Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Introducere .................................................................................................................................. 2
Partea generală
I.Definiţie ..................................................................................................................................... 3
II.Istoric ........................................................................................................................................ 4
III.Epidemiologie........................................................................................................................... 6
1.Incidența și prevalența schizofreniei și a tulburării schizoafective ...................................................6
2.Mortalitatea și morbiditatea .............................................................................................................7
3. Factori de risc ...................................................................................................................................7
IV.Etiopatogenie ......................................................................................................................... 10
1.Factorii genetici ...............................................................................................................................10
2.Factorii neurobiochimici..................................................................................................................11
3.Neuropatologia ...............................................................................................................................11
4.Factori neurometabolici ..................................................................................................................12
5.Modificări electrice .........................................................................................................................12
6.Factori neuroimunologici ................................................................................................................12
7.Factori neuroendocrinologici ..........................................................................................................13
8.Mecanisme psihologice ...................................................................................................................13
V.Manifestări clinice ................................................................................................................... 14
1. Tablou clinic....................................................................................................................................14
2. Forme clinice ..................................................................................................................................21
VI.Diagnostic pozitiv ................................................................................................................... 24
VII.Diagnostic diferențial ............................................................................................................ 27
VIII.Evoluție și prognostic............................................................................................................ 30
IX. Tratament ............................................................................................................................. 32
1.Tratament medicamentos ...............................................................................................................32
2.Terapiile psihologice .......................................................................................................................33
Partea personală
1
Introducere
Aceste întrebări s-au născut din discordanţa dintre dovezile clare existente în ceea
ce priveşte manifestarea clinică a schizofreniei afective ca a oricărei alte boli şi lipsa de
informații exacte privind locul leziunii sau mecanismul fiziopatologic, responsabile de
declanşarea bolii. Modelul psihopatologic al tulburării schizoafective a reprezentat un
deziderat extrem de important pentru psihiatrii ultimului secol, aceștia lovindu-se de reale
dificultăţi de abordare şi elucidare a mecanismelor acestei tulburări.
Prima parte, cea generală prezintă sinteza unor investigații abordate în literatura de
specialitate, privind epidemiologia și etiopatogenia tulburării schizoafective,
manifestările și formele clinice, diagnosticul diferențial, evoluția și strategiile
terapeutice ale acestei afecțiuni psihiatrice.
A doua parte, cea personală expune scopul, obiectivele, metodologia utilizată, precum
și rezultatele unei cercetări, în care am comparat mai multe cazuri de tulburare
schizoafectivă pe baza modelelor clinico-evolutive și de funcționare socială a
indivizilor.
2
Parte generală
I.Definiţie
3
II.Istoric
4
boli somatice cu etiologie demonstrabilă.Popper introduce termenul de reacții schizoide ca
urmare a unor evenimente traumatizante, dar Berze descrie psihozele schizoide, asemănătoare
cu schizofrenia, dar cu evoluție mult mai benignă.7
5
III.Epidemiologie
6
Informații detaliate lipsesc, însă tulburarea schizoafectivă pare a fi mai puțin
frecventă decât schizofrenia.3 Prevalența tulburării schizoafective este mai mică de 1%,
eventual încadrându-se în intervalul de 0,5-0,8 %.35 Tulburarea schizoafectivă,tipul bipolar,
poate fi mai frecventă la adulții tineri, pe când tulburarea schizoafectivă-tipul depresiv, poate
fi mai frecventă la adulții mai în vârstă. În comparație cu schizofrenia, tulburarea
schizoafectivă survine probabil mai frecvent la femei.3 Vârsta de debut pentru femei este mai
târziu decât cea pentru bărbați, la fel ca în schizofrenie.Bărbații cu tulburare schizoafectivă
sunt susceptibili de a manifesta un comportament antisocial și aplatizarea afectivității.35
2.Mortalitatea și morbiditatea
3. Factori de risc
7
a) Factorii genetici
b) Factorii de mediu
Așa cum s-a discutat mai devreme, factorii de mediu joacă un rol important în
dezvoltarea schizofreniei afective.
Complicațiile cu hipoxie din timpul perioadei de gestație și cele din timpul nașterii
sunt asociate cu un risc mai mare de schizofrenie afectivă pentru fătul în curs de dezvoltare.În
plus, alte adversități prenatale și perinatale precum stressul, infecțiile, malnutriția și diabetul
matern au fost legate cu schizofrenia și tulburările de dispoziție.12
8
Malnutriția prenatală și perinatală pot modifica dezvoltarea creierului prin
mecanisme fiziologice care sunt implicate în schizofrenie. Ca de exemplu deficitul de fier,
vitamina A, B6, B12, D, C matern determină diminuarea mielinizării.7
9
IV.Etiopatogenie
1.Factorii genetici
10
2.Factorii neurobiochimici
Cea mai simplă teorie pentru apariția schizofreniei afective este reprezentată de
activitatea dopaminergică prea mare.Eliberarea dopaminei în exces la pacienții cu
schizofrenie și tulburări de dispoziție a fost legată de severitatea simptomelor psihotice
pozitive.S-a observat o creștere a concentrației de dopamină în amigdală, scăderea densității
transportorului de dopamină și creșterea numărului dopaminei de tipul 4.35
Excesul de serotonină poate avea atat efecte pozitive cât și negative în tulburarea
schizoafectivă. Activitatea antagonistului de serotonină a clozapinei în sinergism cu alte
antipsihotice de a doua generație s-au dovedit eficace în a reduce simptomele pozitive la
pacienții cronici.
3.Neuropatologia
4.Factori neurometabolici
5.Modificări electrice
6.Factori neuroimunologici
12
incapacitatea de a detecta probe genetice ale infecției virale reduce semnificația tuturor
datelor circumstanțiale.35
7.Factori neuroendocrinologici
8.Mecanisme psihologice
13
V.Manifestări clinice
1. Tablou clinic
Tulburările de dispoziție
14
A. Sindromul maniacal
15
Deși dispoziția expansivă este caracteristică episodului maniacal, se poate produce o
glisare, uneori în mod alternativ, spre o dispoziție iritabilă determinând o labilitate
emoțională, trecând rapid de la bucurie la stări de plâns, furie și chiar agresivitate.2
B. Sindromul depresiv
16
Simptomele auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a vitalității-
astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie și scădere în greutate, tulburări ale
dinamicii sexuale.31
17
observate la oameni sănătoși.Persoanele cu aceste simptome pierd contactul cu realitatea,
uneori aceste manifestări fiind severe, iar în alte momente pot fi greu de observat.
b) Tulburări de percepție
Halucinațiile sunt de cele mai multe ori auditive sub forma unor voci amenințătoare,
cu un conținut obscen, acuzătoare sau jignitoare35. Pseudohalucinațiile se manifestă ca voci
interioare de sonorizare a gândurilor.O deosebită importanță o au halucinațiile corporale
(haptice, kinestezice, cenestezice), mai ales când sunt insoțite de trăirea provocării din afară
(raporturi sexuale forțate, existența unor paraziți cu localizări diferite, inversarea sau
înlocuirea organelor). Halucinațiile vizuale sunt comune, iar cele tactile, olfactive și
halucinațiile gustative sunt mai greu de întâlnit și nu au particularități deosebite.
18
Persoanele cu schizofrenie ,deasemenea, pot avea iluzii care par bizare.Acestea pot fi
de persecuție (cred că alții ar vrea să îl urmărească,să îl fure), de grandiozitate ( cred ca el este
Dumnezeu sau o personalitate celebră), de referință ( cred ca undele electromagnetice ale tv-
ului îi citesc gândurile sau le transmit un mesaj).32 Iluziile pot să apară la pacienții cu
schizofrenie atât în timpul fazelor active și perioada prodormală precum și în perioadele de
remisiune.
c) Tulburări afective
d) Tulburări de gândire
19
e) Tulburări de memorie
f) Tulburări de atenție
Tulburările de atenție apar la examenul clinic sub forma unei hipoprosexii voluntare și
involuntare, care decurg din ștergerea interesului față de ambianță, cu rupere de realitate prin
predominanța relativă sau absolută a trăirilor subiective.31
g) Tulburări de limbaj
20
i) Tulburări de personalitate
j) Tulburari somatice
2. Forme clinice
Diagnosticul unui anumit subtip se bazează pe tabloul clinic din acel moment al evaluării, dar
simptomele se pot modifica în timp, contribuind la stabilirea unui nou diagnostic.
21
Tulburarea schizoafectivă de tip maniacal
Este o tulburare în care simptomele schizofrenice și maniacale sunt ambele
proeminente în același episod al bolii.Anormalitatea dispoziției ia de obicei forma elației,
însoțită de o stimă de sine crescută și de idei de grandoare, dar uneori excitația sau
iritabilitatea sunt mai evidente și însoțite de comportament agresiv și idei persecutorii.În
ambele cazuri, există o energie crescută, hiperactivitate, concentrare deteriorată și o pierdere a
inhibiției sociale normale.Pot fi prezente deliruri de referință, grandoare sau persecuție, dar
alte simptome schizofrenice tipice sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului.O chestionare
atentă este necesară pentru a stabili dacă pacientul trăiește într-adevăr aceste fenomene
morbide și nu glumește sau vorbește metaforic.28
22
timp și prognosticul este mai puțin favorabil.Deși majoritatea pacienților se vindecă complet,
unii dezvoltă un defect schizofrenic.
Tulburarea schizoafectivă de tip mixt prezintă un prognostic mai bun, deși este
caracterizată prin prezența unor simptome psihotice mai floride, cu debut brusc, asociate cu
tulburări severe de comportament.Recuperarea este bună, în câteva săptămâni, comparativ cu
tulburarea schizoafectivă de tip depresiv.
23
VI.Diagnostic pozitiv
24
De specificat tipul:
Tip bipolar: dacă perturbarea include un episod maniacal sau mixt (ori un episod
maniacal sau un episod mixt și episoade depresive majore)
Tip depresiv: dacă perturbarea include numai episoade depresive majore.
A se preciza dacă:
Tulburarea schizoafectivă este asociată cu simptome catatonice pentru a indica
prezența catatoniei comorbide.
Chiar dacă pot fi obținute suficiente date și criteriile A și B DSM-V sunt îndeplinite,
este dificil de calculat perioada exactă de boală în care au fost simptome de dispoziție
proeminente, cu atât mai problematic cu cât durata totală a bolii a fost mai mare. Acest lucru
afectează cel mai mult validitatea diagnosticului. Simptomele afective trebuie să fie prezente
cel puțin 30% din durata totală a psihozei pentru a avea un diagnostic de tulburare
schizoafectivă.
26
VII.Diagnostic diferențial
27
b) Tulburări psihotice din spectrul schizofreniei
28
c) Tulburări ale dispoziției
29
VIII.Evoluție și prognostic
30
Evoluția depinde foarte mult și de rapiditatea inițierii tratamentului și menținerea lui
atât timp cât este necesar.Odată ce o persoană a avut un prim episod de boală, riscul de a mai
avea unul este foarte mare- 80% dintre pacienți aflați la primul episod au cel puțin o recădere
în primii 5 ani de la apariția bolii.Acest procent se reduce considerabil în cazul unui tratament
de lungă durată cu medicație antipsihotică.13
Mai multe studii au demonstrat că în perioada de 5 până la 10 ani după prima
internare psihiatrică, doar aproximativ 10 %-20% dintre pacienți pot fi descriși ca având un
rezultat bun.Mai mult de 50% dintre pacienți pot fi descriși ca având un rezultat slab,cu
spitalizări repetate, exacerbări ale simptomelor, episoade de tulburări de dispoziție majore și
tentative de suicid. Deznodământul tulburării schizoafective,tipul bipolar,poate fi mai bun
decât cel al tulburării schizoafective,tipul depresiv, iar paciențiicu simptome de tip maniacal ,
au de obicei, o vindecare completă si numai rareori dezvoltă o stare defectivă.11
31
IX. Tratament
1.Tratament medicamentos
32
sau Fluvoxamina. Trebuie avut grijă ca antidepresivele să nu precipite o trecere rapidă de la
un episod depresiv la un episod maniacal.18
În tratamentul simptomelor maniacale, pot fi utili stabilizatori ai dispoziției precum
Litiul, Acidul valproic și Carbamazepina.14
Întreruperea tratamentului, imediat ce episodul de boală a trecut, se asociază cu un
risc crescut de reapariție a simptomelor, iar oprirea bruscă crește și mai mult acest risc.Din
această cauză, continuarea medicației, care s-a dovedit eficientă în tratarea ultimului episod,
pe o perioadă lungă de timp (cel puțin 2 ani după un singur episod sau mai mult în cazul unor
episoade multiple), este soluția optimă în a reduce riscul de reapariție a bolii.27
În cazul unei recăderi, răspunsul la medicația antipsihotică poate fi mult diferit față
de cel din ultimul episod de boală.Simptomele pot persista chiar în pofida unui tratament
medicamentos corect, fapt ce determină un declin semnificativ în funcționarea pacientului.
Oprirea medicației antipsihotice poate fi încercată, odată ce intervalul de minim 2
ani s-a scurs, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- Pacientul este lipsit de simptome specifice bolii pentru un interval semnificativ
de timp
- Efectele adverse ale medicației au un impact negativ clar asupra vieții acestuia
- Există o stabilitate atât pe plan profesional cât și familial
Factorii sociali și psihologici joacă un rol important în răspunsul pacientului la
tratamentul medicamentos.Astfel diferitele forme de psihoterapie pot aduce un beneficiu
substanțial în recuperarea rapidă a pacientului și în menținerea ecestei îmbunătățiri.19
2.Terapiile psihologice
Terapia cognitiv-comportamentală
Prin acest tip de terapie, persoanele sunt ajutate să își monitorizeze propriile gânduri,
sentimente și acțiuni.Terapeutul va ajuta pacientul să își identifice gândurile și
comportamentele care contribuie la starea acestuia de discomfort. Această terapie este
recomandată, în special, în tulburarea schizoafectivă când simptomele psihotice domină,
deoarece va ajuta pacientul să facă față delirului și halucinațiilor.4
33
Terapia de familie
Psihoterapia suportivă
Acest tip de terapie ajută pacientul și familia să înțeleagă mai bine simptomele, semnificația
bolii, necesitatea tratamentului, modalitățile de adaptare socială și profesională în condițiile
existenței acestei boli.19
Ergoterapia
Principalul scop al acestui tip de terapie este orientarea spre valorile pozitive ale lumii spre
stabilirea unor relații de intercomunicare în procesul muncii.Ea se va combina cu art terapia,
pentru a ajuta pacienții să își exprime emoțiile prin intermediul artei.4
Oricare ar fi metodele de tratament ale bolii, ele vor fi adaptate formei clinice,
stadiului evolutiv, intensității fenomenelor psihopatologice și toleranței individuale.Cura
terapeutică se caracterizează prin durata prelungită a tratamentului, ceea ce impune stabilirea
unor relații de bună calitate între terapeut și bolnav care să permită chiar și în perioadele
critice continuitatea tratamentului.4
34
Parte personală
35
XI. Material și metodă
Colectarea datelor s-a realizat atât prin analiza fișei de observație a subiectului,
existentă în arhiva clinicii, cât și prin utilizarea bazei de date informatizate.
36
1.Tipul tulburării schizoafective
Tip mixt 26 40
tipul maniacal
13,84%
37
2.Diagnosticul la debut
Schizofrenie 10 15,3%
Tulburare 24 36,9%
psihotică
Tulburare psihotică acută 14 21.5%
38
început cu tulburare schizoafectivă, cu tipul depresiv cel mai frecvent - 16,9%, iar 30,7% au
avut doar simptome ale tulburărilor afectivității.
40
tulburare psihotica acuta
35
schizofrenie
30
tulburare bipolara
25
15 tip mixt
10 tip depresiv
5
tip maniacal
0
Tulburare Tulburare a Tulburare
schizoafectiva dispozitiei psihotica
39
3.Vârsta actuală
- Între 20-30 ani sunt 9 bolnave, ceea ce reprezintă 13,84% din totalul bolnavilor
studiați
- Între 30-40 ani sunt 16 bolnave, ceea ce reprezintă 24,61% din totalul bolnavilor
studiați
- Între 40-50 ani sunt 21 bolnave, ceea ce reprezintă 32,3% din totalul bolnavilor
studiați
- Între 50-60 ani sunt 15 bolnave, ceea ce reprezintă 23% din totalul bolnavilor studiați
- Între 60-70 ani sunt 4 bolnave, ceea ce reprezintă 6,1% din totalul bolnavilor studiați
40
20-30 ani 30-40 ani 40-50 ani 50-60 ani 60-70 ani
6,1 13,84
23
24,61
32,3
Se observă că frecvența cea mai mare a bolii este în decada de vârstă 40-50 ani cu
un procent de 32,3% din totalul bolnavilor studiați, apoi în decada 30-40 ani cu un procent de
24,61%, iar incidența cea mai mică se înregistrează în decada de vârstă 60-70 ani cu un
procentaj de 6,1%.
41
4.Vârsta la debut
Lotul de paciente incluse în studiul clinic s-au încadrat în intervalul de vârstă cuprins
între 22 și 68 ani, însă în majoritatea cazurilor, vârsta la debutul tulburării schizoafective a
fost cuprinsă între 15 și 43 de ani.Frecvența schizofreniei afective în funcție de vârsta la care
au apărut primele simptome ale afecțiunii, este prezentată în tabelul V și figura 4.
40-50 ani
30-40 ani
20-30 ani
10-20 ani
0 10 20 30 40 50 60
42
5.Mediul de proveniență
Lotul de paciente incluse în studiul clinic a conținut paciente provenite din mediul
urban și rural.Frecvența tulburării schizoafective după mediul de proveniență al pacientelor
este prezentată în tabelul VI și figura 5.
rural 27 41,5%
urban 38 58,5%
Bolnavele provin din mediul urban într-o proporție de 58,5 % și din mediul rural
într-o proporție 41,5%, ceea ce demonstrează o frecvență mai mare a tulburării schizoafective
în mediul urban.
urban rural
58,5%
41,5%
43
6.Nivel educațional
În urma studiului efectuat, s-a demonstrat că frecvența cea mai mare a tulburării
schizoafective apare la persoanele cu studii medii în proporție de 52,3%, iar cele cu studii
superioare prezintă într-o proporție mai mică – 15,3% schizofrenie afectivă.
60
50
40
30
20
10
studii elementare
studii medii
studii superioare
44
7.Statut marital
necăsătorite 32 49,3
căsătorite 20 30,7
divorțate 13 20
Datele statistice relevă faptul că 49,3% din persoanele bolnave de schizofrenie sunt
necăsătorite , 30,7% sunt căsătorite, iar 20% au fost căsătorite dar au divorțat.
49,3%
20%
30,7%
45
8.Statut ocupațional
44,6%
36,9%
10% 3%
fara ocupatie
salariat
pensionar
elev/student
46
9.Număr de internări anterioare
2 internări 10 15,3
3 internări 4 6,1
4 internări 12 18,4
5 internări 6 9,2
Multiple internări 26 40
47
40%
18%
15%
11%
9%
6%
48
10.Motivele internării
49
Fig.10 Frecvența motivelor internării a bolnavilor de tulburare schizoafectivă
100
91 %
90
86%
80
76% 76%
70
67% 66%
63% 63%
60
56%
50 49%
43%
41%
40 38%
30%
30
24%
20%
20 18%
15%
13%13%
10 9%
7% 6%
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
Legendă
1.idei delirante; 2.comportament bizar; 3.halucinatii auditive și vizuale; 4.anxietate;
5.insomnie; 6.inhibiție psihomotorie; 7.agitație psihomotorie; 8.dispoziție depresivă;
9.disociație ideoafectivă; 10.astenie fizică și psihică; 11.idei suicidare;12.iritabilitate;
13.scădere elan vital; 14.logoree; 15.euforie; 16.heteroagresivitate; 17.fugă de idei;
18.negativism verbal; 19.plâns facil; 20.cefalee; 21.tendință autistă; 22.ambivalență;
23.inversiune afectivă;
50
Se observă că frecvența cea mai mare a motivelor internării, este reprezentată de
manifestările sindromului delirant:
51
11.Antecedente heredocolaterale
52
Se observă că frecvența mai mare a tulburării schizoafective este corelată cu
gradul de apropiere a relației cu o rudă afectată, în special cele de gradul I.
7,6%
Antecedente
heredocolaterale
semnificative
antecedente
heredocolaterale
nesemnificative
92,4%
Studiul statistic relevă faptul că doar 7,6 % dintre cele 65 de bolnave studiate
prezintă antecedente heredocolaterale semnificative pentru afecțiunile psihiatrice, mai
ales pentru tulburarea schizoafectivă, iar 92,4% au antecedente heredocolaterale
nesemnificative.
53
12.Antecedente personale patologice
A.P.P
nesemnificative
30%
A.P.P semnificative
70%
54
Tabel XIII.Frecvența antecedentelor personale patologice la bolnavele de schizofrenie
afectivă
2,4%
4,8% 7,3%
12,1% 41,4%
31,7%
55
13.Examen somatic
Palide, uscate 10
23%
Cu cicatrici postoperatorii sau 5
1.Tegumente și mucoase
de automutilare
Slab reprezentat 4
2.Țesut celular subcutanat Obezitate 2 10,7%
Dureri musculare 4
3.Sistem osteomuscular Spondiloză lombară 1 18,4%
Artrite 7
Tuse, dispnee 2
4.Aparat respirator Raluri crepitante/ronflante 4 10,7%
Tahipnee/bradipnee 1
HTA 20
5.Aparat cardiovascular Tulburări de ritm 11 52,3%
Arteriopatie/tromboză 3
Apetit diminuat, dureri 5
epigastrice
6.Aparat digestiv Diaree/constipație 14 32,3%
hepatomegalie 2
Disurie,hematurie 2
7.Aparat uro-genital Dureri,hemoragii genitale 1 4,6%
56
ROT modificate, AVC 2
8.Sistem nervos central și Miopie,vertij,reflexe pupilare 7 13,8%
organe de simț slabe
60
52,3%
50
40
32,3%
30
23%
20 18,4%
13,8%
10,7% 10,7%
10
4,6%
0
1 2 3 4 5 6 7 8
57
14.Examen psihiatric
Cele mai frecvente modificări ale funcției de cunoaștere sunt tulburările de gândire
în proporție de 96% exprimate prin idei delirante de persecuție și grandoare, urmate de
tulburările de percepție în proporție de 80% exprimate prin halucinații auditive și
vizuale.Tulburările de atenție sunt și ele frecvente, mai ales prin hipoprosexie- 64,6%.
58
Tabel XVI. Modificări ale funcției motivațional-afectivă
Insomnie 41 63
Tulburări instinctuale Hipersomnie 14 21,5
Anorexie 7 10,7
59
Tabel XVII. Modificări ale funcției volitive
abulie 10 15,3
Tulburări de voință
disabulie 5 7,6
parabulie 2 3
impulsivitate 13 20
ținută vestimentară lipsită de
îngrijire și interes/ accesorizată 8 12,3
în exces
Tulburări de activitate Hipomimie/paramimie 18 27,6
Agitație/ inhibiție
psihomotorie 56 86
Cele mai frecvente modificări ale funcției volitive sunt tulburările de activitate
traduse prin agitație sau inhibiție psihomotorie - 86%., urmate de tulburările de voință,
reprezentate de hipobulie și abulie – 18,4 %, respectiv 15,3 %.
60
Tabel XVIII. Modificări ale stării de conștiență, a personalității și ale adaptării sociale
Număr de %
Modificări persoane
Dezorientare temporo-
Starea de conștiență spațială 2 3
Conservarea clarității sale 42 64,6
Dificultăți de adaptare la
mediul de viață 34 52,3
Adaptare socială Izolare socială 22 33,8
Reintegrare socială bună 9 13,8
61
tulburari de memorie
tulburari volitive
tulburari instinctuale
tulburari de atentie
tulburari de perceptie
tulburari de dispozitie
Tulburari de gandire
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
62
15. Tratamentul medicamentos
Medicamentele care au fost cel mai des administrate la pacientele bolnave de tulburare
schizoafectivă incluse în lotul de 65 de femei sunt prezentate in tabelul XIX și figura 17.
63
În urma studiului efectuat se constată că cele mai frecvente medicamente
administrate în tulburarea schizoafectivă sunt antipsihoticele atipice :
- Quetiapin 53,8%
- Aripriprazol 26,1%
- Olanzapina 12,3%
- Amisulpridum 10,7%
- Lorazepam 52%
- Fluoxetina 43%
- Setralina 40%
- Bromazepam 18,4%
- Carbamazepina 57%
- Acidul valproic 37%
- Sărurile de litiu 29%
64
23.Carbamazepina
22.Acid valproic
21.Săruri de litiu
20.Gabapentin
19.Fluvoxamina
18.Venlafaxina
17.Fluoxetina
16.Paroxetina
15.Escitalopram
14.Citalopram
13.Setralina
12.Lorazepam
11.Bromazepam
10.Trazodonum
9.Clonazepam
8.Tiapridum
7.Amisulpridum
6.Aripripazol
5.Ziprasidon
4.Risperidon
3.Klozapin
2.Olanzapin
1.Quetiapin
0 10 20 30 40 50 60 70
65
16.Pattern-ul evolutiv
Evoluție Număr de %
persoane
Vindecare totală după o 2 3
Vindecare singură decompensare
Aproximativ 33% din decompensările cu simptomatologie mai mult sau mai puțin
tipică, nu evoluează spre schizofrenie ci se vindecă în totalitate în propoție de 3% și
după mai multe decompensări și remisiuni în proporție de 30%.
În schimb 67% din pacienți dezvoltă un deficit schizofrenic, din care 13% după prima
decompensare și 47% după mai multe decompensări și remisiuni.
66
vindecare dupa prima decompensare
vindecare dupa mai multe decompensari
deficit schizofrenic dupa prima decompensare
deficit schizofrenic dupa mai multe decompensari
3%
30%
47%
13%
67
XII.Concluzii
Lotul de paciente incluse în studiul clinic s-au încadrat în intervalul de vârstă cuprins
între 22 și 68 ani, însă în majoritatea cazurilor, vârsta la debutul tulburării
schizoafective a fost cuprinsă între 15 și 43 de ani. Se observă că debutul
simptomatologiei tulburării schizoafective apare cel mai frecvent în perioada cuprinsă
68
între 20 - 30 ani într-un procent de 52,3 % , iar între 40 – 50 ani apare doar într-o
proporție de 9,2 %.
În urma studiului efectuat, s-a demonstrat că frecvența cea mai mare a tulburării
schizoafective în funcție de nivelul educațional apare la persoanele cu studii medii în
proporție de 52,3%, iar cele cu studii superioare prezintă într-o proporție mai mică –
15,3% schizofrenie afectivă.
69
Studiul statistic relevă și faptul că manifestările sindromului depresiv sunt mai
frecvente decât cele ale sindromului maniacal, considerate ca și motive ale internării.
Studiul statistic relevă faptul că doar 7,6 % dintre cele 65 de bolnave studiate prezintă
antecedente heredocolaterale semnificative pentru afecțiunile psihiatrice, mai ales
pentru tulburarea schizoafectivă, iar 92,4% au antecedente heredocolaterale
nesemnificative.Se observă că frecvența mai mare a tulburării schizoafective este
corelată cu gradul de apropiere a relației cu o rudă afectată, în special cele de gradul I.
70
În cadrul manifestărilor din tulburarea schizoafectivă s-au constat următoarele
modificări ale examenul psihiatric:
- 90% din bolnave au tulburări de gândire, ale afectivității și de dispoziție
- 80% din bolnave au tulburări de percepție
- 70% din bolnave au tulburări de atenție
- 50% din bolnave au tulburări instinctuale
- 40% din bolnave au tulburări volitive
- 20% din bolnave au tulburări de memorie
Cele mai frecvente modificări ale funcției de cunoaștere sunt tulburările de gândire
în proporție de 96% exprimate prin idei delirante de persecuție și grandoare, urmate de
tulburările de percepție în proporție de 80% exprimate prin halucinații auditive și
vizuale.Tulburările de atenție sunt și ele frecvente, mai ales prin hipoprosexie- 64,6%.
Dintre modificările funcției motivațional - afective, principalele simptome ce apar
la lotul de paciente investigate sunt tulburările afectivității: labilitatea emoțională 96,9%,
dispoziția depresivă și anxietatea în proporție de 83%, dar și hipertimia negativă 69,2 %.
Cele mai frecvente modificări ale funcției volitive sunt tulburările de activitate
traduse prin agitație sau inhibiție psihomotorie - 86%., urmate de tulburările de voință,
reprezentate de hipobulie și abulie – 18,4 %, respectiv 15,3 %.
În urma evaluării stării de conștiență se constată că această funcție este păstrată,
însă cu conservarea clarității sale la 64,6% din pacienții investigați.
Tulburarea de personalitate care se poate observa la pacientele cu tulburare
schizoafectivă este personalitatea schizoidă premorbidă- 15,3%.
În cazul adaptării sociale și a integrării în mediul de viață, cei mai mulți dintre
pacienți întâmpină dificultăți de a se reintegra în familie, grupul de prieteni și colegi- 34%,
preferând a se izola în proporție de 22%.
Din lotul de 65 de femei bolnave de tulburare schizoafectivă, 26% au au vut
tentative de suicid sau de automutilare.
71
În urma studiului efectuat se constată că cele mai frecvente medicamente administrate
în tulburarea schizoafectivă sunt antipsihoticele atipice : Quetiapin, Aripriprazol,
Olanzapina și Amisulpridum
72
73
Bibliografie
74
12. Dalman C., Allebeck P. Paternal age and schizophrenia:further support for an
association. American Journal of Psychiatry 2002, 159(9): 1591–1592.
13. Dohrenwend B. P., Levav I., Shrout P. E., Schwartz S., Naveh G., Link B. G., et al. .
Socioeconomic status and psychiatric disorders: the causation-selection issue. Science
1992; 255: 946–952.
14. Fakra E., Azorin J.M. Clozapine for the treatment of schizophrenia. Expert Opinion on
Pharmacotherapy 2012; 13:1923–1935.
15. Fergusson D. M., Horwood L. J., Swain-Campbell N. R. Cannabis dependence and
psychotic symptoms in young people. Psychological Medicine 2003, 33.
16. Glaser J. P., van Os J., Portegijs P. J., Myin-Germeys I. Childhood trauma and
emotional reactivity to daily life stress in adult frequent attenders of general
practitioners. Journal of Psychosomatic Research 2006, 61: 229–236.
17. Harrison PJ and Weinberger DR. Schizophrenia genes, gene expression, and
neuropathology: on the matter of their convergence. Molecular Psychiatry. 2005; 10
(1): 40-68.
18. http://psihiatrie-bucuresti.com/tulburarea-schizoafectiva/
19. https://schizofrenia.ro/tulburarea-schizoafectiva/
20. Jager M., Haack S., Becker T., Frasch K..Schizoaffective disorder—an on going
challenge for psychiatric nosology. Eur.Psychiatry 2011; 26: 159–165.
21. Kane J.M. Strategies for making an accurate differential diagnosis of schizoaffective
disorder. J. Clin Psychiatry 2010; 71:4.
22. Kasanin, J. The acute schizoaffective psychoses. Am.J. Psychiatry 1933; 13: 97–126.
23. Kitamura T., Suga R.Depressive and negative symptoms in major psychiatric
disorders. Compr.Psychiatry 1991; 32: 88–94.
24. Lake C.R., Hurwitz N. Schizoaffective disorders are psychotic mood disorders; there
are no schizoaffective disorders. Psychiatry Research 2006 ; 143: 255–287.
25. Maier W. Do schizoaffective disorders exist at all? Acta Psychiatry. Scand. 2006;
113: 369–371.
26. Malaspina D., Owen M.J., Heckers S., et al. Schizoaffective Disorder in the DSM-5.
Schizophrenia Research 2013, 150: 21-25.
27. Olfson M., Marcus S.C., Wan G.J. Treatment patterns for schizoaffective disorder and
schizophrenia among Medicaid patients. Psychiatr.Serv. 2011; 60: 210–216.
75
28. Organizația Mondială a Sănătății, trad. Dehelean M., Ienciu M., Nicoară O. ICD-10 –
Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament.Simptomatologie și diagnostic
clinic.București: Editura All , 1998, 103-156.
29. Pagel T., Franklin J., Baethge C. Schizoaffective disorder diagnosed according to
different diagnostic criteria – systematic literature search and meta-analysis of key
clinical characteristics and heterogeneity. Journal of Affective Disorders 2014; 156:
111 – 118.
30. Pandina G., Bilder R., Turkoz I., Alphs L. Identification of clinically meaningful
relationships among cognition, functionality, and symptoms in subjects with
schizophrenia or schizoaffective disorder. Schizophrenia Research 2013; 143 (2-
3):312 – 318.
31. Pirozynski T., Chirița V., Boișteanu P. Manual de psihiatrie. Iași: Ed. U.M.F
„Gr.T.Popa”, 1992, 154-162.
32. Pirozynski T., Chirița V., Boișteanu P. Psihiatrie clinică. Iași: Ed. U.M.F
„Gr.T.Popa”, 1993, 170-172, 270-293.
33. Predescu V. Psihiatrie, volumul I. București: Editura Medicală, 1989, 689 – 766.
34. Romila A. Pshiatrie, ediția a 2-a revizuită. București: Ed. Asociația psihiatrilor liberi
din România, 2004, 329 – 375.
35. Sadock B.J., Sadock V.A., Ruiz P. Kaplan & Sadock`s Synopsis of Psychiatry,
Behavioral Sciences/ Clinical Psychiatry, 11th edition. Philadelphia: Editura Wolters
Kluwer, 2015, 610 – 672.
36. Swann A.C., Steinberg J.L., Lijffijt M., Moeller F.G. Impulsivity: differential
relationship to depression and mania in bipolar disorder. Journal of Affective
Disorders 2008; 106 (3): 241–248.
76