Trichorexia nodoasa este un defect ereditar sau dobandit al firului de par, intalnit

la om si mai rar la restul mamiferelor. Se caracterizeaza prin prezenta unor noduri albe de-a
lungul firelor de par, determinand fragilitatea acestora.

Cauzele care duc la aparitia acestei boli, sunt urmatoarele: tulburari de nutritie a
foliculilor pilosi, iritatii chimice(sapunuri alkaline, detergent, sampoane, solutii antiparazitare
in exces, ectoparaziti, micoze, scabie, ratii carentate.

Clinic, trichorexia nodoasa se manifesta prin: zone cu pseudotundere, apar

ingrosari nodulare sau fusiforme de culoare cenusie-galbuie, rezistenta parului este redusa,
pielea poate fi modificata sau prezinta scuame, cruste, grataj, starea generala find nemodificata.

Cazuri clinice

1) Mascul de pisica cu varsta de 2 ani ce prezenta alopecie extinsa de mai

bine de un an, pe timpul iernii producandu-se o ameliorare. Acesta a avut o dieta
variata cu hrana speciala pentru pisici si deparazitat extern regulat. Blana a inceput
sa se deterioreze in urma cu un an, cu inrosirea generalizata a firelor de par, caderea
parului afectand predominat gatul si spatele. Prezenta prurit si nu s-au produs
imbunatatiri prin administratea de acizi esentiali. La examinarea fizica s-a constatat
prezenta unor noduri albe de-a lungul firelor de par si fragilitatea acestora.
Diagnosticul prezumtiv a fost de hipersensibilitate la muscatura de purice asociata
cu trichorexia nodoasa dobandita.
 =/

/N

Fig 1:Multiple noduri albe de-a lungul firelor de par Fig 2: Alopecie difuza pe
cap si spate

Pisica a fost tratata prin pudrarea alternativa cu piretrinoide si carbamati si prin

schimbarea dietei cu hrana superpremium. Dupa o luna au exitat zone in care blana a inceput
sa creasca si pruritul nu mai era present. Dupa 3 luni, motanul prezenta o blana stralucitoare
si pruritul nu a mai reaparut.
 Fig 3: Cresterea complete a blanii dupa 3 luni de la tratament

Pili torti este o conditie rara ce consta in aplatizarea firului de par si rasucirea sa in
jurul propriului ax, fiind intalnita la om si pisici.
În literatura au fost descrise doar 3 cazuri ale acestei afectiuni:
Primul caz a fost intalnit la 8 pui de pisica (5 femele si 3 masculi), fiind rezultatul unei
imperecheri intre frati. Cei 8 pisoi au parut normali la naster, dar dupa 5 zile o femela a murit
din cauza unei obstructii intestinale. Dupa 10 zile, proprietarul a observant o pierdere difuza pe
intregul corp la restul de 7 pisici. Au fost prelevate probe de par si examinate cu ajutorul luminii
si microscopului electronic. Toti pisicii prezentau o inflamatie perioculara cu exudat ocular si
o inflamatie a tegumentelor periungiale (paronichie). Un pisoi a murit in ziua 21 de viata si 4
au fost eutanasiati in ziua 26. Inainte de moarte acestia erau slabiti, aveau abdomentul destins
si prezentau in regiunea perianala fecale de culoare gri. Restul de pisici au trait inca 3
saptamani. La examinarea post-mortem, nu s-a observant nicio anomalie a organelor interne.
Examinare firelor de par la microscopul electronic a indicat o rotatie de pana la 360 de grade,
defectul nefiind uniform.
Al doilea caz a fost intalnit la un mascul de 14 luni, din rasa Abisiana. Acesta avea un
aspect anormal al firelor de par si al mustatilor. La examinarea cu ochiul liber s-a observant o
umflatura la varful firelor de par, iar ocazional, de-a lungul mustatilor. Microscopic, s-a
constatat ca umflatura are forma de ceapa. Parul se simtea dur la atingere si lipsit de stralucire.
Testele pestru dermatofitie au fost negative.
Ultimul caz descoperit a fost al unei pisici domestice, cu vârsta de un an și cântărind
3,5 kg. Acesta prezenta alopecie multifocală nepruriginoasă. Pierderea părului a fost observată
cu o lună înainte de prezentarea la veterinar. La examinarea dermatologica s-a observat o
alopecie simetrică, neinflamatoare în zonele preauriculare, partea dorsală a capului, axile și
vârful cozii. Testarea pentru Demodex și fungi a fost negativă. La examinarea microscopica s-
au vazut numeroși arbori de păr primari cu aplatizare și răsucie de 180 de grade și numeroase
fire de păr cu rădăcina sub formă de spirală și răsucită. După 2 doua luni părul a început să
crească în zonele afectate, stratul crescut fiind gros și ondulat.

Spiculoza este o boala rară ce afesctează masculii din rasa terrier albastru. Câinii
afectați au spiculi foliculari mai tari și fragili și au diametrul de 1-2.5 mm și lungimea de 0.5-3
cm. Spiculii pot fi găsiți în orice regiune a corpului, dar au o incidență mai mare în regiunea
laterală a cotului.
 Biopsia a arătat o displazie foliculară cu o cheratizare prematura. Acest defect are ca
rezultat o masă amorfă de keratină, ce are formă de spicul în jurul radacinii exterioare și a
peretelui folicular.
În formele asimptomatice, tratamentul este neindicat, spiculoza persistând. La câinii
cu prurit, singurul tratament eficient este cu isotretinoin cu o doza de 1mg/kg la fiecare 24 de
ore. După un tratament de 3-4 luni, spiculoza dispare. Dacă tratamentul se întrerupe, căinele
poate rămâne normal sau boala poate reapărea.

Displazia foliculară a părului negru ce afectează mai multe rase de câini, incluciv
border collies, cocker spaniol, terier Jack Russell. Este o boala comuna a cățeilor cu bla neagră
și multicoloră. Este, în general, observată în primele doua săptămâni de viată. Este
asemănătoare cu alopecia mutanților de culoare ce afectează câinii din rasa Doberman.
Afecțiunea este asociată cu o mielinizare anormală a firelor de păr. Schimbările pigmentare
sunt rezultatul unei mutații sau mai multe muțatii a genelor MLPN. Totuși, condiția este
autosomala recesivă. Studiile histologice și cu ultrasunete au arătat un transfer de pigment și
anormalități cuticulare ale firelor de păr afectate și unele fire de păr normale

Caracteristici clinice
Un caz de displazie foliculară a parului negru a fost semnalat la 4 câtei rezultați din
împerecherea unui frate cu o soră din rasa Munsterlander. Din 9 căței fătați, 4 aveau blana de
culoare gri cu alb, în locul blănii de culoare negru si alb. La vârsta de doua săptămâni, calitatea
părului gri era evident diferită de cea a părului alb. Părul cenușiu era mai scurt, subțire și mai
fragil. Până la patru săptăni, zonele afectate au rămas fără păr, probabil din cauza ruperii.
Ridurile din piele au fost mai evidente în regiunile fără păr.
Căteii cu blană anormală prezentau și o culoare diferită a ochilor. Atunci când au
deschis ochii, acestia aveau o culoare de albastru deschis. La vârsta de 4 săotămâni, la cățeii
sănătosi, culoarea s-a schimbat în maro. În schimb, la cațeii bolnavi, culoarea s-a modificat în
galben sau a rămas nemodificată. Aceste simptome nu sunt caracteristice.
La 31 de zile, un pui a fost eutanasiat și au fost luate biopsii cutanate pentru analiza
histologică. Au fost luate probe separate din zonele cu par alb și zonele cu păr gri. Trei secțiuni
ale unei mostre cu părul alb au arătat doar un singur folicul anormal. Acest singur folicul a fost
un folicul negru și a arătat tipic aglomerarea melanozomilor în matricea părului și celulele
matricei de păr ale bulbului, plus o formă anormală a arborelui de păr. Arborele de păr, de
asemenea conținea numeroasi melanozomi, spre deosebire de oricare dintre arborii de păr albi
normali din jur. A fost observată o ușoară infiltrație perivasculară a celulelor mononucleare ale
dermei. Eșantionul de păr gri a arătat ca fiecare folicul de păr este anormal. Arborii de păr aveau
un contur neregulat, fiind puternic pigmentați și cu numeroase eozinofile. Bulbii erau adesea
anormali ca dimensiune și forma, cu aglomerări de melanozomi. Nu au existat folicui normali,
cei mai mulți foluculi pareau a fi mai degrabă în faza anagenă decât în cea telogenă a cresterii.
Foarte puțini foliculi secundari au fost recunoscuți.
 Un alt cățel a fost eutanasiat la 7,5 săptăni. Au fost prelevate probe de piele și expediate
la un alt laborator pentru extragerea ARN-ului. Ceilalți doi căței au crescut până la 12 săptămâni
când au mers la noii proprietari. Ochii la acestia au rămas de culoare albastru-deschis, iar unul
din ei era surd. Surditatea nu a fost raportată anterior în displazia foliculară a părului negru, ,
dar e posibil sa afecteze doar o mică parte din puii cu acestă tulburare. . Carlotti DN. Canine
hereditary black hair follicular dysplasia
and colour mutant alopecia: Clinical and histopathological aspects.
Adv Vet Dermatol 1990; 1 : 43-46.

Displazia foliculară ciclică

Această boală a fost raportată mai des la rasele Boxer, Poodle și Schauzei pitici,
Doberman, Pinschers, Buldog Francez.
Debutul alopeciei apare mai ales în toamna târzie sau primăvară timpurie, iar părul se
regenerează spontan, în termen de trei până la 4 luni, dar poate dura până la 14 luni. Alopecia
poate fi unilaterală sau bilaterală și afectează regiunile toracolombare și ale flancului, în mod
neregulat. Pielea afectată nu este inflamată în absența unei foliculite bacteriene secundare. Părul
regenerat poate avea modificări de culoare sau de textură în comparație cu blana originală.
Aproximativ 20% din câini vor avea un singur episod de-al lungul vieții, în timp ce
restul vor prezenta o recurența anuală. Alopecia nu apare neapărat în aceeasi zonă mereu. Există
asemănări histopatologice între displazia foliculară ciclică și displazia foliculară și, prin
urmare, se consideră a fi o formă localizată a displaziei foliculare. De obicei, există o
hipercheratoză foliculară în foliculi ce sunt aproape în exclusivitate în faza telogenă, dar în
leziunile în stare de regresie se regăsesc și foliculi anageni.
Foliculii de păr pot să fie distorsionați și îngustați, fiind asemănători unei meduze.
Lumenul folicular și conductele sebacee conțin, de obicei, pigmenți aglomerați, deși gradul de
pigmentare variază între rase. Nici una dintre aceste modificări nu este patognomonica pentru
această boală.
Etiologia și patogeneza acestei boli încă nu au fost elucidate. În studiile anterioare s-a
constatat ca animalele care suferă de această boală au o activitate normală a tiroidei, u au
hiperadrenocorticism și că hormonul de creștere și reproducere nu este implicat. Totusi,
caracterul sezonier al bolii a arătat că fotoperioada joacă un rol important.
Melatonina este produsă în glanda pineală, fiind dependentă de perioada de lumină și
acționează asupra părții tuberale a hipofizei. Scădere expunerii retinei la lumina zilei crește
producția de melatonină și are un efect inhibitor asupra prolactinei. În mai multe studii s-a
demonstrat implicarea prolactinei in pierdera sezonieră a părului la mamifere, inclusiv nurcă,
căprioară rosie, hamsteri, vulpi, oi și cai. Melatonina a fost utilizată în încercarea de a stimula
creșterea părului la câinii cu displazie foliculară ciclică. Eficacitatea acestui tratament pe cale
orală nu a putut fi evaluată, deoarece se putea produce o regenerare spontană a părului.
 Caz clinic
Un mascul castrat din rasa Tibetană, cu vârsta de 2 ani, a fost prezentat în a doua lună
de primăvară cu prurit generalizat, otită externă și de 4 luni prezenta în regiunea dorsolombară
alopecie însoțită de o foliculită bacteriană inflamatorie. În primul an de prezentare s-a efectuat
o examinare clinică profundă și nu au existat semne clinice care să sugereze
hiperadrenocorticismul. S-a efectuat o trichogramă în zonele cu alopecie ce a arătat retezarea
firelor de păr cu bulbii anageni și telogeni. Câinele a fost tratat cu cefalexină și ketoconazol.
Acestea au produs o reducere a pruritului și părul a reînceput să crească în zonele afectate.
Hipersensibilitatea la alimente a fost exclusă printr-o dietă de exclusere efectuată timp de 6
săptămâni. Regenerarea completă a părului anu a fost descoperită decât după încetarea
tratamentului cu ciclosporine la sfârșitul primei luni de vară.
În anul următor, în a doua lună de iarnă, o mică zonă de alopecie a apărut în regiunea
dorsolombară, în același loc ca anul precedent. Câinele a fost în ultimele 6 luni pe imunoterapie
împotriva alergenilor, iar pruritul a fost intermitent crescut. Zona alopecială a crecut ușor în
următoarele 9 sâptămâni. Pe o perioadă de 4 săptămâni în a doua lună de vară, câinele a primit
prednisolone pentru a controla pruritul. În timpul asta, tot părul s-a regenerat.
În cel de-al treilea an, în prima lună din iarnă a avut loc o recidivă, apărând o mică
zona alopecică, hiperpigmentată în regiunea dorsolombară caudală dreaptă. Câinele era deja de
19 luni pe imunoterapie, pruritul fiin minim și intermitent, fiind controlat cu prednisolon. S-a
făcut o trichograma din regiunea afectată ce a arătat că toate firele telogene aveau vârfurile
înclinate, în comparație cu trichograma luată din regiunea normală care a dezvăluit bulbi de păr
anagen. Părul ce a recrescut în regiunile anterior afectate avea o culoare mai închisă.
Prednisolonul a fost redus de doua ori pe săptămână, alopecia progresând pe ambele flancuri și
în regiunea dorsolombară. Până la sfârsitul iernii, prednisolonul a fost oprit, existând o crestere
minimă a părului și proprietarul a acceptat biopsia.
Examenul histopatologic efectuat în urma biopsiei luate din regiunile cu păr nou
regenerat și din periferia leziunilor a scos la iveală o dermatită superficială mastocitară, o ușoara
exocitoză limfocitară, cu hiperkeratoză foliculară ușoară. În secțiunile de biopsie din zona
alopecială, principala modificare histopatologică a fost hiperkeratoza foliculară, toți foliculii
erau telogeni, câțiva foliculi erau goi cu aglomerări de pigment în lumen. Alopecia recurentă a
flancului a fost diagnosticată pe baza schimbărilor histopatologice și pe baza caracterului
recurent. Tratamentul cu melatonină orală a fost început la sfârșitul iernii, de doua ori pe zii
timp de 6 săptămâni, având un efect minim asupra creșterii părului.