Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
2019
1
Cuprins
2
TEMA DE PROIECTARE
Să se elaboreze proiectul tehnologic al unei instalații de epurare a apelor uzate
industriale.
Se dau următoarele date:
Debit de intrare apă uzată
Qzi,max == 928 m3/h = 0,258 m3/s
3
3. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE NECESAR
Gradul de epurare (GE) este definit ca procentul de reducere, ca urmare a epurarii, a unei
parti din elemente poluante de natura fizica, chimica si biologica din apele uzate astfel incat
concentratia ramasa in apa epurata sa reprezinte sau sa se incadreze in valoarea limita
admisibila stabilita prin NTPA 001/2005.
Dupa tipul apei de suprafata, deosebim trei categorii de ape de suprafata care pot fi supuse
procesului de epurare, si anume: ape potabile, ape de agrement si ape industriale. Formula
generala pentru calculul gradului de epurare (GE) este:
ci c f
GE 100%
ci
unde:
ci – concentratia initiala a poluantilor din apele uzate pentru care se determina gradul de
epurare (mg/l);
cf – concentratia finala a poluantilor din apele uzate dupa procesul de epurare (mg/l).
Qe=5m3/s;
928
q=928 m /h= 360 = 0,258 m3/s;
3
5
d= 0,25 ·8= 19,38 m3/s ;
4
a = 0.7 – 0.9 (cu precizarea ca numai in sectiunea de amestec complet,sectiune ideala,
teoretica, poate avea o valoare egala cu unitatea). Se adopta a = 0.8.
0,8 ∙ 5
d´ = = 15,50
0,258
Acest coeficient de diluţie poate fi determinat şi cu ajutorul unei formule stabilită de I.B.
Rozdiler:
1 e a L
3
a '
Qe a 3 L
1 e
q
unde: α – coeficient ce caracterizează elementele hidraulice ale emisarului asupra desfăşurării
procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecării şi diluţiei şi se calculează cu relaţia
lui Frolov:
DT
3 '
q
unde: ξ – coeficient care arată modulul de evacuare al apei epurate în emisar. Poate lua
următorele valori:
ξ = 1 – evacuarea se face la mal;
ξ =1,5 – evacuarea se face în talveg (în mijlocul curgerii);
ξ = 3 – evacuarea se face într-o instalaţie de dispersie în
emisar. Se adoptă ξ = 1,5 (viteza maximă de curgere);
φ – coeficient de sinuozitate al râului. Se calculeză prin raportul între distanţa reală după
talveg (L) şi distanţa în linie dreaptă (L‟) între secţiunea de evacuare a apelor şi
secţiunea examinată.
Din tema de proiectare φ = 1,2.
DT – coeficient de difuzie turbulentă, care se calculează cu relaţia:
vH
DT ; [m2/s]
200
unde: v – viteza medie de curgere a emisarului(m/s); v = 1.5m/s (din tema de proiectare);
H – adâncimea medie a emisarului (m). Se adoptă H = 1.8 m;
L – distanţa reală după talveg de la punctul de vărsare al apelor uzate, în secţiunea
transversală examinată (m). În calcul se consideră situată la 1 km amonte de secţiunea
de folosinţă, care se consideră a fi de 15 km.
L = 15 – 1= 14 Km = 14000 m;
q – debit de ape uzate, (m3/s); q = 0.258 m3/s;
1,5∙1,8
𝐷𝑇 = = 0,0135 m2/s
200
3 0,0135
𝛼 = 1,5 ∙ 1,2 ∙ √ 0,258 = 0,673
Se determină coeficientul de diluţie:
Calculam d’ prin două variante:
Pentru a = 0.8
0,8 ∙ 5
𝑑′ = = 15,50
0,258
Pentru a = 0.99
0,99 ∙ 5
𝑑′ = = 19,19
0,258
Se calculeaza lungimea de amestec (Lamestec), lungimea dupa care se considera ca s-a
realizat amestecul complet intre apa uzata epurata si apa emisarului. Se calculeaza
Lamestec cu relatia:
5
2,3 𝑎∙𝑄+𝑞 3
𝐿𝑎𝑚 = [ ∙ 𝑙𝑔 ] (𝑚);
𝑎 (1 − 𝑎) ∙ 𝑞
Pentru a = 0.99
2,3 0,99∙5+0,258 3
𝐿𝑎𝑚 = [ ∙ 𝑙𝑔 (1−0,99)∙0,258] =452.7 m
0,99
Lam < L.
După determinarea lui a, se calculează gradele de epurare necesare pentru poluanţii majori
sau cantitatea de O2 dizolvat, astfel încât după epurare şi amestecare cu apele emisarului
acesta din urmă să se încadreze în Normativul 1146/2002. Conform acestui normativ:
CBO5 = 5 mg/l;
CCO – Cr = 10 mg/l;
Ntotal = 4 mg/l;
O2diz = 6 mg/l.
928 − 35
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 96,23%
928
q CCBO
a.u .
5
10 K1t a Qe CCBO
r
5
10 K2 t (q a Qe ) CCBO
am
5
6
Unde:
a .u .
CCBO 5
- concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO5 la gura de vărsare in emisar
( mg 𝑂2/l);
q – debit masic zilnic de apă uzată;
10-K1t – termen ce ţine cont de procesul de autoepurare a apei unde K1 – constanta de consum
a O2 a cărei valoare este impusă prin tema de proiectare in zile-1;
K1 = 0.1 zi-1;
t = timpul între secţiunea de evacuare şi cea de calcul (zile). Se determină cu relaţia:
L
t zile;
v
L – lungimea de la talveg la punctual de calcul (m); L = 14000m;
v – viteza de curgere a apei (m/s); v = 1,5m/s;
a – coeficient de dilutie;
Qe – debit de emisar (m3/s); Qe = 5 m3/s;
r
CCBO5
- concentraţia de substanţe organice exprimate prin CBO5 a apei în amonte de gura de
r
vărsare (mg/l); CCBO5 = 2 mg/l;
K2 – constanta de oxigenare a apei emisarului; Emisar cu viteza – foarte mică , mică, mare
sau foarte mare, în funcţie de temperatură.
La 10˚C se consideră emisar cu viteză mică de curgere cu valoarea coeficientului de
deversare K2 = 0.17 zile-1;
am
CCBO5
- concentraţia de substante organice exprimate sub formă de CBO5 după secţiunea de
am
amestec (mg/l). În general se impune CCBO5 = 7mg/l.
14000 9333,33
𝑡= = 9333,33𝑠 = = 0,108 𝑧𝑖𝑙𝑒
1,5 86400
(a Qe q) C CBO
am
a Qe C CBO
r
10 K 2t
C a .u .
5 5
(mg / l );
q 10 K 1t
CBO5
Pentru a = 0.8
(0,8 ∙ 5 + 0,258) ∙ 7 − 0,8 ∙ 5 ∙ 2 ∙ 10−0,17∙0,108
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 =
0,258 ∙ 10−0,1∙0,108
=87,96 mg/l
Pentru a = 0.99
=107,15 mg/l
Gradul de epurare se calculează cu relaţia:
i
C CBO C CBO
a .u .
GE 5
i
5
100 (%)
C CBO5
i
CCBO5
=1218 mg/l;
7
1218 − 87,96
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 92,78%
1218
1218 − 107,15
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 91,20%
1218
II. Se ţine cont de diluţie şi amestecare
La baza calcului gradului de epurare în ceea ce priveşte materia organică exprimată prin
CBO5 stă ecuaţia de bilanţ :
q CCBO
a.u .
5
a Qe CCBO
r
5
(q a Qe ) CCBO
am
5
;
(a Qe q) CCBO
am
a Qe CCBO
r
a Qe am
C a .u .
CBO5
q
5 5
CCBO
a .u .
5
q
CCBO5 CCBO
r
5
CCBO
am
5
Pentru a = 0.8
0,8 ∙ 5
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 = (7 − 2) + 7
0,258
=84,52 mg/l
Pentru a = 0.99
0,99 ∙ 5
𝐶𝐵𝑂5𝑎.𝑢 = (7 − 2) + 7
0,258
=102,93 mg/l
1218−84,52
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 93,06%
1218
1218−102,93
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 91,55%
1218
III. Se ţine cont de valoarea impusă pentru CBO5 prin NTPA 001/2005
Gradul de epurare se calculează cu ajutorul relaţiei:
i
C CBO C CBO
NTPA.
GE 5
i
5
100 (%)
C CBO5
NTPA.
CCBO5
= 25 mg/l (NTPA 001/2005)
1218−25
GE = ∙ 100 = 97,95%
1218
a) Se calculează CCBO
am
5
al celor două tipuri de ape (uzate şi emisar) imediat după gura de
vărsare
am
CCBO5
F Dmax (mg/l);
unde: F – factor maxim de diluţie care ia valori între 1,5 – 2,5. Se adoptă F = 2;
8
Dmax – deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de evacuare şi care rezultă din
diferenţa dintre oxigenul la saturaţie şi oxigenul care trebuie să existe în orice moment în apă.
Dmax = OS – OR
q C CBO
a .u .
5
a Qe C CBO
r
5
( q a Qe ) C CBO
am
5
( q a Qe ) C CBO
am
a Qe C CBO
r
C a .u .
CBO5 5 5
q
Pentru a = 0.8
𝑎.𝑢
(0,258 + 0,8 ∙ 5) ∙ 6,4 − 0,8 ∙ 5 ∙ 2
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 74,62 𝑚𝑔/𝑙
5
0,258
Pentru a = 0.99
𝑎.𝑢
(0,258 + 0,99 ∙ 5) ∙ 6,4 − 0,99 ∙ 5 ∙ 2
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 90,82 𝑚𝑔/𝑙
5
0,258
b) Se calculeaza valoarea concentratie de materie organica exprimata prin CBO
dupa 20 zile :
𝑎.𝑢 𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂 20
=1,46∙ 𝐶𝐶𝐵𝑂 5
𝑚𝑔/𝑙
𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂20 = 1,46 ∙ 74,62 = 108,95 𝑚𝑔/𝑙
𝑎.𝑢
𝐶𝐶𝐵𝑂 20
= 1,46 ∙ 90,82 = 132,60 𝑚𝑔/𝑙
r
CCBO20
1.46 CCBO
r
5
(mg/l)
r
CCBO20
1.46 2 2.92mg / l
C am
20 20
(mg/l)
q a Qe
CBO20
𝑎𝑚
0,258 ∙ 108,95 + 0,8 ∙ 5 ∙ 2,92 𝑚𝑔
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 9,3446
20
0,258 + 0,8 ∙ 5 𝑙
𝑎𝑚
0,258 ∙ 132,60 + 0,99 ∙ 5 ∙ 2,92 𝑚𝑔
𝐶𝐶𝐵𝑂 = = 9,3442
20
0,258 + 0,99 ∙ 5 𝑙
9
d) Se calculează deficitul de oxigen ca fiind diferenţa dintre concentraţia
oxigenului dizolvat la saturaţie şi concentraţia de oxigen dizolvat, care ar
trebui să existe în apa de suprafată:
DO = OS – Or (mg/l)
Or = 6 mg/l.
K D K K
lg
2
1 o am 2 1
K1 CCBO20 K1
tcr (zile)
K 2 K1
0.17 5.30.17 0.1
lg 1
0.1 9.3446 0.1
t cr 1,99 zile
0.17 0.1
0.17 5.30.17 0.1
lg 1
0.1 9,3442 0.1
t cr 1,98 zile
0.17 0.1
K 1 CCBO
am
Dcr 5
(10 K 1tcr 10 K 2tcr ) DO 10 K 2tcr ,
K 2 K1
0.1 9.3446
Dcr (10 0.11,99 10 0.171,99 ) 5.3 10 0.171,99 4,75
0.17 0.1
0.1 9,3442
Dcr (10 0.11,98 10 0.171,98 ) 5.3 10 0.171,98 4,75
0.17 0.1
COmin = OS – Dcr,
10
3.4.Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste consumul chimic de O2
Calcul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relatiei:
i
CCCOCr CCCOCr
a.u .
GE i
100 (%)
CCCOCr
i
unde: C CCOCr - concentraţia iniţială a materiei organice la intrarea în staţia de epurare,
exprimată prin CCO-Cr;
a .u .
CCCOCr- concentraţia de materie organică exprimată prin CCO-Cr în apa epurată
deversată în emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;
a .u .
CCCOCr = 125 mg/l
928 − 125
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 86,53%
928
C Ni C Nf .
GE 100 (%)
C Ni
unde: C Ni - cantitatea de N2 total la intrarea în staţia de epurare;
𝐶𝑁𝑖 = 21 mg/l
C Nf . - cantitatea de N2 total la ieşirea din staţia de epurare conform NTPA 001/2005;
C Nf = 10 mg/l
21 − 10
𝐺𝐸 = ∙ 100 = 52,38%
21
Concentratii mg/l
intratre iesire GE = %
-dupa materii in suspensie 928 35 96,23
-dupa atunci cand se ia in Pt Pt Pt a=0,8 Pt a=0,99
materi considerare dilutia , a=0,8 a=0,99
al amestecarea si capacitatea 1218
organi de autoepurare a apei. 87,96 107,15 92,78 91,20
ca atunci cand se tine cont de
expri dilutie si amestecare 1218 84,52 102,93 93,06 91,55
mata atunci cand se tine cont de
in valoarea impusa pentru
CBO5 𝐶𝐵𝑂5 conform NTPA 1218 25 97,95
001/2005
-dupa consumul chimic de O2 928 125 86,53
-dupa azotul total 21 10 52,38
Tabel 3
11
4. ALEGEREA VARIANTEI TEHNOLOGICE OPTIME
Pentru epurarea apelor uzate s-a ales o schemă tehnologică alcătuită din două trepte de
epurare: una mecanică şi cea de-a doua treaptă biologică.
Procedeele de epurare mecano – biologica se bazeaza pe actiunea comuna a proceselor
mecanice, chimice si bilogice si pot avea loc in conditii naturale (campuri de irigare si de
filtrare, iazuri biologice etc.) sau in conditii artificiale prin filtrare biologica (filtre biologice
de mica sau mare incarcare, filtre biologice scufundate, filtre turn, aerofiltre) sau in bazine de
aerare cu namol activ de mica sau mare incarcare, cu aerare normla sau prelungita.
Constructiile si instalatiile in care se realizeaza procesele biochimice de epurare biologica
alcatuiesc treapta secundara a statiei de epurare, avand drept scop final retinerea materiilor
solide in solutii si in special a celor organice. Namolul produs in treapta biologica este retinut
prin decantare, in decantoare secundare, numite si bazine clarificatoare. In aceasta treapta de
epurare sunt necesare, dat fiind complexitatea proceselor, unele constructii si instalatii de
deservire (pentru producerea si introducerea artificiala a aerului, statii de pompare si conducte
pentru transportul si distributia namolului activ etc.).
In conditiile functionarii normale a treptei de epurare primare si secundare, eficienta
acestora exprimata prin gradul de epurare realizat in ceea ce priveste materrile organice si a
materiilor in suspensie, separabile prin decantare, poate fi apreciat la 75 – 92%.
Epurarea mecano – bilogica naturala constituie o solutie obisnuita pentru numeroase statii
de mica capacitate, deoarece in acest scop se poate folosi emisar terenul din apropiere sau
depresiunea de teren fara apa, in loc sa se construiasca un canal lung pana la receptor. In acest
scop, se aplica tehnica de infiltrare subterana (puturi absorbante sau campuri de filtrare) si de
irigare subterana. Puturile absorbante (utilizate tot mai rar) constituie o solutie admisibila
numai cand terenul este permeabil si nu afecteaza calitatea apei freatice care se gaseste la
mare adancime. De obicei aceste epurari necesita pompari; statia de pompare se monteaza
inainte sau dupa fosa septica.
Dezavantajul principal al acestui procedeu de epurare mecano – biologica naturala il
constituie necesitatea scoaterii din circuitul agricol al unor suprafete mari de teren care in
cazul localitatilor mici sunt greu de obtinut.
Epurarea mecano – biologica artificiala se realizeaza in filtre biologice si bazine de aerare cu
namol activ. Filtrele biologice sunt preferate bazinelor de aerare deoarece sunt mai simplu de
realizat si rezista la socuri hidraulice. Se folosesc filtre obisnuite de mica incarcare , filtre
biologice cu discuri, filtre bilogice scufundate, transee filtrante etc. in ceea ce priveste
bazinele de aerare cu namol activ, utilizarea lor comporta deci gratare, decantoare, bazine de
aerare, decantoare scundare, spatii pentru fermentare si platforme de uscare a namolurilor. In
12
general, se prefera bazinele pentru oxidarea totala, bazinele combinate, santurile de oxidare
etc.
I. Epurare mecanica
G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
II. Epurare mecano-biologica-Treapta 1
Apă Apă
G/S D.Z. B.N.A. D.S.
uzată epurată
G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu nămol activ;
D.S. – decantor secundar.
13
5. PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR
5.2.1. Gratare
Toate statiile de epurare, indiferent de sistemul de canalizare adoptat si independent de
procesul de intrare a apei in statia de epurare (curgere garvitationala sau compacta) au
montate la intrare gratare (fie ca sunt doua gratare, unul cu bare mai rare, iar altul cu bare mai
dense, fie ca sunt 2 sisteme in serie de gratare etc). In acest caz gratarele se prevad inaintea
statiei de pompare.
Scopul gratarelor este de a retine corpurile plutitoare si suspensiile mari din apele uzate
pentru a proteja mecanismele si utilajele din statia de epurare si a reduce pericolul de
colmatare a canalelor de legatura dintre obiectivele statiei de epurare.
In general, se construiesc sub forma unor panouri metalice plane sau curbe in interiorul
carora se sudeaza bare de otel paralele prin care sunt trecute apele uzate.
In cazul unor debite mari de ape uzate, gratarele se considera ca sunt prevazute cu sisteme
de curgere mecanica cu o inclinare de 45 – 950C. Aceste gratare sunt amplasate in camere
speciale care prezinta o supralargire a canalului din amonte sub un unghi de raportare de 900
pentru a se evita formarea de curenti turbionari.
Pentru evitarea colmatarii este prevazut un canal de ocolire (by - pass) care asigura
evacuarea apelor uzate fara a inunda camera gratarelor si zonele din vecinatatea lor.
Barele cele mai frecvent folosite sunt cele de sectiune dreptunghiulara (10x40mm sau
8x60mm), dimensiunea minima fiind asezata normal pe directia de parcurgere a apei.
Pentru a reduce marimea pierderilor hidraulice la trecerea apei prin gratar, se recomanda
rotunjirea muchiilor barelor. Inune;lesituatii se poate accepta solutia cu bare cu sectiune
rotunda care, sub aspect hidraulic, prezinta rezistente minime, in schimb sunt dificile de
curatat in timpul exploatarii. Gratarele rare indeplinesc, de obicei, rolul de protectie a
gratarelor dese importiva corpurilor mari plutitoare. Distanta intre barele acestui gratar
variaza in limitele 50-100mm. Gratarele dese prezinta deschiderile dintre bare de 16-20 mm,
cand curatirea lor este manuala, si de 25-60 mm, cand curatirea lor este mecanica. Cele din
fata statiilor de pomapare a apelor uzate brute au interspatiile de 50-150 mm. Gratarele cu
curatire manuala se utilizeaza numai la statiile de epurare mici cu debite pana la 0,1 , care
deservesc maximum 15 000 locuitori. Curatirea se face cu greble, cangi, lopeti, etc., iar
pentru usurarea exploatarii se vor prevedea platforme de lucru la nivelul partii superioare a
gratarului, latimea minima a acestora fiind de 0,8 m. Avand in vedere variatiile mari de
debite ce se inregistreaza in perioadele ploioase sau uscate de-a lungul unui an, exploatarea
va fi mult usurata daca se prevad 2 panouri de gratare aferente debitelor respective.
Dimensionarea gratarelor
Grătarele reţin aproximativ 3-5% din materialele solide transportate de apele uzate. Din
varianta tehnologică aleasă s-a propus un grad de epurare în ceea ce privesc materiile
solide de 5 %.
14
Se considera ca gratarele retin 3 – 5% din materialele solide transportate de apele uzate.
Prin varianta tehnologica aleasa s-a propus un G.E.=5%.
b)Viteza apei uzate prin interspatiile gratarelor, vg
Ea trebuie să fie cuprinsă între 0.7 – 1.1 m/s. Se adopta vg = 0.8 m/s.
𝑄𝑐
∑𝑏 = (𝑚)
2 ∙ 𝑣𝑔 ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥
Unde:
𝑣𝑔 = 0,8 𝑚/𝑠;
ℎ𝑚𝑎𝑥 = 0,6 𝑚;
0,516
∑𝑏 = = 0,54 𝑚
2 ∙ 0,8 ∙ 0,6
f)Se calculeaza numarul de bare, nb
𝐵𝑐 − ∑ 𝑏 − 𝑐
𝑛𝑏 =
𝑠
Unde:
c-latimea de prindere a barelor; c=0,3;
s-latimea barelor,s=10mm=0,01m;
1 − 0,54 − 0,3
𝑛𝑏 = = 16
0,01
15
𝐵𝑐 ∙ℎ𝑚𝑎𝑥
R-raza hidraulica : 𝑅=𝐵 ;
𝑐 +2∙ℎ𝑚𝑎𝑥
1∙0,6
𝑅 = 1+2∙0,6 = 0,27
5.2.2. Deznisipatoare
Se prezinta sub forma unor bazine speciale din beton unde sunt retinute suspensiile
granulare sub forma de particule discrete care sedimenteaza independent unele de altele cu o
viteza constanta.
Aceasta viteza depinde de forma, marimea si greutatea particulei.
In compozitia acestor depuneri predomina particulele de origine minerala, in special
nisipurile antrenate de apele de canalizare de pe suprafata centrelor populate, motiv pentru
care se numesc deznisipatoare.
Necesitatea tehnologica este justificata de protectia instalatiilor mecanice in miscare
impotriva actiunii abrazive a nisipului, de reducerea volumelor utile ale rezervoarelor de
fermentare a namolului organic ocupate cu acest material inert, precum si pentru a evita
formarea de depuneri pe conductele sau canalele de legatura care pot modifica regimul
hidraulic al influentului.
Ampalsamentul deznisipatoarelor se va prevedea de la inceputul liniei tehnologice de
epurare mecanica a apelor uzate, imediat dupa gratare, poate sa fie precedata si de statia de
pompare, cu conditia ca aceasta sa fie echipata cu pompe elicoidale de tip melc.
In functie de modul de curatire a depunerilor, se deosebesc deznisipatoare cu
curatire manuala si deznisipatoare cu curatire mecanica si curatire hidraulica.
In deznisipatoare sunt retinute si cantitati mici de materii organice antrenate de particule
minerale sau depuse impreuna cu acestea, mai ales la viteze mici. Sunt retinute particulele de
nisip, cu diametrul mai mare de 0,2-0,3 mm pana la maxim 1 mm. Eficienta deznisipatoarelor
scade in cazul in care particulele prezinta dimensiuni mai mici de 0,2 mm (50% din cantitatea
totala).
Se va dimensiona un deznisipator orizontal tip canal, latimea acestuia este putin mai mare
ca cea a canalelor apei uzate in statie.
Au forma in plan, dreptunghiular, cu raportul L/l=10-15, fiind prevazut cu doua sau mai
multe compartimente. La proiectarea deznisipatoarelor orizontale trebuie sa se stabileasca
16
dimensiunile corespunzatoare realizarii unei eficiente cat mai mari in sedimentarea
suspensiilor granulare.
O influenta hotaratoare a eficientei in deznisipator o are suprafata bazinului de sedimentare
a deznisipatorului si nu adancimea lui.
Dupa directia de miscare a apei, in aceste bazine se deosebesc deznisipatoare orizontale cu
miscarea apei in lungul bazinului si deznisipatoare verticale unde miscarea apei se face pe
verticala.
Se mai numesc si deznisipatore tip canal deoarece latimea lor este putin mai mare fata de
cea a canalului de intrare a apelor uzate brute in statie.
Pantru debite mici se preconizeaza bazine alcatuite din doua compartimente separate prin
stavilare care permit functionarea lor prin intermitenta. In acest mod se asigura conditii pentru
curatirea manula a fiecarui compartiment, avand in vedere faptul ca nisipul este retinut la
suprafata unui material drenant sub care se prevede un dren comandat de o vana. Apa
rezultata de la golirea compartimentului ce urmeaza a fi curatat este dirijata inapoi in statie. In
sectiunea transversala, fiecare canal are forma dreptunghiulara, iar radierul are o panta de
0,02-0,05 in sens invers directiei de miscare a apei.
Evacuarea manuala a nisipurilor este admisa numai pentru cantitati de pana la 0,5 m3/zi. In
acest scop se ciurata nisipul de pe radier cu unelte terasiere, iar indepartarea lui se face prin
relee de lopatare sau benzi transportoare.
Dimensionarea deznisipatorului
unde:
α - coeficient ce tine cont de regimul de curgere si gradul de epurare pentru matriile
solide. Se adopta, pentru GE = 86,53%, α = 1,5;
vs – viteza de sedimentare in deznisipator; se adopta vs = 2,3cm/s;
vs = 0,023 m/s;
B – latimea deznisipatorului
L – lungimea deznisipatorului
0,516
𝐴0 = ∙ 1,5 = 33,65 𝑚2
0,023
0,023
𝑣𝑠𝑖 = = 0,015 𝑚/𝑠
1,5
𝑉𝑑𝑒𝑧 25,8
𝐻= (𝑚) = = 0,76 (𝑚)
𝐿𝐵 7,5 ∙ 4,5
𝐵
𝑛=
𝑏1
𝑏1 – latimea unui compartiment,acesta nu poate sa depaseasca 0,6-2 m.Se adopta 𝑏1 = 1 m
4,5
𝑛= ≅ 2 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒
2
5.2.3. Bazinul de egalizare
Variatiile de debit si de concentratie ce apar ca urmare a proceselor tehnologice industriale
si activitatii umanesau gospodaresti, provoaca dereglari in functionarea statiei de epurare, de
aceea se impune o rpiecta un bazin de egalizare si unuformizare a debitelor respective.
Operatia de uniformizare si egalizare a debitelor si concentratiilor apelor uzate prezinta
urmatoarele avantaje: evitarea problemelor de operare si instabilitatea regimului hidraulic,
evitarea instabilitatii parametrilor de operare si scaderii gradului de epurare a diferitelor trepte
de epurare, pentru epurarea fizico – chimica si biologica concentratiile uniforme reprezinta un
avantaj atat prin prisma consumului de reactivi, cat si a problemelor de mentinere constanta a
eficientei procesului de epurare si in special pentru evitarea „incarcarilor soc”, prin utilizarea
unor debite si concentratii uniformizate se evita cheltuieli suplimentare datorate
supradimensionarii utilajelor.
Bazinul de egalizare a debitelor este de forma cilindrica si pentru proiectarea sa se
urmareste determinarea diametrului si inaltimii.
hs
hu
hd
D
Figura 5.1 Sectiunea tranzversala prin bazinul de egalizare
18
unde: hu – înălţimea zonei optime ( înalţimea în care stă apa), cuprinsă între 0, 60 – 2, 5 m;
luăm hu = 2m;
hd – înălţimea spaţiului de colectare a nisipului, depinde de încărcarea cu nisip şi
intervalul de evacuare a nisipului; se ia hd = 0, 4 m;
hs – înălţimea spaţiului de siguranţă suplimentară,hs=0,4 m;
H = hu + hd + hs
H=2+0,4+0,4=2,8 m
Qmin= 928-50=878 m³/h
Qmax=928+50=978 m³/h
Vt=878+978=1856 m³
𝑉 1856
𝐴𝑣 = = = 662,9 𝑚2
𝐻 2
𝜋 ∙ 𝐷2
𝐴𝑣 = · 𝐻 => 𝐷 = 17,36 𝑚
4
Rezulta ca diametrul D al bazinului de egalizare se incadreaza in valorile (10-20 m)
recomandate.
5.2.4. Decantorul primar
Decantorul este un bazin deschis in care se separa substantele insolubile mai mici de
0.20 mm, care in majoritatea lor, se prezinta sub forma de particule floculente, precum si
substantele usoare care plutesc la suprafata apei.
In functie de gradul necesar de epurare a apelor uzate, procesul de decantare este folosit, fie
in scopul prelucrarii preliminare a acestora inaintea epurarii lor in treapta biologica, fie ca
procedeu de epurare finala, daca in conformitate cu conditiile sanitare locale se impune
numai separarea suspensiilor din apele uzate.
Dupa directia de miscare a apei uzate in decantoare, aceste se impart in doua grupe:
decantoare orizontale si decantoare verticale,; o varianta a decantoarelor orizontale sunt
decantoarele radiale. In decantoarele orizontale apele uzate circula aproape orizontal; in
cele verticale apa circula de jos in sus, iar in cele radiale apa se deplaseaza de la centru spre
periferie, cu aproximativ aceeasi inclinare fata de orizontala ca si la decantoarele orizontale.
Dupa amplasarea lor in statia de epurare, se deosebesc: decantoare primare, amplasate
inainte de instalatiile de epurare biologica si care au drept scop sa retina materiile in suspensie
din apele brute; decantoare secundare, amplasate dupa instalatiile de epurare biologica si care
au drept scop sa retina asa-numitele namoluri biologice, rezultate in urma epurarii in instalatii
biologice.
Randamentul sedimentarii particulelor floculente depinde de numerosi factori, cum ar
fi: timpul de decantare, incarcarea superficiala sau viteza de sedimentare si accesul sau
evacuarea cat mai uniforma a apei din decantor.
Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de sedimentare sau
de ridicare la suprafata a materiilor in suspensie, exprimata global prin incarcarea superficiala sau
hidraulica, in m3/m2h. Conform STAS 4162/1-89, marimea acestei incarcari de suparfata variaza
in functie de concentratia initiala a materiilor in suspensie din apa uzata si de eficienta
decantoarelor.
In scopul maririi eficientei de reducere a suspensiilor in decantorul primar se folosesc
urmatoarele solutii tehnologice:
- Cresterea duratei de decantare;
- Adaugarea unor sunstante in suspensie care sedimenteaza usor;
- Aerarea preliminara a apelor uzate care contribuie la formarea
flocoanelor prin intesificarea numarului de contacte ale particulelor floculente
19
Ansamblul bazinelor de decantare trebuie sa prevada cel putin doua compartimente in
functiune cu dispozitive de separare; un canal de ocolire va asigura scoaterea din functiune a
fiecarei unutati de decantare.
La alegerea dimensiunilor decantorului s-a avut in vedere ca la suprafata apei in bazinele
largi se pot forma valuri datorita vantului, vor influenta eficienta procesului de decantare.
Este un bazin din beton armat cu forma in plan dreptunghiulara, avand lungimi cuprinse intre 30
– 100 m si adancimi medii de 3.0 m. Acest bazin se construeste separat sau in grupuri, in scopul
obtinerii unor reduceri ale suprafetelor de teren si economisirea volumelor de beton in pereti,
precum si pentru utilizarea in comun ale instalatiilor de curatire. Radierul bazinului se executa cu o
panta medie de 0.01 m, inversa sensului de curgere al apei, pentru o mai usoara alunecare a
namolului spre palnia de colectare situata la capatul amonte al decantorului.
Colectarea namolului spre palnia de namol se poate face mecanic prin mecanisme razuitoare
montate pe un carucior sau pe un lant fara sfarsit, precum si manual, cu ajutorul hidromonitoarelor.
Cand se foloseste razuitorul mobil montata pe carucior, in fata caruciorului se prevede o lama
pentru colectarea spumei si a substantelor grase care, plutesc la suprafata apei, acestea fiind
impinse spre un jgheab pentru evacuarea materiilor plutitoare, fiind asezat la partea amonte a
decantorului.
Indepartarea namolului din palnie se face prin gravitatie (daca conditiile locale permit) folosind o
conducta cu diametrul minim de 200 mm,sau prin pompare folosind o conducta de refulare cu un
diametrul mai mare de 150 mm,precum si prin presiunea hidrostatica (cazul cel mai raspandit)
diametrul minim al conductei fiind de 200 mm.
O deosebita importanta in ceea ce priveste asigurarea unei eficiente maxime a decantoarelor
orizontale, o reprezinta, accesul uniform al apei in decantor. In acest scop se poate aplica solutia cu
orificii prevazute cu deflectoare sau solutia numai prin pereti gauriti, orificiile fiind indreptate catre
radier pentru ca prin schimbarea ulterioara a directiei de curgere a apei, sa se asigure uniformizarea
curentului pe toata inaltimea apei in bazin.Forma si dimensiunile uzuale ale decantoarelor
orizontale longitudinale sunt prezentate in STAS 4162/1-89.
Tabelul 5.1 încărcarea superfcială (viteza de sedimentare) la decantoarele primare.
Dimensionarea decantorului
In conformitate cu STAS 4162/1-89, in decantorul primar se pot obtine orientativ urmatoarele
eficiente:
40 – 60% in reducerea concentratiei suspensiilor solide;
20 –25% in reducerea concentratiei CBO5.
În cazul decantorului primar s-au propus următoarele grade de epurare:
GEss = 60%,
20
Debite de calcul si de verificare
Q=0,258 m3/s
b) Determinarea vitezei de sedimentare,vs
Variaza intre 1,5 – 2,5 h, dar conform STAS 4162 – 1/89, se recomanda a fi de maxim 1,5h.
ts = 1,5 h = 5400 s.
Vs=0,258·5400=1393,2 m3
Qc 2
A0 (m )
vs
0,258
𝐴0 = 0,00041 = 629,27𝑚2
Qc
Atr (m 2 )
va
0,258
𝐴𝑡𝑟 = = 25,8 𝑚2
0,01
H= 0,6+2,81+0,6=4,01 m
21
𝐴0 629,27
𝐵= = = 11,65 𝑚
𝐿 54
11,65
𝑛= = 2,33 ; adoptam n=2 compartimente;
5
GEss 100
Vt ,namol Qc cssi (m 3 / zi )
n 100 p
0,6 100 𝑚3
𝑉𝑡,𝑛𝑎𝑚𝑜𝑙 = 1150 ∙ 22291,2 ∙ 928 ∙ 10−3 ∙ 100−95 = 179,88 𝑧𝑖
5.3. Calculul utilajelor în cadrul treptei biologice (bazin de nămol activ, decantorul secundar).
Epurarea biologică constituie un proces prin care se elimină prin fenomene biochimice
conţinutul de substanţe organice dizolvate şi uneori a unor suspensii coloidale de natură
organică. În cadrul procesului ce are loc în epurarea biologică sunt folosite microorganisme
care participă la procese ce pot fi grupate în aerobe şi anaerobe.
Microorganismele aerobe sunt folosite în mod curent la epurarea majorităţii apelor uzate cu
caracter preponderent organic şi în ultima vreme şi la fermentarea aerobă a nămolului.
Deşi procedeele aerobe de epurare biologică în biofiltre, în bazine cu nămol activ, pe
câmpuri de irigaţii şi în iazuri diferă între ele cu privire la timpul de contact între
microorganisme şi apa uzată, necesarul de oxigen, modul de utilizare a nămolurilor biologic,
etc., fenomenele biochimice esenţiale sunt identice.
Procesele de epurare biologică nu pot avea loc decât în cazul în care apele uzate supuse
epurării au valoare biologică, respectiv conţin, pe de o parte suficiente substanţe nutritive, iar
pe de altă parte, dispun de substanţele necesare sintezei organice. Apele uzate menajere, prin
natura lor, având un conţinut complex de substanţe organice biodegradabile, întrunesc
condiţiile unei epurări biologice.
Componenţa organică a apelor uzate industriale variază în funcţie de specificul industriei şi
a materiilor prime prelucrate. Unele substanţe organice existente în apele uzate industriale
sunt degradate cu uşurinţă de către microorganisme, alte substanţe solicită, pentru
îndepărtarea lor, o floră selecţionată adecvat, iar alte substanţe sunt rezistente la atacul
microorganismelor sau sunt degradate în timp îndelungat.
22
Bazinul de nămol activ, are ca principal scop principal degradarea sau eliminarea
substanţelor organice din apele uzate prin procese biochimice care conduc la scăderea CBO5
şi a materiei solide coloidale preponderent de materie organică.
Procesul epurării biologice în bazinul de nămol activ este asemănător celui care se dezvoltă
în locurile sau cursurile naturale când se produce autoepurarea apei, aici aplicându-se un
complex de măsuri care contribuie la intensificarea proceselor: mărimea concentraţiei
nămolului activ, aerarea artificială a operaţiei, pentru intensificarea oxigenării acesteia,
agitarea artificială a apei în vederea dispersării în apa uzată brută a nămolului recirculat.
Avantajele folosirii bazinului cu nămol activ sunt: realizarea unei eficienţe mai ridicate, atât
iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele specifice
constituente sunt mai reduse, permite o mai bună adaptare a procesului tehnologic din
staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesită un
consum specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care
furnizează oxigenul necesar proceselor aerobe.
Un bazin de aerare se prezintă sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde
epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată. Pentru
asigurarea unui contact intim şi continuu a celor doi componenţi ai amestecului, se impune o
agitare permanentă a acestora cu ajutorul aerului care asigură, în acelaşi timp şi oxigenul
necesar coloniilor de microorganisme aerobe existente în compoziţia nămolului activ, sub
formă de flocoane. În bazin se urmăreşte a se menţine o concentraţie cvasiconstantă a
nămolului activ în decantorul secundar.
Simultan cu eliminarea substanţei organice impurificatoare, se obţine creşterea nămolului
activ sub forma materialului celular insolubil şi sedimentabil în decantoarele secundare. O
parte din acest nămol este utilizat în scopuri tehnologice proprii (nămolul activ de
recirculare), iar diferenţa numită nămolul activ în exces, este dirijată în decantoarele primare
pentru a le mări productivitatea de eliminare a suspensiilor datorită prezenţei flocoanelor
care au efectul unui coagulant.
Pentru apele uzate cu concentraţii mari în CBO5, viteza reducerii materiilor organice,
raportată la unitatea celulară va rămâne constantă până la o anumită limită de concentraţie a
substratului, după care, pentru valori ale acestuia mai reduse, viteza variază numai în
funcţie de concentraţia materiilor organice şi va fi descrecătoare.
Apele uzate intră în bazinul de nămol activ apoi intră în decantorul secundar de unde o
parte din nămol este eliminat în exces sau este recirculat.
24
Dimensionarea bazinului cu namol activ I
b) Debitul de calcul:
Q=0,258 m3 /s
Deoarece la acest debit timpul de aerare este mare , in treapta biologica vom avea 8 bazine de
aerare cu un debit Q1
0,05·1218=1218-Ce
Ce=1218-60,9=1157,1mg/l( Ci -treapta biologica)
50 1157,1 − 𝐶𝑒
=
100 1157,1
Ce=1157,1-694,26=459,84 mg/l
CBO 5 K
I OB V
1
GBb
GBb – gradul de epurare în CBO5;
V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T=10-20°C, atunci K=5;
T=30-40°C, atunci K=7;
T=20-30°C, atunci K=6;
IOB=5√1 − 0,5 = 3,54 kg CBO5/m3·zi
- Folosind relatia:
Q C
I ON c CBO 5
V C N
QC-debit de calcul;
CCBO5ib-concentrația inițială a CBO5;
25
V-volumul bazinului cu nămol activ;
CN-concentrația nămolului; CN=2,5-4 kg/m3
𝐼𝑂𝐵 3,16
𝐼𝑂𝑁 = = = 1,77
𝐶𝑁 2,5
𝐼𝑂𝐵 3,54
𝐶𝑁 = = = 1.77 𝑘𝑔𝐶𝐵𝑂5 /𝑚3
𝐼𝑂𝑁 2,5
CR=10kg MTS/m3
CN-concentrația nămolului activ
CR-concentrația nămolului recirculate:
1,77
r 100 24.52%
10 1,77
24.52
𝑄𝑟 = ∙ 0,258 = 0,055m3/s
100
i) Timpul de aerare
C=0,258·1157,1·10-3·3600·24=25793,14 kg CBO5/zi
𝐶 25793.14
𝐶𝑁𝑡 = = = 12896,57
𝐼𝑂𝑁 2
CO=0.5·0.6·25793,14+0.15·12896,57=9672,43kgO2/zi
CO = cantitatea de ox CO C
1
C OS
k
10
760 ,kg/zi
CB
O2
C SA k t
p
igen necesară consumului materiilor organice de către microorganisme. CO = 14932,87 kg
O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). COS=11,3mg/l(conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru
(200C). CSA=7,4mg/l(conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă CB
=1,5 mg/l
k10/kt= raportul dintre coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de 10°C și
𝑘
coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20°C). Se adoptă 𝑘10 =
𝑡
0,83(conform STAS 11566/91).
p=presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice in orașul unde se
realizează epurarea apelor uzate.Se adoptă p=782mmHg.
1 11,3 760
𝐶𝑂 = 14932,87 ∙ ∙ ∙ 0,83 ∙ = 25633,87 𝑘𝑔/𝑧𝑖
0,9 7,4 − 1,5 782
27
m) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de
oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de
distribuţie a aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive pnematice
de dispersie a aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine (având diametrul
mai mic de 0,3 mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu D = 10 mm). În
proiectare se vor alege dispersarea aerului prin bule fine care caracterizează sistemul de
distribuţie prin materiale poroase.
𝐶𝑂′ ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 𝑚3 /ℎ
𝐶𝑂𝑠 ∙ 𝐻𝑖𝑚𝑒𝑟𝑠𝑖𝑒
unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care
variază între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafața plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziționat la o înalțime de imersie în masa de apă uzată față de suprafața bazinului. Se adoptă
Himersie=4m.
1608,07 ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = = 44,66 ∙ 103 𝑚3 /ℎ
9∙4
𝑄𝑎𝑒𝑟 44,66
𝐴𝑝 = = ∙ 103 = 744,48 𝑚2
𝐼𝑎𝑒𝑟 1 ∙ 60
28
c) Debitul de calcul:
Q=0,258 m3 /s
Deoarece la acest debit timpul de aerare este mare , in treapta biologica vom avea 8 bazine de
aerare cu un debit Q1
CBO 5 K
I OB V
1
GBb
GBb – gradul de epurare în CBO5;
V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T=10-20°C, atunci K=5;
T=30-40°C, atunci K=7;
T=20-30°C, atunci K=6;
IOB=5√1 − 0,4295 = 3,78 kg CBO5/m3·zi
- Folosind relatia:
Q C
I ON c CBO 5
V C N
QC-debit de calcul;
CCBO5ib-concentrația inițială a CBO5;
V-volumul bazinului cu nămol activ;
CN-concentrația nămolului; CN=2,5-4 kg/m3
𝐼𝑂𝐵 3,78
𝐼𝑂𝑁 = = = 1,51
𝐶𝑁 2,5
ION=K(1-GBb)=5·(1-0,4295)=2,85CBO5/kg NA·zi
29
𝐼𝑂𝐵 3,78
𝐶𝑁 = = = 2,5 𝑘𝑔𝐶𝐵𝑂5 /𝑚3
𝐼𝑂𝑁 1,51
1,51
r 100 18,76%
10 1,51
18,76
𝑄𝑟 = ∙ 0,258 = 0,0048m3/s
100
30
GEb=gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică.GE=80%
C=cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO5 adusă de către apa uzată
influentă.C=Qc·(CCBO5)ib, [kg CBO5/zi]
𝐶 10317,26
𝐶𝑁𝑡 = = = 5158,6
𝐼𝑂𝑁 2
CO=0.5·0.6·10317,26 +0.15·5158,6=3868,9kgO2/zi
CO = cantitatea de ox CO C
1
C OS
k
10
760 ,kg/zi
CB
O2
C SA k t
p
igen necesară consumului materiilor organice de către microorganisme. CO = 14932,87 kg
O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). COS=11,3mg/l(conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru
(200C). CSA=7,4mg/l(conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă CB
=1,5 mg/l
k10/kt= raportul dintre coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de 10°C și
𝑘
coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20°C). Se adoptă 𝑘10 =
𝑡
0,83(conform STAS 11566/91).
p=presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice in orașul unde se
realizează epurarea apelor uzate.Se adoptă p=782mmHg.
1 11,3 760
𝐶𝑂 = 3868,9 ∙ ∙ ∙ 0,83 ∙ = 6641,5 𝑘𝑔/𝑧𝑖
0,9 7,4 − 1,5 782
n) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de
oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de
distribuţie a aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive pnematice
de dispersie a aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine (având diametrul
mai mic de 0,3 mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu D = 10 mm). În
proiectare se vor alege dispersarea aerului prin bule fine care caracterizează sistemul de
distribuţie prin materiale poroase.
𝐶𝑂′ ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 𝑚3 /ℎ
𝐶𝑂𝑠 ∙ 𝐻𝑖𝑚𝑒𝑟𝑠𝑖𝑒
unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care
variază între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafața plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziționat la o înalțime de imersie în masa de apă uzată față de suprafața bazinului. Se adoptă
Himersie=4m.
276,7 ∙ 103
𝑄𝑎𝑒𝑟 = = 7,7 ∙ 103 𝑚3 /ℎ
9∙4
𝑄𝑎𝑒𝑟 7,7
𝐴𝑝 = = ∙ 103 = 128,3 𝑚2
𝐼𝑎𝑒𝑟 1 ∙ 60
5.3.2.Decantorul secundar.
32
I SS
C (Q Q ) kg / h m
N c R 2
A u
Se determină
'
' v SD - încărcarea hidraulică a decantorului, se determină pe baza experienţelor
în conformitate cu 1,9 m3/m2h la valoarea lui IBN 150 cm3/g. Se va adopta valoarea
'
lui v SD =1,29 m3/m2h
′
𝑄𝑐 𝑄𝑐 0,258
𝑣𝑆𝐷 = => 𝐴𝑢 = ′ = ∙ 3600 = 720 𝑚2
𝐴𝑢 𝑣𝑆𝐷 1,29
'
hu=tdc· v SD =4·1,29=5,16m
V=Qc·tdc=0,258·4·3600=3715,2 m3
GE 100
i
V ·CSS·Q ·
n
n
c 100 - p
0,80 100
𝑉𝑛 = ∙ 1218 ∙ 10−3 ∙ 0,258 ∙ 3600 ∙ = 15,74𝑚3 /ℎ
1150 100 − 95
33
6. CONCLUZII ȘI REZULTATE
Apa uzată introdusă în stația de epurare, a fost supusa unei epurări mecano – biologice după
calcularea gradelor de epurare pentru anumiți indicatori de calitate.
După aflarea metodei de epurare am dimensionat fiecare componentă a stației de epurare,iar în
final valorile indicatorilor de calitate au ajuns în limitele admisibile date de NTPA 001/2005.
Instalaţia de epurare studiată va face faţă cu succes reglementărilor impuse de normele în
vigoare, în condiţiile datelor de dimensionare considerate, gradele de epurare vor fi atinse.
În tabelul 6.1. sunt prezentate rezultatele obținute în urma epurării apei uzate în cele două
trepte de epurare, mecanică respectiv biologică:
Grătar Decantor
𝐵𝑁A 𝐷𝑆
Deznisipator Primar
Caracteristici
Cf
influent Ci Ci Ci Ci Ci mg/l
𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE 𝑚𝑔 GE
% % % % %
𝑙 𝑙 𝑙 𝑙 𝑙
Materii în
928 5 881,6 5 881,6 60 352,6 85 52,89 80 10,58
suspensie
N2 21 0 12 0 12 0 12 85 1,8 0 1,8
După cum se poate observa în tabelul 6.2. în urma comparării rezultatelor obținute cu NTPA
001/2005, valorile sunt în conformitate cu reglementările impuse în normativ.
34
BIBLIOGRAFIE
II. ***http://www.scribd.com/doc/49658198/Tehnogii-de-Tratare-si-Epurare-a-Apei
IV. Diana Robescu, Szobolcs Lanyi, Attila Verestoy, Dan Robescu – Modelarea
şi simularea proceselor de epurare , Editura tehnică Bucureşti, 2004
VI. Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviţeanu R. “Epurarea apelor uzate”, Ed. Matrixrom,
Bucureşti, 2001;
35