Student: ................................................. Lucrare de laborator nr.: .........

Grupa: .......................... Data: .......................

Controlul analitic – experimental al arderii

1. SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea are ca obiective
 determinarea coeficientului real de exces de aer cu care se desfăşoară procesul de ardere
a unui combustibil
 detectarea prezenţei eventualelor gaze combustibile (CO, H2, CH4, etc) în gazele de
ardere analizate.
Aceste elemente permit aprecierea perfecţiunii arderii comparativ cu arderea chimică completă.

2. METODE DE ANALIZĂ
Aparatele folosite pentru determinarea cantitativă a compoziţiei gazelor de ardere poartă
denumirea de analizoare de gaze. După principiul de funcţionare, acestea se clasifică astfel:
- analizoare automate cu traductor, dintre care menţionăm:
analizoare conductometrice: analizează compoziţia comparând conductivitatea termică a
gazelor cu cea a aerului;
analizoare cu ardere catalitică: stabilesc cantitatea de CO+H2 pe seama căldurii de reacţie
degajată prin ardere în prezenţă de catalizatori;
analizoare magnetice: folosesc proprietăţile magnetice ale O2;
analizoare cu radiaţii infraroşii: se bazează pe absorbţia selectivă a radiaţiei de către
componente.
- analizoare chimice: se bazează pe absorbţia componenţilor de către reactivi chimici.

3. ANALIZORUL CHIMIC ORSAT

Gazele rezultate din ardere pot conţine (în cazul combustibililor uzuali): CO 2, H2O (în stare de
vapori), N2, O2, CO şi eventual cantităţi neglijabile de SO2.
Gazele de ardere care conţin vapori de apă se numesc gaze umede. Eliminând prin răcire şi
condensare (în timpul prelevării probei) vaporii de apă, se obţin gazele de ardere uscate formate
din: CO2, N2, O2, şi CO.
Compozitia gazelor uscate poate fi stabilită cu ajutorul aparatului numit “analizator chimic
manual de tip ORSAT”, a cărui schemă este prezentată în figura 1. Acesta foloseşte metoda
absorpţiei chimice selective, prin care componentele din gazele de ardere uscate sunt absorbite de
diverşi reactivi.
Aparatul este alcătuit din biureta gradată 1, cu volumul total de 100 cm3, care este pusă în
legătură prin tubul flexibil 3 cu vasul cu lichid tampon 2, la care se adaugă vasele de reacţie 4 ce
conţin reactivi chimici, furtunul din cauciuc 5 de prelevare a probei de gaze, tuburi de legătură şi
robineţi cu trei căi.
Vasul (a) conţine o soluţie de hidroxid de potasiu KOH, care absoarbe CO2, vasul (b) o soluţie
alcalină de pirogalol C6H3(OH)3, care absoarbe O2, iar vasul (c) o soluţie amoniacală de clorură
cuproasă Cu2Cl2, care absoarbe CO.
 Oare cum
funcţionează?
1 2
5

CO O2 CO2
balon de
cauciuc

Substanţă ce
absoarbe CO (c) (b) (a)

4 3

Fig. 1. Schema analizorului chimic ORSAT

1 - biuretă gradată; 2 – vas cu lichid tampon; 3 – tub de cauciuc flexibi; 4 - vase de reacţie
5 - furtunul din cauciuc pentru prelevarea probei de gaze

Prin ridicarea sau coborârea vasului 2, nivelul lichidului în biuretă se modifică şi, acţionând
ca un piston fluid, permite aspirarea sau evacuarea gazelor. Proba de gaz se prelevează prin furtunul
5, unde gazele se răcesc sub punctul de rouă, astfel că vaporii de apă condensează şi în aparat ajung
numai gaze uscate.

4. DESFĂŞURAREA EXPERIMENTULUI

- Se deschide robinetul de comunicaţie cu atmosfera, se închide comunicaţia cu priza de gaze

şi se evacuează gazele existente în biuretă la umplerea acesteia cu lichid, prin ridicarea vasului 2.
- Se închide comunicaţia cu atmosfera, se deschide comunicaţia cu furtunul de prelevare a
gazelor şi se aspiră gaze în interiorul biuretei prin coborârea vasului 2.
- Se repetă primele două operaţii de câteva ori pentru eliminarea aerul de pe traseul de aspiraţie
şia eventualelor urme ale probei precedente.
- Se reţine în interiorul biuretei un volum de 100 cm3 gaze de ardere uscate, la presiune
atmosferică. Pentru aceasta se deplasează vasul 2 astfel încât nivelul de echilibru să se situeze în
dreptul reperului zero din partea inferioară a biuretei.
- Prin manevrarea corespunzătoare a robineţilor, proba de gaze se aduce pe rând în contact cu
fiecare reactiv chimic, respectând ordinea vaselor: (a), (b), (c). Pentru absorpţia completă a unui
component, sunt necesare mai multe treceri ale probei de gaze prin aceeaşi soluţie, acest procedeu
purtând denumirea de barbotare.
- După barbotarea gazelor prin soluţia dintr-un vas, se citeşte pe scara gradată a biuretei volumul
de gaz absorbit de reactivul chimic până în acel moment, acesta fiind dat de înălţimea lichidul care
urcă din vasul de nivel în biuretă, corespunzător cantităţii absorbite. Este foarte important ca
măsurarea volumelor să se facă în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură la care s-a măsurat
volumul iniţial. De aceea, după aspirarea gazelor înapoi în biuretă din vasul de reacţie şi închiderea
robinetului respectiv, citirea volumului pe scara gradată se face la presiune atmosferică, atunci când
nivelul lichidului din biuretă, respectiv din vasul de nivel se află la aceeaşi înălţime.
- Pentru volumul de gaz absorbit din următorul component referinţa pentru citire o constituie
ultimul nivelul citit al lichidului în biuretă.

4. MĂSURĂTORI EXPERIMENTALE
CO2 O2 CO N2
V [cm3]

5. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

5.1. Determinarea coeficientului de exces de aer
Se face în baza următoarele ipoteze:
- azotul din gaze provine numai din aerul de ardere (se neglijeaza azotul conţinut în combustibil);
- oxigenul din gaze provine din aerul în exces şi din oxidarea incompletă a carbonului.
Coeficientul de exces de aer se defineşte prin relaţia:
L V Vaer
  aer  (1)
Lmin Vaer ,min Vaer  Vaer ,ex
Volumul de aer (considerat uscat) din care a provenit azotul rămas în biureta aparatului se
exprimă astfel:
VN2
Vaer  =......................... [cm3] (2)
0,79
Volumul de aer în exces se exprimă astfel:
V
Vaer ,ex  O2 ,ex =............................[cm3] (3)
0, 21
1
Reacţia de oxidare incompletă a carbonului este: C O  CO , comparativ cu
2 2
reacţia de oxidare completă: C  O2  CO2 .
1
Se poate observa că la un volum de CO prezent în gazele de ardere nu se utilizează chiar
2
∙(volum de oxigen) şi , ca urmare, volumul de oxigen
eliberat se exprimă ca fiind :
1
VO2, elib  VCO  0,5  VCO =................................ [cm3] (4)
2
Oxigenul în exces este diferenţa între oxigenul total găsit în gaze şi oxigenul neutilizat în
reacţia de oxidare incompletă a carbonului:
VO2, ex  VO2  VO2, elib  VO2  0,5  VCO =...................... [cm3] (5)
valoare care se înlouieşte în relaţia (3).
 Introducând expresiile pentru aerul total, respectiv aerul în exces, în expresia coeficientului de
exces de aer se obţine:
VN2
 =.......................................... (6)
VN 2  3,76 (VO2  0,5  VCO )

5.2. Determinarea compoziţiei reale a gazelor

Gazele de ardere reale sunt gaze umede. Pentru determinarea compoziţiei reale a gazelor
umede trebuie refăcut prin calcul volumul de vapori de apă condensat la prelevarea probei de gaze.
Admiţând că vaporii de apă din gaze provin numai din arderea hidrogenului (combustibil
uscat), oxigenul utilizat în acest proces reprezintă diferenţa între oxigenul total din aer şi suma
dintre oxigenul utilizat pentru arderea carbonului şi cel neutilizat prezent în gazele rezultate în urma
arderii:
VOH2 2O  VOaer
2
 (VOCO
2
2
 VOCO
2
 VOgaze
2
) [cm3] (7)
în care:
0,21 VN 2
VOaer
2
 0 , 21  Vaer   V N2  [cm3] (8)
0,79 3,76
VOgaze
2
 VO2 [cm3] (9)
iar din ecuaţiile arderii carbonului rezultă:
VOCO
2
2
 VCO2 [cm3] (10)
1
VOCO
2
 VCO  0,5  VCO [cm3] (11)
2
Se obţine astfel, din (7):

VOH22O 
VN2
3,76

 VCO2  0,5  VCO  VO2  [cm3] (12)

Din ecuaţia de ardere a hidrogenului:

1
H2 
O  H 2O
2 2
rezultă imediat volumul de vapori de apă condensat la preluarea probei:
 VN 

VH 2O  2  VOH22O  2   2  VCO2  0,5  VCO  VO2  = 
 3,76 
= .............................................................. [cm3] (13)
Volumul de gaze umede din care au rezultat Vg,us = 100 cm3 gaze uscate este:
Vg  Vg , us  VH 2O =.............................................................. [cm3] (14)

5.3. Determinarea participaţiilor volumice ale componenţilor

VCO2 VO2 VCO
rCO2  =................. rO2  =.................. rCO  =....................
Vg Vg Vg
 VN2 VH2O
rN2  =.......................... rH2O  =................... (15a)-(15e)
Vg Vg

5.4. Determinarea participaţiilor masice ale componenţilor

Pentru fiecare component i se aplică relaţia:

M i  ri
gi  , unde i = component (16)
 M i  ri
i
Astfel, se vor determina:
M r
i
i i  M CO2  rCO2  M O2  rO2  M CO  rCO  M N2  rN2  M H 2O  rH 2O =

=..............................................................................[kg/kmol] (17)

M CO2  rCO2 M O2  rO2

g CO2  = .............................. g O2  =............................
M r
i
i i M r
i
i i

M CO  rCO M N 2  rN 2
g CO  = ................................... g N 2  =...........................
 M i ri
i
M r i
i i

M H 2O  rH 2O
g H 2O  =.................................................. (18a)-(18e)
M ri
i i

cu: M CO2 = 44 [kg/kmol]; MCO = 28 [kg/kmol]; M O2 = 32 [kg/kmol];

M N 2 = 28 [kg/kmol]; M H 2O = 18 [kg/kmol].

5.5. Determinarea mărimilor caracteristice ale amestecului de gaze

 masa molara aparentă a amestecului (gazele de ardere):

M   M i  ri =........................................................................ 
kg 
(19)
i  kmol 
 constanta specifică a amestecului:
 J 
R   Ri  g i =........................................................................   (20)
i  kg  K 
RM  J 
cu Ri   kg  K  (21)
Mi  

 căldura specifică molară la presiune constanta a amestecului

 J 
C M , p   C M , pi  ri =.........................................................  (22)
i  kmol  K 
 ki  J 
unde C M , pi  RM  kmol  K  (23)
ki  1
Se vor determina:

k CO2 k O2
CM , p  RM = ..................... CM , p  RM = ....................
CO2 k CO2  1 O2 k O2  1

k CO k N2
CM , p  RM = ........................ C M , p  RM = ....................
CO k CO  1 N2 k N2  1
k H 2O  J 
CM , p 
RM = .........................................  (23a)-(23e)
k H 2O  1
H 2O
 kmol  K 
cu k CO2 =1,3; k CO = k N 2 = k O2 = 1,4; k H 2O =1.35.
 exponentul adiabatic al amestecului
CM , p
k =.................................... (24)
C M ,v
 J 
unde CM , v  CM , p  RM =................................  kmol  K  (25)

6. TABEL CENTRALIZATOR CU REZULTATELE CALCULELOR

CO2 O2 CO N2 H2 O
V [cm3]
ri [-]
gi [-]

λ= M= R= CM, p = k=

7. CONCLUZII

VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR:
1) Ce se înţelege prin absobţie selectivă?
2) La ce servesc baloanele de cauciuc ale vaselor de reacţie? Sunt ele
absolut necesare?
3)Cum se reface prin calcul conţinutul de vapori de apă din probă?