Cine-o îmbracă în atât de laşe scuturi Şi-o părăseşte-atât de deseori? Ochilor noştri cine -o lasă pradă Şi ochii noştri, cine pradă ei? Stăm atârnaţi de jilava icoană Ca lacrimile-n geana unor nesiguri zei. Ne-o amintim din altă viaţă sau E numai presimţire groaza? Trăim însă, dacă trăim, ca să vedem Acolo sus pe munte casa...