namolul produs in treapta biologica este retinut
prin decantare, in decantoare secundare, numite si bazine clarificatoare. In aceasta treapta de
epurare sunt necesare, dat fiind complexitatea proceselor, unele constructii si instalatii de
deservire (pentru producerea si introducerea artificiala a aerului, statii de pompare si conducte
pentru transportul si distributia namolului activ etc.).
In conditiile functionarii normale a treptei de epurare primare si secundare, eficienta
acestora exprimata prin gradul de epurare realizat in ceea ce priveste materrile organice si a
materiilor in suspensie, separabile prin decantare, poate fi apreciat la 75 – 92%.
Epurarea mecano – bilogica naturala constituie o solutie obisnuita pentru numeroase statii
de mica capacitate, deoarece in acest scop se poate folosi emisar terenul din apropiere sau
depresiunea de teren fara apa, in loc sa se construiasca un canal lung pana la receptor. In acest
scop, se aplica tehnica de infiltrare subterana (puturi absorbante sau campuri de filtrare) si de
irigare subterana. Puturile absorbante (utilizate tot mai rar) constituie o solutie admisibila
numai cand terenul este permeabil si nu afecteaza calitatea apei freatice care se gaseste la
mare adancime. De obicei aceste epurari necesita pompari; statia de pompare se monteaza
inainte sau dupa fosa septica.
Dezavantajul principal al acestui procedeu de epurare mecano – biologica naturala il
constituie necesitatea scoaterii din circuitul agricol al unor suprafete mari de teren care in
cazul localitatilor mici sunt greu de obtinut.
Epurarea mecano – biologica artificiala se realizeaza in filtre biologice si bazine de aerare cu
namol activ. Filtrele biologice sunt preferate bazinelor de aerare deoarece sunt mai simplu de
realizat si rezista la socuri hidraulice. Se folosesc filtre obisnuite de mica incarcare , filtre
biologice cu discuri, filtre bilogice scufundate, transee filtrante etc. in ceea ce priveste
bazinele de aerare cu namol activ, utilizarea lor comporta deci gratare, decantoare, bazine de
aerare, decantoare scundare, spatii pentru fermentare si platforme de uscare a namolurilor. In

12
general, se prefera bazinele pentru oxidarea totala, bazinele combinate, santurile de oxidare
etc.
I. Epurare mecanica

G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
II. Epurare mecano-biologica-Treapta 1

Apă Apă
G/S D.Z. B.N.A. D.S.
uzată epurată

G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu nămol activ;
D.S. – decantor secundar.

4.1. Elaborarea schemei boc tehnologice

Figura 4.1. Epurarea avansată a apelor uzate

13
5. PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR

5.1.Debite de calcul si de verificare utilizate in statiile de epurare municipale


q=0,258 m3/s

5.2. Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare (gratare,


deznisipator, bazin de egalizare, separator de grasimi, decantor primar)

5.2.1. Gratare
Toate statiile de epurare, indiferent de sistemul de canalizare adoptat si independent de
procesul de intrare a apei in statia de epurare (curgere garvitationala sau compacta) au
montate la intrare gratare (fie ca sunt doua gratare, unul cu bare mai rare, iar altul cu bare mai
dense, fie ca sunt 2 sisteme in serie de gratare etc). In acest caz gratarele se prevad inaintea
statiei de pompare.
Scopul gratarelor este de a retine corpurile plutitoare si suspensiile mari din apele uzate
pentru a proteja mecanismele si utilajele din statia de epurare si a reduce pericolul de
colmatare a canalelor de legatura dintre obiectivele statiei de epurare.
In general, se construiesc sub forma unor panouri metalice plane sau curbe in interiorul
carora se sudeaza bare de otel paralele prin care sunt trecute apele uzate.
In cazul unor debite mari de ape uzate, gratarele se considera ca sunt prevazute cu sisteme
de curgere mecanica cu o inclinare de 45 – 950C. Aceste gratare sunt amplasate in camere
speciale care prezinta o supralargire a canalului din amonte sub un unghi de raportare de 900
pentru a se evita formarea de curenti turbionari.
Pentru evitarea colmatarii este prevazut un canal de ocolire (by - pass) care asigura
evacuarea apelor uzate fara a inunda camera gratarelor si zonele din vecinatatea lor.
Barele cele mai frecvent folosite sunt cele de sectiune dreptunghiulara (10x40mm sau
8x60mm), dimensiunea minima fiind asezata normal pe directia de parcurgere a apei.
Pentru a reduce marimea pierderilor hidraulice la trecerea apei prin gratar, se recomanda
rotunjirea muchiilor barelor. Inune;lesituatii se poate accepta solutia cu bare cu sectiune
rotunda care, sub aspect hidraulic, prezinta rezistente minime, in schimb sunt dificile de
curatat in timpul exploatarii. Gratarele rare indeplinesc, de obicei, rolul de protectie a
gratarelor dese importiva corpurilor mari plutitoare. Distanta intre barele acestui gratar
variaza in limitele 50-100mm. Gratarele dese prezinta deschiderile dintre bare de 16-20 mm,
cand curatirea lor este manuala, si de 25-60 mm, cand curatirea lor este mecanica. Cele din
fata statiilor de pomapare a apelor uzate brute au interspatiile de 50-150 mm. Gratarele cu
curatire manuala se utilizeaza numai la statiile de epurare mici cu debite pana la 0,1 , care
deservesc maximum 15 000 locuitori. Curatirea se face cu greble, cangi, lopeti, etc., iar
pentru usurarea exploatarii se vor prevedea platforme de lucru la nivelul partii superioare a
gratarului, latimea minima a acestora fiind de 0,8 m. Avand in vedere variatiile mari de
debite ce se inregistreaza in perioadele ploioase sau uscate de-a lungul unui an, exploatarea
va fi mult usurata daca se prevad 2 panouri de gratare aferente debitelor respective.

Dimensionarea gratarelor

Grătarele reţin aproximativ 3-5% din materialele solide transportate de apele uzate. Din
varianta tehnologică aleasă s-a propus un grad de epurare în ceea ce privesc materiile
solide de 5 %.

a)Debite de calcul si de verificare ale gratarelor


q=0,258 ·2=0,516 m3/s

14
Se considera ca gratarele retin 3 – 5% din materialele solide transportate de apele uzate.
Prin varianta tehnologica aleasa s-a propus un G.E.=5%.
b)Viteza apei uzate prin interspatiile gratarelor, vg
Ea trebuie să fie cuprinsă între 0.7 – 1.1 m/s. Se adopta vg = 0.8 m/s.

c)Caracteristicile celor doua gratare


- latimea gratarelor (a); a = 10 mm = 0.01 m;
- coeficientul de forma al barelor (  );  = 2,42(dreptunghi);
- distanta dintre (𝑏𝑖 ); 𝑏𝑖 =16mm=0,016m;
- unghiul de inclinare (  );  = 45°
d)Viteza apei in amonte de gratar, va

Va = 0.4 – 0.75 m/s. In perioadele cu ape abundente va = 0.4 – 0.9 m/s.


Se calculeaza cu relatia:
𝑄𝑐 𝑚
𝑉𝑎 = ( )
2 ∙ 𝐵𝑐 ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 𝑠
unde:
Qc – debit de calcul (m3/s); Qc = 0,258 m3/s;
Bc – inaltimea gratarelor (m); se adopta Bc = 1m;
hmax – inaltimea apei in amonte de gratar (m); hmax = 0.25 – 0.6 m; se adopta hmax = 0,6 m.
0,516
𝑉𝑎 = = 0,43 𝑚/𝑠
2 ∙ 1 ∙ 0,6
e)Se calculeaza suma latimilor interspatiilor dintre bare, ∑b

𝑄𝑐
∑𝑏 = (𝑚)
2 ∙ 𝑣𝑔 ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥
Unde:
𝑣𝑔 = 0,8 𝑚/𝑠;
ℎ𝑚𝑎𝑥 = 0,6 𝑚;
0,516
∑𝑏 = = 0,54 𝑚
2 ∙ 0,8 ∙ 0,6
f)Se calculeaza numarul de bare, nb

𝐵𝑐 − ∑ 𝑏 − 𝑐
𝑛𝑏 =
𝑠

Unde:
c-latimea de prindere a barelor; c=0,3;
s-latimea barelor,s=10mm=0,01m;

1 − 0,54 − 0,3
𝑛𝑏 = = 16
0,01

g)Se verifica viteza apei in amote de gratare, va


2 1 𝑚
𝑉𝑎 = 74 ∙ 𝑅 3 ∙ 𝑗 2 ( )
𝑠

15
𝐵𝑐 ∙ℎ𝑚𝑎𝑥
R-raza hidraulica : 𝑅=𝐵 ;
𝑐 +2∙ℎ𝑚𝑎𝑥

1∙0,6
𝑅 = 1+2∙0,6 = 0,27

j-panta gratarului ;j=0,5mm=0,0005m;


2 1 𝑚
𝑣𝑎 = 74 ∙ 0,273 ∙ 0,00052 = 0,69 .
𝑠

h)Se calculeaza pierderile de sarcina pe gratar, h


𝑠 4/3 𝑣2
ℎ = 𝛽 − (𝑏 ) ∙ 2𝑔𝑎 ∙ sin 𝜃;

unde:  - coeficient de forma a barelor;  = 2,42;


s – latimea barelor; s = 0,01 m;
b – interspatiu dintre bare; b = 0,02m;
va – viteza apei in amonte; va = 0,5 m/s;
g – acceleratia gravitationala; g = 9,81;
 - unghiul de inclinare;  = 45˚;
0,01 4/3 0,082
ℎ = 2,42 − ( ) ∙ ∙ sin 45° = 2,42 𝑚
0,02 2 ∙ 9,81

5.2.2. Deznisipatoare
Se prezinta sub forma unor bazine speciale din beton unde sunt retinute suspensiile
granulare sub forma de particule discrete care sedimenteaza independent unele de altele cu o
viteza constanta.
Aceasta viteza depinde de forma, marimea si greutatea particulei.
In compozitia acestor depuneri predomina particulele de origine minerala, in special
nisipurile antrenate de apele de canalizare de pe suprafata centrelor populate, motiv pentru
care se numesc deznisipatoare.
Necesitatea tehnologica este justificata de protectia instalatiilor mecanice in miscare
impotriva actiunii abrazive a nisipului, de reducerea volumelor utile ale rezervoarelor de
fermentare a namolului organic ocupate cu acest material inert, precum si pentru a evita
formarea de depuneri pe conductele sau canalele de legatura care pot modifica regimul
hidraulic al influentului.
Ampalsamentul deznisipatoarelor se va prevedea de la inceputul liniei tehnologice de
epurare mecanica a apelor uzate, imediat dupa gratare, poate sa fie precedata si de statia de
pompare, cu conditia ca aceasta sa fie echipata cu pompe elicoidale de tip melc.
In functie de modul de curatire a depunerilor, se deosebesc deznisipatoare cu
curatire manuala si deznisipatoare cu curatire mecanica si curatire hidraulica.
In deznisipatoare sunt retinute si cantitati mici de materii organice antrenate de particule
minerale sau depuse impreuna cu acestea, mai ales la viteze mici. Sunt retinute particulele de
nisip, cu diametrul mai mare de 0,2-0,3 mm pana la maxim 1 mm. Eficienta deznisipatoarelor
scade in cazul in care particulele prezinta dimensiuni mai mici de 0,2 mm (50% din cantitatea
totala).
Se va dimensiona un deznisipator orizontal tip canal, latimea acestuia este putin mai mare
ca cea a canalelor apei uzate in statie.
Au forma in plan, dreptunghiular, cu raportul L/l=10-15, fiind prevazut cu doua sau mai
multe compartimente. La proiectarea deznisipatoarelor orizontale trebuie sa se stabileasca

16
dimensiunile corespunzatoare realizarii unei eficiente cat mai mari in sedimentarea
suspensiilor granulare.
O influenta hotaratoare a eficientei in deznisipator o are suprafata bazinului de sedimentare
a deznisipatorului si nu adancimea lui.
Dupa directia de miscare a apei, in aceste bazine se deosebesc deznisipatoare orizontale cu
miscarea apei in lungul bazinului si deznisipatoare verticale unde miscarea apei se face pe
verticala.
Se mai numesc si deznisipatore tip canal deoarece latimea lor este putin mai mare fata de
cea a canalului de intrare a apelor uzate brute in statie.
Pantru debite mici se preconizeaza bazine alcatuite din doua compartimente separate prin
stavilare care permit functionarea lor prin intermitenta. In acest mod se asigura conditii pentru
curatirea manula a fiecarui compartiment, avand in vedere faptul ca nisipul este retinut la
suprafata unui material drenant sub care se prevede un dren comandat de o vana. Apa
rezultata de la golirea compartimentului ce urmeaza a fi curatat este dirijata inapoi in statie. In
sectiunea transversala, fiecare canal are forma dreptunghiulara, iar radierul are o panta de
0,02-0,05 in sens invers directiei de miscare a apei.
Evacuarea manuala a nisipurilor este admisa numai pentru cantitati de pana la 0,5 m3/zi. In
acest scop se ciurata nisipul de pe radier cu unelte terasiere, iar indepartarea lui se face prin
relee de lopatare sau benzi transportoare.

Dimensionarea deznisipatorului

a)Debite de calcul si de verificare

Qc=0, 516 m3/zi


b)Volumul util al deznisipatorului, Vdez
Vdez=Qc∙td (m3)
td-timp de deznisipare,s ;td=30-60s ; se adoptă td=50s
Vdez=0, 516∙50=25,8 m3

c)Calculul suprafetei orizontale,A0


𝑄𝑐
𝐴0 = 𝐵 ∙ 𝐿 = ∙ 𝛼 (𝑚2 )
𝑣𝑠

unde:
α - coeficient ce tine cont de regimul de curgere si gradul de epurare pentru matriile
solide. Se adopta, pentru GE = 86,53%, α = 1,5;
vs – viteza de sedimentare in deznisipator; se adopta vs = 2,3cm/s;
vs = 0,023 m/s;
B – latimea deznisipatorului
L – lungimea deznisipatorului

0,516
𝐴0 = ∙ 1,5 = 33,65 𝑚2
0,023

b)Se calculeaza incarcarea superficiala, 𝑣𝑠𝑖


𝑣𝑠
𝑣𝑠𝑖 = ( m/s);
𝛼

0,023
𝑣𝑠𝑖 = = 0,015 𝑚/𝑠
1,5

c)Se calculeaza aria tranzversala, At


𝑄𝑐
𝐴𝑡 = 𝐵 ∙ 𝐻 = (𝑚2 )
𝑣𝑎
17
unde: Qc – debit de calcul, m3/s; Qc = 0,258 m3/s;
va – viteza de trecere a apei prin deznisipator; va = 0.05 – 0.3 m/s. In functie de
diametrul particulelor retinute (nisip) se adopta va = 0,1 m/s.
0,561
𝐴𝑡 = = 0,561 𝑚2
0,1

d)Se calculeaza lungimea si latimea deznisipatorului


𝐿 = 𝛼 ∙ 𝑣𝑎 ∙ 𝑡𝑑 (m)
L= 1,5∙ 0,1 ∙ 50= 7,5 m
𝐴0
𝐵= (m)
𝐿
33,65
𝐵= = 4,5 𝑚
7,5

e )Se calculeaza inaltimea deznisipatorului

𝑉𝑑𝑒𝑧 25,8
𝐻= (𝑚) = = 0,76 (𝑚)
𝐿𝐵 7,5 ∙ 4,5

f)Se compartimenteaza deznisipatorul

𝐵
𝑛=
𝑏1
𝑏1 – latimea unui compartiment,acesta nu poate sa depaseasca 0,6-2 m.Se adopta 𝑏1 = 1 m

4,5
𝑛= ≅ 2 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒
2
5.2.3. Bazinul de egalizare
Variatiile de debit si de concentratie ce apar ca urmare a proceselor tehnologice industriale
si activitatii umanesau gospodaresti, provoaca dereglari in functionarea statiei de epurare, de
aceea se impune o rpiecta un bazin de egalizare si unuformizare a debitelor respective.
Operatia de uniformizare si egalizare a debitelor si concentratiilor apelor uzate prezinta
urmatoarele avantaje: evitarea problemelor de operare si instabilitatea regimului hidraulic,
evitarea instabilitatii parametrilor de operare si scaderii gradului de epurare a diferitelor trepte
de epurare, pentru epurarea fizico – chimica si biologica concentratiile uniforme reprezinta un
avantaj atat prin prisma consumului de reactivi, cat si a problemelor de mentinere constanta a
eficientei procesului de epurare si in special pentru evitarea „incarcarilor soc”, prin utilizarea
unor debite si concentratii uniformizate se evita cheltuieli suplimentare datorate
supradimensionarii utilajelor.
Bazinul de egalizare a debitelor este de forma cilindrica si pentru proiectarea sa se
urmareste determinarea diametrului si inaltimii.

hs

hu

hd

D
Figura 5.1 Sectiunea tranzversala prin bazinul de egalizare

18
unde: hu – înălţimea zonei optime ( înalţimea în care stă apa), cuprinsă între 0, 60 – 2, 5 m;
luăm hu = 2m;
hd – înălţimea spaţiului de colectare a nisipului, depinde de încărcarea cu nisip şi
intervalul de evacuare a nisipului; se ia hd = 0, 4 m;
hs – înălţimea spaţiului de siguranţă suplimentară,hs=0,4 m;
H = hu + hd + hs
H=2+0,4+0,4=2,8 m
Qmin= 928-50=878 m³/h
Qmax=928+50=978 m³/h
Vt=878+978=1856 m³
𝑉 1856
𝐴𝑣 = = = 662,9 𝑚2
𝐻 2

𝜋 ∙ 𝐷2
𝐴𝑣 = · 𝐻 => 𝐷 = 17,36 𝑚
4
Rezulta ca diametrul D al bazinului de egalizare se incadreaza in valorile (10-20 m)
recomandate.
5.2.4. Decantorul primar

Decantorul este un bazin deschis in care se separa substantele insolubile mai mici de
0.20 mm, care in majoritatea lor, se prezinta sub forma de particule floculente, precum si
substantele usoare care plutesc la suprafata apei.
In functie de gradul necesar de epurare a apelor uzate, procesul de decantare este folosit, fie
in scopul prelucrarii preliminare a acestora inaintea epurarii lor in treapta biologica, fie ca
procedeu de epurare finala, daca in conformitate cu conditiile sanitare locale se impune
numai separarea suspensiilor din apele uzate.
Dupa directia de miscare a apei uzate in decantoare, aceste se impart in doua grupe:
decantoare orizontale si decantoare verticale,; o varianta a decantoarelor orizontale sunt
decantoarele radiale. In decantoarele orizontale apele uzate circula aproape orizontal; in
cele verticale apa circula de jos in sus, iar in cele radiale apa se deplaseaza de la centru spre
periferie, cu aproximativ aceeasi inclinare fata de orizontala ca si la decantoarele orizontale.
Dupa amplasarea lor in statia de epurare, se deosebesc: decantoare primare, amplasate
inainte de instalatiile de epurare biologica si care au drept scop sa retina materiile in suspensie
din apele brute; decantoare secundare, amplasate dupa instalatiile de epurare biologica si care
au drept scop sa retina asa-numitele namoluri biologice, rezultate in urma epurarii in instalatii
biologice.
Randamentul sedimentarii particulelor floculente depinde de numerosi factori, cum ar
fi: timpul de decantare, incarcarea superficiala sau viteza de sedimentare si accesul sau
evacuarea cat mai uniforma a apei din decantor.
Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de sedimentare sau
de ridicare la suprafata a materiilor in suspensie, exprimata global prin incarcarea superficiala sau
hidraulica, in m3/m2h. Conform STAS 4162/1-89, marimea acestei incarcari de suparfata variaza
in functie de concentratia initiala a materiilor in suspensie din apa uzata si de eficienta
decantoarelor.
In scopul maririi eficientei de reducere a suspensiilor in decantorul primar se folosesc
urmatoarele solutii tehnologice:
- Cresterea duratei de decantare;
- Adaugarea unor sunstante in suspensie care sedimenteaza usor;
- Aerarea preliminara a apelor uzate care contribuie la formarea
flocoanelor prin intesificarea numarului de contacte ale particulelor floculente

19
Ansamblul bazinelor de decantare trebuie sa prevada cel putin doua compartimente in
functiune cu dispozitive de separare; un canal de ocolire va asigura scoaterea din functiune a
fiecarei unutati de decantare.
La alegerea dimensiunilor decantorului s-a avut in vedere ca la suprafata apei in bazinele
largi se pot forma valuri datorita vantului, vor influenta eficienta procesului de decantare.

Decantorul primar orizontal longitudinal

Este un bazin din beton armat cu forma in plan dreptunghiulara, avand lungimi cuprinse intre 30
– 100 m si adancimi medii de 3.0 m. Acest bazin se construeste separat sau in grupuri, in scopul
obtinerii unor reduceri ale suprafetelor de teren si economisirea volumelor de beton in pereti,
precum si pentru utilizarea in comun ale instalatiilor de curatire. Radierul bazinului se executa cu o
panta medie de 0.01 m, inversa sensului de curgere al apei, pentru o mai usoara alunecare a
namolului spre palnia de colectare situata la capatul amonte al decantorului.
Colectarea namolului spre palnia de namol se poate face mecanic prin mecanisme razuitoare
montate pe un carucior sau pe un lant fara sfarsit, precum si manual, cu ajutorul hidromonitoarelor.
Cand se foloseste razuitorul mobil montata pe carucior, in fata caruciorului se prevede o lama
pentru colectarea spumei si a substantelor grase care, plutesc la suprafata apei, acestea fiind
impinse spre un jgheab pentru evacuarea materiilor plutitoare, fiind asezat la partea amonte a
decantorului.
Indepartarea namolului din palnie se face prin gravitatie (daca conditiile locale permit) folosind o
conducta cu diametrul minim de 200 mm,sau prin pompare folosind o conducta de refulare cu un
diametrul mai mare de 150 mm,precum si prin presiunea hidrostatica (cazul cel mai raspandit)
diametrul minim al conductei fiind de 200 mm.
O deosebita importanta in ceea ce priveste asigurarea unei eficiente maxime a decantoarelor
orizontale, o reprezinta, accesul uniform al apei in decantor. In acest scop se poate aplica solutia cu
orificii prevazute cu deflectoare sau solutia numai prin pereti gauriti, orificiile fiind indreptate catre
radier pentru ca prin schimbarea ulterioara a directiei de curgere a apei, sa se asigure uniformizarea
curentului pe toata inaltimea apei in bazin.Forma si dimensiunile uzuale ale decantoarelor
orizontale longitudinale sunt prezentate in STAS 4162/1-89.
Tabelul 5.1 încărcarea superfcială (viteza de sedimentare) la decantoarele primare.

Eficienţa reducerii Încărcarea superficială, în 𝑚3 /𝑚2 ·h, pentru concentraţiile:


suspensiilor în
decantor (%) ≤ 200𝑚𝑔/𝑑𝑚3 200 − 300𝑚𝑔/𝑑𝑚3 ≥ 300𝑚𝑔/𝑑𝑚3

40-45 2,3 2,7 3


45-50 1,8 2,3 2,6
50-55 1,2 1,5 1,9
55-60 0,7 1,1 1,5

Dimensionarea decantorului
In conformitate cu STAS 4162/1-89, in decantorul primar se pot obtine orientativ urmatoarele
eficiente:
40 – 60% in reducerea concentratiei suspensiilor solide;
20 –25% in reducerea concentratiei CBO5.
În cazul decantorului primar s-au propus următoarele grade de epurare:
GEss = 60%,
20
Debite de calcul si de verificare

Q=0,258 m3/s
b) Determinarea vitezei de sedimentare,vs

Viteza de sedimentare se determina in doua moduri:


- Cu ajutorul testelor de sedimentare;
- Se adopta din STAS 4126– 1/1989 in functie de gradul de epurare stabilit
pentru solidele in suspensie si in functie de concentratia initiala a materiilor in
suspensie din tema de proiectare:
Viteza de sedimentare se propune a avea valori de vs = 1,5 m/h = 0,00041 m/s pentru încărcări
iniţiale cu materii în suspensie mai mic de 200 mg/l.
Deoarece incarcarile initiale cu materii in suspensie depasesc 200 mg/l
c) Calculul vitezei de circulatie a apei prin decantor,va
Va = 10 mm/s = 10 ·10-3m/s
d) Timpul de stationare in decantor, ts

Variaza intre 1,5 – 2,5 h, dar conform STAS 4162 – 1/89, se recomanda a fi de maxim 1,5h.
ts = 1,5 h = 5400 s.

e) Calculul volumului spatiului de decantare,


3
Vs = Qc ·t s m

Vs=0,258·5400=1393,2 m3

f) Se calculeaza aria orizontala si aria tranversala

Qc 2
A0  (m )
vs
0,258
𝐴0 = 0,00041 = 629,27𝑚2
Qc
Atr  (m 2 )
va
0,258
𝐴𝑡𝑟 = = 25,8 𝑚2
0,01

g)Se calculeaza lungimea decantorului, L


L = Va ·t s = 0, 01·5400 = 54m

h) Se calculeaza inaltimea totala a decantorului, H


H = H s +H u + H d m
Hs= inaltimea de siguranta; Hs=0,2 – 0,6 m; se adopta Hs=0,6 m;
Hu=inaltimea efectiva a zonei de sedimentare, m;
H u =vs· t s =0, 00052· 5400 = 2, 81m;
Hd= inaltimea zonei de depuneri; Hd= 0,2-0,6m, se adopta Hd= 0,6 m;

H= 0,6+2,81+0,6=4,01 m

i) Se calculeaza latimea decantorului, B

21
𝐴0 629,27
𝐵= = = 11,65 𝑚
𝐿 54

Deoarece B depașește valoarea standardizată de 4-5m,se recurge la decompartimentarea


decantorului și la calcularea nr. (n) de compartimente funcție de lățimea adoptată pentru un
compartiment și notată cu B1.Se adoptă B1=5m.
𝐵
𝑛=𝐵 ;
1

11,65
𝑛= = 2,33 ; adoptam n=2 compartimente;
5

j) Calculam volumul total de namol depus in decantor, Vt,namol

GEss 100
Vt ,namol   Qc  cssi  (m 3 / zi )
n 100  p

unde GE= 60%=0,6


 n - densitatea namolului rezultat in bazinul de decantare primar;
 n = 1100 – 1200 Kg/m3; adoptam  n = 1150 Kg/m3;
c ssi - concentratia initiala de solide in suspensie la intrarea in decantor;
c ssi = 928 mg/l =928 ∙ 10−3 kg/𝑚3 ;
p – umiditatea namolului; alegem p = 95%;
Qc = 0.258 𝑚3 /s =0,258·86400=22291,2

0,6 100 𝑚3
𝑉𝑡,𝑛𝑎𝑚𝑜𝑙 = 1150 ∙ 22291,2 ∙ 928 ∙ 10−3 ∙ 100−95 = 179,88 𝑧𝑖

5.3. Calculul utilajelor în cadrul treptei biologice (bazin de nămol activ, decantorul secundar).

Epurarea biologică constituie un proces prin care se elimină prin fenomene biochimice
conţinutul de substanţe organice dizolvate şi uneori a unor suspensii coloidale de natură
organică. În cadrul procesului ce are loc în epurarea biologică sunt folosite microorganisme
care participă la procese ce pot fi grupate în aerobe şi anaerobe.
Microorganismele aerobe sunt folosite în mod curent la epurarea majorităţii apelor uzate cu
caracter preponderent organic şi în ultima vreme şi la fermentarea aerobă a nămolului.
Deşi procedeele aerobe de epurare biologică în biofiltre, în bazine cu nămol activ, pe
câmpuri de irigaţii şi în iazuri diferă între ele cu privire la timpul de contact între
microorganisme şi apa uzată, necesarul de oxigen, modul de utilizare a nămolurilor biologic,
etc., fenomenele biochimice esenţiale sunt identice.
Procesele de epurare biologică nu pot avea loc decât în cazul în care apele uzate supuse
epurării au valoare biologică, respectiv conţin, pe de o parte suficiente substanţe nutritive, iar
pe de altă parte, dispun de substanţele necesare sintezei organice. Apele uzate menajere, prin
natura lor, având un conţinut complex de substanţe organice biodegradabile, întrunesc
condiţiile unei epurări biologice.
Componenţa organică a apelor uzate industriale variază în funcţie de specificul industriei şi
a materiilor prime prelucrate. Unele substanţe organice existente în apele uzate industriale
sunt degradate cu uşurinţă de către microorganisme, alte substanţe solicită, pentru
îndepărtarea lor, o floră selecţionată adecvat, iar alte substanţe sunt rezistente la atacul
microorganismelor sau sunt degradate în timp îndelungat.

22
Bazinul de nămol activ, are ca principal scop principal degradarea sau eliminarea
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea CBO5
şi a materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Procesul epurării biologice în bazinul de nămol activ este asemănător celui care se dezvoltă
în locurile sau cursurile naturale când se produce autoepurarea apei, aici aplicându-se un
complex de măsuri care contribuie la intensificarea proceselor: mărimea concentraţiei
nămolului activ, aerarea artificială a operaţiei, pentru intensificarea oxigenării acesteia,
agitarea artificială a apei în vederea dispersării în apa uzată brută a nămolului recirculat.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei eficienţe mai ridicate, atât
iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele specifice
constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare a procesului tehnologic din
staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un
consum specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care
furnizează oxigenul necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde
epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată. Pentru
asigurarea unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se impune o
agitare permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi oxigenul
necesar coloniilor de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului activ, sub
formă de flocoane. În bazin se urmăreşte a se menţine o concentraţie cvasiconstantă a
nămolului activ în decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea nămolului
activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele secundare. O
parte din acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul activ de
recirculare), iar diferenţa numită nămolul activ în exces, este dirijată în decantoarele primare
pentru a le mări productivitatea de eliminare a suspensiilor datorită prezenţei flocoanelor
care au efectul unui coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de concentraţie a
substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza variază numai în
funcţie de concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o
parte din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.

5.3.1. Bazin cu namol activ


Ipoteze pentru proiecterea bazinelor cu nămol activ şi a decantoarelor secundare :
1. bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în care se
consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ este
egală cu cea de la ieşirea din bazin;
2. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol activ şi
decantorul secundar;
3. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în bazinul de nămol
activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa epurată şi
recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
4. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă prin evacuarea
excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în
conformitate cu raportul de recirculare;
5. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în proiect în
treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric al namolului Ivn;
- incarcarea organica a namolului Ion;
- indicele de incarcare organica a bazinului Iob;
23
Schema de bază în treapta biologică este prezentată în figura de mai jos, care
presupune existenţa unui BNA alimentat cu aer, urmat de un DS în care are loc
separarea flocoanelor.

24
Dimensionarea bazinului cu namol activ I

a) Calculul materiei organice la intrarea în treapta biologică exprimată prin


concentraţia la intrare în bazin a CBO5;
CCBO5=1218 mg/l
5
CCBO5 = 1218 − 100·1218=1157,1 mg/l

b) Debitul de calcul:

Q=0,258 m3 /s
Deoarece la acest debit timpul de aerare este mare , in treapta biologica vom avea 8 bazine de
aerare cu un debit Q1

c) Calculul gradului de epurare pentru treapta biologică în conformitate cu condiţiile de


deversare (NTPA 001/2005)

GESS = 36,23%; GECBO5 = 50 %; GECCOCr = 81,53%; GENt = 47,38%

0,05·1218=1218-Ce
Ce=1218-60,9=1157,1mg/l( Ci -treapta biologica)
50 1157,1 − 𝐶𝑒
=
100 1157,1
Ce=1157,1-694,26=459,84 mg/l

d) Calculul încărcării organice a bazinului.


IOB reprezintă cantitatea de CBO5 din influent exprimată în Kg CBO5/zi care poate
fi îndepărtată dintr-un m3 de bazin de aerare.
Se poate calcula în trei moduri:

- Folosind relaţia de calcul:

CBO 5  K
I OB V
1
GBb
GBb – gradul de epurare în CBO5;
V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T=10-20°C, atunci K=5;
T=30-40°C, atunci K=7;
T=20-30°C, atunci K=6;
IOB=5√1 − 0,5 = 3,54 kg CBO5/m3·zi

e) Încărcarea organică a nămolului activ, se poate calcula:

- Folosind relatia:

Q C
I ON  c CBO 5

V C N

QC-debit de calcul;
CCBO5ib-concentrația inițială a CBO5;
25
V-volumul bazinului cu nămol activ;
CN-concentrația nămolului; CN=2,5-4 kg/m3
𝐼𝑂𝐵 3,16
𝐼𝑂𝑁 = = = 1,77
𝐶𝑁 2,5

ION=K(1-GBb)=5·(1-0,5)=2,5 CBO5/kg NA·zi

f)Se calculeaza concentrația nămolului activ:

𝐼𝑂𝐵 3,54
𝐶𝑁 = = = 1.77 𝑘𝑔𝐶𝐵𝑂5 /𝑚3
𝐼𝑂𝑁 2,5

g) Volumul bazinului cu nămol activ

𝑄𝑐 ∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂5𝑖𝑏 𝑄𝑐 ∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂5𝑖𝑏 0,258 ∙ 1157,1 ∙ 10−3


𝑉= = = ∙ 3600 ∙ 24 = 7286,2 𝑚3
𝐼𝑂𝐵 𝐼𝑂𝑁 ∙ 𝐶𝑁 2 · 1,77

h) Calculul debitului de nămol activ recirculat


QR=r·Qc , (m3/s);
r-raport de recirculare
r C N
100 ;
C C
R N

CR=10kg MTS/m3
CN-concentrația nămolului activ
CR-concentrația nămolului recirculate:

1,77
r  100  24.52%
10  1,77
24.52
𝑄𝑟 = ∙ 0,258 = 0,055m3/s
100

i) Timpul de aerare

Dacă se ia în calcul recircularea nămolului


𝑉 7286,2
𝑡𝑟𝑎 = 𝑄 ′ = (0,258+0,181)∙3600 = 4,61 𝑜𝑟𝑒
𝑐 +𝑄𝑟

Unde Q’r=debitul maxim de recirculare; se recomandă a fi maxim


Q’r=0,7·Qc=0,7·0,258=0,181 m3/s

j) Calculul nămolului în exces

Acest calcul se face cu relaţia Huncken:

QNex 1.2 I  GE CBO 5  L SB ,


0.23
kg/zi
ON 100

Unde: LSB=VB·IOB=8162,4 ∙ 3,16 = 25793,18 kg/zi


26
QNex=1,2·20.23·0,6∙ 25793,18 =21684,76 kg/zi

k) Calculul necesarului de oxigen se face cu relaţia


CO=a·GECBO5·C+b·CNt, kgO2/zi

a·GECBO5·C-corespunde necesarului de oxigen pentru respirația substratului


b·CNt-reprezintă necesarul de oxigen pentru respirația endogenă neluând în considerare
procesul de nitrifiare
a=coeficientul corespunzător utilizării substratului de către microorganisme.Pentru apele
uzate municipale a=0,5 kgO2/kgCBO5
GEb=gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică.GE=50%
C=cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO5 adusă de către apa uzată
influentă.C=Qc·(CCBO5)ib, [kg CBO5/zi]

C=0,258·1157,1·10-3·3600·24=25793,14 kg CBO5/zi

b=coeficientul necesar respirației endogene a microorganismelor, respectiv de


oxigenul consumat de unitățile de nămol activ aflat in bazin, in timp de o zi. Se adoptă b=0,15
kgO2/kg CBO5 ·zi
CNt=cantitatea totală de materii solide totale de nămol activ si se determină cu relația:

𝐶 25793.14
𝐶𝑁𝑡 = = = 12896,57
𝐼𝑂𝑁 2
CO=0.5·0.6·25793,14+0.15·12896,57=9672,43kgO2/zi

l) Se calculează capacitatea de oxigenare, CO care reprezintă cantitatea de oxigen ce trebuie


introdusă prin diferite sisteme de aerare.

CO = cantitatea de ox CO  C 
1
 C OS
 k
10

760 ,kg/zi
 CB
O2
C SA k t
p
igen necesară consumului materiilor organice de către microorganisme. CO = 14932,87 kg
O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). COS=11,3mg/l(conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru
(200C). CSA=7,4mg/l(conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă CB
=1,5 mg/l
k10/kt= raportul dintre coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de 10°C și
𝑘
coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20°C). Se adoptă 𝑘10 =
𝑡
0,83(conform STAS 11566/91).
p=presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice in orașul unde se
realizează epurarea apelor uzate.Se adoptă p=782mmHg.

1 11,3 760
𝐶𝑂 = 14932,87 ∙ ∙ ∙ 0,83 ∙ = 25633,87 𝑘𝑔/𝑧𝑖
0,9 7,4 − 1,5 782

27
m) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de
oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de
distribuţie a aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive pnematice
de dispersie a aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine (având diametrul
mai mic de 0,3 mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu D = 10 mm). În
proiectare se vor alege dispersarea aerului prin bule fine care caracterizează sistemul de
distribuţie prin materiale poroase.

Se calculează capacitatea de oxigenare orară.


𝐶𝑂 25633,87
𝐶𝑂′ = = = 1068,07 𝑘𝑔 𝑂2 /ℎ
24 24

n) Se calculează debitul de aer necesar şi acesta se află cu formula:

𝐶𝑂′ ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 𝑚3 /ℎ
𝐶𝑂𝑠 ∙ 𝐻𝑖𝑚𝑒𝑟𝑠𝑖𝑒

unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care
variază între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafața plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziționat la o înalțime de imersie în masa de apă uzată față de suprafața bazinului. Se adoptă
Himersie=4m.

1608,07 ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = = 44,66 ∙ 103 𝑚3 /ℎ
9∙4
𝑄𝑎𝑒𝑟 44,66
𝐴𝑝 = = ∙ 103 = 744,48 𝑚2
𝐼𝑎𝑒𝑟 1 ∙ 60

Unde: Iaer-intesitatea aerării.Se adoptă 1m3/m2·min aer


Se calculează energia brută a sistemului de aerare,Eb.
Eb=Himersie·Esp, kWh/m3
Unde : Esp-consumul energetic specific,Esp=5,5Wh/m3
EB=4·5,5·103=22000kWh/m3

o) Se calculează dimensiunile BNA-ului si numarul de compartimente


-înaltimea BNA-ului este cuprinsă între 3-5 m
Ht=Himersie+Hsig(0,5-0,8)=4+0,75=4,75m
-lățimea BNA-ului
B=(1-1,5)·H=1,25H=1,25∙ 4,75 = 5,937m
-lungimea BNA-ului:
L=(8-18)B=8∙ 5,937 = 47,5m

Dimensionarea bazinului cu namol activ II

b) Calculul materiei organice la intrarea în treapta biologică exprimată prin


concentraţia la intrare în bazin a CBO5;
60
CCBO5 = 1157,1 − 100·1157,1=462,84 mg/l

28
c) Debitul de calcul:

Q=0,258 m3 /s
Deoarece la acest debit timpul de aerare este mare , in treapta biologica vom avea 8 bazine de
aerare cu un debit Q1

d) Calculul gradului de epurare pentru treapta biologică în conformitate cu condiţiile de


deversare (NTPA 001/2005)
Se adoptă GECBO5 = 42,95 %

Ce=462,84 mg/l( Ci -treapta biologica)


42,95 462,84 − 𝐶𝑒
=
100 462,84
Ce=185,14mg/l

e) Calculul încărcării organice a bazinului.


IOB reprezintă cantitatea de CBO5 din influent exprimată în Kg CBO5/zi care poate
fi îndepărtată dintr-un m3 de bazin de aerare.
Se poate calcula în trei moduri:

- Folosind relaţia de calcul:

CBO 5  K
I OB V
1
GBb
GBb – gradul de epurare în CBO5;
V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T=10-20°C, atunci K=5;
T=30-40°C, atunci K=7;
T=20-30°C, atunci K=6;
IOB=5√1 − 0,4295 = 3,78 kg CBO5/m3·zi

e) Încărcarea organică a nămolului activ, se poate calcula:

- Folosind relatia:

Q C
I ON  c CBO 5

V C N

QC-debit de calcul;
CCBO5ib-concentrația inițială a CBO5;
V-volumul bazinului cu nămol activ;
CN-concentrația nămolului; CN=2,5-4 kg/m3
𝐼𝑂𝐵 3,78
𝐼𝑂𝑁 = = = 1,51
𝐶𝑁 2,5

ION=K(1-GBb)=5·(1-0,4295)=2,85CBO5/kg NA·zi

f)Se calculeaza concentrația nămolului activ:

29
𝐼𝑂𝐵 3,78
𝐶𝑁 = = = 2,5 𝑘𝑔𝐶𝐵𝑂5 /𝑚3
𝐼𝑂𝑁 1,51

g) Volumul bazinului cu nămol activ

𝑄𝑐 ∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂5𝑖𝑏 𝑄𝑐 ∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂5𝑖𝑏 0,258 ∙ 462,84 ∙ 10−3


𝑉= = = ∙ 3600 ∙ 24 = 2729,43 𝑚3
𝐼𝑂𝐵 𝐼𝑂𝑁 ∙ 𝐶𝑁 2,5 · 1,51

i) Calculul debitului de nămol activ recirculat


QR=r·Qc , (m3/s);
r-raport de recirculare
r C N
100 ;
CR CN
CR=10kg MTS/m3
CN-concentrația nămolului activ
CR-concentrația nămolului recirculate:

1,51
r  100  18,76%
10  1,51
18,76
𝑄𝑟 = ∙ 0,258 = 0,0048m3/s
100

ii) Timpul de aerare

Dacă se ia în calcul recircularea nămolului


𝑉 2729,43
𝑡𝑟𝑎 = 𝑄 ′ = (0,258+0,181)∙3600 = 1,73𝑜𝑟𝑒
𝑐 +𝑄𝑟

Unde Q’r=debitul maxim de recirculare; se recomandă a fi maxim


Q’r=0,7·Qc=0,7·0,258=0,181 m3/s

j) Calculul nămolului în exces

Acest calcul se face cu relaţia Huncken:

QNex 1.2 I  GE CBO 5  L SB ,


0.23
kg/zi
ON 100

Unde: LSB=VB·IOB=2729,43 ∙ 3,78 = 10317,08 kg/zi


QNex=1,2·20.23·0,43∙ 10317,08 =6243,82 kg/zi

l) Calculul necesarului de oxigen se face cu relaţia


CO=a·GECBO5·C+b·CNt, kgO2/zi

a·GECBO5·C-corespunde necesarului de oxigen pentru respirația substratului


b·CNt-reprezintă necesarul de oxigen pentru respirația endogenă neluând în considerare
procesul de nitrifiare
a=coeficientul corespunzător utilizării substratului de către microorganisme.Pentru apele
uzate municipale a=0,5 kgO2/kgCBO5

30
GEb=gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică.GE=80%
C=cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO5 adusă de către apa uzată
influentă.C=Qc·(CCBO5)ib, [kg CBO5/zi]

C=0,258·462,84 ·10-3·3600·24=10317,26 kg CBO5/zi

b=coeficientul necesar respirației endogene a microorganismelor, respectiv de


oxigenul consumat de unitățile de nămol activ aflat in bazin, in timp de o zi. Se adoptă b=0,15
kgO2/kg CBO5 ·zi
CNt=cantitatea totală de materii solide totale de nămol activ si se determină cu relația:

𝐶 10317,26
𝐶𝑁𝑡 = = = 5158,6
𝐼𝑂𝑁 2
CO=0.5·0.6·10317,26 +0.15·5158,6=3868,9kgO2/zi

m) Se calculează capacitatea de oxigenare, CO care reprezintă cantitatea de oxigen ce


trebuie introdusă prin diferite sisteme de aerare.

CO = cantitatea de ox CO  C 
1
 C OS
 k
10

760 ,kg/zi
 CB
O2
C SA k t
p
igen necesară consumului materiilor organice de către microorganisme. CO = 14932,87 kg
O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). COS=11,3mg/l(conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru
(200C). CSA=7,4mg/l(conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă CB
=1,5 mg/l
k10/kt= raportul dintre coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de 10°C și
𝑘
coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20°C). Se adoptă 𝑘10 =
𝑡
0,83(conform STAS 11566/91).
p=presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice in orașul unde se
realizează epurarea apelor uzate.Se adoptă p=782mmHg.

1 11,3 760
𝐶𝑂 = 3868,9 ∙ ∙ ∙ 0,83 ∙ = 6641,5 𝑘𝑔/𝑧𝑖
0,9 7,4 − 1,5 782
n) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de
oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de
distribuţie a aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive pnematice
de dispersie a aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine (având diametrul
mai mic de 0,3 mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu D = 10 mm). În
proiectare se vor alege dispersarea aerului prin bule fine care caracterizează sistemul de
distribuţie prin materiale poroase.

Se calculează capacitatea de oxigenare orară.


𝐶𝑂 6641,5
𝐶𝑂′ = = = 276,7𝑘𝑔 𝑂2 /ℎ
24 24
31
n) Se calculează debitul de aer necesar şi acesta se află cu formula:

𝐶𝑂′ ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 𝑚3 /ℎ
𝐶𝑂𝑠 ∙ 𝐻𝑖𝑚𝑒𝑟𝑠𝑖𝑒

unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care
variază între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafața plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziționat la o înalțime de imersie în masa de apă uzată față de suprafața bazinului. Se adoptă
Himersie=4m.

276,7 ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = = 7,7 ∙ 103 𝑚3 /ℎ
9∙4
𝑄𝑎𝑒𝑟 7,7
𝐴𝑝 = = ∙ 103 = 128,3 𝑚2
𝐼𝑎𝑒𝑟 1 ∙ 60

Unde: Iaer-intesitatea aerării.Se adoptă 1m3/m2·min aer


Se calculează energia brută a sistemului de aerare,Eb.
Eb=Himersie·Esp, kWh/m3
Unde : Esp-consumul energetic specific,Esp=5,5Wh/m3
EB=4·5,5·103=22000kWh/m3

o) Se calculează dimensiunile BNA-ului si numarul de compartimente


-înaltimea BNA-ului este cuprinsă între 3-5 m
Ht=Himersie+Hsig(0,5-0,8)=4+0,75=4,75m
-lățimea BNA-ului
B=(1-1,5)·H=1,25H=1,25∙ 4,75 = 5,937m
-lungimea BNA-ului:
L=(8-18)B=8∙ 5,937 = 47,5m

5.3.2.Decantorul secundar.

În decantoarele secundare se reţine membrana biologică sau flocoanele de nămol activ


evacuate odată cu efluentul din filtrele biologice, respectiv din bazinele de aerare. Rezultă
că decantorul secundar constituie o parte componentă de bază a treptei de epurare biologică.
Decantoarele secundare frecvent folosite sunt de tip longitudinal şi radial, echipate cu
dispozitive adecvate pentru colectarea şi evacuarea nămolului în mod continuu sau cu
intermitenţă, intervalul de timp dintre două evacuări de nămol să nu fie mai mare de 4,0 ore.
Având în vedere că acest nămol prezintă un conţinut mare de apă, evacuarea lui se face
prin sifonare, sau prin pompare; podul raclor este echipat cu conducte de sucţiune care
dirijează nămolul spre o rigolă pentru evacuarea lui în exterior.
Se va proiecta un decantor secundar radial în conformitate cu următoarele date:

a) Debitul de calcul si debitul de verificare


q=0,258m3/h
b) Se stabileşte încărcările superficiale ale DS cu materii solide:

32
I SS 
C  (Q  Q ) kg / h  m
N c R 2

A u

unde: CN - concentraţia nămolului activ (kg/m3).


QR - debitul de recirculare [m3/h].
Au – suprafaţa utilă a decantorului radial

Se determină
'
' v SD - încărcarea hidraulică a decantorului, se determină pe baza experienţelor
în conformitate cu 1,9 m3/m2h la valoarea lui IBN 150 cm3/g. Se va adopta valoarea
'
lui v SD =1,29 m3/m2h


𝑄𝑐 𝑄𝑐 0,258
𝑣𝑆𝐷 = => 𝐴𝑢 = ′ = ∙ 3600 = 720 𝑚2
𝐴𝑢 𝑣𝑆𝐷 1,29

2,236 ∙ (0,258 + 0,129) ∙ 3600


𝐼𝑠𝑠 = ∙ 24 = 103,84 𝑘𝑔/𝑚2 ∙ 𝑧𝑖
720

c) Se determină timpul de decantare

În conformitate cu STAS 4162/2-89 valoarea lui tdc = 3,5 - 4 h. Se adoptă tdc = 4 h.

d) Se calculează înălţimea utilă a decantorului şi respectiv a volumului decantorului


secundar

'
hu=tdc· v SD =4·1,29=5,16m

V=Qc·tdc=0,258·4·3600=3715,2 m3

Se impune un numar minim de 2 decantoare radiale(pag.363 din “Canalizari” de Dima)


cu: 𝐴0 = 1109 𝑚2 (conform STAS 4162/2-89)=> D=40m,H=3,9 m , Vutil=1872 m3.

d) Se calculează volumul de nămol rezultat din decantorul secundar

GE 100

i
V ·CSS·Q ·
n
 n
c 100 - p

Unde : GE-eficienta separarii namolului activ in DS=85%


γn-greutatea specifica a namolului care pentru o umiditate a namolului de 95% este
intre 1100-1200kg/m3.Se considera 𝛾𝑛 = 1150 𝑘𝑔/𝑚3
Cssi-concentratia initiala a materiei solide intrate in decantorul secundar,𝑐𝑑 = 64,15
mg/l
p=umiditatea namolului decantat; p=95%

0,80 100
𝑉𝑛 = ∙ 1218 ∙ 10−3 ∙ 0,258 ∙ 3600 ∙ = 15,74𝑚3 /ℎ
1150 100 − 95

33
6. CONCLUZII ȘI REZULTATE

Apa uzată introdusă în stația de epurare, a fost supusa unei epurări mecano – biologice după
calcularea gradelor de epurare pentru anumiți indicatori de calitate.
După aflarea metodei de epurare am dimensionat fiecare componentă a stației de epurare,iar în
final valorile indicatorilor de calitate au ajuns în limitele admisibile date de NTPA 001/2005.
Instalaţia de epurare studiată va face faţă cu succes reglementărilor impuse de normele în
vigoare, în condiţiile datelor de dimensionare considerate, gradele de epurare vor fi atinse.
În tabelul 6.1. sunt prezentate rezultatele obținute în urma epurării apei uzate în cele două
trepte de epurare, mecanică respectiv biologică:

Tabelul 6.1. Rezultatele obținute în urma epurării


Treapta mecanica Treapta bilogică

Grătar Decantor
𝐵𝑁A 𝐷𝑆
Deznisipator Primar
Caracteristici
Cf
influent Ci Ci Ci Ci Ci mg/l
𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE
% % % % %
𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙

Materii în
928 5 881,6 5 881,6 60 352,6 85 52,89 80 10,58
suspensie

𝐶𝐵𝑂5 1218 0 1157,1 5 608 608 85 91,2 80 18,24

𝐶𝐶𝑂𝐶𝑟 928 0 881,6 5 881,6 760 85 114 80 22,80

N2 21 0 12 0 12 0 12 85 1,8 0 1,8

După cum se poate observa în tabelul 6.2. în urma comparării rezultatelor obținute cu NTPA
001/2005, valorile sunt în conformitate cu reglementările impuse în normativ.

Tabelul 7.2. Compararea rezultatelor cu NTPA 001/2005


NTPA 001/2005 Concentrația finală în urma epurării efectuate
mg/l mg/l
Materii în suspensie 35 10,58
𝐶𝐵𝑂5 25 18,24
𝐶𝐶𝑂𝐶𝑟 125 22,80
N2 10 1,8

34
BIBLIOGRAFIE

I. Panaitescu, Casen, -Note de curs

II. ***http://www.scribd.com/doc/49658198/Tehnogii-de-Tratare-si-Epurare-a-Apei

III. Serban Stoianovici, Dan Robescu – Procedee si echipamente


mecanice pentru tratarea şi epurarea apei, Editura Tehnică Bucureşti

IV. Diana Robescu, Szobolcs Lanyi, Attila Verestoy, Dan Robescu – Modelarea
şi simularea proceselor de epurare , Editura tehnică Bucureşti, 2004

V. E. Secara, Radu Antoniu, Ion Ghiţă – Exploatarea instalaţiilor de epurare a apelor


uzate – Editura Tehică

VI. Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviţeanu R. “Epurarea apelor uzate”, Ed. Matrixrom,
Bucureşti, 2001;

VII. Ordinul NP 118-06-Prelucrare nămoluri

35

S-ar putea să vă placă și