Cursul 3

1.5 Analiza procesului de laminare

Procesul de laminare reprezintă un proces termodinamic în care presiunea

agentului frigorific sau termodinamic (în general un fluid gaz sau lichid) scade la
trecerea printr-o secțiune îngustată, spre exmplu conducte sau canale care prezintă
micşorări importante de secţiune. Un astfel de proces este caracterizat întotdeauna
de scăderea presiunii și este însoţit de o variație a temperaturii în sensul creşterii,
scăderii sau păstrării constante a acesteia.
Exemplu: trecerea aerului prin supapele de admisie de la motor.
Acest efect a fost pus în evidenţă experimental de către Joule şi Thomson
care au constatat că la trecerea aerului având o anumită presiune prin dopuri
poroase temperatura scade cu 0,24 grd/at. Procesul de laminare este prezentat
schematic în Fig. 1.5.

Fig. 1.5 Procesul termodinamic de laminare

Plecăm de la expresia principiul I al termodinamicii pentru sisteme deschise

scrisă in mărimi specifice (atenție raportate la kg)
δq = dh + δlt + dec + de p = dh + δlt + wdw + gdz
Ipoteze:
1. Deoarece procesul se desfăşoară cu viteză mare, se consideră că agentul
nu schimbă căldură cu mediul exterior sistemului δq=0.
2. Nu se consumă şi nu se produce lucru mecanic tehnic δlt=0.
3. Datorită vitezelor mici de cugere la intrare și ieșirea în/din elementul în care
se face laminarea și a faptului că au valori comparabile una cu alta w1≈w2
 atunci variația energiei potențiale se neglijează. Pentru viteze w<25 m/s,
∆w 2
∆ec = ≅ 0 . Rezultă: dec=0.
2
4. Deoarece intrarea și ieșirea din elementul în care are loc laminarea se face
la aceeași cotă z1=z2 rezultă că dz=0.

În aceste condiţii expresia matematică a primului principiu a termodinamicii

aferentă procesului de laminare devine:

δq = dh + δlt + wdw + gdz

δq = 0;

δlt = 0 ⇒ dh = 0 ⇒ h = ct
dw = 0

dz = 0

dh = 0 ≅ ∆h = 0 ⇒ h2 = h1 → h = ct.

Concluzie: Procesul de laminare ireversibilă a unui fluid este un proces izentalpic,

adică un proces în care entalpia gazului (sau a fluidului) rămâne constantă.
Se defineşte efectul diferenţial Joule-Thomson:
 ∂T 
α h =   < > = 0 .
 ∂p  h
Pornind de la αh se definește efectul integral de laminare:
p2

∆T = ∫ α h ⋅ dp < > = 0 .
p1

Pentru a stabili expresia lui αh trebuie să se stabilească în primul rând ecuația

generală a entalpiei, pentru aceasta se consideră că fluidul are două grade de
libertate: h=h(p,T). Rezultă că variația entalpiei este determinată de variația
temperaturii și de variația presiunii ceea ce matematic se poate scrie:
 ∂h   ∂h 
dh =   ⋅ dT +   ⋅ dp (*)
 ∂T  p  ∂p T
Suntem interesați să obținem o expresie a entalpiei care să fie doar o funcție
de parametrii de stare p, T și v parametrii care în practică pot fi măsurați sau
determinați.
Dacă prelucrăm primul termen în condițiile în care se observă că presiunea se
menține constantă dp=0, plecând tot de la expresia principiului I în care termenii în
energie cinetica și energie potențială sunt zero (vezi explicația anterioară), se obține:

2
 δq = dh + δlt

δlt = −v ⋅ dp ⇒ δq = dh
dp = 0

Din expresia anterioara rezultă că variația de entalpie într-un proces în care
presiunea rămăne constantă o regăsim în variația de entalpie.
Însă schimbul de căldură într-un proces izobar este δq = c p ⋅ dT înlocuind în
relația (*) rezultă:
 ∂h 
dh = c p ⋅ dT +   ⋅ dp (**)
 ∂p  T
Așa cum se observă primul termen a fost explicitat doar ca functie de p, v și T
el fiind funcție doar de temperatură și căldură specifică, urmează prelucrarea celui
de-al doilea termen din ecuația (*).
Din expresia reunită a celor două principii ale termodinamicii pentru procese
reversibile:
δq = dh + δlt
 ⇒ T ⋅ ds = dh + δlt
 δq = T ⋅ ds
în care introducem expresia lucrului mecanic de proces δlt = −v ⋅ dp rezultă
T ⋅ ds = dh − v ⋅ dp
Diferențiind în raport cu dp cei trei termeni rezultă în condițiile în care păstrăm
temperatura constantă rezultă:
 ∂s   ∂h 
⇒ T ⋅   =   − v
 ∂p T  ∂p T
Din expresia obținută extragem variația entalpiei cu presiunea în condițiile în
care temperatura este constantă și rezultă termenul al doilea din ecuația (**)
 ∂h   ∂s 
  = T ⋅   + v
 ∂p T  ∂p T
Ecuația (**) devine
  ∂s  
dh = c p ⋅ dT + T ⋅   + v  ⋅ dp (***)
  ∂p T 
Apare o nouă provocare în realizarea obiectivului inițial de a exprima entalpia
 ∂s 
în funcție de p, T și v și anume de a exprima termenul   de p, T și v.
 ∂p T
Se reiau ecuaţiile celor două principii şi se aplică transformarea Legendre:
δq = T ⋅ ds = dh − v ⋅ dp
din transformarea Legendre aplicată produsului Ts rezultă:
d (T ⋅ s ) = T ⋅ ds + s ⋅ dT
se extrage termenul T ⋅ ds = d (T ⋅ s ) − s ⋅ dT pentru a fi înlocuit în ecuația reunită a celor
două principii:
3
 d (T ⋅ s ) − s ⋅ dT = dh − v ⋅ dp

și rezultă
d (h − T ⋅ s ) = − s ⋅ dT + v ⋅ dp
Notăm ϕ = h − T ⋅ s , care reprezintă entalpia liberă sau potenţialul chimic
Gibbs în care T∙s reprezintă entalpia legată.
ϕ = h − T ⋅ s ⇒ dϕ = − s ⋅ dT + v ⋅ dp
Așa cum rezultă din expresia anterioară entalpia liberă este o funcție de cei
doi parametrii de stare p și T ⇒ ϕ = ϕ (T , p ) matematic se poate scrie că:
 ∂ϕ   ∂ϕ 
dϕ =   ⋅ dT +   ⋅ dp
 ∂T  p  ∂p T
Prin identificarea celor doua ecuații anterioare rezultă că:
 ∂ϕ   ∂ϕ 
−s =  ; v =  
 ∂T  p  ∂p T
Se aplică legea lui Scwartz legată de valoarea drivatei a doua a unei funcţii de
două variabile care are forma generală:
∂2z ∂2z
=
∂x ⋅ ∂y ∂y ⋅ ∂x
Și entalpiei libere și rezultă:
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ
=
∂T ⋅ ∂p ∂p ⋅ ∂T
 ∂ϕ 
Derivând cele două ecuații anterioare ale entropiei − s =   și volumului
 ∂T  p
 ∂ϕ 
specific v =   rezultă:
 ∂p T
∂ 2ϕ  ∂s  ∂ 2ϕ  ∂v 
= −  și = 
∂T ⋅ ∂p  ∂p T ∂p ⋅ ∂T  ∂T  p
Prin identificare rezultă:

 ∂s   ∂v 
  =  
 ∂p  T  ∂T  p
care de fapt este expresia a IV-a a relaţiilor diferenţiale ale lui Maxwell (vezi cursul de
anul trecut termotehnică).
Înlocuid in ecuația (***) rezultă expresia diferenţială a entalpiei:
  ∂v  
dh = c p ⋅ dT + v − T ⋅    ⋅ dp (****)
  ∂T  p 

4
 Practic ne-am atins obiectivul pe care ni l-am propus să obținem o ecuție a
entalpiei funcție doar de parametrii de stare p, v și T valabilă pentru orice agent
termic sau frigorific in stare gazoasă sau de vapori.
Intorcându-ne la procesul de laminare acesta este caracterizat de h=ct, dh=0
practic expresia (****) devine:
  ∂v  
c p ⋅ dT + v − T ⋅    ⋅ dp = 0
  ∂T  p 
Din această expresie se determină efectul diferenţial Joule-Thomson:
 ∂v 
T ⋅  −v
 ∂T   ∂T  p 1   ∂v  
α h =   = = ⋅ T ⋅   − v  (*****)
 ∂p  h cp c p   ∂T  p 
Dacă analizăm ecuația se observă că efectul diferențial depinde de natura
gazului prin căldura specifică cp de zona termică în care evoluează gazul prin
parametrii temperatură T și volum v și de modul în care variază volumul specific cu
temperatura în domeniul de lucru al agentului frigorific.
Analizând expresia α h se disting trei situaţii:
 ∂v 
a) T ⋅   − v > 0 ⇒ α h > 0 cum dp < 0 ( p ↓ ) rezultă dT < 0 (T ↓ )
 ∂T  p
 ∂v 
b) T ⋅   − v < 0 ⇒ α h < 0 cum dp < 0 ( p ↓ ) rezultă dT > 0 (T ↑ )
 ∂T  p
 ∂v 
c) T ⋅   − v = 0 ⇒ α h = 0 → dp < 0 (p ↓ ); dT = 0 (T = ct ) - punct de inversiune.
 ∂T  p

Observatii:
 ∂T 
I) Punctele de inversiune Tinv = v ⋅   sunt stări punctuale în care gazul real se
 ∂v  p
comportă ca un gaz perfect
II) În cazul gazului perfect utilizând ecuația de stare pentru gaze perfecte p ⋅ v = R ⋅ T
R ⋅T
rezultă că v = iar derivata volumului specific în raport cu temperatura rezultă
p
 ∂v  R
  = dacă se înlocuiește în (*****) ecuația efectului diferenţial Joule-Thomson
 ∂T  p p
R
T⋅ −v
p
rezultă α h = = 0 rezultă ca laminarea unui gaz perfect are ca efect menținerea
cp
constantă a temperaturii acestuia ceea ce și Joule a determinat experimental.
III) În reprezentarea grafică a procesului de laminare linia sau curba de variație se
reprezintă punctat deoarece in cazul acestui proces nu se cunosc stările intermediare ci doar
stărea inițială și finală.
5
 Fig. 1.6 Efectul diferenţial Joule-Thomson în diagrama T-s.

In figura 1.6 este reprezentat procesul de laminare in diagrama T-s cu cele trei
variante de rezultat:
- în care temperatura crește, în urma laminării gazul se încălzește starea 2c
situție utilizată la pornirea turbinelor cu abur;
- în care temperatura scade, în urma laminării gazul se răcește starea 2f situție
utilizată în instalațiile frigorifice;
- în care temperatura rămâne aceeași, în urma laminării gazul nu se încălzește
nu se răcește starea 2 situție specifică gazului perfect și al stărilor de
inversiune;

Procesul de laminare este un proces tipic ireversibil ceea ce face ca in acest

proces entropia să crescă. Pentru cazul particular al gazului perfect creșterea de
entropie în acest proces se determină plecând de la pr I și ecuația de stare a gazului
perfect:
dT dp 
δq = dh − v ⋅ dp → ds = c p ⋅ −v⋅ 
T T ⇒
p ⋅ v = R ⋅T 

dT dp 
ds = c p ⋅ − R⋅  p
T p  ⇒ ∆sir = − R ⋅ ln 2
p1
α h = 0 → dT = 0