Protecția Respiratorie

„Miroase-a bine”
Acest articol intenționază să vă facă conștienți față de riscurile pentru respirație din mediul industrial și să
trezească interesul asupra echipamentelor de protecție și a procesului care trebuie implementat astfel încât
protecția respiratorie să fie eficace.
Dacă ne gândim la necesitatea umană de supraviețuire putem afirma că nu putem rezista mai mult de:
- 3 zile fără apa
- 3 săptămâni fără mâncare
- 3 minute fără aer
Din acest motiv este foarte important să știm ce respirăm, mai cu seamă cum ne protejăm astfel încât să evităm
intoxicațiile acute respiratorii și imbolnăvirile profesionale.

Care sunt pericolele?

Să începem cu o scurtă caracterizare a contaminaților pentru sistemul respiratoriu și a riscului pe care aceștia îl
prezintă pentru sănătatea umană.
Exită 3 categorii de pericole: Particule, Gaze și Vapori, Deficiență de oxigen. Ce reprezintă fiecare?
Particulele sunt pulberi mărunte aeropurtate. Aceste pot fi solide, lichide sub formă de picături, sau solide
înglobate în lichid sub formă de suspensie.
Gazele și vaporii sunt molecule gazoase sub diferite forme și dimensiuni.
Deficiența de oxigen reprezintă o concentrație mai mica de 19.5 % a oxigenului în aerul respirat. Acest lucru
afectează imediat sănătatea oamenilor.
Cât timp pot sta în aer particulele după ce au fost generate? La locul de muncă, după terminarea activității în care
au fost generate particule, cei mai mulți lucrători își îndepărtează imediat protecția respiratorie pentru că nu mai
văd și nu mai conștientizează pericolul. Durata de timp în care particulele rămân încă suspendate în aer variază în
funcție de dimensiunea și masa lor. De exemplu, de la o înălțime de 1.5m, o particulă de 20 de microni (0.02mm)
cade pe podea în aproximativ 3 minute, însă o particulă de 1 micron (0.001mm) va cădea după 12 ore 1. Și această
cădere este măsurată pentru o încăpere în care aerul este liniștit, dacă există curenți de aer atunci particulele de
mărime foarte mică rămân în aer.
O exemplificare a particulelor și dimensiunile acestora:

1
Sursa: “Air Pollution: Its origin and control”, Keneth Wark și Cecil F Warner
Spre deosebire de particulele solide, gazele și vaporii se dispersează în tot spațiul în care sunt generate și în funcție
de masa particulei se pot acumula în partea superioară a încăperii sau la nivelul podelei.

Efectele asupra organismului

Expunerea la contaminanți poate crea efecte adverse pe termen scurt, sau de lungă durată. Efectele pe termen
scurt sunt: nas înfundat, gât uscat, tuse și respirație îngreunată. Efectele pe termen lung pot consta în afecțiuni
pulmonare, afecțiuni ale sistemului nervos central, cancer sau moarte prematură. Îngrijorător este faptul că aceste
afecțiuni apar după mai mulți ani de expunere când de cele mai multe ori este prea târziu să mai poată fi tratate.

Plămân sănătos Fumător Asbestoză Silicoză

Este imperativ să prevenim îmbolnăvirile și să asigurăm un mediu de muncă curat și lipsit de toxicitate.

Organismul uman este totuși echipat cu un sistem de apărare natural, care poate filtra anumite tipuri de particule
Perișorii nazali – rețin particule de dimensiuni mari, iar strănutul ajută la menținerea curată a căilor nazale
Mucusul – este un lubrifiant care căptușește aparatul respirator de la nas până la plămâni și reține particulele
medii
Cilii - împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor permanentă. Aceștia provoacă tusea, prin care sunt
eliminate rapid particulele.
Sacii alveolari – la nivelul cărora organismul dezvoltă mecanisme complexe de luptă împotriva contaminanților.
Sitemul respirator uman poate combate particulele întâlnite în mod obișnuit în aer însă contaminanții pot fi
iritanți, toxici, sau infecțioși. De asemenea, unele particule pot fi alergenice și pot provoca afecțiuni respiratorii
permanente. Cel mai important însă, organismul nostru nu poate filtra vaporii și gazele periculoase sau pulberile
foarte fine.

Din acest motiv trebuie să avem un program de protecție respiratorie capabil să identifice toate riscurile și să
conțină măsuri adecvate de control ale acestora.

Program de selectare a echipamentelor individuale de protecție respiratorie

Înainte de selectarea unui echipament de protecție respiratorie, trebuie efectuată o evaluare a riscurilor cu
respectarea legislației privind securitatea și sănatatea în muncă.
Implementarea unui program eficace privind selecția corectă a echipamentelor individuale de protecție
respiratorie necesită urmarea acestor patru pași:
 1. Identificați pericolul potențial

Este important să identificați pericolele existente împotriva cărora doriți să vă protejați. Aceste pericole pot fi
divizate in: praf, aerosoli, fum, gaze si vapori. De asemenea, trebuie considerată deficiența de oxigen și
temperaturile extreme. Niciun echipament pentru protecție respiratorie nu este ideal pentru toate tipurile de
pericole. De exemplu, echipamentele cu filtre pentru particule nu ofera protecție impotriva gazelor sau vaporilor,
iar filtrele de gaze nu ofera protecție impotriva particulelor.

2. Intelegeți efectele potențiale ale contaminanților asupra sănătății

Când a fost identificată noxa împotriva careia doriți să asigurați protecție, este important să înțelegeți modul în
care contaminantul poate afecta organismul. Aceasta informatie constituie o parte vitala a instruirii pe care
utilizatorul o primeste și îi permite să înțeleagă de ce trebuie sa poarte echipamentul de protecție.

3. Selectați corect echipamentul de protecție respiratorie

Echipamentele pentru protecție respiratorie sunt disponibile într-o gamă variată de modele astfel încât să fie
compatibile cu anatomia feței utilizatorilor și să asigure un nivel maxim de protecție, fiecare fiind adecvat pentru
aplicații specifice. Deși aplicațiile anumitor echipamente se pot suprapune, niciunul nu este ideal pentru toate
aplicațiile și înainte de selecție trebuie considerate cu atenție limitările în utilizare ale echipamentului. Natura
pericolului va determina tipul de echipament pentru protecție respiratorie selectat. Echipamentul pentru protecție
respiratorie este conceput să ofere protecție împotriva pericolelor generate de particule sau o combinație de
pericole respiratorii. Măștile care oferă protecție împotriva particulelor nu asigură protecție împotriva gazelor/
vaporilor iar filtrele pentru gaze/vapori nu oferă protecție împotriva particulelor. Datorită acestor motive, este
esențial ca echipamentele să fie selectate corect în urma unei evaluari de risc.

4. Instruiți lucrătorii pentru utilizarea și întreținerea corectă a echipamentului pentru protecție

respiratorie

Ulterior selectării corecte a echipamentului pentru noxe specifice este esențial ca utilizatorul sa fie instruit corect
în privința fixării, utilizării și întreținerii. Este importantă demonstrarea modului de fixare și realizarea testului de
etansare pe față.
Programul pentru echipamentele de protecție respiratorie și activitățile de instruire/ fixare trebuie să fie
documentate, astfel încât să poată fi înțelese clar de către cei care le utilizează.

Fiecare echipament pentru protecție respiratorie respectă un standard specific. Pentru a fi comercializate și
utilizate aceste trebuie să poarte marcajul CE și să fie certificate conform Standardelor Europene.

Particulele periculoase pentru sănătate nu sunt întotdeauna vizibile pentru ochiul uman. Pe termen lung,
expunerea repetată la particule nocive poate cauza afecțiuni grave ale sistemului respirator, afecțiuni ale
plămânilor și alte altor organe vitale. Deși pot să nu fie remarcate simptome imediate, anumite afecțiuni
respiratorii se dezvoltă pe parcursul a mai multor ani, iar efectele pe termen lung pot fi ireversibile.