Cuprins

I Elemente de geometrie 3
1 Reprezentări ı̂n plan 4

2 Vectori 11

3 Funcţii trigonometrice 17

4 Curbe plane 33

II Elemente de algebră 40
5 Numere complexe 41

6 Matrice 56

7 Determinanţi 63

8 Sisteme liniare 67

III Elemente de analiză matematică 73

9 Şiruri şi funcţii 74

10 Funcţii 82

11 Integrale 93

2
 Partea I

Elemente de geometrie

3
Capitolul 1

Reprezentări ı̂n plan

4
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

1.1 Reper cartezian

Fie un reper cartezian xOy cu axe ortogonale (perpendiculare) ı̂n planul P, cu originea
ı̂n punctul O(0;0) şi cu sensurile pozitive ale axelor indicate prin săgeţi (axa orizontală
a absciselor sens de la stânga la dreapta şi axa verticală a ordonatelor cu sensul de jos
ı̂n sus). Fiecărui punct M din planul xOy ı̂i corespund ı̂n acest reper două coordonate
carteziene, notatie M(x,y). În Fig. 1 punctul M are coordonatele carteziene (5,4).

Figura 1.1: Reper cartezian

Pagina 5
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

1.2 Drepte ı̂n plan

q
Distanţa ı̂ntre două puncte ı̂n AB = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2
plan
A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 )
x1 + x2 y1 + y2
Coordonatele mijlocului x = ,y =
2 2
unui segment AB unde
A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 )
x1 + kx2 y1 + ky2
Coordonatele punctului M care x = ,y =
1+k 2
ı̂mparte segmentul (AB) ı̂n ra-
portul k

Ecuaţia dreptei determinata y − y0 = m · (x − x0 )

de coordonatele unui punct
Mo(x0,y0) si de panta sa.
y2 − y1
Ecuaţia dreptei determinata de y − y1 = · (x − x1 )
x2 − x1
punctele A(x1,y1) si B(x2,y2) .
Drepte paralele cu axa Oy x=a
Drepte paralele cu axa Ox y=a
Ecuaţia generala a unei drepte ax+by+c=0
a1 b1 c1
Poziţia relativa a dreptelor d1 = =
a2 b2 c2
si d2: d1=d2
a1 b1 c1
Poziţia relativa a dreptelor d1 = 6=
a2 b2 c2
si d2: d1||d2
a1 b1
Poziţia relativa a dreptelor d1 6=
a2 b2
si d2: d1 se intersecteaza cu d2
|a · x0 + b · y0 + c|
Distanţa de la un punct d(M, h) = √
M(x ,y ) la o dreapta h a2 + b 2
0 0
reprezentata prin ecuaţie
ax+by+c=0
m2 − m1
tg(α) = m1 m2 6= −1
Unghiul determinat de doua 1 + m1 m2
drepte cu pantele m1 si m2 d1 perpendicularape d2 m1 m2 = −1

Pagina 6
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

1.3 Sistem polar

In sistemul de coordonate polar, poziţia unui punct P faţa de origine este descrisa
prin specificarea distanţei r si a unghiului α dintre linia r si direcţia pozitiva a axei
x, numita axa polara. Coordonatele polare ale punctului P sunt P(r,α ), unde r ≥
0, α ∈ [0, 2π).

Figura 1.2: Coordonate polare

Conversia ı̂ntre cele doua sisteme

Transformarea coordonatelor polare ı̂n coordonate carteziene se face dupa relaţiile:

x = r cos α
Convertire din coordo-
y = r sin α
nate polare in coordonate
carteziene p
x2 + y 2 α= arctg xy , x


Convertire din coordonate r = >
carteziene in coordonate 0 , pentru cadranele I si IV
polare q
Distanta intre doua puncte d = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2
definite prin coordonate
carteziene (x1 , y1 ), (x2 , y2 )
este p
Distanta intre doua puncte d = r12 + r22 − 2 · r1 · r2 · cos(α1 − α2 )
definite prin coordonate
polare (r1 , α1 ), (r2 , α2 )

Pagina 7
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

Figura 1.3: Coordonate polare vs. coordonate carteziene

1.4 Exerciţii

Exerciţiul 1. Să se determine lungimea segmentului [AB] unde A(1,3) şi B(5,-1)
Exerciţiul 2. Să se determine coordonatele mijlocului segmentului [AB] unde A(1,3)
şi B(5,-1).
Exerciţiul 3. Se dau dreptele de ecuaţii:
AB: 5x + 2y - 11=0
AC: x - y + 2=0
BC: 2x + 5y + 4=0
Să se găsească:

1. Coordonatele vârfurilor triunghiului ABC;

2. Aria triunghiului ABC;

3. Distanţa de la originea sistemului de axe xOy la dreapta AC;

4. Ecuaţia medianei duse din C pe AB;

5. Ecuaţia ı̂nălţimii duse din A pe BC;

6. Coordonatele punctului D astfel ı̂ncât ACBD să fie paralelogram;

7. Lungimea laturii AB;

8. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC;

9. Coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului ABC.

Exerciţiul 4. Se dă triunghiul de vârfuri A(-1,3) , B(2,-1) , C(3,6). Să se determine:

Pagina 8
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

1. ecuaţia dreptei AC;

2. ecuaţia paralelei prin B la AC;

3. ecuaţia mediatoarei segmentului [BC];

4. ecuaţia medianei din C;

5. ecuaţia ı̂nălţimii din C.

Exerciţiul 5. Ştiind că A(1,2) este piciorul perpendicularei duse din origine pe dreapta
d , să se scrie ecuaţia dreptei d.
Exerciţiul 6. Să se găsească proiecţia punctului B(-2,1) pe dreapta d : 2x + y + 1
= 0.
Exerciţiul 7. Să se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin punctul C(1,3) şi este echidis-
tantă de punctele A(-1,0), B(1,-1).
Exerciţiul 8. Să se determine coordonatele simetricelor punctului A(-1,2) faţă de
dreapta d : x + y + 1 = 0 ]csi apoi faţ]ua de punctul B(-1,-4).

Exerciţiul 9. Să se determine coordonatele punctului B, stiind ca C(3,5) este mijlocul

segmentului AB si ca A(2,4).

Exerciţiul 10. Să se determine

√ m ∈ R pentru care distanta dintre punctele A(2,m)
si B(-m,-2) este egala cu 4 2.

Exerciţiul 11. In reperul cartezian xOy se considera punctul A(2,3). Stiind ca

punctele B si C sunt simetricele punctului A fata de axele Ox si Oy, sa se calculeze
lungimea segmentului BC.
Exerciţiul 12. Sa se calculeze coordonatele punctului de intersectie al dreptelor de
ecuatii 2x+y-4=0 si x+y-3=0.
Exerciţiul 13. Sa se determine ecuatia dreptei care trece prin punctul A(1,-1) si este
paralela cu dreapta y=x.
Exerciţiul 14. In reperul cartezian xOy se considera punctele A(3,0), B(x,y), C(5,-2).
Sa se determine numerele reale x si y astfel incat punctul B sa fie mijlocul segmentului
AC.
Exerciţiul 15. Sa se reprezinte in coordonate polare urmatoarele puncte: (2,2), (-3,4),
√
(−2, −2 3), (1, −1).

Exerciţiul 16. Sa se reprezinte in coordonate carteziene urmatoarele puncte: (2, − π2 ),

(1, 3π
4
),
π
(2, − ).
3

Pagina 9
 CAPITOLUL 1. REPREZENTĂRI ÎN PLAN

Exerciţiul 17. Transformati in coordonate polare ecuatia x2 + y 2 = 9.

Exerciţiul 18. Gasiti coordonatele carteziene ale curbei 2r = 1 + cos θ.

Pagina 10
Capitolul 2

Vectori

11
 CAPITOLUL 2. VECTORI

2.1 Vectori in plan

O mărime este vectorială dacă este determinată de următoarele trei elemente:
mărime, direcţie şi sens.
Se numeşte direcţie a dreptei d mulţimea formată din dreapta d şi toate dreptele
paralele cu ea.
Se numeşte direcţia segmentului [AB], A 6= B, direcţia dreptei AB.
Fie dreapta d pe care se fixează două puncte A,B A B. Punctele dreptei d pot fi
parcurse de la A spre B (un sens de parcurgere) sau de la B spre A (al doilea sens
de parcurgere). Prin această metodă s-au definit două sensuri pe dreapta d, numite
sensurile dreptei.
Parcurgerea unui segment [AB], A 6= B, se poate face de la A spre B sau de la B
spre A. Astfel pe segmentul [AB], sunt definite două sensuri (opuse). O pereche A, B
−→
se numeşte segment orientat sau vector legat şi se notează AB, unde A este originea,
iar B este extremitatea.
Dacă A 6= B dreapta determinată de punctele A şi B se numeşte dreaptă suport.
−→ −→ −−→
Vectorul AB se numeşte vector nul. Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au aceeaşi
direcţie dacă dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.
−→ −−→
Dacă A, B, C, D sunt patru puncte necoliniare, vectorii AB şi CD au acelaşi sens
dacă au aceeaşi direcţie şi punctele B şi D sunt n acelaşi semiplan determinat de dreapta
AC.
−→
Se numeşte lungimea sau norma vectorului AB numărul real şi pozitiv care reprezintă
distanţa d(A, B) ntre punctele A şi B şi se simbolizează prin ||AB||.
−→ −−→
Doi vectori legaţi AB şi CD sunt egali dacă şi numai dacă A=C şi B=D.
−→ −−→
Doi vectori legaţi se numesc echipolenţi şi se notează AB CD dacă au aceeaşi
direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul.
Se numeşte vector liber mulţimea tuturor vectorilor legaţi echipolenţi cu un vector
legat dat → −
a (Un vector este liber dacă originea sa poate fi aleasă n mod arbitrar n
plan.
−→ −→
Se spune că vectorul liber AB este determinat de vectorul legat AB sau că vectorul
−→ −→
legat AB este un reprezentant al vectorului liber AB. Dacă A=B, atunci vectorul liber
−→ →
−
AA se numeşte vector nul, notat 0 , de modul 0, direcţie şi sens arbitrar.
Doi vectori liberi sunt egali dacă au: aceeaşi direcţie (adică pot fi situaţi pe aceeaşi
dreaptă suport sau pe drepte suport paralele), acelaşi sens, acelaşi modul.
Vectorul liber → −
u de normă 1 se numeşte versor.
Se consideră o dreaptă x0 x pe care se fixează punctul O (originea). In origine
→
− −→
ca punct de aplicaţie, se consideră un versor situat pe dreaptă, notat cu i = OA,
reprezentnd versorul dreptei. Prin fixarea versorului pe dreaptă, aceasta devine axă.
Astfel pe această dreaptă există o origine, un sens de parcurgere şi o unitate de măsură
a lungimilor.
Doi vectori se numesc ortogonali dacă direcţiile lor sunt perpendiculare.

Pagina 12
 CAPITOLUL 2. VECTORI

Doi vectori care au aceeaşi direcţie şi acelaşi modul, dar sensuri opuse se numesc
→
− →
−
vectori opuşi. Dacă →
−
a , b sunt vectori opuşi, atunci se scrie b = −→ −a.
Proprietate: Fiind dat un punct O n plan si un vector liber → −a există un unic punct
M n plan, astfel nct − →=→
om −a.
2.2 Operaţii elementare cu vectori liberi
2.2.1. Adunarea a doi vectori
Suma a doi sau mai mulţi vectori este tot un vector, care se poate obţine cu ajutorul
unei construcţii geometrice efectuate asupra acestora.

a) Adunarea a doi vectori după regula paralelogramului

→
− −→ −−→ →
−
Fie doi vectori liberi →−a , b şi OA = → −a , OB = b . Se construieşte paralelogramul
OBCA. de laturi OA şi OB: OBCA. Vectorul → −c , de reprezentant − →
OC, (care porneşte
→
−
din originea comună) reprezintă prin definiţie suma vectorilor → −a şi b şi se notează
→
−
prin →
−c = →−
a + b .
Această regulă prin care s-a obţinut vectorul sumă se numeşte regula paralelogramului.

b) Adunarea a doi vectori după regula triunghiului.

Se poate ajunge la acelaşi rezultat cu ajutorul unei alte construcţii.
→
− −→ − −→ → −
Fie aceiaşi vectori liberi →
−
a , b . Se consideră OA = →a , AC = b . Atunci vectorul sumă
→
− −c reprezentat de − →
a vectorilor →−a si b este vectorul → OC. Această regulă de adunare a
doi vectori se numeşte regula triunghiului.
Este uşor de văzut că vectorul sumă c este vectorul care nchide conturul format de
→
−
vectorii →
−
a si b , avnd originea n originea unuia dintre vectori şi extremitatea n ex-
tremitatea celuilalt vector. Este evident că triunghiul construit prin regula triunghiului
este jumătatea paralelogramului construit prin regula paralelogramului.
→
− − →
−
Observaţie: Dacă → −
a + b +→ c = 0 , atunci cu vectorii a,b,c se poate forma un triunghi.

c) Metoda pentru adunarea a n vectori (regula poligonului).

→
− −
Dacă trebuie adunaţi trei (sau mai mulţi) vectori liberi → −a , b ,→
c , se aplică succesiv
→
− →
−
regula triunghiului. Din extremitatea lui a se duce un vector egal cu b , iar din
extremitatea acestui al doilea vector se duce un vector egal cu → −c .
→
−
Astfel s-a format un contur poligonal din vectori. Vectorul v care nchide conturul
(adică uneşte originea primului vector cu extremitatea ultimului vector) reprezintă
→
− −
suma vectorilor daţi: → −v =→ −a + b +→ c .
Regula de obţinere a sumei mai multor vectori se numeşte regula poligonului.
Observaţie: n cazul n care conturul de vectori se nchide, astfel nct extremitatea unuia
să coincidă cu originea următorului vector, suma vectorilor reprezintă vectorul nul.
Proprietăţi ale adunării vectorilor liberi n plan.
→
− →
− −
1. Adunarea vectorilor este asociativă, adică: (→ −a + b )+→
−c = → −a +( b +→ c ).
→
− →
− →
− → −
2. Adunarea vectorilor este comutativă, adică: a + b = b + a .

Pagina 13
 CAPITOLUL 2. VECTORI

→
−
3. Vectorul nul 0 este elementul neutru pentru adunare, adică: →
−a + 0 =→−
a
→
−
4. Pentru orice vector → −a , există −→
−
a , pentru care →
−
a + (−→−a ) = −→−
a +→−
a = 0.
Vectorul −→−
a se numeşte opusul vectorului → −a.

2.2.2. Înmulţirea unui vector cu un scalar

→
−
Definiţie: Fie α ∈ R, →
−a 6= 0 . Produsul dintre numărul real α şi vectorul liber →−
a este
vectorul notat α→ −a avnd: - aceeaşi direcţie cu →
−
a ; - aceeaşi acelaşi sens cu →
−
a , dacă
α > 0; sens contrar lui → −a , dacă α < 0; - modulul egal cu produsul dintre |]alpha| şi
modulul vectorului a .→
−

Proprietăţi ale nmulţirii unui vector cu un scalar

→
− →
−
1. α(→−a + b ) = α→ −a + α b . (nmulţirea cu scalari este distributivă faţă de adunarea
vectorilor).
→
−
2. (α + β)→ −
a = α→ −
a + β b . (nmulţirea cu scalari este distributivă faţă de adunarea
scalarilor).
3. α(β →−
a ) = (αβ)→ −
a . (Asociativitatea scalarilor).
→
− →
−
4. 1 a = α a . (Numărul 1 este element neutru pentru nmulţirea cu scalari).
2.2.3. Coliniaritatea a doi vectori
Definiţie: Doi vectori liberi nenuli se numesc coliniari dacă au aceeaşi direcţie. n caz
contrar se numesc necoliniari. Se admite că vectorul nul este coliniar cu orice vector.
→
−
Teoremă de coliniaritate: Doi vectori nenuli → −
a , b sunt coliniari dacă şi numai dacă
→
−
există α astfel nct →−a =αb.
2.3 Reper cartezian n plan

Descompunerea unui vector după două direcţii date. Bază. Definiţie: Cuplul
a,bformat din doi vectori liberi necoliniari se numeşte bază pentru mulţimea vecto-
rilor din plan V . O bază formată din versori ortogonali se numeşte bază ortonormată.
→
−
Componentele unui vector ntr-o bază. Fie → −
a , b doi vectori necoliniari fixaţi, iar
→
− →
−
u un vector arbitrar. Dacă → −
a , b sunt necoliniari, atunci cele două direcţii pe care le
−→ − −−→ → −
definesc sunt distincte. Se consideră reprezentanţii OA = → a şi OB = b .
−−→
Prin extremitatea M a vectorului OM , se duc paralele la OB şi, respectiv OA care
−−→
intersectează pe OA n M1 şi pe OB n M2. Conform regulii paralelogramului OM =
−−−→ −−−→ −−−→ −→ −−−→ −−→
OM 1 + OM 2. Există constantele reale x, y astfel nct OM 1 = xOA, OM 2 = y OB.
−−→ −→ −−→ →
−
Rezultă că OM = xOA + y OB, sau ca vectori liberi: → −u = x→−a + y b . Se mai spune că
→
− → −
vectorul →−
u a fost descompus după direcţiile a doi vectori b şi b . Numerele reale x şi
→
−
y se numesc coordonatele vectorului liber → −u n raport cu baza → −a , b . Descompunerea
→
− →
−
u = x→ −
a + y b este unică.
Fie Oxy un system de axe ortogonale. Fie ~i si ~j versorii axelor Ox si Oy.

Pagina 14
 CAPITOLUL 2. VECTORI

Definirea vectorului u din plan ~u = ~i · x + ~j · y

Definirea vectorului AB AB = ~i · (xB − xA ) + ~j ·p (yB − yA )
Modulul unui vector u ~ ~
~u = i · x + j · y ⇒ |~u| = x2 + y 2
~u = ~i · x1 + ~j · y1
Suma a doi vectori u si v ~v = ~i · x2 + ~j · y2
~u + ~v = (x1 + x2 ) · ~i + (y1 + y2 ) · ~j
Conditia de paralelism ~u k~v ⇔ xx12 = yy12 pt x2, y2 6= 0
Conditia de perpendicularitate ~u⊥~v ⇔ x1 · x2 +y1 · y2 = 0
Produs scalar, intre doi vectori ~u · ~v = |u| |v| cos θ
care formeaza unghiul θ
Produs scalar a doi vectori per- ~u · ~v = 0
pendiculari
2.4 Exerciţii
Exercitiul 1. Sa se determine numarul real a stiind că vectorii ~u = ~i · 2 + ~j · a si
~v = ~i · 3 + ~j · (a − 2) sunt coliniari.
Exercitiul 2. In reperul cartezian (O,~i,~j) se considera vectorii ~u = −3 · ~i + 2 · ~j si
~v = 5 · ~i − ~j. Să se determine coordonatele vectorului 5 · ~u + 3 · ~v .
Exercitiul 3. Dacă ~u = 4 · ~i + 9 · ~j si ~v = 3 · ~i + 2~j atunci calculati: ~u · ~v , ~v · ~u, ~u · ~u,
~v · ~v
Exercitiul 4. Sa se gaseasca produsul scalar al vectorilor 5 · ~i si 8 · ~j.
2.2. Vectori (In spaţiu)
Coordonatele unui punct ı̂n spaţiu. Vectorul de poziţie al unui punct. Vectorul deter-
minat de două puncte. Distanţa dintre două puncte ca mărime a vectorului. Coliniar-
itatea a doi vectori.
Orice doua puncte din spatiu determina un vector care are marimea egala cu distanta
dintre aceste dou puncte. Daca P(a,b,c) si P’(a’,b’,c’) sunt doua punce din spatiul
tridimensional R3 , atunci vectorul care trece prin cele doua puncte este u=(x,y,z) cu
u = (a − a0 , b − b0 , c − c0 ). Vectorul u este reprezentat ca o sageata de la P’ la P.
Adunarea vectorilor ~u + ~v = (x + x0 , y + y 0 , z + z 0 )
~u = (x, y, z) si ~v = (x0 .y 0 , z 0 )
Multiplicarea cu un scalar a cu = (cx, cy, cz)
vectorului ~u = (x, y, z)
Produs scalar, vectorial, mixt. Vectorul de poziţie al unei drepte. Vectorul normal al
unui plan.

Produsul mixt al trei vectori numit şi produsul triplu se defineste ca produsul scalar
dintre unul din vectori si produsul vectorial al celorlalţi doi. În consecinţă produsul
mixt este un scalar. Produsul mixt are semnifcaţia geometrică următoare : volumul
determinat decei trei
 vectori.
~
Exemplu: ~a · b x ~c

Pagina 15
 CAPITOLUL 2. VECTORI

Exerciţiul 1. Să se determine produsul scalar al vectorilor w1 ?i w2 . Comentaţi

rezultatul obţinut :
* * * * *
w1 = 2 · i −5 · j si w2 = 10 · i +4 · j +3 · k

Exerciţiul 2. Să se determine produsul vectorial al vectorilor w1 si w2 . Comentaţi

rezultatul obţinut :
* * * *
w1 = 3 · i −2 · j si w2 = −5 · j +3 · k

Exerciţiul 3. Să se determine produsul mixt al vectorilor w1 , w2 ?i w3 . Comentaţi

rezultatul obţinut :
* * * * * * *
w1 = 4 · i −3 · j ; w2 = 2 · i +6 · j +2 · k si w3 = 2 · i +2 · k

Exercitiul 4. Sa se calculeze produsele mixte a trei vectori w ~ 1 · (w~ 2 xw ~ 2 · (w

~ 3 ), w ~3 x w~ 1)
→
− →
− →
− →
− →
− →
−
~ 3 · (w
si w ~1 x w ~ 1 = 3 i − 2 j ,w
~ 2 ) daca w ~ 2 = −5 i − 3 k , w
~3 = 6 i + 2 k .
Sa se demonstreze ca prin permutari circulare rezulta: w ~ 1 · (w
~ 2 xw ~ 3) = w ~ 2 · (w
~3 x w ~ 1) =
~ 3 · (w
w ~1 x w~ 2 ).

Pagina 16
Capitolul 3

Funcţii trigonometrice

17
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

3.1 Cercul si functii trigonometrice ı̂n triunghi

Pagina 18
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

3.2 Formule de baza

π  π 
sin − t = cos (t) , cos − t = sin (t)
2 2

sin (π − t) = sin (t) , cos (π − t) = − cos (t)

sin (π + t) = − sin (t) , cos (π + t) = − cos (t)

sin (2 π − t) = − sin (t) , cos (2 π − t) = cos (t)

sin (x + y) = sin (x) cos (y) + cos (x) sin (y)

cos (x + y) = cos (x) cos (y) − sin (x) sin (y)

sin (x − y) = sin (x) cos (y) − cos (x) sin (y)

cos (x − y) = cos (x) cos (y) + sin (x) sin (y)

sin (2 x) = 2 sin (x) cos (x) , cos (2 x) = 2 (cos (x))2 − 1

Pagina 19
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

3.3 Funcţii trigonometrice directe

Fie cercul trigonometric (cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază 1) şi un punct
M (xM , yM ) situat pe acest cerc.

Figura 3.1: Cercul trigonometric

Cu aceste notaţii se definesc funcţiile:

- sinus sin t = yM
- cosinus cos t = xM
sin t
- tangentă tg t = dacă expresia are sens
cos t
cos t
- cotangentă ctg t = dacă expresia are sens.
sin t

Pagina 20
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia sinus
sin : R −→ [−1.1]

Figura 3.2: Funcţia sinus

Pagina 21
CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Pagina 22
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia cosinus
cos : R −→ [−1.1]

Figura 3.3: Funcţia cosinus

Pagina 23
CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Pagina 24
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia tangentă
 
(2k + 1)π
tg : R\ , k ∈ Z −→ R
2

Figura 3.4: Funcţia tangentă

Pagina 25
CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Pagina 26
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia cotangentă
ctg : R\ {kπ, k ∈ Z} −→ R

Figura 3.5: Funcţia cotangentă

Pagina 27
CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Pagina 28
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

3.3 Funcţii trigonometrice inverse

Funcţia arcsinus

Figura 3.6: Funcţia arcsinus

Pagina 29
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia arccosinus

Figura 3.7: Funcţia arccosinus

Pagina 30
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia arctangentă

Figura 3.8: Funcţia arctangentă

Pagina 31
 CAPITOLUL 3. FUNCŢII TRIGONOMETRICE

Funcţia arccotangentă

Figura 3.9: Funcţia arccotangentă

Pagina 32
Capitolul 4

Curbe plane

33
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.1 Cercul

Definiţie Se numeşte cerc de centru C(x0 , y0 ) şi rază r, r > 0, mulţimea punctelor
din plan M (x, y) care verifică relaţia

d(M, C) = r. (4.1)

Observaţie Mulţimea punctelor din plan M (x, y) care aparţin cercului de centru
C(x0 , y0 ) şi rază r, r > 0, verifică relaţia

(x − x + 0)2 + (y − y0 )2 = r2 . (4.2)

care reprezintă ecuaţia carteziană implicită a cercului de centru C(x0 , y0 ) şi rază r,
r > 0.

Ecuaţia
x2 + y 2 + 2ax + 2by + r = 0 (4.3)
unde
a2 + b2 = c > 0, (4.4)
este ecuaţia carteziană generală a cercului. Aceasta
p 2 corespunde cercului de centru
2
C(x0 , y0 ), unde x0 = −a, y0 = −b şi de rază r = (a + b − c).

Pagina 34
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.2 Elipsa

Definiţie Se numeşte elipsă mulţimea punctelor din plan M (x, y) a caror suma a
distantelor la doua puncte fixe F1 si F2 este constanta.
Aceste puncte verifică relaţia

d(M, F1 ) + d(M, F2 ) = 2a, (4.5)

unde a > 0.

Dacă alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ı̂ncât F1 (−c, 0) şi F2 (c, 0), atunci
punctele elipsei verifica ecuatia
p p
(x + c)2 + y 2 + (x − c)2 + y 2 = 2a, (4.6)

sau echivalent ecuatia redusa a elipsei

x 2 b2
+ = 1, (4.7)
a2 b 2
√
unde b = a2 − c2 .
Pentru elipsa descrisa prin ecuatia redusa (4.7) identificam:
- Punctele F1 (−c, 0) si F2 (c, 0) numite focarele elipsei;
- a si b se numesc semiaxele elipsei;
- Punctele A(a, 0), A0 (−a, 0), B(0, b), B 0 (0, −b) se numesc varfurile elipsei;
- Punctul O(0, 0) se numeste centrul (de simetrie al) elipsei;
- Numarul e = ac se numeste excentricitatea elipsei.

Pagina 35
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.3 Hiperbola

Definiţie Se numeşte hiperbolă mulţimea punctelor din plan M (x, y) care au pro-
prietatea ca modulul diferentei distantelor la doua puncte fixe F1 si F2 este constanta.
Aceste puncte verifică relaţia

|d(M, F1 ) − d(M, F2 )| = 2a, (4.8)

unde a > 0.

Dacă alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ı̂ncât F1 (−c, 0) şi F2 (c, 0), atunci
punctele elipsei verifica ecuatia
p p
| (x + c)2 + y 2 − (x − c)2 + y 2 | = 2a, (4.9)

sau echivalent ecuatia redusa a elipsei

x 2 b2
− = 1, (4.10)
a2 b 2
√
unde b = a2 − c2 .
Pentru hiperbola descrisa prin ecuatia redusa (4.10) identificam:
- Punctele F1 (−c, 0) si F2 (c, 0) numite focarele hiperbolei;
- a si b se numesc semiaxele hiperbolei;
- Punctele A(a, 0), A0 (−a, 0) se numesc varfurile hiperbolei;
- Punctul O(0, 0) se numeste centrul (de simetrie al) hiperbolei;
- Numarul e = ac se numeste excentricitatea hiperbolei.

Pagina 36
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.4 Parabola

Definiţie Se numeşte parabolă mulţimea punctelor din plan M (x, y) care au pro-
prietatea ca distanta de la M la un punct fix F este egala cu distanta de la M la o
dreapta fixa ∆.
Aceste puncte verifică relaţia

d(M, F ) = d(M, ∆). (4.11)

Dacă alegem un sistem de axe ortogonal, astfel ı̂ncât F ( p2 , 0) şi ∆ : x = − p2 , atunci

punctele elipsei verifica ecuatia
r
p 2 2
 p 
x− + y = x +  , (4.12)

2 2
sau echivalent ecuatia redusa a parabolei

y 2 = 2px. (4.13)

Pentru parabola descrisa prin ecuatia redusa (4.13) identificam:

- Punctul F1 (p/2, 0) numite focarul parabobolei;
- Punctul O(0, 0) se numeste varful parabolei;
- Dreapta x = −p/2 se numeste directoarea parabolei;

Pagina 37
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

4.5 Conice (ecuatii generale)

In coordinate carteziene, conicele reprezinta multimea punctelor care satisfac o

ecuatie de forma
Ax2 + Bxy + Cy 2 + Dx + Ey + F = 0 (4.14)
Daca ∆ = B 2 − 4AC < 0 atunci ecuatia corespunde unei elipse.
Daca ∆ = B 2 − 4AC > 0 atunci ecuatia corespunde unei hiperbole.
Daca ∆ = B 2 − 4AC = 0 atunci ecuatia corespunde unei parabole.

Schimband convenabil coordonatele se obtin ecuatiile clasice (curbele fiind simetrice

fata de una sau ambele axe). Adica
- Cerc x2 + y 2 = r2
x2 y 2
- Elipsa 2 + 2 = 1
a b
x2 y 2
- Hiperbola 2 − 2 = 1
a b
- Parabola y 2 = 2px

Aceste curbe pot fi descrise si parametric

x = r cos t
- Cerc , t ∈ [0.2π]
y = r sin t
x = a cos t
- Elipsa , t ∈ [0.2π]
y= b sin t
x = a cosh t
- Hiperbola , t ∈ [0.2π]
 y = b sinh t
x = 2pt2
- Parabola , t ∈ [0.2π]
y = 2pt

Pagina 38
 CAPITOLUL 4. CURBE PLANE

Exerciţii

Exercitiul 1. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,0) si este
tangent axei Oy.

Exercitiul 2. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(a,b) si este
tangent axei Oy si axei Ox.

Exercitiul 3. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul C(1,-2) si care
trece prin punctul O(0,0).

Exercitiul 4. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul in punctul O(0,0) si care
are R=1.

Exercitiul 5. Sa se determine pozitia punctului B(2,2) fata de cercul descris de

ecuatia:
(x − 3)2 + (y + 1)2 − 25 = 0
Exercitiul 6. S se gseasc ecuaia cercului determinat de punctele M(-1,1), N(2,-1) si
P(1,3).
Exercitiul 7. Sa se scrie ecuatia elipsei care are semiaxele 4 si 2.

Exercitiul 8. Sa se scrie ecuatia elipsei care contine punctul A(2,-1) si axa mare
egala cu a=8.

Exercitiul 9. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axele 2a=10 si 2b=8.

Exercitiul 10. Sa se scrie ecuatia hiperbolei care are axa mare 2a=18 si excentrici-
tatea e=4/3.

Exercitiul 11. Sa se scrie ecuatia parabolei dispusa simetric fata de axa Oy, care
are varful in punctul O(0,0) si care trece prin punctul D(1,-2).

Exercitiul 11. Ce puncte de intersectie are dreapta y=mx si cercul care are ecuatia
(x − 2)2 + (y − 2)2 − 1 = 0. Reprezentati grafic.

Pagina 39
 Partea II

Elemente de algebră

40
Capitolul 5

Numere complexe

41
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

5.1 Mulţimea numerelor complexe

Notând cu R mulţimea numerelor reale s-a ı̂ncercat extinderea acesteia ı̂n mulţimea
numerelor complexe notată C, astfel ca orice ecuaţie de gradul al doilea să aibă soluţii
ı̂n noua mulţime. Ca mulţime, C nu diferă de R2 , adică C este mulţimea perechilor
ordonate de numere reale

C = {(x, y)| x ∈ R, y ∈ R} (5.1)

Pe mulţimea se C definesc două operaţii algebrice interne, adunarea şi ı̂nmulţirea,

astfel ca (C, +, ·) să fie corp, iar (R, +, ·) să poată fi asimilat cu un subcorp al lui C.
Avem, oricare ar fi numerele complexe z = (x, y) şi z 0 = (x0 , y 0 ),

z + z 0 = (x + x0 , y + y 0 ), (5.2)
z · z 0 = (xx0 − yy 0 , xy 0 + x0 y).

Elementele neutre al corpului C se notează

0 = (0, 0), 1 = (1, 0). (5.3)

Numărul complex (0, 1) a fost notat de Euler prin i, numit unitatea complexă.
Avem
i2 = (0, 1) · (0, 1) = (−1, 0) = −1.
Numărului complex z i se asociază ı̂n planul xOy (mulţimea R2 ) punctul M de
coordonate carteziene (x, y) numit imaginea geometrică a lui z. Reciproc fiecărui punct
M (x, y) i se asociază un număr complex z numit afixul lui M. Axa Ox se numeşte axa
reală, axa Oy se mai numeşte axa imaginară, iar planul xOy se mai numeşte planul
complex sau planul lui Gauss al variabilei z.
Pentru orice z = (x, y) ∈ C avem z = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) · (y, 0) de unde,
prin identificarea x ≡ (x, 0), se obţine scrierea uzuală a numerelor complexe z = x + iy.
Pentru orice z = x+iy ∈ C se defineşte conjugatul z = x−iy, partea reală Rsez = x
şi partea imaginară Imz = y. Avem
z+z z−z
Rez = , Imz = .
2 2i
p √
Pentru orice z ∈ C se defineşte modulul său |z| = x2 + y 2 = z · z .
Au loc următoărele proprietăţi:

• z = 0 dacă şi numai dacă |z| = 0;

• |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C (inegalitatea triunghiului);

• |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;

• |Rez| ≤ |z|, |Imz| ≤ |z|.

Pagina 42
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Pentru orice z ∈ C\ {0}, unicul număr real ϕ astfel ı̂ncât

x y
cos ϕ = şi sin ϕ = ,
|z| |z|
se numeşte argumentul lui z (determinarea principală a argumentului) şi se mai notează
arg z. Mulţimea soluţiilor ı̂n R a sistemului de ecuaţii de mai sus se numeşte argumentul
numărului complex z şi o notăm cu Arg z. Argumentul numărului complex 0 = (0, 0)
nu este definit. Avem
Arg z = arg z + 2kπ, k ∈ Z.
Fie z ∈ C\ {0} arbitrar. Notând ρ = |z| şi folosind ϕ cu semnificaţia de mai sus
rezultă
x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
Rezultă
z = x + iy = ρ (cos ϕ + i sin ϕ)
numită forma trigonometrică a numărului complex z.
Două numere complexe scrise sub forma trigonometrică

z1 = ρ1 (cos ϕ1 + i sin ϕ1 ) ,
z2 = ρ2 (cos ϕ2 + i sin ϕ2 ) ,

sunt egale dacă şi numai dacă

ρ1 = ρ2 , ϕ1 = ϕ2 + 2kπ, k ∈ Z.

Folosind celebra formulă a lui Euler

eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ, ∀ϕ ∈ R,

obţinem forma exponenţială a lui z

z = ρeiϕ .

De exemplu se verifică imediat că avem

√  π π  √ iπ/4
1 + i = 2 cos + i sin = 2e .
4 4
Scrierea numerelor complexe ı̂n forma trigonometrică sau exponenţială are avan-
teje evidente ı̂n operaţiile de ı̂nmulţire, ı̂mpărţire, ridicare la putere sau extragere de
rădăcină. Avem

z1 z2 = ρ1 ρ2 (cos (ϕ1 + ϕ2 ) + i sin (ϕ1 + ϕ2 )) = ρ1 ρ2 ei(ϕ1 +ϕ2 )

z1 ρ1 ρ1
= (cos (ϕ1 − ϕ2 ) + i sin (ϕ1 − ϕ2 )) = ei(ϕ1 −ϕ2 )
z2 ρ2 ρ2

Pagina 43
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

z n = ρn (cos nϕ + i sin nϕ) = ρn einϕ .

Dacă ı̂n formula de mai sus luăm ρ = 1 se obţine formula lui Moivre

(cos ϕ + i sin ϕ)n = cos nϕ + i sin nϕ.

Avem de asemenea
√
 
√ ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ √ ϕ+2kπ
n
z = n ρ cos + i sin = n ρei n , k = 0, 1, 2, ..., (n − 1).
n n

De exemplu se verifică imediat că ecuaţia

z4 + 1 = 0

rescrisă astfel
z 4 = −1 = eiπ
are soluţiile
zk = ei(π+2kπ)/4 , k = 0, 1, 2, 3.
Inegalităţile ı̂ntre numere complexe nu au sens, corpul C nefiind total ordonat. Se
pot scrie inegalităţi doar ı̂ntre numere reale asociate numerelor complexe.
Pe mulţimea C se poate defini o distanţă prin

d(z1 , z2 ) = |z1 − z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C

şi se cunoaşte că (C, d) este un spaţiu metric complet deci un spaţiu Hilbert.
Fie z0 ∈ C şi r > 0. În planul complex o vecinătate a punctului z0 este discul
deschis centrat ı̂n z0 de rază r

B(z0 , r) = {z ∈ C| |z − z0 | < r}
Se ştie că mulţimile deschise dintr-un spaţiu metric formează o topologie, deci orice
spaţiu metric este ı̂n mod natural un spaţiu topologic.
O mulţime D ⊂ C este deschisă dacă ∀z ∈ D, ∃r > 0 astfel ca B(z, r) ⊂ D. Dacă
C\A este deschisă se spune ca A este ı̂nchisă.
O mulţime D ⊂ C este conexă dacă orice două puncte din D pot fi unite printr-
un contur poligonal conţinut ı̂n D. Mulţimile deschise şi conexe se numesc domenii.
Mulţimea M ⊂ C este mărginită dacă este conţinută ı̂ntr-un disc. O mulţime K ⊂ C
este compactă dacă este ı̂nchisă şi mărginită. Un şir de puncte {zn }n≥0 din C este
convergent către un punct z0 ∈ C dacă d(zn , z0 ) = |zn − z0 | tinde către zero când
n → ∞.
Ţinând cont că zn = (xn , yn ) ∈ R2 , ∀n ≥ 0, rezultă că şirul de numere complexe
{zn = xn + iyn }, n ∈ N , este convergent ı̂n C dacă şi numai dacă şirurile de numere
reale {xn }n∈N , {yn }n∈N sunt convergente ı̂n R.

Pagina 44
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se spune că şirul de numere complexe {zn }n∈N are limita infinită dacă lim |zn | =
n→∞
+∞ ı̂n R.
Aici R = R ∪ {−∞, +∞} poartă numele de dreaptă reală ı̂ncheiată sau compacti-
ficată.
Este util după modelul dreptei reale să extindem modelul numerelor complexe prin
introducerea, de data aceasta, a unui singur punct la infinit, notat cu simbolul ∞.
Pe mulţimea C = C∪{∞} numit planul complex compactificat s-au extins operaţiile
de adunare şi de ı̂nmulţire cu anumite reguli de calcul” ı̂n cazul când unul din elemente
este ∞. Avem prin definiţie

a + ∞ = ∞ + a = ∞, ∀a ∈ C
a · ∞ = ∞ · a = ∞, ∀a ∈ C\ {0}
a
= ∞, ∀a ∈ C\ {0}
0
Prin definiţie ∞ · ∞ = ∞ iar operaţiile ∞ + ∞, ∞ − ∞ şi 0 · ∞ nu se definesc.
Pe C se introduce o topologie ı̂n care mulţimile deschise sunt reuniuni oarecare de
discuri deschise.
Putem lua drept vecinătăţi ale lui ∞ complementarele unor mulţimi compacte din
C. În particular, exteriorul unui cerc cu centrul ı̂n origine este o vecinătate a punctului
de la ∞.
Dacă considerăm şirurile cu limită infinită, deci şirurile {zn }n∈N ⊂ C cu propri-
etatea

lim |zn | = +∞ ı̂n R

n→∞

vom observa că numai un număr finit de termeni ai acestui şir se află ı̂n interiorul unui
cerc cu centrul ı̂n origine. Pentru aceste şiruri putem scrie lim zn = ∞.
n→∞
În figura 1.2 se observă cum punctele lui C pot fi reprezentate pe o sferă (sfera lui
Riemann) prin proiecţie stereografică.
Punctului M 0 oarecare de pe sferă (distinct de N , opus lui O) ı̂i corespunde M
din C obţinut prin intersecţia dreptei N M 0 cu planul. Dacă punctului N ı̂i asociem
punctul de la infinit şi reciproc, se realizează o bijecţie ı̂ntre punctele de pe sfera lui
Riemann şi planul lui Gauss.
Funcţii complexe de o variabilă reală
Dacă se ţine seama de bijecţia ı̂ntre mulţimea numerelor complexe C şi mulţimea
2
R

z ∈ C ⇐⇒ (Rez, Imz) ∈ R2
rezultă că o funcţie complexă de o variabilă reală este o funcţie vectorială bidimen-
sională de o variabilă reală

Pagina 45
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

(t ∈ [α, β] ⊂ R 7−→z(t) ∈ C) ⇐⇒ (t ∈ [α, β] ⊂ R 7−→ (x(t), y(t) ∈ R2 )

Funcţia z(t) poate fi privită ca un drum parametrizat ı̂n C dacă este continuă pe
[α, β]. Deci reprezentarea parametrică a curbei ν

x = x(t)
y = y(t), t ∈ [α, β]
poate fi scrisă ı̂n notaţie complexă z = z(t), t ∈ [α, β] unde z(α) = a şi z(β) = b. În
această reprezentare nu există nici o indicaţie asupra modului ı̂n care se obţine z(t)
pentru un t dat ı̂n [α, β] ci numai că z = z(t) ∈ ν, ∀t ∈ [α, β].
În electrotehnică, unde funcţiile complexe de o variabilă reală se ı̂ntâlnesc frecvent,
se folosesc aşa numitele diagrame, adică curba ν reprezentată de ecuaţia z = z(t)
ı̂nsoţită de un procedeu grafic de corespondenţă ı̂ntre valorile variabilei (parametrul t)
şi punctele de pe curbă.
Este utilă de asemenea o reprezentare ı̂n complex a funcţiilor sinusoidale reale.
O funcţie y : R → R, y(t) = A sin(ωt + ϕ) cu A ≥ 0 şi ϕ real se numeşte funcţie
sinusoidală de pulsaţie ω. A ≥ 0 se numeşte amplitudinea funcţiei, iar ϕ este faza la
momentul iniţial. Fie Sω mulţimea funcţiilor sinusoidale de aceeaşi pulsaţie ω. Orice
funcţie y ∈ Sω este evident periodică de perioadă principală T = 2π ω
. Funcţia x(t) =
A cos(ωt + ϕ) se mai numeşte conjugata lui y. Dacă notăm z(t) = x(t) + iy(t), avem

z(t) = A [cos(ωt + ϕ) + i sin(ωt + ϕ)] = Aei(ωt+ϕ) = Aeiϕ · eiωt

Se observă că odată fixată pulsaţia ω, funcţia z(t) ( deci şi y(t) ) este perfect
determinată de valorile A şi ϕ, adică de cunoaşterea numărului complex Aeiϕ .
Aplicaţia F : Sω → C, prin care lui y ∈ Sω , arbitrar ı̂i corespunde Aeiϕ = A ∈
C, se numeşte reprezentarea lui Fresnel a mărimilor sinusoidale reale ı̂n complex sau
transformarea lui Fresnel

A = F(y)
se numeşte imaginea ı̂n complex a funcţiei sinusoidale y.
Aplicaţia F este evident o bijecţie. Avem

y(t) = Im(A · eiωt ) ∀t ∈ R

şi este echivalentă cu y = F −1 (A).
Importanţa transformării Fresnel constă ı̂n faptul că reduce unele operaţii cu funcţii
sinusoidale reale de o aceeaşi pulsaţie ω la operaţii corespunzătoare efectuate numai cu
imaginile lor. Avem
a) Imaginea derivatei y 0 (t) a unei funcţii sinusoidale (care este tot sinusoidală de
aceeaşi pulsaţie ω) se obţine din imaginea A a funcţiei y(t) prin ı̂nmulţire cu ωi.

Pagina 46
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Demonstraţie Din y(t) = A sin($t + ϕ) avem prin derivare y 0 (t) = Aω cos(ωt + ϕ) =

Aω cos(ωt + ϕ + π2 ). Rezultă că imaginea derivatei va fi
π π
A0 = ωAei(ϕ+ 2 ) = ωei 2 Aeiϕ = ωi · A

În acelaşi mod se demonstrează:

b) Imaginea unicei primitive sinusoidale de aceeaşi pulsaţie ω cu a funcţiei date y(t)
se obţine prin ı̂mpărţirea cu ωi imaginii lui y(t), adică
1
A1 = ·A
ωi
c) Imaginea sumei a două funcţii sinusoidale de pulsaţie ω (care este tot sinusoidală
de pulsaţie ω) este egală cu suma imaginilor celor două funcţii.
d) Pentru orice constantă reală K, imaginea funcţiei Ky(t) este A1 = K · A.
Aceste proprietăţi permit transformarea unor relaţii ı̂ntre funcţii sinusoidale, derivatele
şi primitivele lor, ı̂n relaţii ı̂n care nu intervin decât operaţii algebrice.

Example 1 Să se determine diferenţa de potenţial la bornele unui circuit ı̂n serie
format dintr-un rezistor cu rezistenţa R, o bobină cu inductanţa L şi un condensator
de capacitate C, prin care circulă un curent alternativ de intensitate i(t) = I sin(ωt+ϕ).
Ecuaţia circuitului se ştie că este de forma
Z
di 1
u(t) = R i(t) + L + i(t)dt.
dt C

Imaginea Fresnel U a lui u(t) se obţine folosind proprietăţile acesteia. Avem aplicând
transformarea Fresnel
 
0 1 1
U = R I + LI ωi + I = R + (Lω − )i I = Z · I
Cωi Cω
1
Numărul complex Z = R + (ωL − ωC
)i se numeşte impedanţa complexă a circuitului.
Avem
U =Z ·I
relaţie analoagă cu legea lui Ohm din cazul curentului continuu. Vom avea u = F −1 (U )
deci
u(t) = I |Z| sin($t + ϕ + θ); unde θ = arg Z

5.2 Funcţii olomorfe. Condiţiile Cauchy-Riemann

Prin definiţie se numeşte funcţie complexă de variabilă complexă, aplicaţia

f :D⊂C→C

Pagina 47
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Funcţia f poate fi privită fie ca funcţie de variabila z = x + iy ∈ D, fie ca funcţie

de variabilele independente x şi y cu (x, y) ∈ D.
Se poate deci nota

f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y)

Se pun ı̂n evidenţă aplicaţiile

z −7 → u(x, y) = Ref (z)

z 7−→ v(x, y) = Imf (z)

care sunt funcţii complexe particulare şi anume sunt funcţii reale de o variabilă com-
plexă.
Se observă că definiţia lui f (z) este echivalentă cu definirea simultană a două funcţii
reale u şi v, de varibile reale x şi y.
Topologia planului complex, fiind de fapt topologia spaţiului E2 (unde am notat cu
E2 mulţimea R2 cu structura topologică de spaţiu euclidian real de dimensiune doi)
noţiunile de limită şi continuitate se extind cu uşurinţă şi ı̂n complex, considerând o
funcţie complexă de variabilă complexă ca o funcţie vectorială f : D ⊂ R2 → R2 .
Unde se va deosebi o funcţie complexă de o variabilă complexă de o funcţie vectorială
bidimensională de două variabile reale este ı̂n problema derivabilităţii.
Pe când la acestea din urmă se studiază doar existenţa şi proprietăţiile matricei
formate din derivatele parţiale ale funcţiilor componente, la funcţii complexe de o vari-
abilă complexă se pune problema existenţei unei derivate globale a funcţiei complexe
(nedesfăcute ı̂n componente reale). Ajungem astfel la importanta noţiune de olomorfie
a unei funcţii complexe de variabilă complexă (olos = ı̂ntreg, morfos = forma).

Definiţie Funcţia f : D → C se numeşte derivabilă sau monogenă (olomorfă) ı̂ntr-un

punct z0 ∈ D dacă există şi este finită limita

f (z) − f (z0 )
lim
z→z0 z − z0
z6=z0

Limita, dacă există, se notează f 0 (z0 ).

Funcţia f se numeşte olomorfă pe D, dacă este derivabilă ı̂n fiecare punct al lui D.
Observând că ı̂n ipoteza existenţei derivatei, relaţia de definiţie a ei are aceiaşi
structură formală ca ı̂n domeniul real, se deduc exact aceleaşi reguli formale de derivare
şi ı̂n C ca şi ı̂n R.
Se va vedea că funcţiile olomorfe au unele proprietăţi pe care funcţiile real derivabile
nu le au, deoarece ı̂n conceptul de olomorfie existenţa limitei de definiţie a derivatei

Pagina 48
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

implica independenţa ei de direcţia de tindere a lui z către z0 (ceea ce este mai restrictiv
decât trecerea la limită pe dreapta reală) prin care z tinde către z0 (figura 1.5)
Dacă f este olomorfă ı̂n z0 atunci conform definiţiei

f (z0 + h) − f (z0 ) f (z0 + ih) − f (z0 )

f 0 (z0 ) = lim = lim
h→0 h h→0 ih
şi ţinând cont că f = u(x, y) + iv(x, y), avem

u(x0 + h, y0 ) − u(x0 , y0 ) v(x0 + h, y0 ) − v(x0 , y0 )

f 0 (z0 ) = lim + ilim =
h→0 h h→0 h
u(x0 , y0 + h) − u(x0 , y0 ) v(x0 , y0 + h) − v(x0 , y0 )
= lim + ilim
h→0 ih h→0 ih
Dacă presupunem că u şi v admit derivate parţiale ı̂n raport cu x şi y ı̂n punctul
(x0 , y0 ) rezultă prin trecere la limită că
∂u ∂v 1 ∂u ∂v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )
∂x ∂x i ∂y ∂y
de unde ı̂nlocuind punctul (x0 , y0 ) cu unul oarecare se deduc celebrele condiţii Cauchy-
Riemann
 ∂u ∂v
∂x
= ∂y
(C-R) ∂u ∂v
∂y
= − ∂x

Observaţie Într-un punct oarecare avem formulele de calcul

∂u ∂v ∂v ∂u
f 0 (z) = +i = −i
∂x ∂x ∂y ∂y

Cauchy a descoperit condiţiile C-R efectuând cercetări privind integralele duble

reale (realizând ca ele conţin esenţa teoriei de trecere de la complex la real) ı̂n timp
ce Riemann a ajuns la aceleaşi condiţii efectuând cercetări ı̂n domeniul ecuaţiilor cu
deerivate parţiale.

Criteriu de olomorfie Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi f : D → C, f = u + iv.

Dacă u, v ∈ C 1 (D) şi dacă ı̂n orice punct z ∈ D au loc condiţiile C-R atunci
funcţia f este olomorfă pe D.

Example 2 Fie funcţia f = u + iv de forma f = (x2 − y 2 ) + i · 2xy.

a) Să se verifice că f este olomorfă ı̂n tot planul
b) Să se aducă f la forma w = f (z).

Pagina 49
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

a) Funcţiile polinomiale u = x2 + y 2 şi v = 2xy sunt de clasă C 1 ı̂n tot planul, ı̂n
plus condiţiile C-R se verifică ı̂n fiecare punct din C, deci f este olomorfă ı̂n C conform
criteriului de olomorfie.
b) Se ştie că funcţiile olomorfe w = u(x, y) + iv(x, y), pot fi puse sub forma w =
f (z) = u(z, 0) + iv(z, 0), adică ı̂n expresia lui w, ı̂nlocuim pe x cu z şi pe y cu 0. Avem
w = f (z) = z 2 .

Example 3 Să se verifice că ı̂n coordonate polare condiţiile C-R, sunt:
∂u 1 ∂v ∂v 1 ∂u
= şi =−
∂r r ∂θ ∂r r ∂θ
Pentru a arăta egalităţiile de mai sus este suficient să se exprime derivatele parţiale
∂u
∂x
, ∂u
∂y
∂v
, ∂x ∂v
, ∂y ı̂n funcţie de derivatele parţiale ∂u ∂r
, ∂u
∂θ
, ∂v
∂r
, ∂v
∂θ
şi ţinând seama de
condiţiile Cauchy-Riemann ı̂n coordonate carteziene rezultă condiţiile Cauchy-Riemann
ı̂n coordonate polare.

Una din contribuţiile matematicianului român Dimitrie Pompeiu ı̂n analiza com-
plexă a fost definirea derivatei areolare.
Se porneşte de la faptul că dacă u şi v au derivate parţiale ı̂n raport cu x şi y
rezultă că şi f are derivate parţiale ı̂n raport cu x şi y (ca sumă de două funcţii,
neavând importanţă că f are valori complexe). Avem:
∂f ∂u ∂v ∂f ∂u ∂v
= +i , = +i
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y
Notăm
∂f 1 ∂f ∂f ∂f 1 ∂f ∂f
= ( − i )şi = ( +i )
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y
Prin definiţie numărul ∂f (z ) se numeşte derivata areolară a lui f ı̂n punctul z0 ∈ D.
∂z 0
Importanţa acestei noţiuni este dată de următoarea teoremă.

Theorem 4 Fie D ⊂ C este o mulţime deschisă şi f : D → C, f = u + iv. Dacă

u, v ∈ C 1 (D) şi ∂f
∂z
= 0 pe D, atunci funcţia f este olomorfă pe D.

Example 5 Se dă funcţia f : C → C definită prin f (z, z) = z 5 + zz − 2z + 4z. Să se

determine punctele din plan ı̂n care f este derivabilă.
Evident funcţiile u şi v sunt de clasă C 1 ı̂n tot planul. Rămâne să verificăm
condiţiile C-R; vom utiliza derivata areolară. Avem

∂f x = −4
= z + 4 = 0 ⇒ x + iy + 4 = 0 ⇒
∂z y=0

Rezultă că f este derivabilă ı̂ntr-un singur punct, (-4,0).

Pagina 50
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se reaminteşte ı̂n continuare că o funcţie u : D → R de clasă C 2 pe deschisul D se

2 2
numeşte armonică dacă avem ∆u = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0, ı̂n fiecare punct al lui D.

Theorem 6 Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi f : D → C, f = u+iv cu u, v ∈ C 2 (D).

Dacă f este olomorfă pe D, atunci funcţiile u, v sunt funcţii armonice pe D.

Demonstraţie În fiecare punct din D avem

∂ 2u ∂ 2u ∂ ∂u ∂ ∂u C−R ∂ ∂v ∂ ∂v ∂ 2v ∂ 2v
+ = ( ) + ( ) = ( ) + (− ) = − =0
∂x2 ∂y 2 ∂x ∂x ∂y ∂y ∂x ∂y ∂y ∂x ∂x∂y ∂y∂x
conform criteriului lui Scwarz.
Deci ∆u = 0 pe D. Asemănător se verifică ∆v = 0.
Dacă pentru f (z) = u(x, y) + iv(x, y) se dă de exemplu u(x, y) de clasă C 2 (D),
atunci, putem determina pe v(x, y) astfel ca f să fie olomorfă pe D.
Avem:
∂v ∂v ∂u ∂u
dv(x, y) = dx + dy = − dx + dy
∂x ∂y ∂x ∂y
şi
(x,y)
Z
∂u ∂u
v(x, y) = (− )dx + dy + K (K ∈ R)
∂x ∂y
(x0 ,y0 )

integrala fiind independentă de drum, condiţionată de armonicitatea lui u(x, y)

ı̂n D.
Analog putem proceda dacă ni se dă v(x, y).

Example 7 Să se determine funcţia olomorfă, f = u + iv, ştiind că u(x, y) = x2 − y 2

şi f (0) = 0.
Verificăm dacă ∆u = 0; Avem
∂u ∂u
= 2x; = −2y;
∂x ∂y

∂ 2u ∂ 2u
+ = 2 + (−2) = 0
∂x2 ∂y 2
Rămâne să determinăm funcţia v(x, y).

Metoda 1 Folosim expresia diferenţialei lui v

∂v ∂v C−R ∂u ∂u
dv(x, y) = dx + dy = − dx + dy = 2ydx + 2xdy
∂x ∂y ∂y ∂x

Pagina 51
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Expresia 2ydx + 2xdy este o diferenţială totală, deoarece am verificat că funcţia
u este armonică; integrând, obţinem:
Zx Zy
v(x, y) = 2 · 0 dt + 2xdt + K = 2xy + K
0 0

Rezultă:

f = u + iv = (x2 − y 2 ) + i(2xy + K)|x=z,y=0 = z 2 + iK

Dar f (0) = 0 ⇒ K = 0, deci f (z) = z 2

Metoda 2 Folosim expresia derivatei lui f obţinută ı̂n decursul demonstraţiei condiţiilor
C-R. Avem
∂u ∂v ∂u ∂u
f0 = +i = −i = 2x + i · 2y|x=z,y=0 = 2z
∂x ∂x ∂x ∂y

Deoarece şi funcţia f 0 este olomorfă, aşa cum se va vedea ea admite o primitivă
pe C. Integrând avem f (z) = z 2 + K. Deoarece f (0) = 0 rezultă K = 0, deci
f (z) = z 2 .
Metoda 3 Deoarece conform condiţiilor C-R:
 ∂u ∂v  ∂v
∂x
= ∂y ∂x
= 2y
∂u ∂v ⇒ ∂v
∂y
= − ∂x ∂y
= 2x

Integrăm ı̂n raport cu x prima ecuaţie şi folosind drept constantă de integrare
g(y) pentru a obţine pe v drept funcţie de două variabile, avem

v(x, y) = 2xy + g(y)

Funcţia v astfel obţinută trebuie să verifice ecuaţia a doua.

2x + g 0 (y) = 2x ⇒ g 0 (y) = 0 ⇒ g(y) = K

Deci v(x, y) = 2xy + K. În continuare procedăm ca la metoda 1.

Prin definiţie un punct a ∈ D, este pentru f : D → C, punct ordinar, dacă există o

vecinătate a lui a ı̂n care f este olomorfă. Cazuri particulare de puncte ordinare sunt
zerourile lui f .

Definiţie Dacă f (z) se poate prezenta sub forma f (z) = (z − a)p g(z) unde p ∈ N;
g(a) 6= 0 şi g(z) olomorfă ı̂n vecinătatea lui a, atunci punctul a este zero de
ordinul p al lui f .

Pagina 52
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

Se numesc puncte singulare ale lui f toate punctele planului C care nu sunt puncte
ordinare.
Ele pot fi puncte singulare izolate şi respectiv neizolate. În primul caz există o
vecinătate a lui a, ı̂n care nu există alte puncte singulare ale lui f diferite de a. În al
doilea caz punctul singular a, apare ca punct de acumulare a mulţimii singularităţilor
lui f .

Definiţie Punctul singular a se numeşte pol pentru f (şi anume de ordinul p ∈ N),
1
dacă este un zero (respectiv de ordin p) pentru f (z) .

Deci din definiţia polului a de ordin p, rezultă că el este un punct ordinar ce nu
g(z)
este zero pentru g(z) = f (z)(z − a)p şi că putem scrie: f (z) = (z−a) p.

Definiţie Orice punct singular al lui f care nu este pol se numeşte punct singular
esenţial. El poate fi izolat sau nu.

Definiţie Se numeşte punct singular aparent (sau singularitate ı̂nlăturabilă) un punct

a ∈ D pentru care f nu este definită, ı̂nsă există limita finită: lim f (z).
z→a

Pentru a determina natura punctului ∞ ∈ C, pentru o funcţie f , se consideră

h(z) = f ( z1 ) şi se studiază natura punctului 0 faţă de h.

Example 8 Să se studieze singularităţile funcţilor

z2 − 4
f1 (z) =
z2 + z − 2
1
f2 (z) =
(z − i)3
1
f3 (z) =
sin z1
2 −4
Scriind funcţia f1 (z) = z2z+z−2 = (z−2)(z+2)
(z−1)(z+2)
, se observă că z = 2 este un zero de
ordinul ı̂ntâi, z = −2 este singularitate ı̂nlăturabilă iar z = 1 este un pol de ordinul
ı̂ntâi.
Funcţia f2 (z) are pe z = i drept pol de ordin 3.
Cercetăm polii funcţiei f3 (z). Avem sin z1 = 0 deci ak = kπ 1
(k ∈ Z) sunt poli
simplii.
Se observă că numărul 0 apare ca punct de acumulare a mulţimii polilor deci este
un punct singular esenţial neizolat. Punctul z = ∞ este un pol simplu.
Funcţii elementare

Acestea sunt extensiile la mulţimea C ale funcţiilor elementare definite pe R.

Pagina 53
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

a) Funcţia f : C → C, f (z) = z n , este olomorfă pe C.

Într-adevăr, ∀z0 ∈ C, avem:

z n − z0n
lim = nz0n−1
z→z0 z − z0

deci f 0 (z) = nz n−1 , ∀z ∈ C. Rezultă că funcţiile polinomiale sunt olomorfe pe C (ca
sume de funcţii olomorfe). Funcţia polinomială este evident o funcţie ı̂ntreagă având
(conform teoriei fundamentale a algebrei) atâtea zerouri (distincte sau nu) cât este
gradul său n, iar punctul ∞ ı̂i este pol de ordinul n.
De asemenea funcţiile raţionale sunt olomorfe pe domeniul lor de definiţie; ı̂ntr-
P
adevăr, dacă f = Q , cu P, Q polinoame, atunci f este olomorfă pe deschisul C \ {z ∈ C| Q(z) = 0}.
Zerourile lui f coincid cu ale lui P iar singularităţile lui f sunt poli ce coincid cu ze-
rourile lui Q, cu ordinele de multiplicitate corespunzătoare. Rezultă că f , funcţie
raţională este o funcţie meromorfă ı̂n tot planul.

b) Funcţia exponenţială complexă: f : C → C, f (z) = ez este funcţia f (z) = ρeiϕ ,

unde ρ = |f (z)| = ex şi ϕ = arg f (z) = y. Într-adevăr, putem scrie ez = ex+iy =
ex · eiy = ρ · eiϕ ; ∀z ∈ C.

Funcţia exponenţială a fost definită astfel ı̂ncât să se menţină şi ı̂n C, relaţia
funcţională caracteristică exponenţialei reale:

f (z1 + z2 ) = f (z1 ) · f (z2 ); ∀z1 , z2 ∈ C

Se verifică uşor că ez este o funcţie ı̂ntreagă şi are punctul ∞ ca punct singular
esenţial:
Dacă ϕ ∈ R are loc celebra formulă:

eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ (formula lui Euler); ∀ϕ ∈ R

Rezultă că funcţia exponenţială este periodică de perioadă 2πi.

Funcţiile circulare şi cele hiperbolice se definesc prin funcţia exponenţială ı̂n modul
următor:
1 1
cos z = (eiz + e−iz ); sin z = (eiz − e−iz )
2 2i
sin z 1
tg z = ; ctg z =
cos z tg z
şi respectiv:
1 1
ch z = (ez + e−z ); sh z = (ei − e−z )
2 2i
sh z 1
th z = ; cth z =
ch z th z

Pagina 54
 CAPITOLUL 5. NUMERE COMPLEXE

c) Funcţia logaritm natural: w = f (z) = Ln z

Această funcţie se defineşte ca o funcţie inversă a exponenţialei. Fie deci ecuaţia
ew = z, z ∈ C \ 0
Ecuaţia aceasta admite o infinitate de soluţii.
Într-adevăr, notând w = u + iv, fie z = ρeiϕ . Avem
eu+iv = ρeiϕ

eu (cos v + i sin v) = ρ(cos ϕ + i sin ϕ)

Din egalitatea modulelor rezultă
p
eu = ρ, deci u = ln ρ = ln |z| = ln x2 + y 2
Pentru argumente avem

v = ϕ + 2kπ = arg z + 2kπ, k = 0, ±1, ±2, ...

Rezultă
p y
Ln z = ln x2 + y 2 + i(arctg + 2kπ), (x, y) ∈ R2 − {(0, 0)} , k ∈ Z
x
deci
p y
Re(Ln z) = ln x2 + y 2 ; Im(Ln z) = arctg + 2kπ, (x, y) ∈ R2 − {(0, 0)} , k ∈ Z
x
Se observă că pentru un număr complex z = x + iy dat, z 6= 0, partea imaginară
a numărului Ln z nu este unic determinată (fiind dependentă de parametrul k ∈ Z, ea
poate lua o infinitate de valori). În fapt, funcţia logaritmică complexă asociată fiecărui
număr z ∈ C, z 6= 0, nu o singură imagine (ca ı̂n cazul funcţiei logaritmice reale), ci o
infinitate de imagini (corespunzătoare valorilor k ∈ Z).
O astfel de funcţie se numeşte multiformă. Funcţia multiformă Ln z are o infinitate
de determinări sau ramuri distincte
Ln0 z = ln |z| + i arg z; k = 0
Ln1 z = ln |z| + i(arg z + 2π); k = 1
Ln−1 z = ln |z| + i(arg z − 2π); k = −1
..
.
Se poate fixa o determinare principală a lui Ln z, dacă practicăm de exemplu o
tăietură pe axa reală pozitivă. Considerăm argumentul lui z ca fiind cuprins ı̂ntre
0 şi 2π. Pentru z situat pe tăietură (figura 1.6) pe partea y pozitiv, luăm ϕ = 0.
Dacă descriem un contur ı̂nchis ı̂n jurul punctului z = 0, ajungem pe partea tăieturii
situată ı̂nspre y-cii negativi, avem ϕ = 2π. Dacă nu traversăm niciodată tăietura
T = {z ∈ C| Imz = 0, Rez ≥ 0} funcţia Ln z este bine determinată convenind să luăm
k = 0. Se spune că ea este uniformă pe C \ T .

Pagina 55
Capitolul 6

Matrice

56
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 57
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 58
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 59
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 60
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 61
 CAPITOLUL 6. MATRICE

Pagina 62
Capitolul 7

Determinanţi

63
 CAPITOLUL 7. DETERMINANŢI

Pagina 64
 CAPITOLUL 7. DETERMINANŢI

Pagina 65
 CAPITOLUL 7. DETERMINANŢI

Pagina 66
Capitolul 8

Sisteme liniare

67
 CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 68
 CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 69
 CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Pagina 70
 CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE

Exerciţii  
  x 1  
2 1 1 9 3
1. Fie matricile A = , B =  y u  şi C = . Aflaţi
3 0 1 10 3
1 v
x, y, u, v numere reale dacă AB = C.  
3 2
2. Rezolvaţi ecuaţia matricială XA = B, unde A = şi
  4 3
1 −1
B= .
−1 1  
0 1 2
3. Aflaţi rangul matricii  1 2 4 .
−1  3 6 
−1 3 x
4. Aflaţi x ∈ R dacă matricea  0 1 4  este singulară (adică are determi-
1 2 1
nantul nul). 
 x + y + 2z = −1
5. Rezolvaţi sistemul algebric 2x − y + 2z = −4
4x + y + 4z = −2

 
1 0 2 3
6. Se dau matricile A = şi B = . Aflaţi matricea AB − BA.
 −1 2  1 4
 
3 1 0 2 −3 3
7. Se dau matricile A =  −1 4 2  şi B =  0 1 −1 .
0 −2 1 1 2 4
Aflaţi det(AB).     
3 −1 1 x 4
8. Aflaţi matricea coloană din ecuaţia  1 1 −2   y  =  −2 .
−1 1 1 z 2
1 0 1 0
9. Aflaţi numărul real x astfel ı̂ncât matricea  1 1 0 0  să aibă rangul 2.
  0 1 x 0
2 −3
10. Fie matricea A = . Formaţi matricea A − λI2 , unde I2 este
−2 3
matricea unitate de ordin 2, iar λ ∈ R. Aflaţi  toate valorile
 lui
 λ dacă  det(A−λI2 ) = 0.
1 2 2 4
11. Aflaţi numerele reale x şi y dacă x +y = O2 , unde O2
1 −2 1 −2
este matricea nulă de ordin 2.     
1 2 0 1 2 6
12. Fie matricile A = , B = şi C = . Există
2 0 −1 0 2 0
x, y, z ∈ R nu toate nule astfel ı̂ncât xA + yB  + zC = O2 ?
x − 2y + z = 0
13. Aflaţi mulţimea soluţiilor sistemului
x + 3y − 2z = 0

Pagina 71
 CAPITOLUL 8. SISTEME LINIARE


 x + y + 2z = 1
14. Arătaţi că sistemul 2x + 2y + z = −1 este compatibil simplu nedetermi-
x + y − z = −2

nat şi aflaţi mulţimea soluţiilor. 
 x+y+z+t = 1
15. Rezolvaţi sistemul algebric x+y+z−t = 0
x+y−z+t = 2


 4x + y − 2z = 0
16. Arătaţi că sistemul x − 2y + z = 0 admite şi alte soluţii decât cea
11x − 4y − z = 0

nulă. 
 x − 2y + z + t = 6
17. Arătaţi că sistemul 2x + y − 5z − t = −14 este compatibil dublu nede-
4x − 3y − 3z + t = −2

terminat şi aflaţi mulţimea soluţiilor. 
 x − ay + z = 0
18. Aflaţi valorile parametrului a pentru care sistemul ax + y − 2z = 0 ad-
3x + y + 3z = 0

mite şi soluţii diferite de cea nulă.

Pagina 72
 Partea III

Elemente de analiză matematică

73
Capitolul 9

Şiruri şi funcţii

74
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 75
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 76
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 77
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 78
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 79
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 80
 CAPITOLUL 9. ŞIRURI ŞI FUNCŢII

Pagina 81
Capitolul 10

Funcţii elementare. Funcţii

continue. Funcţii derivabile

82
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia putere

f : R −→ R, f (x) = x2n , n ∈ N?

Figura 10.1: Funcţia putere f (x) = x2n , n ∈ N?

Pagina 83
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia putere

f : R −→ R, f (x) = x2n+1 , n ∈ N?

Figura 10.2: Funcţia putere f (x) = x2n+1 , n ∈ N?

Pagina 84
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia radical de indice par

√
f : (0, ∞) −→ (0, ∞), f (x) = 2n
x, n ∈ N?

√
Figura 10.3: Funcţia radical f (x) = x, n ∈ N?
2n

Pagina 85
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia radical de indice impar

√
f : R −→ R, f (x) = 2n+1
x, n ∈ N?

√
Figura 10.4: Funcţia radical f (x) = 2n+1
x, n ∈ N?

Pagina 86
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia putere
1
f : R −→ R, f (x) = ,n ∈ N
x2n+1

1
Figura 10.5: Funcţia putere f (x) = ,n ∈ N
x2n+1

Pagina 87
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia putere
1
f (x) = , n ∈ N?
x2n

1
Figura 10.6: Funcţia putere f (x) = , n ∈ N?
x2n

Pagina 88
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia exponenţială

f : R −→ (0, ∞), f (x) = ax , a ∈ (1, ∞)

Figura 10.7: Funcţia exponenţială f (x) = ax , a ∈ (1, ∞)

Pagina 89
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia exponenţială

f : R −→ (0, ∞, f (x) = ax , a ∈ (0, 1)

Figura 10.8: Funcţia exponenţială f (x) = ax , a ∈ (0, 1)

Pagina 90
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia logaritmică

f : (0, ∞) −→ R, f (x) = loga x, a ∈ (1, ∞)

Figura 10.9: Funcţia logaritmică f (x) = loga x, a ∈ (1, ∞)

Pagina 91
 CAPITOLUL 10. FUNCŢII

Funcţia logaritmică

f : (0, ∞) −→ R, f (x) = loga x, a ∈ (0, 1)

Figura 10.10: Funcţia logaritmică f (x) = loga x, a ∈ (0, 1)

Pagina 92
Capitolul 11

Integrale

93
 CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Primitive. Integrale nedefinite

Lista integralelor nedefinite uzuale

xn+1
Z
n
x dx = + C, n ∈ Z\{−1} (11.1)
n+1
Z Z
1
dx = x−1 dx = ln |x| + C (11.2)
x
Z Z
1 −2 1
dx = x dx = − + C, a 6= 0 (11.3)
x2 x
xα+1
Z
xα dx = + C, α ∈ R\{−1} (11.4)
α+1
√
Z
1
√ dx = 2 x + C, α ∈ R\{−1} (11.5)
x
Z
1
dx = ln |x + a| + C (11.6)
x+a
Z
1 1 x
dx = arctg + C, a 6= 0 (11.7)
x 2 + a2 a a
 
x − a
Z
1 1
dx = ln   + C, a 6= 0 (11.8)
x 2 − a2 2a  x + a 
Z
1  √ 
√ dx = ln x + x2 + a2 + C, a 6= 0 (11.9)
x 2 + a2
Z
1  √ 
√ dx = ln x + x2 − a2  + C, a 6= 0 (11.10)
 
2
x −a 2
Z
1 x
√ dx = arcsin + C, a 6= 0 (11.11)
a2 − x 2 a
ax
Z
ax dx = + C, a>0 (11.12)
ln (a)
Z
ex dx = ex + C (11.13)
Z
sin (x) dx = − cos (x) + C (11.14)
Z
cos (x) dx = sin (x) + C (11.15)
Z
tg (x) dx = − ln |cos (x)| + C (11.16)
Z
ctg (x) dx = ln |sin (x)| + C (11.17)

Pagina 94
 CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Z
1
dx = tg(x) + C (11.18)
cos2 x
Z
1
dx = −ctg(x) + C (11.19)
sin2 x
Metode de calcul pentru integrale nedefinite
1) Metoda directă (conform definiţiei)
Dacă f : I → R este continuă pe I ⊂ R, I interval, şi F : I → R este o primitivă a lui
f , atunci Z
f (x)dx = F (x) + C (11.20)

Altfel scris, dacă F : I → R este o funcţie derivabilă pe intervalul I ⊂ R, atunci

Z
F 0 (x)dx = F (x) + C (11.21)

2) Metoda integrării prin parţi

Dacă f : I → R şi g : I → R sunt funcţii derivabile pe I ⊂ R, I interval, atunci
Z Z
f (x)g(x)dx = f (x)g(x) − f (x)g 0 (x)dx
0
(11.22)

3) Metoda schimbării de variabilă

Dacă f : J → R este continuă pe intervalul J ⊂ R, F : J → R este o primitivă a lui f
şi u : I → J este funcţie derivabilă pe intervalul I ⊂ R, atunci
Z Z
0
f (u(x))u (x)dx = f (t)dt = F (t) + C = F (u(x)) + C (11.23)

Practic notăm t = u(x), apoi dt = u0 (x)dx, inlocuim in integrala nedefinita, continuăm

calculele şi ı̂n final revenim la variabila x.

(11.24)

(11.25)
(11.26)
(11.27)
(11.28)

Pagina 95
 CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Integrale definite

Metode de calcul pentru integrale definite

1) Metoda directă (Formula Leibniz-Newton)
Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b] şi F : [a, b] → R este o primitivă a lui f ,
atunci Z b
f (x)dx = F (x)|ba = F (b) − F (a) (11.29)
a
2) Metoda integrării prin parţi
Dacă f : [a, b] → R şi g : [a, b] → R sunt funcţii derivabile pe [a, b], atunci
Z b Z b
0 b
f (x)g(x)dx = f (x)g(x)|a − f (x)g 0 (x)dx (11.30)
a a

Pagina 96
 CAPITOLUL 11. INTEGRALE

3) Metoda schimbării de variabilă

Dacă f : [α, β] → R este continuă pe intervalul [α, β], F : [α, β] → R este o primitivă
a lui f şi u : [a, b] → [α, β] este funcţie derivabilă pe intervalul [a, b], atunci
Z b Z β
0
f (u(x))u (x)dx = f (t)dt = F (t)|βα = F (β) − F (α) (11.31)
a α

Practic notăm t = u(x), apoi dt = u0 (x)dx, calculăm α = u(a) şi β = u(b), inlocuim in
integrala definita şi continuăm calculele.
Aplicaţii
1. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : R√→ R, f (x) = |2x − 3|.
2. Calculaţi derivata funcţiei f (x) = (x2 + 1) x + 1 şi specificaţi domeniul maxim
de definiţie al lui f şi f 0 .
3. Rezolvaţi ecuaţia f 0 (x) = 0 pentru funcţia f (x) = e−x sin x definită pe R.
1
4. Calculaţi derivata de ordin 3 a funcţiei f : R\{2} → R, f (x) = x−2 . Generalizaţi
pentru derivata de ordin n.
5. Aflaţi punctele de extrem local ale funcţiei f (x) = x2 −8 ln x definită pe domeniul
maxim de definiţie. Sunt acestea şi puncte de extrem absolut?√
6. Aflaţi punctele critice ale funcţiei f (x) = (x2 −3) x definită pe intervalul [0, ∞).
7. Fie a un număr strict pozitiv. Definim f : R → R, f (x) = x2x+a . Studiaţi
monotonia funcţiei.
8. Fie f : (−1, 1) → R, f (x) = ln 1−x 1+x
. Aflaţi punctele de inflexiune ale lui f .
9. Care sunt intervalele de convexitate şi de concavitate pentru funcţia f : [0, 2π] →
R, f (x) = x + 2 cos x ?
10. Aflaţi asimptotele la graficul funcţiei f (x) = 4x+13x−2
.
2x−sin(2x)
11. Aflaţi limita lim x3
.
x→0
12. Să se arate că f (x) = x + 2arctg(x) este strict crescătoare pe R.
13. Pe ce intervale funcţia f : R → R, f (x) = x4 − 9x2 este descrescătoare?
14. Este f (x) = x+1
x+2
strict crescătoare pe domeniul maxim de definiţie? Specificaţi
un interval maxim pe care este crescătoare.
15. Să se determine cea mai mare şi cea mai mică valoare a funcţiei
f : [0, 7] → R, f (x) = x+18
2
+ x+1 .
16. Aflaţi punctele de minim şi maxim local ale funcţiei
f (x) = (x2 − 2x)ex definită pe R. p
17. Aflaţi maximul funcţiei f : [0, 2] → R, f (x) = x(2 − x).
18. Determinaţi mulţimea valorilor lui f (x) = x23x+9 definită pe R.
x
19. Aflaţi valorile funcţiei f : (−1, ∞) → R, f (x) = ln(x + 1) − x+1 . Deduceţi că
x
x+1
≤ ln(1 + x), ∀x > −1.
20. Folosind regula lui l’Hospital, calculaţi limita la dreapta ı̂n 0 a lui f (x) = x2 ln x.
Zπ
21. Calculaţi x cos xdx.
0

Pagina 97
 CAPITOLUL 11. INTEGRALE

Z4
1
22. Arătaţi că √ dx = 2.
x
1
Zπ
23. Calculaţi (e3x + cos(2x))dx.
0
Z2
√ 2
24. Calculaţi ( x+2− )dx.
x2 +4
0
Z1 Z1
1 1
25. Aflaţi integralele definite 2
dx şi dx, folosind eventual
x −4 x2 + 4x + 3
0 0
aceeaşi metodă.
Z2 Z2
x x+1
26. Aflaţi integralele definite 2
dx şi dx, folosind aceeaşi
x +2 x2 + 2x + 4
1 0
metodă. π π
Z2 Z2
27. Aflaţi integralele definite cos2 x sin xdx şi cos3 xdx, folosind aceeaşi metodă.
0 0
Z1 √
28. Calculaţi x2 1 + x3 dx.
−1
Z2
29. Calculaţi (x2 + 5) ln xdx.
1
x2 +1
30. Fie f (x) = .
Aflaţi constantele a, b, c astfel ı̂ncı̂t
x2 (x−1)
Z4
a b c
f (x) = x
+ x2
+ x−1 . Calculaţi f (x)dx.
2

Pagina 98