PROIECTAREA ACTIVITĂŢII ANUALE ÎN

GRĂDINIŢĂ

Proiectarea activităţii anuale presupune elaborarea unei viziuni de ansamblu asupra fiecărui tip
de activitate, selectarea conţinuturilor şi corelarea lor cu obiectivele cadru şi de referinţă, precizarea
numărului şi tipurilor de activităţi conform planului de învăţământ pentru fiecare grupă de copii.
Proiectul anual poate avea următoarea formă (Ezechil, L. & Păişi Lăzărescu, M., 2011):
Categoria de Varianta (forma de realizare) Număr activităţi
activitate Sem. I Sem. II
Activitate de - lectură după imagini
1. educare a - povestire
limbajului - lecturi realizate de către
educatoare
- memorări
- convorbiri
- jocuri didactice
2. Activităţi - activităţi pe bază de exerciţiu
matematice - jocuri didactice etc.
3. Cunoaşterea - lectură după imagini
mediului - povestiri
- lecturi realizate de către
educatoare
- jocuri didactice
- observaţii etc.
4. Educaţie pentru - convorbiri
societate - lecturi realizate de către
educatoare
- jocuri didactice etc.
5. Activităţi practice - activităţi de formare de
priceperi şi deprinderi
- activităţi de consolidare
6. Educaţie muzicală - activităţi de formare de
priceperi şi deprinderi
- activităţi de consolidare
7. Educaţie plastică - activităţi de formare de
 priceperi şi deprinderi
- activităţi de consolidare
8. Educaţie fizică - activităţi de formare de
priceperi şi deprinderi
- activităţi de consolidare

Educatoarea poate opta pentru o anumită variantă de realizare; ea poate renunţa la unele
activităţi sau poate aduce completări altora, în funcţie de condiţiile concrete pe care le relevă
practica educaţională. Numărul de activităţi semestriale este, de asemenea, la dispoziţia educatoarei
astfel încât suma activităţilor anuale ale unei categorii de activitate să reprezinte produsul dintre
numărul de activităţi din planul de învăţământ pentru acea categorie de activitate şi numărul de
săptămâni ale anului şcolar (exemplu: pentru activităţi de educare a limbajului, nivelul II – 2
activităţi x 34 săptămâni = 68 activităţi/ anual).

Proiectarea tematică
Actualul curriculum pentru învăţământul preşcolar, prin metodologia de aplicare a planului de
învăţământ, face precizarea că programul de studiu se va organiza în jurul celor şase mari teme:
Cine sunt/ suntem?, Când, cum şi de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?, Cum
planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? şi Ce şi cum vreau să
fiu?
Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se stabilesc proiecte ce urmează a se
desfăşura cu copiii pe parcursul anului şcolar. Se pot derula proiecte cu o durată de maximum cinci
săptămâni/proiect sau proiecte de mai mică amploare, variind între una şi trei săptămâni, în funcţie
de complexitatea temei abordate şi de interesul preşcolarilor pentru tema respectivă. De asemenea,
pot exista săptămâni în care copiii nu sunt implicaţi în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme
săptămânale de interes pentru aceştia. Totodată, pot exista şi proiecte de o zi şi/sau proiecte
transsemestriale.
Un proiect este o extindere, o investigaţie amănunţită asupra temei generale (fenomene, obiecte,
evenimente etc.), focalizându-se pe un subiect care prezintă interes pentru copii. Proiectul se
defineşte ca un efort deliberat de cercetare a copilului, concentrat pe depistarea detaliilor şi pe
înţelegerea subiectului în întreaga sa amploare.
Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să organizeze progresiv activitatea cu
copiii, în funcţie de dezvoltarea acestora, de interesul manifestat şi de gradul de cunoaştere a
subiectului luat în discuţie.
 Pe parcursul derulării proiectului, pot fi abordate şi teme concurente, care nu sunt legate de tema
– gazdă, atunci când dorim să folosim o oportunitate pentru a exploata un subiect care nu poate
aştepta pentru a fi programat altă dată (Ziua Femeii, Mărţişoare etc.).
Argumentele prezentate de Glava, A.& Pocol, M.& Tătaru L.-coord. (2009) pentru folosirea
acestui tip de planificare ar fi următoarele:
 Proiectul poate fi încorporat în curriculumul pentru vârstele timpurii;
 Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să organizeze progresiv
activitatea cu copiii în funcţie de dezvoltarea şi interesul acestora;
 Structura proiectuluipermite copiilor, indiferent de preocupări, de abilităţi şi de fondul
genetic şi/sau cultural cu care sunt dotaţi, să lucreze împreună;
 Proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoştinţe şi
deprinderi sociale şi intelectuale;
 Proiectul implică preşcolarii în conducerea investigaţiei în mediul imediat asupra
fenomenelor şi evenimentelor despre care doresc să înveţe mai mult, respectând ruta
individuală a învăţării şi ritmul propriu al fiecărui copil;
 Proiectul oferă posibilităţi de a fi dus la bun sfârşit de un grup mic de copii, de întreaga
grupă sau, de un singur copil.
În derularea unui proiect se disting trei faze succesive:
Faza întâi, respectiv debutul proiectului, este aceea a alegerii subiectului şi a planificării
întregului demers didactic necesar derulării proiectului. Această fază presupune:
Alegerea subiectului, care poate fi sugerat de copii, ales de educatoare sau convenit de
educatoare împreună cu copiii şi care trebuie:
o Să fie destul de vast, pentru a putea permite o investigaţie de cel puţin o
săptămână;
o Să fie legat de experienţa de zi cu zi a copilului (cel puţin câţiva copii trebuie să
aibă cunoştinţe despre acesta, pentru a putea pune întrebări relevante despre el);
o Să permită o abordare integrată;
o Să fie potrivit pentru a putea fi investigat în grădiniţă.
 Întocmirea unei hărţi cu aspectele principale ale conţinuturilor ce vor fi abordate în cadrul
proiectului;
 Alcătuirea unui inventar al problemelor, al lucrurilor pe care copiii le ştiu şi al celor pe care
nu le ştiu şi doresc să le afle despre subiectul ales;
 Stabilirea obiectivelor de referinţă pe care le urmărim pe parcursul proiectului;
 Conceperea unor scrisori de intenţie pentru a expune obiectivele proiectului;
 Organizarea centrului tematic, procurarea şi expunerea materialelor legate de tema
proiectului;
  Planificarea activităţilor care se vor derula pe parcursul proiectului, respectându-se planul de
învăţământ pentru grupa la care se derulează;
 Discuţii cu persoanele implicate: copii, părinţi, specialişti, parteneri de proiect.
Faza a doua a proiectului, conţinutul acestuia, este intervalul în care au loc documentarea şi
investigarea. Aceasta este, de fapt, inima proiectului, în care copiii fac cercetări, desenează în urma
observaţiei directe, construiesc modele, înregistrează date şi fapte, explorează, fac predicţii, discută
şi chiar dramatizează aspecte legate de noile achiziţii.
Faza a treia a proiectului este cea a sintezei şi a concluziilor. Ea include pregătirea şi
prezentarea rapoartelor şi a rezultatelor sub formă de jocuri, discuţii, dramatizări. Pentru această
fază, se stabilesc finalităţile proiectului, ce funcţionalităţi ar putea primi acesta şi cum se vor integra
modalităţile de evaluare în partea finală a lui. Toate proiectele tematice trebuie să aibă o finalitate –
o acţiune amplă în care sunt antrenaţi toţi factorii implicaţi şi care pot fi: o expoziţie, un act
umanitar, un obiect de decor pentru grădiniţă, un poster, un afiş, un cod, un regulament etc.
Progresul şi achiziţiile înregistrate pe parcursul derulării proiectului trebuie să fie vizibile în
atitudinile, comportamentele, deprinderile pe care copiii le-au dobândit, în cunoştinţele nou-însuşite,
toate fiind reflectate de portofoliul proiectului, care trebuie întocmit pentru fiecare proiect şi care
conţine: materiale cu conţinut informativ vizând tema proiectului, harta proiectului, lucrări realizate
cu copiii, imagini sugestive din timpul derulării proiectului, materiale create, albume, cărţi etc.