Sunteți pe pagina 1din 2

Animale din deșert

Pisica de nisip - Pisica de nisip s-a adaptat la cele mai dure condiţii ale climatului
cald şi arid: este singura specie de felină care trăieşte predominant în deşerturi,
precum Sahara, Deşertul Arabiei şi zonele deşertice din Iran şi Pakistan. Reuşeşte
să supravieţuiască şi în medii în care temperaturile diurne ating 52 grade Celsius. Pe
lăbuţe, are nişte peri lungi care o protejează împotriva fierbințelii nisipului. Poate
supravieţui luni întregi fără să bea apă - îi ajunge lichidul din animalele pe care le
vânează, în special rozătoare mici.

Broasca Țestoasă de Deșert - Gopherus agassizi este o reptilă ierbivora care rezistă
cu brio şi atunci când temperaturile se ridică până la 60 de grade Celsius, datorită
capacităţii sale de a-şi sapa galerii în care să se ferească de căldură. Mai mult, ea îşi
petrece aproape toată viaţă în aceste vizuine care îi oferă adăpost şi în timpul
sezonului rece, din noiembrie şi până în martie cel târziu. Ele îşi sapă bazine în care
să se adune apă de ploaie şi, atunci când aceasta este iminentă, aşteaptă
răbdătoare să se umple.Ţestoasă îşi ia necesarul de apă și din umezeala ierbii şi
florilor sălbatice pe care le mănâncă primăvara. Interesant este că această reptilă
poate trăi chiar şi un an fără să bea apă, cu 40 % mai multă apă, pentru a putea
supraviețui.

Peștele de deșert – Peștele de deșert nu este un pește, ci mai degrabă o șopârlă


care s-a adaptat mediului de viață din deșert, trăind în Asia de sud-vest și în nordul
Africii. Peștele de deșert are o abilitate uimitoare de a „înota” în nisip, astfel că
parcurge distanțe mari într-un timp scurt, fapt ce îi salvează energia, în loc să îl lăse
fără viață în scurt timp.
Antilopa araba - Antilopa araba (Oryx leucoryx) este unul dintre putinele mamifere
de talie mare care au reusit sa se adapteze mediului desertic. Acest animal ierbivor
are pielea alba, ce reflecta razele soarelui, si picioarele negre, ce absorb caldura din
sol in diminetile reci. In plus, antilopa araba are capacitatea de a simti ploaia de la
distante mari, astfel incat gaseste cu destul de multa usurinta petice de vegetatie
pentru a se hrani.

In ceea ce priveste adapatul, antilopa araba poate rezista zile in sir, chiar si
saptamani, fara sa bea un strop de apa, potolindu-si setea cu roua regasita pe
plantele pe care le consuma sau chiar cu seva acestora din urma.

Fenecul sau vulpea deşertului s-a adaptat condiţiilor de temperatură dindeşert:


urechile îi sunt mari, blana deculoarea nisipului, corpul uşor şi simţurileagere. Este
considerată cea mai mică specie dintre vulpi. Urechile exgerat de mari ajută la
eliminarea căldurii corporale,pentru că sunt puternic vascularizate la suprafaţa pielii, iar
căldura sângelui seevaporă prin ele. De asemenea, mărimeaurechilor le face mai
sensibile, vulpile de deşert putând capta sunetele produse depradă sau de prădători
după lăsarea întunericului, când animalele de deşert devin mai active. Agilitatea şi
rezistenţa acestui animal îi permit procurarea hranei,care constă în tot felul de
animale mici: şoareci, reptile, păsări şi ouăle lor, dar şi insecte.