APROBAT

ADMINISTRATOR
……………………….

IPSSM 24 - INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

PRIVIND PRIMUL AJUTOR ÎN CAZUL
HIPOTERMIE ȘI DEGERĂTURI

PREVENIRE - RECUNOAȘTERE - PRIM AJUTOR

DEGERATURI LOCALE

Degeraturile pot aparea chiar la temperaturi de zero grade. O temperatura moderat scazuta,
combinata cu umezeala si vant, este deseori mai periculoasa decat temperature scazuta fara vant,
pentru ca umezeala si vantul sporesc pierderea caldurii prin piele.
Degeraturile locale se impart in: degeraturi superficiale si degeraturi profunde.
Degeratura superficiala se limiteaza la zona pielii. Cele mai afectate sunt degetele de la
maini si picioare, urechile, nasul, obrajii. Degeratul are senzatia de furnicaturi ale pielii, urmata
de o durere moderata. Apoi, pe piele, apar pete albe.
Degeratura profunda nu se limiteaza numai la piele, ci interseaza si muschii si oasele. In
acest caz, pielea devine alba, tare, rece, insensibila si imobila pe planurile profunde.

Atunci când valorile normale ale temperaturii centrale (măsurată rectal, timpanic) scad sub
35°C vorbim despre hipotermie.
Pielea reglează temperatura internă a corpului. Ea este un imens câmp receptor datorită
numeroaselor și variatelor terminații nervoase, care informează centrii nervoși superiori asupra
proprietății obiectelor și fenomenelor cu care organismul vine în contact.
Pielea poate percepe cantitatea de căldură sau frig. Această percepere este
asigurată de senzori speciali și transmisă prin nervi și măduva spinării la
creier. Creierul funcționează ca un calculator care interpretează aceste
senzații și trimite mesaje de a îngusta vasele de sânge în scopul protejării
organele vitale, prin împiedicarea circulației sângelui rece la acestea.
Jumătate din căldura corpului este generată de creier, inimă și ficat.
Vasele de sânge fiind îngustate, apare privarea de flux sanguin în zona respectivă și implicit
aport scăzut de oxigen la celule culminând cu moartea acestora. În astfel de condiții apar
degerăturile.
Expunerea prelungită la frig cu scăderea temperaturii centrale sub 35°C determină
modificări în organism, care duc la instalarea fazei de hipotermie paralitică (imobilitate,
somnolență, puls scăzut, respirație rară).
Hipotermia apare deseori în timpul iernii la persoanele care se expun prelungit la condiții
de frig. Condiții care predispun la hipotermie sunt vârstele extreme, diverse boli metabolice,
intoxicațiile cu alcool și droguri. Un factor favorizant este vântul care influențează considerabil
percepția temperaturilor la nivelul corpului uman.
Vântul rece poate intensifica efectul hipotermiilor și degerăturilor precum și progresia
acestora.
În tabelul prezentat mai jos se vor observa temperaturile percepute de corpul nostru, în
funcție de temperatura mediului și intensitatea vântului.
INDEX WINDCHILL
Temperatura ambiantă făra vânt 5 °C 0 °C -5 °C -10 °C
Vânt cu intensitate 8 km/h 3 °C - 2 °C - 7 °C - 12 °C
Vânt cu intensitate 24 km/h - 2 °C - 10 °C - 18 °C - 24 °C
Vânt cu intensitate 40 km/h - 9 °C - 16 °C - 23 °C - 30 °C

Hipotermiile se clasifică în trei categorii: ușoară, medie și severă , având aspecte clinice
diferite.
Aspect clinic la temperaturi cuprinse între 32°C-35°C: hiperventilație, tahicardie și
hipertensiune, dizartrie, frison, piele rece și lividă.
Aspect clinic la temperaturi cuprinse între 28°C-30°C: diminuarea ventilației, diminuarea
frecvenței cardiace, stupoare, rigiditate musculară, diminuarea reflexelor osteo-tendinoase,
dispariția frisonului ( frisonul crește capacitatea de producere a căldurii cu 400%).
Aspect clinic la temperaturi cuprinse între 25°C-28°C: bradipnee, bradicardie,
trismus,comă.
Degerăturile apărute în cadrul hipotermiilor, sunt lezini locale
datorate acțiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc și datorită
inhibițiilor centrilor termoreglatori. Ele apar mai frecvent spre
extremitățile corpului (mâini, picioare) acolo unde circulația este mai
slabă.
Se instalează mai frecvent la persoane inconștiente.

În raport cu gravitatea leziunilor, degerăturile sunt clasificate în 4 grade:

 Grad I – roșeața tegumentului, umflarea ușoară a acestuia, prurit(mâncărimi) local foarte
supărător;
 Grad II și III – apar flictene (bășici) cu conținut clar sau sanguinolent;
 Grad IV – gangrenă uscată

Prevenția înaintea expunerii la frig și primul ajutor acordat hipotermicilor

 Interzicerea fumatului – care provoacă vasoconstricție (îngustarea vaselor);
 Nu se va consuma alcool;
 Exerciții de mișcare, elmentul cel mai important – produce vasodilatație locală;
 Utilizarea de îmbrăcăminte și încălțăminte uscate. Experții consideră că mai multe
straturi de haine care să păstreze aerul cald pe lângă corp, sunt varianta ideală;
 Hipotermicul va fi introdus într-un loc adăpostit;
 Încălzire dinăuntru în afară prin administrare de lichide calde;
 Înlăturarea tuturor factorilor care împiedică circulația sângelui, în special îmbrăcămintea
și încălțămintea de la locul zonelor înghețate;
 Împiedicarea pierderii de căldură. Pentru aceasta hipotermicul este așezat între 2
salvatori, asfel încât pieptul unui savator să se lipească de spatele victimei, iar al doilea
salvator își lipește spatele de pieptul victimei;
 În degerăturile ușoare de gradul I și II pentru reîncălzire se recomandă apropierea de un
corp cu temperatură normală. Aplicarea corpului cu temperatură mai ridicată pe zona
răcită, folosirea căldurii mâinilor proprii sau caldura din axila proprie sau a celorlalți.
 Pături calde;
 Recipiente cu apă caldă în axilă și băi calde în hipotermiile ușoare;
 Se vor schimba imediat hainele ude
  Dacă umezirea hainelor este inevitabilă se vor acoperi cu pături de lână, care mențin
izolarea termică chiar și în umidiate.

Ce nu trebuie făcut
 Orice mobilizare a persoanelor aflate în stare de hipotermie avansată (în fază comatoasă).
Decesul se explică prin faptul că sângele rece din zonele periferice care stagna în special
în rețeaua capilară subcutanată, mobilizându-se spre organele din zona centrală, provoacă
reacții violente la frig ale creierului și ale inimii, adesea cu inhibiție bruscă a funcției
acestora;
 Fricționările energice și masajele cu zăpadă, cu prosoape ( agravează prin hemoragii,
hematoame, sau leziuni viscerale, starea înghețatului pentru că pune sângele în mișcare);
 În cazul degerăturilor grave (profunde) nu trebuie să se facă reâncălzirea regiunii
degerate la fața locului deoarece un segment degerat și neprotejat suficient de un
pansament steril corespunzător este mai mult expus unor infecții în timpul transportului
către o unitate spitalicească, decât unul congelat

PRIMUL AJUTOR

Degeraturile superficiale trebuie sa fie tratate cat se poate de rapid. Pielea degerata se poate
incalzi in contact cu pielea cu temperatura normala: degetele se pun la subsuoara, barbia si
urechile se aseaza in palme, iar picioarele langa abdomenul persoanei care acorda primul ajutor.
Mentineti contactul cu pielea calda pana cand pielea isi recapata culoarea, sensibilitatea si
consistenta. Degeraturile profunde nu trebuie tratate pe loc. Cel afectat trebuie transportat intr-un
loc unde i se poate aplica tratamentul necesar. Pana atunci, protejati portiunea degerata de
traumatisme si presiuni; scoateti victima din vant si frig; nu bandajati degeratura; nu masati,
infasurati-l in haine calduroase si transportati-l la spital.

ATENȚIE!
Hipotermia severă mimează moartea. Un pacient hipotermic nu este declarat mort până nu
este ,,cald și mort”. Toate funcțiile vitale ale acestuia sunt încetinite (respirația, pulsul).
Respirația bruscă a aerului rece poate provoca criza anginoasa; aceasta poate fi parțial
prevenită prin purtarea unei maști faciale.

Întocmit

…………………………………….