Cunoșterea temeinică a colectivului de elevi

Oamenii traiesc organizati in grupuri sociale deoarece sunt fiinte sociale Un grup
social repezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare
individ are constiinta apartenentei la grup. Membrii unui grup au o anumita
structura,functioneaza dupa unele reguli prestabilite , au interese comune si urmaresc
realizarea unor scopuri specifice, bine determinate.

Clasa de elevi este abordata din punct de vedere stiintific in discipline specifice
teoriilor educationale,psiho-sociologice privind educatia precum si in investigatiile privind
dinamica grupurilor sociale mici ,ca un mediu social favorabil pentru socializare,integrare si
adaptare la situatii noi.

Grupurile scolare se constituie si functioneaza pe temeiul uneia din formele esentiale

ale activitatii scolare-invatatura.Aceste grupuri au scopuri care corespund intereselor comune
ale tuturor membrilor ,,Masura in care grupul isi atinge scopurile formeaza continutul notiunii
de eficienta a grupului ‘’(P Golu).Grupurile scolare se caracterizeaza prin aceea ca sunt
asociatii bazate pe relatii de tipul,,fata in fata’’(face to face).Fiecare membru al grupului poate
comunica si efectua schimb de informatii cu toti ceilalti, dupa cum acestia , la randul lor, pot
comunica cu el.Grupul apare astfel ca o reuninune integrata de personalitati care comunica
intre ele, coordonandu-si reciproc intentiile si preocuparile, modelandu-se reciproc.

Cunoaşterea colectivului de elevi vizează surprinderea acelor caracteristici ale

colectivului de elevi prin care acesta se defineşte ca un tot, ca un sistem ,cu autonomie dar şi
ca un subsistem al unui sistem mai cuprinzător-sistemul social.

Specificul sistemului numit clasa de elevi se referă la natura psihosocioeducaţională

a acestuia, la interdependenţa între factorii psiho-sociali şi cei educaţionali în

formarea,dezvoltarea şi modelarea personalităţii.Pentru punerea în evidenţă a acestui specific
este necesară cunoaşterea colectivului de elevi,cu metode specifice.

I.Nicola (1978) sintetizează următoarele obiective ale cunoaşterii colectivului de

elevi:

1. descrierea şi relevarea particularităţilor structurale ale clasei de elevistructura

formală şi structura informală,

2. cunoaşterea relaţiilor dintre liderii formali şi liderii informali,

3. detectarea normelor,valorilor şi regulilor care tind să determine viaţa internă a colectivului

de elevi,

4. problematica coeziunii colectivului de elevi,

5. identificarea legităţilor colective rezultate prin interacţiunile dintre personalităţile
individuale şi personalitatea de grup a colectivului.

Observăm că aceste obiective se referă la caracteristicile clasei de elevi ,la

dimensiunile colectivului de elevi, la dimensiunile managementului clasei de elevi.

Raportându-ne la clasificările pedagogiei moderne ale obiectivelor educaţionale am putea

identifica următoarele obiective ale cunoaşterii colectivului de elevi specifice mai ales pentru
lecţia de dirigenţi:

obiectivele cognitive (analiză,sinteză,înţelegere,evaluare)a principaleleor particularităţi de

cunoaştere ale membrilor colectivului de elevi şi ale clasei de elevi .

obiective afectiv-motivaţionale ,de modelare a afectivităţii ,de dezvoltare a motivaţiei

pozitive,intrinseci,superioare de natură socio-culturală.

Obiective psiho-motorii şi comportamentale de dezoltare a deprinderilor,priceperilor,

abilităţilor socio-comportamentale mature,echilibrate,potrivit vârstei dar şi cerinţelor
societăţii.

Obiective volitiv-caracteriale, atitudinale , de formare şi dezvoltare a caracterului elevilor

neglijat de procesul educaţional, de modelare a nucleului personalităţii –eul ,de structurare a
atitudinilor de responsabilitate,iniţiativă,consecvenţă,corectitudine în relaţiile cu propria
persoană şi cu ceilalţi.

Cunoaşterea elevilor nu reprezintă un scop în sine, ci este un element necesar pentru

fiecare profesor, indiferent de disciplina pe care o predă, în vederea organizării strategiei

educaţionale la nivelul posibilităţilor reale ale elevilor, pentru sprijinirea lor în sensul unei

dezvoltări integrale şi continuu ascendente a personalităţii acestora.

Profesorul-diriginte, ca principal coordonator al activităţii educative la nivelul unei

clase date, în realizarea cunoaşterii elevilor dispune de avantajele ce decurg din

particularităţile funcţiei sale educative: posibilitatea dobândirii unui ansamblu bogat şi

multilateral de date despre elevi, datorită contactelor largi cu clasa şi cu fiecare dintre elevi,

precum şi cu alţi factori implicaţi în educarea acestora.

Realizarea cunoaşterii multilaterale şi obiective a elevilor impune folosirea de către

diriginte a unui ansamblu variat de metode şi instrumente de lucru. Dintre căile mai

importante în acţiunea de cunoaştere a elevilor, un loc important îl ocupă observaţia, care

oferă informaţii despre cele mai importante şi variate aspecte ale comportamentului elevilor.

Pentru ca această metodă de investigare a elevilor să poată avea un caracter ştiinţific este

necesar să aibă un caracter selectiv, în sensul de a se desfăşura pe baza unui program de

studiere a elevului, în care să se indice obiectul investigaţiei. În acest program se vor

consemna obligatoriu următoarele aspecte:

- rezultatele activităţii elevului la învăţătură, la concursurile şcolare, în activităţile culturale şi

sportive şi în munca independentă (fişe de lectură, hărţi, ierbare, insectare);

- inteligenţa şi stilul de muncă (coeficientul de inteligenţă, puterea de judecată, capacitatea de

înţelegere, abstractizare şi aplicare în practică a cunoştinţelor, priceperea de a analiza,

compara şi sistematiza etc.);

- comportarea la lecţii şi în colectivul şcolar (interesul, participarea, disciplina, randamentul

şcolar, comportarea elevului în colectiv);

- trăsături de personalitate (firea şi temperamentul elevului, echilibrul emotiv, aptitudini,

caracter).

De reţinut este faptul că trebuie să-l observăm pe elev în situaţii cât mai variate şi să

verificăm datele obţinute prin mai multe metode, procedee, tehnici de lucru. Cursul standard

este: fapt – observaţie – ipoteză - verificare - stabilirea dominantei. Psihologii dau următorii

indici după care putem determina dominanta personalităţii elevului: intensitatea şi frecvenţa

actelor comportamentale care relevă însuşirile de personalitate, persistenţa însuşirii observate

la inhibiţia externă (dacă se manifestă în pofida condiţiilor externe).

Deosebit de valoroase sub raportul datelor care le pot furniza despre elevi şi ca metodă

de îndrumare a lor sunt convorbirile individuale. Cu prilejul acestor convorbiri dirigintele va

urmări să-i stimuleze cu mult tact, să caute explicaţii ale unor acţiuni, să mediteze asupra unor
atitudini, să aprecieze situaţiile în care sunt implicaţi elevii, raporturile lor cu colectivul, cu

prietenii, cu părinţii, fără a ocoli aspectele mai puţin plăcute, eventual stările conflictuale.

Reuşita dialogului este condiţionată de priceperea dirigintelui de a asigura un climat propriu

de reciprocă încredere şi sinceritate. Această metodă are ca scop cunoaşterea motivaţiei

interne a actelor comportamentale.

Informaţii complexe şi adeseori interesante se achiziţionează prin metoda chestionării

orale sau scrise. Diriginţii cu mai multă experienţă folosesc de asemenea metoda analizei

produselor activităţii, metoda biografică etc.

Convorbirile cu ceilalţi profesori ai clasei sau cu părinţii prilejuiesc un larg schimb de

păreri şi aprecieri asupra elevilor, oferă posibilitatea să mediteze împreună asupra

modalităţilor optime de a înrâuri dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, de a schimba

o evoluţie nedorită în comportamentul elevilor. Cooperarea dintre diriginte şi ceilalţi

profesori ai clasei asigură realizarea unei temeinice cunoaşteri a elevilor clasei şi a fiecărui

elev în parte de către toţi profesorii.

Rezultatele cunoaşterii elevilor trebuie folosite pentru sporirea randamentului şcolar al

clasei, pentru prevenirea insucceselor sau pentru recuperarea rămânerilor în urmă. Profesorul-

diriginte va acţiona în sprijinul elevilor evidenţiindu-i aptitudinile, stimulându-l să le cultive

şi să le afirme în procesul de învăţământ şi în activităţile extraşcolare.

Cunoaşterea elevilor constituie o muncă de durată, care pune în faţa dirigintelui

probleme complexe, foarte diferite de la un elev la altul.

Practica educativa indelungata a demonstrat necesitatea de a incredinta unui diriginte o

intreaga activitate de coordonare a tuturor influentelor educative ce se exercita asupra unei

clase. Dirigintele este un membru al colectivului pedagogic, desemnat in aceasta functie dupa

anumite criterii: o vasta experienta educativa, o evidenta autoritate morala si profesionala,

activitate de predare la clasa respectiva etc. El este numit de catre director si raspunde in fata

conducerii de intreaga activitate educativa a clasei ce i s-a incredintat.

Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a v-a, datorita faptului ca:

- de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al vietii clasei,

iar munca educativa este luata de profesori.

- planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invatamant care sa permita elevilor
sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative (sau de alt gen) personale.

- varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pretind un coordonator si

indrumator, un specialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga opera de formare a
personalitatii elevilor.

- se impune realizarea unor cerinte si actiuni unitare care sa duca, in decursul scolaritatii la
atingerea obiectivelor urmarite.

Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in

activitatea si viata lor ulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune sarcinilor celorlalti
profesori, dirigintele are totusi functii specifice si complementare fata de toti ceilalti. El este
pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru scoala: organizatorul, indrumatorul si
coordonatorul intregii activitati instructiv-educative si a vietii colectivului de care raspunde.

Raspunderile sale fiind atat de mari el trebuie sa aiba un profil moral deosebit si sa
dispuna de alese calitati psihice si pedagogice. Ca principal educator al clasei el orienteaza
intreaga activitate a acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie realizate cu succes. In
calitatea pe care o are el trebuie sa fie permanent preocupat de sistematizarea, adancirea si
sporirea eficientei influentelor exercitate de toti factorii educativi (profesori, familie, mass-
media) asupra elevilor