Dragostea crestina remediu al violentei domestice

1. Ce este violența în familie?

Violența în cadrul familiei sau între locuitorii aceleiași case a fost denumită violență domestică
(Lado, 1997).
Violența în familie (intrafamilială) reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu
intenție de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o
suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. (Legea nr. 217 din 22/05/2003).
Din punct de vedere clinic o definiție larg acceptată a violenţei domestice este aceea formulată de Stark
si Flitcraft: ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a
unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de
domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor
care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute
la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra
banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire
şi protecţie”
Ca și arie de cuprindere, violența domestică se referă la: abuzul copilului în familie; violența la nivelul
relației de cuplu; violența între frati, abuzul și violența asupra părinților/ membrilor vârstnici ai familiei.
2. Forme ale violenței în familie
Categoriile de persoane expuse riscului de violenţă în familie:
1. copiii
2. femeile (in special)
3. persoanele vârstnice
4. bărbaţii

Familiile care sunt expuse riscului de dezvoltare a violenţei sunt:

- familia în care părinţii sunt tineri – părinţii au cunostinţe limitate privind nevoile de crestere si
dezvoltare a copilului, nu fac faţă stresului generat de cresterea copilului mic, nu au aptitudini de
crestere a copilului, au experimentat violenţa în copilărie etc.
- frecvenţa schimbărilor în cadrul familiei solicită părinţii la numeroase adaptări cum ar fi schimbarea
locului de muncă, nasterea altor copii în familie, schimbarea etapelor de viaţă, a rolurilor si asteptărilor
părinţilor si copiilor
- familiile numeroase în care cresc solicitările din partea copiilor ca si multiplicarea rolurilor si
asteptărilor în raport cu fiecare copil, cresterea presiunilor financiare si a spaţiului de locuit ;
- frecvenţa disfuncţiilor în familie generate de perioade de criză ;

1
- status socio-economic scăzut - desi cercetătorii nu au identificat un raport direct între gradul de
sărăcie si violenţa în familie, nivelul economic si educativ scăzut este considerat un factor favorizant al
dezvoltării comportamentelor violente; lipsa unui loc de muncă si stresul cauzat de multiple deprivări
socio-economice favorizează dezvoltarea conduitelor violente în familie.

Tipuri de violență în familie:

 Violenţă fizică activă - impingerea, lovirea cu pumnul sau piciorul, plesnirea, sugrumarea,
bătaia, înhăţarea, îmbrâncirea, răsucirea braţelor, ciupirea, utilizarea armei, etc.
 Violenţa fizică pasivă - precum: izolarea, refuzul de a-şi vizita copii, de a muncii, etc.
 Violenţa psihologică activă - agresiuni verbale periodice şi susţinute la adresa victimei,
inclusiv poreclirea acesteia,
 Violenţa psihologică pasivă - întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale şi sexuale, oprirea
accesului la bani sau la alte mijloace economice.
 Violența sexuala-forțarea la activitatea sexual nedorită, atingerea fizica a deferitelor parți ale
corpului.

3. Cauze ale apariției violenței domestice

Există anumiți factori de risc ai apariției violenței domestice, întâlniți foarte frecvent în astfel
de situații:
 Statut educațional scăzut;
 Statut ocupațional scăzut (lipsa unui loc de muncă);
 Dificultăți materiale, financiare, venituri reduse;
 Existența unor abuzuri în copilăria agresorului;
 Martor la violența în familia de origine;
 Stima de sine scăzută;
 Unele norme religioase;
 Consumul cronic de alcool sau substanțe nocive (droguri);
 Dependența materială a soției de soț;
 Toleranța femeii față de violență;
 Tradiția care favorizează poziția bărbatului;
 Insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la existența alternativelor și a posibilităților
de sprijin.
De reținut, violența domestică apare în urma corelării/cumulării mai multor factori de risc care
furnizează declanșarea confilctelor între parteneri.
De asemenea există și factori care pot proteja împotriva apariției violenței:
 Mersul impreuna la Biserica;
 Virtutea dragostei se naşte în om din multă nevoinţă, smerenie şi rugăciune.
 Să ne rugăm mai mult şi să criticăm mai puţin.

2
 Când aceştia ştiu că se vor ruga împreună la sfârșitul discuției, aceasta va afecta întreaga
discuție. Ei știu că tot ceea ce discută şi modul în care discută, se petrece sub îndrumarea lui Dumnezeu.
 Sprijin din partea familiei lărgite (resurse umane);
 Lipsa unui model parental agresiv;
 Situație materială bună (resurse materiale/financiare);
 Nivel de educație crescut;
 O bună capacitate de rezolvare a problemelor și de a ieși din situațiile de criză;
 Abilități de comunicare între parteneri;
 Existența unor instituții sociale care oferă protecție și suport;
 Introducerea în legislație a unor reglementări care sprijină victima și sancționează agresorul.

4. Studiul de caz
M.A. s-a căsătorit cu M.L. în anul 2000, avand doi copii. Relaţia dintre cei doi soţi în primii trei ani de
căsnicie a fost foarte bună, fără a avea reclamaţii de la vecini în privinţa abuzurilor.

Abuzul
Principalele problemele au început să apară în momentul când respectivul M.L, a început să
consume frecvent băuturi alcoolice. După au început ca să apară certurile. În momentul în care a fost
întocmit dosarului, soţia M.A. era casnică, fără a avea venit propriu, singurul venit material al familiei
era adus de soţ.
Victima a povestit cum principalele problemele au apărut când soţul a început să consume
alcool iar abuzul, fizic şi psihic, la început era îndreptat în special asupra ei, după care la scurt timp sotul
a început să maltrateze copii prin injurii şi violenţa fizică asupra acestora. Din punct de vedere psihic,
victima nu prezintă probleme grave, însă copilul mai mic se arată cu probleme serioase de comunicare,
este irascibil şi foarte speriat. Femeia a hotărât să părăsească atât casa cât şi pe soț, în special pentru
binele copiilor dar și al ei, însă nu are unde să se ducă pentru ajutor. Soția dorește să divorțeze de M.L.,
la fel şi fata cea mare.
În perioadă în care femeia se prezentase la centru, era convinsă că îşi doreşte să divorţeze de
soţul ei. Femeia fost introdusă la scurt timp într-un program de consiliere la care şi soţul a participat.
Rezultatele în urma şedinţele de terapie au avut un impact pozitiv asupra soţului, care la scurt timp a
început un program de dezalcoolizare, bărbatul a început să comunice mai mult atât cu soţia cât şi cu cei
doi copii. După ședințele de consiliere, cei doi soţi decid că există încă o șansă pentru familia lor și
M.A. a părăsit casa socială împreună cu cei doi copii pentru a da încă o şansă căsniciei. Aceasta a
renunţat la ideea de divorț și a revenit acasă împreună cu soțul și copiii ei.
Timp de şase luni, bărbatul nu a mai consumat alcool și lucrurile păreau să meargă bine. După
cele şase luni, M.A. revine la centru pentru a cere din nou ajutor, soțul începuse să consume băuturi
alcoolice din nou, abuzul fizic, certurile apăruse din nou în cadrul familiei. Având susținerea fiicei mai
mari, M.A. decide să divorțeze, femeia şi cei doi copii se mută de la un vecin în gazdă. Într-un final

3
divorțul a avut loc. În analiza violenței domestice, acest caz este important, deoarece demonstrează în
mod clar încercările victimelor de a le oferi o șansă soților abuzivi și etapelor ciclului de violență.

Concluzii
Adesea, societatea este obişnuită să păstreze sub tăcere cazurile de violenţă domestică.
Agresorul de cele mai multe ori este înţeles şi chiar compătimit. Actele sale sunt justificate şi
scuzate prin afirmaţii dintre cele mai penibile (este beat, este stresat, are dreptul, munceşte
mult, de dimineaţa până seara, este bărbat, o caută cu lumînarea ş.a.). Pe de altă parte victima
este văzută de societate mai degrabă drept o cauză a agresiunii şi nu efectul acesteia. De
asemenea, victima, de foarte multe ori, este ţinta jignirilor şi a ironiilor celor din jur, vecinii
râd, fac glume şi încearcă să descopere motivele pentru care a fost agresată.
Adevărul este că nu există nici o scuză pentru violenţă fie că este verbală, fizică,
emoţională sau sexuală. Întemeierea unei familii nu este echivalent cu deţinerea unei familii. În
familie toţi – soţ, soţie, copil şi alte rude în cazul familiilor extinse – au aceleaşi drepturi:
dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la apărare, etc.