Sunteți pe pagina 1din 5

Cuprins

INTRODUCERE
Cuprins .......................................................................................................................................... 1
Capitolul 1. Cercetarea privind proiectarea structurii pieselor compozite si fabricatia prin tiparire
3d.
1.1 Stadiul actual al cercetarilor in domeniul imprimarii 3D
1.2 Obiectivele disertației
1.3 Istoria imprimarii 3D

Capitolul 2. Analiza elementului finit cu ajutorul ANSYS


2.1 Introducere
2.2 Pasii principali in analiza elementului finit
2.3 Interpretarea rezultatului folosind softul ANSYS
2.4 Concluzii
Capitolul 3. Materiale compozite.
3.1 Materiale compozite folosite in imprimarea 3d
3.2

Capitolul 4. Imprimanta MARKFORGED MARK TWO


4.1 Date tehnice generale despre imprimanta
4.2 Tehnologia de imprimare
4.3 Modelul proiectat 3d
4.4 Concluzii
Capitolul 5. Concluzii. Contributii personale. Cercetari viitoare.

-0-
INTRODUCERE
Datorită concurenţei în plină ascensiune în care sunt angrenaţi marii producători şi cu destinaţii
speciale, unul dintre elementele hotărâtoare ale succesului de lansare pe piaţă a noilor modele
este timpul consumat de activităţile de proiectare, realizarea
prototipurilor, testare şi introducere în fabricaţie.
Tendinţele ultimilor ani arată că primii producători care lansează un produs nou câştigă
aproximativ 80% din piaţa de desfacere . Această constatare explică preocuparea
companiilor de a scurta ciclul de fabricaţie, reducerea costurilor concomitent cu creşterea calităţii
produselor prin optimizarea proceselor în diverse stadii de proiectare, fabricaţie şi distribuţie.
Principalul factor de scurtare a timpului consumat, şi de asemenea hotărâtor în realizarea
nivelului de performanţă cât mai ridicat, este sistemul informatic, acesta regăsindu-se în toate
etapele de realizare a unui produs industrial.
Fabricaţia grupului motopropulsor, inclusiv al blocului motor, este optimizată prin
utilizarea pe scară largă a tehnologiilor digitale de fabricaţie, acestea asigurând funcţii vitale,
cum ar fi: gestionarea judicioasă a resurselor de timp şi de materii prime, reducerea consumului
de
resurse energetice, creşterea performanţelor produsului finit, reducerea costurilor totale de
fabricaţie, etc.
În prima parte a lucrării, intitulată STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN
DOMENIUL FABRICAŢIEI DIGITALE, cuprinzând capitolele 1 şi 2, este realizată o
prezentare
a rezultatelor cercetărilor actuale privind tehnologiile guvernate de sistemele informatice,
utilizate
în domeniul fabricaţiei autovehiculelor. Este efectuată o trecere în revistă a caracteristicilor
diverselor tehnologii de fabricaţie, dintre care enumerăm: realizarea rapidă a prototipurilor,
robotizarea proceselor de fabricaţie, prelucrări prin tehnologii neconvenţionale, prototipurile
digitale, tehnica ingineriei în revers, ciclul de viaţă al produsului, conducere numerică a
proceselor
de fabricaţie, etc.
Capitolul 3, intitulat OBIECTIVELE LUCRĂRII, descrie obiectivul principal al tezei,
respectiv elaborarea unui sistem software complex care să asigure atât proiectarea constructivă

-1-
şi tehnologică, cât şi fabricaţia reperelor de tipul blocu motor monocilindric răcit cu aer. Tot în
acest capitol sunt prezentate şi obiectivele derivate care au constituit preocupările autorului în
vederea realizării obiectivului principal.
Partea a doua a lucrării, intitulată CONCEPŢIA ŞI FABRICAŢIA DIGITALĂ A
FAMILIEI DE PIESE DE TIPUL BLOCULUI MOTOR MONOCILINDRIC RĂCIT CU AER,
împărţită în 6 capitole, este dedicată proiectării tehnolgiei de fabricaţie pentru un bloc motor
Fabricaţia digitală a blocului motor monocilindric
10
monocilindric destinat motoarelor cu ardere internă cu ciclul de funcţionare în patru timpi, răcite
cu aer, motoare cu o construcţie compactă, având o largă utilizare la autovehiculele destinate
rulării în condiţii extreme (cum sunt: ATV-urile, QUAD-urile, motociletele enduro, etc.).
În capitolul patru, intitulat PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A BLOCULUI MOTOR
MONOCILINDRIC RĂCIT CU AER, este prezentat algoritmul de realizare a sistemului
software
denumit de autor GENgine, secţiunile dedicate modelării 3D a familiilor de repere precum şi a
semifabricatelor.
În capitolul cinci, intitulat VALIDAREA SOLUŢIEI DE ASAMBLARE UTILIZÂND
TEHNOLOGIA PROTOTIPURILOR DIGITALE, este realizat prototipul digital al familiei de
repere din componenţa blocului motor monocilindric.
Capitolul şase, denumit SIMULAREA CINEMATICĂ A ANSAMBLULUI BLOC
MOTOR UTILIZÂND MEDII DIGITALE, prezintă etapa de validare din punct de vedere al
cerinţelor de asamblare şi de verificare virtuală a posibilelor defecţiuni datorate coliziunilor
apărute în mecanismul motorului cu ardere internă pe care v-a fi instalat blocul motor asamblat
cu
cămaşa de cilindru corespunzătoare.
Partea a treia a lucrării, intitulată VALIDAREA PRACTICĂ A REZULTATELOR
OBŢINUTE ÎN URMA UTILIZĂRII SISTEMULUI SOFTWARE, este dedicată realizării
practice pentru experimentare a ansamblului blocului motor monocilindric. În aceast parte a
lucrării este descrisă toată activitatea de realizare fizică a reperelor, de la semifabricatul

-2-
monoblocului, până la prelucrările finale pe un echipament cu conducere numerică de înaltă
performanţă, aflat în dotarea Departamentului de Ingineria Fabricaţiei în care a fost elaborată
prezenta lucrare.
Capitolul şapte, intitulat FABRICAŢIA DIGITALĂ DIRECTĂ A PROTOTIPULUI
BLOCULUI MOTOR MONOCILINDRIC RĂCIT CU AER, este dedicat realizării fizice a
prototipului prin tehnologia de topire selectivă cu laserul (SLM).
Capitolele opt şi nouă prezintă modul în care sistemul software GENgine este utilizat
pentru proiectarea tehnologică în vederea generării automate informaţiilor geometrice şi
tehnologice, precum şi a fişierelor de conducere numerică a proceselor de fabricaţie.
Ultima parte a lucrării, intitulată CONCLUZII FINALE, CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI
DEZVOLTĂRI VIITOARE, este destinată prezentării contribuţiilor aduse de autor. De
asemenea
în această ultimă parte sunt prezentate concluziile generale ale tezei de doctorat precum şi
direcţiile viitoare de dezvoltare ale cercetărilor efectuate în domeniul fabricaţiei familiei de
repere
de tipul bloc motor monocilindric.

1.3 Istoria imprimarii 3D


Începutul printării 3D a avut loc în anul 1976, când imprimanta cu tuş a fost inventată. În 1984
au avut loc adaptări şi progrese a conceptului de printare ce a evoluat de la printarea cu cerneală
la printarea cu o gamă diversă de materiale. În deceniile ce au urmat, o varietate de aplicaţii 3D
au fost dezvoltate în mai multe domenii industriale, dar nu numai. Prima imprimantă 3D a fost
creată de Charles Hull în 1984, ceea ce a permis crearea de obiecte reale pe baza datelor
proiectate digital. Această evoluţie a dus la crearea unui avantaj în testarea prototipurilor înainte
de începerea producţiei în masă, astfel economisind mult capital.[1] În anii 90, primul mecanism
SLA (Stereolitografie) a fost produs de 3D System, sistem ce a dovedit că piese complexe pot fi
realizate în câteva ore. Odată cu evoluţia tehnologică, au apărut imprimante 3D ce pot printa
chiar şi organe din ţesut celular, ceea ce duce la o dezvoltare a industriei medicale. Dar revoluţia
printării 3D nu se opreşte aici, atât domeniile transporturilor, electronicii, fabricaţiei , comercial
au cunoscut o îmbunătăţire datorită acestei noi tehnici, fapt ce ne convinge că imprimantele 3D
vor deveni din ce în ce mai necesare. În anul 2008 a apărut prima imprimantă 3D cu capabilitate
de a-şi printa o mare majoritate a părţilor sale componente. Dispozitivul a fost lansat ca parte din
proiectul RepRap sub denumirea de Darwin şi a condus industria spre domeniul creării unor
imprimante ce se pot auto-replica. Începand cu anul 2009 au fost disponibile pe piaţă o varietate

-3-
de kit-uri ce au permis construirea unei imprimante 3D la cost redus şi într-un timp relativ scurt.
Anul 2011 a reprezentat pentru industria printării 3D un pas important în evoluţa imprimantelor
3D în domeniul medicinei. O echipă de cercetători impreună cu medicii unui spital din Statele
Unite ale Americii au prezentat un prototip de rinichi funcţional ce a fost printat 3D în totalitate
şi care poate rezolva problema transplantului pentru peste 92 000 de persoane înscrise pe listele
de aşteptare. Chiar şi în prezent se lucrează intens la perfecţionarea sistemului de printare astfel
încât tehnologia să fie sigură pentru pacienţi, dar şi accesibilă ca preţ astfel încât un mare număr
de oameni să poată beneficia de această soluţie. În capitoul ce urmează vom analiza în detaliu
mai multe categorii de imprimante 3D, ce diferă prin tehnica de printare utilizată în procesul de
fabricaţie. Toate imprimantele 3D aparţin clasei de aparaturi de fabricare aditivă, dar se pot
împărţi în mai multe categorii în funcţie de procesul de realizare al obiectului tridimensional
final. În următorul capitol vor fi prezentate mai multe tipuri de imprimante 3D şi detalii în
legătură cu producerea pieselor proiectate digital.

-4-