Şi cad, o dulce ploaie, În codri şi pe dealuri, Pe creştetele-a doi copii Călăuzind singurătăţi Cu plete lungi, bălaie. De mişcătoare valuri;
Ea, îmbătată de amor, Dar nu mai cade ca-n trecut
Ridică ochii. Vede În mări din tot înaltul: Luceafărul. Şi-ncetişor - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dorinţele-i încrede: Dac-oi fi eu sau altul?
- Cobori în jos, luceafăr blând, Trăind în cercul vostru strâmt
Alunecând pe-o rază, Norocul vă petrece, Pătrunde-n codru şi în gând, Ci eu în lumea mea mă simt Norocu-mi luminează! Nemuritor şi rece.
(M. Eminescu – Luceafărul)
1. Scrie sinonimele contextuale ale cuvintelor: cad, rece. 2. Motivează folosirea virgulei ȋn versul Cobori în jos, luceafăr blând. 3. Alcătuieşte două enunţuri cu expresii/locuţiuni ce conţin subst. ochi. 4. Transcrie din text o imagine vizuală. 5. Identifică sintagmele care trimit la cele două planuri: celest și teluric. 6. Numeşte şi ilustrează două figuri de stil diferite din text. 7. Precizează două teme/motive romantice prezente ȋn text. 8. Explică folosirea termenului de referire doi copii. 9. Comentează, ȋn 6-8 rânduri, răspunsul Luceafărului din finalul textului.