UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

INSTITUTUL DE PREGĂTIRE DIDACTICĂ

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
CLUJ-NAPOCA

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
VALORIFICAREA COMPUNERILOR LA CLASELE PRIMARE SIMULTANE
pentru obținerea gradului didactic I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect. univ. Dr. MIRCEA BREAZ

CANDIDAT,
Învățătoare SILAGHI AURELIA
Școala cu clasele I-IV Ghirolt, Aluniş, Judeţul Cluj

Cluj-Napoca
 Seria 2010-2012
CUPRINS

ARGUMENT ………. .......................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

CAPITOLUL 1………………………………………………………………………………………….7
CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE. COMPUNERE, COMUNICARE ŞI
CREATIVITATE…………………………………………...…..ERROR! BOOKMARK NOT
DEFINED.
1.1. Creativitatea la vârsta școlară mică ................................................................................................ 7
1.2. Stimularea capacităților creatoare ale elevilor prin orele de limba română, in vederea valorificarii
compunerilor la clasele primare simultane .......................................................................................... 11
1.3. Particularitățile creativității la școlarul mic.................................................................................. 15
1.4. Considerații metodice asupra dezvoltării vocabularului elevilor din ciclul primar, pentru
valorificarea compunerilor la ciclul primar ......................................................................................... 17
1.5. Metode şi exerciţii folosite în scopul dezvoltarii vocabularului elevilor pentru valorificarea
compunerilor la ciclul primar .............................................................................................................. 22
1.6. Modalităţi de formare şi dezvoltare a capacităţii de exprimare orală şi scrisă ............................. 31
1.7. Educarea creativităţii prin joc....................................................................................................... 35
1.8. Contribuţia lecturii la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului, pentru valorificarea
compunerilor elevilor din ciclul primar............................................................................................... 37
CAPITOLUL 2 .......................................................................................................................................40
COMPUNEREA, CLASIFICAREA COMPUNERILOR, ETAPE DE ELABORARE A
COMPUNERILOR…………………………………………….ERROR! BOOKMARK NOT
DEFINED.
2.1. Compunerea, clasificarea compunerilor, criterii şi tipologie ....................................................... 61
2.2. Etapele de elaborare a unei compuneri......................................................................................... 62
2.3. Alcătuirea planului de idei în vederea redactării unei compuneri în ciclul primar ...................... 65
2.4. Culegere de compuneri şcolare realizate de elevii clasei a-IV-a de la Şcoala
Ghirolt..................759
CAPITOLUL 3 ....................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
MODALITĂŢI SPECIFICE DE VALORIFICARE A COMPUNERILOR LA CLASELE
PRIMARE SIMULTANE……………………………………..ERROR! BOOKMARK NOT
DEFINED.
3.1. Compunerea - formă superioară a comunicării în ciclul primar………………………………....54
3.2. Rolul, locul şi semnificaţia compunerii ca disciplină şcolară în ciclul rpimar... Error! Bookmark
not defined.
 3.3. Importanţa compunerilor la cilcul primar .....................................Error! Bookmark not defined.
3.4. Compunrea-activitate de importanţă majoră în ciclul primar, 10 paşi pentru bucuria de a scrie
compuneri ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
3.5. Rolul compunerilor şcolare în îmbogăţirea, activarea şi nuanţarea vocabulraului elevilor din
cilcul primar……………………………………………………………………………………………...

CAPITOLUL 4 .......................................................................................................................................77
METODOLOGIA CERCETĂRII EXPERIMENTALE PRIVIND VALORIFICAREA
COMPUNERILOR LA CLASELE PRIMARE SIMULTANE……….ERROR! BOOKMARK
NOT DEFINED.
4.1. Scopul cercetării ........................................................................................................................... 77
4.2. Obiectivele cercetării .................................................................................................................... 78
4.3. Ipoteza cercetării .......................................................................................................................... 78
4.4. Variabilele cercetării .................................................................................................................... 79
4.4.1. Variabila independentă .......................................................................................................... 79
4.4.2. Variabila dependenta ............................................................................................................. 84
4.5. Coordonatele cercetării................................................................................................................. 88
4.5.1. Locul si desfasurarea activitatii ............................................................................................. 88
4.5.2 Metodologia cercetării ............................................................................................................ 89
4.6. Etapele investigației ..................................................................................................................... 94
4.6.1. Etapa preexperimentală ......................................................................................................... 94
4.6.2. Etapa experimentală – formativă ameliorativă ...................................................................... 97
4.6.3. Aplicarea experimentului..................................................................................................... 107
4.6.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor ........................................................................ 116
CAPITOLUL 5 .....................................................................................................................................123
CONCLUZII ..............................................................................................................................123
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................126
ANEXE .......................................................................................................................................130
Motó
Ce este compunerea?
Compunerea-i precum o casă,
Este a ta și e frumoasă;
Tu ai făcut-o, cu gândire
Și-n ea e trudă și simțire.
I-ai pus, cum și-alții au făcut,
O temelie de-nceput,
Din care a țâșnit, în salt,
Zidirea mândră spre înalt.
Din cărămizi, pe lung și lat,
Cuprinsul casei s-a-nălțat.
Și-n încheiere, tu pieptiș,
I-ai meșterit acoperiș.
Dar când mă-ntreb așa, în mine,
Cum de ieșiră toate bine,
Marcela Penes
Tu planul îmi arăţi îndată
O achiţă mică da-nsemnată
Un gând trimis spre mai departe
Ce-a fost –naintea celorlalte.
Și-a fost în gând, și loc de ușă,
Și de fereastră jucăușă,
Și de-ncăperi cât e nevoie
Să poți să locuiești în voie.
Ai dat pereții cu culoare,
Să-ți placă și s-adune soare;
Și-ai pus și mobilă. Visată,
Dorită casă iat-o gata !
E trainică, frumoasă este,
Te muți în ea ca-ntr-o poveste.
RUGĂCIUNEA DASCĂLULUI
,,Dă-mi Doamne, Calmul, Degajarea de a accepta ceea ce nu pot schimba
Curajul să schimb ceea ce pot schimba
Și Înțelepciunea de a putea face diferența dintre ele.” (REINOLD NIEBUR)
 „Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș
avea toată credința așa încât să mut munții, și nu aș avea dragoste nu sunt nimic.”

ARGUMENT

Ora de compunere, compunerea în sine poate fi considerată una din pietrele de încercare. De ce?
Consider că învățătorul trebuie să pornească în realizarea acestor ore de la coeficientul maxim al
imaginației creatoare în strânsă legătură cu cititul și scrisul. A citi, a scrie corect, a te exprima plastic și
a vedea în spațiu și timp COMPUNEREA – iată câteva coordonate care construiesc eșafodajul următoarei
clădiri care se va numi compunerea elevului.
A vorbi de creativitatea elevilor la ora de compunere înseamnă pregătirea în cele mai mici detalii
a lecției pentru a facilita formarea unor priceperi și deprinderi de muncă în care manifestarea
disponibilităților intelectuale ale elevilor sunt multiple. Ca să se ajungă la cristalizarea unor gânduri
creatoare în rândul copiilor, un dascăl la rândul său trebuie să descopere, să îndrume, să înțeleagă și să
prețuiască orice formă de gândire originală. Ținând seama că în sensul ei larg creativitatea înseamnă
capacitatea de ordonare, de organizare personală, de modelare subiectivă a cunoștințelor, atunci
cultivarea ei vizează activizarea oră de oră a unor capacități psihice: sensibilitate, spirit de observație,
memorie și imaginație, aptitudini, curiozitate, inițiativă și tenacitate.
În virtutea metodicilor COMPUNERILE ȘCOLARE TREBUIE SĂ DEVINĂ un mijloc de
receptare creatoare a literaturii. Ele realizează pe de o parte o sinteză a tot ceea ce învață elevii la limba
și literatura română (dar și la celelalte materii), iar pe de altă parte ele constituie cel mai nimerit prilej de
valorificare a experienței de viață a elevilor de manifestare a imaginației lor creatoare.
Orele de compunere devin astfel o modalitate de îmbinare armonioasă a două laturi ale limbii:
CITIREA ȘI LECTURA. Prin realizarea corelării și transferului între discipline crește valoarea
operațională a cunoștințelor, a capacităților, sporește eficiența învățării, se dezvoltă motivația și
convingerea elevilor în legătură cu utilitatea eforturilor de învățare.
Experiența arată că toți elevii sunt capabili să desfășoare o activitate de creație, să aducă o notă
de originalitate în compunerile realizate dacă sunt pregătiți în acest scop și li se creează condiții
corespunzătoare.
De aceea consider că este importantă abordarea acestui aspect esențial al procesului de predare-
învățare-evaluare și anume formarea și dezvoltarea deprinderilor de comunicare prin compunerile
școlare.
CAPITOLUL 1
CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE. COMPUNERE, COMUNICARE ŞI
CREATIVITATE

1.1. Creativitatea la vârsta școlară mică

„Învățătorul exercită o profesie și nicidecum o meserie. Funcțiile sale sunt cu totul intelectuale,
cu totul morale, iar relațiile – totdeauna sociale.” (Gh. Asachi)
Creativitatea reprezintă vârful construcţiei psihologice a individului. Ea nu este o realizare
supraadăugată sistemului psihic uman, ci este rezultatul organizării optime a unor factori de personalitate
foarte diferiţi: cognitivi, afectivi, motivaţionali, aptitudinali şi atitudinali. Cu alte cuvinte, creativitatea
este o rezultantă a funcţionării întregii personalităţi.
Ana Stoica afirmă că „fiecare persoană creatoare vine de fapt cu nota sa proprie, având o
dominanță specifică, în funcție de înzestrarea sa, de experiența acumulată, de nivelul creativității,
domeniul de manifestare și de multe alte condiții. Există o infinitate a formelor particulare de structuri
psihice pe care le pot căpăta persoanele creatoare: nu se poate vorbi de un tip al creatorului, ci de diferite
tipuri, ba mai mult încă, de individualități specifice ale creatorului.” (1983, p.6)
Vorbind de profesorul creativ, se poate afirma că acesta asigură climatul favorabil pentru
exprimarea ideilor proprii, creează oportunităţi pentru autoînvăţare, încurajează gândirea divergentă.
Aceasta înseamnă că el stimulează pe elevi să caute noi conexiuni între fenomene, să imagineze noi
soluţii pentru probleme care se rezolvă în manieră rutinieră, să asocieze imagini şi idei, să formuleze
ipoteze îndrăzneţe, neuzuale, să emită idei şi să dezvolte ideile altora. Profesorul creativ stăpâneşte arta
de a pune întrebări. Profesorii creativi determină dezvoltarea creativităţii elevilor. Explicaţia ar putea fi
transferul setului de valori propice creativităţii de la profesori la elevi, fenomen urmat de automodelarea
copilului în funcţie de atitudinile şi convingerile interiorizate.
Instrumentarul profesorului, înţelegând prin acesta ansamblul de metode şi procedee didactice pe
care le utilizează în procesul de predare-învăţare, are un rol deosebit de important în realizarea învăţării
creative. Există o multitudine de mijloace prin care se stimulează şi se dezvoltă în cadrul şcolii
creativitatea şcolarului mic: ghicitori, jocuri de isteţime şi perspicacitate, construcţii de probleme, jocuri
pentru căutarea de cuvinte care încep sau se sfârşesc cu o anumită literă/silabă, alcătuirea de propoziţii,
jocuri de echipă, activităţi practice.
Evaluarea, în accepţiunea sa tradiţională, de control şi de măsură a învăţării, a „terorizat“ generaţii
de elevi, le-a înnăbuşit spontaneitatea şi creativitatea şi le-a încurajat conformismul, singurul în măsură
să garanteze conformarea la standarde şi baremuri. A avut în mod evident efecte nefaste asupra
creativităţii. Pentru a stimula învăţarea creativă, evaluarea trebuie nuanţată, trebuie să devină o resursă
care să favorizeze dezvoltarea instrumentelor intelectuale de autoevaluare, acesta fiind rolul evaluării
formative. De asemenea, metodele alternative de evaluare (portofoliul, proiectul etc.) solicită din partea
elevilor o activitate independentă de explorare, de articulare a informaţiilor, de construcţie personalizată.
Nu sunt de neglijat nici formele de evaluare neconvenţională, de exemplu prin intermediul metaforei,
analogiei sau dramatizării, care permit transgresarea cunoştinţelor şi orientarea dinspre aparenţă către
esenţa fenomenelor şi a relaţiilor dintre ele.
Creativitatea copilului este diferită de creativitatea autentică pe care o întâlnim la adult, în sensul
că produsul activităţii sale „cretoare“ nu este un nou şi valoros din punct de vedere social. El este însă
nou pentru copil, beneficiază de atributul originalităţii şi este realizat în mod independent. Spre exemplu,
rezolvarea unei probleme bine definite, pe o altă cale decât cea prescrisă, poate fi considerată o activitate
creativă. P. Osborn consideră că de fiecare dată când elevul este pus în faţa unei probleme, acesta
restructurează datele problemei sau imaginează noi procedee ce pot conduce la soluţie, indiferent dacă
aceasta este o sarcină şcolară, o problemă curentă de viaţă sau un test, el realizează o activitate creatoare.
Supleţea cu care elevii găsesc noi soluţii pentru rezolvarea problemelor le oferă acestora o stare
emoţională pozitivă, bucurie, surpriză sau satisfacţie, motivându-i şi alimentându-le dorinţa şi
curiozitatea de a căuta şi alte soluţii şi căi de rezolvare.
 Sensul curent al creativităţii la elevi este acela de potenţial creativ, de factori sau capacităţi
aptitudinale predictive pentru performanţele de mai târziu. Este vorba de capacitatea elevului de a acţiona
independent, atât pe plan mintal cât şi pe plan practic, ca o premisă şi un prim pas pe calea obţinerii unor
produse, în care independenţa actului să garanteze originalitatea soluţiei.
Şcolarii mici posedă o creativitate naivă şi efervescentă. Pe măsura dezvoltării operaţiilor mintale
şi a capacităţii logice, aceştia vor înţelege realitatea obiectivă şi naivitatea fanteziei înregistrează o
scădere bruscă. La aceasta contribuie şi sistemul de cerinţe şcolare, focalizate predilect spre o abordare
logică, ca şi sistemul de evaluare care descurajează şi sancţionează modalităţile neuzuale de rezolvare a
problemelor. Cercetătorii demonstrează că, cu cât se oferă mai mult copilului posibilitatea de a fi spontan
şi independent, cu atât mai creativ va fi el mai târziu.
Lowenfeld consideră că nu este niciodată prea devreme pentru a începe educarea creativității
elevilor. Educaţia artistică reprezintă mijlocul de educare a creativităţii generale. Dezvoltând
sensibilitatea şi receptivitatea copilului pentru diverse materiale şi pentru particularităţile lor, pentru
perceperea lumii înconjurătoare şi corelarea fenomenelor percepute, copilul învaţă cu timpul să
folosească acele aptitudini şi în alte domenii. (apud. E. Landau, 1979, p. 99)
Mediul familial joacă şi el un rol foarte important, putând favoriza din fragedă copilărie
dezvoltarea creativităţii. Familia trebuie să atragă atenţia copiilor asupra tuturor fenomenelor, stimulând
astfel propriile lor observaţii, să le permită să vadă, să pipăie, să audă ce se petrece în jurul lor, deschizân-
du-le astfel calea spre mediul înconjurător.
„Creativitatea nu este nici pură imitaţie sau memorare, nu este nici accident – atunci când copilul
face o greşeală sau un anume înţeles şi o anume valoare – şi nu înseamnă nici gândire bizară ieşită din
comun şi necontrolată.“ (Amabile T. M., 1997, p. 56) De multe ori, răspunsurile neobişnuite provin din
ignoranţă, confuzie, stări alterate de conştiinţă, ele fiind în totală neconcordanţă cu realitatea.
Plecând de la conceptul că orice persoană normală este capabilă de creativitate într-un anumit
domeniu, la un anumit moment, Teresa Amabile, propune un model „componenţial“ al creativităţii:
creativitatea unui copil într-un anumit domeniu depinde de trei factori - deprinderi specifice domeniului,
gândirea creativă şi deprinderile de lucru, precum şi motivaţia intrinsecă.
Creativitatea elevilor din ciclul primar este o premiză esenţială şi necesară pentru activitatea de
creaţie autentică a omului matur, care reprezintă momentul final al unui lung proces de valorificare a
resurselor existente şi consolidate pe parcursul formării individului, în care şcoala are un rol hotărâtor.
 Pentru a vă putea da seama în ce măsură mediul şcolar încurajează motivaţia intrinsecă şi
creativitatea elevilor, propun un test pentru elevi, adaptat după manualul „Creativitatea ca mod de viaţă“,
autor Teresa M. Amabile. Toate afirmaţiile sunt de tip adevărat-fals. Elevii vor răspunde la fiecare
întrebare arătând cum se simt ei cu adevărat la şcoală. Dacă majoritatea răspunsurilor sunt în concordanţă
cu răspunsurile indicate, atunci se pare că mediul este bun pentru creativitate. Răspunsurile care diferă
de cele propuse indică domenii posibile de ameliorare a mediului.
1. La şcoală, pot să pun întrebări fără să-mi pese dacă par stupid.
2. Când fac un lucru, am multe posibilităţi de alegere.
3. De obicei, ştiu ce voi obţine dacă-mi rezolv sarcinile bine.
4. La şcoală mi se impun multe reguli.
5. În clasă mi se cere deseori părerea.
6. Nu prea am parte de schimbări la şcoală.
7. Trebuie să cer voie înainte de a încerca să fac un lucru nou.
8. Învăţătorul ia în seamă opiniile mele.
9. La şcoală, cel mai important lucru este să fii cel mai bun.
10. Învăţătorul mă încurajează să fiu creativ.
11. Când am ceva de făcut, trebuie să respect ceea ce mi se impune, fără a folosi altă alternativă.
12. Deseori, învăţătorul mă corectează atunci când fac ceva, fără a mă lăsa să termin.
13. Învăţătorul mă încurajează să-mi explic singur lucrurile.
14. În clasa mea există o competiţie acerbă.
15. Cuvântul meu are mai multă greutate în privinţa propriilor mele activităţi.
16. Ştiu motivele tuturor regulilor care se explică în clasă.
17. Mi se permite să efectuez activităţile care îmi plac.
18. Hotărârile importante luate în clasă includ şi ideile mele.
19. Învăţătorul mă determină să fac numai ce doreşte el.
20. Învăţătorului îi place ca lucrurile să fie făcute în mod creativ.
21. Dacă fac greşeli la şcoală, întotdeauna sunt pedepsit.
22. Învăţătorul meu este devotat meseriei.
23. Învăţătorul este îngăduitor cu mine.
24. La şcoală trebuie să fiu mereu tăcut.
25. Învăţătorul mă încurajează să mă gândesc la modalităţi noi de rezolvare a activităţilor.
 26. La şcoală merg de plăcere.
27. Mă simt foarte tensionat, pentru că tot ce fac trebuie să fac bine.
28. Învăţătorul meu mă respectă.
29. Învăţătorul meu încearcă să afle ce mă interesează.
30. Învăţătorul meu încearcă întotdeauna să facă lucruri noi.
31. Am învăţat că învăţătorul are întotdeauna dreptate.
32. La şcoală aflu multe lucruri interesante.
33. Învăţătorul îmi sugerează tot timpul activităţi noi.
34. Învăţătorul mă încurajează să îmi folosesc imaginaţia.
35. La şcoală mă simt criticat foarte mult.
Răspunsuri care indică un mediu favorabil creativităţii:
1. A 8. A 15. A 22. A 29. A
2. A 9. F 16. A 23. A 30. A
3. F 10. A 17. A 24. F 31. F
4. F 11. F 18. A 25. A 32. A
5. A 12. F 19. F 26. A 33. A
6. F 13. A 20. A 27. F 34. A
7. F 14. F 21. F 28. A 35. F

1.2. Stimularea capacităților creatoare ale elevilor prin orele de limba română, în vederea
valorificării compunerilor la clasele primare simultane
„Orice creație e un act al dăruirii de sine, o faptă a iubirii prin care prinde viață și căldură întreaga
comunitate umană chemată să se înalțe și să se bucure de acel dar.”(Tudor Vianu, Scriitori români)
Creativitatea reprezintă un fenomen general uman, fiind în acelaşi timp o posibilitate de
comunicare între individ şi sinele său, între individ şi mediu, între societate şi umanitate.
Conceptul de creativitate a dobândit noi dimensiuni în sensul că activitatea creatoare nu se
manifestă numai în domeniul artei şi ştiinţei aşa cum se gândea în trecut, ci potenţialităţile creative se
afirmă şi sunt solicitate de toate sectoarele de activitate umană: artă, ştiinţă, tehnică, munca de
organizare şi conducere, activitatea didactică, strategia şi tehnica militară, activităţile sportive de toate
genurile, sănătate. Pentru toate aceste activităţi societatea modernă cere oameni creativi, inventivi,
aceasta fiind o condiţie hotărâtoare a progresului material şi spiritual la care aspiră toate popoarele
lumii, toate fiinţele de pe planeta noastră.
 Creativitatea înseamnă îndrăzneală condiţionată de libertate interioară; înseamnă curajul de a fi
altfel decât ceilalţi; este un moment al învăţării, dar şi unul al descoperirii; este o sinteză aptitudinală,
dar şi atitudinală.
Depistarea potenţialului creativ la vârste fragede şi valorificarea superioară a acestuia revine
şcolii şi celorlalte instituţii educative.
În ciclul primar şcoala îşi propune formarea unor capacităţi cognitive ce vor constitui
fundamente ale procesului creativ real atunci când adolescenţii sau tinerii intră în fluxul vieţii
productive ca făuritori de bunuri materiale şi spirituale.
Dezvoltarea creativităţii este posibilă numai prin educaţie. „Omul nu poate deveni om decât
prin educaţie.“, spunea Kant. Şcoala este cea care trebuie să pregătească oamenii pentru viaţă. Încă
din clasele primare, modernizarea învăţământului este privită prin prisma integrării rapide a
adolescentului în viaţa socială, dar pentru a putea să se adapteze viitoarei societăţi, în sistemul
educaţional trebuie stimulată şi formată creativitatea.
Educarea gândirii creative este posibilă la orice vârstă. Vârsta micii şcolarităţi se caracterizează
printr-un remarcabil potenţial creativ. Dacă acesta nu este fructificat, pierderile sunt mari,iar
recuperările sunt parţiale.
În vederea stimulării creativităţii este necesar ca în paralel cu demersurile tradiţionale pentru
învăţarea corectă şi însuşirea aspectului corect al limbii, să se utilizeze şi exerciţii a căror menire este
dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi de creaţie, activitate care presupune provocare, dirijare şi
supraveghere.
Astfel în abordarea textelor de citire, elevii trebuie să înţeleagă structura şi unitatea acestora, să
explice şi să motiveze relaţiile dintre întâmplările relatate, să observe noţiunile de limbă, să le explice,
să le compare, să descopere elementele lor comune, să le generalizeze şi să desprindă concluzii.
Precizarea dificultăţilor întâmpinate de copii în receptarea,înţelegerea şi utilizarea cuvintelor
este deosebit de importanta pentru a stabili strategiile pentru cultivarea vocabularului.
Frecvenţa în circulaţie şi importanţa în comunicare a cuvintelor sunt factori care uşurează sau
fac dificilă receptarea,înţelegerea şi fixarea lor în vocabularul individual. Cuvintele trebuie introduse
într-un sistem de relaţii care să permită receptarea lor de către elevi.
O dificultate deosebită o prezintă cuvintele cu sens figurat . Dacă într-o locuţiune populară
cum este a aduce la sapă de lemn se poate uşor explica si înţelege transferul metaforic , în expresiile
lucirea de vis a luminii, diamante de rouă scăpărau curcubeie, perceperea transferului este complicată

12
: copiii înţeleg că e vorba de o exprimare neobişnuită, dar sesizează cu greu transferul. Nu rareori,
copiii sunt dezorientaţi sau fac greşeli,când utilizează cuvinte cu un polisemantism dezvoltat. De
exemplu: a strecura este ,de regulă , folosit corect cu sensul a trece un lichid printr-o sită, dar greşesc
adesea la sensul a introduce pe nesimţite ceva sau pe cineva .
Din aceeaşi cauză se greşeşte în cazul sinonimelor si al antonimelor, neţinându-se seama de
nuanţă: nu există sinonime perfecte, nu în orice context un antonim se potriveşte. De exemplu: cer senin
poate fi substituit prin limpede, curat, dar nu este nimerit clar; antonimele lui senin pot fi întunecat,
închis, acoperit, mohorât, dar neclar,murdar,tulbure sunt nepotrivite.
Elevii trebuie să fie dirijaţi să sesizeze abaterile şi greşelile care privesc forma şi sensul
cuvintelor în vederea îmbogăţirii, precizării si nuanţării vocabularului. În cursul acestor acţiuni elevii
îşi formează o serie de priceperi şi deprinderi utile pe parcursul întregii vieţi, deoarece cultivarea limbii
nu se limitează numai la ciclul primar , nici la nivelul şcolii în general , ea devine o necesitate pentru
comunicarea permanentă între oameni.
La dispoziţia învăţătorului se află un număr mare de metode şi procedee, de mijloace şi forme
de instruire în vederea cultivării vocabularului, iar manualele ofera posibilitatea organizării unor lecţii
eficiente.
Pentru cultivarea capacităţilor de exprimare şi a celor creatoare am folosit la clasă o mare
varietate de exerciţii dând posibilitatea elevilor de a-şi exprima sentimentele, stările afective şi de a le
stimula încrederea în forţele proprii.
La baza muncii dezvoltării capacităţilor creatoare şi activizării vocabularului micilor şcolari stă
textul literar, ca model de exprimare corectă şi plastică. Iniţierea elevilor în receptarea textului literar
se realizează, în clasa a –II-a, pe baza metodei lecturii explicative.
În analiza textului se realizează exerciţii lexicale care au ca centru de interes îmbogăţirea,
activizarea, nuanţarea şi dezvoltarea creativităţii vocabularului prin:
 identificarea cuvintelor şi expresiilor noi;
 însuşirea explicaţiei cuvintelor şi expresiilor noi;
 exerciţii lexicale cu sinonime, antonime, omonime.
În acest scop am propus elevilor exerciţii de tipul:
1. Scrieţi cât mai multe cuvinte folosind literele: a) m, a, e, r, n, b) c, e, r, t, i, a.
2. Scrieţi cât mai multe cuvinte folosind silabele: ma, ra, şi, ca, nă, le, me.
3. Scrieţi cuvinte cu înţeles asemănător pentru cuvintele date:

13
geroasă crengi a se uita silitor
voioasă pildă a se duce pădure.
4. Scrieţi cuvinte cu înţeles opus pentru cuvintele date:
prieteni lung geroasă leneş
închide săteni supărată a sosit.
5. Găsiţi cât mai multe însuşiri pentru cuvintele:
iarna albina copac şcolari păsări.
6. Precizaţi înţelesurile cuvântului nouă din următoarele exemple:
Cosmin are nouă ani. Nouă ne plac foarte mult poveştile.
Irina şi-a cumpărat o carte nouă.
7. Scrieţi explicaţia următoarelor expresii:
„cu capul în nori“ = „îl bate la cap“ =
„a dat din cap“ = „cu capul luminat“ =
8. Scrieţi cuvintele care fac parte din familia cuvântului om, copil, şcoală.
9. Transformaţi în adjective următoarele cuvinte:
aramă pădure a cânta
trandafir floare a citi
soare ger a plânge
Forma ideală de dezvoltare a creativităţii elevilor din clasele I şi a-II-a este jocul didactic care
crează motivaţia corespunzătoare pentru comunicare şi învăţare. Toate jocurile sunt îndrăgite de copii.
Jocurile le dezvoltă copiilor curajul, atenţia, imaginaţia, creativitatea şi dorinţa de a relaţiona cu grupul.
În scopul activizării şi dezvoltării creativităţii vocabularului am folosit la clasă jocuri ca:
„Înlocuieşte o consoană“: Înlocuind una din consoane, elevii vor obţine cât mai multe cuvinte.
Exemplu: dar, mare, loc, sac.
„Cuvinte care rimează“: pentru cuvintele: masă, soare, voioasă, zburând, cade.
„Alintăm cuvintele“: copil, carte, floare, mamă, bancă, măr, rochie.
„Citeşte invers“ şi vezi ce obţii: topor, toc, rac, dor, mare, dac, dar, rar, soc, cuc, coc.
„Eu spun una, tu spui multe“: elev, caiet, carte, şcoală, mamă, soră, dulap, creion.
„Eu spun multe, tu spui una“: ierni, broaşte, castraveţi, uşi, ghete, poveşti, exerciţii.
Pentru dezvoltarea creativităţii am folosit şi exerciţii care îi îndeamnă să cerceteze, să analizeze
şi să descopere rezolvarea unor situaţii problemă.

14
Exemple:
1. Ordonaţi cuvintele pentru a obţine propoziţii:
a) harnică, polenul, din, albina, adună, flori
b) şapte, parfumaţi, Sorina, ghiocei, are
2. Completează cuvintele cu grupurile de litere potrivite:
măr__le pa__te __reşe __tuţe
ru __ nă o__lari pa__nă a__le
3. Scrieţi enunţuri cu înţelesurile cuvintelor: broască, ochi, poartă, lac, sare, vin, car.
Pentru a ne bucura de succes, se impune promovarea unor relaţii învăţător-elev, bazate pe
cooperare, pe libertatea iniţiativei, respect, toleranţă, luarea deciziilor în comun, pe munca în echipă,
pe stimularea elevilor în vederea expunerii propriilor păreri. Din păcate însă, lectura se află într-o
concurenţă acerbă cu televizorul şi cu calculatorul, pierzând teren în faţa acestora.
Pentru elevi, cartea trebuie să rămână principalul mijloc de formare, o sursă de informaţie certă
şi avizată, un mijloc de a cunoaşte frumosul din viaţă, societate şi lume, un mod plăcut şi util de
petrecere a timpului liber. Toate acestea depind în mare măsură de învăţător.
Avem convingerea, ca învăţători, că problemele cultivării limbii şi limbajului sunt cele mai
importante ale educaţiei intelectuale a copilului, pentru că un vocabular bogat, nuanţat este instrumentul
argumentării ideilor, este un suport al originalităţii şi creativităţii lui şi că în ciclul primar elevii trebuie
să-şi însuşească o vorbire corectă, curentă, conştientă şi frumoasă corespunzător cerinţelor
curriculumului şcolar şi să-şi însuşească un scris corect, citeţ ţinând seama de normele ortografice şi de
punctuaţie.
Trebuie să luăm în seamă îndemnul pe care ni-l adresează G.F.Morozov în cartea sa „Cărţi
prietene“: „Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult! Cartea ne este prieten credincios, de
nădejde.“
Astfel, o muncă susţinută din partea învăţătorului corelată cu o participare activă a elevilor, la
toate obiectele de învăţământ, lecţie de lecţie, va duce la formarea unei motivaţii superioare în învăţare
şi la dezvoltarea capacităţilor creatoare. Permanent trebuie să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe, să-şi
pună şi să pună întrebări, să formuleze probleme şi să dea cât mai multe soluţii, adică să gândească
creativ.

15
 Numai o muncă continuă şi conştiincioasă duce la dezvoltarea gândirii creatoare, la formarea
omului ca personalitate. În acest sens Ovidiu spunea că: „Picătura găureşte piatra nu prin forţă, ci
prin continua ei cădere.“

1.3. Particularitățile creativității la școlarul mic

„Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul omului se modelează datorită
sufletului unui alt om.” (Tagore)
În literatura pedagogică s-a formulat problema dacă vârsta şcolară mică este adecvată cultivării
creativităţii. Se pune problema: "Sunt şcolarii mici realmente creativi şi inventivi? În ce măsură şi în
ce grad se manifestă la ei aceste trăsături?"
Au apărut opinii care susţin că la această vârstă, copilul nu este pregătit pentru a realiza o
activitate creatoare. Pentru aceasta ar fi necesară o experienţă mai bogată (în principal informaţi) şi
instrumente necesare prelucrării informaţiilor.
Nu se poate spune că există o vârstă a creativităţii, deoarece şi la vârsta preşcolară sunt obiective
privind cultivarea creativităţii.
Creativitatea de tip şcolar, realizată în procesul de învăţământ nu trebuie confundată cu
activitatea scriitorului, a artistului.
Copilul de vârstă şcolară mică adoptă o atitudine creatoare atunci când pus în faţa unei probleme
care constituie o sarcină şcolară, îi restructurează datele, descoperă calea de rezolvare într-un mod
personal.
Al. Roşea arată că "în funcţie de cum este organizat şi orientat procesul de învăţământ, el poate
duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate duce la formarea unei gândiri şablon"1.
Munca învăţătorului în acest sens este mult mai grea şi mai plină de răspundere. El trebuie să
înţeleagă că ideea gândită de el ca răspuns la o întrebare poate să capete alte modalităţi de formulare în
conştiinţa elevilor. El trebuie să aprobe pe cele care exprimă adevărul, să încurajeze pe cele care se
apropie de adevăr, să stimuleze pe timizi şi reţinuţi. Să atragă atenţia asupra superficialităţii, fără însă
a jigni şi a admonesta, ci îndemnându-i la mai mult efort, la dorinţa de a fi mai stăruitori. ;
Salingar spunea că dacă vrem să dezvoltăm la elevii noştri creativitatea, atunci trebuie s-o lăsăm
să asculte viaţa, pentru că aceasta este mai mare decât experienţa noastră a educatorilor "copilul trebuie
lăsat să vadă că iarba este verde, să nu i se spună că iarba este verde. El trebuie ajutat să afle cine este,
nu cum îl cheamă".

16
 Este bine să le arătăm elevilor de ce este bine să fie creativi, aducându-le argumente de
coloratură subiective.
Ana Stoica arată că "e bine să fii creativ pentru a te depăşi ca persoană, ca om, să te bucuri de
preţuirea, respectul şi admiraţia celor din jur pentru că te-ai dovedit capabil să inventezi ceva şi să ieşi
din anonimat; să-ţi încălzeşti inima la flacăra succesului meritat; să-ţi făureşti o sursă mobilă de
satisfacţii morale şi învăţare; să obţii succese şcolare".
Trebuie să încurajăm spontaneitatea cu lucrări de fantezie efervescentă la elevi. Conceptele de
spontaneitate şi creativitate sunt fundamente ale producţiei de bunuri culturale. "Fără creativitate, se
scurge goală, şi sterilă, şi fără spontaneitate creativitatea se limitează la un ideal fără eficacitate, fără
viată".
De fapt, aproape tot ce am solicitat elevilor se adresa spontaneităţii mintale, fără de care nu
poate fi concepută creativitatea.
Pentru a se putea avânta în necunoscut, elevul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de
acel sentiment de siguranţă, provenite din lumea înconjurătoare.

1.4. Considerații metodice asupra dezvoltării vocabularului elevilor din ciclul primar, pentru
valorificarea compunerilor la ciclul primar
Cunoaşterea limbii române este o condiţie indispensabilă pentru instruire şi educare, pentru
modelarea personalităţii şi pentru asigurarea participării la viaţa socială, lucru care se realizează în
instituţiile de învăţământ şi în afara acestora prin intermediul limbajului.
Cultivarea limbajului reprezintă unul din aspectele principale în procesul de echilibrare a
individului şi a colectivului, iar eşecurile în integrare se datorează în mare masură capacităţilor reduse
de întelegere şi de exteriorizare prin limbaj.
Sudiul limbii române la clasele mici « asigură învăţarea unor instrumente de bază ale activităţii
intelectuale : cititul, scrisul, exprimarea corectă, care au implicaţii în întreaga evoluţie viitoare a
şcolarilor ! » (Bideanu Eugen, Serdean Ion, Orientări noi în metodologia studierii limbii române la ciclul
primar, Bucuresti, E.D.P., 1981, pagina 5)
Sarcina principală a obiectului limba română în ciclul primar este însuşirea limbii române
standard. La aceasta se adaugă şi un minimum de diferenţiere funcţional – stilistică, intrucât copiii
studiază şi alte obiecte care au o terminologie specifică.

17
 Îmbogăţirea vocabularului, precizarea şi nuanţarea lui sunt favorizate de faptul că elevii ştiu să
citească şi se pot informa singuri şi pot descoperi cuvinte cu sensuri noi. Între unităţile lexicale se
stabilesc diferite tipuri de legături–tematice, sinonimice, antonimice, omonimice, se produc diferenţieri
în utilizarea cuvintelor în funcţie de sfera utilizării lor.
a. Îmbogățirea vocabularului înseamnă, în primul rând, creșterea numerică a cantității
de unități lexicale (cuvinte).
Zestrea lexicală a elevului intrat în clasa I (aproximativ 2000 cuvinte) este suficientă pentru a
realiza înțelegerea cu adulții asupra câtorva aspecte esențiale ale realității: viața copiilor, familia, omul,
activități ale omului, mijloace de locomoție, localitate, natură.
La sfârșitul clasei a IV-a ajunge la 4000-4500 de cuvinte, din care mai puțin de 50% îl constituie
vocabularul activ. Structura vocabularului se complică nu numai prin faptul că acoperă noi aspecte ale
realității prin lărgirea și adâncirea domeniilor cunoașterii, cuvintele regrupându-se în câmpuri lexical-
semnatice, ci și prin faptul că se dezvoltă un sistem complex de relații între cuvinte, se produce o
stratificare a acestora în funcție de frecvența și importanța lor în comunicarea cunoștințelor.
Creșterea cantitativă a vocabularului este strâns legată de creșterea lui calitativă, adică de
numărul de cuvinte cu mare frecvență în vorbirea curentă, de capacitatea elevilor de a le utiliza în
vorbire. Nu cuvintele care apar ocazional sau termenii de strictă specialitate asigură fluența vorbirii, ci
cuvinte care desemnează aspecte fundamentale ale lumii obiective.
Toate obiectele de studiu contribuie la îmbogățirea vocabularului, dar Limba romana are
ponderea maximă, întrucât la celelalte discipline se urmărește formarea unei terminologii specifice, pe
când la obiectul limba română, însușirea vocabularului limbii standard. Prin limba română standard
înțelegem „varianta limbii române nemarcată de trăsături dialectale, în care faptele de limbă sunt
utilizate cu sens denotativ; ea servește drept model neutru cu care sunt comparate eșantioanele
lingvistice cu trăsături locale, afective, expresive.” 2 (Andrei, Mihail; Ghiță Iulian, Limba Română, E.D.P,
București, 1983, pagina 167)
Concomitent cu însușirea noilor cuvinte, elevii asimilează procedee de fomare a acestora:
derivarea cu prefixe, de exemplu prefixele în-, îm- (înnoda, înnopta, împacheta, îmboboci, înfrățire,
întrecere, împietrit), ne- (nerăbdare, neliniște, neadevăr, neatenție, neîndemânatic, neuitat, nemărginit),
stră- (strămoș, străbun, străluci, străbate), dez-/des- (deznoda, descreți), răz-/răs (răzbunare, răsfoi), re-
(recunoaștere, retragere); derivarea prin sufixare, de exemplu sufixele -eală/-ială (umezeală, îndoială),
-ură (învățătură), -ărie (copilărie), -ie (prietenie), -ică (păsărică), -el (băiețel), -iță (fetiță), -ior/-ițor

18
(frățior, domnișor), -aș (muguraș), -ean (orășean), -ist (chimist), -ut/-uță ( ieduț, furnicuță), -tor
(mirositor), -atic (tomnatic), -os (inimos), -esc (românesc), ește (frățește); compunere (binecuvântare,
bineînțeles, binevenit, anotimp, niciodată, floarea-soarelui, Râmnicu-Vâlcea); formarea analitică
(locuțiuni: a-și lua inima în dinți, a-și da seama); conversiunea ( lecuit, rânit - substantive din adjective.
Însușirea sensurilor denotative (principale) și conotative (secundare, derivate) ale cuvintelor,
adică sensurile care pot fi aflate din dicționare, corespunzătoare cerințelor limbii standard, constitie, de
asemenea, un obiectiv al îmbogățirii vocabularului.
De aceea, învățătorul are obligația ca atunci cand sunt explicate sensurile noilor cuvinte să
prezinte sensul fundamental, propriu-zis, și abia apoi, dacă este cazul, sensurile secundare.

b) Precizarea vocabularului se refera la dedivarea sensului cuvintelor.

Elevii trebuie să cunoască sensul exact al cuvântului pentru a-l putea sesiza și întrebuința corect.
Explicarea cuvântului sau consemnarea într-un carnet de cuvinte este insuficientă. Numai dacă este
înâlnit și folosit în contexte variate se asigură fixarea temeinică. Apoi urmează ca elevul să citească și
să fie pus în situația de a utiliza cuvântul.
De regulă, cuvintele din vocabularul fundamental sunt polisemantice, rareori monosemantice.
Precizarea sensului are ca obiectiv cunoașterea, pe cât posibil, a structirii semnatice a cuvintelor.
Pe lângă aceasta, cuvântul poate fi utilizat și cu sens figurat, ceea ce impune sesizarea si, pe cât
posibil, însușirea procedeelor de expresie figurată. În al doilea rând, în ciclul primar, elevii încep să
realizeze intuitiv distribuția elementară pe stiluri funcționale. Ei își dau seama că anumite cuvinte nu
pot fi utilizate decât în cadrul unei anumite discipline, sesizează limbajul figurat, fac diferența între
vorbirea cultivată la lecții și vorbirea neîngrijită. Ei învață să evite diminutivele și augmentativele sau
alte cuvinte marcate afectiv, nepotrivite cu anumite situații de comunicare. De asemenea, învață să
folosească, în legătură cu o temă, anumite cuvinte populare, arhaisme, neologisme sau regionalisme.
Toate acestea țin de proprietatea termenilor, adică de concordanța între cuvânt și idee.
Cunoașterea structurii fonetice și grafematice a cuvintelor (chiar intuitivă, elementară, prin ecxercițiu),
a valențelor lor gramaticale asigură claritate și corectitudine în exprimare. Pronunția dialectală (locală,
neliterara), incapacitatea de a face ”automat” analiza grafematică are drept urmare exprimarea neclară
și incorectă.
c) Nuanțarea vocabularului inseamnă înțelegerea și folosirea resurselor oferite de
sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie și de gruparea tematică a cuvintelor.

19
 Fenomenul de paronimie este mai frecvent decât s-ar părea. Copiii confundă ușor structurile
sonore similare și, în consecință, folosesc gresit cuvintele. De exemplu, mere/miere, colivă/colibă,
pavăză/pauză.
Actualizarea omonimelor în contexte tipice, care să le evidențieze sensul, înlătură posibilele
confuzii.
Antonimele sunt prezente drept procedeu de caracterizare a unor situații antagonice.
Sinonimele nu sunt perfecte. Prin urmare, formarea seriilor sinonimice în vocabularul elevilor
le permite să aleagă termenul adecvat într-o situație dată. Manualele includ numeroase exerciții și
situații care urmăresc realizarea acestora. De exemplu, nemiloasă, cumplită, sălbatică, rea pentru
explicarea cuvântului păgână.
Gruparea tematică implică referirea mai multor cuvinte la același sector al realității. Cuvântul
”școală” poate fi considerat tema căreia i se subordonează: an școlar, elev, copil, vacanță, coleg,
festivitate, director, clasă, bancă, carte, manual, învățătoare, a învăța. Orice cuvânt nou care are o
tangență oarecare cu școala intră în această grupare, ceea ce ușurează asimilarea și utilizarealui
adecvată.
Cuvintele izolate, care nu intră, sau intră în mod eronat într-un sistem de relații oarecare, vor fi
uitate sau utilizate în mod gresit.
Locuțiunile de toate felurile sunt, de obicei, neglijate, dar ele au o încărcătură puternică
semantică și expresivă, un potențial de comunicare deosebit, de aceea trebuie introduse în vorbirea
elevilor ca mijloc de nuanțare cu valoare ridicată.
E suficient să înlocuim locuțiunile prin echivalente verbale neutre în contexte pentru ca elevii
să își dea seama de expresivitatea locuțiunilor.
Pentru nuanțarea exprimării, elevii încep să perceapă valorile figurate ale cuvintelor. Textele
din manuale oferă o varietate mare de procedee de transfer. Deși copiii sesizează mai greu procedeele,
totuși se poate recurge la o tipizare.
Exemple:
- adjective care evidențiază o caracteristică a unui obiect (epitete);
- substantive care apropie obiectul caracterizat de lumea oamenilor (personificare);
- comparații;
- comparații prescurtate (metafore)

20
 Îmbogățirea, precizarea, nuanțarea vocabularului privesc cantitatea și calitatea vocabularului
însușit de elevi.
Cultivarea limbii, a vocabularului nu se limitează numai la ciclul primar și nici măcar la
perioada școlii în general, ea devine o necesitate permanentă. Între priceperile și deprinderile care
trebuie formate reținem:
- Priceprea de a găsi sensul și forma corectă a unui cuvânt prin consultarea dicționarelor,
glosarelor și a altor surse de informare individuală;
- Priceprea de a alcătui repertorii de cuvinte explicate;
- Priceperea de a actualiza sensul cuvintelor în situații lingvistice potrivite;
- Deprinderea de a sesiza abaterile și greșelile care privesc forma și sensul cuvintelor, precum
și actualizare lor corectă, adică cultivarea simțului lingvistic, formarea unei atitudini critice față de
propria exprimare sau a altora.
- Capacitatea de a selecta cuvântul potrivit și de a organiza în mod conștient comunicările orale,
dar mai ales cele scrise, capacitate legată de autocontrol și verificarea expresiei.
În formarea cunoștințelor și deprinderilor de limbă se disting două etape: etapa pregramaticală -
intuitivă de familiarizare cu noținunile de limbă și etapa gramaticală elementară, de formare a primelor
noțiuni propriu-zise de limbă.
La intrarea în școală, vorbirea gramaticală a copiilor, însușită anterior în mod spontan, are o
sferă de acțiune limitată, dar reprezintă suportul formării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de
limbă.
a) În prima etapă (clasele I și a II a), gândirea elevilor păstreaza caracterul intuitiv, fiind
orientată catre asecte concrete ale realității. De aceea, în procesul de cunoaștere, se simte nevoia de a
se sprijini pe un material concret despre limbă.
Activitatea de cunoaștere este dirijată spre perceperea aspectului material - sonor și grafic - al
limbii, adică: propoziția (delimitată oral prin pauze și în scris prin majusculă și semne de punctuație),
cuvântul - structură fonetică și grafematică (silabă, fonem, grafem etc) și unitate de expresie - textul.
Aceste reprezentări conțin elemente de generalizare și abstractizare, îi familiarizează pe copii
cu specificul cunoștințelor despre limbă, făcând accesibile cunoștințele pe care și le vor însuși mai
târziu.
Aceștia încep să folosească o terminologie gramaticală (limitată, sumară, uneori sugerată de
perifraze), încep să desprindă sensul gramatical de cel concret, de exemplu, percep legătura dintre

21
forma cuvintelor şi modificările de sens (muncitor-muncitori- muncitorii), acordul (casă mare/case
mari) sau știu să alcătuiască propoziții.
Elevii își formează deprinderea de a percepe și a produce texte în mod conștient, referindu-se
la o temă dată. Prima etapă a învățarii, cu un pronunțat caracter practic-aplicativ, pregătește formarea -
în etapa următoare - a primelor noțiuni despre limbă.
Această etapă are un rol important în cultivarea vocabularului elevilor deoarece ei dobândesc
reprezentările de bază referitoare la cuvânt: structura fonetică și gramaticală, sens, unitate de expresie,
unitate gramaticală.
b) În etapa a doua (clasele a III-a și a IV-a), pe baza reprezentărilor dobândite anterior cu privire
la cuvânt și propoziție, elevii pot trece la însușirea cunoștințelor legate de comunicare.
Elevii află despre cuvinte că acestea pot denumi obiecte, exprimă însușiri, arată acțiuni, că își
schimbă forma în funcție de gen, număr, persoană, timp, sau că îndeplinesc funcții de subiect, predicat,
atribut, coplement, ocupînd o anumită poziție în structura propoziției.
Cuvîntul își dezvaluie astfel sensurile gramaticale, imaginea elevilor despre cuvînt devine
completă și complexă. În această etapă se produce trecerea de la gândirea concretă, intuitivă, la cea
abstractă, logică și gramaticală. Ea se caracterizează prin elaborarea primelor noțiuni propriu-zise
despre limbă și printr-un început de fundamentare teoretică a priceperilor și deprinderilor.
Capabili de un efort intelectual mai mare, obișnuiți să rezolve sarcini cognitive complexe,
putînd corela mai ușor diversele cunoștințe acumulate, elevii vor dispune mai eficient de ele în dirijarea,
controlul și reglarea practicii exprimării orale și scrise.
Cunoștințele și priceperile lexicale sunt introduse sub forma unor explicații și exerciții situative
în cadrul studiului părților de vorbire, referindu-se la derivare, compunere, abreviere, grupare tematică,
sinonimie sau antonimie.

1.5. Metode şi exerciţii folosite în scopul dezvoltării vocabularului elevilor, pentru

valorificarea compunerilor la ciclul primar
„Nu învăţăm pe dinafară vorbirea sau scrierea frumoasă, ci mai întâi pe cea corectă, menită să
asigure o comunicare lipsită de echivoc în cursul activităţii sociale, pentru care pregătim tineretul.”–
afirmă Pavel Apostol în volumul „Progresul în metodologia procesului de învăţământ”. După ce s-a
asimilat un lexic variat, se poate trece la nuanţarea vocabularului. Limbajul nuanţat se asociază cu cel
clar, coerent, corect din punct de vedere gramatical, aducând un plus de expresivitate în contextul
comunicării scrise sau orale.

22
 În funcţie de particularităţile de vârstă, nuanţarea este privită ca un proces, ce presupune
operarea cu mulţimea cuvintelor şi expresiilor asimilate într-un mod personal, care să evidenţieze stările
sufleteşti ale vorbitorului, opiniile, intenţiile sale. Vom întâlni un vocabular nuanţat, la acei vorbitori
care transmit nu numai o simplă informaţie, ci exprimă şi participarea afectivă. Acest lucru este facilitat
de folosirea tuturor resurselor inepuizabile ale vocabularului limbii române. E nevoie să-i obişnuim pe
elevi treptat cu sensul figurat al cuvintelor, să-i ajutăm să asimileze şi să înţeleagă mijloacele de
expresie ale limbajului nuanţat. Trebuie ajutaţi să înţeleagă ca exprimarea nuanţată: „nu se bazează pe
cuvinte rare, ci pe raritatea, pe ineditul îmbinărilor de cuvinte”.(Chiţu, N, p. 99).
Deşi în ciclul primar, nu se pune un accent deosebit pe studierea sistematică a particularităţilor
stilistice ale părţilor de vorbire, deoarece nici bogatul registru al figurilor de stil nu intră direct în studiul
limbii, considerăm că se poate realiza mai mult pe această linie, având în vedre climatul socio–afectiv
creat la aceasta vârstă în clasă, climat care dă prilej copiilor să exprime orice gând, opinie, atitudine şi
va oferi comunicării calităţi deosebite, atât în planul cunoaşterii, cât şi în cel al trăirii estetice.
Începând din clasa I am încercat să-i obişnuiesc pe copii cu sensul figurat al cuvintelor. Textele
abecedarului sunt mai sărace din acest punct de vedere, de aceea am folosit jocul, ghicitorile:
„Se-ntretaie peste case
Săbii frânte, luminoase”.
(Fulgerul)
Nu am prezentat doar ghicitoarea şi am găsit răspunsul, ci am cerut elevilor să indice expresia
care i-a condus spre dezlegare, ce asemănări sunt între cuvântul identificat şi conţinutul ghicitorii.
Manualele de limba română de clasa a III-a şi de clasa a IV-a cuprind texte cu conţinut liric. Am încercat
să-i ajut pe elevi să înţeleagă sensul figurat al imaginilor artistice, aspect care solicită un evident efort
intelectual. După dezvăluirea sensului imaginilor artistice, am încercat să înţelegem sentimentele ce le-
au generat, sensul ideilor, gândurilor, sentimentelor. Simultan am cerut elevilor să opereze cu diferite
sensuri ale aceluiaşi cuvânt , să întrebuinţeze cuvintele în diversele lor accepţiuni, prin exerciţii, să
încerce integrarea noilor cuvinte în fondul lor lexical.
Valorificând influenţele exercitate de factorii externi: familie, mas-media, literatură, aceasta din
urma deţinând rolul stimulator, deoarece oferă modalitaţile de expresie cele mai plastice ale limbajului
literar, am încercat să realizez o legătură firească între cunoştinţele de limbă şi cele de literatură, fapt
care să-i ajute pe copii să observe, că folosind valorile stilistice ale părţilor de vorbire, pot utiliza un
vocabular în care să regăsească îmbinări lexicale, capabile de a naşte emoţii artistice.

23
 Studierea substantivului i-a ajutat pe elevi să înţeleagă valorile expresive ale acestuia. Este
frecvent întrebuinţat în realizarea descrierilor, a portretelor. Studierea unor descrieri din natură,
prezente atât în lirica peisagistică, cât şi în textele de proză lirică, ajută la semnalarea valorii stilistice
a lor. Iau ca exemplu un fragment din „Sultănica” de B.Şt. Delavrancea, text ce aduce cu sine o reală
bogăţie de imagini artistice.Este un tablou măreţ al iernii, construit cu ajutorul a numeroase substantive:
zăpadă, crivăţ, păduri, tulpini, flori de zarzăr, de corcoduşi, vuiet, văi, cerul, cârduri de corbi, vârteje,
colnic, amurguri, zăbranic. După momentul recunoaşterii acestor substantive, am încercat să-i conduc
pe elevi spre a sesiza imaginile stilistice creionate cu ajutorul lor.Am analizat expresia „Muscelele dorm
sub zăpadă.”Întâi s-a precizat înţelesul cuvântului muscele, găsind următoarea explicaţie:”dealuri cu
pante uşoare”. Elevii au primit sarcina de a explica ce le sugerează acestă expresie, ce le sugerează
cuvântul „dorm” întrebuinţat în acest context.O altă sarcină a fost aceea de a găsi expresii similare.
„Dealurile visează sub omăt.”
„Dealurile aţipesc sub nea.”
„Totu-i alb ş-a amuţit.”
Atenţia le-a fost îndreptată asupra înţelegerii formulării:,,Pădurile…….. par cercelate cu flori
de zarzăr şi de corcoduşi.” Autorul a folosit substantivele flori de zarzăr şi de corcoduşi, pentru a sugera
că zăpada a învăluit pădurea, i-a dăruit cercei, a împodobit-o. Întregul fragment ajută la înţelegerea
faptului că viaţa continuă şi în acest anotimp, că gerul iernii nu ne sperie, tablourile create de iarnă, dar
şi cele create în cuvinte de autor, sunt asemenea celor din poveste, adevărate feerii. Pentru o mai bună
înţelegere a mesajului, am însoţit explicaţiile de imagini foarte sugestive, în acord cu cele din text.
Fiecare text oferă posibilitatea desfăşurării unor exerciţii cât mai variate. Le-am cerut elevilor să
folosescă aceste expresii în contexte noi, sau să creeze altele. Deosebit de izbutită mi s-a părut
îmbinarea realizată de un elev de clasa a III-a: „Pământul e un deşert de zahăr.”Am cerut să recunoască
substantivele care sugerează prezenţa vieţii: potecă, lumini de vaporiţe, ferestre, lumină, uliţă, să
găsească substantivele cu sens asemănător acestora, să realizeze descrierea unei păduri, făcând apel la
structurile lexicale întâlnite în alte lecturi, să realizeze un desen în care să utilizeze imaginile sugerate.
Apar frecvent în lecturi comparaţiile realizate cu ajutorul substantivelor, i-am ajutat să observe
compararea pe baza unor însuşiri comune, a unui termen concret mai cunoscut ca altul, cu un termen
abstract, mai puţin cunoscut: muşchiul gros ca o blană a pământului sau :”……unde muşchiul e moale
ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui, şi brazii aşa de înalţi, că-ţi cade căciula din cap când
stai să te uiţi în vârful lor”, fragment relevant în acest sens din „România pitorească” a lui Alexandru

24
Vlahuţă. În acelaşi fragment, autorul nu compară doar imagini, ci şi comportamente:,,fiarele ascultă
cântecele privighetorilor ca omul.” În poezia „Limba noastră” i-am ajutat pe elevi să sesizeze
comparaţiile unice în lirica patriotică, bogate în ideile pe care le exprimă. Limba este comoară, foc,
graiul pâinii. Valoarea acestor substantive este deosebită. Ele sugerează vechimea limbii, bogăţia şi
puterea de evocare, toate aceste caracteristici desprinzâdnu-se din analiza sensului figurat al primului
vers din fiecare strofă, vers ce conţine o comparaţie care subliniază o caracteristică esenţială a limbii
române.
Metaforele sunt mai greu de sesizat, produc mari bucurii copiilor în momentul decodificării lor.
Ele apar chiar în titlurile unor texte prezente în manuale. În fragmentul „Cheia” al lui M. Sadoveanu,
explicarea sensului figurat nu se poate reduce doar la sinonimie. Acest termen trebuie comentat pentru
a sesiza puterea lui de sugestie. Deosebit de relevante în acest sens sunt expresiile: „vârsta fericirii fără
minte”, „umbra bună ce îi şterge plânsul” din poezia ,,Mama” a lui Panait Cerna.
Am cerut elevilor să denumească cu un singur cuvânt expresiile de mai sus: copilăria - vârsta
fericirii fără minte şi am încercat să ne amintim şi alte expresii care numeau aceeaşi perioadă. Mama e
umbra bună ce îi şterge plânsul. Poezia abundă în figuri de stil: ,,Toţi îngerii din ceruri îi sunt fraţi” –
i-am îndrumat să descopere ce a vrut să spună poetul, ce sentimente a dorit să transmită. Elevii au
înţeles mesajul răspunzând că e vorba de sentimentul împăcării, al liniştii sufleteşti, e fericit că a fost
iertat, se simte – n cer cu îngerii, a răspuns un băieţel.
O altă figură de stil prezentă în textele destinate ciclului primar este personificarea. Poezia
eminesciană oferă prilejul sesizării acesteia. Codrul este fiinţa omenească capabilă să asculte jeluirea
marelui geniu, termenul codruţule, întăreşte procesul de înţelegere al personificării, îi face pe copii să
sesizeze sentimentele cu care poetul se adresează codrului, simbol al veşniciei. Exemplul nu e unic,
pentru a fi mai bine înţeles acest procedeu se pot aminti aspecte din basme. Un altul ar fi „Aurul
toamnei” de Cezar Petrescu, situaţie în care i-am ajutat să înţeleagă acelaşi procedeu. Toamna, pădurea,
vântul, păsările capătă însuşiri omeneşti, se comportă ca un om care se pregăteşte, e obosit, răsfoieşte
cu iuţeală filele ceaslovului naturii. O dată cu însuşirea acestor procedee, elevii au fost ajutaţi ca în
cadrul muncii independente, să opereze cu diferite sensuri ale aceluiaşi cuvânt, să întrebuinţeze
cuvintele în diversele lor accepţiuni, pentru că a dezvolta la elevi o exprimarea nuanţata, nu înseamnă
a-i face să înţeleagă diversele figuri artistice, ci să le întrebuinţeze în exprimarea proprie.Pentru a realiza
acest obiectiv am folosit diverse exerciţii pornind de la textele citite.
Exemple:

25
1.Descrieţi luptele purtate de Decebal şi Traian, folosind cât mai multe substantive comune şi proprii.
2. Completaţi textul de mai jos cu substantivele potrivite:
„………… cea jucăuşă se zări printre …………copacului. Un …………de blăniţă roşcată, cu o coadă
stufoasă şi un ………… minuscul. Inima îi bătea ca un ………….. .
3. Care sunt însuşirile bradului, cântate de poetul B.P. Haşdeu în poezia cu acelaşi nume.
4. Faceţi portretul marelui compozitor George Enescu, folosind substantivele: sipet, operă, poemă,
glorie, compoziţie, amărăciune. Explicaţi mai întâi cuvintele folosind dicţionarul.
5. Explicaţi expresiile :
„Dorul de lumină, scârba de noroi”;
„……….floarea pură din livezi”
6. Faceţi rezumatul lecturii „Ştefan Luchian”, folosind cât mai multe substantive care denumesc stări
sufleteşti.
7.Găsiţi proverbe şi zicători care să cuprindă substantivele: cap, minte, prieten, carte, meserie.
Adjectivul contribuie în mod deosebit la nuanţarea exprimării. Pentru a reliefa rolul
adjectivului, încă de la prima lecţie în clasa a III-a şi apoi în clasa a IV-a, am prezentat elevilor un text
sărac, lipsit de plasticitate.
a).Era un copilaş şi târa pe pământ nişte ciubote ale unui frate mai mare. Ridică spre mine ochii
şi-şi scoase anevoie din cap pălărioara ca o ciupercă.
Am prezentat apoi acelaşi text în care am introdus adjectivele:
b).”Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate
mai mare. Ridică spre mine ochii trişti şi-şi scoase anevoie din cap pălarioara veche, pleoştită ca o
ciupercă.” (M. Sadoveanu –„Un om năcăjit”)
Împreună cu elevii am observat şi analizat diferenţele: prezenţa adjectivelor în exemplu b
realizează adevărate imagini, iar în sufletul copiilor trezeşte anumite trăiri emoţionale. Exerciţiul poate
fi urmat de altele a căror sarcină să fie recunoaşterea adjectivelor, omiterea lor şi obsevarea
consecinţelor. Procedând astfel, elevii înţeleg şi reţin cu mare uşurinţă că rolul adjectivului este de a
înfrumuseţa exprimarea, de a-i da puţină culoare.
Am folosit exerciţii prin care am cerut elevilor să înlocuoiasă adjectivele din text cu altele cu
sens contrar. Rezolvarea se poate face apelând la textul poveştii „Fata moşului şi fata babei”. Prin
enumerarea însuşirilor celor două fete, se poate trece la evidenţierea diferenţei specifice a acestei părţi
de vorbire, faţă de celelalte exemple care abordează folosirea antonimelor.

26
 Elevii sunt puşi în situaţia de a caracteriza în opoziţie diferite personaje din unele lecturi
studiate, adjectivele antonime fiind folosite pentru realizarea antitezei. Lecţiile :,,Fetiţa care l-a luat pe
NU în braţe”, „Musca la arat”, oferă situaţii în care trebuie să se folosească o serie întreagă de antonime
asimilate în aceşti ani şi încadrate într-un context propriu.
În cazul unor adjective am scos în evidenţă că pot avea trei antonime diferite:
drept -nedrept
-strâmb
-stâng
În studiul adjectivului am abordat sinonimia, ca o componentă definitorie pentru bogăţia,
originalitatea şi expresivitatea unei limbi. În cazul textelor: „Furtuna” după Calistrat Hogaş,
„Căprioara” de Emil Gârleanu , „Veveriţa” de Mihail Sadoveanu, am selectat din texte, cu copiii,
adjectivele urmărind şi pe această cale conştientizarea faptului că adjectivul este o parte de vorbire
dependentă de un substantiv, cu care se acordă în gen, număr şi caz. Expresiile selectate: substantiv +
adjectiv; disc alb, lumină topită, tăcere adâncă, coadă stufoasă, căpşor minuscul, muşchi gros, cald,
blana moale, mătăsoasă, fiinţă fragedă au fost asimilate, cu aceste expresii am alcătuit propoziţii, am
cerut elevilor să construiască comparaţii, folosind adjectivele cele mai potrivite. Pentru început
activitatea s-a desfăşurat frontal, apoi independent.
Este important ca elevii să înţeleagă şi să reţină că un substantiv poate fi însoţit de mai multe
adjective: biet copil orfan robit, lungi troiene călătoare, munţii singuri şi bătrâni, lunga şi zbuciumata
lor calătorie; că atunci când el precede substantivul se insistă asupra însuşirii ce o semnifică: cumplita
iarnă, mândra ţară, singuratece poene, blânda batere de vânt, galbeni-i conduri. I-am ajutat să înţeleagă
că şi schimbarea valorii gramaticale a adjectvului constituie un mijloc de nuanţare a exprimării. Am
supus atenţiei elevilor propoziţiile:
Copilul leneş nu învaţă. Feciorii voinici urcau muntele.
Leneşul mai mult aleargă. Voinicii cutreierau munţii.
Am cerut elevilor să identifice substantivele şi adjectivele şi să observe faptul că prin articulare
adjectivul se transformă în substantiv. Au rezolvat apoi exerciţii în care am cerut să transforme
adjectivele în substantive.
În clasele primare nu se studiază gradele de comparaţie, dar se întâlnesc, constituind uneori un
mijloc expresiv de redare a ideii, de aceea am insistat asupra folosirii superlativului absolut în diversele
sale variante:

27
1.Însoţite de adverbe şi locuţiuni adverbiale – mult, tare, grozav, nemaipomenit;
2.Prin repetiţia adjectivelor – mare, mare sau expresii în care adjectivul este însoţit de un substantiv ce-
i dă valoare de superlativ absolut: deştept foc, nevoie mare etc.
În limba română ordinea normală este substantiv + adjectiv, când stă-n faţa substantivului:
mare învăţat, batrânul fag, adjectivul capătă sens intensiv. Am cerut elevilor să folosească inversiunea
ca un fenomen care contribuie la nuanţarea vorbirii. Am efectuat exerciţii prin care elevii au observat
schimbarea sensului adjectivului în funcţie de topică;
Ex.: sărmanul copil – copil sărman;
în plină bătălie – în bătălie plină;
Obiectivul principal în însuşirea adjectivului a fost acela de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă că el
reprezintă un mijloc de exprimare artistică, folosit de scriitori cu sens figurat, având valoare de epitet,
iar noi folosindu-l, reuşim să dăm puţină „culoare” exprimării.
În clasele I şi a II-a elevii nu studiază noţiunea de adjectiv, dar am desfăşurat jocuri prin care
am cerut elevilor să atribuie însuşiri pentru un anumit substantiv .
Ex.: Cum este şcoala?- mare, curată, spaţioasă, etc, pornind de la noţiuni concrete spre cele
abstracte. Jocul invers – Cine poate fi cald, moale, pufos? Sau sumbru, trist, întunecat, ceţos? După
însuşirea noţiunii de adjectiv sarcinile se complică.
Exemple:
1.Găsiţi comparaţii pentru adjectivele: alb ca …… , negru ca …… , roşu ca ....., albastru ca ….. ,
limpede ca …… , fierbinte ca ……. , bună ca ……. .
2. Arătaţi folosind cuvintele voastre ce doreşte poetul M. Eminescu ţării sale. Aşezaţi adjectivele în
faţa substantivelor şi explicaţi valoarea acestui procedeu .(poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”)
3. Construiţi comparaţii cu ajutorul cuvintelor: decât, ca, de , dintre, din faţă de, făcând apel la expresiile
frumoase întâlnite în lecţia „Pe Argeş în jos”.
Însuşirea verbului, ca şi parte de vorbire care denumeşte acţiuni, stări, procese, iar sintactic apare ca
centru al unei propoziţii, oferă posibilitatea elevilor de a observa că folosirea lui dă coloratură textului,
putând în diferite combinaţii să sugereze dinamism sau stări sufleteşti.
Ex.: „Sar deodată, Bat din aripi,
Dau cu ciocul, Dau din gheare,
Cad alături, Unul cade,
Schimbă locul, Altul sare…..”

28
 George Topârceanu
În poezia „Toamna” Octavian Goga, pentru a redea suferinţa, senzaţia de apăsare, foloseşte
verbe ca: usucă, tremură, vine, smulge, se-ndoiesc, plânge. Toate acestea întăresc imaginea tristă,
sentimentul de meditaţie al poetului.
Din modesta lor experienţă în ce priveşte redactarea unor texte de mică întindere, elevii au fost
ajutaţi să înţeleagă că repetiţiile sunt supăratoare, că trebuie să facă dovada unui vocabular bogat, pentru
a găsi uşor termenul potrivit. La fel de bine trebuie să înţeleagă şi să reţină că repetiţiile pot avea un
rol deosebit în ce priveşte mesajul, sentimentele transmise de autor, reuşind să dea un farmec aparte,
nuanţând exprimarea.
„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Repetiţia întrebuinţată de V. Alecsandri în poezia „Iarna”, exemplu ce-i ajută pe elevi să-
nţeleagă că folosirea repată a verbului ninge, dă plasticitate exprimării, creează chiar imagini vizuale
insistând asupra cantităţii imense de zăpadă ce îmbraca mândra ţară.Exemplul nu e unic:
„Ei plâng de drag, ei plâng de dor…”
vers din poezia „Poveste” a lui Ştefan Octavian Iosif, creează acelaşi efect, verbul plâng fiind repetat
pentru a sugera suferinţa poeţilor în dorinţa lor de a-şi exprima sentimentele, gândurile.
Uneori verbul are rol în a ne pregăti să înţelegem relatarea ce va urma, iar când este folosit ca
o interogaţie, invită la meditaţie.
Exemplu: în poezia „Cântec lui Mihai Viteazu”, folosirea repetată a verbului „auzit-aţi”
stârneşte curiozitatea celui ce-o ascultă, iar repetarea verbului „spuie” întăreşte, conturează imaginea
viteazului domn.
Prin studiul verbului am urmărit rezolvarea unor exerciţii în care am cerut elevilor să găsească
sinonime sau antonime, cu ajutorul unor locuţiuni verbale sau perifraze.
Exemplu: a muri – a da ortul popii a fugi - a lua la sănătoasa
sau antonime
a ascunde – a da pe faţă a dormi – a fi treaz
a opri – a da drumul
Studierea verbului oferă prilejul de a desfăşura exerciţii ce au drept scop înţelegerea de către
elevi a faptului, că în funcţie de context ele pot avea înţeles diferit, iar dacă înţelesul e aproximativ
acelaşi, diferenţa constă în nuanţă.

29
Exemplu : verbele a da, a bate, a ţine, a cădea, a trage, a pierde, a ridica, a frământa etc. Alcătuirea de
propoziţii pentru fiecare sens constituie pentru elevi un prilej de exersare a capacităţii lor de nuanţare
a exprimării. Aleg ca exemplu verbul a intra, cu multitudinea lui de sensuri , fără a exemplifica prin
propoziţii în această situaţie :
-intru la şcoală – încep şcoala; -a intrat la cheltuială - face cheltuieli;
-parcă a intrat în pământ – a dispărut; -a intrat în vorbă - a început o discuţie;
-îmi venea să intru în pământ - ruşine; -n-a intrat vremea în sac - n-a trecut timpul;
-a-i intra cuiva sub piele – a-i câştiga -a intrat frica în el - s-a înfricoşat;
simpatia; -a intrat în sânge - a devenit obicei;
-am intrat într-o belea - am o neplăcere; -a intrat la spălat - s-a micşorat;
-a intrat în horă - a început ceva; -a intrat la apă - a intrat într-o încurcatură.
După ce elevii au învăţat să transforme vorbirea directă în vorbire indirectă, am desfaşurat multe
exerciţii orale de povestire şi repovestire a textelor studiate, prilej cu care elevii au fost nevoiţi să-şi
exerseze vocabularul, să dea dovadă că au receptat mesajul, că sunt capabili să-l reproducă.
Repovestirea s-a făcut la persoana a III-a, timpul trecut. Elevii întâmpină probleme în realizarea
acordurilor, sunt tentaţi să foloseasca mai mult ca perfectul sau schimbă modul şi timpul verbului fără
să fie necesar. Eforturi pentru nuanţarea exprimării trebuie făcute, dar mai întâi exprimarea elevilor
noştri tebuie să fie corectă. Ambele aspecte se doresc a fi urmărite tot timpul şi prin toate obiectele de
învăţământ. Un „aliat” în acest sens trebuie să fie familia, prin modelul pe care-l oferă, prin interesul
acordat copiilor în ce priveşte petrecerea timpului liber şi a preocupărilor acestora pentru lectură.
În clasa a IV-a gradul de dificultatea al exerciţiilor creşte, încercând o îmbinare a cunoştinţelor
de limbă, cu deprinderile elevilor de creaţie, motiv pentru care am desfăşurat exerciţii de tipul:
Construiţi propoziţii după modelul indicat:
substantiv + comparaţie + verb
comparaţie + subsatantiv + verb
substantiv + adjectiv + comparaţie + verb
O alta metodă folosită în clasa a IV-a , după ce elevii ş-au însuşit noţiunile de adjectiv, verb, a
fost aceea a cvintetului. Aceasta constă în crearea unei poezioare, primul vers - un substantiv; versul
doi - două adjective; versul trei - trei verbe; versul patru - patru cuvinte care să exprime sentimentele
faţă de subiectul cvintetului; versul cinci - un cuvânt care să exprime în esenţă subiectul. Fiind vorba
de o metodă de învăţare prin cooperare, pentru început, am permis elevilor să realizeze acest lucru în

30
perechi, apoi individual. Exerciţiul presupune căutare, sinteză, putere de expresie. Prezint câteva din
exemplele create de elevi:

1.Mamă, 3.Primăvară,
Frumoasă, înţeleaptă, Gingaşă, colorată,
Lucrezi, dăruieşti, iubeşti. Înmugureşti, înfloreşti, înveseleşti.
Mulţumesc ! mama mea dragă, Te aşteptăm cu drag,
Te iubesc! Primăvară !

2.Mamă, 4.Primavară,
Frumoasă, blândă, Înverzită, însorită,
Găteşti, speli, îngrijeşti. Munceşti, dăruieşti, bucuri.
Eşti o zână frumoasă! Te iubesc şi te-ndrăgesc,
Înger! Minunăţie !

E de la sine ştiut, că nu avem de a face cu clase omogene, iar dacă nu toţi elevii reuşesc să
rezolve aceste cerinţe, o parte din ei reuşesc să le înţeleagă prin recunoaştere.
În activitatea de îndrumarea a lecturii suplimentare a elevilor, am cerut să reţină, să noteze chiar
expresiile frumoase întâlnite în ceea ce citesc. Am construit propoziţii cu ajutorul lor, i-am îndemnat
să le reţină, să le întrebuinţeze în compuneri. Atunci când textele au permis, am cerut înlocuirea în citire
a expresiilor cu valoare artistică, cu altele intrate în exprimarea curentă şi invers.
Varietetatea exerciţiilor, posibilitatea de a ilustra fapte de limbă prin textele literare, dovedesc
că se poate realiza firesc corelarea dintre cele două discipline în vederea nuanţării vocabularului.
Exerciţiile de compunere reprezintă „o sinteză” a ceea ce-şi însuşesc elevii la toate obiectele de
învăţământ, oferă prilejul valorificării experienţei lor de viaţă, a gradului de dezvoltare a inteligeţei
lingvistice şi a celei artistice. Ele oferă prilejul de manifestare a imaginaţiei, fanteziei, de aceea printre
criteriile de evaluarea a lucrărilor , alături de originalitate, corectitudine, trebuie să stea şi exprimarea
nuanţată.
Considerăm că formele de muncă enumerate privind nuanţarea vocabularului elevilor, îi ajută
să descopere în practică, diversitatea resurselor limbii, să recunoască mai întâi, „să simtă”, iar apoi să-
ncerce să-şi nuanţeze exprimarea. Această activitate nu se-ncheie aici, ea continuă, la realizarea ei

31
concureaza şi alţi factori: familia, mediul, structura psihica a individului, fondul afectiv. Nu toţi sunt
capabili să-nţeleagă şi să creeze frumosul, acelaşi lucru este valabil şi-n ceea ce priveşte exprimarea
frumoasă.
1.6. Modalităţi de formare şi dezvoltare a capacităţii de exprimare orală şi scrisă
“Să ții în palmă sufletul unui copil este cu siguranță un privilegiu; să fii important în viața unui
copil este poate un dar divin.” (J.J.Rousseau)
Exprimare corectă, orală şi scrisă, reprezintă un obiectiv important al procesului de învăţământ
în ciclul primar.În acelaşi timp, ea constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale fără
de care nu se poate concepe evoluţia cu rezultate corespunzătoare, a elevilor.Alexandru Vlahuţă în
lucrarea „ Scrieri alese „ spunea :
Deprinde mai întâi pe şcolar să-şi dea seama de fiecare vorbă şi să le cunoască perfect cuprinsul
şi să le întrebuinţeze pe ales , cu măsură şi cu chibzuială .Învaţă –l să construiască frumos şi solid .
Arată-i ce-i urât şi ce-i frumos . Împătimeşte-l pentru stilul aşezat , bine legat , limpede ,curgător şi
fără pretenţii .
Activitatea de formare şi dezvoltare a exprimării corecte a elevilor este foarte complexă
desfăşurându-se în sfera întregului proces de învăţământ, la toate disciplinele şcolare,precum şi în
cadrul activităţilor extracurriculare.Dacă aceasta este bine orientată , cu o strategie didactică centrată şi
diferenţiată în funcţie de capacităţile de învăţare a fiecărui copil, cu o evaluare obiectivă urmărind
aplicarea unor masuri corective, ea se va răsfrânge pozitiv asupra întregii evoluţii a elevului,
influenţând nemijlocit atât procese-le de cunoaştere, prin conţinutul informativ pe care îl vehiculează,
cât şi între- gul lor comportament.Cultivarea capacităţii de exprimare se poate realiza pe două căi: orală
sau scrisă, care sunt, de fapt aspecte ale aceluiaşi limbaj, diferit fiind doar sistemul de manifestare -
sonor sau grafic.
Sarcinile care stau la baza exprimării au în vedere în primul rând exersarea organului fonator, al
vorbirii în vederea asigurării unei pronunţii clare pentru prevenirea unor greşeli sau corectarea unor
defecte de pronunţare a sunetelor sau a cuvintelor.
Jocuri ca „Pronunţă repede şi corect”:
a) Am un pix, într-un plisc, pe un pisc. c) Patul patru perne are.
b) Capra crapă piatra. d) Cară capra crapi, cartofi.
au stimlat interesul copiilor, iar mie mi-au furnizat informaţii în ce priveşte corectitudinea pronunţiei
acestora.

32
 O altă sarcină este îmbogăţirea vocabularului prin însuşirea corectă a sensului cuvintelor. Munca
cu ajutorul vocabularului nu trebuie socotită încheiată o dată cu explicarea amănunţită, metodică a
cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuată până când acestea sunt integrate în vocabularul activ al
elevilor până la folosirea corectă în exprimarea orală şi scrisă.
De exemplu,exerciţii de felul :
a) Găsiţi două sau mai multe sensuri ale cuvintelor : vede, dulce, caută şi alcătuiţi enunţuri .
b) Alcătuiţi enunţuri folosind cuvintele : a alina, a alinta ,a anina .
c) Înlocuiţi cuvintele subliniate cu alte cuvinte asmănătoare folosite în textul „Visul
împlinit „ ,după Lucian Blaga : Trupul ţării devenea întreg cu Transilvania.Lumea românească a pornit
spre Alba Iulia.Căruţele româneşti erau pline de oameni bucuroşi.Era o mişcare de necrezut.Copilul
a strigat să trăiască România rotundă şi întreagă.”
d) Caută perrechea cuvântului dat care arată profesiunea (redacţie -_______,desen-
________,stomatologie - __________,laborator -_________ ).
e) Jocul expresiilor: Numeroase expresii fac referire la diverse părţi ale corpului
omenesc.Completează punctele cu numele părţii din corpul omenesc care se potriveşte ,apoi explică
aceste expresii :
 cu noaptea-n ............
 a încerca marea cu ..........
 a avea ............cât o şură
 a-i plesni ............de ruşine
 a-şi lua ...........la purtare
 a-i intra cuiva pe o ..............şi a-i ieşi pe alta
 a sta cu ............la soare
Ca în orce activitate de învăţare, şi în deprinderea exprimării corecte, succesul depinde mai ales
de măsura în care elevii participă activ şi efectiv la procesul respectiv al învăţării, în cazul de faţă la
exersarea exprimării. Nu se poate concepe învăţarea exprimării fără ca elevii înşişi să exerseze această
activitate.Faptul că aceştia ascultă şi înţeleg ceea ce li se relatează de către o altă persoană (de către
învăţător ), nu poate fi suficient pentru a învăţa să se exprime ei înşişi, în mod liber, ceea ce cunosc,
observaţiile, impresiile sau gândurile proprii.

33
 Exersarea verbalizării libere creează premisele depăşirii dificultăţilor de adaptare la specificul
muncii şcolare, le stimulează încredera în posibilităţile de a relata aspecte din experienţa personală, din
impresiile şi observaţiile pe care le-au făcut aspra realităţilor în mijlocul cărora trăiesc.
În acest sens aş aminti jocuri de genul:
a) Cere o informaţie colegului tău prin intermediul telefonului.
b) Imaginaţi-vă un dialog în familie sau un dialog între doi medici.
c) Realizează un dialog între doi oameni de zăpadă.
Dezvoltarea capacităţii de exprimare a elevilor mai vizează şi pătrunderea sensurilor şi
semnificaţiilor construcţiilor literare, astfel limbajul copiilor dobândind în acelaşi timp capacităţiile
gândirii şi ale imaginaţiei lor.
În acest sens elevii au fost sprijiniţi să descopere elemente care conferă frumuseţea formei unui
text literar: epitete, metafore, comparaţii, forţă de vizualizare, de plasticizare a cuvintelor, putere de
evocare a faptelor şi evenimentelor, de personificare pentru a le putea utiliza şi ei în contexte variate.
Astfel, din poeziile Iarna şi Iarna pe uliţă ,de George Coşbuc precum şi Iarna, de Vasile
Alecsandri, elevii au fost îndrumaţi să extragă imaginile artistice folosite de autori în descrierea naturii,
denumirea acţiunilor înfăptuite de unele personaje, determi-narea caracteristicilor unui obiect sau
fenomen descris de autor.Expresiile plastice găsite:”Cumplita iarnă cerne norii de zăpadă” ,”troiene
călătoare”,”fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi”,”norii s-au mai răzbunat” ,”năvalnic vuiet”
,”vrăbii gureşe”. Alte lecturi au trezit la elevi imagini vizuale (toate obiectele din natură sunt albe)
,imagini auditive (omătul scârţâie sub tălpi ), imagini olfactive (miros proaspăt ).
S-a trecut apoi la alcătuirea de propoziţii orale, apoi scrise cu următoarele cuvinte şi expresii:
 Zăpada afânată s-a aşternut peste întreaga natură.
 Vârtejuri de zăpadă împiedică deplasarea călătorilor.
 Din văzduh ,iarna cumplită cerne norii de zăpadă.
 Pe cer norii s-au mai răzbunat
 Vuietele năvalnice ale copiilor se aud dindepărtări
 Pe sârmele de telegraf ,se zăresc câteva vrăbii gurşe.
Sub forma unui joc elevii au creat imagini plastice folosind epitete, metafore, comparaţii,
plasticizare a cuvintelor, dar fără a le conştientiza:”fulgi uşori şi albi ca florile de cireş”,”văzduh ca
cenuşa” ,”pământul somnoros”,”steluţe zâmbitoare”, „dantele alb,cercelate”.”bolta
posomorâtă”,”surâs de gheaţă”,”copaci de zahăr”, „paltonaşul de zăpadă”.

34
 Un mare pedagog spunea ,că datorită vocabularului limitat de cuvinte al copiilor, aceştia se
exprimă plastic. Întrebat un copil ce este ceaţa, el a răspuns : „Ceaţa este un întuneric luminos.”
Lecţiile care oferă condiţii optime pentru punerea elevilor în situaţii de a exersa în mod sistematic
actul exprimării, sunt lecţiile de compunere.Activitatea elevilor la aceste lecţii , angajează în mod
evident capacităţiile lor intelectuale, de creaţie.Limbajul compunerilor fiind mai puţin clar decât într-o
relatare ştiinţifică ,modifică realitatea,are un inventar de expresii frumoase, exprimă sentimentele
copliului folosindu-se de mijloace artistice.Bazându-se pe lectură, pe observaţie, pe sumare cunoştinţe
gramaticale, compunerea foloseşte epitetul, comparaţia, repetiţia, personificarea (le foloseşte în mod
voluntar sau involuntar ) pentru a ne covinge, pentru a stârnii emoţii.
Deci, însuşirea capacităţilor de exprimare este un proces complex care, pe lângă îmbogăţirea şi
activizarea fondului lexical şi sporirea capacităţii sale operatorii şi de transfer, implică ca o condiţie
sine qua non formarea deprinderilor elevilor de a vorbi logic,închegat, de îmbina cuvintele şi expresiile
în propoziţii cu înţeles, folosind structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice specifice
limbii noastre literare.

1.7. Educarea creativităţii prin joc

Dintre metodele bazate pe acţiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în strategia de educare
a creativităţii. Stimulând interesul pentru joc, canalizăm energia copiilor spre un scop bun şi creăm
condiţiile pentru ca, mai curând sau mai târziu, să descopere ei singuri activitatea creatoare, care să le
umple viaţa.
Pentru că învăţământul primar este ,,un paşaport pentru viaţă” consider că acum este momentul
introducerii/parcurgerii unui program de antrenament creativ, care să fie continuat în treptele următoare
ale şcolarităţii. Argumentul principal este plăcerea copilului de a se juca, preocuparea lui pentru
experienţele noi, dar şi capacitatea jocului de a disimula efortul făcut pentru învăţare. Pe acest fond,
versurile lui Carroll Tober sunt revalatoare:
,,Am încercat să ajung la copil prin cuvinte;
ele au trecut pe lângă el, adesea neauzite.
Am încercat să ajung la copil prin cărţi;
el mi-a aruncat doar priviri nedumerite.
În disperare, m-am dat la o parte.
« Cum aş putea comunica cu acest copil? » am strigat.

35
 El mi-a şoptit la ureche: « Vino. Joacă-te cu mine!»”
( Carroll Tober, Copiii indigo)
Iată câteva exemple de jocuri care pot fi folosite în lecţiile de limba şi literatura română pentru
realizarea programului de antrenament creativ:
Jocul însuşirilor neobişnuite
Se urmăreşte găsirea unui număr cât mai mare de adjective care arată însuşiri neobişnuite ce pot
fi asociate unor substantive. Se insistă pe cearea de imagini artistice şi de personificări, urmărindu-se
sesizarea unor elemente ascunse, dar esenţiale.
Castelul din cuvinte
Jocul se desfăşoară în perechi. Fiecare copil alege câte un cuvânt compus din acelaşi număr de
litere. Se schimbă apoi câte o consoană/vocală, astfel încât să se obţină un cuvânt nou (poate fi
schimbată orice consoană sau vocală). Fiecare cuvânt nou găsit este o cărămidă din zidul unui castel.
Câştigă elevul care a ridicat cel mai înalt zid sau/şi perechea care a însumat cel mai mare număr de
,,cărămizi”.
Exemple: casă cară cană capă cadă cală
masă pasă lasă iasă rasă
Perechi amuzante
Se cere găsirea unor perechi de cuvinte/substantive care au formă asemănătoare şi dau impresia
că fac parte din aceeaşi familie de cuvinte.
Exemplu: lup – lupă; par - pară; cocoş – cocoaşă; ciob – cocioabă etc.
Se dezvoltă flexibilitatea şi gândirea divergentă.
Jocul comparaţiilor
Elevii, organizaţi în perechi sau individual, trebuie să completeze în cât mai multe moduri
expresiile: înalt ca ...; frumoasă ca ...; subţire ca ...; harnică precum ...; etc. Se va insista pe crearea unor
comparaţii inedite. Pentru sporirea atractivităţii se pot acorda puncte, astfel: 1 punct pentru comparaţii
care se întâlnesc la mai mult de doi elevi/două perechi, 2 puncte pentru comparaţii care se întâlnesc la
doi elevi/două perechi, 3 puncte pentru expresiile singulare.
Cuvântul interzis
Colectivul de elevi se împarte în două grupe. Sarcina copiilor din prima grupă constă în
formularea unor întrebări care cer în răspuns un cuvânt interzis. Se cere elevilor din a doua grupă să

36
răspundă în aşa fel încât cuvântul stabilit anterior să nu fie folosit, ci să găsească alte formulări care să
constituie răspunsul la întrebare.
Exemple: cuvântul interzis = iarna
Întrebări posibile: Când ninge? În ce anotimp este totul alb?
Când îngheaţă apele?
Răspunsuri posibile: Ninge în anotimpul care îmbracă pământul cu o haină albă. Zâna
înveşmântată în rochi de zăpadă face să îngheţe apele. Când vine vremea frighului şi a viscolului, totul
este alb.
Cuvântul interzis se poate schimba de două-trei ori pe parcursul jocului. La schimbarea
cuvântului, cele două grupe fac shimb de sarcini. Cele mai interesante întrebări/răspunsuri sunt
răsplătite de colegi cu aplauze.
Se vizează îndeosebi dezvoltarea mobilităţii gândirii şi a capacităţii de analogie.
De-a poeţii
Sarcina joului constă în completarea unor versuri date (individual sau în perechi). Într-o variantă
mai dificilă, elevilor li se cere să creeze grupe de două sau patru versuri pe o temă dată. (Se poate începe
cu crearea unor perechi de cuvinte/grupuri de cuvinte care rimează.)
Exemple: Fulgii mari coboar-alene O cărare subţirică
Din văzduhul ................. Printre dealuri................
Şi se-aşază în troiene Iar o săniuţă mică
Peste câmpul .................. Iute, dealul îl ................
Fiecare strofă/grup de versuri poate fi însoţit de un desen semnificativ, iar copiii pot fi îndemnaţi
să le ,,pună” pe o melodie cunoscută sau creată de ei.
Se urmăreşte dezvoltarea expresivităţii vorbirii, a imaginaţiei creatoare şi a flexibilităţii gândirii.

1.8. Contribuţia lecturii la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului , pentru valorificarea

compunerilor elevilor din ciclul primar
„ Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei
întocmi înțelesul și filosofia vieții.” (M. Eminescu)
Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. E un instrument care dezvoltă posibilitatea
de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Există factori care
determină lectura copiilor: particularităţile de vârstă şi psihice care pot transforma lectura într-o
necesitate, „o foame de carte”, o delectare sau nu.

37
 Când gustul pentru lectură, cultul pentru carte s-au format din primii ani de şcoală, acesta va
rămâne pentru toată viaţa o obişnuinţă utilă.
Specificitatea comunicării verbale constă în faptul că se foloseşte de cuvinte, elemente
constitutive ale actului comunicativ. Cuvintele sunt semne(simboluri) ale realităţii subiectiv-obiective
a lumi, conducând, în structura lor, trăsăturile acestei lumi şi reacţiile noastre intime faţă de ea. Pe
măsură ce pătrundem tot mai adânc în universul ambiant, orizontul cunoştinţelor şi impresiilor noastre,
structurate în cuvinte, se lărgeşte, încât putem spune că experienţa cognitivă a omului se reflectă în
bogata sau sărăcia vocabularului pe care îl foloseşte „Cine ştie carte are patru ochi”, spune un proverb
românesc.
Cunoştinţa, precizia, expresivitatea şi forţa persuasivă a comunicării sunt date, în cea mai mare
măsură, de calitatea vocabularului.
Iată de ce activităţile privind îmbogăţirea, precizarea , activizarea şi înfrumuseţarea
vocabularului elevilor sunt de o importanţă deosebită în procesul deprinderilor de a compune.
Îmbogăţirea vocabularului elevilor este una din sarcinile prioritare pe linia cultivării exprimării lor,
sarcină care se realizează printr-o muncă sistematică, în cadrul studierilor tuturor disciplinelor şcolare.
Sursa noilor cuvinte este activitate de prescurtare a realităţii (observarea, intuirea mediului natural) a
ştiinţei şi culturii (discuţiile în clasă şi în afară, lecturile).
Comunicarea trebuie sa uşureze învăţarea rolurilor sociale şi contactelor umane ceea ce
înseamnă asimilarea deprinderilor de dialogare civilizată, de a asculta, a vorbi, de a pune întrebări şi a
răspunde, de a emite şi a descifra mesaje verbale, paraverbale şi nonverbale.
În ce măsură se pot realiza acestea depinde de capacitatea de receptare a fiecăruia, dar mai ales
de totalitatea noţiunilor însuşite prin lectură.
Pentru a ajunge la actul lecturii copiii învaţă mai întâi să citească, ceea ce se realizează într-o
strânsă interdependenţă cu actul lecturii. De aceea, actul lecturii nu se poate limita numai la orele
destinate acestui scop, fapt ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că studiul literaturii pentru copii în ciclul
primar se sprijină pe cel puţin trei surse: textele de citire, textele de lectură şi lecturile suplimentare
extraşcolare.
Unul dintre cele mai importante obiective ale actului citirii, în sensul larg al cuvântului, cu
semnificaţia sinonimă lecturii la ciclul primar, îl reprezintă formarea şi dezvoltarea gustului pentru a
citi, în aşa fel încât cartea să devină prietenul fidel al copilului. Lectura angajează în mintea şi sufletul

38
copiilor valori formativ educative, reprezentând una dintre cele mai complexe şi importante activităţi
ale omului modern.
Este cunoscut faptul că omul ca entitate a unei societăţi, ca produs al ei, nu va citi o carte dacă
nu se regăseşte într-o formă sau alta în ea, dacă nu-i stârneşte curiozitatea, ori nu-i satisface aspiraţiile
şi cu atât mai mult, copilul trebuie să găsească în ea un „teritoriu de manifestare”.
Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă permanentă a factorilor
educaţionali (familia, şcoala ), o muncă ce se caracterizează prin răbdare, perseverenţă, voinţă. Lectura
necesită nu numai îndrumare, dar şi control. Acumularea de cunoştinţe prin cercetarea cărţilor
presupune pricepere de a decodifica, de a descifra, de a citi Lectura cărţilor este un proces complex,
care se însuşeşte treptat, într-o perioadă de timp relativ îndelungată. Începând cu primele săptămâni ale
perioadei de şcolarizare, când se învaţă literele alfabetului şi continuând apoi, cu exersarea
deprinderilor de a citi curent, corect, conştient şi expresiv. Privit în sine actul lecturii este o operaţie
psiho-fiziologică care constă în transpoziţia simultană a unor semne din registrul vizual imprimate într-
o pagină, în semnificaţiile mintale.
Învăţătorul este dator să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest drum nou, plin de neprevăzut.
Stimularea interesului pentru lectură începe din clasa I şi contribuie nemijlocit la însuşirea şi exersarea
unei citiri corecte, expresive. Conversaţia problematizată menţine vie relaţia dintre dascăl şi elev.
Deseori am formulat întrebări care au stârnit interesul şi entuziasmul copiilor şi care au dus la
formularea unor răspunsuri deosebite. Am acordat o mare atenţie textelor din abecedar, pe care le-am
analizat, comentat amănunţit, ţinând cont de particularităţile de vârste. Am recomandat lecturi potrivite
pe marginea cărora s-au purtat discuţii. După ce textele au fost parcurse, am lansat următoarele cerinţe:
să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice
întâlnite în contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască
ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării
faptelor. Am organizat dramatizări astfel lista modalităţii de stimulare a interesului pentru lectură ar
putea continua. Învăţarea cititului este un proces complex şi îndelungat care implică asimilarea tehnicii,
a mecanismului propriu-zis al cititului şi-a instrumentelor muncii cu carte.
Deşi multiple, sarcinile citirii ca obiect de învăţământ, sunt foarte importante ţinând cont că cea
mai mare parte a însuşirii cunoştinţelor noastre pentru viaţă provine din cărţi.

39
 Nu există domeniu de activitate care să nu solicite oamenilor un efort de împrospătare sau
îmbogăţire permanentă a cunoştinţelor tehnice, profesionale ceea ce se înfăptuieşte prin instrucţie, dar
baza instrucţiei, a studiului o constituie CARTEA.

CAPITOLUL 2
CLASIFICAREA, CLASIFICAREA COMPUNERILOR. ETAPE DE ELABORARE A
COMPUNERILOR

„Există numai un fel de a înțelege bine oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, ci de a trăi în
preajma lor, a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi, să se zugrăvească ei înșiși în noi.”
(Beauve)
A face o clasificare a felurilor compunerilor ce pot intra în practica școlară la clasele primare
este un demers destul de dificil datorită în primul rând nivelului la care poate fi angajat efortul creator
al elevilor în realizarea lor cât și tematica extrem de variată a lor.

2.1.Compunerea, clasificarea compunerilor, criterii și tipologie

1) Teste cu destinație specială (formulare C.E.C., mandate poștale, chitanță, bonul, cererea,
memorial de activitate)
2) Compoziții cu caracter epistolar (biletul, scrisoarea de mulțumire, scrisoarea de felicitare)
3) Compoziția pe baza textelor științifice literare (analiza, comentariul, caracterizarea, paralela)
4) Compoziții cu caracter oratoric (toastul, alocuțiunea, cuvântarea sau discursul)
5) Compoziții cu caracter publicistic (știrea, informația, anunțul publicitar, interviul, articolul,
foiletonul)
Cum se constată majoritatea compozițiilor de mai sus pot fi la îndemâna elevilor din clasele
superioare ale învățământului preuniversitar.
Noile programe școlare pentru clasele primare includ compunerile în contexte de realizare
diferite începând din clasa a II-a. Astfel, în contextul SCRIEREA FUNCȚIONALĂ CU SCOP
PRACTIC INFORMATIV: copieri de text, dictări, biletul iar în contextul SCRIEREA
IMAGINATIVĂ: compunere pe baza unui șir de întrebări, compuneri cu început dat.
La clasa a III-a, în contextul SCRIEREA FUNCȚIONALĂ se prevăd: cartea poștală, scrisoarea,
iar la SCRISOAREA DUPĂ IMAGINAȚIE: compunerea după un șir de ilustrații, compunerea după

40
benzi desenate, compunerea după un plan de idei, compunerea pe baza unor cuvinte de sprijin,
compunerea cu început dat, compunerea narativă în care se introduce dialogul.
La clasa a IV-a ca element de noutate apar: compunerea cu titlu dat, compunerea narativă liberă,
compunerea care înfățișează o ființă sau un colț din natură, descrierea, iar la scrierea după textul literar:
transformarea textului dialogat în text narativ.
Metodologia compunerilor din punct de vedere al felurilor lor trebuie privită din două
perspective. Pe de o parte orice compunere are o anumită temă, un subiect luat din realitatea
înconjurătoare cunoscută fie direct fie indirect de către elevi. Nivelul originalității unei compuneri
depinde în mare măsură de subiectul tratat. În legătură cu aceasta trebuie avut în vedere volumul de
informații și experiența de care dispun elevii, acumulările realizate cu privire la tema respectivă.
Subiectul abordat nu poate constitui singurul criteriu în stabilirea felurilor compunerilor. Cu
privire la subiectul unei compuneri se pot lua în considerare mai degrabă sursele de inspirație de la care
pornește materialul faptic utilizat. Dar nici acest lucru nu este suficient pentru a realiza o clasificare cât
mai corectă a felurilor compunerilor : materialul utilizat ne introduce însă spre un alt indicator care
poate orienta cel mai bine tiplogia compunerilor: gradul de independență al elevilor în elaborarea unei
compuneri. Sursa materialului utilizat oferă posibilități diferite de participare independentă a elevilor
în realizarea compunerilor. Astfel, o compunere după un text pe care îl citesc elevii solicită în măsura
mai mică efortul lor creator decât, de exemplu, o compunere pe baza observațiilor și alte impresii
personale ale elevilor, culese în diferite ocazii.
Principalul criteriu în stabilirea felurilor compunerilor îl constituie măsura în care le oferă
posibilitatea unei activități independente, creatoare din partea elevilor.
Prin urmare se poate aprecia că în clasificarea compunerilor se are în vedere pe de o parte
materialul pe baza căruia se realizează compunerea, iar acesta poate fi textul citit, un șir de ilustrații,
un tablou, experiența de viață a copiilor, iar pe de altă parte, gradul de participare independent creatoare
a elevilor în elaborarea compunerilor. Din acest punct de vedere pot fi compuneri cu cuvinte de sprijin,
cu început dat, cu sfârșit dat, pe baza unui text încurcat, pe baza observațiilor și a impresiilor elevilor,
compuneri libere și altele.
Toate aceste feluri de compuneri precum și altele se regăsesc în noile programe de formare a
capacității de comunicare.
O categorie aparte de compuneri o constituie cele cu valoare instrumentală. Prin acestea elevii
sunt formalizați cu unele instrumente de muncă intelectuală precum și cu tehnica elaborării unei

41
compuneri. Prin lecții speciale elevii învață cum se alcătuiește , care sunt etapele parcurse la această
activitate , află care sunt părțile ei,cum se folosește caietul vocabular sau dicționarul ,cum se așează in
pagină o compunere.
Elementele de tehnică propriu zisă a compunerilor nu pot fi confundate cu felul acestora .În
elaborarea unei compuneri planul este un element de tehnică și el nu poate deveni un anumit fel de
compunere .Toate compunerile se alcătuiesc pe baza unui plan, dar ceea ce apare diferit de la o
compunere la alta în legătură cu planul este gradul de independență al elevilor în întocmirea lui. Există
compuneri al căror plan elevii îl găsesc chiar în manual sau pe care li-l oferă învățătorul. În alte situații
planul se întocmește în colectiv de către toți elevii sub îndrumarea învățătorului. Există cazuri când
planul unei compuneri este în totalitate rodul efortului personal al elevilor Prin urmare și atunci când
este vorba de planul unei compuneri aceasta trebuie privită prin prisma gradului de independență al
elevilor în întocmirea lui.
Criteriile dupa care se face CLASIFICAREA COMPUNERILOR nu trebuie întelese ca un scop
în sine. Ele sunt necesare numai pentru a orienta în așa fel întreaga activitate de elaborare a unor
asemenea lucrării încât să se asigure un grad sporit de independență a elevilor, să reprezinte în cât mai
mare măsură rodul efortului lor personal, pentru a le spori astfel gradul de originalitate de creație.
Experiența aratã cã toti elevii incepand cu cei din clasa a I sunt capabili intr o masura mai mare
sau mai mica sa desfasoare o activitate de creatie sa aduca o nota de originalitate in compunerile pe
care le realizeaza daca sunt pregatiti I acest scop si li se creea za conditiile corespunzatoare.TOCMAI
IN ACEASTA TREBUIE VĂZUTĂ valoarea formative a compunerilor, contributia lor la dezvoltarea
exprimarii corecte, precum si a capacitatilor intelectuale ale elevilor in special a imaginatiei si a gandirii
creatoare. Cele mai simple compuneri sunt acela care cer elevilor sa faca reproduceri mai simle sau mai
amle a unor texte citite sau a unor relatari facute pe cale verbala.
Posiblitatile de angajare a efortului creator in compunerile realizate dupa texte citite sau
povestite pe cale orala sunt multiple iar valoarea lor sta in aceea ca pregatesc elevii penrtu realizarea
unor compuneri in care activitatea de creatie este din ce in ce mai mare.In acest sens la fiecare lectie de
citire-lectura se poate si trebuie sa se faca si activitate de compunere deoarece unul din obiectivele
principale ale citirii il reprezinta receptarea mesajului celor citite ,chiar reproducerea continutului
textului respective.
O prima forma o constituie insusi redarea povestirea intr o exprimare originala a continutului
unui text citit sau auzit. Contributia personala a elevilor poate onsta in flosirea unor imagini artistice

42
noi fata de cela din text cunoscute cu alte prilejuri sau in recuperarea elementelor unei naratiuni sau
descrieri intr o maniera personala .Activitatea pe text trebuie folosita pentru solicitatrea efortului de
gandire al elevului.Ideile principale dintr un fragment si apoi ideea de baza a intregului text pot fi
formulate in m oduri diferite Participarea efectiv a aelevilor la aceasta activitate este hotaratoare.
Fiecare elev poate fi solicitat sa caute sis a gasesca formularea cat mai adecvata cea ce implica o
activitate de creatie .
Imaginile artistice diferite achizitii noi de vocabular, expresiile cu sens figurative reprezinta
fiecare in aparte ,prilejuri de folosire a lor in contexte diferite in vederea intelegerii sensului si a
utilizarii lor in exprimarea corecta.
Interventia creatoare a elevilor la aceste feluri de compuneri poate consta si in exprimarea
opiiniilor personale a punctelor de vedere proprii cu privire la faptele prezentate si analizate in aceste
texte.Uneori aspectele de viata ,faptele ,fenomenele obiectele prezentate in aceste texte pot constitui
puncte de plecare in elaborarea unor compineri prin analogie.
Pot fi facute interventii chiar in desfasurarea naratiunii creeandu se situatii noi prin modificarea
sau prin schimbarea atitudinii, a pozitiei unui personaj. Intrebari de felul:CE SA R INTAMPLA
DACA???VOI CUM ATI FI PROCEDAT? Creeaza o stare de efervescenta in randul elevilor stimuland
imaginatia si gandirea lor creatoare.Iar de la compuneri prin asemanare si de la interventii de felul celor
aratate mai sus pana la crearea de povesti originale nu mai este decat un pas.
Contributia personala a elevilor in compunerile pe baza unui text citit este desigur modesta.
Totusi cu prilejul realizarii acestor compuneri exista posibilitatea de a le solicita o asemenea contributie
in vederea intelegerii sensului textului a valorii etice si estetice a acestuia si pentru insusirea unor
instrumente de munca intelectuala.
Succesul in alcatuirea compunerilor pe baza de texte literare depinde in buna masura si de
selectarea acestora in functie de genul si de specia literara folosita.Elevii din clasele mici manifesta
predilectie pentru textile epice in care actiunea se desfasoara in locuri bine stabilite si este impinsa
inainte de prin aparitia unor eroi prin intermediului dialogului.Toate aceste elemente specifice genului
epic reprezinta si creatii care stau la baza impartirii lui in unitati didactice si implicit a alcatuirii planului
dupa care se va elabora compunerea .
a) Compunerile pe baza de texte citite este bine să se facă după lectura în proză de mică
întindere în care este folosita narațiunea.

43
 Invatatorul va prezenta o asemenea compunere. Fie ca sunt in proza su in versuri operele care
infatiseaza descrieri vor fi prezentate in succesiunea fireasca a tablourilor respective, din natura cum
este cazul lecturilor:FURTUNA DE C HOGAS .IARNA DE B ST DE LA VRANCEA sau a poeziei
Sara de O GOGA.In alte creatii in versuiri cum e de exemplu indragita poezie Iarna pe ulita de
GEORGE COSBUC.in care elementele de pestel constituie doar fondul pe care se inscriu cele epice,
prezentarea se face dupa tablourile principale care zugravesc aspectul iernii si placerile pe care aceasta
le ofera copiilor.
Printre textele utilizate destul de des pentru compuneri sunt si acele ain care apar frecvent
dialogutile. Recomandate mai ales la clasa a III-a unde exista lectii speciale de transformarea
dialogului in vorbire indirecta
Alcatiurea compunerilor pe baza unor texte presupune stabilirea prealabila a unui plan care sa
sugereze fie elementele esentiale ale actiunii in cazul unei naratiuni fie tablourile principale intr o
anumita succesiune in cazul unei lucarari cu character descriptiv.
b) Compunerea dupa un sir de ilustratii sau benzi desenate.
"Creativitatea este o floare atat de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce
descurajarea o înăbuşă adesea, chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare." (Thomas Carlyle)
Fiecare din ilustratii infatiseaza un moment esential din succesiunea momentelor care
marcheaza continutul naratiunii. Posibilitatile unei activitati de creatie la acest fel de compuneri sunt
multv mai mari decat la cele pe baza de texte citite.Aici ilustratiile respective nu mai redau direct prin
cuvinte naratiunea sau peisajul din natura. Ele numai sugereaza.Elevul va trebui sa reflecteze asupra
fiecarui ilustratii in parte pentru ca apoi urmarind succesiunea lor sa poata stabili inlantuirea ideilor de
baza carora se va alcatui compunerea. Daca actiunea respectiva este sugerata de continutul si
succesiunea ilustratiilor redactarea compunerii trebuie sa fie rezultatul unei activitatii creatoare din
partea elevului. S-ar putea ca imaginea sa le sugereze si unele expresii dar oricum elevii vor trebui sa
depun a efort intelectual pentru gasirea celor mai potrivite forme de exprimare ,cu ajutorul carora sa
realizeze compunerea.
Este bine ca primele compuneri de acest fel sa se realizeze oral pe baza unor ilustratii care sa
infatiseze scenele principale din povesti cunoscute cum sunt:POVESTEA RIDICHII,URSUL
PACALIT DE VULPE, CAPRA CU TREI IEZI.Aceste vor realize o trecere treptata la compunerile
dupa un sir de ilustratii. Un plus de efort intelectual de activitate creatoare chiar il vor face elevii atunci
cand vor fi pusi in fata unei succesiuni de imagini pe care le vad pentru prima data.

44
 Cu toate ca in acest tip de compuneri fiecare imagine reprezinta un punct din plan acesta trebuie
alcatuit si in scris de obicei fiecare ilustratie va primi un titlu sau va fi completata de un text care sa
redea succint continutul sau.
O varianta a acestui fel de compuneri o constituie COMPUNERE PE BAZA UNUI SIR DE
INTREBARI.Compunetile pe baza unui sir de ilustratii pregatesc elevii pentru alcatuirea unor
compuneri dupa un tablou.In realizarea primelor compuneri de acest tip este bine ca tabloul respectiv
sa fie insotit de un text literar adecvat care sa orienteze elevii asupra felului in care in care trebuie
observat pentru a reda nu numai continutul lor ci si modul in care pictorul a dat viata
gandurilor,sentimentelor sale.Tablourile insotesc adesea textele literare ,completandu le continutul prin
imagini.
Atunci cand un tablou constituie sursa de inspiratie pentru alcatuirea unei compuneri sarcina
cea mai dificila este aceea de a-i invata pe elevi sa observe ,sa citeasca tabloul.Normele dupa care se
face obsrevarea unui tablou sunt cele cunoscute:dupa observarea cadrului general al tabloului se vor
urmari pe rand detaliile incepandu-se cu cele din primul plan si apoi cele din planurile urmatoare.
Activitatea creatoare a elevilor in alcatuirea unei asemenea compuneri trebuie sa vizeze pe
lanaga descifrarea tabloului respectiv si stabilirea succesiunii secventelor sale precum si eventualele
semnificatii ale unor detalii.In cazul unui tablou care infatiseaza aspecte din activitatea copiilor
succesiunea idelior sugerate de tablou va fi stabilita dupa felul actiunilor la care participa copiii.Un
tablou de arta care infatiseaza un colt din natura poate sugera prin insusi coloritul sau sentimentele
pictorului. Tablourile care au in prim plan portrete sugereaza pe langa trasaturile fizice ale personajelor
respective, stari sufletesti ale acestora. Reliefarea lor cere un real efort de gandire creatoare din partea
elevilor.
Posibilitatea unei activităţi de creaţie se realizează şi la compunerile care utilizează ilustraţia
sau un şir de ilustraţii. Fiecare ilustraţie redă un moment esenţial din succesiunea momentelor care
marchează conţinutul de bază al unei naraţiuni. Ilustraţiile nu redau direct prin cuvinte naraţiunea sau
peisajul din natură, ci doar sugerează acţiunea. Pus în faţa lor, elevul va trebui să reflecteze asupra
fiecărei ilustraţii pentru a stabili înlănţuirea ideilor. Dacă acţiunea respectivă este sugerată de conţinutul
şi succesiunea ilustraţiilor, redactarea compunerii trebuie să fie rezultatul unei activităţi creatoare din
partea elevilor. S-ar putea ca imaginile să sugereze şi unele expresii, dar oricum, elevii trebuie să
depună un efort intelectual.

45
 Vom exemplifica cu compunerea Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul, desfăşurară
în clasa a III-a.
Ne-am propus ca obiective la această compunere următoarele:
- să le formăm la elevi deprinderea de a alcătui o compunere după un şir de ilustraţii;
- să le formăm deprinderea de ordonare logică a ideilor;
- să le dezvoltăm' exprimarea prin folosirea expresiilor "l-am văzut ţâşnind ca un arc", "salturi mari",
"am privit nedumerit";
- să le dezvoltăm spiritul de observaţie.
Anunţarea subiectului am precedat-o de o mică povestioară, care are ca personaj un câine lacom,
asemenea celui ce va fi prezentat în ilustraţii. Iată povestioara: "Un câine trecea pe o punte, ducând în
gură un os. Zărindu-şi chipul în apă şi socotind că osul care se vede acolo e mai mare, lasă osul din
gură şi sări în râu. Urmarea e lesne de ghicit" .
Le-am cerut elevilor să arate care ar putea fi urmarea întâmplării, apoi i-am anunţat că vom
lucra o compunere în care eroul este acelaşi câine care nu a învăţat nimic din întâmplarea prezentată.
Am prezentat cele trei ilustraţii. După intuirea ilustraţiilor (un câine şi doi iepuri), elevii au povestit
conţinutul fiecărei ilustraţii. La prima ilustraţie au dat nume la câine, au arătat locul şi anotimpul în
care se petrece acţiunea. La ilustraţia a doua am cerut elevilor să arate de ce aleargă câinele nehotărât.
Câţiva elevi au povestit conţinutul ilustraţiei. La a treia ilustraţie elevii au arătat de ce câinele
nostru a pierdut prada. Intuirea ilustraţiilor şi mai ales convorbirea despre ultima ilustraţie a condus
elevii la alegerea titlului, care este un proverb. Înainte de a trece la elaborarea compunerii orale am
scris pe tablă expresiile reţinute, pe care elevii vor avea grijă să le includă în povestirea lor.
Lucrând în acest mod am rămas surprinsă de rezultatele obţinute în urma evaluării
compunerilor. Din cei 6 de elevi, majoritatea au primit calificative de bine şi foarte bine.
Nu acelaşi lucru îl putem spune în urma efectuării unei compuneri în care am dat ilustraţiile, le-
am discutat, apoi elevii au scris. Exemplificăm prin compunerea Toamna în livadă. Nefiind greutăţi în
descrierea ilustraţiilor, elevii au dat doar răspunsuri la întrebările formulate de noi:
- Despre ce anotimp este vorba? - Cine ajută la culesul fructelor?
- După ce se cunoaşte? - De ce sunt bucuroşi oamenii?
- Ce fructe se culeg?
Rezultatele obţinute au fost mai slabe decât la compunerea anterioară.

46
 Făcând o comparaţie între cele două moduri de lucru, ne putem da seama de importanţa
deosebită ce trebuie s-o acordăm fiecărei ore de compunere, de rolul important al observaţiei, de
căutarea de mijloace de expresie de care să dispună fiecare elev.
Compunerile pe baza unui şir de ilustraţii pregătesc elevii pentru alcătuirea unei compuneri
după tablou. Conţinutul compunerilor după tablou îl formează teama tabloului, şi cu cât tabloul
corespunde vârstei elevilor atât din punct de vedere al conţinutului cât şi al prezentării artistice, cu atât
influenţează mai mult imaginaţia creatoare. În interpretarea tabloului, elevii stabilesc nu numai cadrul
acţiunii, timpul, personajele, ci pentru a face o interpretare creatoare, ei trebuie să-şi imagineze ce s-a
petrecut înainte şi după momentul înfăţişat în tablou. În felul acesta, compunerea nu e o reproducere a
conţinutului tabloului, ci o activitate la care este stimulată imaginaţia creatoare a fiecăruia.
Sarcina cea mai grea la acest tip de compunere este ca elevii să fie învăţaţi să observe "să
citească" tabloul. După observarea cadrului general al tabloului se vor urmări pe rând detaliile, începând
cu cele din primul plan şi continuând cu cele din planurile următoare.
În cazul unui tablou care înfăţişează aspecte din activitatea copiilor, succesiunea ideilor sugerate
de tablou va fi stabilită după felul acţiunilor la care participă copiii. Un tablou de artă va sugera prin
colorit sentimentele pictorului. Tablourile care au în prim plan portrete sugerează, pe lângă trăsăturile
fizice ale personajelor, stările sufleteşti ale acestora. Elevul poate întocmi o compunere imaginându-şi
că vorbeşte cu unul din personajele tabloului.
Vom prezenta în continuare modul în care am desfăşurat o lecţie de compunere pe bază de
tablou. Am utilizat pe parcursul lecţiei două tablouri: primul conţinea situaţia problemă ce trebuia
soluţionată în compunere de elevi, iar al doilea, prezentat la sfârşitul orei, înfăţişa una din rezolvările
posibile, de obicei pe cea mai originală a situaţiei problemei date.
Primul desen reprezenta doi pisoi ce pândeau într-un tufiş un piţigoi. Acesta cânta liniştit pe o
buturugă şi nu simţea primejdia ce-1 aştepta. S-a intuit tabloul şi fiecare elev în funcţie de reacţia
proprie, de emoţiile încercate a dat un titlu compunerii, apoi a îmbrăcat în cuvinte frumoase ideile şi
sentimentele pe care voia să le transmită.
La sfârşitul lecţiei, după ce lucrările au fost citite şi discutate, s-a prezentat al doilea tablou care
înfăţişa cei doi pisoi ciocnindu-se nas în nas, în timp ce piţigoiul zbura.
Rezolvarea puţin obişnuită sau neaşteptată cum au numit-o elevii a situaţiei problemă a produs
multă plăcere, înviorând lecţia prin ample comentarii, prin satisfacţia vie a celor care în lucrările lor s-
au apropiat de soluţia prezentată în tablou.

47
 Exemplificăm cu lucrarea elevului P.C., intitulată de el Pisoii vânători:
"Era o zi frumoasă cu un soare auriu, strălucitor. Toate vietăţile erau plecate după treburi. Cei
doi ştrengari de pisoi, au ieşit în grădină să se joace. Ei au zărit un piţigoi, aşezat pe o buturugă, ce
cânta liniştit. Atunci, încet, fără să-i simtă s-au ascuns în tufişul din apropiere stând la pândă. Cum nici
unul nu voia să lase piţigoiul celuilalt, s-au repezit amândoi cu ghearele spre el. Deodată ... Poc! Şi-au
ciocnit capetele de au văzut stele verzi. Piţigoiul speriat a zburat sus de tot, bucuros că a scăpat din
ghearele pisoilor urâcioşi. Pisoii au rămas supăraţi că n-au putut vâna nimic".
Analizând toate compunerile elevilor, am constatat că folosind acest demers didactic în lecţie,
elevii au lucrat frumos, iar gradul de creativitate a fost întâlnit în fiecare lucrare.
În rândul compunerilor care prin natural or ,oblige la o activitate creatoare s care sunt specific
elevilor din clasele mici si chiar prescolar sunt c) Compunerile cu inceput si sfarsit dat,compunerile
cu cuvinte de sprijin sau cele pe baza unui text incurcat.In asemenea compuneri nivelul originalitatii
este dat mai ales de ceea ce asigura materialul brut oferi de manual sau de invatator. Modele de
asemenea material ofera si manualele scolare .Invatatorul isi va crea el insusi material care sugerand
inceputul sau sfarsitul lor, sa solicite elaborarea unor compuneri. De asemenea se poate face apel chiar
la imaginatia copiilor pentru a se realiza asemenea puncte de sprijin, de la care sa se pornesca in
elaborarea propriu zisa a compunerilor.
După ce s-a stabilit materialul care constituie un punct de plecare se trece la elaborarea
compunerii de catre fiecare elev.Pregatirea elevilor in acest scop are in vedere mai ales probleme de
tehnica elaborarii compunerilor (asezarea in pagina, structura compunerii, folosirea dicționarelor).
SURSA DE INSPIRATIE primara o constituie insusi materialul de sprijin pus la dispozitie,
posibilitatile de folosire, de dezvoltare a acestui material sunt multiple. Fiecare elev poate vedea in felul
sau propriu continuarea inceputului dat sau folosirea cuvintelor de sprijin pus la dispozitie, posibilitatile
de folosire, de dezvoltare a acestui material sunt multiple. Experienta anterioara a elevilor determina
gradul de originalitate in elaborarea acestor compuneri. De aceea pregatind elevii pentru realizarea
unei astfel de compuneri nu li se va stirbi personalitatea sugerandu le continutul compunerii.Eventual
li se poate atrage atentia asupra altor surse de inspiratie la care ei sa faca apel pentru a elabora
compunerea.Cele mai bune surse care asigura un grad ridicat de originalitate sunt observatiile si
impresiile personale ale elevilor culese din contactul lor nemijlocit cu realitatea precum si informatiile
pe care le au din intreaga lor activitate de invatare.

48
 O categorie aparte de compuneri sunt cele care au in vedere aspectele tehnice ale elaborarii
unor lucrarii .Toate compunerile trebuie sa aiba o structura clara ,un plan de idei alcatuit in functie de
modul de exprimare :narativ,descriptive ,dialogat.De cerintele fata de o lucrare scrisa sunt fosrte
riguroase nu numai sub raportul exprimarii corecte din punct de vedere grammatical si ortografic,ci sub
aspectul lor exterior:asezarea corecta a titlului in pagina caietului, folosirea aliniatelor,asezarea corecta
a liniei de dialog ,spatiu lasat liber intre titlu si lucrarea propriu zisa ,aspectul scrisului.
Asemenea cerinte apar inca de la primele incercari de scriere in clasa I inclusiv in perioada
preabecedara cand elevii sunt familiarizati cu semnele grafice ale literelor.
Pentru ai familiarize pe elevi cu partile unei compuneri se poate recurge la urmatoarea formula
pe care o prezint ca o variantă posibila.
COCOSUL SI VULPEA - POVESTIRE
1. O vulpe zari odat un cocos pe craca unui copac.Veni numai dacat la dansul.
2. DUPĂ ce i dadu buna ziua si cocosul ii multumi ,ea il pofti sa coboare ,spunandu-i ca are sa i dea o
veste buna. Cocosul o intreba de sus ce veste ii aduce. Vulpea ii spuse ca de acum inainte neamul
pasarilor si neamul vulpilor nu se vor mai razboi. Au incheiat pace intre ele.Ea ii ceru apoi cocosului
sa se coboare ca sa-l imbratiseze de bucurie.
Cocosul ii raspunse ca se bucura si el dar nu stie daca si intre neamul vulpilor si al cainilor s a
facut pace .In departare cocosul vazuse doi caini mari care veneau in goana.
3. Cand auzi asa vulpea o rupse la fuga spunand ca e foarte grabita.
Continutul fiecarei parti principale cuprinde:
1. Inceputul povestirii: In cateva propozitii se arata locul si timpul cand are loc intamplarea,se prezinta
personajele.
2. Partea cea mai mare apovestirii .Aici se povestesc intamplarile in ordinea in care s au petrecut.
3. Această parte arată cum s-a încheiat povestirea. Este scurtă.
d) Compuneri libere (Scrierea imaginativă)
Compunerea liberă nu reprezintă doar un simplu fel de compunere, ea este de fapt o concepție
metodologică, o orientare ce trebuie asigurată în general compunerilor. Într-un fel sau altul toate
compunerile indiferent de felul lor trebuie să acorde elevilor o anumită libertate. Aceasta reprezintă o
cerință de primă dimensiune care asigură creșterea valorii formative a compunerilor.
Ideea de bază ce trebuie avută în vedere în definirea acestei categorii de compunere este de a se
acorda cât mai multă libertate atât în alegerea subiectului compunerii cât și în redarea ei. C. FRIENT,

49
fondatorul institutului cooperative al „școlii moderne” din Franța, a introdus cu circa 90 de ani ideea
de text literar. Pentru realizarea unui asemenea text literar, elevul este stimulat să prezinte în model
liber, aspecte, impresii moment ale vieții lui din mediul său, care apoi să fie completate, stilizate,
perfecționate, într-o compoziție cu adevărat liberă. Școala FRIENT a înlocuit compunerea obligatorie
cu un conținut anticipat și ordonat după norme prestabilite de către învățători și de către manuale, cu
compoziția absolut liberă, ca expresie a unei trăiri intime a elevului în fața unui peisaj, a unor realități
din viața care îl interesează și în legătură cu care are ceva de spus și de a realiza în felul acesta o creație
originală. Astfel se stimulează capacitățile intelectuale și se scoate în evidență eul creator al fiecăruia,
care determină în același timp atitudini și sentimente.
Compunerile libere au o valoare formativă incontestabilă. Problemele de ordin metodologic cu
privire la realizarea lor sunt complexe, iar soluționarea acestor probleme mai necesită încercări,
tatonări, pentru a găsi soluții de principiu dintre cele mai potrivite.
TEHNICA EXPRIMĂRII în formă scrisă se însușește în timp după ce elevii posedă într-o
măsură acceptabilă capacitatea de a se exprima oral. De aceea primele compuneri libere oricât ar părea
de surprinzător pot fi realizate oral cu mult înaintea cunoașterii rigorilor exprimării scrise. Copiii au
ceva de relatat, de spus chiar începând din clasa I când încă nu pot realiza o comunicare în scris.
Compunerile libere își pot avea originea de cele mai multe ori în chiar povestirile, întâmplările la care
au fost martori, pe care elevii mici obișnuiesc să le istorisească învățătorului în fața clasei.
Se poate spune așadar că debutul compunerilor libere poate fi realizat încă din clasa I. De altfel
acest început se petrece chiar la grădiniță și se concretizează mai ales sub forma povestirilor create de
copii, prevăzute în programa activității instructiv-educative.
Elevii trebuie încurajați, stimulați pentru a înfățișa verbal într-o manieră liberă, impresiile,
observațiile, părerile, simțămintele, chiar dacă uneori această relatare este lipsită de o logică riguroasă
în înlănțuirea ideilor. Nu logica ideilor ar trebui să primeze, ci verbalizarea în sine, exersarea liberă a
actului comunicării. Intervenția învățătorului trebuie îndreptată obligatoriu asupra corectitudinii
exprimării. După cum se vede aceste așa-zise compuneri libere elaborate de copii din clasa I sunt de
fapt rezultatul punerii lor în situația de a relata în mod liber aspecte de viață cunoscute, întâlnite,
observate sau trăite. În aceste relatări pot apărea chiar creații proprii ale copiilor izvorâte din imaginația
și fantezia lor.
Pe măsură ce elevii vor dispune de posibilitatea de a comunica în scris se va trece la redactarea
scrisă a acestor creații. Ajutorul învățătorului va avea în vedere în special aspectele tehnice grafice și

50
ortografice ale compunerilor (așezarea în pagină, prevenirea greșelilor de ortografie) și nu atât
conținutul propriu-zis al acestora. Elementele tehnice ale exprimării în scris se învață în toate
împrejurările în care elevii sunt solicitați să exerseze scrisul.
Problema cea mai directă cu privire la acest gen de compuneri este aceea cu privire la sensul
ideii de libertate, care poate fi acordată elevilor în alcătuirea lor. Nu poate fi vorba de o libertate totală
deoarece elevii mici nu dispun încă de o suficientă experiență în a se exprima liber, nici măcar oral. De
asemenea, experiența lor de viață este încă săracă, iar informațiile de care dispun sunt și ele limitate.
Pe de altă parte elevii mici nu au posibilitatea de a colecta asemenea informații și de a observa
nemijlocit, sistematic și independent obiective și fenomene, peisaje, aspecte ale activității umane și de
a selecta, ordona și corela toate aceste date care vor trebui să stea la baza alcătuirii compunerilor.
Deseori însă și valoarea afectivă a contactului direct cu realitatea este estompată de faptul că elevii nu
știu cum să observe, cum să distingă, ceea ce are cu adevărat calitatea de a emoționa.
Fără a da un caracter obligatoriu observațiilor care trebuie făcute contemplând unele aspecte
din realitatea înconjurătoare, copiii trebuie îndrumați să observe, să surprindă acele elemente, care
dincolo de elementul lor informațional, determină trăiri afective intense. Copilului trebuie să i se lase
posibilitatea să-și manifeste în mod liber sentimentele în funcție de datele constatate.
Deși elevii trebuie pregătiți pentru a realiza o compunere liberă oricât de simplă ar fi ea această
pregătire nu-l scutește de efort. Compunerea trebuie să fie rezultatul unui efort creator propriu.
Realizând o compunere liberă, elevii trebuie să dispună de un volum de informații diverse, de o oarecare
experiență care să constituie sursa de inspirație în alcătuirea lucrării, pe de altă parte ei trebuie să aibă
capacitatea de a reda în mod liber oral sau în scris propriile lor idei. Principalele probleme metodice cu
privire la compunerile libere apar tocmai în legătură cu aceste două componente. De aceea succesul în
elaborarea compunerilor libere depinde de pregătirea prealabilă atât informațională cât și tehnică a
elevilor. Realizarea propriu-zisă a compunerii poate și trebuie să fie liberă cu condiția ca elevii să fie
pregătiți corespunzător în acest scop.

2.2. Etapele de elaborare ale unei compuneri

a) Alegerea, formularea şi analiza subiectului

51
Alegerea subiectului constituie punctul de plecare în elaborarea unei compuneri. Subiectul fie că este
impus, fie că este liber ales, trebuie să stârnească interesul celui ce trebuie să elaboreze compunerea.
Formularea subiectului trebuie să fie clară, căci el indică liniile directoare ale tratării lui.
b) Documentarea şi căutarea ideilor, activitate care în tratatele clasice se numeşte invenţiune.
Documentarea constă în căutarea faptelor, a exemplelor necesare pentru a răspunde la
solicitările subiectului; presupune adunarea observaţiilor, gândurilor, sentimentelor, părerilor,
cunoştinţelor în legătură cu subiectul stabilit şi formularea lor sub forma unor idei, a unor propoziţii.
Materialul adunat trebuie ordonat după un plan, deci elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării
compunerii.
c) Alcătuirea planului sau dispoziţiunea
Faptele, ideile descoperite în timpul documentării trebuie ordonate edupă un plan, astfel încât
compunerea să aibă trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.
Introducerea trebuie să stârnească interesul, curiozitatea cititorilor, dar să şi pregătească
povestirea întâmplărilor care urmează. Într-o compunere narativă, introducerea indică, de regulă,
timpul, locul unde se petrec faptele, principalele personaje.
Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri. Faptele
trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea întâmplărilor să
stârnească interesul. În această parte a compunerii un rol foarte important îl au amănuntele
semnificative.
Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta, care conţine
soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.
Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând
astfel claritate şi armonie compunerii.
Alcătuirea planului de idei şi mai ales organizarea acestora, fiind o operaţie originală, trebuie
să izvorască din subiectul compunerii şi să aibă o înlănţuire logică, firească, naturală.
d) Elocuţiunea sau stilizarea
Este etapa de elaborare propriu-zisă. În cazul în care compunerea se elaborează şi se susţine
oral, vorbim despre elocuţiune. În cazul în care compunerea se elaborează (se redactează) în scris, într-
o formă corectă, coerentă, artistică vorbim despre stilizarea compunerii. Practica şcolară trebuie să
folosească ambele modalităţi, având în vedere disponibilităţile lor formative .

52
 Elaborarea orală a unei compuneri dezvoltă la elev capacitatea de a vorbi liber în public, care
se formează în timp, prin repetate exerciţii. De asemenea, dezvoltă încrederea elevilor în forţele proprii,
curajul. Elaborarea orală are şi unele efecte negative, căci poate favoriza graba, neatenţia, nerespectarea
regulilor gramaticale, aspecte care pot fi prevenite cu tact, pedagogic, de către profesor.
Elaborarea scrisă avantajează mai mult elevii, creându-le un climat mai puţin tensionat şi
oferindu-le posibilitatea de a relua ideile, în scopul clarificării lor şi a expresiei. Practica redactării
compunerii în scris confirmă că la o primă formulare a ideilor textul este imperfect, el putându-se
îmbunătăţi prin recitire şi corectare. De aceea se recomandă ca prima redactare a compunerii să fie
efectuată pe maculator, după care, citind şi recitind textul, se pot corecta eventualele greşeli de
ortografie, se pot elimina repetiţiile supărătoare, se pot îmbogăţi unele idei.
După ce textul a fost recitit, corectat, îmbunatăţit, se poate transcrie.
În timpul redactării, profesorul are rolul de a supraveghea elevii, de a-i îndruma individual şi
discret. Majoritatea lecţiilor de compunere fiind lecţii în care se exersează tipuri de compuneri studiate,
nu se impune efectuarea în clasă a tuturor etapelor amintite.
Astfel, în clasă pot fi discutate titlul şi formularea subiectului, poate fi adunat materialul şi
elaborat planul, urmând ca redactarea să se efectueze acasă. Alte ori, elevii consultă materiale,
elaborează planul compunerii şi îl consultă pe profesor înainte de a trece la redactare. Atunci când
deprinderile de la compuneri sunt formate, întreaga activitate de compunere este trecută pe seama
elevului, profesorului revenindu-i sarcina controlului şi evaluării.

2.3. Alcătuirea planului de idei în vederea redactării unei compuneri

„Educația este cel mai frumos dar pe care îl poate dobândi omul.” (Platon)
Exprimarea corectă, orală sau scrisă - obiectiv important al procesului de învăţământ în ciclul
primar - constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi
concepută dezvoltarea viitoare a elevilor. Capacitatea de exprimare este o necessitate vitală, cu reale
implicaţii în viaţa şi activitatea socială, iar însuşirea corectă a sistemului limbii române este, mai ales,
rezultatul interdisciplinarităţii în predarea citirii, gramaticii, compunerii.
Premisa principală de la care trebuie pornit în îndrumarea elevilor pentru activitatea de elaborare
a unei compuneri, indiferent de tipul ei, este necesitatea muncii independente, a efortului propriu.

53
 Pentru realizarea acestui obiectiv este necesară stabilirea conţinutului fiecărei compuneri, cât şi
a felurilor acestora. De asemenea se cere sporită ponderea compunerilor care solicită în mai mare
măsură activitatea creatoare a elevilor.
În elaborarea unei compuneri planul este un elemant de tehnică şi el nu poate denumi un anume
fel de compunere. Desigur că toate compunerile se alcătuiesc pe baza unui plan. Există compuneri al
căror plan elevii în găsesc chiar în manual sau este oferit de către învăţător. În alte situaţii planul se
întocmeşte în colectiv, de către învăţător şi elevi (în colaborare). Există şi situaţii în care planul
compunerii este în totalitate rodul efortului personal al elevilor.
Planurile compunerilor, respectiv ideile principale ale acestora, pot fi redate nu numai prin
formularea unor întrebări sau enunţuri. Foarte frecvent se utilizează un şir de ilustraţii. Fiecare din
ilustraţii redă un moment esenţial din succesiunea momentelor care marchează conţinutul de bază al
unei naraţiuni. Posibilităţile de creaţie la acest fel de compuneri sunt mult mai mari decât la cele pe
bază de texte. Aici, ilustraţiile respective nu mai redau direct, prin cuvinte, naraţiunea sau peisajul
respectiv din natură. Ele numai sugerează. Elevul va trebui să reflecteze asupra fiecărei ilustraţii în
parte, pentru ca apoi, urmărind succesiunea lor, să poată stabili înlănţuirea ideilor pe baza cărora se va
alcătui compunerea. Dacă acţiunea respectivă este sugerată de conţinutul şi succesiunea ilustraţiilor,
redactarea compunerii trebuie să fie rezultatul unei activităţi creatoare din partea elevilor.
Operaţiunea de întocmirea a planului îi învaţă pe elevi să-şi ordoneze gândirea, să stabilească
legături între idei şi să stabilească modul lor de prezentare spre subiectul compunerii. În acest scop este
utilă analogia cu unele opera literare, chiar din manuale la care elevii înşişi au fost solicitaţi să facă
analiza şi să formuleze ideile principale.
Operaţiunea de dispunere a materialului este extrem de dificilă şi de aceea trebuie să crească
ponderea lecţiilor speciale de compunere, în care elevii sunt familiarizaţi cu structura unei compuneri,
cu modul de alcătuire al unui rezumat şi chiar cu etapele alcătuirii unei compuneri. Este necesar ca
elevii să opereze în mai mare măsură cu elementele lecturii explicative pentru a-şi însuşi acele
(elemente) instrumente ale muncii intelectuale necesare nu numai în folosirea cărţii ca sursă de
informaţii, ci şi în activitatea de elaborare a unei compuneri. Există în rândul a numeroşi învăţători
practica de a-i obişnui pe copii să aibă caiete de studiu individual, în care să-şi noteze observaţiile şi
impresiile de ordin personal prilejuite de lecturile pe care le-au parcurs şi singuri.

54
 Reuşita etapei de dispunere sau ordonare a materialului într-un plan de idei este condiţionată de
materialul concret de care dispun elevii în legătura cu subiectul pe care şi l-au ales, precum şi de măsura
în care ei stapânesc tehnica alcătuirii unei compuneri.

2.4. Culegere de compuneri şcolare realizate de elevii clasei, a IV-a, școala Ghirolt

A. COMPUNERE CU CUVINTE DATE SAU EXPRESII DE SPRIJIN

La derdeluş

A început iarna. Copiii se adună cât mai mulţi la derdeluşul de la marginea satului.
Copiii fac lucruri diferite: modelează oameni de zăpadă, patinează, se bat cu bulgări de
zăpadă, se dau cu săniile. Alex se dă cu patinele pe gheaţa cristalină.
Din cer cădeau fulgii de zăpadă ca nişte steluţe argintii care se aşterneau ca o plapumă
albă peste dealuri, iar casele aveau cuşme de omăt.
Copiii sunt foarte bucuroşi că a venit iarna, anotimpul cel mai iubit. Au făcut un om de
zăpadă alb ca spuma laptelui, iar după ce au terminat această sarcină s-au hotărât să facă un concurs de
săniuţe.
Şi-au aliniat săniuţele la linia de start, după care şi-au luat avânt şi au pornit la vale. Spre
surprinderea tuturor, Alex şi Dana au ajuns primii la linia de sosire, trecând-o amândoi deodată. Pentru
a sărbători victoria, au încins o straşnică bătăie cu bulgări.
Seara, valurile de copii s-au întors la casele lor. Căldura din privirile lor şi obrajii ca
merele de toamnă bucurau inima celor care le ieşeau în cale.
( elev Sergiu Filip )
B. COMPUNERE ÎN CARE S-A INTRODUS DIALOGUL
Ghiocelul fermecat

Este o frumoasă zi de sfârşit de iarnă. Victor iese afară.

În timp ce se plimba prin curtea casei, observă lângă un copăcel primul ghiocel, alb ca spuma
laptelui, care era aproape acoperit de zăpada albă ca vata.
Ca prin minune, la apropierea lui Victor, ghiocelul prinde glas şi îi spune acestuia:
- Cine eşti tu? întreabă mirat ghiocelul.

55
- Eu sunt copilul care locuieşte în această casă, a răspuns politicos băiatul. Dar tu cine eşti?
- Eu sunt un ghiocel, dar nu orice fel de ghiocel, ci unul fermecat!
Victor s-a apropiat mai mult de ghiocel şi a început să-l analizeze:
- Ce frumos eşti! Ai petale foarte albe, eşti drăguţ şi simpatic, cu toate că eşti doar un mic şi firav
ghiocel!
După ce şi-au mai povestit unul altuia câteva întâmplări din viaţa fiecăruia, cei doi au ajuns să
se împrietenească. Atât de mult s-au bucurat de noua lor prietenie, încât nici nu au băgat de seamă că
noaptea se lasă încet peste ei.
Atunci Victor i-a promis ghiocelului:
- Promit că voi veni în fiecare zi, de dimineaţă, să te văd cât eşti de gingaş, ca să îmi umpli sufletul de
bucurie şi dragoste.
Cei doi prieteni şi-au urat unul altuia „Noapte bună!” şi s-au despărţit.
Când s-a culcat, Victor a visat că ghiocelul s-a transformat într-un prinţ curajos, călare pe un
cal alb.
( elev Aurel Bob )

C. COMPUNERE DUPĂ SUPORT VIZUAL

Oaspeţii primăverii

Natura a primit de veste de la nişte clopoţei fragezi ce stau într-un firicel subţire de trup că
primăvara s-a întors şi că în curând va trece şi prin pădure.
Codrul, lipsit de frunze şi de cântec,nu şi de emoţie, a cerut ajutor locuitorilor livezilor :
- Hadeti, fraţilor, să îmbrăcăm pământul de sărbătoare ! Ne vin oaspeţii cei mai mult asteptaţi, cântăreţii
muncii şi ai vieţii.
Când au auzit, pomii au dat drumul frunzelor în vârfuri verzi de săgeţi, sus,sus ca să vadă când
vin musafirii.
Deodată, un foşnet de mătase al aripilor obosite se auzi dinspre cer.
- Sunt păsările ! au strigat viorelele.
Când au auzit vestea , bobocii de toporaşi s-au dezvelit şi au început să trezească rând pe rând
toate suratele.

56
 Odată cu păsările, vin şi miresmele florilor din câmpie, zborul de aripi al fluturaşilor şi al
albinelor harnice.
Gâzele, curioase , au ieşit şi ele să întâmpine prevestitor de vânturi line, de ploi şi veselie.
Un cocor şi-a lăsat picioarele să înfrigureze oglinda apei iazului. O rândunică s-a aşezat pe o
crenguţă, să-şi tragă puţin răsuflarea. Şi toate au început să povestească ce au văzut pe unde au călătorit
şi mai ales ce dor le-a fost de meleagurile natale.
Tot stând la taifas, înserarea le-a sărutat genele obosite şi rând pe rând au adormit.
Acum toată natura se odihneste pentru marele început ce vrea să vină.
( elevă Mureşan Alina )

D. COMPUNERE PE BAZA UNUI CITAT

COMPUNERE REALIZATĂ PE BAZA CUVINTELOR LUI PIERRE DE COUBERTIN
(PEDAGOG ŞI ISTORIC FRANCEZ) :
„AI CÂŞTIGAT, CONTINUĂ; AI PIERDUT, CONTINUĂ!”
Prietena mea

Săptămâna trecută prietena mea, Diana, din clasa a IV-a, a participat la un concurs de
gimnastică.
Spre bucurie tuturor, a câştigat locul I şi a fost foarte bucuroasă. Când am aflat, m-am dus la ea
acasă ca să o felicit. I-am urat să meargă tot înainte pe drumul pe care a pornit, să se antreneze în
continuare şi va avea un viitor strălucit. Am sărbătorit victoria în stilul nostru caracteristic: cu multă
voie bună, muzică şi o mică plimbare cu rolele.
După câteva zile de la acea victorie, Diana m-a anunţat că va participa la un alt concurs de
gimnastică. În ciuda faptului că mi-aş fi dorit să fiu alături de ea, nu s-a putut acest lucru, însă i-am
promis că îi voi ţine pumnii şi i-am urat succes.
La întoarcerea acasă, o aşteptam deja nerăbdătoare în faţa casei sale. Din momentul în care am
văzut-o coborând din maşina tatălui ei, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Chiar aşa şi era.
Buna mea prietenă nu a mai ocupat locul I, clasându-se abia pe locul III. Deşi era dezamăgită de propria
performanţă, am încurajat-o şi am felicitat-o chiar şi pentru „medalia de bronz”. Am reuşit să-i readuc
zâmbetul pe buze, ba chiar am sărbătorit ca prima dată.
La despărţire, mi-a mărturisit că nu se va lăsa înfrântă şi că va continua.

57
 Ea a învăţat din această experienţă că , şi dacă câştigi, şi dacă pierzi, trebuie să te antrenezi mai
departe şi mai mult, pentru o nouă victorie.
(elevă Mureşan Iuliana)
E. COMPUNERE CU ÎNCEPUT DAT
Pisica năzdrăvană

Alina e supărată pe Michi, pisica ei, primită în dar de la bunica.

A văzut-o intrând în bucătărie, chiar după ce mama a venit de la cumpărături. A trecut
prevăzătoare prin dreptul uşii, dorind parcă să se facă nevăzută. Lucrul acesta i-a dat Alinei de bănuit.
Ştia că Michi nu se furişează aşa decât atunci când are de gând să facă vreo boroboaţă.
Aşa că s-a dus după ea şi a găsit-o cu boticul alb, ca şi când pe rozul nasului ei ar fi nins.
Smântâna proaspăt cumpărată de mama de la piaţă era răsturnată pe masă, murdărind faţa de masă
nouă, ba chiar s-a prelins şi pe jos.
Michi a ridicat domol privirea la intrarea Alinei în bucătărie, ca şi când ar fi vrut să spună că a
făcut nimic rău şi, până să apuce Alina să spună ceva, a continuat să se înfrupte lacom din smântână.
Niciodată Alina nu a certat-o pe Michi, dar acum merita acest lucru. La început pisica s-a uitat
nedumerită la fată, după care a realizat că a făcut o prostie şi o privea chiar cu puţină teamă. Nu a mai
văzut-o pe Alina aşa supărată. S-a retras speriată pe pervazul geamului, dar acest lucru nu a făcut decât
să o supere mai tare pe Alina: acum a murdărit şi perdeaua cu smântână!
După ce a dat-o afară din bucătărie pe Michi, pisica năzdrăvană şi neastâmpărată, Alina a
încercat să facă curat până la întoarcerea mamei acasă.
Deşi a încercat să îşi repare greşeala gudurându-se pe lângă Alina, Michi nu a fost iertată multă
vreme! ( elevă Andraş Mihaela )

F. COMPUNERE CU SFÂRŞIT DAT

Ziua mamei

Se apropia ziua de 8 Martie.

58
 Împreună cu prietenii mei am discutat cum să ne arătăm recunoştinţa faţă de mamele noastre.
Cu toţii am fost de acord să pregătim un mic program artistic.
Ne-am apucat de treabă. Repetam zilnic. Ne-am organizat în trei „ tabere”: un grup pregătea o
scenetă, un grup pregătea un dans modern, iar cel de-al treilea grup câteva cântece.
În ziua de 8 Martie, la ora stabilită, am început festivitatea. Nu am uitat să o invităm şi pe
doamna învăţătoare. Grupul vocal a fost aplaudat minute în şir, micii actori i-au încântat pe părinţi cu
talentul lor, impresionându-le în mod deosebit pe mame. Echipa de dansuri moderne a ridicat sala în
picioare, antrenând pe toată lumea la dans.
În încheierea programului artistic, fiecare mamă a primit o floare şi o felicitare realizată chiar
de mâinile noastre.
Toată lumea a fost încântată de iniţiativa noastră.
Suntem bucuroşi că am putut să le facem mamelor noastre o bucurie, cu prilejul zilei lor.
( elev Raul Tămaş)

G. COMPUNERE GRAMATICALĂ
ACTIVITATE DE CONSOLIDARE A PRONUMELUI PERSONAL
La munte

În vacanţa dintre semestre, am fost cu părinţii mei pe muntele Semenic.

Acolo ne-am cazat la o cabană pe cât de micuţă, pe atât de frumoasă şi bine îngrijită. În fiecare
zi am urcat pe munte şi m-am dat cu sania şi cu schiurile. Eu, împreună cu alţi copii cu care m-am
împrietenit acolo, ne dădeam cu săniile, cu schiurile sau cu nailonul. Altă dată ne uitam spre poalele
muntelui şi vedeam brazii încărcaţi de zăpadă. Totul era alb, iar zăpada sclipea de îţi lua ochii.
În două-trei zile mi-am făcut o mulţime de prieteni. Când sosea seara, noi, cei mici, intram în
cabană şi ne aşezam lângă focul ce ardea jucăuş în sobă.
Înainte de plecare, fiecare dintre noi ne-am schimbat numerele de telefon şi adresele şi ne-am
promis că vom păstra legatura.
Vacanţa aceea mi-a rămas în suflet pentru totdeauna!

( elevă Dragomir Anamaria )

H. COMPUNERE DE DESCRIERE A UNUI ANIMAL

59
 Moşu

Moşu este câinele meu adoptiv. L-am cunoscut acum un an când m-am mutat la bunicii mei.
Umbla pe stradă pentru că stăpânul lui îl părăsise. Aşa că l-am luat noi în grijă.
Este un câine bătrân, cu blană neagră şi cu pete albe şi gri. Când l-am luat acasă era slăbit, nu
mai avea puteri, pentru că nimeni nu-l hrănea. I-am dat de mâncare şi încetul cu încetul s-a făcut mai
grăsuţ.
Ne mulţumeşte pentru grijă stând de pază lângă poarta curţii şi mârâind de fiecare dată când
trece o persoană necunoascută.
Atunci când venim acasă, ne aşteaptă bucuros în faţa porţii, pregătit de joacă. Este un căţel tare
vioi atunci când este fericit. Dă din coada lungă şi subţire, iar ochii parcă îi râd.
Deşi este bătrân, sper ca Moşu să mai stea cu noi o bună bucată de timp.
( elevă Lucia Toma )

I. COMPUNERE PE BAZA OBSERVAŢIILOR ŞI INFORMAŢIILOR ACUMULATE

DINTR-O EXCURSIE ŞCOLARĂ
Castelul Huniazilor

În excursia de primăvară am vizitat Castelul Huniazilor de la Hunedoara. Am poposit în

apropierea lui peste noapte.
Castelul Huniazilor sau Castelul Corvineşti este o construcţie impresionantă, cu acoperişuri
ănalte, cu ziduri rezistente, cu turnuri şi balcoane împodobite de piatra cioplită cu măiestrie.
Peste zi am fost în multe săli şi turnuri. Am văzut şi fântâna adâncă de 30 de metri. Am vizitat
şi admirat Sala Cavalerilor, Turnul Buzduganelor, picturile de pe pereţi referitoare la legende corbului.
Turnurile sunt foarte frumoase, la fel şi holurile. Fiecare etaj are frumuseţea lui, diferită de a
celorlalte etaje.
Am cumpărat multe vederi cu interiorul şi exteriorul castelului, ca să le am ca amintire.
La finalul vizitei de la Castel, am regretat că s-a terminat aşa de repede plimbarea noastră prin
el, pentru că acolo m-am simţit ca o prinţesă .
(elevă Bob loredana )

60
 CAPITOLUL 3
ROLUL, SCOPUL ŞI SEMNIFICAŢIA COMPUNERILOR ÎN CICLUL RPIMAR
3.1. Compunrea – forma superioara a comunicarii
În planurile de învăţământ ale ciclului primar, compunerii i s-au stabilit ore speciale încă din
timpul şcolii lui Spiru Haret ,sub denumirea atunci de "exerciţii de compunere".
Compunerea constituie cadrul cel mai prielnic pentru cultivarea capacităţilor de exprimare
corectă a elevilor. Valoarea lecţiilor de compunere constă, în primul rând, în faptul că oferă condiţii
optime pentru punerea elevilor în situaţia de a exersa în mod sistematic aspectul exprimării. Activitatea
elevilor la aceste lecţii angajează în mod evident capacităţile lor intelectuale, de creaţie.
Compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ce învaţă elevii la gramatică, la citire,
precum şi la celelalte obiecte de învăţământ mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe de altă
parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei lor creatoare.
După cum arată însăşi denumirea acestei discipline, " compunere - elementele de creaţie,
originale, de compoziţie trebuie să reprezinte criteriul principal de evaluare a tuturor lucrărilor pe care
elevii le realizează, fie în clasă, fie în afară de orele de curs, atât oral cât şi în scris.
Înţelegând în acest fel sensul compunerii ca disciplină de învăţământ, sunt evidente valenţele ei
formative în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei
şi a gândirii creatoare.
Compunerile dezvoltă posibilităţile elevilor de a gândi logic, de a-şi îmbogăţi vocabularul, de a
folosi în exprimarea orală şi scrisă o limbă corectă şi frumoasă, prin compunere, elevii îşi anunţă în
special ideile, sentimentele, impresiile lor proprii. Prin aceasta, sunt legate de imaginaţia creatoare a
elevilor, are o nuanţă afectivă care contribuie la relevarea personalităţii lor.
Ca exerciţii complexe, ele mijlocesc legătura dintre cunoştinţele de limbă şi cele de lectură,
precum şi legătura dintre dezvoltarea vorbirii şi dezvoltarea exprimării.
Valorificând cunoştinţele gramaticale şi ortografice, compunerile contribuie la dezvoltarea
autocontrolului, a capacităţii de a supraveghea corectitudinea formală a exprimării personale.
Prin compunere se realizează şi varietatea, bogăţia şi expresivitatea modului de exprimare. Prin
faptul că prin compuneri se dezvoltă şi imaginaţia creatoare şi aptitudinile individuale, ele au o mare
importanţă şi un rol formativ al individualităţii şi personalităţii copiilor.
Făcând compuneri, elevii au posibilitatea să prezinte observaţiile lor, să facă încercări de
sistematizare, să ia atitudini faţă de anumite fapte şi evenimente. Prin organizarea lecţiilor de

61
compunere şi efectuarea lor se trezesc la copii emoţii şi stări afective puternice, se lărgeşte sfera
raţională a gândirii artistice şi a posibilităţilor de exprimare, în cuvinte proprii, a impresiilor, a stării
emotive, a dorinţelor pe care le trezeşte copilul. Ele constituie un mijloc de formare şi dezvoltare a
capacităţii de a simţi şi înţelege frumosul în artă, în natură şi în viaţa socială.
Compunerile au un rol însemnat în cultivarea la elevii mici a pasiunii pentru nou, pentru ştiinţă
şi adevăr. Realizând compuneri în care sunt înfăţişate aspecte din munca oamenilor, a schimbărilor ce
au loc în viaţa materială şi spirituală, evident la nivelul lor de înţelegere, realizând mici descrieri în care
se arată frumuseţile patriei, realizăm în acelaşi timp educarea elevilor în spiritul dragostei pentru
muncă, respect şi dreptate.
O altă latură a dinamizării formative se referă la disciplinarea actului de creaţie. Formarea la
elevi a unor trăsături pentru realizarea sarcinii de compunere, cum ar fi puterea de selectare, puterea de
interpretare, spiritul de observare, gândire şi fantezia elevului, îi conferă acestuia acea personalitate
specifică pentru cunoaştere, cercetare, lectură.
Pentru realizarea unor compuneri cu trăsături de veridicitate, elevul trebuie să numească
realităţile sociale, să le interpreteze, având ca model atitudinea adulţilor faţă de lucruri şi fenomene.
Fiind legate în conţinut şi îmbrăcând forme complexe de organizare şi desfăşurare, compunerile
oferă elevilor posibilitatea să aplice o serie de cunoştinţe însuşite în cadrul altor obiecte de învăţământ.
De asemenea, desfăşurându-se după anumite reguli, aceste forme de activitate dezvoltă gândirea logică
şi creatoare a copiilor, le formează deprinderea de a deosebi esenţialul de neesenţial, de a observa şi
prezenta caracteristicile unor obiecte şi fenomene, de a aduna material în legătură cu o anumită temă,
de a-1 sistematiza. Creaţia determină elevul să transmită anumite sentimente, să trăiască stări afective,
să ia atitudini în legătură cu întâmplări şi personaje.
Prezenţa compunerii ca obiect de studiu din cele mai vechi planuri de învăţământ în prezent,
atestă rolul deosebit de important al activităţilor ce se organizează în aceste ore pentru formarea
deprinderilor de muncă intelectuală independentă, pentru dezvoltarea vorbirii, formarea exprimării
corecte, stimularea creativităţii elevilor.

3.2. Rolul, locul si semnificatia compunerii ca disciplina scolara in ciclul primar

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii
intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel mai
propice pentru formarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi
scrisă este anume compunerea, ea fiind o formă superioară a comunicării.

62
 Exprimarea corectă, orală şi scrisă este un obiectiv important al procesului de învăţământ în
ciclul primar, care constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu
poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape
sigure de reuşită deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi consideraţi în
afara pericolului de a rămâne în urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte dintre elevii predispuşi
insuccesului şcolar, în special în clasele I şi a II-a, sunt proveniţi din rândul celor cu exprimare greoaie,
al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la actul comunicării, să verbalizeze observaţiile,
gândurile, sentimentele lor, în mod liber.
Calităţile necesare unui om cultivat care ştie să mânuiască limba literară – se dobîndesc prin
exerciţiile pe care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în practică regulile
exprimării corecte şi frumoase.
În exprimarea corectă trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta
gândirile cuiva, ci a-ţi exprima propriile gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau operă
literară, un obiect sau o întamplare
Trebuie să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea, gustul,
concepţia de viaţă a celui care scrie.
Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele ei
formative în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special al imaginaţiei
şi a gândirii creatoare.
Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ce învaţă elevii la gramatică, la
citire, precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe
de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare al experienţei de viaţă al elevilor, de
manifestare a imaginaţiei şi fanteziei lor creatoare.
Iar la originalitatea compunerii realizate de copii, fie oral sau scris ,poate fi determinată în bună
parte şi de felul compunerii respective.
Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai mare
sau mai mică, să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în compunerile pe
care le realizează, dacă sunt pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile corespunzătoare. Tocmai
în aceasta trebuie văzută valoarea formativă a compunerilor, contribuţia lor la dezvoltarea exprimării
corecte, precum şi a capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.

63
Iată cîteva exemple la acest fel de compuneri lirice realizate de elevii mei din clasa a II a -primele
incercari:
Primăvara Iar grădinile-nflorite
de Sergiu Filip Îţi zâmbesc cu mult drag.

Primăvara a sosit, Mama

Natura s-a dezmorţit, de Lucia Toma
Florile au înflorit,
Copacii au înverzit. Mama mea e cea mai bună.
E ca steaua între stele,
Păsările călătoare Ca steaua ce străluceşte
Se întorc la noi în ţară, Şi pe mine mă iubeşte.
Privighetori şi randunele
Să ne cânte ce ştiu ele. Mama mea mult mă iubeşte,
Şi mereu mă ocroteşte.
Primăvara dăruieşte Şi mă ceartă când fac rău,
Viaţă pomilor uscaţi, Dar e spre binele meu.

Compunerile înlesnesc trecerea de la gîndirea concretă la gîndirea abstractă, dezvoltă procesele

abstractizării şi generalizării, gîndirea logică, exprimarea concretă. Ele îi ajută pe elevi la însuşirea
cunoştinţelor, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi aptitudinile individuale şi prin conţinutul lor
constituie un minunat mijloc de formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare.
Elevii de vîrstă mică sunt cei mai creativi. Ei au ochi mai atenţi, mai proaspeţi şi mai curioşi.
Imaginaţia lor e bogată.
Limbajul scris este procesul de formare şi formularea gandurilor prin intermediul codului grafic.
Spre deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct de vedere
sintactic şi mai variat în expresie. Deci, de aici rezultă, că limbajul scris trebuie învăţat nu ca o analogie
în forma scrisă a limbajului oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se dezvoltă în virtutea unor
legi proprii.

64
 3.3. Importanta compunerilor la ciclul primar
În cartea, pe care (credem ) toţi învăţătorii au răsfoit-o, “Bucuria de a scrie compuneri” ,
Marcela Peneş ne invită la o reconsiderare a acestei activităţi şi anume, aceea de a transforma
“corvoada” comunicării scrise într-o adevărată bucurie.
Ştim că orice copil, chiar dacă are ceva talent, când vine vorba de compuneri intră în panică şi
nu ştie cum să facă să scape mai repede de ea. De aceea multe compuneri sunt nereuşite, chiar şi la
vârste mai mari. Ideea este că noi, dascălii, nu am reuşit să trezim interesul copiilor pentru astfel de
activitate, nu i-am pregătit indeajuns pentru compoziţie şi ca orice necunoscută, trezeşte sentimentul de
respingere.
Probabil că mulţi vor protesta acum, dar vă asigur că de la noi pleacă totul!
Curios este faptul că ei, şcolarii noştri, îşi doresc să scrie compuneri frumoase, pentru care să
fie evidenţiaţi. Dacă nu ne credeţi, ascultaţi comenteriile copiilor, după o oră de compunere, la care
unul, sau mai mulţi elevi a/au fost lăudat/lăudaţi. Primele întrebări pe care le vor adresa se vor referi la
“cum ai reuşit?” De ce? Pentru că ei nu au găsit calea. Să încercăm să le-o mai arătăm şi cu această
ocazie!
Primul pas: Ca să poată găsi locul cuvintelor, să înţeleagă şi să cunoască bine sensurile lor,
trebuie să înceapă cu lectura .
Numai citind mult, copiii vor izbuti să realizeze compuneri reuşite. Prin lectură îşi vor îmbogăţi
vocabularul cu expresii şi cuvinte noi, vor învăţa cum să aranjeze aceste cuvinte în propoziţii, astfel
încât să le placă cu adevărat ceea ce au scris. Respectarea regulilor lingvistice în exprimarea curentă
are influenţe pozitive asupra comportamentului copilului, asupra personalităţii acestuia.
Conştientizarea normelor gramaticale înlătură pericolul exprimării copiate care în unele situaţii atinge
chiar ridicolul. În ideea că se exprimă frumos ca o persoană anume, unii elevi folosesc de multe ori
cuvinte, propoziţii şi chiar fraze al căror sens nu-l cunosc. De aceea formaţi-le deprinderea de a folosi
dicţionarul pentru explicarea cuvintelor pe care nu le înţeleg şi caietul pentru “culegerea” unor
expresii deosebite pe care le aud/citesc în orice împrejurare.
Al doilea pas: Învăţaţi-i să povestească folosind cuvinte simple, dar bine rânduite!
Elevii noştri cred că marii scriitori s-au născut scriitori. Ei trebuie să înţeleagă că exprimarea
aleasă se formează pe lungul drum al cunoaşterii. Îi observaţi cum bâjbâie, cum nu-şi
găsesc cuvintele, cum nu ştiu ce să scrie şi cum să înceapă. N-au curajul să-şi citească compunerea
pentru că nu sunt convinşi că au scris bine.

65
Încă din clasa I îi punem să compună:
 scrisori desenate;
 să alcătuiască silabe, cuvinte (amestecând silabele):
exemple: ru-da-pe, pe-da-ru, da-pe-ru, da-ru-pe, ru-pe-da, mu-ne-co, ne-co-mu, ne-mu-co, co-ne-mu,
co-mu-ne etc.
Amestecând silabele vor obţine fel de fel de cuvinte care există sau nu există. Îl vor alege, sau
vom alege, pe cel care le place mai mult şi vor denumi ceva anume, sau vor încerca să ne convingă ce
sens au găsit pentru cuvântul ales. Şi anii vor curge, activităţile vor deveni mai complexe (ordonări de
cuvinte în propoziţie, ordonarea propoziţiilor pentru alcătuirea unor texte, găsirea titlului potrivit etc.)
iar copiii vor înţelege că pentru a ordona corect (cuvinte în propoziţii şi propoziţii în text) trebuie să
citească cu atenţie, să stabilească ordinea numerotând, să verifice ordinea şi abia după aceea să înceapă
să scrie.
Al treilea pas: Vor putea să scrie frumos, adevărat şi convingător numai despre ceea ce
cunosc.
Foarte important este să formăm copiilor deprinderea de a observa, cu toată atenţia, tot ce se
află în jurul lor (gâze, flori, pomi, case, străzi, oameni etc.) şi tot ce se întămplă în jurul lor (ploaia,
jocul, cântecul păsărelelor, susurul apei, răsăritul soarelui, înflorirea pomilor, căderea frunzelor,
întoarcerea păsărilor, zâmbetul florilor...). Observând vor putea povesti mai bine şi mai uşor.
Momentele de reflectare asupra mediului înconjurător trebuie finalizate cu momente de lectură din
diferite texte, care ilustrează în cuvinte exact ceea ce noi le-am cerut să exerseze oral.
Al patrulea pas: Învăţaţi-i să-şi lase imaginaţia să zboare!
Foarte greu înţeleg elevii noştri că, la compunere, au voie să scrie ce cred ei de cuviinţă, că pot
alege expresii şi cuvinte deosebite, că pot visa. De aceea cele mai multe compuneri au rigiditatea
planului dat, a cuvintelor date, a planului de idei, reluări mecanice ale cuvintelor întrebării puse,
răspunsuri în propoziţii incomplete sau prin cuvinte izolate, din care nu se înţelege nimic şi propozitii
în care apar cuvinte de prisos.
Noi îi putem ajuta să îşi închipuie ceea ce nu este, dar poate fi, chiar şi numai în imaginaţia lor.
La compunere imperativul este “Inventează!” , “Crează!” Exemplele pot fi multiple: inventează un
joc, crează cuvinte noi prin combinaţii de silabe, găseşte un răspuns neaşteptat, caută o altă soluţie,
gândeşte cum ar fi clasa ta, şcoala, oraşul, peste zece, o sută de ani....Cu alte cuvinte, compunerea nu
înseamnă numai ceea ce este, ci şi ceea ce va fi sau ar putea să fie, sau ar vrea ei să fie. Este foarte

66
important ca elevul să înveţe să îşi pună singur întrebări şi să găsească răspunsuri care să fie numai ale
lui. De asemenea trebuie evitată repetarea cuvintelor. Folosirea prea des a unui cuvânt într-o
compunere devine supărătoare, obositoare. Combinarea sau înlocuirea cuvintelor, expresiilor , cu altele
care să exprime acelaşi lucru, grija ca fiecare propoziţie, frază să înceapă cu alt cuvânt, fac parte din
tehnicile de lucru specifice compoziţiilor scrise, pe care elevii trebuie să le stăpânească.
Al cincilea pas: Eelevii trebuie formaţi în spiritul consecvenţei în ceea ce priveşte timpul în
care se petrece acţiunea sau persoana .
Când alcătuim o compoziţie trebuie să fim consecvenţi, să povestim întreaga compunere la
acelaşi timp: trecut, prezent, viitor şi la aceeaşi persoană. Uneori copiii încep compunerea, punând
verbele la un timp şi o sfârşesc în alt timp. Înainte de a începe o compunere, trebuie să se stabilească
timpul în care se va povesti: o întâmplare trecută o vom povesti la timpul trecut, descrierea unei
persoane, a unui animal, a unui colţ de natură se poate face la timpul trecut, dar şi la prezent, ca şi când
le-am avea în faţă.
Al şaselea pas: Învăţaţi-i pe elevi să identifice esenţialul în ceea ce au de spus!
Este esenţial ceea ce trebuie neapărat spus; ceea ce este foarte important şi fără de care
compunerea nu ar avea conţinut, ar fi goală şi nu ar trata ceea ce trebuie. Amănuntele sunt date care pot
lipsi, fiind mai puţin importante. Se poate întâmpla ca ceea ce este amănunt într-o compunere să fie
esenţial în alta care are un alt subiect.
Al şaptelea pas: Ajutaţi elevii să nu se rătăcească, alunecând spre alte subiecte!
Atenţie la scris!
Titlul compunerii spune clar despre ceea ce trebuie să scriem. Nu scriem ceea ce nu are legătură
cu compunerea. Alcătuirea planului de idei ne va ajuta să nu ne rătăcim, alunecând spre alte subiecte.
Înainte de a ne apuca de scrierea unei compuneri, ne adunăm ideile. Le scriem în ordinea în care ne vin,
apoi le ordonăm într-o înşiruire firească (aşa cum s-a desfăşurat şi întâmplarea, în funcţie de trecerea
timpului sau cum sunt ordonate părţile unui întreg, dacă facem o descriere) şi aşa ne vom face înţeleşi.
O compunere trebuie să fie scrisă cu atenţie pentru a nu face greşeli de punctuaţie şi de ortografie.
În caietul de compunere elevul va avea în permanenţă, pe o pagină distinctă (la începutul
caietului) cerinţele unei compuneri, pe care le va reciti de câte ori va fi nevoie.
Într-o compunere se respectă:
- părţile compunerii (introducerea, cuprinsul, încheierea);
- ordinea firească a ideilor;

67
- bogăţia ideilor (pentru a nu se pierde din vedere esenţialul);
- tratarea temei date, conform titlului (fără rătăciri);
- folosirea unui limbaj clar şi corect, dar bogat (prin folosirea unor expresii poetice);
- corectitudinea şi claritatea scrisului (respectarea regulilor ortografice şi de punctuaţie), frumuseţea
scrisului (prezentarea sau aspectul lucrării).
Al optulea pas: Folosiţi ciorna!
Gândim şi apoi scriem, nu invers!
După ce au fost culese datele, observaţiile necesare redactării unei compuneri, se alcătuieşte un
plan de lucru (ideile de bază ale compunerii). Urmează să dezvoltăm aceste idei, alcătuind propoziţii.
Orice propoziţie se alcătuieşte întăi în gând şi apoi în scris. După ce am alcătuit o propoziţie o mai citim
o dată. Dacă nu ne place o corectăm până capătă forma cea mai bună. Citim de câteva ori compunerea
în întregime. Putem să mai adăugăm sau să scoatem unele propoziţii. Ca să ajungă la forma de “curat”
trebuie să facem una sau mai multe încercări pe caietul de exerciţii.
Al nouălea pas: Bucuria de a scrie compuneri!
Ultima citire a lucrării (după ce a căpătat forma cea mai bună şi am trecut-o în caiet) se face cu
voce tare. Este foarte important ca elevul să ştie să-şi citească compunerea, s-o prezinte în faţa clasei,
pentru a fi înţeles. Atunci apare bucuria realizării unei compuneri, când copilul simte că este ascultat
cu plăcere de colegi, cănd în clasă nu semai aude nici un foşnet şi toţi cei prezenţi îl însoţesc pe drumul
“zidirii” sale.
Al zecelea pas: Regula de aur: niciodată să nu îi ceri unui copil să facă ceea ce tu nu ai
putea sau nu ai vrea să faci!
Un moment important este momentul în care copiii încep să-şi redacteze independent
compunerile. Este foarte important să-i anunţăm că ne apucăm şi noi de acelaşi lucru : vom elabora
compunerea propusă în acea lecţie. Elevii vor aprecia că facem un efort asemănător şi vor lucra cu mai
multă tragere de inimă şi cu mai multă încredere în forţele proprii.
Sfaturi pentru colegii noştri:
Compoziţia este o zidire, cărămizile se adună în rânduri şi înalţă zidul, aşa cum cuvintele se
adună în propoziţii. Rândurile de cărămizi sunt trainic legate unele de altele, aşa cum propoziţiile sunt
legate prin înţeles, continuându-se una pe alta. Compoziţia rămâne un mijloc de mare eficienţă pe linia
formării deprinderilor de a conversa, de a comunica nuanţat cu semenii, în vederea stabilirii unei

68
atmosfere de înţelegere, de emulaţie, de ajutor reciproc, dar mai ales de tratare diferenţiată şi de
creativitate.
Nerealizarea corespunzătoare a unor compuneri se poate datora unor cauze ce ţin de trăsăturile
psihice ale elevului. Se întâlnesc cazuri de elevi puternic interiorizaţi care îşi dezvăluie cu greu
sentimentele, copii necomunicativi, retraşi, reflexivi, introvertiţi.
De aceea, pentru a ajunge la rezultate deosebite, în ceea ce priveşte comunicarea în scris,
creativitatea şi formarea capacităţilor de a compune, de apreciere şi autoapreciere obiectivă la elevi,
învăţătorul trebuie să adopte anumite atitudini şi roluri cum ar fi:
 atitudinea spre ideea de creativitate, spre valorile acesteia;
 atitudinea pozitivă, receptivă faţă de ideile elevilor, departe de ridiculizarea nareuşitelor;
 încurajarea elevilor, nu formală, ci cu convingere şi plină de căldură, pornită dintr-o încredere
reală în forţele imaginative ale fiecăruia.

Învăţătorul trebuie să ţină seama că:

 nici dacă avem un mediu propice, creativitatea nu se dezvoltă întotdeauna, şi la toţi elevii, de la
sine;
 libertatea acordată elevilor în creaţie nu trebuie să fie încadrată decât de acele reguli de
ansamblu pe care aceştia trebuie să le respecte;
 sunt elevi care se modelează în bine sau în rău în funcţie de părerea pe care o avem despre ei
(fie prea bună, fie prea rea);
 decât să greşească subestimând un elev, mai bine îl stimulează riscând o uşoară supraestimare;
 trebuie să pună accentul, alternativ, pe imaginaţia descătuşată şi apoi pe gândirea logică, severă
(altfel se stânjenesc reciproc);
 nu este pedagogic să critice prea des producţiile copiilor, dar să le conştientizeze nivelul la care
se găsesc şi să-i încurajeze să se autodepăşească;
 poate să stimuleze la elevi încrederea în ei dându-le şi sarcini uşoare pentru a-i putea lăuda;
 e bine să nu aştepte de la copii descoperiri revelatoare (la ei originalitatea se manifestă şi prin
rezolvarea, de unul singur, a unei situaţii problematice, banală pentru noi);
 trebuie să formeze la elevi deprinderea de autoapreciere;
 pe copil îl ajută aprecierile spuse direct, dar mai mult cele indirecte, vorbind despre el altor
persoane;

69
  ideile valoroase ale elevilor trebuie evidenţiate ;
 ridiculizarea în public a nereuşitei elevilor poate duce la anularea întregului efort pe care se
presupune că l-a depus pentru formarea unor elevi creativi.
Concluzii :
Deprinderea de a compune nu se formează uşor, parcurge un drum lung şi cere o repetare,
exersare constantă a metodelor şi sarcinilor de lucru. Această muncă îi revine dascălului, iar copiii pot
face diferenţa între dascălii care ştiu să-i formeze şi cei care nu ştiu. Este clar că îl vor asculta pe cel
care ştie despre ce vorbeşte, care ştie ce vrea.
Ne-ar plăcea să ştim, să simţim că am fost în stare să transmitem toate acestea copiilor pe care
i-am învăţat să scrie. Chiar dacă vor compune în viaţa lor, sau nu, suntem siguri că elevii noştri vor
reţine ceva din dragostea pentru cuvinte.
Vor veni vremuri când se vor întoarce la scris, pentru confort sau pentru plăcere, aşa cum mulţi
dintre noi o facem şi, mulţi dintre ei vor scrie din plăcere sau... siliţi de împrejurări.

3.4. Compunrea – activitate de importanta majora in ciclul primar, 10 pasi pentru bucuria de a
scrie compuneri
Un rol deosebit în nuanţarea vocabularului la clasa a IV-a îl au compunerile orale şi scrise,
prezenţe palide în ceilalţi ani de studiu al limbii române.
Organizate oral la nivelul clasei a II-a, în scris în clasele a III-a şi a IV-a, activităţile ce presupun
un efort de creaţie sunt foarte îndrăgite de elevi.Am oferit spre lectură diverse texte, cerându-le apoi să
le modifice, substituind sau reprofilând personajele, transformând unele acţiuni, schimbând finalul prin
introducerea unor elemente sau momente noi, dând o interpretare nouă, fie ea comică, tristă, fantastică,
realistă. Acest joc oferă elevilor posisbilitatea de a se exprima liber, de a căuta şi folosi termenii nou
însuşiţi, de a da curs liber imaginaţiei, care de multe ori la această vârstă depăşeşte limitele credibilului.
Împreună cu copiii le-am numit jocuri, dar metoda se numeşte brainstorming. Am utilizat sinectica,
când am desfăşurat: dramatizări prin analogie, jocuri de rol în care participanţii se identificau cu
persoane imaginare,obiecte, personaje din operele cunoscute.
Jocurile de cuvinte reclamă mai multă concentrare, precizie, dar oferă posibilitatea însuşirii de
cuvinte, expresii.”Jocul însuşirilor” , reluat mai târziu odată cu introducere noţiunii de adjectiv: „cum
este şcoala?”, „cum este toamna?”pornind de la concret spre abstract. „Cine poate fi?”-întunecat,
sumbru, senin – cerul. Prin aceste exerciţii se deschide calea spre jocurile sinonimelor, omonimelor,
antonimelor.Folosirea lor oferă limbajului nu doar bogăţie şi varietate, dar şi expresivitate, sensibilitate.
70
 Compunerile gramaticale reprezintă cadrul cel mai eficient de aplicare a cunoştinţelor teoretice
însuşite la orele de comunicare, deoarece acestea constituie baza unei exprimări corecte, nuanţate,
expresive.Însuşirea corectă a limbii presupune stăpînirea sistemului acesteia precum şi formarea
priceperilor şi deprinderilor de exprimare.
Una din formele compunerilor gramaticale are la bază un material concret dat.
De exemplu: ,,Descrieţi pe scurt, o călătorie în care să folosiţi substantive proprii’’; ,,Scrieţi o
compunere cu titlul, La magazin în care să folosiţi semnul două puncte ( : ) şi virgula în enumerări’’,
,,Compuneţi un dialog folosind semnul întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte’’.
Aici elevul se concentrează atât asupra expunerii cât şi asupra rezolvării sarcinilor de limba
română.Întrucât ele solicită un efort intelectual din partea elevilor, considerăm că nu trebuie să se
desfăşoare spre sfârşitul orei, când se poate manifesta fenomenul de oboseală, ci în momentul lecţiei
când elevul poate face faţă la un asemenea efort.
Acordând atenţie sporită vocabularului elevilor la clasele I-IV, voi demonstra, prin câteva
procedee, cum putem realiza rezultate bune în acest domeniu, în şcoală prin intermediul limbii române.
1. Explicarea cuvintelor noi care ar putea împiedica înţelegerea textului care se face prin
sinonime, antonime, perifrază, prin comparaţie.
2. folosirea unor materiale concrete sau imaginare, pentru explicarea cuvintelor (excursii,
vizite).
3. Obişnuirea treptată a copiilor cu sensul figurat al cuvintelor.
4. Precizarea nuanţei cuvintelor în context.
5. Citirea cu temă este o variantă a introducerii cuvintelor noi, a activizării vocabularului, cerând
elevilor să înlocuiască cuvintele şi expresiile noi cu valoare artistică cu altele deja intrate în exprimarea
curentă.
6. Caracterizarea personajelor din bucăţile literare studiate.
Acest procedeu se poate folosi din clasa a III-a când se deprind să sesizeze însuşirile specifice,
trăsăturile de caracter ale unui personaj, alegerea cuvintelor şi a expresiilor care, într-o formă plastică
relatează aceste trăsături.Tot ca lecţie de consolidare prezint procedeul de la lecţia ,,Toamna’’, de
Octavian Goga.
Scriu pe tablă mai multe propoziţii cu folosirea repetată a verbului ,,a se îndoi’’.În contextul
fiecărei construcţii gramaticale înţelesul verbului ,,a se îndoi’’ capătă altă nuanţă.
Exemplu: Pomii s-au îndoit sub vânt.

71
 Ei s-au îndoit de corectitudinea colegului.
Vânzătoarea a îndoit bucata de stofă.
Bătrânul s-a îndoit de spate pe zi ce trece.
Barmanul a îndoit vinul cu apă.
Cer elevilor să găsească verbul din fiecare propoziţie, să-i precizeze numărul şi timpul.Elevii
au sesizat folosirea supărătoare a verbului ,,a se îndoi ’’.Le-am propus să caute pentru fiecare exemplu
alte verbe cu aceleşi înţeles, dar cu forme de exprimare diferită:
- s-au aplecat, s-au înclinat, s-au plecat; - s-a gârbovit, s-a încovoiat;
- au fost nesiguri; - a amestecat, a diluat.
- a împăturit, a chitit;
Le-am cerut elevilor să alcătuiască un text în care verbul ,,a se îndoi’’ să fie folosit cu toate
nuanţele lui şi să sublinieze verbele la timpul prezent – cu o linie, la trecut – cu două linii, la viitor – cu
trei linii.
Orice şcolar îşi doreşte să scrie cele mai frumoase compuneri.E o mare bucurie să simţi că eşti
ascultat cu plăcere de colegi; că atunci când îţi citeşti compunerea nu se aude nici un foşnet de
caiet.Toată lumea ascultă.Dar pentru ca elevii să poată găsi locul cuvintelor, cunoscându-le bine
înţelesurile (sensurile), am încercat să găsim împreună drumul spre minunata lume a compunerilor.Le-
am explicat elevilor că lectura îi va ajuta să înţeleagă cum se compune.Prin lectură îşi vor îmbogăţi
vocabularul cu cuvinte noi şi vor învăţa cum să aranjeze aceste cuvinte în propoziţii, astfel încât ceea
ce au scris să le placă cu adevărat.
Compunerea nu-ţi cere numai să observi şi să reţii; întâmplările se pot petrece doar în imaginaţia
copiilor.Pentru a obişnui elevii cu actul creaţiei nu am trecut direct la realizarea unei compuneri,
respectând introducerea, cuprinsul şi încheierea.Am cerut elevilor să înventeze un joc interesant, un
cuvânt nou prin combinarea altor silabe, să găsească un răspuns mai neaşteptat.Am încercat cu elevii
câteva exerciţii de imaginaţie:
-,,Scurtă poveste’’.Am cerut elevilor să alcătuiască cu cuvintele tren, vrăbiuţă, nai , trei
propoziţii care să fie legate prin înţeles.Iată şi textul alcătuit de un şcolar:
Trenul este în gară.Un călător cântă la nai.La fereastra vagonului, o vrăbiuţă îl ascultă.Am
observat că toţi elevii alcătuiesc propoziţii cu aceste cuvinte, dar există câţiva elevi ale căror propoziţii
nu au o legătură de înţeles.

72
 -,,Ce face?’’ Eu întreb ce face un lucru sau o fiinţă.Solicit elevilor să caute răspunsurile cele
mai diverse, mai deosebite şi mai neaşteptate.
-Ce face norul?
-Trece, aleargă, vine, plânge, etc.
- Ce face vântul?
-Suflă, bate, aleargă, adie, cântă, şopteşte, povesteşte.
- ,,Cuvântul interzis’’Voi anunţa de la început cuvântul interzis.Apoi voi pune întrebări.În
răspunsuri, copiii nu trebuie să rostească acel cuvânt, ci trebuie să caute alte cuvinte cu care să-l
înlocuiască pe acesta.
Exemplu:Cuvântul interzis este cuvântul ,,iarna’’.Iată câteva întrebări şi răspunsuri posibile:
- În ce anotimp este luna decembrie? -În anotimpul cu zăpadă.
-În anotimpul alb. -Care eate cel mai friguros anotimp?
-În ce anotimp vine Moş Crăciun? -Anotimpul care vine după toamnă.
Pentru a-i face să înţeleagă valoarea expresiilor frumoase pe care le întâlnesc în compuneri
prezentet copiilor un fragment dintr-o compunere cu titlul ,,Ninge’’:
,,Fulgii uşori şi albi ca florile de cireş se joacă prin văzduhul ca cenuşa, apoi se lasă pe
pământul somnoros.Jocul steluţelor sclipitoare mă ameţeşte.Un pomişor cafeniu şi-a adunat, pe
braţele reci, podoabe argintii.Ceilalţi pomi din grădină s-au învăluit în dantele albe, cercelate.Norii
suri au căptuşit bolta posomorâtă.
,,Fulgii albi şi uşori;,,steluţe sclipitoare’’; ,,pământul somnoros’’, ,,dantele albe, cercelate’’;
,,norii suri’’; ,,bolta posomorâtă’’ – toate sunt expresii poetice.La fel sunt şi comparaţiile:,, fulgii albi
ca florile de cireş’’, ,,văzduh ca cenuşa’’.Tot în acest fragment avem şi personificări pentru că observăm
că pomişorul are braţe ca şi un om.Cu ajutorul acestor expresii, propoziţiile devin mai limpezi, mai
bogate.Solicit apoi elevilor să înlăture aceste expresii din text şi să compare apoi aceste fragmente.Iată
ce au obţinut:
,,Fulgii se joacă prin văzduh şi se lasă pe pământ.Căderea lor mă ameţeşte.Un pomişor este
încărcat cu zăpadă.Ceilalţi pomi la fel.Norii au acoperit bolta.’’Copiii au sesizat diferenţele şi faptul că
frumuseţea unui text depinde în cea mai mare măsură de expresiile pe care le folosim şi modul cum
îmbinăm cuvintele între ele.

73
 Am insistat foarte mult ca în realizarea unei compuneri elevii mei să respecte cele trei părţi
componente(introducere, cuprinsul, încheierea), să respecte teme dată, să folosească un limbaj clar şi
corect, dar bogat(prin folosirea unor expresii poetice), să respecte regulile ortografice şi de punctuaţie).
În clasa a IV-a am realizat împreună cu elevii compuneri după un plan dezvoltat, compuneri pe
baza unor cuvinte şi expresii de sprijin, compuneri cu titlu şi cu plan dat, compuneri cu început sau
sfârşit dat, compuneri care îmbină naraţiunea cu dialogul şi cu descrierea, compuneri libere.
După ce am studiat textele ,,Iarna’’ de Vasile Alecsandri şi ,,Iarna’’ de Barbu Ştefănescu
Delavrancea, elevii şi-au notat cuvintele şi expresiile frumoase pe care le-au găsit în cele două texte.
Plan: Cum este cerul?
1.Introducere -Ce au început să facă norii?
-Ce anotimp este? Cum ninge?
- Cum este vremea? Ce se întâmplă cu pomii, casele, străzile?
2.Cuprins 3.Încheiere
-Ce poţi spune despre soare? -Ce simţi tu?
Cuvinte şi expresii de sprijin:lungi troiene călătoare, roi de fluturi albi, flori de gheaţă, soare
palid, cercelate cu flori de zarzăr şi corcoduş, etc.
În alcătuirea compunerii ,,De vorbă cu un fulg de nea’’ am cerut elevilor să-şi închipuie că
micul fulg de nea poate să vorbească, stând în palma lor.Ofer elevilor un plan ajutător:
1.Ninge.
2.Un fulg se opreşte în palmă.
3.Pare o mică fiinţă (descrie-l aşa cum apare în închipuirea voastră)
4.Începe dialogul.
5.Fulgul spune povestea (pornind de la jucăuşul strop de apă din râu, popasul la Norul cel Uriaş,
întâlnirea cu Moş Crivăţ, mica steluţă şi drumul ei spre pământ).
6.O mică picătură…
Expresii şi propoziţii de sprijin:Fulgii se joacă prin aer ca un roi de fluturi albi, steluţe argintii
umplu văzduhul;ninge des, zăpada cade ca făina la cernut; dansul fulgilor- dansul petalelor de cireş,cu
o mantie albă se îmbracă pământul; plopii- fantasme albe, casele şi-au pus cuşme albe.
Am solicitat elevilor să găsească însuşiri potrivite pentru:
- zăpadă- albă, pufoasă, sclipitoare, argintie,etc - norii- ………………………….
- soarele- auriu, rotund, palid, etc -fulgii de zăpadă- ……………….

74
 Premisele principale de la care trebuie pornit în îndrumarea elevilor pentru activitatea de
elaborare a unei compuneri, indiferent de felul ei, sunt:necesitatea muncii independente şi solicitarea
efortului propriu intelectual al elevilor.
Realizarea compunerilor scrise este condiţionată de calitatea exprimării orale, de deprinderile
de citit-scris, de achiziţiile lexicale, de aşezarea corectă în pagina caietului.
Eforturile dascălului sunt zadarnice dacă elevul nu continuă activitatea acasă, dacă nu există
aceeaşi preocupare pentru o exprimare îngrijită, un vocabular bogat, printr-o pregătire conştiincioasă
a temelor, lectură suplimentară etc.Ideal este să dezvoltăm la elevii noştri motivaţia intrinsecă, să-i
determinăm să înveţe din dorinţa de a se perfecţiona.Acest lucru este extrem de dificil, de aceea e
nevoie ca exerciţiile, desfăşurate în clasă, să fie continuate prin temele pentru acasă, repetiţia fiind
cheia învăţării, urmând ca temele să fie verificate, discutate.

3.5. Rolul compunerilor scolare in imbogatirea, activarea si nuantarea vocabularului elevilor

din ciclul primar
„Cred sincer că limba română, în care m-am născut şi pe care o slujesc cu toată dragostea, e
pâinea, vinul, aerul fără de care viaţa noastră nu s-ar lega de pământ.”
(Fănuş Neagu – „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj”)
Exprimarea corectă este un obiectiv important al procesului de învăţământ în ciclul primar,
constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi concepută
întreaga evoluţie viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape
sigure de reuşita deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare.
Capacitatea de comunicare constituie o necesitate, cu reale implicaţii în viaţa socială. Limba
este principalul instrument al comunicării între oameni, comunicarea este o manifestare a unor
necesităţi vitale, pe care practica socială le impune indubitabil.
Exprimarea corectă, orală sau scrisă reprezintă valorificarea în practică a cunoştinţelor şi
deprinderilor însuşite în şcoală, la toate obiectele de învăţământ, cu precădere la acelea care rezultă din
studiul limbii române. Însuşirea corectă a sistemului limbii române este mai ales rezultatul
interdisciplinarităţii în predarea citirii, scrierii, comunicării cu cele două componente ale ei.
În Dicţionarul de pedagogie, ediţia 1979, se stabileşte „compunerea” drept disciplină de
învăţământ, la clasele I – IV, pentru care se prevăd în programă un anumit număr de ore şi are ca
obiectiv formarea priceperilor şi deprinderilor de a se exprima, de a redacta o lucrare. În cadrul orelor

75
de compunere se realizează „ o variată şi complexă gamă de exerciţii orale sau scrise constând în
redarea unui conţinut de idei pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice
şi creatoare, a imaginaţiei, a deprinderilor de exprimare coerentă, corectă şi expresivă, a cultivării
simţului artistic.”
În planurile de învăţământ ale ciclului primar, compunerii i s-au stabilit ore speciale încă din
timpul şcolii lui Spiru Haret, sub denumirea de „Exerciţii de compunere”. Mai târziu disciplina s-a
numit „compunere”, „compunere-expunere” iar în prezent noţiunile de gramatică şi orele dedicate
compunerilor se realizează în cadrul ariei curriculare „Limbă şi comunicare” la disciplina „Limba
română”.
Capacitatea de exprimare se formează şi se perfecţionează prin solicitarea efortului intelectual
al elevilor, prin punerea sistematică în situaţia de a exersa, într-o formă sau alta, verbalizarea în mod
liber. Exersarea verbalizării libere, încă din clasa I, creează premisele depăşirii dificultăţilor de adaptare
la specificul muncii şcolare, le stimulează încrederea în posibilităţile de a relata aspecte din experienţa
personală, impresiile şi observaţiile pe care şi le-au creat asupra realităţilor în mijlocul cărora trăiesc şi
îşi desfăşoară activitatea.
Experienţa de viaţă a copiilor se îmbogăţeşte treptat de la intrarea în învăţământul preşcolar şi
continuă pe parcursul întregii vieţi (educaţia permanentă). Dacă la început de drum „De ce?”-ul este
frecvent şi răspunsurile se găsesc la părinţi şi cadru didactic (educator, învăţător) mai târziu în clasele
a III-a şi a IV-a elevii învaţă să descopere singuri aceste răspunsuri. Informarea şi înţelegerea duc la
nevoia de reproducere, de demonstrare, de manifestare iar în viaţa copiilor are loc un salt important în
dezvoltarea personalităţii. Dorinţa de comunicare trebuie stimulată pentru a elimina timiditatea, frica.
Prin orele de comunicare (compunere) se oferă forme variate de îmbogăţire a vocabularului
copiilor, de formare a exprimării orale şi scrise, de stimulare a creativităţii. Desfăşurându-se după
anumite reguli compunerile dezvoltă gândirea logică şi creatoare a elevilor, le formează deprinderea de
a face diferenţe între esenţial şi neesenţial, de a observa şi prezenta caracteristicile unor obiecte şi
fenomene, de a aduna material în legătură cu o temă, de a-l sistematiza. Prin creaţia proprie elevul
transmite sentimente, trăieşte stări afective, ia atitudini în legătură cu întâmplări şi personaje.
Pentru elaborarea compunerilor elevii sunt îndrumaţi să observe natura, mediul înconjurător şi
să redea într-o formă îngrijită ceea ce a văzut. Aceste exerciţii stimulează nevoia de activitate creatoare
şi îi ajută pe elevi să aibă încredere în forţele proprii.

76
 Cuvintele îi ajută pe elevi să descopere splendoarea de imagini a lumii înconjurătoare. În
alcătuirea compunerilor, cuvântul are rolul cărămizii în construirea caselor. Referitor la această idee
Marcela Peneş , în lucrarea „Bucuria de a scrie compuneri” (Editura Aramis, Bucureşti 1997, pagina
39) dă un răspuns minunat la întrebarea „Ce este compunerea?”

CAPITOLUL 4
METODOLOGIA CERCERTARII EXPERIMENTALE PRIVIND VALORIFICAREA
COMPUNERILOR LA CLSELE PRIMARE SIMULTANE

4.1. Scopul cercetării

Exprimarea corecta , orala sau scrisa, obiectiv important al procesului de invatamant in ciclul
primar –constituie unul din instrumentele de baza ale muncii intelectuale ,fara de care nu poate fi
conceputa dezvoltarea viitoare a elevilor. Capacitatea de exprimare este o necesitate vitala ,cu reale
implicatii in viata si activitatea sociala,iar insusirea corecta a sistemului limbii romane este mai ales
rezultatul interdisciplinaritatii in predarea citirii, gramaticii, compunerii.

77
 Compunerea ca disciplină școlară are valențe formative în ceea ce privește dezvoltarea
capacităților intelectuale ale elevilor în special al imaginației și al gândirii creatoare.

4.2. Obiectivele cercetării

În cadrul acestei cercetări mi-am propus următoarele obiective:
a) identificarea potențialului vocabularului elevilor și stabilirea performanței școlare
individuale
b) urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia procesului de activizare, îmbogățire și
nuanțare a vocabularului activ al elevilor
c) identificarea unor metode și procedee care să faciliteze stimularea creativității și găsirea unor
căi de activizare a învățării
d) îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne activizatoare folosite în cadrul orelor de
limba română care să conducă la schimbări vizibile în vocabularul activ al elevilor
e) stimularea creativității elevilor printr-o strategie permisivă
f) identificarea unor căi diverse pentru rezolvarea unor exerciții ca rezultat al strategiilor
didactice aplicate

4.3. Ipoteza cercetării

Ipoteza de lucru depinde in mare parte de factorii ce tin de personalitatea invatatorului:curaj
,intuitive ,creativitate,dar mai ales de pregatirea acestuia,deoarece cea mai spinoasa problema a unui
invatator care lucreaza la clase simultane ,este cea a formarii ,dezvoltarii si nuantarii vocabularului
elevilor ,a formarii unor deprinderi de exprimare corecta orala si scrisa.
Pornind de la aceste constatari mi am propus ca pe parcursul experimentului sa aplic diferite
metode interactive care sa imbunatateasca munca elevilor in scopul insusirii corecte a limbii romane.
Consideram ca lucrul acesta se poate realiza numai printr o munca organizata tinand cont de
particularitatile de varsta si individuale ale fiecarui elev.A respecta particularitatile inseamna a tine
seama de posibilitatile elevilor si de dezvoltarea lor psihica.Daca nu se respecta aceste particularitati
,pot avea efecte negative asupra dezvoltarii intelectuale ,apare oboseala surmenajul sau nu se va gasi
nimic interesant si se va trata totul cu superficialitate.
Pentru inlaturarea acestor nejunsuri am recurs si la munca in grup ,in perechi si individuala,prin
folosirea metodelor moderne a metodelor interactive.Am lucrat diferentiat cu elevii in functie de

78
particularitatile de dezvoltare psihica pentru a asigura progresul fiecaruia in raport cu posibilitatile
sale.Am folosit metode de lucru care sa activeze toti elevii in functie de posibilitatile lor.
Controlul sistematic al caietelor si al fiselor de munca independenta ,discutiile purtate pe
marginea celor observate atat cu elevii cat si cu parintii m au ajutat la luarea masurilor adecvate in
scopul dezvoltarii creativitatii elevilor.Copii trebuie sa fie constienti de necesitatea insusirii corecte a
limbii romane , a exprimarii si scrierii corecte si frumoase.
O buna cunoastere a elevilor m-a ajutat la alegerea tipurilor de lectii a strategiilor si
modalitatilor didactice a metodelor a metodelor mai eficiente in proiectarea lectiilor pentru realizarea
obiectivului urmarit.Trebuie acordata o atentie deosebita a auzului fonematic fiind stiut ca tot ceea ce
se confunda in pronuntatre se confunda si in scris.

4.4. Variabilele cercetării

4.4.1. Variabila independentă
Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin ,,creare ’’ ,care înseamnă a zămisli
,a făuri , a crea , a naşte . Însăşi originea cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate
defineşte un proces , un act dinamic care se dezvoltă , se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi
scopul .
Fiind o dimensiune a personalităţii atât de complexă , J. P. Guilford a identificat următorii
factori ai creativităţii: fluiditate , flexibilitate , originalitate , elaborare , sensibilitate faţă de probleme
şi redefinire .Ca formaţiune psihologică ,creativitatea este proprie tuturor copiilor în limitele dezvoltării
normale .Fiecare copil dispune de un potenţial creativ ,respectiv de anumite trăsături sau însuşiri
favorizante pentru actul creator. Deosebirile se exprimă prin intensitatea cu care se manifestă acest
ponenţial şi prin domeniul în care se aplică.
Referindu-se la creativitatea elevilor ,Torrance sugera că trebuie promovat modul variat de
abordare a problemelor,de manipulare a obiectelor şi a ideilor .Elevii trebuie să fie îndru-maţi să
dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grup , receptivitate faţă de ideile noi ,
capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul lor de rezolvare şi posibilitatea de a
critica constructiv. Înainte de toate –spune el – este foarte important ca profesorul însuşi să fie
creativ şi ,, dornic de aventură .”
Toate aceste deziderate ale creativităţii pot fi realizate numai dacă sunt îndeplinite o serie de
condiţii şi situaţii specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ , a gândirii divergente
,a atitudinii creative şi active în şcoală , ca de exemplu :

79
  Încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări ;
 Limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc frustrare ;
 Stimularea comunicării prin organizare de discuţii şi dezbateri;
 Cultivarea independenţei cognitive , a spontaneităţii , a autonomiei în învăţare ;
 Stimularea spiritului critic constructiv ;
 Favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii;
 Posibilitatea de a contesta „lămuritul şi nelămuritul ” în lucruri şi fapte .
La vârsta şcolară mică potenţialul creativ al elevului este în plină dezvoltare chiar dacă în
ciclul achiziţiilor fundamentale ( cls. I-II ) stă preponderent sub semnul acumulării acelor structuri ce
îi vor permite lărgirea orizontului şi recombinările atât de necesare creaţiei .
Şcolarul din primele clase manifestă fantezii mai reduse şi nu are încă formate deprinderi-le
compunerii scrise , manifestând totodată şi un spirit critic ridicat faţă de propriile produse , formându-
se treptat ,după 8 -9 ani capacitatea dea compune ,de a povesti şi de a crea poves –tiri . Mult îndrăgite
de copii sunt compunerile cu început dat , după benzi desenate , cu cuvinte de sprijin , de a face
predicţii ,de a schimba finalul unei întâmplări , în toate aceste cazuri putându-se valorifica foarte
bine factorii creativităţii .
Există conturate o serie de metode , tehnici şi procese , prin care poate fi ,, reanimată
creativitatea ” la orice vârstă , pe baza unei educaţii adecvate , sau în unele cazuri , pe baza unui
tratament psihoterapeutic. Cele mai cunoscute metode tradiţionale şi moderne , în funcţie de obiectivele
propuse au în vedere :
- regândirea şi inovaţiile aduse în metodologia evaluării randamentului şcolar al elevului;
- metode active;
- învăţarea prin descoperire dirijată ,practicată individual , sau îndeosebi , în grupe mici de elevi
Nu există reţete miraculoase prin care să putem realiza stimularea creativităţii elevilor.
Stimularea căutării de nou şi frumos în compuneri , desen , abilităti practice , compunere de probleme
,etc, şi exigenţa de a nu reproduce textual lecţia , ci de a se exprima în cuvinte proprii , sunt mijloace
care garantează dezvoltarea originalităţii , a creativităţii .
Cele mai cunoscute metode şi tehnici de stimulare a creativităţii sunt:
brainstorming (metoda asaltului de idei ) ;
sinectica ( metoda asociaţiilor de idei aparent fără legătură între ele ) ;
6-3-5 (6 membri-3 idei- 5 minute ) ;

80
 discuţia panel ;
phillips 6 – 6 ;
cubul ( descrie, compară , asociază, analizează, aplică, argumentează ) ;
rezolvarea creativă a problemelor ;
ciorchinele
metoda ,,pălăriilor gânditoare” (6 pălării: albă, roşie, verde, neagră, galbenă, albastră ) ;
jurnalul cu dublă intrare ;
ştiu- vreau să ştiu - am aflat ,
explozia stelară ( starbursting ) ;
cadranele ;
cvintetul ;
reţeaua personajelor şi reţeaua discuţiilor ;
diagrama Venn –Euler ;
jocul didactic etc.
Aplicaţii ale unor metode de stimulare a creativităţii la limba română :
Textul narativ ,, Legenda ghiocelului ” după Apostol Culea
1. Brainstorming :
Spuneţi la ce vă gândiţi când auziţi versurile :
,, Primăvară, primăvară ,
Bine ai venit în ţară !”
2. Ciorchinele :
Timp de 3 minute elevii vor completa următorul ciorchine :

flori

munci
insecte agricole
PRIMĂVARA

81
 sărbă-
tori

3. Explozia stelară :
Elevii vor formula întrebări pe baza textului studiat ,având ca suport o stea în cinci colţuri , ce
vor avea notate următoarele întrebări :UNDE ? CINE ? CE FACE ? CÂND ? DE CE ?

UNDE ?

DE CE ? CINE ?
LEGENDA

GHIOCELULUI

CINE ? CE FACE ?

4. Cadranele :

Alt titlu Personajele întâmplării

Dialog între zăpadă şi iarbă Desenează trei caracteristici ale

primăverii

Învăţătura desprinsă Alt final

82

PRIMĂVARA
PRIMĂVARA
 Transcrie enunţul în care se află o Ideile principale
enumerare

5. Cvintetul :
GHIOCEL GHIOCEL
bland gingaş tânăr plăpând
iubind dăruind sperând crescând vestind iubind
El are culoarea albă El a dăruit culoare
Ce minunat ! Ce inimos !
6. Cubul :
APLICĂ - Completează cu cuvinte potrivite din text :
Florile au primit ,drept podoabă ,câte o frumoasă ……………………
Zăpada nu ………………cu iarba .
Ghiocelul ……………….culoarea sa cu zăpada .
ARGUMENTEAZĂ –De ce nu au vrut plantele să-şi împartă culoarea ?
ANALIZEAZĂ utilizarea semnelor de punctuaţie din enunţurile următoare :
Când Dumnezeu a făcut zăpada , i-a zis :
-Pentru că tu umbli peste tot , să-ţi cauţi singură culoarea care-ţi place !
ASOCIAZĂ cuvintele cu înţeles asemănător :
gingaş speranţă
nădejde a decora
a împodobi firav
COMPARĂ ghiocelul cu floarea soarelui .
DESCRIE însuşirile fizice şi morale ale ghiocelului într-un ciorchine .
Am prezentat o serie de metode interactive de stimulare a creativităţii individuale şi de grup
la limba română , deoarece este disciplina căreia îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea
capacităţilor de comunicare şi creaţie ,flexibilităţii în plan verbal , originalităţii în gândire , dorinţelor
, trăirilor afective etc , iar toate acestea impun stăpânirea limbii ca instrument de cunoaştere şi
comunicare .

83
4.4.2. Variabila dependenta
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ
DATA:
CLASA: a IV-a, Şcoala GHIRLOT
OBIECTUL: LIMBA ROMÂNĂ
SUBIECTUL: “Aplicaţii ale metodelor activ – participative utilizate în receptarea textului literar”
TEXTE SUPORT: UNITATEA I “SUNĂ CLOPOŢELUL”
-“Nenea directorul”, după George Şovu
-“Cuvintele vrăjite”, după Pierre Gamarra
-“Mi s-a terminat caietul”, după M. Sântimbreanu
TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidare şi sistematizare, evaluare
OBIECTIVE:
•1. sa cunoasca şi să folosească metodele interactive cu scopul de a-şi dezvolta o gândire sănătoasă,
critică, bazată pe cooperare ci nu pe competiţie;
•2. să abordeze textul citit din punctul de vedere propriu de învăţare;
•3. să-şi formeze opinii independente şi să accepte ca ele să fie supuse evaluării (criticii) ;
•4. să deţină cunoştinţe valoroase şi utile şi să aibă convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;
•5. să construiască argumente suficiente care să confere consistenţă propriilor opinii
Avantajele metodelor activ-participative:
- Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
- Este coparticipant la propria formare;
- Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
- Asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă;
- Dezvoltă gândirea critică;
- Dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
- Permite evaluarea propriei activităţi.
*SCOPUL: să cunoască in ansamblu metodele interactive şi să le aplice în receptarea textelor literare
pentru dezvoltarea gândirii critice
•METODE: harta povestirii, scheletul de recenzie, cadranele, ciorchinele, cubul
MATERIALE SI MIJLOACE:
- coli de hartie, creioane colorate, fişe individuale de lucru

84
 - prezentare audio-video power point show, suport audio-CD. cu muzica specifică, planşe
executate de şi pentru elevi , diferite lucrări practice.
BIBLIOGRAFIE:
 Chereja Florica – “Dezvoltarea gandirii critice in invatamantul primar”, Ed. Humanitas Educational,
2004
 Dumitru I. Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000
 Gabriela Bratu –„Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar”, Ed. Humanitas
Educational
 Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple – „Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea
gândirii critice”, Casa de editură şi tipografie Gloria
 Ioan Scheau, -„Gândirea critică-matode de predare-învăţăre”, Ed. Daci

ACTIVITATEA CA ATARE
Se prezintă planul activităţii propuse spre desfăşurare, se notează pe flip chart textele literare propuse
spre evaluare, metodele care se vor folosi în desfăsurarea proiectului şi se enunţă, pe scurt obiectivele
acestei activităţi;
Elevii vor lucra individual, pe fişele existente în portofolii, se vor implica activ în activitatea de învăţare
devenind conştienţi de propriilor lor cunoştinţe, de valoarea şi limitele acestora, pe care le exprimă,
oral sau în scris, comunicându-le celorlalţi şi supunându-le, astfel, evaluării critice;
Elevii lecturează textele (-“Nenea directorul”, după George Şovu-, “Cuvintele vrăjite”, după Pierre
Gamarra, -“Mi s-a terminat caietul”, după M. Sântimbreanu), după care fac schimb de idei, discută şi
emit păreri proprii menite să dezvolte gândirea critică;
Medodele propuse spre aplicare în activitatea de astăzi sunt următoarele: (ANEXE)
- HARTA POVESTIRII „Nenea directorul” (G. Şovu)
- CUBUL „Mi s-a terminat caietul” (M. Sântimbreanu)
- CIORCHINELE „Cuvintele vrăjite” (Pierre Gamarra)
- CADRANELE „Nenea directorul” (G. Şovu)
- SCHELETUL de RECENZIE „Cuvintele vrăjite” (Pierre Gamarra)
1. HARTA POVESTIRII

85
 Este o metodă prin care elevii trebuie să stabilească şi să descopere într-un text narativ
următoarele cerinţe date de învăţător: data, locul, timpul, personajele, intriga (problema), evenimentele
(se plimbă, vede, primeşte etc.), soluţia, concluzia şi morala.
2. SCHELETUL DE RECENZIE
Metoda cuprinde cerinţe-şablon, dar soluţionarea lor cere adaptarea elevilor la fiecare text în
parte, în funcţie de conţinuturi. Scheletul de recenzie îmbină comunicarea orală, cititul, scrisul şi
gândirea critică prin emiterea unor judecăţi de valoare, prin răspunsul dat cerinţelor care demonstrează
înţelegerea şi învăţarea textului.
3. CADRANELE
- Pentru a realiza această metodă, pagina este împărţită în patru părţi prin trasarea a două
drepte perpendiculare. Cadranele se numerotează de la unu până la patru.
- În metoda cadranelor pot fi cuprinse patru obiective din ziua respectivă.
4. CIORCHINELE
- provoacă elevii să gândească liber stimulând conexiunea de idei ;
- ajută la găsirea a noi sensuri ideilor însuşite anterior ;
- dirijează spre propriile cunoştinţe , evidenţiind propria înţelegere a unui conţinut
Ciorchinele este o metodă grafică antrenantă care stimulează gândirea critică şi creativitatea elevilor.
Metoda stimulează găsirea conexiunilor dintre idei.

CADRANELE
„NENEA DIRECTORUL”
după George Şovu

1. Explicaţi titlul lecţiei: 2. Enumeraţi câteva sentimente pe care le

trăia elevul de clasa I, în prima sa zi de
………………………………………… şcoală:

………………………………………… ……………………………………………
………………………………………… ……………………………………….......
………………………………………… ……………………………………………

86
3. Alcătuiţi propoziţii cu cuvintele explicate 4. Citiţi şi transcrieţi enunţul în care băiatul
la vocabular (pervaz, perlă): se prezintă corect:
…………………………………………….. ……………………………………….........
……………………………………………… ………………………………………….....
……………………………………………… …………………………………………….

SCHELETUL DE RECENZIE
“CUVINTELE VRĂJITE”
după Pierre Gamarra
• Exprimaţi într-o propoziţie despre ce este vorba în textul citit.
………………………………………………………………………………………………………………………
• Alegeţi o expresie semnificativă pentru conţinutul textului).
………………………………………………………………………………………………………………………
• Rezumaţi, într-un cuvânt, esenţa textului
…………………………………………………………………
• Alegeţi “culoarea sentimentală” a textului
…………………………………………………………………
• Completaţi propoziţia: “Cel mai interesant lucru din acest text este...”
………………………………………………………………………………………………………………………
• Găsiţi un simbol grafic pentru textul în cauză. DESEN

HARTA POVESTIRII
„NENEA DIRECTORUL”
După George Şovu

87
 1. TITLUL: …………………………………………………………………………..
2. AUTORUL: ……………………………………………………………………………
3. LOCUL: ……………………………………………………………………………..
4. TIMPUL: …………………………………………………………………………….
5. PERSONAJELE: …………………………………………………………………………….
6. EVENIMENTUL: ……………………………………………………………………………...
7. MORALA: ……………………………………………………………………………

ELEV…………………………………..
CLASA A IV-A
4.5. Coordonatele cercetării
Scopul:
- însușirea exprimării corecte orale și scrise - formarea deprinderii de a ordona logic ideile
- dezvoltarea imaginației și a gândirii - formarea deprinderii de a realiza compuneri
Metode utilizate în cercetare:
1) Metode nonexperimentale de colectare a datelor
- observația - chestionarul
- testele - studiul de caz
- metoda analizei produselor activității școlare - convorbirea
2) Metode acționale sau de intervenție
- experimentul pedagogic
- metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării
- tabelul de rezultate
- reprezentarea grafică

4.5.1. Locul si desfasurarea activitatii

Cercetarea experimental am desfasurat o in anul scolar 2010 -2011 la scoala cu clasele I –IV

GHIROLT com Alunis jud Cluj scoala cu clase simultane I IV. Clasa experiment este clasa a IIIa
alcatuita din 6 elevi 2 fetite si patru baieti. In vederea cercetarii experimentale am procedat astfel:
a) am verificat nivelul general al clasei prin aplicarea unui test initial

88
 b) am desfasurat activitati de predare invatare folosind metode traditionale si modern pentru
insusirea si dezvoltarea notiunilor de vocabular pentru intreg anul scolar
c) am aplicat doua probe de evaluare sumativa in luna mai pentru confirmarea ipotezei
Acest plan a fost elaborate conform programei scolare in vigoare

4.5.2 Metodologia cercetării

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii
intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel mai
propice pentru formarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi
scrisă este anume compunerea, ea fiind o formă superioară a comunicării.
Exprimarea corectă, orală şi scrisă este un obiectiv important al procesului de învăţământ în
ciclul primar, care constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu
poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii aproape
sigure de reuşită deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi consideraţi în
afara pericolului de a rămâne în urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte dintre elevii predispuşi
insuccesului şcolar, în special în clasele I şi a II-a, sunt proveniţi din rândul celor cu exprimare greoaie,
al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la actul comunicării, să verbalizeze observaţiile,
gândurile, sentimentele lor, în mod liber.
Calităţile necesare unui om cultivat care ştie să mânuiască limba literară – se dobîndesc prin
exerciţiile pe care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în practică regulile
exprimării corecte şi frumoase.
În exprimarea corectă trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta
gândirile cuiva, ci a-ţi exprima propriile gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau operă
literară, un obiect sau o întîmplare.
Trebuie să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea, gustul,
concepţia de viaţă a celui care scrie.
Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele ei
formative în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special al imaginaţiei
şi a gândirii creatoare.

89
 Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ce învaţă elevii la gramatică, la
citire, precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării. Pe
de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare al experienţei de viaţă al elevilor, de
manifestare a imaginaţiei şi fanteziei lor creatoare.
Iar la originalitatea compunerii realizate de copii, fie oral sau scris ,poate fi determinată în bună
parte şi de felul compunerii respective.
Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai mare
sau mai mică, să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în compunerile pe
care le realizează, dacă sunt pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile corespunzătoare. Tocmai
în aceasta trebuie văzută valoarea formativă a compunerilor, contribuţia lor la dezvoltarea exprimării
corecte, precum şi a capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Compunerile înlesnesc trecerea de la gandirea concretă la gandirea abstractă, dezvoltă procesele
însuşirea cunoştinţelor, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi aptitudinile individuale şi prin conţinutul
lor constituie un minunat mijloc de formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare. Elevii de vîrstă
mică sunt cei mai creativi. Ei au ochi mai atenţi, mai proaspeţi şi mai curioşi. Imaginaţia lor e bogată.
Limbajul scris este procesul de formare şi formularea gîndurilor prin intermediul codului grafic.
Spre deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct de vedere
sintactic şi mai variat în expresie. Deci, de aici rezultă, că limbajul scris trebuie învăţat nu ca o analogie
în forma scrisă a limbajului oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se dezvoltă în virtutea unor
legi proprii.
SISTEMUL METODOLOGIC AL ACESTEI LUCRARI CUPRINDE:
A.METODE NONEXPERIMENTALE
- METODE NONEXPERIMENTALE DE COLECTAREA DATELOR
- TESTELE
- METODA ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITATII SCOLARE
- CHESTIONARUL
- STUDIU DE CAZ
- CONVORBIREA
- CREATIVITATEA PRIN JOC
B.METODE ACTIONALE SAU DE INVESTIGATIE
- EXPERIMENTUL PEDAGOGIC

90
 - METODE DE PRELUCRARE A DATELOR CERCETARII,TABEL DE REZULTATE
- REPREZENTARI GRAFICE
Metode active
Şcoala este o componentă a vieţii sociale cu o influenţă determinantă asupra celorlalte
dimensiuni şi forme ale activităţii umane.
Procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de valorificarea tuturor dimensiunilor şi
laturilor personalităţii viitorilor adulţi. Este vremea „ inteligenţelor multiple” şi a „gândirii critice”, a
alternativelor educaţionale.
Afirmarea gândirii critice reprezintă o modalitate de promovare a unei alte maniere de învăţare.
Aşa cum se exprimă o serie de specialişti, „critica” în educaţie se referă la imperativul trezirii
conştiinţei, al creşterii sentimentului de participare a celui ce învaţă la construirea propriei personalităţi.
Participarea motivată şi activă la lecţie, precum şi stimularea creativităţii şi creşterea interesului
pentru aceasta pot fi soluţionate prin folosirea metodelor R.W.C.T. (Reading and Writing for Critical
Thinking). Cu ajutorul acestora elevii sunt antrenaţi, ca într-un joc, într-o continuă participare şi
colaborare. Motivarea pentru citirea unui text creşte atunci când li se cere elevilor să găsească asemănări
sau deosebiri între personaje, texte, autori, comportamente, atitudini, să descopere modul în care ar
putea continua un text, să aducă argumente „pro” şi „contra” etc.
Copiii citesc cu plăcere orice text dacă li se orientează atenţia, curiozitatea şi interesul faţă de
acesta.
În egală măsură, metodele R.W.C.T. solicită şi scrisul. Elevii sunt puşi în situaţia de a- şi
exprima prin scris opiniile, creaţiile, întrebările. Sarcinile scrise nu sunt o povaraă pentru elevi, deşi îi
solicită deopotrivă, ca volum şi ca efort intelectual, tocmai pentru că elevii au convingerea că scriu
ceva despre care ştiu să scrie.
Pe lângă implicarea în citirea textelor, aceste metode solicită elevii şi la comunicare, întrucât
fiecare doreşte să comunice, crescând astfel motivarea învăţării. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea
de toleranţă faţă de ceilalţi, răspunsurile nu sunt ridiculizate, ci, prin argumentele celorlalţi, cel care a
emis o soluţie greşită îşi schimbă opinia, preluînd-o pe cea corectă. Fiecare membru are respect pentru
colegii din clasă şi pentru opiniile acestora. Sunt eliminate motivele de stres, emoţiile scad, se
atenuează.
Receptarea mesajelor şi a informaţiilor se face prin comunicare elev – elev sau învăţător – elev,
ceea ce contribuie la învăţarea de tip activ.

91
 O atenţie deosebită trebuie acordată stabilirii regulilor de lucru în grup şi apoi utilizării unor
acţiuni specifice, cum ar fi :
- momentul de activizare numit „spargerea gheţii”;
- vizualizarea ca mijloc de receptare a cunoştinţelor în mod logic, plăcut, relaxant, ce duce la stabilirea
de conexiuni multiple, conexiuni care devin baza unei învăţări mai trainice- metoda predictivă, jurnalul
dublu, ciorchinele sunt câteva metode prin care se pot realiza vizualizări ( prin aceasta elevii pot să- şi
pună în videnţă inteligenţa şi imaginaţia, iar învăţătorul poate să facă o evaluare a elevilor prin prisma
teoriei inteligenţelor multiple a lui Gardner);
- valorificarea experienţei de viaţă a elevilor în cadrul activităţilor desfăşurate.
Dintre metodele existente m-am oprit asupra următoarelor două:

CIORCHINELE:
Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi
sau în grup. Solicită gândirea copiilor, deoarece ei trebuie să treacă în revistă toate cunoştinţele lor în
legătură cu un termen – nucleu, reprezentativ pentru lecţie, în jurul căruia se leagă toate cunoştinţele
lor.
În urma utilizării la clasă a acestei metode am observat că elevii colaborează, negociază cu
plăcere, comunică şi scriu cu mult entuziasm informaţiile necesare îndeplinirii sarcinii date. Nici unul
nu-şi petrece timpul pasiv, ci fiecare moment este bine valorificat de fiecare participant.
Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară, care se poate aplica în etapa de evocare
sau reflecţie, în realizarea sensului şi evaluare.
În evocare:
- se poate utiliza un ciorchine înaintea scrierii unei compuneri (planul);
- se pot verifica toate cunoştinţele elevilor, bazându-ne pe experienţa lor de viaţă sau pe alte surse de
informaţii decât cele de la şcoală în legătură cu tema ce urmează a fi lucrată (evaluare anterioară);
- se pot verifica cunoştinţele acumulate în cadrul altor ateliere şi din experienţa de viaţă personală;
- în verificare semnelor de punctuaţie şi a ortogramelor etc.
- dezbaterea şi scrierea unui ciorchine pentru a demonstra înţelegerea titlului unei lecţii;
- când facem evaluarea unei unităţi de învăţare, elevii pot trece într-un ciorchine toate informaţiile,
urmând apoi compararea şi dezbaterea lor între grupe.

92
 În realizarea sensului: o dată cu citirea textului , elevii pot trece informaţiile într-un
ciorchine (ce descoperă pe rând în text: loc, timp, personaje, informaţii, mesaje, idei etc.) despre care
ar dori lămuriri sau ar vrea să discute etc.
În reflecţie:
- ideile principale din text;
- sistematizarea şi sintetizarea cunoştinţelor din lecţie care vor deveni un suport mult mai uşor de reţinut
pentru lecţie;
- consolidarea semnelor de punctuaţie, grupurilor de litere întâlnite în lecţie;
- gruparea mesajelor, concluziilor, soluţiilor, convingerilor, părerilor.
Vorbesc aici bineînţeles de utilizarea acestei metode în cadrul unei lecţii specifice pentru
utilizare metodelor R.W.C.T. (cu momentele evocare, realizarea sensului, reflecţie, evaluare şi eventual
extindere) dar la fel de bine putem utiliza această metodă şi în cadrul unei lecţii tradiţionale. În
prezentarea de faţă am utilizat metoda ciorchinelui pentru a verifica cunoştinţele elevilor mei legate de
textul în versuri (Anexa 1) în cadrul lecţiei „Iarna” de Nicolae Labiş.

CADRANELE:
Pentru a realiza această metodă, pagina este împărţită în patru părţi prin trasarea a două drepte
perpendiculare. Cadranele se numerotează de la unu până la patru. În metoda cadranelor pot fi cuprinse
patru obiective din ziua respectivă, ca de exemplu:
- cadranul 1 : scoateţi şi apoi scrieţi ideile principale din text
- cadranul 2: identificaţi în text şi folosiţi apoi în propoziţii cuvinte scrise cu „m” înainte de „p” sau
„b”
- cadranul 3:scrieţi trei însuşiri întâlnite în text pentru personajul principal, apoi în dreptul fiecărui
cuvânt scrieţi opusul lui
- cadranul 4 : reprezentaţi printr-un tablou ultimul fragment din lecţie.
Această metodă poate fi folosită în etapele lecţiei dar poate fi şi o excelentă metodă de evaluare
a cunoştinţelor însuşite de elevi (în cadrul unei lecţii sau al unui capitol).
- În evocare: se poate desena cadranul şi se pot trece obiectivele sub formă de cerinţe; elevii îşi trasează
cadranele şi îşi citesc cerinţele; le putem cere apoi să citească lecţia cu atenţie pentru a face însemnările
în cadran;

93
- În realizarea sensului: colaborează, comunică, cer sfaturi şi îndrumări cadrului didactic, dezbat şi
realizează obiectivele prevăzute;
- În reflecţie: se confruntă rezultatele, se dezbat, se analizează, se fac aprecieri.
Metoda cadranelor poate fi aplicată în toate etapele lecţiei sau numai în etapele de reflecţie,
realizându-se feed-back-ul învăţării.
Elevii devin treptat conştienţi de puterea lor de utilizare a celor învăţate şi încep să- şi organizeze
singuri datele, îşi formulează cerinţe, îşi stabilesc obiective devenind mai independenţi în învăţare
(exemplu cer ca temă realizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”, acestea fiind foarte variate şi
cu multiple valenţe fncţionale – vezi Anexa 2 unde elevii îşi stabilesc sarcini trans şi croscurriculare,
diversificate şi de complexitate crescută).
Îmbinarea cititului cu scrisul, comunicarea cu desenul în gândirea critică fac din activitate un
joc în care elevilor le place să se implice. Este o metodă care place elevilor şi care le cere orientare în
pagină, le formează gustul estetic, elevii fiind preocupaţi nu numai de ceea ce scriu, ci şi de felul în
care scriu.

4.6. Etapele investigației

4.6.1. Etapa preexperimentală
Pentru întreaga perioadă a ciclului primar, obiectivele cadru ale actualului curriculum sunt:
dezvoltarea capacităţii de receptarea a mesajului oral, dezvoltarea capacităţii de exprimare orală,
dezvoltarea capacităţii de receptarea a mesajului scris, dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
Printre obiectivele de referinţă ale acestor obiective cadru amintim: să desprindă informaţiile
de detaliu dintr-un mesaj ascultat sau citit, să sesizeze cuvintele necunoscute într-un context dat, să
redea în cuvinte proprii fragmentele citite sau ascultate , să manifeste o atitudine degajată în
comunicarea orală cu persoanele cunoscute, să redacteze cu uşurinţă texte scrise.Avem de-a face cu o
relaţie de interdependenţă; realizarea obiectvelor este dependentă de nivelul de dezvoltare al
vocabularului, nivel care, la rândul lui, e dependent de realizarea obiectivelor amintite mai sus. Forma
principală de activitate o constituie cititul, având drept obiectiv formarea şi consolidarea deprinderilor
de citire corectă, curentă şi conştientă. Curriculumul prevede şi obiective menite să ducă la însuşirea
de noi cunoştinţe, formarea de noi priceperi, unele dintre ele vizând în mod direct vocabularul:
explicarea cuvintelor şi a expresiilor necunoscute, folosirea acestora în situaţii, structuri noi, iniţierea
şi familiarizarea elevilor în munca cu dicţionarul.

94
 Activitatea şcolară din clasele II-IV se diferenţiază de cea din clasa I, se trece de la percepţie la
noţiuni, de la exprimarea faptelor la generalizări. Diferenţe apar şi în ceea ce priveşte metodele folosite.
Conţinutul bogat al lecţiilor de citire, volumul cunoştinţelor influenţează gândirea, care devine mai
sistematică, mai cuprinzătoare şi, ca urmare, limbajul elevilor înregistrează sporuri cantitative şi
calitative.
În cadrul lecţiilor am pornit de la observarea fenomenelor de limbă, folosind calea inductivă,
dar şi cea deductivă, o preocupare constantă fiind aceea de a realiza corespondenţa între teorie şi
practică, fapt ce a constat în folosirea metodelor activ participative, a unor exerciţii cât mai variate, fie
ele orale sau scrise.Am folosit metode şi exerciţii care presupun însuşirea conştientă a faptelor de limbă
şi contribuie la dezvoltarea capaciţii de cunoaştere, la activizarea gândirii, la exprimarea logică, corectă,
nuanţată. Utilizate sistematic, stimulează activitatea conştientă, creatoare, ajută la formarea unor
abilităţi şi deprinderi necesare pentru cunoaşterea şi dezvoltarea vocabularului. Pornind de la aceste
considerente trebuie să se acorde o importanţă deosebită metodelor şi exerciţiilor care vizează:
activarea, activizarea, actualizarea şi precizarea vocabularului elevilor. Acestea se pot clasifica în
funcţie de: modul de efectuare; gradul de dificultate a sarcinilor propuse; gradul de solicitare a elevilor
în rezolvarea lor, criterii care impun o clasificare în exerciţii de: recunoaştere simplă, recunoaştere şi
caracterizare; recunoaştere şi motivare; recunoaştere şi grupare; exerciţii cu caracter creator de:
exemplificare, de completare, de modificare, compuneri gramaticale. Nu în ultimul rând, li se adaugă
acestora jocul, alte metode şi procedee, fie ele tradiţionale sau moderne, în funcţie de situaţia de
învăţare:conversaţia, povestirea, explicaţia, munca cu dicţionarul, brainstormingul, problemetizarea,
cvintetul, reţeaua substantivelor, metoda 6.3.5, etc.Spre sfârşitul şcolarităţii mici se pot introduce şi
unele metode folosite în ciclul gimnazial, pentru a-i apropia pe elevi de problemele viitoarei etape de
şcolarizare: analiza gramaticală, analiza stilistică.
Studiul celorlalte obiecte de învăţământ:ştiinţe, istorie, geografie, diverse opţionale, oferă noi
posibilităţi de îmbogăţire şi exersare a vocabularului.Mai întâi prin conţinutul nou al acestora, apoi
prin activităţile organizate în cadrul lecţiilor.Am urmărit să-i obişnuiesc pe elevi să-şi aducă contribuţia
la identificarea termenilor noi, explicarea prin exemplificare a acestora.Le-am dat posibilitatea să-şi
formuleze singuri răspunsul, am evitat acele întrebări care solicită un singur răspuns, formulând
întrebări care permit mai multe răspunsuri, sau chiar o exprimare liberă. Acestea au fost apreciate după
criteriul corectitudinii, dar şi după cel al expresivităţii, pentru că se cunoaşte: limba se învaţă exersând-
o în orice situaţie. Am încercat în acelaşi timp să întregesc latura formativă a învăţământului, realizând

95
activităţi centrate pe elevi, punându-i în situaţia de a vorbi mult, iar învăţătoarea mai puţin, actul
vorbirii necesitând mai întâi reflecţie, căutare.
În clasa a II-a, un obiectiv important este acela de a-i familiariza pe elevi cu vorbirea logică, cu
propoziţii corect construite, corespunzătoare experienţei lor de viaţă. Începând din această perioadă,
manulaul destinat cunoaşterii limbii române, reuneşte într-o structură unitară, textele ce presupun
formarea şi dezvolatarea deprinderilor de citire-scriere, cu cele destinate înarmării elevilor cu
cunoştinţe de gramatică, formarea şi exersarea deprinderilor de creaţie.Structura manualului se bazează
pe corelarea strânsă a noţiunilor de limbă, cu cele de liteatură.
O primă activitate, la începutul celui de-al doilea an de studiu, a fost aceea de a observa în ce
măsura elevii ş-au dezvoltat fondul activ-reproductiv-lexical. Se ştie că în fondul reproductiv se
inserează acele cuvinte, pe care elevii şi-le-au însuşit ca modele verbale în procesul intercomunicării şi
le folosesc numai printr-o simplă reproducere. Este un aspect des întâlnit în acest stadiu, foarte uşor de
observat.
Consider că pentru a asigura o însuşire completă şi precisă, este necesară o percepere activă, o
asociere a analizatorilor auditiv, vizual şi motric.Elevii să audă cuvântul, explicaţia dată, s-o vadă scrisă
la tablă, s-o pronunţe, s-o scrie în caiet.
În lecţia „Prima zi de şcoală”, întâlnim expresia „clinchet cristalin al clopoţelului”= sunetul clar
al clopoţelului; explicaţie ce am însoţit-o de o demonstrare practică a sunetului făcut de clopoţel.
În lecţia „Cartea”, pentru cuvântul „dosar” = învelitoare în care se păstrează acte, copii, documente; am
prezentat copiilor un dosar.În cazul cuvintelor:metrou, colonade, am însoţit explicaţiile de imagini,
(exemplele ar putea continua).
O problemă deosebită o ridică cuvintele abstracte, care au multe sensuri secundare şi figurate,
care exprimă idei, sentimente şi care se pot explica numai prin metoda asociativă, prin explicaţii,
comparaţii, analogii, analize în contexte diferite ale mai multor sensuri.
Exemple :cuvintele: tandreţe = afecţiune, duioşie, gingăşie, drăgălăşenie;
năpastă = nenorocire, belea, pacoste, ghinion.
Conform teoriei lui J. Piaget, gândirea copiilor pâna la vârsta de 11 ani este preponderent
concretă, chiar dacă acest prag poate fi uneori o excepţie în ambele sensuri, existând copii care-l vor
depăşi mai devreme sau copii care-l vor depăşi mult mai târziu.De aici şi dificultatea explicării şi mai
ales, înţelegerii noţiunilor abstracte.

96
 Metoda cea mai des folosită este aceea a explicării cuvintelor cu ajutorul sinonimelor,
antonimelor. Specialiştii recomandă atunci când este posibil, îmbinarea celor două procedee.
Exemplul: vrăjmaş = duşman, inamic, am cerut elevilor să găsească cuvinte cu înţeles opus
acestora: prieten, amic, bun coleg.
În primii ani de muncă am obişnuit să folosesc caietul vocabular pentru scrierea cuvintelor noi,
am renunţat relativ devreme la acest procedeu, considerând că, de cele mai multe ori, elevii nu mai
caută explicaţiile în vocabular, e de preferat să folosim acel timp în alte scopuri, cum ar fi alcătuiea a
cât mai multe propoziţii cu cuvintele noi.
Am prezentat elevilor diferite tipuri de dicţionare, insistând asupra celor şcolare, le-am cerut să
şi le procure, am acordat timpul necesar formării deprinderilor de muncă cu acest instrument. Având
în vedere faptul ca mulţi folosesc de la vârste fragede calculatorul, că unii din ei sunt conectaţi la reţele
internet, am explicat folosirea dicţionarelor online, atât în orele de limbă şi am demonstrat practic în
cadrul opţionalului informatică.
Experienţa mă determină să afirm că probleme deosebite ridică exerciţiile care vizează
activizarea vocabularului, iar nu explicarea şi înţelegerea în sine a cuvintelor noi. În acest sens, de un
real folos sunt exerciţiile prevăzute de manual pentru activităţile de comunicare, sau multe alte tipuri
de exerciţii, gândite de învăţător, în funcţie de situaţiile date.

4.6.2. Etapa experimentală – formativă ameliorativă

1. Exerciţii care solicită găsirea cuvintelor potrivite pentru spaţiile punctate:
În fiecare dimineaţă străzile răsună de …………….copiilor ce se-ndreaptă…………spre
cursuri.(zgomotul,vocile,freamătul/veseli, nerăbdători). Şcoala îi aşteptă cu ……………
deschise.(porţile, braţele-figurat).În timpul orelor e linişte deplină pe coridoare, dar în …………….
copiii veseli alergă neobosiţi.(pauze, recreaţii).Multe lucruri noi au ……………… de când sunt
şcolari.(învăţat, aflat).
Cartea este cel mai bun…………….al omului.(amic, prieten, tovarăş.)
2. Înlocuirea spaţiilor punctate cu cuvinte care au aceeaşi formă dar înţeles diferit.
Am dat parchetul cu ……………… .
Limpede este apa……………….. .
Prin folosirea acestor tipuri de exerciţii, se pot rezolva două sarcini indisolubil legate între ele,
elevii asimileză expresii, cuvinte, mesaje, aspect ce contribuie la creşterea cantitativă a vocabularului,

97
dar în acelaşi timp, capătă şi deprinderea de a folosi aceste cuvinte în structuri noi, renunţând treptat la
clişeele, modelele primite de la învăţător sau găsite în manual.În această perioadă cuvintele îşi fixează
temeinic semnificaţia, trec din vocabularul pasiv în cel activ.Organizarea unor exerciţii care să
urmărească crearea unor mici povestioare, în care să se folosească nu numai cuvintele date, cum s-a
întâmplat în clasa I, ci şi înlocuirea lor cu cuvinte sau expresii care au un sens asemănător, favorizează
activizarea vocabularului.
Să nu uităm că la această vârstă copii sunt destul de îndrăzneţi, imaginaţia lor este debordantă,
preferă jocurile de rol, dialogul pe diferite teme, activităţi ce dau posibilitatea exersării
vocabularului.Un singur exemplu doar, după studierea poeziei „Stupul lor”, am cerut elevilor să-şi
imagineze o convorbire între o albină şi un trântor, prilej cu care au putut folosi termenii noi.
Începând din clasa a II-a se reiau noţiunile cu care elevii s-au familiarizat în clasa I: propoziţie,
cuvânt, silabă, sunet, literă, semn de punctuaţie, iar problemele legate de dezvoltarea vocabularului nu
se pot rezolva fără apelul făcut la cele de limbă.
Astfel, exerciţiile de îmbogăţire a vocabularului, de dezvoltarea a capacităţii de exprimare, vor
urmări formarea unor popoziţii cu cuvinte noi, schimbarea topicii propoziţiei, dezvolatrea propoziţiilor
simple, organizarea logică a propoziţiilor în vorbire.
Majoritatea exerciţiilor la început solicitau înlocuirea cuvintelor subliniate cu altele, gradul de
dificultate al acestora crescând o dată cu vârsta. În în funcţie de situaţie, am oferit uneori cuvintele.
Exemplu:Alegeţi unul din cuvintele următoare pentru expresiile şi cuvintele subliniate din textul
urmator(cărăbuş, din belşug, vreascuri, cuvântă).
Pe o crenguţă merge o insectă roşiatică. Aceste mici vietăţi nu vorbesc.Frunzele cădeau printre
crengile uscate. S-au făcut mere multe.
Pentru mulţi elevi scrierea cuvintelor ce cuprind grupuri de litere reprezintă o problemă, motiv
care m-a determinat să fac deseori „apel”, pe parcursul clasei a II- a, la aceste exerciţii, solicitând astfel
vocabularul elevilor.
1) Completaţi cuvintele date cu grupurile de litere potrivite:
…..rneală …..rc …..ară ……te ….nar
…..rcel…..readă …..ocel ……ghef …piu
2) Transcrieţi textul completând cuvintele.Găsiţi un titlu şi un final textului.
Soarele strălu…şte. Pe …r nu este ni… un nor.Mar…la, Lu…an, Paras…va se joacă.Mar…la e
legată la o… . Ea întreabă:

98
-Unde eşti …miţă?
-Ai….!Ai…!
Acum Lu…an este legat la o…..El se apropie de un copac.
3) Găsiţi grupul de litere potrivit pentru ca silabele să capete un sens:
a).pere…….. un……..
Mata …… rărun…….
ure…….. ve……..
străve…… ure……..
b).
aş……e ra….tă
în…….puire par…t
re…….n o…lari
c) .……ceşte …….ară
……ndă ……..aţă
…….ozdan ……..ată
E un real efort, pentru elevi la nivelul clasei a II-a, să găsescă grupul potrivit, se văd nevoiţi să
caute în „vocabularul personal”. (anexele:3,4).
Activităţile creatoare în general, asaltul de idei în particular, sunt foarte îndrăgite de copii, atâta
vreme cât nu sunt descurajaţi să-şi folosească imaginaţia, activitate ce presupune: căutare, alegere şi
exprimare. În cadrul lecţiilor „A sosit toamna” şi „Plecarea păsărilor călătoare”, pe lângă activitatea de
expilicare a cuvintelor noi, de alcătuire a seriei sinonimice, am cerut să povestească oral textele
schimbând forma, să intercaleze noi episoade, să imagineze schimbări de situaţie, întâmplări
neobişnuite.Au avut astfel prilejul să includă cuvintele noi în vocabularul activ-productiv, prin analiza
câmpului reprezentărilor, dar şi a puterii de evocare.Am formulat cerinţe care au pretins elevilor să
înlănţuie logic propoziţiile, înlăturând greşelile. Ei au fost puşi în situaţia de a folosi şi alte informaţii,
din alte lecturi şi povestiri, de a-şi imagina situaţii noi, au fost încurajaţi de a merge pe această cale.
Există deosebiri individuale între elevi în ceea ce priveşte bogăţia şi plasticitatea vocabularului,
construcţiile sintactice, coerenţa exprimării.În funcţie de natura acestor diferenţieri, am organizat
momente care să stimuleze întreg colectivul de elevi, atât pe cei cu posibilităţi reduse, cât şi pe cei
capabili de performanţă.În lecţia „În casa nouă”, am urmărit ca întregul colectiv să sesize că de obicei
cuvintele, pe lângă sensul propriu, mai au şi un sens figurat, ce se pune în evidenţă în context.

99
 Deseori o simplă schimbare a topicii propoziţiei, modifică sensul comunicării. De exemplu am
formulat cu elevii două propoziţii făcând apel la aceleşai cuvinte, schimbând ordinea unui cuvânt.
S-a construit o casă noua.
S-a construit o nouă casă.
Sarcina era să găsească cuvântul care schimbă înţelesul comuni-cării.Schimbarea poziţiei
adjectivului faţă de substantiv modifică sensul. Se creează o situaţie problemă, care trebuie rezolvată,
prin evidenţierea faptului că în prima propoziţie se subliniază latura calitativă, (că e nouă), iar în cea
de-a doua se scoate în evidenţă aspectul cantitativ (încă una).
Un alt gen de exerciţii îl constituie compunerile gramaticale.
1. Alcătuiţi un scurt text cu titlul „Meseria cea mai frumoasă”, în care să folosiţi cel puţin 5 cuvinte
care să denumească meserii întâlnite în construcţii, folosiţi următoarele semne de punctuaţie:punctul,
virgula, două puncte.
2. Schimbaţi punctul de la sfârşitul următoarelor propoziţii cu semnul întrebării şi alcătuiţi o compunere
cu titlul „Prietenul la nevoie se cunoaşte”.
3. Alcătuiţi un text în care să folosiţi semnul exclamării. Introduceţi în compunere înţelesurile diferite
ale cuvântului „condei”, (creion, toc cu peniţă, săgetă-sens figurat).Daţi-i titlul potrivit.
4. Alcătuiţi o compunere cu titlul „Sfârşitul toamnei”, în care să folosiţi toate semnele de punctuaţie
învaţate până acum, folosiţi expresii cu sens opus celor de mai jos:cer limpede, frunze verzi, raze
ucigătoare, vânt suportabil, nopţi scurte.
Însuşirea cunoştinţelor de gramatică începând cu clasa a III-a reprezintă pentru mulţi elevi o
dificultate. Noţiunile de subsantiv, adjectiv, verb etc, sunt noţiuni abstracte, iar o seama din ei nu au
reuşit să treacă de stadiul noţiunilor concrete.Cu toate eforturile de a accesibiliza, sunt elevi care nu
reuşesc să şi le însuşească conştient. Definiţiile sunt greu de explicat şi în acelaşi timp incomplete.Multe
subsantive nu se încadrează în categoriile definiţiei date la acest nivel, exemple:nas, idee, alee etc. Se
face precizarea că tot ce se poate număra este substantiv. Curriculumul este foarte precis în ce priveşte
conţinutul învăţării la acest capitol, mai puţin relevante sunt în acest sens obiectivele cadru şi cele de
referinţă. Consider că acesta este motivul pentru care mulţi elevi pornesc cu lacune din clasele mici, în
clasele mari au nevoie de meditatori, iar profesorii sunt acuzţi pe nedrept că nu-şi fac datoria. Ne
raportăm deseori la ţările U.E. dar nu raportăm şi programele şcolare, considerându-i pe elevii noştri
supradotaţi. Acest punct de vedere mi l-am exprimat şi în cadrul unui articol ,,Dreptul la opinie˝, apărut
în ˝Tribuna Învăţământului˝, aprilie 2006.

100
 Studiul acestor noţiuni presupune exemplificare practică. Din nou vocabularul elevilor este
indispensabil. Pentru a putea exemplifica: subsantive, verbe, adjective, e nevoie să posede multe
noţiuni, să le poată încadra în categoria corespunzătoare.Exerciţiile nu se opresc la acest nivel, exemple
ar putea fi o sumedenie.Doresc doar să subliniez faptul că însuşirea acestor noţiuni este dependentă de
nivelul vocabularului, determinându-i dezvoltarea, activizarea, dar mai cu seamă nuanţarea.
Exemplific prin câteva exerciţii:
1.Alegeţi adjectivele potrivite din coloana A şi completaţi coloana B potrivit cerinţelor:
A B
tulbure adjective
scund cu înţeles cu înţeles
laş asemănător opus
falnic …………… harnic …………
leneş …………… fricos …………
curajos …………… înlat …………
cristalină …………… limpede …………
muncitor
2.Transformaţi următoarele subsantive în adjective, treceţi-le la numărul plural şi scrieţi un
substantiv potrivit:
aramă arămiu arămii copacii
argint ……… ……… …………
fum ……… ……… …………
haz ……… ……… …………
Este cunoscut faptul că există o adevărată „ruptură” între curriculumul destinat învăţământului
primar şi cel destinat ciclului gimnazial. Din clasa a V-a elevii sunt „bombardaţi” cu diverse teme ce
presupun un efort de creaţie. Acest fapt m-a determinat să discut cu părinţii şi să cuprind în clasa a III-
a opţionalul „Comunicare scrisă”, prin care am urmărit iniţierea elevilor în redactarea unor texte de
mici dimensiuni.Am început prin prezentarea părţilor unei compuneri, apoi activităţi comune de creaţie,
urmate de activităţi individuale. Toate lucrările au fost corectate, explicate.Consider că a fost deosebit
de benefic pentru elevi desfăşurarea acestui opţional, au căpătat încredere în a-şi exprima ideile, au
exersat vocabularul, imaginaţia creatoare şi actul creaţiei.Ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul că-

101
şi doreau acest tip de activitate. Am procedat astfel cu două generaţii de elevi, în clasa a IV-a ambele
ş-au exprimat regretul că nu mai aveam cuprins în orar acelaşi opţional.
O problemă aparte o constituie explicarea ortogramelor, când încă nu sunt suficiente
cunoştinţele teoretice pentru a se proceda la o explicaţie stiinţifică.
Exempele:s-a /sa; la /l-a; neam /ne-am; de-al /deal; c-ar /car; c-or /cor; m-or /mor ;ce-i / cei; m-ai
/mai; ce-ai /ceai; du-ne /dune; ne-a / nea,etc. Enumerarea ar putea continua, cu menţiunea că explicarea
scrierii lor se face în funcţie de nivelul de înţelegere al elevilor şi de dificultatea normei în cauză. Cum
prima întâlnire cu aceste situaţii are loc înainte ca elevii să posede suficiente cunoştinţe de gramatică,
am explicat deseori scrierea lor făcând apel la vocabular.
Particularizând:scriem „sa” atunci când are înţelesul de „a ei” .(mama sa).”Neam” când are
înţelesul de rudenie, popor.Pentru a accesibiliza, am căutat toate variantele posibile, întrebări ajutătoare,
explicaţii suplimentare etc.Cunoaşteţi cuvântele: car, deal,cor, mor, mai, ceai?I-am ajutat să observe că
atunci când cuvântul în cauză are un sens, se scrie legat.Sunt şi situaţii în care nu au un sens anume, ele
fiind elemente importante în exprimare. Am alcătuit propoziţii prin analogie pentru fiecare caz.
Exemple:Ne-am râs, de ne-am prăpădit.
De-al cui eşti tu, măi baiete?
Mi-au spus c-or veni, de-or fi invitaţi.
Sigur c-ar merge şi el în excursie, dar n-are bani destui.
De ce-i atâta gălăgie?
M-ai certat pe nedrept!
Exemplele au fost discutate, exersate, evaluate, în funcţie de nivelul clasei şi de dificultatea
normei de scriere.(dictări anexa 9). După studierea verbului şi a pronumelui, explicarea normelor de
scriere corectă, capătă o alta formă şi un alt conţinut.
O atenţie deosebită se acordă lecţiilor în cadrul cărora au apărut sunetele „s” şi „z”, sunete ce
se confundă între ele, când sunt urmate de consoane surde sau sonore. Pentru că „s” apare mult mai
recent decât „z”, am prevăzut numeroase exerciţii de alcătuire a cuvintelor ce primesc aceleaşi prefixe:
„des” şi „răz”, în cazul când acestea se scriu cu „z”. Am urmărit explicarea, înţelegerea şi integrarea în
vocabularul activ al elevilor, a cuvintelor: dezbină, dezgheaţă, dezvălui, răzbat, răzgândi, răzleţ,
dezarma, desnoda .Pentru acest fapt nu e suficientă o singură oră, chiar dacă sarcinile sunt multe şi
diverse, recomand exersarea, repetarea aspectelor nou învaţate, cuprinderea lor în exerciţii de diferite
tipuri sau în compunerile gramaticale. Un exerciţiu potrivit pentru această situiaţie este acela în care

102
elevii au avut sarcină alcătuirea unei compuneri cu titlul „O zi de iarnă”,în care să integreze cuvintele:
dezgheţ, răzleţ, răzbat, răzgândi, prilej cu care se exerseză scrierea corectă, dar şi felul în care au fost
înţelese noţiunile. Elevii tebuie ajutaţi să reţină că:se scrie şi se pronunţă „s” în: mireasmă, prismă,
prispă, snop,trăsnet. Pentru o mai bună înţlegere a ortografiei acestor cuvinte, la orele de citire am
inclus exerciţiile de formare a familiilor de cuvinte, scrierea cu „s” în toate cuvintele din aceeaşi familie.
Aceste reguli au fost reamintite mai târziu, când „au făcut cunoştinţă” cu termenii: mausoleu, vasal,
episod etc.
Prin studiul vocalelor am încercat să-i fac pe elevi să ortografieze corect unele cuvinte în care
apar alăturat mai multe vocale. Cuvintele : idee, muzee, chiar dacă în final se pronunţă „eie”.
Elevii noştri rămân tot copii şi pe parcursul următoarelor clase, de aceea trebuie să dăm atenţia
cuvenită jocului, pe cât posibil să dăm un caracter ludic, dacă nu total , măcar parţial activităţii de
învăţare.
Organizate oral la nivelul clasei a II-a, în scris în clasele a III-a şi a IV-a, activităţile ce presupun
un efort de creaţie sunt foarte îndrăgite de elevi.Am oferit spre lectură diverse texte, cerându-le apoi să
le modifice, substituind sau reprofilând personajele, transformând unele acţiuni, schimbând finalul prin
introducerea unor elemente sau momente noi, dând o interpretare nouă, fie ea comică, tristă, fantastică,
realistă.Acest joc oferă elevilor posisbilitatea de a se exprima liber, de a căuta şi folosi termenii nou
însuşiţi, de a da curs liber imaginaţiei, care de multe ori la această vârstă depăşeşte limitele credibilului.
Împreună cu copiii le-am numit jocuri, dar metoda se numeşte brainstorming. Am utilizat sinectica,
când am desfăşurat: dramatizări prin analogie, jocuri de rol în care participanţii se identificau cu
persoane imaginare,obiecte, personaje din operele cunoscute.
Jocurile de cuvinte reclamă mai multă concentrare, precizie, dar oferă posibilitatea însuşirii de
cuvinte, expresii.”Jocul însuşirilor” , reluat mai târziu odată cu introducere noţiunii de adjectiv: „cum
este şcoala?”, „cum este toamna?”pornind de la concret spre abstract.
„Cine poate fi?”-întunecat, sumbru, senin - cerul. Prin aceste exerciţii se deschide calea spre
jocurile sinonimelor, omonimelor, antonimelor.Folosirea lor oferă limbajului nu doar bogăţie şi
varietate, dar şi expresivitate, sensibilitate.
În clasele a III-a şi a IV-a, obiectele de învăţământ se înmulţesc, gândirea elevilor se apropie de
abstract, vocabularul devine mai bogat, de aceea se impune o îndrumare mai atentă, organizată, din
partea învăţătorului, care are rolul de a-l ajuta pe elev, prin diverse mijloace, să vină în contact direct

103
cu normele limbii, cu opere şi texte literare, adecvate vârstei, care vor constitui un model şi un izvor de
îmbogăţire a vocabularului.
Metodele folosite în explicarea cuvintelor rămân aceleaşi .Am continuat explicarea cu ajutorul
sinonimelor, îndrăznind să dau unor generaţii chiar acest termen, am avut plăcuta surpriză ca el să fie
reţinut corect de o parte dintre elevi, realizând astfel o diferenţiere.Utilizarea frecventă a exerciţiilor cu
sinonime dă posibilatatea elevilor să se exprime variat, să-şi formeze deprinderea de a folosi corect şi
cu uşurinţă termenii potriviţi, evitând repetiţiile, cunoscând unul sau mai mulţi termeni din seria
sinonimică. Elevii îşi precizează sensul termenului întâlnit pentru prima oară o data cu termenul nou,
îşi însuşesc şi alte cuvinte, care până atunci le-au fost necunoscute.I-am ajutat pe elevi să înţeleagă că
nu exista sinonime perfecte, că diferenţele semantice extrem de fine permit o exprimare nuanţată. Când
a fost posibl am însoţit acest procedeu de imagine, gest, mimică etc.
Exemplu: măciucă = bâtă, băţ, baston, ciomag;
firavă = plăpândă, slăbuţă, (explicaţia poate fi însoţită de alegerea unui exemplu potrivit
din clasă);
galeş = (despre privire), arată duioşie, tristeţe,(explicaţie însoţită de o privire galeşă).
Există cuvinte care nu pot fi explicate cu ajutorul sinonimelor, apelăm la perifrază:
flaşnetă = cutie muzicală care, prin învârtirea unei manivele, redă o melodie, (poate fi
însoţită de explicaţii suplimentare sau de imagini).
profet = cel care anunţă sau vesteşte viitorul.
Deseori textele cuprind şi alte cuvinte, expresii, în afară de cele explicate, care nu sunt înţelese
de toţi elevii. Am procedat cerând mai întâi celor ce le cunosc să le explice, să completeze în forme
diferite explicaţiile date de ei, urmând integrarea lor în diverse propoziţii, exerciţii.
Am „extins” în clasele a III-a şi a IV-a munca cu dicţionarul. Am explicat şi părinţilor nevoia
de a şi le procura şi utiliza chiar şi în pregătirea temelor, în timpul lecturii suplimentare, sau în diverse
alte situaţii, vizionari Tv., mai precis spus, de câte ori vin în contact cu un termen nou.
Folosirea lor ne ajută să-i înarmăm pe elevi cu tehnici de lucru, ei au nevoie de aceste
instrumente dar, şi de aceste tehnici. Motiv pentru care le-am folosit şi în cadrul altor ore, nu doar la
lecţiile de limbă şi literatură română.O bună înţelegere şi folosire corectă a cuvintelor atrage o învăţare
conştientă.Să nu uităm că de cele mai multe ori elevii întâlnesc în conţinutul lecţiilor termeni noi, fără
ca viaţa de zi cu zi să le ofere posibilitatea integrării acestora în vocabularul activ. Studiul altor
discipline îşi aduce contribuţia la precizarea, activizarea termenilor existenţi în vocabularul pasiv.

104
Elevii vin în contact cu cuvinte noi la toate obiectele de învăţământ, avem datoria de a le refolosi după
prima întâlnire, căutând introducerea lor în vocabularul activ. Nu trebuie să evităm folosirea lor, dar ar
fi în detrimentul elevilor ,,să ridicăm prea sus ştacheta˝, utilizând mai mulţi termeni noi decât le permite
nivelul lor de înţelegere şi de reţinere. Îmi permit chiar o critică la adresa unor manuale care abundă de
termeni ştiinţifici, specifici obiectului în cauză, îngreunând astfel nu doar îmbogăţirea vocabularului,
ci şi însuşirea cunoştinţelor, (a se vedea manualele de:istorie, geografie, ştiinţe la clasa a IV-a.).
În funcţie de situaţie, exerciţiile ce vin în sprijinul dezvoltării vocabularului se pot organiza şi
trebuie chiar desfăşurate, în toate orele, nu doar în cadrul orelor de limbă.Sunt atâtea alte discipline
unde avem datoria de a da elevilor şansa să se experime:educaţie civică, educaţie pentru sănătate, orele
de consiliere etc.Rezultatele pe care elevii le obţin la toate obiectele depind în mare masură de nivelul
propriu de dezvoltare al vocabularului,( vor înţelege, se vor exprima mai uşor), după cum şi acesta este
influenţat de nivelul cunoştinţelor însuşite, de aspectul cantitativ şi calitativ al noţiunilor formate.Acest
fapt m-a determinat să cer elevilor să folosească dicţionarul şi-n cadrul altor obiecte, chiar dacă volumul
mare de muncă îngreunează utilizarea lui.Îmi permit doar să exemplific printr-un exerciţiu folosit la
educaţie civică, faptul că bagajul lingvistic al elevilor noştri este foarte important pentru a putea rezolva
cerinţele.
Selectează cuvintele care denumesc trăsăturile unui conducător de grup:
sincer nehotărât îngâmfat
bun retras prietenos
disciplinat neîncrezător mândru
sârguincios îngăduitor corect
egoist perseverent timid
Cerinţa va putea fi rezolvată corect, doar dacă sunt cunoscute sensurile noţiunilor de mai sus,
fiind necesară în prealabil o reamintire a termenilor; exemplele ar putea continua.
Eforturile dascălului sunt zadarnice dacă elevul nu continuă activitatea acasă, dacă nu există
aceeaşi preocupare pentru o exprimare îngrijită, un vocabular bogat, printr-o pregătire conştiincioasă
a temelor, lectură suplimentară etc.Ideal este să dezvoltăm la elevii noştri motivaţia intrinsecă, să-i
determinăm să înveţe din dorinţa de a se perfecţiona.Acest lucru este extrem de dificil, de aceea e
nevoie ca exerciţiile, desfăşurate în clasă, să fie continuate prin temele pentru acasă, repetiţia fiind
cheia învăţării, urmând ca temele să fie verificate, discutate.Evaluarea poate îmbrăca diverse
forme:verificare frontală, însoţită de rezolvarea câtorva sarcini în scris, aplicarea unor fişe de muncă

105
independentă sau de evaluare, ştiut fiind că testele oferă un grad ridicat de obiectivitate în aprecierea
rezultatelor.Chiar dacă uneori evaluarea avea un caracter sumativ şi se desfăşura la sfârşitul unei unităţi
de învăţare, ce conţinea diverse noţiuni de gramatică, am avut în vedere ca de fiecare dată să cuprindă
exerciţii ce vizau acest aspect al dezvoltării vocabularului.
În activităţile la clasă insist asupra însuşirii cunoştinţelor de limbă, exersării citirii şi scrierii,
fără să neglijez capitolul vocabular. Pot afirma că nu exista oră în care în funcţie de situaţie, să nu
rezolvăm unul sau mai mule exerciţii de acest tip. În evaluare am folosit cu precădere testul, deoarece
elimină subiectivismul în notare şi cu ajutorul lor se sesizeză cu uşurinţă lacunele tipice, iar în funcţie
de acestea se stabilesc obiectivele etapelor următoare. Valoarea rezultatelor creşte, cu cât modalităţile
de exersare, de evaluare vor fi mai diverse(anexele 8-19).
Pe parcursul ciclului primar se înregistrează o serie de abateri şi greşeli specifice. Abaterea
poate fi o îndepărtare conştientă sau involuntară de la normă.Când elevul rosteşte şi scrie poiezie, eşire
se depărtează de la norma ortoepica şi ortografică, care indică poezie, ieşire, e o abatere involuntară,
când însă imitând nişte modele negative foloseşte termeni ca: mişto, naşpa, comite o abatere
conştientă.Abaterile sunt considerate grave dacă fac mesajul ne-inteligibil. Alte modificări se referă la
neconcordanţa dintre norma literară şi norma fonetică locală, folosirea regionalismelor.Avem datoria
de a lua măsuri pentru a depista de la început acei elevi care au probleme de articulare a sunetelor,
pentru a-i corecta, a înlătura rostirile semiculte şi a insista asupra respectării normelor ortoepice.
Uneori greşelile au drept cauză confuziile produse în seriile de paronime. Se reţine sensul
primului cuvânt întâlnit, când se întâlneşte un alt cuvânt cu o formă apropiată, apar dificultăţi în
înţelegere şi apoi în utilizare (familiar, familial, literar, literal etc).
Elevii nu sesizeză întodeauna diferenţele de nuanţe între termenii unei serii de sinonime, fapt
ce duce la confuzii în utilizarea cuvintelor. În unele situaţii elevii pot folosi sensul particular al
cuvintelor în locul celui general şi invers. Câteodată apar sensuri inventate în lipsa termenului
potrivit.Cauzele pot fi multiple, cuvintele pot fi uitate sau confundate. O altă problemă o prezintă
cuvintele cu sens figurat. Dacă într-o locuţiune populară cum este: ,,a aduce la sapă de lemn”, se poate
uşor explica şi înţelege transferul metaforic, în expresia „lucirea de vis a luminii”, perceperea
transferului este complicată , copiii înţeleg că este vorba de o exprimare neobişnuită, dar greu sesizează
transferul. Adeseori elevii sunt dezorientaţi sau fac greşeli când utilizeză cuvinte cu un poli-semantism
dezvoltat. De exemplu: „a strecura” este de regulă folosit corect cu sensul „ a trece un lichid printr-o
sită”, dar greşesc adesea la sensul: „a introduce pe cineva sau ceva pe nesimţite”.

106
 Atunci când sunt puşi în situaţia de a se exprima liber comit greşeli, ce greu pot fi explicate,
cum ar fi de exemplu pleonasmul, tautologia.Una este să vrei a lămuri o idee prin sensuri suplimentare,
şi alta să foloseşti termeni care repetă în mod inutil aceeaşi noţiune, sau să formulezi de două ori,
schimbând cuvintele, aceeaşi idee într-o singură propoziţie sau în aceeaşi frază.
Ex.: Toţi aveau aceeaşi dorinţă comună.
Copilul în drumeţie era vioi şi zglobiu.
Maria a citit multe cărţi variate, diferite.
Mereu o să-mi amintesc şi nicicând nu voi uita zilele vacanţei.
Am apreciat cărţile citite pentru că preţuiesc cuprinsul lor.
În aceste cazuri nu este vorba de întărirea unei idei, ci de încercarea formulării cu expresii
sinonime.Am încercat să-i fac să sesizeze im-perfecţiunile, pentru ca ele să nu se transforme în greşeli
tipice de exprimare.
Activitatea de îmbogăţire a vocabularului este deosebit de complexă, se desfăşoară-n timp, prin
diferite metode, care practic sunt inepuizabile. Am încercat să dezvolt în rândul elevilor curiozitatea de
a înţelege şi curajul de a folosi cuvinte noi. Cer elevilor ,,să noteze” în orice împrejurare cuvintele al
căror sens le este necunoscut, să caute explicaţiile în dicţionare.Consider că nu este deloc de neglijat
exemplul învăţătorului, dacă acesta se dovedeşte un maestru al îmbinării cuvintelor, elevii vor simţi,
vor aprecia şi vor imita.Dacă va îndrazni să utilizeze „ cu masură” termeni noi, e posibil ca unii elevi
să rămână indiferenţi, dar mulţi vor manifesta curiozitate, îi vor urma exemplul.
Activităţile sunt diverse, toate aspectele sunt importante, învăţătorului îi revine dificila misiune
de a realiza „selecţia”, încercând să acorde importanţa cuvenită exersării actului vorbirii libere, pentru
ca elevii să-şi îmbogăţeasca vocabularul activ –productiv, vorbind, dar şi ascultând.
4.6.3. Aplicația experimentului
TESTUL NUMĂRUL 1 – Cls. a III-a
I.1. Dictare
„Au ajuns într-o pădure, lângă o scorbură de răchită bătrână. Patrocle, cățelul, intră în scorbură
și se ghemui lângă copilă.
- Patrocle, eu cred că nu trebuie să ne temem de mama pădurii. Știi de ce mă tem eu?
- De ce te temi?
- De bursuc. Am auzit că bursucu-i tare rău.
- N-are decât să vină, mormăi cu dispreț Patrocle. Am eu ac de cojocul lui.”

107
 „Dumbrava minunată” – de M. Sadoveanu
I.2. Cine sunt personajele din textul dictat?
I.3. Desparte în silabe:
iarna – poiană –
ceară – secerător –
iepure -
I.4. Scrie cel puțin 3 cuvinte ce conțin grupurile de litere
ce ci ge ghe
I.5. Alcătuiți propoziții folosind cuvintele: clasă, gingaș, a învățat, înainte.
I.6. Completează cu semnele de punctuație corespunzătoare:
Bunicul îl strigă pe nepot...
...Dănuț...te rog să-mi aduci ziarul...
...Ce ziar...bunicule...
...Cel cu articolul despre sport...
Descriptori de performanță
Foarte Bine Bine Suficient
*scrie corect, lizibil și îngrijit *scrie îngrijit, cu 2-3 greșeli de *scrie lizibil, omite o linie de
textul dictat ortografie dialog și are 2-3 greșeli
*recunoaște personajele și le *denumește personajele, are *scrie corect un singur
denumește și scrie corect adăugiri de personaje personaj
*desparte corect în silabe toate *desparte corect în silabe 4 *desparte corect în silabe 2
cuvintele date cuvinte cuvinte
*scrie corect cuvinte ce conțin *scrie corect cuvinte ce conțin *scrie doar 2 cuvinte cu
grupurile de litere învățate grupurile ce, ci, ge grupuri
*alcătuiește corect și logic *alcătuiește corect doar 3 *alcătuiește corect doar 2
propoziții cu toate cuvintele propoziții propoziții
date
*completează corect cele 8 *completează corect cele șase *completează corect cele patru
situații situații situații

* În urma analizei lucrărilor s-au constatat următoarele aspecte negative:

108
- dificultăți în așezarea în pagină
- aspect neîngrijit al lucrării și scris nelizibil, dezordonat
- dificultăți în redactarea unor texte după dictare ce conțin semnele de punctuație, în alcătuirea
propozițiilor și completarea spațiilor lacunare, scrierea substantivelor proprii
* Aspecte pozitive:
- despart în silabe
- dau exemple de cuvinte ce conțin grupurile de litere învățate
Rezultatele obținute de elevi la proba de evaluare inițială, au fost următoarele: un număr
de...elevi au obținut calificativul foarte bine, un număr de...elevi au obținut calificativul bine, un număr
de...elevi au obținut calificativul suficient și un număr de...elevi au obținut calificativul insuficient.
Rezultatele au fost contabilizate astfel:
Calificativ I.1. I.2. I.3. I.4. I.5. I.6.
Pentru elevii care la unii itemi au
FB
înregistrat calificative de suficient și
B *
insuficient se
S * * *
vor lua măsuri de recuperare:
I * *
- exerciții de scriere după dictare,
copiere, transcriere
- formularea de răspunsuri în scris la întrebări
- compunerea de propoziții scurte și logice
- exerciții cu semnele de punctuație
- discuții cu părinții elevilor ce au dificultăți în învățare
TESTUL NUMĂRUL 2 – Cls. a III-a
Obiective :
Elevii trebuie să demonstreze că ştiu :
O1- să scrie corect litere , silabe, cuvinte, enunţuri ;
O2- să desprindă informaţii esenţiale dintr-un text dat ;
O3- să despartă corect în silabe cuvinte date ;
O4- să utilizeze corect în cuvinte consoanele « m » şi « n » ;
O5- să integreze corect în propoziţii cuvintele într-un, într-o şi dintr-o ;
O6- să utilizeze corect convenţii ale limbajului scris ;
O7- să sesizeze intuitiv structurile corecte dintr-un enunţ ;

109
O8- să distingă sensul cuvintelor într-un enunţ ;
O9- să manifeste interes pentru redactarea corectă şi îngrijită a unui text.
ITEMI :
1. Scrie după dictare :
« Costache şi Georgeta fac gimnastică. Degeaba îi strigă Gheorghiţă.Ei sunt atenţi cum să
execute exerciţiile învăţate la şcoală.
Vine Paraschiva. Ea le arată un exerciţiu nou.
Chivuţa fuge după minge. Ghiţă îi spune :
- Lasă mingea , Chivuţa! O aduc eu. »
2 .Răspunde la întrebări :
a) Care este titlul textului ?
b) Ce i-a spus Ghiţă fetiţei ?
3. Desparte în silabe următoarele cuvinte: ghiocel , vecină , meci , Cecilia , Zornăie , Gheorghiţă.
4. Completează cu m sau n următoarele cuvinte:ha_bar, î_nec, cu _păr, fu_dă, co_bină, co_pot.
5. Alcătuieşte câte un enunţ cu fiecare dintre cuvintele: într-o , într-un, dintr-o.
6. Completează cu semnele de punctuaţie potrivite :
« Georgel şi Simona se întâlnesc în curtea şcolii
Ce-ai avut ora aceasta întreabă Georgel
Matematica Ce bucuroasă sunt că am luat nota zece
De ce
Pentru că am o colegă harnică »
7. Scrie o propoziţie potrivind cuvintele după înţeles: mării, pescarii, largul , în, pornesc.
8. Formaţi propoziţii după înţeles:
Plouă se îngălbenesc
A sosit se ofileşte
Frunzele toamna
Iarba păsările
Au plecat mărunt
9. Alcătuiţi un text cu titlul « Colegul meu de bancă » folosind următoarele cuvinte : silitor,
modest, învaţă, notă , politicos, coleg, bun.

110
Descriptori de performanţă :
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
1 -scrie toate cuvintele corect -are trei cuvinte scrise greşit -are 8 cuvinte scrise greşit
2 -2 răspunsuri corecte - 1 răspuns corect -un răspuns aproximativ
corect ( cu greşeli de scriere)
3 6 cuvinte corecte -4 cuvinte corecte -2 cuvinte despărţite corect
4 6 cuvinte corecte -4 cuvinte corecte 2 cuvinte corecte
5 -3 soluţii corecte -2 soluţii corecte -1 soluţie corectă
6 -11 soluţii corecte -9 soluţii corecte -5 soluţii corecte
7 -5 cuvinte ordonate corect -4 cuvinte ordonate corect -3 cuvinte ordonate corect
8 -5 soluţii corecte -3,4 soluţii corecte -2 soluţii corecte
9 -integrează corect, coerent -integrează corect 5 cuvinte -integrează doar trei cuvinte
7 cuvinte

Rezultate obţinute :
Obiective/ O1 O2 O3 O4 O5 O6 Total
Calificative
I * 1
B * * 2
S * * * 3

TESTUL NUMĂRUL 3
1. Continuați următoarea compunere, incluzând cel puțin 3 expresii frumoase.
O blană de vulpe
Odată, o iepuroaică tare cochetă și-a dorit o blană de vulpe, ca să și-o pună la gât. Și atâta i-a
bătut capul iepuroiului ei, încât acesta s-a hotărât să meargă să vâneze o vulpe…
2. Scrieți o felicitare unei personae dragi, cu o anumită ocazie. Desenați tema în dreptunghiul din stânga,
iar textul scrieți-l în dreptunghiul din dreapta.
3. Scrieți cel puțin trei obiceiuri sau tradiții de Paște/Baieram.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

111
 O1 – Să alcătuiască o compunere cu început dat;
O2 – Să respecte părțile compunerii;
O3 – Să scrie o felicitare, desenând și tema;
O4 – Să scrie cel puțin 3 tradiții sau obiceiuri de Paște / Baieram.
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
EX. 1:
FB – continuarea corectă a compunerii și scrierea ei de mărime considerabilă (o jumătate de
pagină de hârtie A4 ), respectând toate părțile compunerii, introducerea expresiilor frumoase, evitarea
repetițiilor sau a altor figuri de stil greșite (pleonasme), precum și respectarea alineatelor, a punctuației
și a ortografiei;
B – continuarea corectă a compunerii și scrierea ei de mărime medie (mai puțin de o jumătate
de pagină de hârtie A4), respectând toate părțile compunerii, introducerea a cel puțin 2 expresii
frumoase, evitarea repetițiilor sau a altor figuri de stil greșite (pleonasme), precum și respectarea
alineatelor, a punctuației și a ortografiei, cu mici greșeli;
S – continuarea corectă a compunerii și scrierea ei de mărime mică (aproximativ un sfert de
pagină de hârtie A4), respectând toate părțile compunerii, introducerea cel puțin a unei expresii
frumoase, evitarea repetițiilor sau a altor figuri de stil greșite (pleonasme), precum și respectarea
alineatelor, a punctuației și a ortografiei, cu greșeli puține.
EX. 2:
FB – scrierea textului felicitării, respectând cele trei părți (introducere, cuprins și încheiere),
alineatele, punctuația cerută de felicitare și desenarea corectă a temei corespunzătoare textului;
B – scrierea textului felicitării, cu mici greșeli de punctuație, privind alineatele sau de
exprimare, cu desenarea corectă a temei corespunzătoare textului;
S – scrierea textului felicitării, nerespectând așezarea în pagină, punctuația și realizarea unui
desen nu foarte reușit, dar corespunzătoare textului.
EX. 3:
FB – scrierea corectă, cu amănunte, a cel puțin 3 obiceiuri de Paște / Baieram;
B – scrierea corectă, cu amănunte, a cel puțin 2 obiceiuri de Paște / Baieram;
S – scrierea corectă a cel puțin 1 obicei de Paște / Baieram;

TESTUL NUMĂRUL 4

112
OBIECTIVE:
- Să găsească ideea principală a unui text;
- Să găsească cuvinte cu înțeles asemănător;
- Să explice expresiile;
- Să alcătuiască propoziții cu sensul opus cuvântului dat;
- Să alcătuiască o invitație la o serbare unui profesor;
- Să despartă în silabe cuvintele:
- Să identifice părțile de vorbire din prima propoziție;
I.1. Găsiți ideea principală a textului:
„Băiatul cel mic al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al primăverii.
- Ce mai faci tu, flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut?
- M-a trimis tătuca să le mai port! îmi răspunde el serios. Deși flăcăul cu care vorbeam era numai de-o
șchioapă, deși intrase în a opta primăvară a vieții lui, năcazul lui era adând și serios.
Zâmbetul meu pieri pe dată.” (Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit)
I.2. Găsiți sinonime contextuale:
Băiatul = De-o șchioapă =
Proaspăt = Năcaz =
Tătuca = Zâmbet =
I.3. Explicați cu cuvintele potrivite expresiile:
„mugurul proaspăt al primăverii” =
„m-a trimis tătuca să le mai port” =
„intrase în a opta primăvară a vieții” =
I.4. Alcătuiește câte o propoziție cu opusul cuvintelor: zâmbet, serios, răspunde:
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................
I.5. Desparte în silabe cuvintele:
Băiatul – ieșise – era –
Onișor – șase – șchioapă –
I.6. Alcătuiește o invitație unui profesor la serbarea de 1 Iunie.
I.7. Trece părțile de vorbire din prima propoziție în tabel!

113
 Substantive Adjective Numerale Pronume verbe

I.8. Amintește-ți o lecție studiată în clasa a IV-a și descrie un personaj în maxim 8 rânduri.

Criterii de evaluare:
I.1. I.2. I.3. I.4. I.5. I.6. I.7. I.8.
S nu 3 corect 1 corect 1 4 nu reșește 3 corect nu rezolvă
reușește corect corect
B incorect 5 corect 2 corect 2 6 1-2 greșeli 10 corect cu 1-2
parțial corect corect greșeli
FB corect 6 corect 3 corect 3 6 formulare corectă 13 corect desciere
corect corect fidelă
Recomandări:
........................................................................................................................................................
Dacă ai terminat testul de evaluare te poți destinde aruncând pete de culoare pe foaie, pornind de la:
„ Frunzele toamnei pot organiza un concurs de dans?”

114
 Rezultatele cercetării se pot observa și în diagramele de mai jos:

Clasa a III-a, Testul 1

Foarte bine 0%

Bine 17%
Insuficient 33%
Foarte bine
Bine
Suficient
50% Suficient
Insuficient

Calificativ
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Număr elevi
6 0 0% 1 16,7% 3 50% 2 33,3%

Clasa a III-a, Testul 2

Foarte bine
0%

Insuficient Bine
17% 33%
Foarte bine
Bine
Suficient
50% Suficient
Insuficient

115
 Calificativ
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Număr elevi
6 0 0% 2 33,3% 3 50% 1 16,7%

Clasa a III-a, Testul 3, 4

Insuficient Foarte bine

17% 17%
Foarte bine
Bine
Suficient Bine
33% 33% Suficient
Insuficient

Calificativ
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Număr elevi
6 1 16,7% 2 33,3% 2 33,3% 1 16,7%

4.6.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

În luna mai 2011, am aplicat testele finale pentru confirmarea ipotezei. Redau în continuare
testele și rezultatele obținute:
TEST FINAL 1 – clasa a IV-a

116
I. Dictare: se va scrie textul dictat de învăţător pe verso
II. Se dă textul:
La poalele muntelui, vântul s-a întâlnit cu o pădurice de brăduleţi. Le-a spus acestora:
- Vă voi scoate din rădăcini, ca să – mi fac drum!
Un brad mic i-a răspuns:
- Dacă vrei să treci ca prieten, treci liniştit pe lângă noi, pe deasupra noastră sau printre ramurile
noastre. Dacă vii însă ca vrăjmaş, n-o să te lăsăm!
- Ce obraznic eşti, brăduleţule! Am scos eu din rădăcini un brad uriaş!
- Pe noi n-ai să ne scoţi, căci suntem mulţi şi ne vom ajuta unul pe altul.
A şuierat năprasnicul vânt multe zile. Brăduţul n-a căzut pentru că se ţinea de mână cu ceilalţi
brăduţi.
a) Răspunde la întrebare, pe baza textului de la punctul II:
- Pe unde i-a sugerat brăduţul vântului să treacă?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) Scrieţi cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele din textul dat:
- prieten - - liniştit -
- am scos -
c) Scrieţi cuvinte cu sens opus pentru cuvintele din textul dat:
- obraznic - - deasupra -
- uriaş -
d) Analizaţi, ca părţi de vorbire, cuvintele subliniate în textul de la punctul II:
- Noi = - Vii =
- Ramurile = -Mic=
e) Identificaţi şi notaţi părţile de propoziţie din enunţul dat:
A şuierat năprasnicul vânt multe zile.
f) Descrie, în maxim 6 enunţuri, însuşirile fizice şi sufleteşti ale celui mai bun prieten al tău .

Text pentru dictare

117
 Într-o sâmbătă ne-am dus cu părinţii la Cozia. Am vizitat mormântul lui Mircea cel Bătrân. Am
aflat că mănăstirea este ctitoria sa. Matei l-a întrebat pe tatăl său:
- S-au construit şi cetăţi pe vremea marelui străbun?
- Desigur! Românii au fost un neam harnic şi viteaz. Pe timp de pace lucrau pământul, înălţau
cetăţi sau biserici.
Băiatul ia aminte la spusele tatălui său, povestind şi Alexiei, sora sa, ce-a aflat de la tatăl său.
Descriptori de performanţă - NU SE ACORDĂ CALIFICATIV PENTRU FIECARE ITEM CI UN
SINGUR CALIFICATIV PENTRU ÎNTREAGA PROBĂ; pentru acordarea calificativului FB trebuie
să se îndeplinească integral descriptorii pentru FB
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
- Scrie după dictare toate - Scrie după dictare toate - Scrie după dictare enunţurile
enunţurile, aplicând în mod enunţurile, aplicând corect dictate, aplicând corect semnele
corect semnele ortografice şi de semnele ortografice şi de ortografice şi de punctuaţie în
punctuaţie, respectând regulile punctuaţie în proporţie de proporţie de 50%;
aşezării în pagină cu un scris 80%, respectând regulile - pentru copilul cu CES nu se
îngrijit şi lizibil; NU SE aşezării în pagină cu un scris iau în calcul erorile la semne
ADMIT GREŞELI îngrijit şi lizibil; de punctuaţie şi ortograme
- Răspunde corect şi complet la - Răspunde corect la întrebarea - Răspunde la întrebare, cu unele
întrebarea adresată; adresată; erori;
- Scrie cuvinte cu sens - Scrie cuvinte cu sens - Scrie cuvânt cu sens
asemănător pentru cele trei asemănător pentru două din asemănător pentru un cuvânt dat;
cuvinte date; cuvintele date;
- Scrie cuvinte cu sens opus - Scrie cuvinte cu sens opus - Scrie cuvânt cu sens opus
pentru cele trei cuvinte date; pentru două din cuvintele date; pentru un cuvânt dat;
- Analizează morfologic toate - Analizează morfologic trei - Analizează morfologic unul-
părţile de vorbire date, din părţile de vorbire date, două din părţile de vorbire date,
precizând corect, pentru precizând corect, pentru precizând 50 % din categoriile
fiecare, categoriile gramaticale; fiecare, categoriile lor gramaticale;
gramaticale; - Nu se ia în calcul pentru copilul
cu CES acest item

118
 - Identifică şi notează corect - Identifică şi notează corect - Identifică şi notează corect
toate cele cinci părţi de patru părţi de propoziţie; subiectul şi predicatul
propoziţie; propoziţiei;
- Nu se ia în calcul pentru copilul
cu CES acest item
- Formulează corect enunţurile - formulează trei - patru - formulează unul-două
despre prietenul său, enunţuri, despre prietenul său; enunţuri,cu mici erori , despre
prezentând însuşiri fizice şi prietenul său;
sufleteşti ale acestuia;

SE ADMIT MAXIM 2-3 ERORI DE SCRIERE CORECTĂ (omisiuni, inversiuni de litere ) LA

ÎNTREG PUNCTUL II FĂRĂ DIMINUAREA CALIFICATIVULUI FB

TEST FINAL 2 – clasa a IV-a

1.Completaţi versurile din poezia “Sfatul degetelor” de Elena Farago:

“Spune degetul cel………….
Către arătător,
Spune degetul………mare:
-N-am fărâmă de………….
………….arătător!”
2.Alege forma corectă:
-N-ai /Nai ceut nimic de acasă.Mama avea un n-ai/nai pe care să ţi-l/ţil dea .
-Eu n-am/nam nevoie de nai/n-ai . Am pe cineva , neam/ne-am cu mine care mi-a /mia promis
că mi-l/mil dă.
3. Se dă textul:
“-Am rătăcit prin pustiu şi n-am găsit loc de dormit peste noapte , zise Petru.
- Mergi cu Dumnezeu, eu n-am loc să-ţi dau, îi răspunse Sfânta Vinere.”
„Zâna Zorilor”, Ioan Slavici
a)Analizaţi cuvintele subliniate

119
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
b) Precizaţi forma pronumelui “ ţi “ …………………………………..
c) Continuaţi analiza:
Mergi= verb………………….,timp………………,persoana………,nr……….

4. Formulează ideea principală pentru următorul fragment:

„ Răţuşca a ajuns din urmă lebedele într-o grădină . Acestea , când au văzut-o , s-au îndreptat
spre ea şi au mângâiat-o cu pliscurile .
Un copil a strigat:
- Asta care a venit acum e cea mai frumoasă!
Lebedele cele bătrâne se plecau în faţa ei.
Pasărea , după atâtea necazuri , se putea bucura acum şi mai mult de fericirea ei.”
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
5.Alcătuieşte propoziţii în care substantivul „puiul” să îndeplinească pe rând funcţia de :
a.subiect :………………………………………………………………………………….
b.atribut :…………………………………………………………………………………….
6. Alcătuieşte un text de 6-12 enunţuri pe baza planului dat mai jos .
Scrieţi titlul potrivit textului alcătuit .
a. Răţuşca cea urâtă , alungată de toţi , a ajuns singură în pădure.
b. Un vânător o găseşte pe jumătate îngheţată .
c. Copiii vânătorului îngrijesc răţuşca până la primăvară.
d. Transformată într-o lebădă frumoasă , pasărea îşi întâlneşte familia.

…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………

120
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
Descriptori de performanta:

Item/calif 1 2 3 4 5 6
FB 4cuv. 8 forme a,b,c  a,b 
B 2 cuv. 6 forme a,b sau a,c sau b,c  a,b 
S 1 cuv 2 forme a sau b sau c  a sau b 
Calificativ
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Număr elevi
6 2 33,3% 3 50% 1 16,7% 0 0%

Rezultate:
Clasa a IV-a, Test final 1
Insuficient
0%
Foarte bine
Suficient 17%
33% Foarte bine
Bine
Bine
50% Suficient
Insuficient

121
 Clasa a IV-a, Test final 2
Insuficient
0%
Suficient
17%
Foarte bine
33% Foarte bine

Bine Bine
50% Suficient
Insuficient

In urma prelucrarii statistice a datelor s a constatat ca la proba finala a crescut nr elevilor care
au obtinut foarte bine
Se poate observa foarte clar influenta pozitiva asupra vocabularului elevilor a metodelor modern
aplicate pe parcursul anului scolar 2010 -2011in orele de limba si literature romana dar si la celelalte
discipline.
CONCLUZIILE CERCETARII:Datele inregistrate atat la probele initiale cat si la celel finale
ne permit sa afirmam ca in urma desfasurarii acestui experiment se confirma ipoteza formulate : prin
utilizarea combinata a metodelor traditionale si a celor modern in lectiile de predare invatare
vocabularul elevilor se imbogateste mai mult decat daca am fi utilizat numai metode traditionale,
Coroborand datele oferite de cercetare am constatat urmatoarele:
- utilizarea unor strategii de predare invatare pri combinarea metodelor traditionale cu metode modern
Calificativ
Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Număr elevi
6 1 16,7% 3 50% 2 33,3% 0 0%
asigura cresterea eficientei invataturii

122
- folosirea metidelor modern e de predare invatare duce la formarea unor deprinderi de munca care
faciliteaza atitudinea activa a elevului
- invatarea activ participativa dezvolta capacitatea de exprimare orala si scrisa si manifestarea unei
atitudini degajate in exprimarea orala
- compunerea contribuie la dezvoltarea personalitatii copilului ,ii stimuleaza creativitatea si si il ajuta
pe scolar sa si formeze deprinderi de munca intelectuala sa si formeze vorbirea si exprimarea corecta.

CAPITOLUL 5
CONCLUZII

Punctul de plecare si de sosire al oricarui demers pedagogic este COPILUL.El este fantezie si
mobilitate ,noutate si surpriza.Elevul nu si dezvolta priceperi si deprinderi daca nu este antrenat
sistematic in activitatea de invatare.Aplicand strategii si tehnici activizante de predare invatare am
inteles eficiienta sau lipsurile acestora si am dobandit curajul de a le aplica cu credinta ca intr adevar

123
satisfac cererile stipulate in documentarea reformei invatamantului , fara a abandona traditiile de
valoare.
Abordarea sistematica a continuturilor ,formarea capacitatii si a competentelor pot fi realizate
prin redimensionarea modelului clasic de configurare a lectiei sau prin inlocuirea lui cu alte structuri
alaturi de utilizarea unor strategii ,metode si tehnici de predare ,invatare ,evaluare mai eficiente.
Am cautat impreuna cu elevii clasei pe care o conduc performanta scolara utilizand cu succes
metode activ participative .Rezultatele nu au intarzaiat sa apara ,demonstrand astfel inca odata ,daca
mai era nevoie rolul metodelor activizante in obtinere succesului scolar.
Compunerea scolara in ciclul primar se realizeaza pe baza cunostintelor asimilate de catre
scolari la ora de limba si literatura romana dar in aceeas masura si alte cunostinte dobandite la celelalte
materii de studiu.De asemenea s a dovedit ca scolarii pot valorifica in compunerii experienta lor de
viata , imaginatia si fantezia lor creatoare.
Practica arata ca pregatirea scolarilor pentru compunerea scrisa incepe din clasa 1 cu primele
lectii orale de alcatuire de cuvinte de formulare de propozitii ,de povestire dupa imagini sau de
reproducerea unui text citit de invatator.Lectiile orale din perioada preabecedara sunt foarte imporatante
pentu formarea unei exprimari clare ,corecte a elevilor ,exprimare care constituie o baza solida pentru
exprimarea scrisa.
Se stie ca tot in aceasta perioada se poate corecta pronuntia gresita a unor cuvinte de catre
scolarii mici.
Învatatorul poate deasemenea sa identifice in vocabularul copiilor unele cuvinte vulgare si poate
sa le indeparteze.
Pentru asta invatatorul insusi trebuie sa aiba in vedere permanent folosirea la clasa a limbajului
literar.
De fapt formarea unei exprimarii orale corecte este suportul necesar pentu elaborarea
comunicarilor scrrise .Este foarte important ca toate cuvintele pe care copii le intalnesc in lectie sa fie
explicate apoi sa fie folosite in contexte diferite prin alcatuire de propozitii ,Numai asa scolarii le vor
folosi corect in lucrarile scrise.
Imbogatirea si infrumusetarea vocabularului scolarilor este un obiectiv permanent de care se
tine seama in clasele primare .COMPUNEREA SCOLARA ESTE CEL MAI BUN MIJLOC DE
ACTIVIZARE SI IMBOGATIRE A VOCABULARULUI,SCOLARILOR MICI.

124
 Daca invatatorul gaseste aceste metode si mijloace prin care sa l faca pe scolar sa inteleaga
mecanismul de alcatuire a unor compuneri ,atunci cu siguranta el va face lucrari bune si in ciclil
gimnazial va avea acele abilitati de lucru cu vorbele „mestesugite” toata viata.El va sti sa si foloseasca
imaginatia precum si parerile personale in diferite situatii.
Am incercat de alungul anilor sa folosesc metode diverse prin care sa le stimulez activitatea
emoriva si creatoare a scolarilor fantezia lor astfel incat sa i determin sa realizeze compuneri
deosebite.Pentru noi oamenii maturi este mai usor sa ne exprimam sa ne transformam gandurile
,emotiile prin care trece fiinta noastra in anumite momente ale vietii.
M-am convins ca si in fata micilor scolari stau ascunse forte creatoare .M am intrebat mereu
cum sa fac , eu INVATATORUL sa scot la lumina aceste forte creatoare.
Am folosit astfel metode si mijloace diverse pentru a le stimula activitatea creatoare :cantece
,poezii ,tablouri ,drumetii, auditii, compuneri model.
Am constatat ca fiecare din aceste mijloace dezvolta emotii artistice si l ajuta pe copil sa aiba
manifestari proprii sa su formeze imagini artistice,sau sa si insuseasca imagini plastice.
Peronal am realizat un ghid de invatare util pentru lectiile premergatoare scrierii unei
compuneri.
1) Îi informez.
a) Ce este o compunere? O compunere este o lucrare scolara in care ideile sunt organizate in
functie de de un anumit subiect si un anumit scop.
b) Ce vom face la orele de compunere? Vom invata sa ne exprimam cat mai clar gandurile
,sentimentele si observatiile si vom alcatui texte cu propozitii clare si bogate in continut.
c) Ce inseamna a compune? A compune inseamna a crea ,a redacta ,a scrie o lucrare cu un continut
literar.
d) Cum clasificam compunerile?Compunerile scolare sunt de mai multe feluri.Astfel in clasele
primare realizam compuneri cu inceput sau sfarsit dat,compuneri dupa un plan,compuneri dupa
benzi desenate ,compuneri libere,scrisoarea sau povestirea .
e) Care sunt etapele unei compuneri???- -documentarea –intocmirea planului de idei –dezvoltarea
ideilor ,verificarea compunerii ,analiza compunerii ,evaoluarea
f) CE REGULI RESPECTAM??
- Scrierea clara ,corecta din punct de vedere gramatical
- asezarea corecta in pagina cu respectarea aliniatelor

125
 - prezentarea ideilor in succesiune logica,corecta expresiva
2) II PREGATESC
Le spun copiilor ca lucrarile deosebite nu se pot realiza fara munca si perseverenta.Marii
scriitori si poeti ai tarii noastre sau ai literaturii universale au creat opere insemnate printr o pregatire
insemnata pentru momentul sfant al creatiei.Scriitorul ia note aduna idei ,aduna rime sau expresii
artistice.De aceea le sugerez copiilor sa aiba mereu in ghiozdan un carnetel in care sa si noteze cuvintele
deosebite ,expresiile frumoase pe care le invata la orele de curs.De asemenea ii invat sa fie aproape de
natura asa cum au fost si marii nostrii poeti:M.EMINESCU ,G. COSBUC ,V. ALECSANDRI.Ei
trebuie sa fie aproape de natura si sufletul sa le vibreze la frumusetile si minunile ei.
3) II INCURAJEZ
Le spun scolarilor ca progresul nu se obtine dintr o data ci lent.Toti oamenii mari ai literaturii
si nu numai au realizat lucrari deosebite printr o munca istovitoare de compunere ,de transcriere
repatata ,pana la gasirea formei definitive a lucrarilor lor.
4) Ii urmaresc
Copilul este prin excelenta un matur grabit.El scrie repede si nu si reciteste lucrarea Incerc sa
le formez deprinderea de a lucra lent si sa le dezvolt simtul critic: pentru aceasta de multe ori lucrez
simultan cu ei. S-a dovedit in tipm ca sunt elevi in clasele primare care realizeaza compuneri deosebite
care sunt apreciate la diverse cncursuri scolare.Acesi copii sunt de regula cei carora le place sa citeasca
mult, care au o memorie buna care au fantezie care pot sa se exprime frumos.
In final se poate spune ca si compunere ca obiect de studiu alaturi de celelalte contribuie la
dezvoltarea personalitatii copilului. Compunere il ajuta pe scolar sa si formeze deprinderi de munaca
intelectuala il ajuta sa si formeze vorbirea ,exprimarea corecta ,ii stimuleaza creativitatea.
CAPITOLUL 6
BIBLIOGRAFIE
AEBLI, Hans, (1973), Didactica psihologică, EDP, Bucureşti;
ALEXANDRU, Gheorghe, ȘINCAN, Eugenia, (1993), Îndrumător metodic pentru învățători,
părinți și elevi, Ed. M. Duțescu;
AMABILE, Teresa M., (1997), Creativitatea ca mod de viaţă (Ghid pentru profesori şi părinţi),
Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti;
ANDREI, Mihail, GHIȚĂ, Iulian, (1983), Limba română – fonetică, lexicologie, gramatică,
stil și compoziție, exerciții, Ed. P., București;

126
 AVRAM, Mioara, (1867),Probleme ale exprimării corecte, Ed. Acadamiei române, București;
BĂBAN, A., (2001), Consiliere educațională, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca;
BĂIAN, Bogdan, BANCU, Ștefan, COSMOVICI, Andrei, COZMA, Teodor, CREȚU,
Carmen, CUCOȘ, Constantin, DAFINOIU, Ion, IACOB, Luminița, CONSTANTIN, Moise,
HOMANU, Mărioara, NECULCE, Adrian, RUDICĂ, Tiberiu, Pedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice;
BELDESCU, George, (1973), Ortografia în școală, Ed. P., București;
BELOUS, P., (1960), Metodica predării Limbii Moldoveneşti. Cl I-IV, Lumina, Chişinău;
BERCĂ, Ion, (1971), Metodica predării limbii române (citit-scris, citire), Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti;
BERCĂ, I., (1971), Metodica predării Limbii Române. Cl I-IV, E.D.P., București;
BICIULESCU, Marin, (1968), Compunere liberă în clasele I-IV;
BOCOȘ, M., (2003), Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Editura
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
BOCOȘ, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice. Suporturi teoretice și
metodologice (Ediția a II-a), Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
BRATU, Gabriela, (2004), Proiecte de lecţii , Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti
BRATU, Gabriela, Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar
CERGHIT, I., Coord., (1983), Perfecționarea lecțiilor în școala modernă, Ed. P., București.
CERGHIT, Ioan, (1976), Metodele de învățământ, Ed. P., București;
CERGHIT,I. (2006),Metode de învăţământ , Editura Polirom
CHEREJA, Florica, (2004), Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar, Editura
Humanitas Educaţional, Bucureşti
CLINCIU, A., (2001), „Creativitatea“ în vol.: Pregătirea psihologică, pedagogică şi metodică
a profesorilor, Editura Universităţii Transilvania, Braşov;
COMAN,A., (2008), Tehnici de comunicare , Editura C.H. Beck;
CRĂCIUN, Corneliu, Metodica predării limbii române;
CUCOȘ, C., (2002), Pedagogie (Ediția a II-a), Editura Polirom, Iași;
elevi, Învăţământul primar, 1997;
expunere la ciclul primar, EDP, Bucureşti, 1983;

127
 FERREOL,G., FLAGEUL, N., (2007), Metode si tehnici de exprimare scrisă si orală, Editura
Polirom, Iaşi;
GAVRILĂ, Camelia, DOBAȘ, Mihaela, CHIRILĂ, Marian, ZAHARIA, Cezar, MANEA,
Elena, MOGA, Romel, HÂRCĂ, Luminița, CHIRIAC, Mariana, Limba română prin exerciții,
compuneri, teste;
GÂRBOVEANU, M., NEGOESCU, V., NICOLA, Grigore, ONOFREI, Adriana, (1981),
Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Ed. P., București;
GELU, Pantelimon, VERZA, Emil, ZLATE, Mielu, (1996), Psihologia copiilor, Ed. PRA;
GOLU, Pantelimon, VERZA, Emil, ZLATE, Mielu, (1996), Psihologia copilului, EDPRA;
GRAUR, Alexandru, (1974), Introducere în lingvistică – Mic tratat de ortografie, Ed. Ș.,
București;
ION, Radu, T., (2000), Evaluarea în procesul didactic, Ed. P., București;
IONESCU, Miron, (1982), Lecția între proiect și realizare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
IONESCU, Miron, Demersuri creative în predare și învățare;
IONESCU,M., (1992), Strategii de predare-învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
KNELLER, G., F., (1973), Logica și limbajul educației, Ed. P, București;
LANDĂU, E., (1979), „Psihologia creativităţii“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
M.E.C., (2002), Ghid metodic pentru aplicarea programelor de limbă și literatură română,
apărut sub coordonarea C.N.C.;
MEC, (2004), Programa școlară, clasele a III-a și a IV-a, București;
MEC, (2004), Programa școlară, clasele I și a II-a, București;
MECT, (1993), CN de formare a personalului din învățământul preuniversitar – Ghidul
programului de informare / formare a institutorilor / învățătorilo, București;
MERCE, Adina, MERCE, Florica, (2006), Învăţarea prin cooperare, punct de plecare al
schimbării practicilor educaţionale, în revista învăţământul primar
MIEL, Alice, Creativity in Teaching, Invitations and Instames, Wandsworth.
MIHĂIEȘTI, Popescu, Alexandru, (1997), Formarea și dezvoltarea creativității verbale la
elevi – Învățământul primar;
MOLAN, Vasile, PENEȘ, Marcela, (1983), Metodica desfăşurării orelor de compunere-
MOLAN, Vasile, PENEȘ, Marcela, Metodica desfășurării orelor de compunere – expunere la
ciclul primar;

128
 MUCCHIELLU, A., (2005), Arta de a comunica, Editura Polirom,Iaşi;
MUSTER, D., ș.a., (1969), Metodologia examinării și notării elevilor, Ed. P., București;
NICOLAE, Constantin, Matei, (1992), Educarea capacităţilor creatoare în clasele I-IV,
Bucureşti;
NUȚĂ, Silvia,(2000), Metodica predării limbii române în clasele primare, Ed. Aramis,
Bucureşti;
OPREA,C.L. (2009), Strategii didactice interactive ,EDP ,R.A. ,Bucureşti;
PARFENE, Constantin, (1980), Compoziţiile în şcoală, E.D.P., Bucureşti;
PARFENI, C., (1980), Compoziţii şcolare, E.D.P., Bucureşti;
PARFENIE, CONSTANTIN, (1980), Compozițiile în școală, Ed. P., București;
PÂNIȘOARĂ, I., O., (2006), Comunicarea eficientă, Editura Polirom,Iaşi;
PÂRÂIALĂ, Olga, Literatura pentru copii, Ed. Aramis;
PENEȘ, Marcela, Bucuria de a scrie compuneri, Editura Aramis, Bucureşti;
PENEȘ, Marcela, MOLAN, Vasile, (1996), Limba română: citire – comunicare – lectură,
Manual pentru clasa a III-a, Editura Aramis, București;
PIAGET, Jean, (2005), Psihologia copilului, Ed. Cartier, București;
POPESCU, Ion, BELDESCU, George, (1971), Gramatica limbii române, manual pentru licee
pedagogice, Ed. P.;
POPESCU, Mihăieşti, Alexandru, (1997), Formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la
POPESCU, P., (1978), Examinarea și notarea curentă, Ed. P., București;
RADU, I., T, (2001), Evaluarea procesului de învățământ;
ROCO, M., (1985), „Stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice“, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti;
ROȘCA, A., (1959), Curs de psihologie pedagogică, Ed. Universitatea Babeș, Cluj;
ROȘCA, Alexandru, (1972), Creativitatea, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti;
SĂLĂVĂSTRU, Constantin, (1995), Logică și limbaj educațional, Ed. P., București;
STANCIU, Mihai, (1993), Didactica postmodernă, Editura universității, Suceava;
STOICA, A., (1983), „Creativitatea elevilor – Posibilităţi de cunoaştere şi educare“, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Sugestii şi modalităţi privind evaluarea sau autoevaluarea lucrărilor realizate în orele de
comunicare scrisă, Mondograf, Constanţa;

129
 ȘCHIOPU, Ursula, VERZA, Emil, (1973), Psihologia vârstelor, Ed. P, București;
ȘCHIOPU, Ursula, VERZA, Emil, (1981), Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti;
ȘERDEAN, Ioan, (1991), Metodica predării limbii române la clasele I-IV, manual pentru
şcolile normale, clasele a XI-a, a XII-a şi a XIII-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti;
ȘERDEAN, Ioan, Metodica predării limbii române la clasele I-IV;
ȘOITU, L., (1997), Pedagogia comunicării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
TUDORAN, Lia, CHIRILĂ, Aurora, BADEA, Dumitru, (1998), Păienjenişul Cuvintelor,
UNGURESCU, Adalmina, (2003), Metodica studierii limbii și literaturii române, învățământ
primar, Ed. AS’S, Iași;
www.didactic.ro

CAPITOLUL 7
ANEXE

130
 PROIECT
DIDACTIC

Propunător: Înv. AURELIA SILAGHI

Data: 21.01.2010
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Limbă şi comunicare;
Obiectul de studiu: Limba şi literatura română;
Unitatea de învăţare: Se cern norii de zăpadă;
Subiectul: Compunerea cu titlu şi plan dat;
Obiectivul cadru: Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă;
Obiective de referinţă: 4.1., 4.2., 4.3., 4.5., 4.7.;
Obiective operaţionale:
La finalul lecţiei, elevii vor fi capabili:
131
 a). Cognitive:
OC1: să cunoască părţile unei compuneri;
OC2: să recunoască părţile unei compuneri date;
OC3: să cunoască şi să aplice paşii ce trebuie urmaţi în vederea realizării unei compuneri;
OC4: să găsească un titlu potrivit pentru planul de idei prezentat;
OC5: să redacteze o compunere după planul da, respectând cerinţele necesare (dezvoltarea ideilor planului dat, folosirea unor cuvinte
şi expresii artistice, exprimarea clară şi corectă a ideilor);
OC6: să recite versuri şi să interpreteze un cântecel în legătură cu tema compunerii;
OC7: să realizeze un desen in legătură cu tema compunerii (elevii care nu vor reuşi să redacteze compunerea);
OC8: să facă autoevaluarea/evaluarea reciprocă a compunerilor realizate şi prezentate;
b). Motrice:
OM1: să-şi coordoneze mişcările pentru a păstra o poziţie corectă la scris;
OM2: să prezinte interes pentru exprimarea corectă, nuanţată şi clară;
c). Afective:
OA1: să aprecieze valoarea expresiilor artistice;
OA2: să prezinte interes pentru exprimarea corectă, clară, nuanţată şi originală;
Resurse:
a). Metodico-didactice:
,,Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar”, Bucureşti, 1998;
,,Metodica predării limbii române”, Ioan Şerdean, E.D.P., Bucureşti, 1991;
,,Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere la ciclul primar”, Vasile Molan, Marcela Peneş, E.D.P., Bucureşti, 1983;
,,Bucuria de a scrie compuneri”, Marcela Peneş, Ed. ARAMIS, Bucureşti, 1999;
,,Versuri”, George Coşbuc, Ed. ,,Ion Creangă”, Bucureşti, 1984;
b). Metodologice:
- metode: explicaţia, conversaţia, exerciţiul, problematizarea, jocul didactic ,,Cuvântul interzis”, observaţia, ciorchinele;
132
 - mijloace: imagine reprezentând jocurile copiilor pe derdeluş, fişă de lucru, creioane colorate, planşă cu textul dat spre analiză, planşă
cu ciorchinele, portofoliu pe tema cu titlul ,,Compunerea”, CD, CD-Player;
- forme de activitate: activitate frontală, activitate individuală, activitate pe grupe;
Desfăşurarea lecţiei:

Secvenţele lecţiei Ob. Emiterea sarcinilor şi a Metode didactice Mijloace didactice Forme de activitate Evaluare
op. informaţiilor
I. Captarea atenţiei Ghicitori: Cine vine de la munte - activitate frontală - evaluare
Peste ape face punte? reciprocă
(iarna)
Albă, moale şi pufoasă
Peste câmp e haină
groasă.
(zăpada)
II. Anunţarea Se comunică, în limbaj accesibil - conversaţia - activitate frontală
temei şi a elevilor, tema lecţiei şi obiectivele - explicaţia
obiectivelor operaţionale.
III. Actualizarea OC1 Completarea unui ciorchine cu - ciorchinele - fişă de lucru - activitate pe grupe - autoevaluare
cunoştinţelor noţiuni despre parţile unei - problematizarea - planşă cu
compuneri. (Anexe) - explicaţia schema
ciorchinelui
OC2 Prezentarea unui scurt text spre - conversaţia - fişă de lucru - activitate - observarea
OC3 analiză. (Anexe) - problematizarea - planşă cu textul individuală sistematică

133
 Elevii vor citi textul în gând, apoi cu - explicaţia - activitate frontală - evaluare
voce tare şi îi vor face o analiză reciprocă
privind aranjarea în pagină, legătura
dintre titlu şi text şi vor preciza
părţile compunerii.
Precizarea, de către elevi, a paşilor
ce trebuie urmaţi atunci când
realizăm o compunere.
IV. Dirijarea OC4 Se propune observarea unei - observaţia - planşă - activitate frontală - observarea
învăţării OC6 imagini reprezentând jocurile - conversaţia - activitate sistematică
OC7 copiilor pe derdeluş. individuală - evaluare
OM1 Se prezintă planul compunerii şi - conversaţia - planşă - activitate reciprocă
OM2 se citeşte. (Anexe) - fişă de lucru frontală
OA1 Se solicită elevilor găsirea unor - observaţia - planşă - activitate frontală
OA2 titluri potrivite cu planul şi - conversaţia - fişă de lucru
imaginea. - problematizarea
Se alege titlul compunerii: ,,La
derdeluş”.
Sarcini suplimentare ce îi vor - conversaţia - portofoliul - activitate
ajuta în realizarea compunerii: - problematizarea - fişă de cuvinte şi frontală
- Propun un scurt joc de - explicaţia expresii artistice
imaginaţie: ,,Cuvântul - jocul didactic - CD, CD-Player
interzis”.

134
Regula jocului: elevii vor răspunde
la câteva întrebări ale învăţătoarei
fără a folosi cuvântul interzis –
iarna.
Întrebări posibile: Care este cel mai
friguros anotimp?; Ce anotimp
urmează după toamnă?; În ce
anotimp sunt plecate păsările
călătoare?
Răspunsuri posibile: Cel mai
friguros anotimp este anotimpul alb.;
După toamnă urmează anotimpul cu
zăpadă.; Păsările călătoare sunt
plecate în anotimpul în care nu au ce
găsesc de mâncare.
2. Propun recitarea unor versuri şi
interpretarea unui cântecel pe
aceeaşi temă. (Anexe)
3. Citim, din portofoliul cu titlul
,,Compunerea”, o listă de cuvinte şi
expresii artistice potrivite temei
compunerii.
Se propune elevilor dezvoltarea - conversaţia - planşă - activitate frontală
oral a ideilor planului compunerii. - explicaţia - fişă de cuvinte şi

135
 - exerciţiul expresii artistice
- problematizarea
V. Obţinerea OC5 Se propune redactarea compunerii, - explicaţia - planşă - activitate - observarea
performanţei OM1 ţinând seama de respectarea - problematizarea - fişă de cuvinte şi individuală sistematică
OM2 planului, folosirea expresiilor - exerciţiul expresii artistice - autoevaluarea
OA1 artistice şi de exprimarea clară şi - fişă de lucru - temă de lucru
OA2 corectă a ideilor. - creioane colorate în clasă
Elevii care nu reuşesc să realizeze de lucru
compunerea în scris vor transpune
tema compunerii în desen.
Voi observa sistematic activitatea
elevilor, oferind recomandări.
VI. Feedback-ul OC8 După redactare, elevii o vor reciti - problematizarea - fişă de lucru - activitate - observarea
compunerea, realizând eventualele - exerciţiul individuală sistematică
corecturi. - autoevaluarea
VII. Evaluarea OC8 Se prezintă colegilor compunerile - conversaţia - fişă de lucru - activitate frontală - evaluare
cunoştinţelor realizate. - explicaţia reciprocă
Se face analiza lucrărilor - exerciţiul
prezentate.
Se afişează desenele realizate.
VIII. Retenţia şi Se propune elevilor completarea şi - conversaţia - fişă de lucru - activitate frontală - temă de lucru
transferul refacerea lucrării pentru ora - explicaţia - fişă de cuvinte şi pentru acasă
următoare. - exerciţiul expresii artistice

136
 IX. Încheierea Se fac aprecieri asupra activităţii - conversaţia - caietul de notare - activitate frontală - acordare de
lecţiei elevilor şi se acordă calificative. - explicaţia ritmică calificative

Numele şi prenumele elevului: ___________________________ Data: ________________

FIŞĂ DE LUCRU

1. Citiţi textul următor. Precizaţi oral părţile acestei compuneri.

Prima zăpadă
E iarnă. Mihai, Ionuţ şi Diana se îndreaptă către şcoală.
De sus se cern fulgi mari şi albi de zăpadă. Copiii privesc cu atenţie. Parcă sunt nişte fluturaşi argintii. Cei trei prieteni sunt veseli şi din când
în când prind câte un fulg în palmă.
A fost cea mai frumoasă dimineaţă, chiar dacă copiii au ajuns la şcoală cu năsucurile îngheţate şi cu căciulile pudrate cu zăpada albă şi
pufoasă.

2. Redactaţi o compunere după următorul plan de idei:

I. Introducerea:
1. Este iarnă.
137
 2. Trei prieteni au hotărât să meargă la săniuş.
II. Cuprinsul:
3. Natura a îmbrăcat o haină albă.
4. Derdeluşul este asaltat de copii.
III. Încheierea:
5. Distracţia se încheie odată cu lăsarea serii.

____________________________________
____________________________________
PROIECT DIDACTIC

Data: 5 decembrie 2009

Clasa a III-a
Învăţător AURELIA SILAGHI
Aria curriculară: Limbă şi comunicare
Disciplina: Limba română
Unitatea de învăţare: ,,Tradiţii şi obiceiuri’’
Subiectul lecţiei: Compunere după un şir de ilustraţii

Obiective de referinţă:
 redactarea unui text de mică întindere
 utilizarea corectă a elementelor de construcţie a comunicării
 dezvoltarea spiritului de observaţie şi al originalităţii

Obiective operaţionale:
138
La sfârşitul orei, elevii vor fi capabili:
 să alcătuiască planul compunerii observând ilustraţiile;
 să răspundă în detaliu la întrebările de sprijin;
 să utilizeze cuvinte/expresii cunoscute adecvate conţinutului;
 să redacteze compunerea, respectând cerinţele scrierii unei compoziţii literare ( părţi componente, titlu, alineate, lizibilitate, aspect, ortografie
şi punctuaţie );
 să-şi aprecieze propria lucrare, cât şi pe cea a colegilor

Strategii de învăţare:
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, joc didactic, problematizarea
Mijloace şi materiale didactice: coli A4, vocabulare, fişe de lucru, plicuri, manual auxiliar ,,Să dezlegăm tainele textelor literare’’
Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual
Evaluare: observarea sistematică şi reciprocă, autoevaluarea, aprecierea verbală

Bibliografie:
Hurducaciu, P - ,,Învăţ să scriu corect’’, Bucureşti, Ed. ALL Educational, 2001
Molan, Vasile -,,Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere’’’ , Bucureşti, E. D. P. ,1993, pag. 44 – 56
Peneş, Marcela-,,Bucuria de a scrie compuneri’’ ,Bucureşti, Ed. Aramis, 1992, pag. 5-39
Şerdean, Ioan - ,,Didactica Limbii şi literaturii române’’ , Bucureşti, Ed. Corint, 2007, pag. 235 - 260

Nr Etapele Activitatea învăţătorului Activitatea Resurse Evaluare

crt lecţiei elevilor
1 Moment Ordonarea materialelor, stabilirea Se pregătesc cu cele
organizatoric ordinii pentru buna desfăşurare a lecţiei. necesare orei.
139
2 Verificarea Fac control cantitativ al temei, apoi cel Citesc tema. caietul Frontală
temei calitativ prin citirea exerciţiilor.
3 Captarea Se recită versuri despre descrierea unei Ascultă cu atenţie Manual Frontală
atenţiei compuneri. Le dau ca sarcină să versurile. auxiliar
găsească despre cine este vorba: Răspund la
întrebări.
,, Se aseamănă precum o casă,
Este a ta şi e frumoasă;
Tu ai făcut-o cu gândire
Şi-n ea e trudă şi simţire.
I-ai pus, cum şi-alţii au făcut,
O temelie de la-nceput,
Din care a tâşnit, în salt,
Zidirea mândră spre înalt.
Din cărămizi, pe lung şi lat,
Cuprinsul casei s-a-nălţat.
Şi-n încheiere, tu, pieptiş,
I-ai meşterit acoperiş.’’
(,,Ce e compunerea?’’, M. Peneş)
4 Anunţarea Anunţ că vom realiza o compunere după Ascultă cu atenţie. Conversaţia,
temei ilustraţii. explicaţia
şi a Vom alcătui împreună planul
obiectivelor compunerii după ilustraţii, să răspundă
la întrebări de sprijin, să folosească

140
 expresii frumoase şi să scrie corect
compunerea.
5 Dirijarea Se intuiesc ilustraţiile din manual. Elevii răspund oral conversaţia Frontală
învăţării Solicit elevilor să găsească cât mai la întrebări;
multe expresii potrivite fiecărei imagini. Formează propoziţii
Planul de idei îl vom alcătui împreună cu expresiile date.
folosindu-ne de întrebări şi de ilustraţii. problematizar frontală
Participă activ la ea
Le solicit gruparea ideilor în cele trei completarea
părţi ale compunerii. Elevii vor lucra pe planului.
grupe. Fiecare grupă va avea de observare
completat o parte a planului compunerii. munca în grup sistematică
Se notează apoi ideile şi se trece la Completează în
redactarea individuală a compunerii. linişte fişele.

PUZZLE – Le cer să aranjeze piesele de

puzzle şi să descopere propoziţiile Muncă
scrise; aceste fişe conţin îndemnuri pe individuală
care să le respecte într-o compunere Scriu compunerea. Apreciere
(anexa). Muncă în verbală
grup
Lipesc piesele şi
citesc propoziţiile
obţinute.

141
6 Feed-back-ul Citirea compunerilor şi analiza lor după Se discută pe baza conversaţia Frontală
cerinţele afişate pe planşe. celor citite. Individuală

Tema Termină / refac compunerea şi găsesc un

titlu.

142
 Aceste fişe sunt pentru puzzle(anexa). Vor fi decupate în diferite forme şi apoi lipite pe o altă fişă.

Va trebui să stabileşti singur titlul, O compunere trebuie Respectă:

gândindu – te la conţinutul compunerii.
Titlul trebuie sǎ fie
cât mai scurt si cât mai cuprinzător!
Pe măsură ce scrii, reciteşte - l
spre a vedea dacă nu te – ai abătut
de la el.
Orice compunere
are un început (o introducere ),
desfăşurare ( un cuprins )
şi un sfârşit ( o încheiere ) .
Cuprinsul este partea
cea mai dezvoltată.
să aibă cel puţin trei alineate. - ordinea firească a ideilor;
- tratarea temei date, fără rătăciri;
Cuprinsul poate avea - folosirea unui limbaj clar şi corect,
la rândul său, - dar bogat în expresii artistice;
mai multe alineate, - corectitudinea şi claritatea scrisului,
în funcţie de ideile ce apar. dar şi frumuseţea acestuia.
Fii atent ce scrii, Înainte de a scrie, gândeşte!
dar şi cum scrii !
Este important să ştii
Nu uita regulile de aşezare să – ţi citeşti compunerea,
a unui text în pagina caietului! pentru a fi înţeles.
Foloseşte corect Ca să ajungi la forma corectă,
semnele ortografice trebuie să faci una sau
şi de punctuaţie! mai multe încercări
pe caietul tău de exerciţii.

143
Data: 16.05.2009
Clasa: a IV-a
Obiectul: Limba şi literatura română
Subiectul:Compunere cu dialog,,Vulpea si iepurele”
Scopul lecţiei: – stimurarea imaginatiei creatoare,respectarea normelor curente de redactare a textelor in scris,imbogatirea vocabularului,formarea
deprinderii de a colabora pentru realizarea unui produs

- consolidarea exprimarii orale si in scris

Obiective operationale:
O1 – să asculte cu atentie mesajul oral transmis
O2 – să discute pe marginea textului citit
O3 – să formuleze cat mai multe intrebari si sa dea raspunsuri,desprinzand datele esentiale din fabula citita
O4 – să formuleze idei in legatura cu animalele/personajele:vulpea si iepurele
O5 – să stabileasca punctele esentiale ale compunerii
O6 – să propuna subiecte de discutie dintre cele doua animale
O7 – să dezvolte ideile subiectului ales prin contributia intregului grup,colaborand in vederea realizarii produsului finit
O8 – să asocieze trasaturi specific umane animalelor care sunt folosite drept personaje in compunerea-dialog

144
O9 – să respecte regulile de redactare a compunerii,asezarea textului in pagina,organizarea dialogului,utilizarea corecta a semnelor de
punctuatie,scrierea ortogramelor,etc
O10 – să aprecieze activitatea celorlalte grupuri si a propriei activitati
O11 – să interpreteze rolul celor doua personaje in cadrul unor discutii spontane;

Tipul lecţiei: - de consolidare a cunostintelor referitoare la integrarea dialogului in textul narativ

Metode şi procedee: conversaţia, explicatia, observatia dirijată, exemplificarea, exercutiul, problematizarea, activitatea pe grupe, frontala si
individuala, metoda „Brainstorming”, ciorchinele, Diagrama Venn, jocul didactic, jocul de rol, varianta a metodei 6-3-5, Buzz-Groups,eseul
nestructurat
Mijloace de învaţământ: fise de lucru, coli de hartie pentru flipchart, scrisoare – model,, volum de fabule, fisa cu Diagrama Venn, fisa cu date despre
fabula (ciorchinele).imagini cu cele doua animale,carticica,,Draga mea”pentru copii
Propunător: Înv. AURELIA SILAGHI
Şcoala cu clasele I – IV GHIROLT

Obiective Etape
Conţinut Evaluare
operaţionale Strategii

145
O1 1. Avanpremieră - introducerea in atmosfera se va face prin citirea unei scrisori * evaluare frontală
- conversaţia adresata clasei de catre un personaj pe care l-am numit ,,Furnicuta
harnicuta” care ii va indemna pe elevi sa fie ca ea pe tot parcursul
lectiei,dar si in continuare(Anexa)
- la sfarsitul activitatii elevii vor avea o surpriza
O1 2. Concentrare şi revizuire - prezentarea unei povestioare moralizatoare despre lumea
-discutia animalelor:fabula,,Boul si vitelul”de Gr.Alexandrescu
O2 -exercitiul -se va purta o scurta discutie in legatura cu continutul * evaluare frontală
-povestirea textului,transformarile prin care trece unul dintre personaje si despre * prezentarea verbala a
imprejurarile care au determinat aceste schimbari,subliniindu-se datelor referitoare la
O3 -conversatia euristica defectele acestuia:egoism,ingamfare,lene,etc fabula
-observarea dirijata -se scot in evidenta trasaturile umane care se reflecta in -privind formularea
-problematizarea comportamentul unor animale corecta a intrebarilor si
-explozia stelara -pentru a pune in evidenta inteligenta interpersonala,elevii isi vor raspunsurilor in legatura
adresa intrebari su vor da raspunsuri despre cele citite si despre cu textul citit
impartirea animalelor salbatice si domestice
- munca pe grupe -clasa e impartita pe grupe

146
 3. Tranziţia spre materia de - se organizeaza o scurta sedinta de Brainstorming pornind de la
O4 consolidat notiunil de vulpe – iepuras,animale despre care s-au pus intrebari in * evaluare frontală
- exeplificarea secventa anterioara
- metoda „Brainstorming” - elevii au sarcina de a formula cat mai multe idei care pornesc de la * se va urmari asocierea
- conversatia notiunile de furnica si greiere, vulpe si corb, caine si lup animalelor cu trasaturile
- explicatia - se urmareste asocierea animalelor cu trasaturile umane pe care le umane pe care le suge-
- problematizarea sugereaza (trasaturi fizice si morale) reaza
O5 - activitate frontala - se vor retine ideile relevante pentru tema propusa si care se vor
folosi pentru rezolvarea unor sarcini in grup(compunerea ce urmeaza
a fi elaborata pe grupe)
4. Dirijarea consolidării - se formeaza patru grupe,fiecare grupa primind cate o coala mare de * evaluare pe grupe
O6 - conversatia hartie
Activitate pe grupe * privind subiectul
- jocul didactic - elevii sunt anuntati ca pornind de la trasaturile obtinute in urma dialogului,plecand de la
O7 - activitate pe grupe folosirii metodei brainstorming,vor avea de alcatuit o compunere in trasaturile celor doua
care sa introduca dialogul dintre cele doua personaje personaje

- se pune accentul pe subiectul dialogului plecand de la trasaturile pe * evaluare frontala

care le-au atribuit celor doua personaje * prezentarea verbala a
- observarea dirijata -Fiecare grupa discuta pentru stabilirea ideilor care vor compune informatiilor
-eseul nestructurat dialogul * evaluarea activitatii
O8 - activitate individuala(munca -liderul va nota pe o foaie mare compunerea rezultata prin grupei
pe grupe) colaborarea tuturor membrilor gruipului care discuta,formuleaza -modului in care a fost
O9 ideile pe care le vor scrie pe caiete redactata compunerea
- exercitiul ,corectitudinea

147
 - dupa discutiile din cadrul grupei, liderul va prezenta productia exprimarii,asezarea in
- Buzz-Groups grupei in acel moment (cele 3-4 idei) intregii clase pagina,etc
personajele din fabula;

6. Evaluare -se expun lucrarile scrise pe coli de flichart,astfel incat sa fie vizibile * evaluare pe grupe si
de intreaga clasa frontala(contribuia
- conversatia -grupele vor porni sa studieze fiecare lucrare in parte fiecarui elev la realizarea
-exercitiul -se fac completari,corectari,se fac sugestii in legatura cu exprimarea compunerii)
O10 ,utilizarea semnelor de punctuatie -calitatea argumentelor,a
- jocul de rol -dupa acest tur,grupele isi reexamineaza produsele facand comparatie sugestiilor facute
-turul galeriei cu celelalte si citesc comantariile facute pe lucarile lor. -se va urmari calitatea
- se va desemna grupa castigatoare, iar recompensa va fi desfasurarea interpretarii
unui joc de rol improvizat pe tema studiata in cadrul grupului
O11 - activitate pe grupe - se urmareste sublinierea calitatilor si defectelor umane, sugerate de
- Buzz-Groups personaje *se urmareste prezentarea
- elevii sunt grupati si se realizeaza dialogul in fata casei,dupa care criteriilor pe baza carora
alti doi copii vor interpreta rolul celor doua personaje intr-o noua elevii vor aprecia act
situatie creata pe moment colegilor sau propria
- celelalte grupe vor evalua modul in care s-a interpretat rolul, activitate
facandu-se anumite comentarii
- se vor face aprecieri verbale si scrise si se va cere elevilor sa
formuleze aprecieri cu privire la activitatea colegilor de grupa, dar si
autoaprecier-pentru inchierea in ton vesel a activitatii,elevii

148
 adreseaza cateva cuvinte personajului din scrisoare,,Furnicuta”iar
aceasta le va divulga surpriza –legenda,,De ce au iepurasii coada * evaluare combinata
scurta”?care va fi citita de catre un elev

Anexa Dragi elevi din clasa a IV-a

Am auzit ca sunteti copii isteti si foarte silitori.De aceea am poposit

si eu la voi in clasa,asteptand sa-mi impartasiti si mie din cunostintele voastre.
Pentru inceput ascultati cu atentie fabula ,,Boul si vitelul” pe care
doamna invatatoare o va citi.Am incredere ca veti fi harnici pe tot parcursul
lectiei si in continuare.Eu va voi asculta cu mare atentie ,iar in final veti avea
o surpriza.

Succes ,dragii mei!

149 Furnicuta-Harnicuta
 PROIECT DE LECŢIE

Învăţător:
AURELIA SILAGHI
Data: 30.03.2009
Clasa: a III-a
Aria curriculară: Limbă şi comunicare
Disciplina: Limba şi literatura română
Subiectul: Compunere după un plan de idei – Aniversarea- (prima oră)
Tipul lecţiei: Formare de priceperi şi deprinderi
Obiective operaţionale:
O1 – să descrie părţile componente ale unei compuneri;
O2 – să enumere reguli de comportament, atunci când se află la o aniversare;
O3 – să răspundă oral la întrebările din manual;
O4 – să alcătuiască oral compunerea respectând planul de idei .
Metode şi procedee:
- conversaţia, explicaţia, joc de rol, observarea, dramatizarea, fişe, brainstorming, muncă independentă
Mijloace de învăţământ:
- manual, puzzle – „Casa compunerii” , recuzită pentru dramatizare,
Bibliografie:
1. Programa şcolarǎ;
2. Manual clasa aIII-a ,

150
 Strategii didactice
Etapele Ob. Demers didactic Metode Mijloace
Nr. lecţiei Op. şi de Orga. Evalua
Crt Procede Învăţăm. Învăţ. re
. e
1. Moment Se pregăteşte materialul necesar şi se asigură condiţiile optime pentru F
organizatoric desfăşurarea lecţiei. R
1’ O
2. N
Evaluarea Se verifică tema pentru acasă, atât calitativ cât şi cantitativ, prin sondaj. convers T Frontal
curentă Se numesc elevi pentru citirea temei, iar ceilalţi verifică sau se corectează. A ă
10’ Elevii primesc fişe individuale : L Orală
- Cuvintele pierdute:
- găsiţi toate pronumele personale de politeţe din pătrat şi încercuiţi-le I
cu verde: N
P F D U M N E A L U I D A fişe D
R F S V O I O P L E A U X E Individ
S A D A F G K S D S D M V exerciţiu P .
S D H R F G N Y R W A N V l E Scrisă
D F J G T D U M N E A E I muncă N
A B A M N S L O Y R E A H indep. D

X D U M N E A T A S D L R E

O I U Q S G J K L B Z O S N

D U M N E A V O A S T R A T

151
3.
Se vor verifica reciproc, colegii de bancă, apoi se citesc frontal
descoperirile. Se alcătuiesc oral propoziţii cu pronumele personale de politeţe.
tabla
Brainstorming. Pe tablă se află scris cuvântul Aniversare. Elevii vor spune imagini
Captarea cât mai multe cuvinte legate de aniversare. D frontal
atenţiei I ă
3’ R
I
J
A
4. Tabla, T
brainstor creta
ming
Se anunţă titlul lecţiei , care se va nota pe tablă.
Compunere după un plan de idei
F
- Aniversarea –
Prezentarea R
5. subiectului şi O
- Ora aceasta vom realiza oral compunerea după planul de idei din carte.
a obiectivelor N
1’ T
Se discută despre lecturile în care a fost vorba despre vizite şi aniversări.
A
Elevii au studiat schiţa “Vizita” de Ion Luca Caragiale. Pornind de la ceea
L
ce ştiu, vom stabili câteva reguli de comportament :
Dirijarea O2
- salutul faţă de persoanele în vârstă ;
învăţării
- primirea musafirilor;
152
24’ - oferirea / primirea darurilor; convers
- comportamentul la masă / jocuri; explicaţi F
- momentul despărţirii. a R
Aceste reguli de bună-creştere le vor utiliza în scrierea compunerii, în ora O
următoare. N
Se reactualizează cunoştinţele despre părţile unei compuneri, prin T
“construirea Casei” împreună cu elevii. Se numesc elevi pentru fiecare parte a A
compunerii şi se discută despre conţinutul acesteia. convers L
- Dacă ar fi să construim o casă, cu ce am începe? ( cu temelia / fundaţia ) orală
- Care ar fi “temelia” unei compuneri? ( introducerea ) puzzle -
Se fixează pe flip-cheart temelia casei, apoi “cărămizile” cu informaţii
O1 despre loc, timp şi personaje. D
- Ce “zidim” în continuare? ( pereţii ) I
- Care sunt “pereţii” unei compuneri? (cuprinsul ) R
- Despre ce scriem în cuprins? ( ordinea evenimentelor, expresii frumoase, I
dialog, etc.) Se fixează “ferestrele şi uşa”. conversa J
- Ce lipseşte “casei noastre” ca să fie locuită ? ( acoperişul ) t A
- Care va fi “acoperişul” compunerii? ( încheierea ) euristică T
- Ce vom scrie la încheiere? ( concluzii, o părere, un proverb, etc. )
Se ataşează “acoperişul” , iar “CASA” e completă.
Se analizează imaginea din manual. Elevii răspund oral la întrebările din D
carte. I
- Unde are loc întâmplarea din imagine? ( acasă la un copil ) R iniţială
- Ce sărbătoresc copiii? ( ziua de naştere al unui copil – fetiţa ) manual I

153
 - Ce cadouri a primit fetiţa? ( o păpuşă, flori, etc.) observat J
- Cum se distrează invitaţii? ( dansează, un băiat cântă la chitară, iar altul se . A
joacă cu trenuleţul, etc.) T
- Ce a pregătit mama pentru copii ? ( un tort, gustări, etc.)
- Cum credeţi că s-au simţit copiii la petrecere? De ce ? ( minunat, s-au
distrat, au râs, au dansat, etc.)
Se citeşte planul de idei din carte, apoi se reia planul în amănunţit. Se
urmăreşte respectarea părţilor componente ale compunerii.
O3 - Despre ce vom scrie la introducere? ( locul, timpul şi personajele care
participă la acţiune) F
- În ce anotimp este născută Ioana? ( primăvara ) observat R orală
- Unde îşi serbează ziua de naştere? ( acasă , în sufragerie) conversa O
- Ce face fetiţa? ( aşteaptă să sosească invitaţii) N
După ce s-au stabilit propoziţiile pentru introducere, conform planului de T
idei, se trece la descrierea evenimentelor din cuprins. A
- Cum îi primeşte fata pe invitaţi? ( cu zâmbetul pe buze, aranjată şi L
curată)
O4 - Cum se comportă un invitat? ( vine la ora stabilită, curat îmbrăcat, - orală
sună la uşă, salută persoanele adulte din casă şi spune o urare
sărbătoritei, după care îi oferă cadoul) D
- Ioana, cum primeşte darurile? ( bucuroasă, mulţumeşte şi nu le I
deschide de faţă cu musafirii, ci le aşază într-un loc, iar florile le pune R
într-o vază ) conversa I
t J

154
 - Ce jocuri propune sărbătorita pentru a-i face pe invitaţi să se simtă euristică A
bine? ( oferă jucăriile ei, propune să danseze, să cânte / karaoke, etc.) T format
- Care este cel mai aşteptat moment la o aniversare? ( aducerea tortului) ivă
- Descrieţi acest moment! ( invitaţii cântă “La mulţi ani!”, sărbătorita
6. suflă în lumânări, se fac poze, iar mama serveşte musafirii cu tort )
- Ce altceva a mai pregătit mama Ioanei? ( prăjituri, sucuri, salate, etc.)
O2 La partea de încheiere, se vor scoate în evidenţă starea sufletească pe care orală
o au sărbătoritul şi invitaţii.
- Cum a fost ziua de naştere a Ioanei, pentru ea? De ce? ( cea mai
frumoasă zi, a petrecut-o cu prietenii ei, a primit cadouri, etc.)
Feed-back - Dar invitaţii, cum s-au simţit? ( au fost bine primiţi, s-au distrat, etc) frontal
7. 10’ - Descrieţi momentul despărţirii copiilor ! ( sunt trişti că petrecerea s-a ă
terminat, dar vor duce cu ei bucuria şi amintirile frumoase, aşteptând cu Recuzita
nerăbdare o altă aniversare)

Se propune elevilor, următorul Joc de rol:

- 1-2 variante de simulare a petrecerii.
Încheierea Elevii vor juca rolurile : - Ioana
activităţii - invitaţii (3-4 copii) conversa D
1’ - mama t I
Cei din bancă vor observa comportamentul adecvat / neadecvat al euristică R
“actorilor”, apoi se va discuta. I
Elevii sunt felicitaţi pentru modul în care au participat la desfăşurarea orei. J
Ora a doua vor realiza în scris compunerea. A

155
 Compunere după un plan de idei T
- Aniversarea –
Introducere
Este o zi frumoasă de primăvară. Ioana îşi serbează ziua de naştere. S-a
îmbrăcat în rochiţa primită de la părinţi, şi-a pus funde-n păr şi aşteaptă cu
nerăbdare invitaţii.
Cuprins
Musafirii sosesc pe rând şi în grupuri. Ei sună la uşă, iar fata îi primeşte dramatiz
bucuroasă. Prietenii i-au adus cadouri împachetate cu fundă şi flori de
primăvară. Ioana le mulţumeşte şi aşază darurile pe măsuţa din sufrageria
aranjată de petrecere. Copiii salută respectuos pe mama Ioanei, care vine să frontal
pună florile în vază. ă
Sărbătorita serveşte musafirii cu bunătăţile pregătite de mama ei.
Colegul Dorin se joacă cu trenuleţul, fără să îl strice. Alţi copii vor să
danseze. Muzica veselă răsună fără să deranjeze vecinii din bloc. Râsetele conversa
lor sunt ca nişte sunete de clopoţei argintii. Ana vrea să cânte. Ioana propune t
un concurs de karaoke. Toţi sunt de acord şi începe concursul. Distracţia e în
toi.
Deodată, mama aduce tortul mult aşteptat. Invitaţii şi părinţii cântă
Ioanei “La Mulţi Ani!”. Mircea acompaniază la chitară. Fata suflă în
lumânările colorate. Tata face poze copiilor, iar mama taie tortul gustos.
Încheiere

156
 Noapte şi-a aprins stelele pe cer, iar copiii se despart plini de bucurie.
A fost o petrecere frumoasă, unde s-au simţit bine, au râs şi s-au distrat. Îşi
vor aminti cu drag de această zi.

157
- Cuvintele pierdute:
- găsiţi toate pronumele personale de politeţe din pătrat şi încercuiţi-le cu verde
P F D U M N E A L U I D A

R F S V O I O P L E A U X

S A D A F G K S D S D M V

S D H R F G N Y R W A N V

D F J G T D U M N E A E I

A B A M N S L O Y R E A H

X D U M N E A T A S D L R

O I U Q S G J K L B Z O S

D U M N E A V O A S T R A

158
 PROIECT DIDACTIC

Şcoala:

Clasa: a III-a
Învăţător: AURELIA SILAGHI
Disciplina: Limba şi literatura română
Unitatea de învăţare: Comunicarea scrisă
Conţinut: Scrierea imaginativă
Elemente de conţinut: Compunerea după un plan de idei
Tipul lecţiei: mixtă
Obiectiv fundamental: Construirea unui text pe baza unui plan simplu de idei ; manifestarea intere-
sului pentru redactarea corectă şi îngrijită a compunerii.
Obiective operaţionale:

A) Cognitive

Pe parcursul şi la sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili ;

OC1 – să stabilească planul de idei pentru compunerea dată ;
OC2 – să utilizeze expresii artistice în alcătuirea compunerii:
OC3 – să redacteze un text într-un stil propriu de exprimare respectând planul recomandat ;
B) Motrice

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:

OM1 -să-şi coordoneze mişcările pentru a păstra o poziţie corectă la scris ;
OM2 – să-şi reprime tendinţa de a practica mişcări inutile în timpul activităţii didactice.
A) Afective
159
 Elevii:
OA1 – vor aprecia valoarea expresiilor artistice din operele literare studiate;
OA2 – vor prezenta interes pentru exprimarea corectă, clară, nuanţată şi originală.
Resurse

A. Bibliografice:

1. oficiale
 Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasa a III-a, Bucureşti, 2004;
 Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Limba şi literatura română, manual pentru clasa a III-a, Editura Aramis, 2005;
3. pedagogice

 I. Cerghit, I.T.Radu, E. Popescu, L. Vlăsceanu, Didactica, manual pentru clasa a X-a, Bucureşti
E.D.P, 1999;

4. metodico-didactice

 Ioan Şerdean, Metodica predării limbii române la clasele I-IV. Manual pentru şcolile normale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti ,1991;
 Vasile Molan, Marcela Peneş, Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere la ciclul primar, E.D.P. Bucureşti, 1983;
 George Coşbuc, Iarna pe uliţă, Editura ,,Ion Creangă”, Bucureşti, 1984.
B. Metodologice:

a) strategie didactică: mixtă;

b) metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, descrierea, povestirea, jocul didactic, observaţia;
c) forme de organizare: frontală, individuală;
d) mijloace didactice: imagini, planşe cu jocuri de iarnă ale copiilor, manualul.

160
 SCENARIUL DIDACTIC

EVENIMENTELE LECŢIEI/ CONŢINUTURI/ STRATEGIE

OBIECTIVE ACTIVITATEA ÎNVĂŢĂTORULUI ACTIVITATEA
ELEVILOR
0 1 2
I. CAPTAREA ATENŢIEI
OA1 Solicită elevii să cânte ,,Săniuţa”, versuri de George Coşbuc, muzica Liviu Comes. Răspund solicitării.
Îi atenţionează că unele expresii din conţinutul versurilor îi pot ajuta în redactarea
unui text.

II. ANUNŢAREA SUBIECTULUI ŞI A OBIECTI-VELOR

Comunică, în limbaj accesibil elevilor, conţinutul învăţării şi rezultatele aşteptate.
Vor redacta compunerea după un plan. Precizează că aceste performanţe sunt
OM2 posibile numai cu respec- Urmăresc cu atenţie
OA1 tarea celor trei părţi ale compunerii şi prin folosirea corectă a cuvintelor şi expresiilor expunerea învăţătorului.
artistice.

III.ACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR
Cere elevilor să enumere etapele ce se parcurg pen-
tru a realiza o compunere:
a) se stabileşte titlul, ce anume se doreşte să se scrie;

161
OC1 b) se selectează cuvinte şi expresii artistice din textele cunoscute, din carnetul Amintesc etapele de
vocabular, pentru a nuanţa compoziţia; lucru în realizarea unei
c) se întocmeşte planul de idei al lucrării; compuneri.
d) se redctează lucrarea, dezvoltând planul de idei;
e) se efectuează autocontrolul, corecturile;
f) se susţine compunerea în faţa colegilor.

IV.PREZENTAREA OPTIMĂ A CONŢINUTULUI

Prezintă un fragment dintr-un text ( scris pe tablă)
Cere elevilor să identifice fragmente dialogate, des-criptive, să numească
personajele.
Prima zăpadă
OC1 ,,E iarnă. Afară e din ce în ce mai frig. Soarele nu se
OA2 mai zăreşte. Cerul este acoperit cu nori plumburii. Citesc textul cu atenţie.
OM1 Împreună cu ceilalţi colegi ne îndreptăm spre şcoală
- Ninge! Strigă cu putere Vlăduţ.
- Să prindem câte un fulg! Ne îndeamnă Maria. Selectează secvenţele
Privim cu atenţie. De sus se cern fulgi mari şi albi de potrivit cerinţei.
zăpadă. Parcă sunt nişte fluturaşi argintii.’’
V. DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII
Cere elevilor să prezinte cele trei părţi ale compu-nerii, să facă referiri la conţinutul
lor urmărind acţiunea din textul analizat.

162
 Îndemnă elevii să scrie o compunere despre o întâmplare trăită sau imaginată cu Precizează părţile
titlul: ,,La săniuş”, după un plan stabilit în urma discuţiilor din clasă. compunerii:
Îi antrenează în alcătuirea planului de idei. - introducere;
I. Introducerea - cuprins;
1. E iarnă şi derdeluşul este asaltat de copii. - încheiere.
OC1 II. Cuprinsul Se mobilizează pentru
OC2 2. Trei prieteni au hotărât să meargă la săniuş. activitatea propriu-zisă.
OC3 3. Natura a îmbrăcat o haină nouă.
OM1 4 Întâlnirea cu ceilalţi copii îi face fericiţi şi plănuiesc o întrecere. Notează planul pe
OA1 5. Are loc întâmplarea. caiete.
OA2 III. Încheierea Recită versuri
6. Impresia şi învăţătura desprinsă din această întâmplare. memorate anterior.
Propune rezolvarea unor sarcini suplimentare, care îi vor ajuta în alcătuirea Citesc propoziţiile de
compunerii: pe tablă.
- recitarea unor versuri cunoscute, pe aceeaşi temă; Reţin expresiile
- extragerea cuvintelor şi expresiilor artistice potrivit temei date ( din versurile potrivite.
recitate, fragmente scrise pe tablă );
- observarea şirului de imagini sugestive expuse în faţa clasei.

VI. OBŢINEREA PERFORMANŢELOR

Îndeamnă elevii să redacteze, individual, compune-
rea, urmărind:
- planul de idei;
163
 - înlănţuirea logică a enunţurilor;
- folosirea expresiilor artistice;
- exprimarea clară, corectă.
VII. FEEDBACK-UL
OC3 Cere elevilor să recitească lucrarea şi să corecteze eventualele greşeli.
Verifică elevii individual şi face recomandări.
OC2 VIII. EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
OC3 Supune discuţiei câteva lucrări, urmărind dacă au fost respectate cerinţele legate de: Urmăresc planul de idei
OA2 - părţile compunerii ; şi elaborează compunerea
0 - tratarea temei date conform titlului indepen-dent, în clasă.
Răspund solicitării.
- ordinea firească a ideilor;
- bogăţia ideilor – esenţialul; Citesc.
- folosirea limbajului. Ascultă.
Face aprecieri generale legate de conţinutul şi forma compunerilor.
IX. RETENŢIA
Cere elevilor să respecte etapele ce trebuie parcurse în realizarea unei compuneri. Răspund solicitărilor.
X. TRANSFERUL
Propune elevilor să recitească lucrarea, să o completeze, să o refacă pentru ora
următoare.

164
 Elevii vor fi stimulaţi să aibă încredere în capaci-tatea lor de compoziţie.
Respectând etapele unei compuneri, pot aborda oricând o temă nouă într-o manieră
nuanţată, originală.

165
Nume……………….. Data………………….
Fişă de lucru
Sfârşit de toamnă
de Vasile Alescandri

1. Dezlegând rebusul veţi afla numele anotimpului descris în poezie:

A
T R I S T Ă
Z B O R
J A L N I C
O M U L
R Â N D U N E L E
S C A D E
B
1.Vesela verde câmpie acu-i.........,
vestezită,
2. Frunzele-i cad, ........ în aer,
3. Pribegit-au urmărite de al nostru ……… dor.
4........, trist,cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
5.Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi .....................
6.Ziua .........., iarna vine, vine pe crivăţ călare !

2.Găsiţi adjective potrivite următoarelor substantive :

câmpie- luncă - frunze -

- - -
- - -
 FIŞĂ DE LUCRU ( compunere , clasa a III-a )

Scrie o compunere cu titlul La derdeluş, după următorul şir de întrebări. (10p)

 Ce anotimp este?
 Cu ce este acoperit pământul?
 Cine sunt personajele care participă la
întâmplare?
 Ce fac ele?
 Cine le priveşte jocul?
 Ce se cerne din văzduh?
 Ce înseamnă iarna pentru copii?
Cerinţe: - compunerea să cuprindă cel puţin trei expresii frumoase;
- să fie respectate cele trei părţi ale compunerii;
- acţiunile să se desfăşoare într-o ordine firească;
- scrisul să fie corect şi citeţ.
_____________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Aprecierea compunerii se va face după următoarele criterii:
 Scrierea titlului compunerii 0,50p
 Aşezarea corectă a textului în pagină 1p
 Respectarea alineatelor corespunzătore celor trei părţi 0,90p
 Respectarea planului compunerii 2,10p (7x 0,30p)
 Prezentarea acţiunilor într-o ordine firească 1p
 Folosirea celor trei expresii frumoase impuse prin cerinţe 1,50p
 Scrisul citeţ 1p
 Scrierea corectă a cuvintelor 2p
Nume: Data:

COMPUNERE CU INCEPUT DAT

FISA DE LUCRU

1.a) Scrie compunerea cu titlul “Ghiocelul”.Foloseste urmatorul inceput:

Ghiocelul
Soarele isi face loc printre norii cenusii.El trimite cateva raze spre intinderile
argintate.Haina alba a pamantului incpe sa se destrame in firicele argintii,care pornesc sa-si
caaute drum catre vai.
- Cling! Cling! se aude deodata un sunet cristalin.
- Cine esti si unde esti? am intrebat grabita.

b) Continua dialogul cu ghiocelul.Intreaba-l de unde vine si de ce se grabeste sa apara,cand iarna

nici nu a plecat de la noi.Prezinta infatisarea ghiocelului,explica de ce aduce bucurie in inimile
noastre.

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………….

2.Completeaza rebusul.Pe verticala vei gasi ca… el vesteste sosirea primaverii.

Nume .................................................. Data.............................
 FIŞǍ DE LUCRU
COMPUNERE

1. Alcǎtuieşte propoziţii despre anotimpul iarna . Foloseşte expresii întâlnite în textele studiate
, din manualul de limba şi literatura românǎ.
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
2. Realizeazǎ un cuprins potrivit cu titlul, introducerea şi încheierea de mai jos :
Povestea macului
Introducere

Cu mulţi ani în urmǎ, pe vremea când bunicii bunicilor noştri erau copii, se spune
cǎ trǎia într-o cǎsuţǎ micǎ de la marginea unui sat o femeie vǎduvǎ, care avea un bǎiat

cuminte şi bun . Erau sǎraci, trǎind în lipsuri şi greutǎţi .

Cuprins

Aşa se face cǎ într-o zi biata mamǎ nu a mai avut ce pune pe masǎ . Cu inima
strânsǎ l-a trimis pe bǎiat .................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
Incheiere
Şi de atunci au rǎmas macii pe câmpuri ! Ei amintesc de dragostea şi sacrificiile
oricǎrei mame pentru copiii ei .
Numele : ________________________ Data : __________

Alcătuirea unui text după imagini şi întrebări

( fişă de lucru )

1. Răspunde la următoarele întrebări , folosindu – te şi de conţinutul imaginilor de mai

jos :
 Ce anotimp a sosit ?
 Care sunt oaspeţii primăverii ?
 Unde se întorc rândunelele ?
 Ce fac rândunelele cu cuiburile lor ?
 Din ce îşi confecţionează cuibul ?
 Pentru ce se pregătesc păsările ?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_______________

2. Colorează imaginile de la punctul anterior , după ce ai rezolvat cerinţa .

3. Scrie un text cu titlul Ghiocelul , folosind răspunsurile întrebărilor
o Cine îşi face loc printre norii de cenuşă ?
 o Ce sunt firicelele mici şi gingaşe ce răzbat prin petele de zăpadă ?
o Care este culoarea ghiocelului ? De ce ?
o De ce floarea ghiocelului are formă de clopoţel ?
o De ce ghiocelul este întâia floare a primăverii ?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________
 Căsuţa
din
poveste

Compunere cu plan dat

Coloraţi desenul, apoi alcătuiţi o compunere cu titlul Căsuţa din poveste orientându-
vă după următorul plan . Poate vă ajută şi desenul !
Planul compunerii
Introducere: Locul, timpul,personajele
Cuprins:Desfăşurarea întâmplărilor în ordinea firească.
Încheiere:finalul întâmplării,impresii.

............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
 Compunere după imagine şi întrebări

 Ce se
întâmplă
cu florile?
 Cine
este
vestitorul

Întrebări: primăverii?
Introducere:  Ce se întâmplă cu pomii?
 Cum este vremea?  Dar cu insectele?
 Ce s-a întâmplat cu zăpada?  Cine se întoarce din ţările calde?
 Ce face soarele?  Ce fac oamenii primăvara?
 Cum este cerul? Încheiere:
 Ce s-a întâmplat cu iarba?  Cum sunt copiii primăvara?
Cuprins:  Cum este toată natura?
Compunere
Primăvara
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
 De vorba cu o randunica
”Azi am vazut intaia randunica;
O slova ascutita ,subtirica,
Cu care mana nu stiu cui
Inseamna pe albastru cerului
Ca iar e primavara.”
( Otilia Cazimir-E primavara iar”)
Plan de idei
Ce schimbari ai observat ca s-au petrecut in natura?
Unde si cand ai vazut randunica ?
Care este infatisarea ei?
Ce ai vrea sa stii despre ea?Ce o poti intrba?
Ce ai inteles din povestirea ei?Ce hotarare ai luat?
Observatie:Intalnirea cu randunica poate avea loc pe inserat,cand ea, obosita dupa o zi de
munca,(la repararea cuibului de sub streasina)se afla intr-o clipa de odihna.Atunci poate
vorbi cu tine si-ti poate povesti despre drumurile ei lungi si pline de peripetii.

E bine sa stii ca....

Randunica este un zidar neintrecut.Ea stie sa culeaga pamantul moale,sa-l
amestece cu firisoare de iarba sau paie si sa lipeasca foarte bine acest amestec,in asa fel
ca el sa nu cada.
Cladeste treptat.Pune ca si omul ,temelia cuibului si asteapta pana se usuca
.Cladeste mai departe si din nou asteapta sa se usuce .In zilele ploioase,constructia
inainteaza greu. Pentru a construirea unui cuib,randunica face cam 500 de transporturi.
Randunelele sunt pasari unite ,care stiu sa se ajute la nevoie.

...............................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
Nume...................................................... Data......................................

COMPUNERE

FIŞǍ DE LUCRU

1. Alcǎtuiţi câte trei propoziţii despre fiecare din cele patru anotimpuri . În fiecare
propoziţie folosiţi câte un adjectiv .
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
2. Realizaţi o compunere despre anotimpul preferat folosindu-vǎ de urmǎtorul plan :
a) Apariţia primelor semne ale anotimpului ;
b) Înfǎţişarea naturii ;
c) Viaţa plantelor , a animalelor şi a oamenilor în acest anotimp ;
d) Motivarea preferinţei pentru anotimpul ales .

....................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................