UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ENERGETICA
Echipamente hidromecanice auxiliare

Capitolul III

STAVILA SEGMENT ȘI STAVILA CLAPETĂ

3.7. STAVILA CLAPETĂ

Generalitati: O stavila clapetă este alcătuită dintr-un panou

articulat la partea inferioară, care se roteşte într-un plan vertical. Aceste
stavile s-au aplicat la început în combinaţie cu alte tipuri de stavile
(plane, segment etc.) apoi s-au folosit şi ca stavile independente.
Principalul rol al acestui tip de stavilă este de a permite reglarea
nivelului apei din amonte şi evacuarea uşoară a corpurilor plutitoare şi a
gheţurilor, fără pierderi mari de apă. Se folosesc la deschideri foarte mari,
deoarece sarcina se transmite la radier, pe toată lungimea, pentru orice
poziţie a stavilei.
Clapetele se folosesc până la deschideri de 40 m şi până la înălţimi
de retenţie de 6,5 m, dar nu pentru suprafete mai mari de 100 m2.
Exemple: Belci 4x11x2,5; Ludus 2x9x3; Pangarati Vaduri, Piatra Neamt
3x11,5x1,6.
Tipuri de stavila clapeta..
După modul de preluare a încărcăturilor exterioare prin corpul
stavilei se deosebesc următoarele tipuri de clapete:
a) clapete plane
b) clapete cu tub de rigidizare,
c) clapete autoportante („burtă de peşte”),
Clapeta plana. Reprezintă varianta iniţială şi cea mai simplă a
acestui tip de stavilă. Clapetele plane constau dintr-un panou al cărui
schelet de rezistenţă este alcătuit dintr-o grindă superioară rigidă,
rezemată la exterior pe două diafragme, care la rândul său susţine
antretoazele articulate la partea inferioară în radier.

1
 prof. dr. ing. SAFTA Carmen Anca
titular curs EHA, 2018-2019

Pentru repartizarea presiunii hidrostatice la antretoaze se mai

prevăd o serie de longeroane, rezemate pe antretoaze. Cele două
diafragme de la capete sunt profilate după forma antretoazelor şi au fixate
la partea superioară tije sau lanţuri de ridicare.
Acest mod de alcătuire este dezavantajos static deoarece grinda
superioară transmite încărcarea prin încovoiere, astfel nu este folosit
avantajul de a transmite încărcarea pe verticală pentru a se elimina
încovoierea longitudinală.

2
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE ENERGETICA
Echipamente hidromecanice auxiliare

Clapete cu tub de rigidizare. Pentru a se micşora încovoierea

longitudinală şi a se adapta clapetele la deschideri cât mai mari, s-a trecut
de la clapete plane la cele cu tub de rigidizare inferior.
În acest sistem antretoazele pe care reazemă tola lucrează la
încovoiere transversală, iar tubul inferior are rolul de a asigura rigidizarea
la torsiune a clapetei. Încovoierea longitudinală a tubului este foarte mică
deoarece aceasta reazemă pe radier, printr-o serie de lagăre intermediare,
devenind astfel posibilă acţionarea de la un singur capăt.
Acest sistem prezintă dificultăţi la realizarea etanşării inferioare
datorită diametrului mare a tubului. Din această cauză a apărut un nou tip
de clapetă, cu tubul de rigidizare la parte superioară şi la care etanşarea
de fund se asigură cu tolă elastică. În acest caz sarcinile se transmit la
capete prin încovoierea şi torsiunea tubului central, astfel că domeniul de
aplicaţie este limitat de diametrul care se adoptă pentru tub.
Clapete autoportante („burtă de peşte”). Acest tip are forma
lenticulară şi este alcătuită din asamblarea a două tole separate (amonte şi
aval), uneori rigidizate prin diafragme, dispuse în dreptul lagărelor. În
cazul clapetelor de dimensiuni mari se prevăd şi longeroane, care
reazemă pe diafragme şi rigidizează tola de amonte. În diafragme se
prevede o decupare pentru vizitarea interiorului clapetei. Faţa amonte a
clapetei are o curbură mai mică decât faţa aval. Curbura optimă a feţei

3
 prof. dr. ing. SAFTA Carmen Anca
titular curs EHA, 2018-2019

amonte se determină pe bază de încercări de laborator. O curbură mai

mare reduce presiunea apei în timpul deversării, dar o curbură mai mică
asigură o stabilitate mai mare a lamei deversante, micşorând pericolul
apariţiei vibraţiilor. La partea inferioară a clapetei se prevăd orificii prin
care intră apa când clapeta se găseşte în poziţia culcat mărind astfel
stabilitatea clapetei la efectul portanţei.
La deschideri mari stavilele se execută uneori sub forma a două
clapete separate, pe aceeaşi deschidere. Avantajul sistemului constă în
micşorarea forţei de ridicare, menţinându-se acţionarea de la un singur
capăt. Diafragmele de capăt de la mijlocul deschiderii se prevăd cu
dispozitive de etanşare, pentru a asigura retenţia chiar în poziţii decalate
ale clapetelor.
Lagărele de rezemare şi etanşarea inferioară. Rezemarea
clapetelor se face pe lagăre cilindrice sau pe lagăre tip cuţit.
Etanşarea de fund se realizează cu tolă elastică, fixată pe radier
prin intermediul unui profil metalic ancorat în beton sau cu bandă
continuă de cauciuc, fixată atât de corpul clapetei, cât şi de radier.
La etanşările cu tolă elastică extremitatea liberă a acesteia este
prevăzută cu un profil de bronz sau piele pe care apa îl presează pe corpul
clapetei. Au dezavantajul că în timpul iernii apa infiltrată sub tolă
îngheaţă şi blochează etanşarea. Acţionarea când este îngheţată provoacă
distrugerea etanşării.
La etanşarea cu bandă continuă de cauciuc, benzile se fixează cu
buloane de bronz sau inox de corpul clapetei şi de un profil metalic
ancorat în radier (se foloseşte la clapete „burtă de peşte”).
Etanşarea laterală a clapetelor nu se deosebeşte de cea a celorlalte
tipuri de stavile şi se realizează în general cu tolă elastică sau cu garnitură
de cauciuc de tip P.
O altă problemă a stavilelor clapetă este creată de panoul apariţiei
vibraţiilor în timpul deversării (vibraţiile proprii ale clapetei pot intra în
rezonanţă cu cele ale lamei deversante, producând suprasolicitări
dinamice). Pentru evitarea acestor vibraţii se iau măsurile:
a) asigurarea unui debit suficient de aer prin conductele de aerisire
din pile pentru aerisirea spaţiului de sub lama deversantă;

4
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE ENERGETICA
Echipamente hidromecanice auxiliare

b) prevederea unor profile pe creasta clapetei, care au rol de a

fragmenta lama şi a permite astfel aerarea spaţiului de sub lamă;
c) alegerea unei forme a feţei amonte a clapetei încât să nu apară
dezlipiri ale lamei şi efecte de secţiune.
Fragmentarea lamei deversante se realizează cu profile prevăzute
pe creasta clapetei la 3…4 m distanţă. Eficienţa lor se verifică în prealabil
prin încercări de laborator.

5
 prof. dr. ing. SAFTA Carmen Anca
titular curs EHA, 2018-2019

O altă problemă constă în posibilitatea coborârii în orice situaţie

de exploatare. Pentru clapetele montate pe radier este necesară spălarea
aluviunilor din nişa clapetei care se realizează cu o conductă de spălare
care prelevează apa din amonte.

Manevrarea clapetelor.
Clapetele neechilibrate sunt actionate electromecanic sau
hidraulic.
Clapetele echilibrate cu contragreutati se automanevreaza astfel:
momentul dat de greutatea proprie si de presiunea apei este echilibrata de
momentul dat de o contragreutate situata la partea inferioara a clapetei
sau la partea superioara.
Clapetele echilibrate hidraulic au axul orizontal de rotatie situat la
mijlocul stavilei. Partea inferioara a clapetei este amplasata intr-o nisa
speciala realizata in radierul barajului si separata de bieful amonte printr-
o placa etansa. Prin ridicarea nivelului din amonte, presiunea pe fata
superioara a clapetei creste si se produce coborarea clapetei. Aceasta
rotire poate fi facilitata de introducerea apei in partea din aval a partii
inferioare a clapetei (folosind un sifon amplasat in pila). Dupa trecerea
viiturii si scaderea niveluli amonte, clapeta se ridica automat.
Din punct de vedere static corpul unei clapete se calculează la
torsiune şi la încovoiere. Clapetele de tip „burtă de peşte”, datorită
alcătuirii omogene a secţiunii, prezintă o schemă de calcul mai clară.
Schema de incarcare a unei clapete „burta de peste” este data in fig. 4.8.
Corpul unei asemenea clapete, acţionată de la o extremitate, se
consideră ca o membrană cilindrică subţire, de grosime constantă,
rezemată într-un număr de puncte de-a lungul generatoarei inferioare şi
prevăzută cu un reazem rigid la torsiune la unul din capete.
În realitate corpul clapetei nu este liber să se deformeze deoarece
generatoarea inferioară este împiedicată să se rotească, datorită punctelor
fixe din articulaţii. Deci în corpul clapetei apar eforturi suplimentare, faţă
de cele determinate anterior, iar reacţiunile în lagăre sunt şi ele diferite de
cele ce rezultă dintr-o repartiţie uniformă a încărcării.

6
 UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE ENERGETICA
Echipamente hidromecanice auxiliare

Reacţiunile în articulaţii se consideră necunoscute static

nedeterminate (ele nu sunt cunoscute nici ca mărime nici ca direcţie, deci
numărul necunoscutelor este 2n, în care n este numărul articulaţiilor).
Fiecare reacţiune se consideră descompusă după două direcţii, una
fiind coarda comună a celor două arce, iar cealaltă este perpendiculară pe
ea. Pentru o secţiune care admite o axă de simetrie direcţiile
componentelor reacţiunii coincid cu direcţiile principale.
Pentru determinarea necunoscutelor static nedeterminate se
consideră corpul cilindric rezemat numai la capete (forma de bază static
determinată), înlăturându-se reazemele intermediare. Se determină
deplasările punctelor intermediare de reazem pe direcţia axelor principale
sub acţiunea încărcării exterioare (presiunea apei şi greutatea proprie).
Pentru acelaşi mod de rezemare se determină deplasări în aceleaşi
puncte, sub acţiunea forţelor necunoscute din articulaţii.
Diafragmele transversale se dimensionează la solicitările date de
presiunea apei şi reacţiunea în reazemul corespunzător. Diafragma de
capăt este solicitată în plus de forţa de ridicare de la lanţ sau tijă şi trebuie
să preia eforturile de torsiune transmise clapetei (se verifică la voalare).
Această metodă de calcul admite ca valabilă ipoteza secţiunilor
plane. Mai recent s-au folosit metode numerice de calcul bazate pe teoria
elasticităţii (element finit).

7
prof. dr. ing. SAFTA Carmen Anca
titular curs EHA, 2018-2019