Sunteți pe pagina 1din 11

PROPUNERE DE DEZVOLTARE A CARIEREI UNIVERSITARE

dr.Gigi Coman

Motto:
Viziunea fără acţiune e vis cu ochii deschişi.
Acţiunea fără viziune e un coşmar.
(proverb japonez)

Cunoașterea științifică este cunoașterea ca scop. Este scopul principal al educației. Este
organizată, intenționată, sistematică. Se bazează pe generalizare și abstractizare, pe analiză, sinteză și
comparație. Scopul ei nu este imediat, nu este adaptarea ci desoperirea. Se descoperă legi, structuri
relativ invariante, corelații, interacțiuni. Se stabilesc modele structurale și acționale. Toate acestea se
realizează printr-o reconstrucție logică a realului, prin proiectarea unor cadre teoretice, idealizate ale
fenomenelor și proceselor. În plan educațional, cunoașterea științifică se realizează prin proiectarea unor
strategii educaționale, precum și prin perfecționarea continuă a didacticii.
Termenul „profesor” este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un
anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe
cineva.” (Coteanu și Sache, 1975). Profesorul este responsabilul pentru procesul educativ. Procesul
educativ instituţionalizat este unul extrem de complex, atât sub aspectul organizării, cât, mai ales sub
acela al fundamentării ştiinţifice a raporturilor instituite între principalii factori implicaţi în acest proces.
Profesorul este responsabil de modelarea personalităţii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica
numea „devenirea întru fiinţă a omului”
În învăţământ, nu orice persoană poate îndeplini cerinţele actului educativ care este destul de
complex. Profesorul autentic trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi
metodist, inventiv şi infatigabil. Este necesar să subliniem faptul că activitatea educativ-formativă, de
care răspunzător este pedagogul, se întemeiază pe cunoaşterea devenirii fiinţei umane, mai precis pe
cunoaşterea ipostazelor acestei fiinţe, de la aceea de ins până la aceea de persoană, apoi de personalitate
şi de personaj. Omul profesor trebui să îndeplinească o serie de calităţi. În primul rând, pentru a putea
expune în fața unei săli de curs și a unor studenți o anumită tematică este necesară o pregătire de
specialitate înalt calitativă. Este inadmisibil ca atunci când se prezintă în faţa acestora să nu cunoască
materia pe care o predă şi să fi limitat la manual. A doua condiţie necesară este înclinaţia spre această
meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face şi din plăcere. Răbdarea este o

1
condiţie esenţială dar și o calitate a unui profesor, deoarece nu toţi oamenii și în speță studenții sunt
genii şi înțeleg subiectul expus din prima. Competenţa comunicativă constituie o altă trăsătură
importantă a profesorului. Ce folos este să aibă un solid bagaj de cunoştinţe, dacă să nu fie capabil să se
exprime clar sau să-şi expună opiniile şi gândurile? Profesorul trebuie să exprime creativitatea, să nu
dovedească obediența care să conducă la pierderea identităţii sale profesionale, faţă de modalităţile
didactice căzute în desuetudine, faţă de şabloane, chiar dacă, uneori acestea sunt suprasolicitate oficial.
Trebuie să fie ingenios, pentru că, profesorul este factorul determinant al succesului unei lecţii, şi nu
structura în sine a acesteia, fie ea tradiţională, fie modernă.
Profesorul trebuie să fie un ghid, care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid
competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil, pentru ca prin întregul său
comportament, să introducă în lecţie dimensiunea estetică, să sensibilizeze elevii şi astfel să creeze
condiţiile necesare realizării comportamentelor unei educaţii implicite, singura validă sub aspect psiho-
pedagogic şi didactic. Orizontul lui cultural-artistic trebuie să fie extins pentru a-i permite să
stabilească, spontan, referiri la artele conexe, ale căror limbaje trebuie să-i fie accesibile. Nici un
profesor nu trebuie să fie opac faţă de universurile sensibile ale operelor, rece şi distant în relaţiile cu cei
pe care-i învață sau, în cazul cel mai grav să fie posomorât, refractar comunicării libere şi deschise cu
discipolii săi. Profesorul trebuie să abordeze studiul obiectului pe care-l predă, nu ca scop în sine, ci ca
mijloc de realizare a obiectivelor educaţionale.
Alte calităţi la fel de importante constau în: echilibru intelectual și mintal, curiozitate
intelectuală, spiritul şi gustul observaţiei, simţul critic, luciditatea faţă de sine, adaptabilitatea la
cerinţele studenților, tinereţea spiritului, amabilitate, înţelegere, autoritate firească, modestie, buna
dispoziţe, afecţiune pentru copii și tineri, capacitatea de a chestiona şi aprecia corect valoarea
răspunsurilor, capacitatea de a depăşi rutina şi căutarea de noi căi şi mijloace didactice.
Idealul educațional trebuie înțeles ca o proiectare mentală anticipată a agentului educațional
asupra perspectivelor dezvoltării personalității umane pe o durată semnificativă de timp, de regulă pe
durata întregii sale vieți active. El se codifică îndeosebi prin standarde de performanță profesională, de
poziție în ierarhia socială și de prețuire publică. Totodată el presupune o puternică aderență la specificul
național, concomitent cu aderența la universalitate, precum și posibilitatea angajării creatoare a tuturor
potențelor fizice și intelectuale ale individului până la nivelele superioare ale ierarhiei sociale. Din
această perspectivă, este într-adevăr problematică apariția unor idealuri profesionale înalte în ocupații
ocazionale sau repetitive, pentru care se solicită un nivel de instruire minimal și o participare afectivă la

2
produsul muncii fără importanță. Studiile sociologice și de psihologie a muncii au pus în evidență că
munca repetitivă duce la aplatizarea aspirațiilor, la orientarea lucrătorului preponderent spre recompensă
materială a muncii, spre nevoia de a se odihni, de a se destinde, de a uita, ceea ce semnifică înstrăinarea
lucrătorului de produsul muncii lui și, ca urmare, îndepârtarea de condițiile constituirii unui ideal
educațional general-valabil. Consideram, prin urmare, că ideea de ideal educațional trebuie legată de
un anumit nivel de instruire, precum și de posibilitatea educației de a crea tuturor posibilitatea de a avea
acces spre vârfurile ierarhiei sociale. Se cunoaște, însa, că simpla prezență a unui nivel de instruire
acceptabil nu este suficientă. Aspirația înaltă, creativitatea, dorința și efortul de realizare plenara sunt
calități fără de care idealul educațional ramâne la nivelul de proclamație. Este ceea ce Traian Gânju
numește diferența între “ființarea omenească, pur si simplu” și “valoarea și idealitatea omenească”,
diferența în baza careia putem evalua gradul de implicare a educației în realizarea idealului de viață al
individului (Lazăr, 2006; Călin, 2001).
După Aurel Manolescu, în 2003 termenul de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă
sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi
bani, mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere. „Succesiunea
statutelor şi rolurilor ocupate de o persoană în cursul vieţii sale” este definiţia dată de Dicţionarul de
psihologie (Schiopu, 1997) pentru termenul de carieră. Cariera este influenţată de un spectru larg de
factori: nevoi personale, context social şi economic, interese, alte preocupări ale vieţii adulte etc.
Stadiile vârstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei (Pânișoară, 2005).
În elaborarea unui plan de carieră se are în vedere parcurgerea succesivă a unor etape ce vizează
autocunoșterea, analiza SWOT, principiile directoare, deprinderile spre eficiență, misiunea personală,
fixarea unor obiective cu stabilirea unor planuri de acțiuni strategice și transpunerea lor în practică, în
domeniile urmărite. Înainte de elabora planul de carieră consider necesar a defini coordonatele
disciplinelor normei didactice scoase la concurs.
Disciplina de „Genetcă medicală” parte integrantă a geneticii umane, are ca obiect de studiu
ereditatea și variabilitatea ființelor umane dar mai ales studiază relația dintre ereditate și boală.
Aproximativ 1,5% din toți copiii născuți vii au o anomalie cromozomală oarecare. Procentul ajunge la 5
printre copiii născuți morți sau care mor în primele 7 zile după naștere și la 50 printre embrionii
eliminați spontan. Printre copiii internați în spitale aproximativ 12% au o tulburare oarecare
condiționată de o singură mutație genetică, de o anomalie cromozomală sau multifactorială. Alți 18% au
o malformație congenitală comuă, parțial genetică. Dintre adulții internați în spitale aproximativ 12% au

3
tulburări ereditare sau parțial ereditare. Aceste câteva date demonstrează că genetica ocupă un loc major
în medicină. „De genetică se leagă multe dintre speranțele lumii noastre: este neîndoielnic că prin
intermediul ingineriei genetice vor putea fi corectate accidentele ereditare și va fi ameliorată structura
genetică a speciei noastre, evident dacă se va considera că este necesar” afirma Constantin Maximilian
în 1978 într-o lucrare a domniei sale legată de domeniul activității sale – genetica umană.
Disciplina „Micologie” parte integrantă a microbiologiei medicale a apărut și s-a dezvoltat ca o
provocare la extinderea patologiilor produse de fungi, a numărului crescut de afecțiuni sistemice
produse de acești agenți pe organismele compromise care necesită găsirea unor terapii țintite și
eficiente. Cercetările privind dezvoltarea de compuși antifungici naturali reprezintă o preocupare
multidisciplinară la aportul căreia iși aduce contribuția și biotehnologiile moderne. Micologia este o
disciplina complexă care necesită cunoștiințe solide de microbiologie, bochimie, biologie moleculară,
genetică.
Analiza SWOT este un instrument des utilizat utilizată în procesele de planificare strategică și
poate fi utilizată cu succes și în planificarea carierei. Analiza SWOT (Strengths-Weaknesses-
Opportunities-Threats) se axează pe realitatea internă şi externă, examinând părţile tari şi slabe în cadrul
mediului intern, precum şi oportunităţile şi temerile legate de mediul extern.
Tabel nr. 1 – Structura analizei SWOT pentru planificarea carierei

Intern
Părţi tari (aspecte pozitive interioare care pot fi
Părţi slabe (aspecte negative interioare, controlate,
controlate şi pe care le putem folosi în planificarea
pe care avem intenţia de a le îmbunătăţi)
carierei)
- experienţa profesională;
- lipsa experienţei profesionale;
- educaţia, cumulând-o pe cea academică şi pe
- lipsa educaţiei academice, orientată greşit în
aceea dobândită "on-the-job" şi prin programe de
momentul alegerii sau lipsa educaţiei specifice
training;
domeniului de activitate;
- cunoştinţe solide în domeniul în care activăm;
- lipsa obiectivelor personale, a autocunoaşterii;
- aşa-numitele abilităţi transferabile (comunicare,
- abilităţi personale scăzute (leadership, inter-
lucrul în echipă, leadership etc.);
relaţionare, comunicare, lucrul în echipă);
- caracteristici personale (etica profesională,
- abilităţi scăzute de "vânare" de posturi sau locuri
auto-disciplina, rezistenţa la stres, lucrul în condiţii
de muncă;
de presiune, creativitate, optimism, energie);
- caracteristici personale negative (nivel scăzut al
- contactele personale / reţeaua de prieteni-
eticii profesionale, lipsa disciplinei, a motivaţiei,
cunoştinţe;
indecizie, timiditate, emotivitate).
- implicarea sau interacţiunea cu diverse grupuri
sau asociaţii profesionale.
Extern
Oportunităţi (condiţii externe pozitive,
Temeri (condiţii externe negative, necontrolabile, dar
necontrolabile, dar pe care le putem folosi în propriul
al căror efect îl putem prevedea/evita)
avantaj)

4
- tendinţe negative în domeniu, ce vor duce la
- tendinţe pozitive în domeniu, ce vor duce la
diminuarea locurilor de muncă;
crearea de noi locuri de muncă sau posturi (creştere
- concurenţa absolvenţilor/colegilor de facultate;
la nivel local/regional/naţional, globalizare, progres
- concurenţi cu experienţă, abilităţi şi cunoştinţe
tehnologic);
superioare;
- oportunităţi ce pot fi create prin creşterea
- concurenţi cu abilitaţi de prezentare la interviuri
nivelului educaţiei;
superioare;
- domeniul în care lucrăm are o dinamică
- concurenţi cu CV-uri mai ample şi
avansată ce necesită în mod special abilităţi şi
impresionante;
cunoştinţe similare cu ale noastre;
- obstacole întâlnite de-a lungul carierei (lipsa
- schimbări geo-politice, polarizări economice;
oportunităţilor, a educaţiei potrivite, chiar a şansei);
- extinderea / creşterea calitativă a reţelei inter-
- posibilităţi reduse de avansare în domeniu,
personale din care facem parte.
concurenţa fiind acerbă.

Tabel nr. 2 – SWOT personal

Intern
Părţi tari Părţi slabe
- activitate de cercetare în cadrul Platformei de
cercetare interdisciplinare „Bioaliment” ca inginer
cercetare pe domeniul microbiologie, biotehnologie,
ezimologie cu o vechie de 5 ani inclusiv studiile
doctorale.;
- inițiator și curator al Colecției actuale de
microorganisme cu acronimul MIUG al Facultații de
Știința și Ingineria Alimenelor, activitate ce implică
aplicarea unor cunoștiințe de taxonomie microbiană
și fungică;
- cunoştinţe solide în domeniul în care am activat
ca doctorand și ulterior ca postdoctorand din
domeniul biotehnologiei, microbiologiei, biochimiei;
- abilitate personală scăzută de a deveni
- experiența didactică pe acest domeniu în
leadership;
perioada 2008 – 2012 (lucrari practice + curs anul
- abilitate scăzută de a "vâna" posturi sau locuri de
universitar 2011-2012);
muncă;
- abilitate de a comunica și a lucra în echipă;
- caracteristici personale negative (indecizie,
- nivel crescut al eticii profesionale, auto-
timiditate, emotivitate).
disciplină, rezistenţă la stres, lucrul în condiţii de
presiune, creativitate;
- contactele personale cu colegii dar și cu foștii
studenți sau actualii studenți;
- membru în asociații profesionale (OBBCSSR),
recenzor la publicații științifice de profil;
- drept de liberă practică în laboratorul clinic pe
funcția de chimist;
- activitatea timp de 15 ani în sistemul medical,
utilizarea facilă a terminologiei medicale și
înțelegerea proceselor care au loc în organismul
normal și bolnav;
- absolvirea a două semestre de genetică
generală microbiană și inginerie genetică, în timp ce

5
genetica medicală ii este alocat doar un semestru în
invatamantul medical.

Extern
Oportunităţi Temeri
- concurenţi cu experienţă, abilităţi şi cunoştinţe
superioare, cu absolvenții de profil medical;
- tendinţe pozitive în domeniu (deblocarea
- concurenţi cu abilitaţi de prezentare la interviuri
posturilor în învățământul superior);
superioare;
- oportunităţi ce pot fi create prin creşterea
- concurenţi cu CV-uri mai ample şi
nivelului educaţiei - Programul de studii postdoctoral
impresionante;
absolvit în domeniul biotehnologiei;
- obstacole întâlnite de-a lungul carierei (lipsa
-- extinderea / creşterea calitativă a reţelei inter-
oportunităţilor, a educaţiei potrivite, chiar a şansei);
personale din care facem parte.
- posibilităţi reduse de avansare în domeniu,
concurenţa fiind acerbă;

1.Obiective
1.1.Obiective generale
• dobândirea de noi aptitudini, cunoștiințe și competențe cu privire la activitatea de cercetare și
cea educațională in cadrul departamentului printr-o instruire permanentă;
• dezvoltarea unor competențe solide în domeniul geneticii medicale și micologiei precum și în
arii adiacente (chimie, medicină, biologie) pentru o mai bună interdisciplinaritate;
• aplicarea, testatarea, modificarea și consolidarea prin experiență a aptitudinilor și cunoștințelor
dobândite;
• evoluția în funcțiile didactice în concordanță cu abilitățile, motivația și oportunitățile existente.
1.2.Obiectivele activității de cercetare
• dezvoltarea unui laborator de cercetare și aplicații practice cu studenții prin atragerea de fonduri
din granturi de cercetare;

6
• valorificarea rezultatelor cercetarii prin publicarea de lucări știintifice cu factor crescut de
impact care să permită aplicarea pentru concursuri de proiecte;
• creșterea reputației științifice a departamentului/facultății/universității.
1.3.Obiectivele activității educaționale
• orientare axiologică a procesului de învăţământ;
• anticiparea rezultatelor şcolare;
• evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate;
• reglarea continuă a procesului educațional.
2.Experiență profesională
2.1.Studii absolvite
• 1997-2002 Facultatea de Industrii Alimentare, Acvacultură și Pescuit, Universitatea „Dunărea de
Jos” Galați, specializarea Biotehnologie Aplicată;
Titlul lucrării de licență: „Investigții de laborator pentru identificarea și controlul riscului
microbiologic”.
• 2003-2004 MASTER Facultatea de Științe, Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, specializarea
Fizica și chimia mediilor disperse;
Titlul lucrării de dizertație: „Interacțiunea coloranților fungici cu sisteme disperse alimentare”.
• 2007-2010 Școala Doctorală, Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor, Universitatea
„Dunărea de Jos” Galați;
Titlul tezei de doctorat: „Obținerea și caracterizarea glicozid-hidrolazelor din familia zilanaze
biosintetizate de streptomicete selecționate”.
• 2011-2012 Școala Postdoctorală SPD-BIOTECH POSDRU/89/1.5/S/52432 „Organizarea școlii
postdoctorale de interes național „Biotehnologii aplicate” cu impact în bioeconomia
românească” cu proiectul de cercetare cu titlul; „Obținerea, caracterizarea și testarea
funcționalității biologice a unor fracțiuni de arabinoxilooligozaharide cu rol de fibre alimentare
și prebiotice”
2.2.Locuri de muncă anterioare
1994-2007 – asistent medical generalist cu grad principal la Spitalul Clinic Județean de Urgență
„Sfântul Andrei” Galați, secția chirurgie generală, chirurgie buco-maxilo-facială, endocrinologie;
2007-2011 – bursier Școala Doctorală și cadru didactic asociat (șef de lucrări) Departamentul de Știința
Alimentelor, Inginerii Alimentare și Biotehnologie Aplicată.

7
2011-2012 – bursier Școala Postdoctorală SPD-BIOTECH (Școală postdoctorală de interes național-
Biotehnologii Aplicate) prin programul POSDRU/89/1.5/S/52432.
2012 – prezent inginer cercetare Platforma „Bioaliment”, Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor,
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
A. PLANUL ACTIVITĂȚII DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂȚII DE CERCETARE
Obiectivul 1 Dezvoltarea unui laborator de cercetare și aplicații practice cu studenții prin atragerea
de fonduri din granturi de cercetare
Strategii propuse:
• căutarea unei locații unde va funcționa laboratorul;
• participarea la competitii de granturi CNCSIS pentru obținerea de resurse financiare pentru
utilarea laboratorului de Genetică medicaă respectiv Micologie;
• realizarea unei colecții și baze de date cu tulpini de fungi patogeni izolate din clinică (micotecă
medicală);
• completarea și actualizarea caietului de lucrări practice pentru această disciplină;
• publicarea unui curs pentru disciplina de Genetică medicală sau Micologie daca va fi cazul;

Obiectivul 2 Valorificarea rezultatelor cercetarii prin publicarea de lucări știintifice cu factor crescut
de impact care să permită aplicarea pentru concursuri de proiecte
Strategii propuse:
• diseminarea și prezentarea în cadrul colectivului de cercetare al departamentului, la conferințe
științifice naționale și internaționale, workshop-uri, diverse acțiuni de promovare a facultății/
universității în școli sau firme de profil;
• publicarea de lucrări științifice în:
reviste cotate ISI, reviste consacrate de circulație internatională, indexate în baze de date
internationale;
volumele conferințelor internaționale consacrate din domeniile vizate;
reviste din țară recunoscute CNCSIS;
• publicarea de cărți în edituri internaționale recunoscute și respectiv în edituri naționale
recunoscute CNCSIS.
Obiectivul 3 Creșterea reputației științifice a departamentului/facultății/universității
Strategii propuse:

8
• organizarea și participarea la manifestări știintifice studențești cu scopul de implicare în
activitatea de cercetare a studenților, cum ar fi Cercurile Științifice Studențești și Sesiunile de
Comunicări Științifice ale Studenților;
• organizarea și participarea la manifestări știintifice naționale și internationale;
• publicarea de lucrări științifice în reviste cu factor de impact ridicat (cotate ISI) din țară și
străinatate.
Rezultatele estimate în urma propunerii de dezvoltare a carierei prin activități de cercetare
• publicarea a cel puțin 3(trei) articole pe an publicate în jurnale internaționale cu factor de impact
ridicat;
• publicarea a cel puțin 3 (trei) în reviste indexate în baze de date din străinatate și recunoscute
CNCSIS;
• participarea la conferințe naționale și internaționale cu lucrări științifice;
• publicarea de 2 cărți de specialitate pe an la edituri recunoscute CNCSIS;
• propunerea și obținerea spre finanțare de noi proiecte de cercetare prin granturile CNCSIS.
B. B.PLANUL ACTIVITĂȚII EDUCAȚIONALE
Acest plan se axează pe necesitatea orientării activităţilor universitare de predare şi învăţare pe
student, centrarea acestora pe nivelul de dezvoltare al studenţilor, utilizarea unor strategii activ-
participative, aplicarea unui management al grupului academic, diversificarea tehnicilor de evaluare
cu orientare pe performanţa studentului şi pe competenţele formate.
Obiectivul 1 Orientare axiologică a procesului de învăţământ
• individualizarea procesului de învăţământ, care să țină cont de particularităţile de vârstă și
individuale ale studenților;
• accesibilitatea limbajului profesional-ştiinţific utilizat ce facilitează înţelegerea prin
explicaţii, exemple şi demonstraţii concludente;
• organizarea şi desfăşurarea activităţilor educaţionale seminar/ laborator în așa fel încât să
învețe studentul să gândească, să promoveaze capacităţi intelectuale generale şi specifice
diciplinelor genetică medicală și micologie/microbiologie;
• promovarea metodelor activ-participative, centrate pe student (implicarea studentului în
procesul de predare-învăţare, dialog euristic, rezolvarea de situaţii problematice, simulări,
activităţi pe microgrupuri, proiecte de cercetare etc.) în cadrul laboratorului;

9
• utilizarea diferitelor mijloace moderne de instruire (retroproiector, videoproiector, calculator
etc.) pentru cursuri/laboratoare.
Obiectivul 2 Anticiparea rezultatelor școlare
• proiectarea unei o strategii didactice adecvate materiei ce trebuie însușită de studenți care să
motiveze studenții în procesul complex de învăţare;
• acceptarea şi încurajarea întrebărilor studenţilor, punctelor de vedere alternative, criticilor
constructive şi a soluţiilor personale;
• informarea studenţilor din timp şi neechivoc despre criteriile şi modalităţile de evaluare a
activităţii şi a rezultatelor lor profesionale;
• stabilirea unor sarcini (concepte de asimilat, exerciţii, probleme, lucrări de laborator etc.) cu
volum şi grad de dificultate conforme cu disponibilităţile studentului pentru a preveni
întâmpinarea de dificultăţi în pregătirea curentă şi a examenului la această disciplină.
Obiectivul 3 Evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate
• elaborarea criteriilor de evaluare pe baza obiectivelor propuse în procesul de predare-învațare;
• evaluarea activităţii profesionale a studenţilor trebuie să fie corectă, nepărtinitoare, reflectând
stadiul real şi nivelul de dezvoltare profesională al fiecărui student;
• probele de evaluare utilizate sunt centrate pe aspecte importante ale materiei de studiu;
• studierea disciplinei, pregătirea pentru examen au „acoperire” în resursele de învăţare
recomandate (prelegeri, suporturi de curs, bibliografie etc.).
Obiectivul 4 Reglarea continuă a procesului educațional
• alegerea strategiilor de predare-învăţare, formelor de organizare a procesului de învăţământ și a
locurilor adecvate de desfăşurare a activităţii de predare-învăţare;
• elaborarea de materiale didactice ajutătoare (caiete de laborator, îndrumare, suport de curs, fișe
de lucru) care să ușureze procesul de însușire a cunoștințelor din domeniu;
• proiectarea lucrărilor de laborator necesare studenților în vederea însușirii cunoștințelor necesare
îndeplinirii obiectivelor comunicate în vederea obținerii de rezultate foarte bune la evaluare;
• receptivitatea la nevoile individuale ale studenţilor – profesionale, ştiinţifice, personale;
• dovedirea unui ataşamentul profesional faţă de disciplină (interes pentru buna pregătire,
susţinerea raţională şi afectivă a problematicii tratate, integrarea noutăţilor din domeniu);
• învăţarea şi încurajarea studenților să îşi evalueze propriile performanţe şi, deasemenea, pe cele
ale colegilor.
10
Rezultatele estimate
• obţinerea abilităţilor şi competenţelor necesare prin cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea
conceptelor de specialitate şi a limbajului specific;
• oferirea unei baze asupra disciplinelor Genetică medicală și Micologie printr-o pregătire
teoretică întotdeauna racordată la nou;
• valorificarea cunoştinţelor de bază pentru analiza, interpretarea unor situaţii şi procese asociate
domeniului, capacitatea de aplicare a cunoştinţelor, transferul de cunoştinţe şi rezolvarea de
probleme.
CORELAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE CU CEA EDUCAȚIONALĂ
• optimizarea planurilor de învăţământ existente/componente, structuri de organizare şi evaluare,
noi discipline etc.);
• introducerea unor noi domenii sau structuri de formare/ perfecţionare;
• promovarea inovaţiilor în domeniul metodologiei şi tehnologiei profesionalizării (noi
laboratoare de specialitate, sisteme de evaluare a competenţelor etc.);
• implicarea activă a studenților în procesul de cercetare.

Bibliografie

1.Calin C.M., (2001) Filosofia educatiei, Editura Aramis Print, București.


2.Lazar, C. (2006) Axiologie, Editura Psihomedia, București.
3.Coteanu, M. S., Seche, M. (1975) Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti.
4.Manolescu, A. (2003) Managementul resurselor umane, Ediţia a IV-a, Editura Economică, Bucureşti,
p. 321.
5.Şchiopu, U. (1997) Dicționar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti, 1997.
6.Pânişoară, G., Pânişoară, I.O. (2005) Managementul resurselor umane, Ghid practic, Ediţia a II-a,
Editura Polirom, Iaşi, p. 303.
7.Maximilian, C. (1982) Genetică umană, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

11