INFLUENŢE CLIMATICE ASUPRA FENOMENELOR HIDROLOGICE DE RISC

ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BÂSCA CHIOJDULUI

„Nous n’héritons pas de la terre de nos ancêtres, nous l’emprutons a nos enfants”
(Parole Indienne)
„Noi nu moştenim Pamântul de la strămoşii noştri, noi îl împrumutăm copiilor noştri”
(Proverb indian)

INTRODUCERE
Râul Bâsca Chiojdului este un important afluent de dreapta al Buzăului. Izvorăşte din
Munţii Siriu (aparţinând Carpaţilor de Curbură), de sub Vârful Tărtărău. În zona montană cursul de
apă poartă denumirea de Bâsca cu Cale, punctul de confluenţă cu Bâsca fără Cale fiind localizat la
limita dintre Carpaţi şi Subcarpaţi, în nordul satului Bâsca Chiojdului.
În sectorul subcarpatic primeşte o serie de afluenţi, mai importanţi fiind cei de pe partea
dreaptă (Stâmnicul, Zeletinul, Frăsinetul etc.) şi se varsă în Buzău pe teritoriul Com. Cislau.
Lungimea totală a râului este de 42 km, suprafaţa totală a bazinului hidrografic de 340 kmp, iar
debitul mediu multianual are valori de 1,20 mc/s la Staţia hidrometrică Chiojdu, respectiv 3,65 mc/s
la vărsarea în Buzău.
Bazinul hidrografic se înscrie pe teritoriul a două judeţe (Buzău şi Prahova).
1 – VARIABILITATE CLIMATICĂ SAU SCHIMBĂRI CLIMATICE ?
Perioada scurtă de observaţii instrumentale precise în domeniul meteorologiei (maxim 200-
300 de ani) nu ne dă dreptul să afirmăm cu certitudine faptul că ne confruntăm cu schimbări
climatice. Încălzirea vremii pe Terra în ultimul secol este evidentă, dar ea poate fi considerată o
etapă în variabilitatea climatică cu care s-a confruntat ultimul mileniu.
În ultimii 1000 de ani au fost identificate trei fluctuaţii climatice majore (Williams şi
Wigley, 1983):
 Optimul climatic medieval din jurul anului 1200;
 Mica glaciaţiune medievală, care se pare că a afectat perioada dintre secolele al XVI-lea şi al
XIX-lea;
 Încălzirea din secolul al XX-lea.
Optimul climatic medieval
Perioada de încălzire medievală pare să fi durat, în Europa cel puţin, între anii 1000 şi 1300
d.Hr. (Lamb, 1982). În sprijinul acestei afirmaţii pot fi aduse documente substanţiale locale şi
regionale, precum şi dovezi indirecte (expansiunea activităţilor vikingilor în Atlanticul de Nord în
secolele al XI-lea şi al XII-lea, extinderea spre nord a viticulturii în Anglia din timpul Dornesday
Book şi extensiunea altitudinală a agriculturii pe seama unor regiuni mlăştinoase din Anglia,
creşterea coniferelor din California, temperaturile unor peşteri din Noua Zeelandă, deduse pe baza
analizelor cu izotopi de oxigen şi reconstituirea deplasărilor glaciare din ambele emisfere
(Rothlisberger, 1986).
Dinamica temperaturii în cifre este greu de apreciat, totuşi se presupune că anomalia termică
ar fi putut ajunge până la +1ºC, comparativ cu temperaturile înregistrate la mijlocul secolului XX
(perioada 1951-1970).
Mica glaciaţiune medievală
Termenul „Mica glaciaţiune medievală” pare să fi fost folosit pentru prima dată în literatura
ştiinţifică de Matthes în 1939. Se pare că perioada cea mai rece a fost 1650-1750, cu temperaturi
medii estimate (cel puţin la nivelul Europei) cu 0,4-0,5ºC mai scăzute decât în perioada 1951-1970
(Thompson et al., 1986).
Răcirea produsă în perioada 1650-1750 a fost pusă pe seama unei activităţi solare mai
reduse. Este vorba de aşa-numitul efect Maunder (între anii 1645 şi 1715, activitatea petelor solare a
fost atât de redusă, încât ciclul de 11 ani al petelor solare nu s-a putut detecta (Eddy, 1976).
Încălzirea din secolul al XX-lea
Creşterea temperaturilor la nivel global înregistrată mai ales în a doua jumătate a secolului al
XX-lea, continuată şi la începutul secolului al XXI-lea pare sa aibă atât cauze naturale
(intensificarea activităţii solare, confirmată de astronomi) cât şi cauze antropice (creşterea
accentuată a emisiilor de gaze cu efect de seră).
În condiţiile în care în următoarele decenii nu se va produce o reducere substanţială a
emisiilor gazelor cu efect de seră, există riscul ca efectul de seră sporit să surclaseze orice viitoare
fluctuaţie climatică care s-ar produce ca urmare a variabilităţii solare naturale.
2 – REGIMUL CLIMATIC
Bazinul hidrografic Bâsca Chiojdului se înscrie în zona cu climă temperat-continentală, cu
influente de ariditate. La nivel local, clima este puternic influenţată de factorul orografic (bazinul
înscriindu-se în zona Carpaţilor şi Subcarpaţilor de Curbură. Temperatura medie multianuală
variază între 5°C pe culmile montane cele mai înalte şi 8-9 grade în depresiunile submontane
Chiojdu şi Starchiojd. Verile sunt răcoroase şi umede, atât în zona de deal cât şi în cea de munte.
Iernile sunt reci în zona montană dar destul de blânde în zona subcarpatică, mai ales în depresiuni.
Responsabilul principal este föehnul, vânt cald şi uscat ce se produce frecvent în a doua parte a
iernii şi la începutul primăverii.
În ceea ce priveşte cantităţile de precipitaţii, acestea variază între 700 şi 1200 mm/an,
valorile minime înregistrându-se în depresiunile submontane şi în partea inferioară a bazinului, iar
cele maxime pe culmile montane cele mai înalte. Astfel, la Staţia hidrometrică Chiojdu, media
multianuală înregistrează o valoare de 713,6 mm (peste media naţională), fapt explicabil prin
amplasarea staţiei în zona submontană. Cele mai ploioase luni din an sunt iunie şi iulie (102,2,
respectiv 106,6 mm), dar valori ridicate se înregistrează şi în mai şi august. Cea mai secetoasă lună
este februarie (21,7 mm).
Gradul de torenţialitate şi variabilitate al precipitaţiilor este deosebit de ridicat, fiind
diferenţe foarte mari între anii ploioşi si cei secetoşi. În perioada analizata, cel mai ploios an a fost,
de departe, 2005 (1280,3 mm), în timp ce 2000 a fost cel mai secetos (496,0 mm), ceea ce înseamnă
că 2005 a fost de 2,58 ori mai ploios decât 2000.
Un an deosebit de ploios a fost şi 1991 (în total 893,8 mm), în acest an remarcându-se 4 luni
consecutive (mai, iunie, iulie şi august) în care s-au depăşit 100 mm. De altfel, în aceste 4 luni s-au
totalizat 588,8 mm).
 În ceea ce priveşte sumele lunare, s-au consemnat 4 luni cu sume de peste 200 mm (iunie
1992, iulie 2004, precum şi iulie şi august din 2005). Cu totul excepţională a fost perioada mai-
septembrie 2005, când într-un interval de numai 5 luni s-au totalizat 885,3 l/mp, explicându-se
astfel viiturile produse în mai, iulie, august şi septembrie 2005.
Referitor la cantităţile maxime de precipitaţii înregistrate în 24 de ore, ies in evidenţă anii
1991 şi 2005 cu valori de 73,1 mm (înregistraţi la data de 18 noiembrie 1991), respectiv 79,3 mm
(pe data de 7 mai 2005). Precipitaţiile cu caracter torenţial se produc în special în sezonul cald al
anului, dar ele nu-s excluse în nicio perioadă a anului, în permanenţă fiind risc de producere a
fenomenelor hidro-meteorologice periculoase.

3 – CORELAŢIA PRECIPITAŢII-VIITURI
De maximă importanţă este stabilirea unei corelaţii între cantitatea de precipitaţii căzută într-
un bazin hidrografic şi debitul maxim de viitură înregistrat. Realizarea unei astfel de corelaţii este
dificilă, deoarece trebuie ţinut cont de o serie de parametri caracteristici bazinului respectiv
(altitudinea minimă, medie, maximă, ponderea versanţilor şi gradul de înclinare al acestora, modul
de utilizare a terenurilor – foarte important fiind gradul de împădurire, intervenţia antropică etc.) dar
şi de parametri variabili, impuşi de condiţiile climatice (gradul de umectare a solului, iar în sezonul
rece, prezenţa stratului de zăpadă şi echivalentul acestuia, starea solului (îngheţ/dezgheţ).
Formula generală de clacul este:
Qmax = (Hc x α x F) / (Tt x 3,6 x γ)
unde:
- Qmax = debitul maxim (mc/s) ;
- Hc = stratul de apă căzut (cantitatea medie de precipitaţii la nivel bazinal) ;
- α = coeficient de scurgere ;
- F = suprafaţa bazinului hidrografic (kmp) ;
- Tt = timpul total (ore) ;
- 3,6 = coeficient de transformare (ore în secunde, km în m) ;
- γ = coeficient de formă al viiturii, specific fiecărui bazin hidrografic în parte .

O modalitate de simplificare a formulei este introducerea lui ε. Este o constantă specifică

pentru fiecare bazin hidrografic în parte, fiind dată de relaţia
ε = F / (Tt x 3,6 x γ)
 Pentru bazinul hidrografic Bâsca Chiojdului coeficientul de formă al viiturii (γ) are valoarea
0,3. Suprafaţa bazinului la Staţia hidrometrică Chiojdu (F) este de 114 kmp, iar la vărsarea în Buzău
este de 340 kmp.
Rezultă o formulă simplificată de forma: Qmax = Hc x α x ε
ε având o valoare aproximativă de 2,50, rezultă: Qmax = 2,5 x Hc x α
În tabelele următoare sunt calculate debitele maxime de viitură în funcţie de stratul de apă
căzut şi de coeficientul de scurgere. Au fost alese două secţiuni de referinţă (Staţia hidrometrică
Chiojdu, cu un bazin de recepţie de 114 kmp şi la Gura Bâscii, aproape de vărsarea în Râul Buzău
(340 kmp). Coeficientul de scurgere (α) este subunitar şi reprezintă raportul dintre stratul de apă
căzut (cantitatea totală de precipitaţii) şi stratul de apă scurs (scurgerea superficială).
Acest coeficient variază în limite foarte largi, în funcţie de parametrii descrişi mai sus.
Astfel, el are valori minime în zonele împădurite (sub 0,1), mergând până la valori mari (0,7-0,8) pe
terenurile degradate. Declivitatea mare a versanţilor, energia mare de relief, conduc la sporirea
valorii acestui coeficient pentru Bazinul hidrografic Bâsca Chiojdului.
Un rol esenţial îl joacă si condiţiile climatice existente în momentul producerii ploilor cu
caracter torenţial. Astfel, dacă acestea survin după o perioada secetoasă, cu sol uscat, coefi-cientul
de scurgere va avea o valoare mult mai mică decât în condiţiile unui sol supraumectat.
Cele mai complexe situaţii se întâlnesc în sezonul rece al anului, când ploile abundente se
suprapun cu topirea rapidă a stratului de zăpadă, şi-n condiţiile unui sol îngheţat. În această situaţie,
trebuie luat în calcul şi echivalentul în apă al stratului de zăpadă. Situaţia este complicată în timpul
iernii şi de lipsa aparatului foliar în pădurile de foioase (capacitatea acestora de retenţie a apei
scăzând dramatic, comparativ cu sezonul cald al anului). În astfel de condiţii, coeficientul de
scurgere are valori mari, uneori de peste 0,9.
Tabelul nr. 1
Debitele maxime de viitură pe Râul Bâsca Chiojdului la Staţia hidrometrică Chiojdu
α 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Hc
10 2.50 5.00 7.50 10.0 12.5 15.0 17.5 20.0 22.5 25.0
20 5.00 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0
30 7.50 15.0 22.5 30.0 37.5 45.0 52.5 60.0 67.5 75.0
40 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0 70.0 80.0 90.0 100
50 12.5 25.0 37.5 50.0 62.5 75.0 87.5 100 112 125
60 15.0 30.0 45.0 60.0 75.0 90.0 105 120 135 150
70 17.5 35.0 52.5 70.0 87.5 105 122 140 157 175
80 20.0 40.0 60.0 80.0 100 120 140 160 180 200
90 22.5 45.0 67.5 90.0 112 135 157 180 202 225
100 25.0 50.0 75.0 100 125 150 175 200 225 250
Tabelul nr. 2
Debitele maxime de viitură pe Râul Bâsca Chiojdului la vărsarea în Râul Buzău
α 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
Hc
10 7.50 15.0 22.5 30.0 37.5 45.0 52.5 60.0 67.5 75.0
20 15.0 30.0 45.0 60.0 75.0 90.0 105 120 135 150
30 22.5 45.0 67.5 90.0 112 135 157 180 202 225
40 30.0 60.0 90.0 120 150 180 210 240 270 300
50 37.5 75.0 112 150 187 225 262 300 336 375
60 45.0 90.0 135 180 225 270 315 360 405 450
70 52.5 105 157 210 262 315 366 420 471 525
80 60.0 120 180 240 300 360 420 480 540 600
90 67.5 135 202 270 336 405 471 540 606 675
100 75.0 150 225 300 375 450 525 600 675 750
 Un rezultat interesant din analiza acestor două tabele îl constituie valorile maxime (realizate
în condiţiile unor precipitaţii de 100 mm şi unui coeficient maxim de scurgere). Ele sunt foarte
apropiate de valorile debitelor cu asigurarea de 1%. Astfel, la Chiojdu din calcule a rezultat valoarea
de 250 mc/s, în timp ce debitul cu asigurare de 1% este de 244 mc/s. La vărsarea în Buzău valoarea
din tabel este de 750 mc/s, în timp ce Q1% este 740 mc/s.

4 – VIITURILE
În continuare au fost luate în analiză cele mai puternice 4 viituri produse în perioada 1975-
2008, viituri ce au depăşit probabilitatea de 5% (138 mc/s pentru Staţia hidrometrică Chiojdu).
Aceste viituri s-au produs în iulie 1975, decembrie 1990, iunie 1991, respectiv iulie 2005.
Cea mai puternică viitură din istoria Staţiei hidrometrice Chiojdu s-a înregistrat în prima
decadă a lunii iulie 1975, atunci consemnându-se un debit maxim istoric de 300 mc/s. Nivelul atins
atunci (398 cm) este cu 55 cm mai ridicat decât cel corespunzător probabilităţii de 1% (la această
asigurare debitul fiind de 244 mc/s). Viitura din iulie 1975 a fost o viitură simplă, cu un singur vârf,
şi cu simetrie între perioada de creştere şi cea de descreştere. Ea a avut drept cauză ploile cu
caracter torenţial înregistrate în primele zile ale lui iulie 1975.

În perioada de timp analizată s-au mai consemnat două viituri cu caracter istoric. Astfel, cea
din iunie 1991 a avut un debit maxim de 268 mc/s, depăşindu-se valoarea de 1%, iar cea din iulie
2005 a avut 236 mc/s (cu numai 8 mc/s sub probabilitatea de 1%).
Faptul ca într-un interval de numai 30 de ani s-au înregistrat nu mai puţin de trei viituri ce au
atins sau depăşit probabilitatea de 1% dovedeşte din plin forţa destructivă pe care o are Râul Bâsca
Chiojdului.
Viitura din iulie 1991 se remarcă printr-un vârf principal (de 268 mc/s), cu creştere şi
descreştere accentuate, şi un al doilea vârf incomparabil mai mic (46,2 mc/s), neglijabil. Cu totul
deosebită a fost viitura din iulie 2005. Ea s-a caracterizat prin doua vârfuri foarte puternice (primul
de 236 mc/s şi al doilea de 179 mc/s), cele două vârfuri succedându-se la un interval de numai 12
ore. Viitura din decembrie 1990 a fost mai complexă prin prisma factorilor care au generat-o (ploi
torenţiale, cedarea apei din stratul de zăpadă şi producerea unor zăpoare pe secţiunile mai înguste
ale râului).
Concluzia principală care se poate trage este că viiturile pe Bâsca Chiojdului sunt puternice,
cu o forţă mare de distrugere, dar scurte, repezi. Perioadele de vârf ale acestora durează câteva ore,
rare fiind cazurile când se depăşesc 24 de ore. Evoluţia rapidă a viiturilor se explica prin energia
mare de relief (bazinul hidrografic al râului este localizat în zona de munte şi subcarpatică), panta
râului fiind destul de accentuată (12,5 ‰ la Chiojdu).
Există şi viituri provocate de afluenţi, viituri ce nu sunt înregistrate la staţia hidrometrică
Chiojdu, dar care produc pagube mari în aval. Este cazul viiturii produse în luna mai a anului 2005,
în care „vinovatul” principal a fost Stâmnicul (cel mai mare afluent al Bâscii Chiojdului). Deşi
debitul maxim înregistrat la Staţia Chiojdu a fost de 45 mc/s, acesta a înregistrat în amonte de
confluenţa cu Zeletinul o valoare de aproximativ 230 mc/s (valoare reconstituită în urma
măsurătorilor efectuate la teren).

5 – INUNDAŢIILE
În bazinul hidrografic Bâsca Chiojdului se produc frecvent inundaţii, soldate cu pagube materiale
imense şi, uneori cu victime.
Cele mai puternice inundaţii din ultimii 50 de ani au fost consemnate in anii 1972, 1975, 1991 şi
2005, ani consideraţi ca fiind excepţionali.
*
Inundaţiile din anii 1972 şi 1975 au fost deosebit de puternice, pagubele fiind extrem de mari (în
condiţiile absenţei aproape în totalitate a lucrărilor de apărare). Au fost afectate atunci numeroase elemente
de infrastructură (şosele, drumuri, poduri, punţi, podeţe), locuinţe, anexe gospodăreşti, sedii de instituţii etc.

Segment de drum judeţean între Bâscenii de Sus şi Cătina distrus de inundaţiile din 1972

Un exemplu în acest sens îl constituie un segment de drum judeţean în lungime de peste 500 m
distrus în primă fază de inundaţiile din 1972, proces ”desăvârşit” în iulie 1975. Porţiunea afectată se află
între satul Bâscenii de Sus (Com. Calvini) şi Cătina (Com. Cătina), la câteva sute de metri de intersecţia cu
drumul judeţean ce leagă Bâscenii de Sus de Oraşul Vălenii de Munte, Judeţul Prahova. Ulterior, şoseaua a
fost reconstruită, traseul acesteia fiind reconfigurat.
Un alt exemplu îl constituie distrugerea în 1975 a celor două poduri rutiere peste Râul Bâsca
Chiojdului situate între satele Lera şi Chiojdu ale Comunei Chiojdu.
*
Anul 2005 s-a remarcat printr-un număr mare de viituri în urma cărora s-au produs inundaţii
puternice, dar şi eroziune laterală, provocând pagube serioase. Cele mai puternice inundaţii s-au produs în
lunile mai, iulie, august şi septembrie.
Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Buzău, inundaţiile produse în noaptea de 8-9 mai
2005 au afectat şi peste 50 de hectare de terenuri agricole şi fâneţe iar mai multe animale au fost luate de ape.
Drumul judeţean 102B care face legătura între localitatea buzoiană Cislău si cea prahoveană Vălenii
de Munte a fost închis începând din data de 9 mai 2005, din cauza distrugerii podului peste Bâsca Chiojdului
de la Bâscenii de Sus (vezi foto). Din cauza viiturii deosebit de puternice, tuburile din beton ale podului au
fost mutate din loc şi acoperite de apă.
Tot atunci în Com. Starchiojd, Jud. Prahova, viitura de pe Pârâul Stâmnic a afectat 6 locuinţe şi un
pod de beton în punctul „Gresianu”, refacerea lui costând aproximativ 200.000 lei. Concomitent a fost
distrus şi un pod de beton situat pe Valea Bătrâneanca, în amonte de Localitatea Bătrâni, Jud. Prahova (vezi
foto nr. 6).

Podul dintre Bâscenii de Sus şi Zeletin distrus de viitura din mai 2005

Viitura produsă în noaptea de 11/12 iulie 2005 a afectat puternic comunele Chiojdu şi Cătina,
bilanţul fiind următorul:
 slăbirea pilonilor de susţinere şi distrugerea unor gabioane ale podurilor rutiere de pe
drumurile judeţene DJ 102L şi DJ 103P;
 distrugerea unui podeţ pe drumul comunal DC 57;
 întreruperea circulaţiei pe drumurile DC 58 şi DC 63;
 inundarea a 10 gospodării şi a unui dispensar veterinar:
 întreruperea temporară a furnizării energiei electrice în cele două localităţi.
Inundaţiile produse în august 2005 a afectat cu precădere aceleaşi localităţi (Chiojdu şi Cătina),
pagubele fiind de peste 100.000 RON:
 2 şcoli în Comuna Chiojdu;
 2 şcoli şi o grădiniţă în Comuna Cătina.
Tot Chiojdu şi Cătina au fost grav afectate şi în septembrie 2005:
 În Comuna Chiojdu au fost rupte o serie de punţi şi drumuri de acces, o serie de sate şi
cătune fiind izolate, mai bine de 100 de persoane rămânând izolate.
  Cele mai mari probleme s-au semnalat pe teritoriul Comunei Cătina, mai multe căi de acces
fiind distruse. O familie din Satul Zeletin a fost strămutată, cinci locuinţe fiind izolate. În
condiţiile în care 17 fântâni au fost inundate, iar conducta de alimentare cu apă potabilă a
fost ruptă pe mai multe porţiuni, au fost mari probleme în ceea ce priveşte alimentarea
comunei cu apă potabilă. Au fost probleme şi în ceea ce priveşte alimentarea cu energie
electrică.

6 – MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA FENOMENELOR

HIDROMETEOROLOGICE PERICULOASE
Cele mai eficiente măsuri sunt cele preventive. Au fost identificate 5 principii de bază,
principii de care trebuie ţinut cont în activităţile de protecţie preventivă împotriva inundaţiilor
produse de viituri (I.C..P.R., 1998; Stănescu V., 2002, citaţi de Giurma, I, 2005):
 Apa este o parte a unui întreg ;
 Apa trebuie stocată pe versanţi şi in albie ;
 Râul nu trebuie împiedicat în totalitate să se reverse ;
 Există tot timpul un risc ;
 Acţiunea de protecţie trebuie să fie concertată şi integrată.
Pornind de la aceste principii de bază, se pot identifica două tipuri de măsuri de apărare
împotriva fenomenelor hidrologice periculoase:
 Măsuri structurale – construcţii hidrotehnice, amenajări ale bazinului hidrografic etc.;
 Măsuri nestructurale (nonstructurale) – reducerea pagubelor provocate de inundaţii fără lucrări
sau structuri hidrotehnice.
*
Din categoria măsurilor structurale cele mai importante rămân amenajarea versanţilor
bazinelor hidrografice şi în mod deosebit lucrările de împădurire.
Dintre toate tipurile de formaţiuni vegetale, pădurea influenţează în cea mai mare măsură
regimul hidrologic al unei regiuni şi asigură buna conservare a solului. Pădurea reţine şi
înmagazinează în sol cantităţi însemnate din apa meteorică, reglementează şi reduce la maximum
scurgerea apei la suprafaţă, apără solul contra eroziunii şi protejează malurile râurilor contra
eroziunii (Arghiriade C-tin, 1977).
Cantitatea de precipitaţii care pătrunde prin coronamentul pădurii şi ajunge pe sol reprezintă
până la 50% din total în cazul cantităţilor cuprinse între 10-25 l/mp. Chiar şi în cazul ploilor
torenţiale, coronamentul arborilor reuşeşte să reţină în medie 20% din cantitatea de apă.
Pădurile de răşinoase au o capacitate mai mare de retenţie a apei decât cele de foioase.
Dintre răşinoase, laricele şi pinul au capacitatea de retenţie mai mică (15-25%), în timp ce molidul
şi bradul au o capacitate mult mai mare (40-80%)
Cifrele spun totul despre influenţa pădurii asupra scurgerii superficiale. Astfel, dacă pe
terenurile fără vegetaţie scurgerile ating până la 74% din cantitatea de precipitaţii înregistrată, pe
terenurile cu vegetaţie ierboasă rară valoarea scade la 67%.
În arboretele mature cu strat de litieră normal scurgerile superficiale sunt foarte mici (1,3%
în pădurile de amestec, fag cu molid, 1,7% în pădurile de fag, 1,9-2,4% în pădurile de stejar
(cvernicee) şi 2,4% în pădurile de pin).
În arboretele de molid cu litieră subţire şi discontinuă scurgerile ajung la 6,4% iar în cele de
ienupăr, acestea ajung la 10,3% din precipitaţiile căzute (Vlad, Chiriţă, Doniţă şi Petrescu, 1990).
*
Bazinul hidrografic Bâsca Chiojdului se caracterizează printr-un grad ridicat de împădurire
în partea sa superioară (în zona montană) dar şi în partea inferioară (teritoriul comunelor Cătina şi
Calvini din Judeţul Buzău, dar şi Poseşti, Judeţul Prahova). Fondul forestier are o suprafaţă totală
de 173,15 kmp, ceea ce înseamnă 50,88 % din suprafaţa totală a bazinului.
În partea mediană a bazinului, in schimb se resimte o lipsă acută a vegetaţiei forestiere (este
vorba în special de versanţii situaţi în vecinătatea depresiunilor subcarpatice Chiojdu şi Starchiojd.
Absenţa aproape totală a pădurilor în acest sector are drept consecinţă creşterea frecventei,
intensităţii şi forţei viiturilor produse atât pe Bâsca Chiojdului cât şi pe principalul său afluent
(Stâmnicul). Tot lipsa pădurilor poartă responsabilitatea şi pentru numeroasele procese
geomorfologice de versant ce se produc în zonă (alunecări de teren, curgeri noroioase, ravenări
etc.).
În strategia pe termen lung, pentru o ameliorare reală a efectelor negative produse de
fenomenele hidrometeorologice periculoase este absolut necesară o acţiune concertată de
împădurire a versanţilor pe care în prezent sunt terenuri degradate sau, în cel mai fericit caz, păşuni
şi fâneţe. Prioritate trebuie să aibă sectoarele de versant a căror pantă depăşeşte 25-30°.
Pe harta de mai jos se propune un exemplu concret de împădurire a unor versanţi situaţi între
satele Chiojdu şi Cătiaşu. Au fost identificate trei areale în suprafaţă totală de 270,55 ha (2,7 kmp),
acestea având suprafeţe de 175,58 ; 84,80 şi, respectiv, 10,17 hectare.

O importanţă deosebită în activitatea de prevenire şi combatere a fenomenelor hidrologice

periculoase o reprezintă amenajarea formaţiunilor torenţiale. Prin aceasta se urmăreşte apărarea
zonelor locuite, căilor de comunicaţie, terenurilor agricole, obiectivelor de gospodărire a apelor şi
protecţia mediului etc.
Lucrările transversale clasice sub formă de praguri şi baraje executate din diferite materiale
de construcţii, folosite în aceste amenajări, sunt lucrări rigide cu consumuri ridicate de materiale şi
energie înglobată.
Drept urmare este necesară introducerea în practică în condiţiile economiei de piaţă şi
măsurilor de protecţia mediului, a unor tipuri de lucrări care să aibă structuri de rezistenţă flexibile
sau semiflexibile ce le pot înlocui cu mari avantaje pe cele clasice, deoarece au :
 Consum redus de materiale (fier, beton etc.) şi de energie înglobată ;
 Creştere a fiabilităţii în exploatare ;
 Estetică plăcută ;
 Execuţie uşoară în locuri greu accesibile ;
 Productivitate ridicată a muncii ;
 Volum de construcţie şi preţ de cost mai redus decât toate tipurile de lucrări folosite până în
prezent ;
 O comportare mai bună în exploatare, deoarece pot asigura reglarea pantei de proiectare
şi o disipare a undei de viitură mai eficientă decât la disipatorii clasici .
 Lucrările de amenajare organismelor torenţiale sunt lucrări de consolidare a vârfului,
talvegului şi malurilor, lucrări de transformare a acestora in zone de depuneri şi lucrări în zona de
descărcare-evacuare (Giurma, I., 2006).

Bibliografie

1. Antohi, C.M., Cotiuşcă-Zaucă, D., Telişcă, M. (2009), Tehnologii de achiziţie,

monitoring şi diagnoză a calităţii mediului, Ed. Performantica, Iaşi
2. Arghiriade C-tin., (1977), Rolul hidrologic al pădurii, Editura Ceres, Bucureşti.
3. Călin, R., Teodor, Cr. (2007), Uniunea Europeană, Sr. Europa Mea, vol. 3 –
Politica de mediu , Ed. Tritonic, Bucureşti
4. Cech, Thomas V. (2003), Principles of water resources – History, Development,
Management and Policy, John Wiley & Sons, Inc., New York
5. Diaconu C-tin., (1988), Râurile – de la inundaţii la secetă, Editura Tehnică,
Bucureşti.
6. Diaconu C-tin., Amadeus Tişicovschi A., (2004), Meteorologie şi hidrologie –
Lucrări practice, Editura Universitară, Bucureşti.
7. Diaconu D., Pişota I., Zaharia Liliana, (2005), Hidrologie, Editura Universitară,
Bucureşti.
8. Eddy, J.A. (1976), The Maunder Minimum. Science, 192, 1189-202
9. Giurma, I. (2005), Viituri şi măsuri de apărare, Ed. Gh. Asachi, Iaşi
10. Giurma, I. (2006), Soluţii constructive pentru amenajarea formaţiunilor
torenţiale, Ed. Performantica, Iaşi
11. Hertig, J.A. (1999), Traité de Génie Civil – volume 23 – Ėtudes d’impact sur
l’environnement, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne
12. Horaicu, C. (2009), Monitorizarea integrată a mediului , Ed. Tipo Moldova, Iaşi
13. Lamb, H.H. (1982), Climate, History and the Modern World, London: Methuen.
14. Marcu, M. (1983), Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres, Bucureşti.
15. Societatea Română de fotogrammetrie şi Teledetecţie (nr. 32/2006):
Buletinul de Fotogrammetrie şi teledetecţie
16. Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru (vol. 17, nr. 1,2/2008) –
Gabriela Cenuşă (Militaru) – Realizarea hărţilor de risc natural la inundaţii – o
prioritate pe plan naţional şi mondial
17. Roberts, N. (2002), Schimbările majore ale mediului (The Changing Global
Environment) , Ed. All Educational, Bucureşti
18. Rothlisberger, F. (1986), 10000 Jahre Gletschergeschichte der Erde. Aarau:
Verlag Sauerlander
19. Vlad, I., Chiriţă, C., Doniţă, N., Petrescu, L. (1990), Silvicultură pe baze
ecosistemice, Ed. Academiei Române, Bucureşti.
20. Vişan, Sanda; Angelescu, Anca; Alpopi, Cristina (2000), Mediul
înconjurător – Poluare şi protecţie , Ed. Economică, Bucureşti
21. http://ec.europa.eu
22. http://www.rowater.ro
23. http://www.inhga.ro
24. http://www.emdat.be
25. http://www.fema.gov
26. http://www.sepa.org.uk
27. http://www.namr.ro
28. http://www.mmediu.ro
29. http://2005.informatia.ro
 Cuprins

Introducere
1 – Variabilitate climatică sau schimbări climatice ?
2 – Regimul climatic
3 – Corelaţia precipitaţii-viituri
4 – Viiturile
5 – Inundaţiile
6 – Măsuri de apărare împotriva fenomenelor hidrometeorologice
periculoase
Bibliografie