O ISTORIE PERSOALĂ PINK FLOYD – NICK MASON

‚‚Cel mai bun lucru era noaptea de vineri, când te puteai îmbrăca ca o vedetă de film ,
luai acid, te duceai la UFO, vedeai toți oamenii asemeni ție, luai un băț cu vată de zahăr și pluteai pe
acolo până când venea Floyd. Ei au fost primul sunet autentic al conștiinței impregnate de acid. Stăteam
pe podea iar ei erau sus pe scenă, ca niște gargui supranaturali, cântându-și muzica spațială și aceeași
culoare care exploda deasupra lor, exploda și deasupra noastră. Era de parcă ai fi fost luat pe sus, minte,
trup și suflet.’’

Nu știu de ce, dar întotdeauna l-am considerat pe Nick Mason o persoană retrasă. Poate pentru
faptul că multă vreme vreme, în anii imediat următori Revoluției, am auzit și reținut doar Roger Waters și
David Gilmour. Și ca mine, au mai fost mulți.

I-am descoperit cu adevărat pe Pink Floyd, în 1988. Eram în clasa a 11-a și făceam parte din trupa
de teatru Ludens, o trupă înființată de profu’ nostru de franceză, o metodă sigură și frumoasă de evadare
din chingile unei adolescențe comuniste. Până în acel an, știam doar de ‚‚Another Brick In The Wall’’ piesă
pe care în anii așa zisei relaxări ideologice, o putei vedea și pe televizoarele noastre alb-negru. Eram mai
mic și sincer mă impresionase mai mult marșul ciocanelor decât muzica în sine.

În 1988, la o repetiție a micii noastre trupe de teatru, printe nenumărate Jaques Brel și Charles
Aznavour am auzit pentru prima dată ‘’Shine On You Crazy Diamond’’. O țin minte perfect, înregistrată pe
o bandă ORWO și redată pe un magnetofon MAYAK. A fost îndeajuns. Până atunci, într-o lume a sunetelor
dominată de euro disco, ideea mea de libertate, muzicală cel puțin - la altceva nu îndrăzneam să visez -
ideea mea de libertate o reprezenta ‚‚Stairway To Heaven’’. Ascultată pe ascuns la Europa Liberă. ‚‚Shine
On You Crazy Diamond’’, mi-a lărgit visele.

Ascultam multă muzică în acea vreme, în special topurile britanice al BBC, la un radio Albatros, cu
antena ruptă, sprijintă de un calorifer din fontă mai mereu rece. Așa recepția undelor medii era
amplificată. Eram la curent cu ce se petrecea în extraordinarii ani 80, dar nimic nu m-a pregătit pentru
impactul cu ‚‚Shine On Your Crazy Diamond’’. Și chitara lui David Gilmour.

Ulterior, am citit mult, despre Pink Floyd, pe unde am putut, am ascultat cât am reușit de mult
discografia lor ca și grup, sau a membrilor ca individualități. Nu sunt fan Waters și îl critic pe Gilmour. Nici
invers. Mă bucur de muzica ambilor în egală măsură.

Zilele acestea am avut ocazia să citesc o carte pe care demult doream să o parcurg. Meritul
publicării ei în România aparține editurii Publica prin subdiviziunea acesteia, Victoria Books. În original,
Inside Out: A Personal History Of Pink Floyd, a fost publicată în 2004. Ediția în limba română este tradusă
de Louis Ulrich și a apărut anul acesta.

O istorie Pink Floyd? Scrisă de Nick Mason? Cam cum ar trebui să fie asta? Sunt multe variante de
răspuns la o astfel de întrebare. Le puteți afla pe toate doar citind cartea.
 Nick Mason nu se ia deloc în serios. Nu scrie această carte din postura unui nume greu al muzicii
rock. Lejeritatea cu care își spune povestea, te face să crezi că pur și simplu nu realizează că vorbește
despre Pink Floyd, că a făcut și mai face parte din una dintre cele mai mari trupe din istorie. De aici rezultă
poate o altă trăsătură a scriiturii, umorul ei fin, teribil de englezesc, auto-ironia, dusă pe alocuri la gradul
de artă.

Pe lângă toate acestea, omul are o memorie de elefant. Își aduce aminte fiecare minut al fiecărei
zile și îl așterne pe hârtie într-un fel inimitabil. Istoria Pink Floyd se confundă cu istoria Angliei din acea
perioadă. Evoluția trupei e sinonimă cu evoluția societății britanice. Cu deschiderea acesteia spre
idealurile generației tinere, ignorate până la jumătatea anilor 60, ba mai mult, ținută prizonieră în ghearele
conservatorismului. Datorită lui Nick Mason, nu vom cunoaște doar istoria Pink Floyd ci vom putea
beneficia de ochiul critic al martorului ocular la toate schimbările acelor vremuri.

Poate că vor mira aceste considerații, dar citind, veți afla despre educația și studiile membrilor
trupei și atunci totul va avea un sens. Vor fi clare cel puțin două aspecte. Primul, poate mai puțin relevant,
răspunde la întrebarea: ’’Cum un toboșar poate să scrie o carte, o astfel de carte?’’.

Apoi veți înțelege de ce Pink Floyd este Pink Floyd. De ce muzica, aranjamentele orchestrale,
versurile, sunt așa profunde. De ce concertele lor au combinat sunetul și luminile într-un mod unic și
irepetabil. Veți descoperi rădăcinile și întreaga sevă a acestei trupe, în educația membrilor ei.

Nu lipsesc informațiile legate de bucătăria internă. Dar nu vă așteptați ca la acest capitol, Nick să
renunțe la stilul lui amuzant de serios. În această carte el a decis să fie corect cu toată lumea. Poate mai
puțin cu societatea. Vă va răspunde la întrebări și vă va oferi detalii complete despre tot ceea ce ați fi vrut
vreodată să-l întrebați. Syd Barett? Lupta lui cu drogurile? Sunt aici. Însă meritele lui Syd vor fi recunoscute
obiectiv. De ce a plecat Roger Waters? De ce…? De ce…?

Poate cel mai interesant și util aspect al acestui volum, este descrierea detaliată a întregii
discografii Pink Floyd. Piesă cu piesă, album după album, veți descoperi procesul de producție a câtorva
cântece care au marcat istoria muzicii. În plus veți putea citi despre semnificația acestora pentru membrii
formației. Personal, am reînceput să ascult toate albumele și am descoperit elemente noi care mi-au
schimbat percepția asupra anumitor pasaje muzicale.

Abbey Road Studios, colaborări, turnee, toate acestea își au locul lor în amintirile lui Mason.

Este această carte o istorie completă sau complexă a unei trupe de legendă? Greu de spus. Nu
cred însă că acesta a fost scopul pentru care fost scrisă. Am să vă spun și de ce. În momentul în care am
terminat-o, m-a încercat o senzație absolut interesantă. Parcă preț de două săptămâni, Nick Mason a fost
cu mine în cameră. Pe fotoliul din fața mea, cu un pahar plin în față, mi-a spus o poveste. Părea amicul
meu bun, istorisindu-mi povestea vieții lui. Pasiunile și nebuniile tinereții, cu mintea lucidă a maturității.

Dincolo de orice alte considerente, această carte vă va spune o poveste. Pentru cei care iubesc
muzica adevărată, această poveste nu trebuie ratată.

29 iulie 2013 Ovidiu Moldovan