Prima carte a lui Adam

Capitolul I

Marea de cristal. Dumnezeu ordonă ca Adam să fie exilat din grădina Eden, pentru a ședea în
Caverna Comorilor.

1. În a treia zi, Dumnezeu a plantat grădina spre răsăritul pământului, la marginea de est a
pământului, iar continuând spre răsărit, dincolo de această margine nu se găsește altceva
decât apă, iar această apă acoperă întreaga lume, și ajunge până la bordurile cerului.
2. Iar către nordul grădinii se află o mare de anafură, limpede și curată la gust, ca nimic
altceva; așa încât prin limpezimea ei se poate privi până în străfundurile pământului.
3. Și când un om se scaldă în această apă, el este învăluit de puritatea și claritatea ei; chiar și
dacă omul ar fi întunecat.
4. Iar Dumnezeu a făurit această mare din bunătatea Lui, deoarece El cunoștea ce ar să iasă
din omul pe care El L-a zidit; așa încât după ce el fu izgonit din grădină, din pricina
nelegiuirii sale, oamenii urmau a se naște din țărână, iar dintre aceștia aveau a muri și
drepții a căror suflete le va ridica Dumnezeu în ultima zi; când ei au să revină în trupurile
lor; și se vor îmbăia în apa acelei mări, și toți se vor pocăi pentru păcatele lor.
5. Dar când Dumnezeu îl petrecea pe Adam afară din grădină, El nu L-a plasat pe el la
marginea de nord, ca nu cumva să se apropie de marea de apă, el și Eva să se spele în ea,
să fie curățiți de păcatele lor, să uite fărădelegile comise, și să nu le mai fie amintite
consecințele ce vor urma.
6. Apoi Dumnezeu nu ar fi fost mulțumit nici să-l lese pe Adam la marginea de sud a grădinii;
căci, atunci când ar sufla vântul dinspre nord ar aduce la el, pe partea din sud, aromele
delicioase ale pomilor din grădină.
7. Motiv pentru care Dumnezeu nu puse pe Adam acolo, ca nu cumva să miroase aromele
dulci ale pomilor, să-și uite păcatele, și să găsească mângâiere pentru ce a făcut, să savureze
aromele copacilor fără a fi curățit de păcat.
8. De asemenea, datorită faptului că Dumnezeu este milostiv și răbdător, iar El guvernează
toate lucrurile într-un mod știut numai de El; Dumnezeu îl conduce pe strămoșul nostru
Adam să se așeze la marginea de vest a grădinii, căci în această direcție pământul este
foarte întins.
9. Iar acolo Dumnezeu l-a pus pe Adam să locuiască, într-o peșteră săpată într-o stâncă:
Caverna Comorilor care era mai jos de grădină.
 Capitolul 2

Adam și Eva leșină la ieșirea din Rai. Dumnezeu își trimite Cuvântul pentru a-i încuraja.

1. Dar când strămoșul nostru Adam, și Eva, ieșiră afară din grădină, ei călcară pământul
cu picioarele lor, fără a conștientiza că ei pășeau.
2. Și când ei ajunseră la deschizătura porții grădinii, și văzură pământul cel întins înaintea
lor, acoperit cu pietre mari și mici, și cu nisip, ei s-au speriat și s-au cutremurat, și au
căzut cu fețele la pământ, din cauza fricii ce îi cuprinse; iar ei erau ca și morți.
3. Căci până în acest punct ei locuiră în tărâmul Grădinii, frumos plantat cu tot soiul de
pomi; acum ei se vedeau, într-un loc străin, pe care nu îl cunoșteau, și pe care nu îl mai
văzuseră până atunci.
4. Iar deoarece la acel moment ei erau plini de un har de o natură luminoasă, și inimile lor
nu erau întoarse către lucrurile lumești.
5. Datorită acestui fapt Dumnezeu și-a făcut milă de ei; și când El i-a văzut căzuți înaintea
porții raiului, El și-a trimis Cuvântul Său către strămoșul Adam și Eva, și i-a ridicat din
starea lor de leșin.

Capitolul 3

Despre făgăduința celor cinci zile și jumătate.

1. Dumnezeu zise către Adam, ” Am rânduit pe acest pământ zile și ani, iar tu și seminția ta
aveți a locui și a umbla pe el, până când zilele și anii au să se împlinească; când am să trimit
Cuvântul care v-a plăsmuit, și împotriva Cui voi a-ți păcătuit, Cuvântul care v-a condus
afară din Grădină și care v-a ridicat pe voi atunci când a-ți leșinat.
2. Da, Cuvântul care vă va salva din nou când vor fi plinite cele cinci zile și jumătate.”
3. Dar când Adam auzi aceste cuvinte de la Dumnezeu, și despre cele cinci zile și jumătate,
el nu înțelesese tâlcuirea lor.
4. Căci Adam se gândi că au să fie doar cinci zile și jumătate puse pentru el, până la sfârșitul
lumii.
5. Iar Adam a început să lăcrimeze, și se ruga la Dumnezeu să-i explice această taină.
6. Atunci Dumnezeu din mila Lui pentru Adam care fu creat după chipul și asemănarea Sa,
i-a explicat, că zilele semnificau 5.000 și 500 de ani; și cum Cineva va veni atunci pentru
a-l salva pe el și seminția lui.
7. Dar Dumnezeu avea deja făcut acest legământ cu strămoșul nostru, Adam, sub aceiași
termeni, când el era încă lângă copacul din care Eva luă și îi dăduse lui să mănânce.
8. În așa fel încât atunci când strămoșul nostru Adam ieși din grădină , el trecu pe lângă acel
pom, și el văzu cum Dumnezeu schimbase drastic înfățișarea copacului, cum el se uscase
și se veștejise.
 9. Iar în timp ce Adam s-a apropiat de pom, el s-a înfricoșat, s-a cutremurat și a căzut la
pământ; dar Dumnezeu din mila Lui L-a ridicat, și a făcut acest legământ cu el.
10. Apoi, când Adam era la poarta grădinii, și văzu heruvimul cu o sabie de foc scânteietor în
mână, iar heruvimul s-a iritat și s-a răstit la el, amândoi Adam și Eva s-au înspăimântat de
el, și crezură că ar fi intenționat să îi ucidă. Așadar ei se prăbușiră cu fețele la pământ, și
tremurau de frică.
11. Dar lui i s-a făcut milă de ei, și le-a arătat îndurare; și, îndepărtându-se de la ei, el a mers
în Rai, și s-a rugat Domnului, zicând:
12. ”Doamne, Tu m-ai trimis să păzesc la poarta grădinii, cu o sabie de foc.
13. Dar când robii tăi, Adam și Eva, m-au văzut, ei au căzut cu fețele de pământ, și erau aproape
morți. O Stăpânul meu, ce să facem cu robii Tăi?”
14. Atunci Dumnezeu s-a îndurat de ei, și le-a arătat milă, și Și-a trimis Îngerul Său să aibă
grijă de grădină.
15. Iar Cuvântul lui Dumnezeu veni către Adam și Eva, și i-a ridicat de la pământ.
16. Iar Domnul grăi către Adam, ”Ți-am spus că la finalul celor cinci zile și jumătate, am să
trimit Cuvântul Meu pentru a vă salva.
17. Așadar, întăriți-vă inimile, și rămâneți în Caverna Comorilor, unde mai înainte v-am
condus.
18. Iar când Adam auzi acest Cuvânt de la Dumnezeu, el s-a mângâiat cu vorbele rostite de
Dumnezeu către el. Căci El i-a indicat lui cum El îl va salva.

Capitolul 4

Adam își jelește căderea din Rai și suspină când își dă seama de noua lui condiție. Adam și Eva
intră în Caverna Comorilor.

1. Iar Adam și Eva au plâns pentru izgonirea lor din grădină, primul lor locaș.
2. Și, într-adevăr, când Adam și-a privit trupul, care a fost alterat, el a plâns cu amar, el și
Eva, pentru toate câte au făcut. Iar ei au început a umbla și au mers ușurel la vale, intrând
în Caverna Comorilor.
3. Și ajungând la peșteră Adam a lăcrimat peste tot corpul și a zis către Eva, ”Privește la
această grotă care urmează a fi închisoarea noastră, un loc de osândă!
4. Ce-i asta în comparație cu grădina? Ce-i strâmtorarea și înghesuiala ei în comparație cu
întinderea și vastitatea celeilalte?
5. Ce-i stânca asta dacă ai pune-o lângă acele dumbrăvi? Ce-i bezna acestui beci, pe lângă
strălucirea Raiului?
6. Ce-i cu pietroiul acesta care atârnă deasupra noastră pentru a ne ocroti, în comparație cu
milostenia Domnului care ne umbrea?
7. Ce-i țărâna acestei caverne, pe lângă plaiurile Raiului? Pământul ăsta în două cu pietre și
bolovani, pe lângă acela împădurit cu pomi cu roade delicioase?”
8. Iar Adam grăi către Eva, ” Uită-te la ochii tăi, și la ai mei, care înainte vedeau pe îngeri în
Rai, cântând; și ei, de asemenea, fără încetare.
9. Dar acum nu mai vedem ca înainte: ochii noștri s-au făcut carne; ei nu mai pot privi în
același fel cum priveau înainte.”
10. Adam zise din nou către Eva, ”Ce este trupul nostru astăzi, comparat cu ce era odată, când
sălășluiam în grădină?”
11. După asta Adam refuză a intra în peșteră, să se adăpostească sub stâncă; nici nu ar fi vrut
vreodată a intra.
12. Dar el s-a supus ordinului dat de Dumnezeu; zicându-și în sine, ”Dacă nu intru în grotă,
voi fi din nou un nelegiuit.”