Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIFERENŢIERI TERMINOLOGICE
STRATEGIA
MODUL DE ORGANIZARE
A ÎNVĂŢĂRII
METODA
OBS! - CONŢINUTUL ESTE VEHICULAT DE METODĂ, FIIND SUBORDONAT OBIECTIVELOR;
- METODA ESTE SELECTATĂ ŞI INSTRUMENTATĂ DE PROFESOR, CARE DEVINE
FACILITATOR,
PERSOANĂ – RESURSĂ, EVALUATOR;
- METODA ESTE UTILIZATĂ ŞI VALORIFICATĂ CREATIV PENTRU ATINGEREA
OBIECTIVELOR;
Sumă de operaţii
PROCEDEUL
OPERAŢIILE
2
RELAŢII OBIECTIVE – CONŢINUT – METODE - EVALUARE
OBIECTIVE
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
MIJLOACE
METODE ORGANIZAREA
ACTIVITĂŢII DE
INSTRUIRE
3
METODELE ACTIVE ÎN EDUCAŢIE sunt metode moderne, participative, punând
accent pe colaborarea elevilor, fiind deci centrate pe elev, nu pe profesor şi vizează
dezvoltarea personală a elevului care, construind şi descoperind cunoştinţele, se construieşte
şi se descoperă pe sine; acest dublu traseu orientat face posibilă iniţierea, dar şi iniţiativa
elevilor. Varianta dimensionată social a metodelor active este metoda învăţării prin
colaborare, prin munca în grupe clasa este transformată dintr-un grup amorf într-o
colectivitate dinamică şi coerentă.
În acelaşi timp, metodele active sunt metode de eficientizare a învăţării având drept
scop dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare ale elevilor, fără a fi neglijate însă
activităţile de asimilare de cunoştinţe teoretice.
Aceste metode acordă un spaţiu larg iniţiativei elevilor, fiind demersuri didactice
interactive, nu pasive. Elevii vor corela ansamblul de cunoştinţe teoretice (savoirs) cu
capacităţile de a utiliza cunoştinţele (savoir-faire), exersându-şi astfel competenţa umană
fundamentală, şi anume, competenţa de comunicare.
Diferenţele dintre diferitele tipuri de metode pot fi sesizate din tabelul anexat, care
surprinde şi rolurile protagoniştilor procesului instructiv-educativ.
Metodele active reclamă un număr mare de ore de pregătire din partea profesorului,
eforturi de proiectare, eforturi de timp etc.
1. TERMENII-CHEIE INIŢIALI
4
A focaliza atenţia şi interesul elevilor asupra unor noţiuni/termeni, cu rol esenţial în
înţelegerea textului;
A-i determina pe elevi să anticipeze legătura posibilă dintre termenii daţi, solicitându-
le gândirea şi imaginaţia.
Această metodă poate fi utilizată în fazele de evocare şi realizare a sensului. Ea poate
fi utilizată însă şi în etapa de reflecţie sub forma termenii-cheie revizuiţi.
Elevii, după studierea textului, descriu/prezintă relaţia care există între termenii-cheie
aşa cum apare ea în text. Prin aceasta se descoperă structura cognitivă ce include termenii-
cheie iniţiali, aşa cum o prezintă textul. Poate fi utilă şi realizarea unui ,,ciorchine” cu aceşti
termeni, relevându-se astfel, mai bine, relaţiile dintre conceptele avansate iniţial.
Metoda brainstorming este un mod simplu şi eficient de a genera idei noi, fiind cea
mai răspândită tehnică de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup. Şedinţele de
brainstorming se fundamentează pe două principii:
1. Cantitatea determină calitatea
Participanţii trebuie să emită cât mai multe idei. Cu cât ne vin în minte mai multe
idei, cu atât cresc şansele de a găsi ideile valoroase şi folositoare în soluţionarea unei
probleme. Unele idei ar putea părea bizare sau imposibil de realizat, dar acest fapt nu
este rău. Uneori cele mai năstruşnice idei ne determină să ne gândim la alte idei cu
valoare deosebită. Asociaţia liberă, spontană de idei, conduce la apariţia unor noi idei
viabile şi inedite.
2. Amânarea evaluării/judecării celorlalţi dă posibilitatea fiecărui participant la
şedinţele de brainstorming să emită orice idee referitoare la problema în cauză, să se
elibereze de orice fel de cenzură. brainstorming-ul poate fi caracterizat ca o
metodă/tehnică/strategie care nu tolerează nici un fel de critică.
Reguli derivate din aceste principii:
Stimularea unor producţii cât mai mare de idei;
Preluarea ideilor emise de alţii şi fructificarea lor prin ajustări succesive şi
asociaţii libere asemenea unei reacţii în lanţ;
Suspendarea oricărui gen de critică;
Manifestarea liberă a imaginaţiei.
Brainstorming-ul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile produse se
notează. În faza emiterii/producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor membrilor
grupului chiar dacă uneori se desemnează un conducător de şedinţă. Mânuită cu
profesionalism, flexibilitate şi inspiraţie brainstorming-ul este o metodă accesibilă, relativ
simplă şi eficientă de învăţare care stimulează creativitatea şi, pe această bază, dezvoltarea
gândirii critice, constructive.
3. TEHNICA ,,CIORCHINELUI”
5
Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva paşi. În formă
imperativă, paşii de urmat presupun respectarea următoarelor prescripţii:
Scrieţi un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei, al unei hârtii de flipchart
sau al unei pagini de caiet;
Începeţi să scrieţi cuvinte sau sintagme care vă vin în minte în legătură cu
tema/problema pusă în discuţie (scrisă în mijloc);
Legaţi cuvintele sau ideile produse de cuvântul, sintagma sau propoziţia-nucleu
iniţială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidenţiază
conexiunile dintre idei (conexiuni pe care le intuiţi sau despre care credeţi că există);
Scrieţi toate ideile care vă vin în minte în legătură cu tema/problema propusă, până la
expirarea timpului alocată acestei activităţi sau până aţi epuizat toate ideile care vă vin
în minte. Rezultă o structură ca cea din anexa.
Reguli pentru utilizarea tehnicii ,,ciorchinelui”
Scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema/problema pusă în discuţie.
Nu judecaţi/evaluaţi ideile propuse, ci doar notaţi-le.
Nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră
timpul alocat; dacă ideile refuză să vină, insistaţi şi zăboviţi asupra temei până ce vor
apărea unele idei.
Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate conexiuni între idei; nu limitaţi nici
numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea.
Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual, cât şi ca
activitate în grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuţie trebuie sa fie familiară
elevilor. În acest caz, utilizarea ciorchinelui poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul
de grup dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Folosită în grup,
tehnica ciorchinelui dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoştinţă de ideile altora, de
legăturile şi asociaţiile dintre idei realizate de colegii săi.
Tehnica ciorchinelui poate fi utilizată în mod liber, fără nici un fel de prescripţii sau
restricţii sau prin indicarea prealabilă a unor categorii de informaţii pe care profesorul le
aşteaptă de la elevi. În acest caz este vorba despre ciorchinele semidirijat.
Tehnica ciorchinelui poate fi folosită în special în faza de evocare, dar şi în cele de
realizare a sensului şi de reflecţie. În etapa de reflecţie se utilizează adesea „ciorchinele
revizuit”, în care elevii sunt ghidaţi prin intermediul unor întrebări, în gruparea informaţiilor
în funcţie de anumite criterii. Prin aceasta se fixează mai bine ideile şi se structurează
informaţiile facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un ciorchine cu
mai mulţi sateliţi.
6
Metoda Mozaic poate fi utilizată pe parcursul unei singure lecţii, de cincizeci de minute, sau
pe parcursul mai multor lecţii. Pentru a câştiga timp, elevii pot citi materialul acasă sau asculta
lecţia sau efectua experienţele la şcoală în altă zi, pentru a avea mai mult timp pentru activităţile de
tip mozaic. Ar fi bine să fie pregătite din timp întrebările care să conducă discuţiile în grupurile de
experţi. Aceste întrebări pot fi scrise pe tablă sau tipărite şi împărţite grupurilor. Elevilor li se poate
da un material de citit, dar de asemenea li se poate prezenta un subiect, sau pot fi antrenaţi în alte
tipuri de activităţi stimulante.
Există două variante ale acestei metode: mozaic I şi mozaic II.
4.1 MOZAIC I
7
fiecare elev trebuie să stăpânească conţinutul întregului text şi nu doar a părţii la
învăţarea căreia a participat ca expert.
Când se realizează predarea reciprocă, elevii pot cere expertului clarificări suplimentare
în legătură cu fragmentul pus în discuţie. Dacă mai există nelămuriri şi neclarităţi, cei în
cauză pot adresa întrebări şi altor experţi din acel grup. Dacă persistă anumite dubii
referitoare la o problemă, acestea ar trebui cercetate până la clarificarea lor adecvată.
Profesorul monitorizează predarea asigurându-se că informaţia şi cunoştinţele se transmit
şi se asimilează corect. Dacă grupurile de experţi se împotmolesc, profesorul poate să le
ajute să depăşească situaţia.
e) Răspunderea individuală şi de grup
Grupurile sunt responsabile de însuşirea întregului material de către toţi membrii.
f) Evaluarea
Elevilor li se poate cere să demonstreze ce au învăţat în mai multe feluri: printr-o
prezentare a materialului predat de colegi în faţa clasei, printr-un test, prin răspunsuri
orale la întrebări, fiecărui elev i se adresează o întrebare la care trebuie să răspundă fără
ajutorul echipei etc.
4.2 MOZAIC II
8
5) Experţii predau textul grupurilor ,,casă”
Când s-a încheiat timpul de studiu, cereţi elevilor să se întoarcă la grupurile ,,casă”. Aici
fiecare va prezenta, în aproximativ cinci minute, ce a învăţat în grupul de experţi. Sarcina
expertului nu este doar cea de a ,,raporta”, ci şi cea de a pune întrebări şi de a răspunde la
întrebări, până este sigur că toată lumea a învăţat partea sa de text.
6) Evaluarea procesului
Profesorul cere fiecărei persoane să scrie cu ce a contribuit la discuţie şi cum ar fi putut să
se desfăşoare mai bine activitatea.
Avantaje
Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităţilor de ascultare, vorbire,
cooperare, reflectare, gândire creativă şi rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie să
asculte activ comunicările colegilor, să fie capabili să expună ceea ce au învăţat, să coopereze
în realizarea sarcinilor, să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăţa şi pe colegii lor
ceea ce au studiat.
9
6. METODA CUBUL
10
dar nu este neapărat obligatoriu acest lucru şi nici ca toate feţele cubului să fie parcurse, mai
ales dacă profesorul alege să aplice metoda individual.
Se poate începe cu rezolvarea sarcinii indicate pe oricare faţă a cubului. Important este
ca elevii să realizeze sarcinile şi să înţeleagă sensul acestora pentru activitatea de învăţare.
7. METODA "SINELG"
este o metodă/tehnică de menţinere a implicării active a gândirii elevilor în citirea unui text,
de monitorizare a gradului de înţelegere a unui conţinut de idei, de învăţare eficientă;
este o modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să
înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut;
este o metodă utilizată preponderent în faza de realizare a sensului (învăţare,
comprehensiune) bazat pe evocare-realizarea sensului-reflecţie.
PAŞII METODEI:
1. Pregătirea textului şi anunţarea tipului de activitate SINELG
2. Evocarea
Înainte de a începe lectura textului, profesorul le cere elevilor să noteze tot ceea ce ştiu
sau cred că ştiu despre tema/problema care va prezentată în text. Ei sunt atenţionaţi că
nu vor fi criticaţi dacă ceea ce vor scrie este corect sau nu, important este să scrie tot ce le
vine în minte referitor la acea temă, la acel subiect, solicitându-şi astfel, gândirea şi
imaginaţia.
Ideile produse de elevi sunt inventariate şi scrise pe tablă sau pe o folie de retroproiector.
Orice neconcordanţe de păreri sunt discutate încercând să existe un acord minimal cu
privire la ceea ce se reţine (se notează).
Având în vedere conţinutul textului, profesorul pune anumite întrebări pentru a
direcţiona gândirea elevilor, pentru a releva unele aspecte la care ei nu s-au gândit,
pentru a le stârni curiozitatea şi a-i implica în citirea/studierea atentă a textului.
11
4.Reflecţie. Evaluare
Pentru a monitoriza ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora este utilă
realizarea unui tabel cu patru coloane corespunzătoare celor patru categorii de semne
utilizate şi notate pe marginea textului, asemănător celui de mai jos:
√ + - ?
Discuţia în grup a conţinutului de idei a textului prin raportarea lor la ideile iniţiale
notate pe tablă, folie sau pe phlipchart relevă câştigul de informaţie lămuritoare şi,
eventual, aspectele încă neelucidate pentru a căror clarificare sunt necesare alte surse
de informare.
Discuţia finală poate fi una plăcută şi interesantă, mai ales dacă apar noi întrebări sau
dezacordul dintre participanţi persistă.
CONCLUZII:
SINELG este o metodă utilă pentru realizarea unei învăţări eficiente şi durabile bazată pe
implicarea cognitivă activă în lecturarea unui text, pe monitorizarea propriei înţelegeri a
conţinutului de idei al acestuia;
Procesul aferent acestei metode este unul de durată (în funcţie de mărimea şi dificultatea
textului) care angajează elevii într-un efort de gândire şi înţelegere autentic, cu efecte
formative asupra personalităţii lor.
În funcţie de vârstă şi de nivelul intelectual al elevilor numărul semnelor poate fi mai mic.
De exemplu, se poate cere elevilor de vârstă şcolară mai mică să folosească doar două semne:
semnul plus (,,+”) pentru ,ştiam” şi semnul (,,-„) sau semnul întrebării (,,?”) pentru ,,asta nu
ştiam”.
12
- imagine
Scenariu 2 :
a) organizarea în două “grupuri-perechi”;
b) se distribuie fiecărui participant din gr. A câte un fragment din text ;
c) se distribuie fiecărui membru din grupul B câte 1-2 imagini ;
d) grupul B descifrează imaginile
e) fiecare membru al gr. B esenţializează imaginea într-o întrebare (întrebarea trebuie să
vizeze acţiunea şi nu detaliile);
f) membrii gr. A identifică fragmentul de text corespunzător imaginii ( până la epuizarea
fragmentelor de text ) ;
g) realizarea corespondenţelor ;
h) realizarea cronologiei - imagine
- text
Scenariu 3:
a) elevii lucrează individual;
b) se distribuie fragmentele de text;
c) sarcina elevilor :- să descifreze textul;
- să realizeze un desen reprezentativ pentru textul respective;
d) profesorul aranjează ( cronologic) imaginile iniţiale, ale autorului pe un panou ;
d) fiecare elev aranjează desenul propriu în jurul desenului original ;
e) se realizează cronologia textului.
9. TEXT “FARÇI”(AMESTECAT)
1. Obiective:
a. diferenţierea celor două tipuri de texte (documentar şi de ficţiune)
b. cunoaşterea criteriilor de identificare a unui text documentar şi de ficţiune
3. Organizare : elevii lucrează individual şi în grupe de câte 2 ;
5. Activităţi :
a. intercunoaştere
b. anunţarea tipului de activitate ce urmează a fi desfăşurată : text farçi
c. prezentarea sarcinilor de lucru : vă voi distribui un text care conţine fraze extrase
dintr-o carte documentară şi fraze extrase dintr-o carte de ficţiune (care relatează o
poveste). Va trebui să subliniaţi cu albastru frazele din textul documentar. ( elevii
lucrează individual 5min. şi apoi în perechi)
d. se reia textul cu întreaga clasă şi se stabilesc frazele textului documentar şi cele ale
textului ficţional), elevii subliniază cu roşu frazele textului documentar pe care nu le-
au identificat singuri.
e. lucrul diferenţiat
Elevii care au îndeplinit prima sarcină de lucru trebuie să decupeze şi să
asocieze textul, titlul şi imaginile pentru a reconstitui o pagină de carte
ştiinţifică;
Elevii în dificultate reiau primul paragraf şi clasifică frazele în următorul
tabel:
13
Descrie viaţa leilor Nu ştiu
Povestea leului Lulu
f. Producţii scrise
realizarea rezumatului textului ţinând cont de:
Fişa de caracteristici
g. Evaluarea
se realizează conform fişei de caracteristici şi a tehnicii rezumatului;
se poate realiza prin fişe cu texte ştiinţifice şi narative pe care elevii să le identifice
exact.
14
15