Normele generale de protecție a muncii cuprind principii generale de prevenire a

accidentelor de muncă și bolilor profesionale precum și direcțiile generale de aplicare a

acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare
și/sau îmbolnăvire profesională existenți în sistemul de muncă, proprii fiecărei
componente a acestuia (executant - sarcină de muncă - mijloace de producție - mediu de
muncă), informarea, consultarea și participarea angajaților și a reprezentanților acestora.
Prevederile Normelor generale de protecție a muncii, atât cele referitoare la securitatea în
muncă, cât și cele referitoare la sănătatea în muncă, constituie cadrul general pentru
elaborarea normelor specifice și a instrucțiunilor proprii de securitate a muncii.

Art. 2. -

(1) Prezentele norme se aplică în toate sectoarele de activitate de pe teritoriul României,

atât publice cât și private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii,
educaționale, culturale, de recreere etc.).

(2) Normele generale de protecție a muncii se aplică tuturor persoanelor fizice sau
juridice, române sau străine, ce desfășoară activități pe teritoriul României, în condițiile
prevăzute de lege, atât în calitate de angajator, cât și în calitate de angajat, precum și
ucenicilor, elevilor și studenților în perioada efectuării practicii profesionale, cu excepția
celor care au drept obiect activități casnice.

Art. 3. -

Pentru activitățile care folosesc surse de radiații nucleare, precum și pentru activitățile
specifice de prevenire și stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de
radioprotecție și, respectiv, Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor.

Art. 4. -

Normele generale de protecție a muncii se revizuiesc periodic și se modifică de câte ori

este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă și datorate progresului tehnic.

Art. 5. -

(1) Prevederile prezentelor norme se detaliază pe activități sau grupe de activități

distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii și al instrucțiunilor proprii
de securitate a muncii.

(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de către Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale și au aplicabilitate națională.

(3) Elaboratorul, conținutul-cadru, termenele și metodologia de elaborare a normelor

specifice de securitate a muncii se stabilesc de către Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale.
(4) Angajatorul are obligația de a elabora instrucțiuni proprii de securitate a muncii, care
au ca scop detalierea și particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a
standardelor și a altor reglementări în domeniu, în funcție de particularitățile proceselor
de muncă.

(5) Standardele de securitate a muncii se elaborează în Comitetele Tehnice de

Standardizare, a căror activitate este coordonată de Asociația de Standardizare din
România.

Art. 6. -

Normele specifice și standardele de securitate a muncii, ca și instrucțiunile proprii de

securitate a muncii se revizuiesc periodic, în concordanță cu modificările de natură
legislativă și progresului tehnic etc., survenite la nivel național, la nivelul angajatorilor
sau la nivelul proceselor de muncă.