CURS 1 UROLOGIE

Dr. Maier Adrian

UMF Galați

Infecțiile urinare nespecifice

Sunt cele mai frecvente infecții întâlnite în patologia umană, afectând ambele sexe

Ele reprezintă o cauză comună de morbiditate și mortalitate, cronicizarea lor fiind un factor important
de gravitate

Apar secundar dezechilibrului dintre agentul patogen şi mijloacele de apărare ale organismului gazdă.

Apar încă din copilărie, la adult sunt mai frecvente la sexul feminin, datorită condiţiilor anatomice, a
unor stări fiziologice legate de funcţia genitală.

Agenţii patogeni cel mai des întâlniţi:

- germeni Gram negativi- E. Coli( în 85% din infecţiile comunitare, şi 50% din cele
intraspitaliceşti), Klebsiella spp., b. Piocianic, b. Proteus, Enterobacter

- germeni Gram pozitivi- Enterococul, Stafilococul auriu, Streptococul

- Gardnerella vaginalis, Mycoplasma spp. sau Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis.

Calea de pătrundere a microorganismelor:

- calea ascendentă

- calea hematogenă: la tarați - Stafilococul auriu, Candida albicans, Salmonella, Mycobacterium,

sediul primar este întotdeauna extraurinar

- calea limfatică sau din aproape în aproape apare secundar existenţei unui proces infecţios de
vecinătate

Cauze predispozante locale:

- prezenţa unei soluţii de continuitate la nivelul uroteliului

- alterarea fluxului normal de evacuare al urinii

- tulburări în mecanismul de apărare al vezicii urinare

- anomalii congenitale

Cauze patologice generale: DZ, constipația.

1
Pielonefritele

Pielonefrita acută: se defineşte ca fiind inflamaţia acută a căilor urinare şi a parenchimului renal

Anatomie patologică: rinichiul este mărit de volum, se decapsulează uşor, în parenchim apar mici abcese
corticale, galben - albicioase;

Microscopic sunt prezente infiltrate inflamatorii cu polinucleare neutrofile şi zone abcedate, iar tubii
conţin leucocite şi puroi

Simptomatologia: febră> 38 C asociată cu frison, durere lombară uni- sau bilaterală şi piurie

Forme clinice:

- febrilă( tabloul clinic este dominat de ascensiunea termică)

-septicemică

-uremică larvată

-digestivă

-hematurică

-necrotiă papilară

-gravidică

-pediatrică

-geriatrică

-pielonefrita emfizematoasă.

Examenul de laborator:

- examenul de urină evidenţiază piurie cu bacteriurie, hematurie macroscopică

- urocultură, probe sangvine

Examinări imagistice: RRVS, ecografia, CT, UIV

Tratament:

- necomplicată- nu necesită internare

- complicată, fără modificări structurale- este necesară spitalizarea pentru terapie parenterală

- complicată cu modificări structurale- eventual chiar manipulare urologică, necesită spitalizare

şi în acest caz

2
Tratament simptomatic

Tratament antibacterian:

- fluorochinolonă, peniciline

- cazuri severe: fluorochinolonă cu aminoglicozid sau cefalosporină cu aminoglicozid la care se

asociază și probiotice.

Pielonefrita cronică: este inflamaţia microbiană, nespecifică, cronică a bazinetului şi interstiţiului renal
cel mai frecvent pe fondul unei anomalii congenitale ce întreţine o infecţie persistentă

Anatomie patologică: rinichiul este micşorat în volum fiind difuz contractat cu multiple cicatrici sechelare
proceselor inflamatorii din antecedente

O formă particulară cu evoluţie mai agresivă este pielonefrita xantogranulomatoasă

Simptomatologie: de cele mai multe ori polimorfă cusemne generale: astenie, anemie (mai pronunţată
în fazele avansate ale IRC), cefalee, oboseală, subfebrilităţi; sunt prezente și acuze urinare

Explorări imagistice și de laborator:

- ecografie, RRVS, UIV, CT

- analize de sânge și urină

Tratament:

- igieno-dietetic: regim alimentar hipoproteic, hiposodat, bogat în lichide;

- medicamentos: simptomatic și antiinfecţios

- factorilor favorizanţi generali/ locali;

- chirurgical: pielonefrita xantogranulomatoase necesită nefrectomia

Pionefrita

Este infecţia supurativă limitată la nivelul parenchimului renal, care după calea de însămânţare are o:

-evoluție spre abcese corticale difuze sau abcese corticomedulare voluminoase

Etiopatogenie: abcese secundare diseminării hematogene sau pe cale ascendentă urinară

3
Anatomie patologică:

- macroscopic se prezintă ca zone de inflamaţie supurativă, la nivelul parenchimului

- microscopic decelăm în zona centrală detritusuri necrotice, neutrofile, bacterii, iar la periferie
hiperemie și ţesut fibrocicatriceal

Simptomatologie:

- stare febrilă prelungită fără acuze urinare; - tardiv în evoluţia bolii: rinichi palpabil, semn
Giordano prezent, dureri lombare

Explorări imagistice și de laborator:

- RRVS, UIV, ecografie, CT

- analize de sânge și urină

Tratament:

- abcese mici tratamentul de elecţie este cel medicamentos

- abcesul renal necesită drenaj prin puncție sau lombotomie

- carbunculul renal necesită tratament chirurgical cu incizii multiple, drenaj, enucleere sau chiar
nefrectomie parțială

Perinefrita

Este inflamația țesutului perirenal, a atmosferei celulo-grăsoase perirenale.

Este întotdeauna secundară altor procese supurative de la nivelul rinichiului: pionefrita, pionefroza, rar
pielonefrita sau hematom perirenal.

Anatomie patologică:

- flegmonul perinefretic: infiltrație, supurație și difuziune

- abcesul perinefretic

- perinefrita scleroasă/sclerolipomatoasă

Simptomatologia: starea febrilă cu semne asociate sindromului septic sau sepsisului

Explorări imagistice și de laborator:

- RRVS, UIV, CT, ecografia

- analize de sânge și urină

4
Tratament:

- în fazele incipiente: cefalosporină gen. A 3-a sau a 4-a cu aminoglicozid și Metronidazol

- în faza supurativă: incizia, evacuarea, debridarea și drenajul colecțiilor

- nefrectomia este necesară în distrucția ireversibilă a rinichiului

Pionefroza

Este supurația cavităților pielocaliceale și a parenchimului renal cu distrugerea ireversibilă a

acestuia, asociază și perinefrita

Apare întotdeauna pe fondul existenței: hidronefrozei, obstrucției (litiazei), infecția urinii

Anatomie patologică: rinichi mărit de volum, cu dilatații, parenchim atrofiat; microscopic: procese de
scleroză, țesut cicatriceal.

Simptomatologie:

- sindrom septicemic: febră, polipnee, tahipnee, hTA

- sindrom cistitic: evacuare în vezică – polakiurie, piurie, Giordano prezent

Investigații imagistice și de laborator:

- RRVS, CT, UIV, ecografia

- analize de sânge și urină

Evoluția: fără tratament are un prognostic infaust

Tratament: faza acută drenaj percutanat urmat “la rece” de nefrectomie pe cale lombară

Cistita

Este infecţia fără febră, cu excepţia pancistitei (gangrena vezicală)

Etiologie: g. Gram negativi și pozitivi, paraziți, micoze, virotice, chimice, radice

Anatomie patologică: formă catarală, fibrinopurulentă, purulentă, difteroidă, hemoragică şi gangrenoasă

Simptomatologie:

- triada polakiurie, piurie, durere, uneori cu hematurie și disurie

- femeile active sexual: cistita hemoragică acută “cistita lunii de miere” – Stafilococul saprofitic

5
Investigații imagistice și de laborator:

- ecografie, UIV, RRVS;

- analize de sânge și urină;

Tratament:

- măsuri generale – igieno-dietetice, cură de diureză, repaus sexual, căldură local

- terapie antibiotică (conform antibiogramei), antiinflamatorii, probiotice, antispastice

- rezolvarea obstrucției subvezicale unde este cazul (stricturi, stenoze de meat uretral extern,
HBP, ADKP, fimoze, litiaza vezicală)

Prostatitele

-Prostatita acută: reprezintă infecţia generalizată a prostatei

-Prostatita cronică: reprezintă infecţia localizată a prostatei

Etiopatogenie:

- g. Gram negativi și pozitivi

- Ureaplasma, Chlamydia

Simptomatologie:

a)Acută:

- semne generale: febră, frison, stare generală alterată, mialgii, artralgii, durere cu sediu
pelvin sau perineal

- semne urinare: polakiurie, disurie, usturimi la micţiune, urini tulburi care pot culmina
cu retenţie acută de urină

- T.R. foarte dureros

b)Cronică:

- semne generale: polakiurie, imperiozitate micţională, disurie

- semne hipogastrice: dureri în perineu cu iradieri inghinale, retropubiene sau în gland

- tulburări psihosomatice- insomnie, neurastenie, tulburări sexuale( erecţii şi ejaculări

dureroase cu hemospermie)

6
 - tuşeul rectal- evidenţiază o prostată de volum variabil cu consistenţă uniform crescută
sau nodulară

Investigații imagistice și de laborator:

- RRVS, ecografie

- analize de sânge și proba Stamey, spermocultură

Complicații: abcesul prostatic, bacteriemia sau şocul septic, fibroza parenchimului sau scleroza de col
vezical

Tratament:

- acută: măsuri generale cu repaus fizic şi sexual, simptomatice (antialgice, AINS)

- medicamentos cu spectru larg și bună penetrabilitate în parenchimul prostatic

- cronică: simptomatic și tratament medicamentos conform antibiogramei

Orhiepididimita

Orhiepididimita acută: este inflamaţia testiculului şi a epididimului, cel mai frecvent inflamaţia apare
unilateral cu afectarea iniţială a epididimului şi ulterior a testiculului

Etiopatogenie: infecția se propagă pe calea ascendentă, limfatică sau hematogenă

Simptomatologie: stare generală alterată, durere scrotală, febră și scurgeri uretrale

Tratament:

- măsuri generale

- terapie specifică: antibioterapie (cefalosporine, fluorochinolone, aminoglicozide)

- chirurgical: în caz de abces cu fistulizare se practică orhiectomia

Uretritele

Sunt inflamaţii ale mucoasei uretrale

Etiologie: specifice (gonococice) și nespecifice (non gonococice)

Sunt tributare transmiterii sexuale

Simptomatologie: debut progresiv 2 până la 10 zile, cu scurgeri uretrale, prurit, usturimi la micțiune,
arsuri uretrale

7
Tratament:

- UG: cefalosporine i.v. sau per os

- UNG: tetracicline – Chlamydia

metronidazol – Trichomonas

aciclovir - Herpes