Sunteți pe pagina 1din 208

JEAN SELLIER ANDRÉ SELLIER

ATLASUL
POPOARELOR
DIN ORIENT

)
 ORIENTUL MIJLOCIU, CAUCAZ, ASIA CENTRALA 
Traducere din limba francezã:
TEODORA PAVEL
© La Découverte, Paris, 2000
Titlul original: Atlas des peuples de l'Orient. Moyen Orient, Caucase, Asie Centrale, par Jean Sellier et André Selier

Pentru ediþia în limba românã:


© Editura NICULESCU SRL, 2011
Adresa: Bd. Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Comenzi: (40)21–312.97.82
Fax: (40)21–316.97.83
E-mail: editura@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

ISBN 978-973-748-562-5

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,
inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi internaþionale privind proprietatea
intelectualã.
CUPRINS

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 PENINSULA ARABICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76


Arabia marginalizatã. Ibn Saud ºi Arabia Sauditã. Þãrile din Golf.
Oman. Yemen.
Orientul Mijlociu, rãscruce etnicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Delimitare. Sedentari ºi nomazi. Limbile. Religiile.
Evreii ºi Israelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
RÃSPÂNTIA VECHII LUMI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Orientul Mijlociu în zorii islamului (cãtre anul 600). Apogeul califatului Popoarele caucaziene ºi armenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
(cãtre anul 765). Lumea musulmanã divizatã (cãtre anul 975). Invazia Limbile din Caucaz. Ruºii ºi Caucazul. „Popoarele pedepsite“.
turcilor (cãtre anul 1100). Hegemonia mongolã (cãtre anul 1265). Tamerlan
POPOARELE DE LA MUNTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
ºi vremea sa (cãtre anul 1400). Otomanii ºi safavizii (cãtre anul 1600).
Popoarele din Caucazul de Vest. Osetinii. Popoarele din Caucazul
IMPERIALISME, NAÞIONALISME . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
rãsãritean.

Ameninþãri europene (cãtre anul 1800). Între ruºi ºi britanici (1914). GEORGIENII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 5
Imperialisme ºi cãi ferate. Fãrâmiþarea lumii arabe (1925). Petrolul. Noi
state, noi conflicte.
Originile. Georgia în Imperiul Rus. Perioada intermediarã (1917–1921).
Georgia sovieticã. Georgia independentã.

ARMENII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Popoarele arabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Originile. Invazii, migraþii. Renaºterea armeanã. Ascensiunea naþionalis-
mului. Anii tragici. Armenia sovieticã. Armenia contemporanã.
ORIENTUL APROPIAT, DE LA SUMERIENI LA OTOMANI . . . . . . 48
Orientul Apropiat înainte de islam. Expansiunea arabã. Califatele
omeiad ºi abbasid. De la abbasizi la otomani. Provinciile arabe ale Popoarele iraniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Imperiului Otoman.
IRANUL ªI PERªII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
ORIENTUL APROPIAT ARAB ÎNTRE 1914 ºi 1948 . . . . . . . . . . . . . . 57 Persia înainte de islam. Iranul în faþa invaziilor. Imperiul Persan Safavid.
Primul Rãzboi Mondial. Împãrþirea Semilunei fertile. Siria ºi Libanul sub Crizele din secolul al XVIII-lea. Persia kajarilor. Iranul dinastiei Pahlavi.
Republica islamicã.
mandat francez. Palestina ºi Transiordania. Irakul haºemit. Regatul Egiptului.
KURZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 Kurzii ºi vecinii lor pânã în anul 1918. Chestiunea kurdã între 1919 ºi
Conflictele. Palestinienii. Iordania. Libanul. Siria. Irakul. Egiptul. 1975. Chestiunea kurdã, începând din 1975.
PAªTUNII ªI AFGHANISTANUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 AZERII. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
La porþile Indiei. Expansiunea paºtunilor. Între britanici ºi ruºi. Afgha- Geneza azerilor. Azerbaidjanul divizat. Azerbaidjanul contemporan.
nistanul independent. Regimul comunist ºi invazia sovieticã.
TURCII DIN TURCIA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
BALUCII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Pãtrunderea turcilor în Anatolia. Prima expansiune otomanã. Restaurarea
ºi apogeul imperiului. De la apogeu la declin. Retragerea din faþa
TADJICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 austriecilor ºi a ruºilor. Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea. Sfârºitul
Imperiului Otoman. Republica Turcia.

Popoarele turce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 POPOARELE TURCE DIN RUSIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187


POPOARELE TURCE DIN ASIA CENTRALÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 Stepele din Europa înainte de mongoli. Hanatul Hoardei de Aur. Expan-
siunea rusã. Tãtarii. Baºkirii. Ciuvaºii. Calmâcii.
De la origini la invaziile mongole. Mongolii ºi Tamerlan. Hanatele
uzbece. Turkestanul rãsãritean. Ruºii în cucerirea Asiei Centrale. De la
Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Turkestanul rusesc la Asia Centralã sovieticã. Kazahii. Kârgâzii.
Uzbecii. Turkmenii. Uigurii. Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195


6

CUVÂNT ÎNAINTE

e este „Orientul“? Reunind Orientul Mijlociu, (care au adoptat mai târziu limba arabã). Evreii se deosebesc de

C Caucazul ºi Asia Centralã sub aceastã denumire,


am dorit sã atragem atenþia asupra unui ansam-
blu pe care dezmembrarea URSS ne permite sã
ceilalþi conform criteriilor de ascendenþã ºi de religie, iar nu con-
form criteriilor lingvistice (ebraica modernã folositã în Israel este
o creaþie recentã).

CUVÂNT ÎNAINTE
îl considerãm din nou în întregul sãu. Orientul
astfel delimitat se deosebeºte de lumile vecine: europeanã, africanã, Chestiuni de nivel
asiaticã (a se vedea harta de la pagina 10). Dar titlul lucrãrii de faþã În Orient solidaritãþile locale au predominat multã vreme. La
presupune, de asemenea, o a doua întrebare, de altfel mai delicatã: acest nivel, diferenþele de limbã, de practicã religioasã, de
ce înþelegem prin „popor“? Dacã, în Europa, rãspunsul pare destul apartenenþã tribalã sau de mod de viaþã erau percepute foarte net 
de simplu, în Orient situaþia este diferitã. între vecini. Pe o scarã mai largã, în schimb, sentimentul de 7
apartenenþã la un ansamblu devenea mai abstract. Musulmanii 
Criterii fãceau adesea referire la umma, comunitate idealã care îi grupeazã
În timpurile noastre, pentru a diferenþia popoarele între ele, pe toþi. Musulmanii ºi nemusulmanii ºtiau de altfel, cu mici
ceea ce ne vine mai întâi în minte este criteriul limbii. Dar, în excepþii, cã aparþin unui „imperiu“, cãruia i se supuneau mai mult

Orient, el interfereazã cu alte criterii, care, în funcþie de epocã sau sau mai puþin de bunãvoie. Dar rare erau populaþiile care, înainte de
secolul al XX-lea, considerau cã aparþin unui „popor“ susceptibil
circumstanþe, au devenit dominante. Astfel, în Liban, rãzboiul civil
sã formeze o „naþiune“ ºi, cu atât mai puþin, un stat.
(1975–1991) a învrãjbit populaþii aparþinând unor confesiuni
diferite (creºtine sau musulmane), toate de limbã arabã. Anumite
popoare, de altfel, adoptã drept criteriu descendenþa, cum ar fi
Imperiile
arabii, care afirmã cã se trag din triburile cuceritoare din secolul al Dacã un concept precum cel de stat-naþiune nu avea nici un sens
VII-lea ºi se deosebesc astfel de populaþiile autohtone „arabizate“ în Orient, în schimb prevala un alt sistem politic: cel de imperiu.
Secolul al XX-lea a cunoscut trei imperii: Imperiul Otoman, Impe- þiilor statului. Legitimitatea sa depãºeºte diferenþele etnice, consi-
riul Persan (sau Iran) ºi Imperiul Rus, devenit Uniunea Sovieticã. derate ca secundare. Afghanistanul pare astãzi sã se angajeze pe un
Imperiile înglobau populaþii foarte diverse ºi puneau în practicã drum asemãnãtor.
dispoziþii de care trebuia sã se þinã seamã. Imperiul Otoman recu-
noºtea totuºi, fiecãrei comunitãþi nemusulmane (greci ortodocºi,
Popoarele din Orient
armeni, evrei etc.), o anume autonomie. Dar, aceste comunitãþi
organizate sau millete, nu aveau o delimitare teritorialã. Într-un În ciuda acestor rezerve, am ales ca prim mod de abordare
context ideologic cu totul diferit, Uniunea Sovieticã fãcea distincþie criteriul lingvistic, deoarece în zilele noastre, în Orient, comunitãþile
CUVÂNT ÎNAINTE

între cetãþenie (sovieticã), comunã tuturor locuitorilor Uniunii ºi întemeiate pe limbã par, în definitiv, mai durabile decât altele. Dar,
naþionalitate, proprie fiecãrei etnii. Naþionalitãþii îi erau ataºate în acest caz, nu este vorba decât de o tendinþã. Nu ar trebui sã
drepturi lingvistice ºi culturale. Sistemul sovietic recunoºtea totuºi deducem o ecuaþie „limbã = popor = naþiune = stat“ ºi sã ne
fiecãrei etnii un teritoriu privilegiat (republicã, regiune autonomã). imaginãm cã o astfel de ecuaþie ar putea rezolva problemele care
 afecteazã astãzi aceastã regiune a lumii. Scopul nostru este, dimpo-
8 trivã, acela de a sublinia complexitatea situaþiilor care, la rigoare,
 Statele – succesoare ale imperiilor oferã alte rãspunsuri decât cele ale statului-naþiune pur ºi simplu,
Unele dintre ele îºi doresc sã fie state-naþiuni dupã model concept elaborat într-un context geografic (Europa) ºi istoric
european (Turcia, republicile din Caucaz sau Asia Centralã), cu (secolul al XIX-lea) specific.

toate cã nu au reuºit sã rezolve problema minoritãþilor etnice. În


lumea arabã, „naþiunea“ (arabã) depãºeºte cu mult cadrul statelor * * *
formate în secolul al XX-lea, astfel încât conceptul de stat-naþiune
nu mai are sens (cu excepþia, pânã la un anumit punct, a Egiptului REMARCE DIVERSE. Pentru grafia numelor proprii, am renunþat
ºi a Yemenului, datoritã particularitãþilor vechi ºi profunde). la transcrierile savante, care necesitã numeroase semne diacritice ºi
Republica Islamicã a Iranului oferã chestiunii pluralitãþii etnice un care duc adesea la forme de nerecunoscut, în favoarea transcrierilor
alt rãspuns. În acest fost imperiu – în care perºii nu mai formeazã uzuale, cu un aspect mai familiar. Specialiºtii ne vor ierta aproxi-
decât 45% din populaþie – islamul a devenit fundamentul institu- mãrile pe care o asemenea alegere le aduc cu sine.
În tabele, repartizarea populaþiei în funcþie de criterii etnice sau punct. Ni s-a pãrut cã în cadrul a ceea ce am numit „Orient“,
lingvistice are numai un caracter orientativ. Pentru statele provenite anumite popoare erau deja descrise în foarte multe lucrãri, mai ales
din fosta URSS, am urmat datele recensãmântului din 1989, în lipsa arabii ºi evreii. De aceea am ales sã acordãm locul pe care îl meritã
unor indicaþii recente suficient de sigure ºi ºtiind cã anumite familiilor iraniene, turce ºi caucaziene, care sunt mai puþin
populaþii au cunoscut importante miºcãri de migraþie. Un ultim cunoscute.

Autorii

CUVÂNT ÎNAINTE

9

DC SUEDIA FINLANDA
OLANDA

CUM SÃ CITIM HÃRÞILE EST.


RUSIA
GERMANIA LET.
Culorile. Pe cât posibil, culorile corespund LIT.

POLONIA
popoarelor sau familiilor de popoare: arabii cu
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

CEHIA BELARUS
verde, iranienii cu violet ºi mov, turcii cu portocaliu
AUS. SLO.
ºi maro etc. Semnificaþia culorilor diferã însã în SL. MONGOLIA
UNGARIA
CR.
funcþie de tipul hãrþii. UCRAINA

În hãrþile care compun o frescã istoricã B.-H. MOLD.


ROMÂNIA
SERBIA-
(pp. 20–46), culorile reprezintã entitãþi politice MUNT.
A.
KAZAHSTAN
dominate de o etnie sau de alta: califatul în verde, M. BULGARIA

fiind locuit de arabi (p. 23), Imperiul Otoman în


GRECIA KÂRGÂZSTAN
portocaliu, fiind locuit de turci (pp. 33, 35 ºi 37) etc. CA
GÉORGIA U
C UZBEKISTAN
Acest lucru nu înseamnã cã ansamblul populaþiei A
din zona astfel coloratã este arabã sau turcã. TURCIA ARMÉNIA A S I A C E N T R A L Å

Z
AZERBAIDJAN
TADJIKISTAN
În cuprinsul lucrãrii figureazã hãrþi fizice ºi TURKMENISTAN CHINA

T
hãrþi istorice, având propriile legende, ca ºi hãrþi

PIA
CIPRU


SIRIA
LIBAN

RO
etnice. La acestea din urmã, culorile aratã repartiþia
IRAN

AP
geograficã a diverselor etnii, caracterizate de limbã, ISRAEL AFGHANISTAN
10 IRAK

L
TU

iar în caz contrar, de religie. Aceastã repartiþie – în IE
N
O
R IORDANIA ORIENTUL MIJLOCIU
lipsa, cel mai adesea, a informaþiilor sigure ºi necon-
EGIPT KUWAIT PAKISTAN
troversate – este în mod necesar schematicã.
Convenþii grafice. În lipsa altor indicaþii în l Racu
lui
BAHRAIN
Tro picu
legendã, benzile colorate verticale desemneazã QATAR
EMIRATELE
ARABE UNITE
zone de influenþã, protectorate etc. ºi benzile colo- INDIA
rate orizontale, zone contestate. ARABIA SAUDITÅ
OMAN
Pânã în secolul al XIX-lea, frontierele erau în
Orient extrem de imprecise. Iatã de ce ele nu apar
SUDAN
pe hãrþi la paginile 21–35. Astãzi, cea mai mare
ERITREEA
parte a frontierelor este bine stabilitã (cu linii YEMEN
negre pe hãrþi), dar unele sunt contestate (cu linii ETIOPIA
negre întrerupte). Liniile gri întrerupte indicã gra- DJIBUTI
1 000 km
niþele în interiorul anumitor state: republici din SOMALIA
Rusia etc. În sfârºit, liniile punctate indicã fostele Întinderea actualã a islamului (limitã schematicã)
frontiere (în raport cu data de referinþã a hãrþii). Mari domenii lingvistice Fosta frontierã a URSS
arab iranian turc Teritoriu acoperit de Atlasul popoarelor din Orient
stãpâni ai Asiei Centrale în secolul al XIX-lea. geostrategici, ci religioºi ºi etnici. Din acesta fac

Orientul Astãzi, spaþiul situat la est de Mediterana este


considerat un ansamblu unitar. Iatã de ce „Orien-
tul Mijlociu“ – printr-un abuz de limbaj – include
parte populaþiile iraniene (a cãror arie de rãspân-
dire ajunge pânã în Pakistan) ºi marea parte a
populaþiilor turce, ceea ce ne determinã sã legãm

Mijlociu,
ºi „Orientul Apropiat“. Asia Centralã de Orientul Mijlociu, aºa cum

ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ


În secolul al XX-lea, aranjamentelor strategice aratã întreaga istorie anterioarã secolului al
clasice li se adaugã cel al petrolului, de acum pri- XIX-lea ºi cum o îngãduie astãzi dispariþia URSS.
mordial. Subsolul þãrilor riverane Golfului Persic De aici mai fac parte de asemenea populaþiile

rãscruce
conþine, într-adevãr, douã treimi din rezervele arabe, cu excepþia celor din Maghreb, situate
mondiale. Acest lucru explicã, în primul rând, evident în afara spaþiului Orientului Mijlociu.
implicarea SUA în regiune, care s-au strãduit, în În sfârºit, din motive geografice ºi istorice, în
perioada rãzboiului rece, sã „stãvileascã“ URSS ansamblu sunt incluse ºi populaþii nemusulmane:

etnicã (având ca aliaþi Turcia, Iranul ºi Pakistanul) sau,


mai recent, sã conducã rãzboiul din Golf împo-
triva Irakului. Dar dacã accesul la resursele petro-
liere din Orientul Apropiat rãmâne o mizã capitalã,
georgienii, armenii, minoritãþile arabe rãmase
creºtine, evreii din Israel.

dezmembrarea URSS, la sfârºitul anului 1991,


a dat peste cap datele strategice tradiþionale. Deli- Sedentari ºi nomazi 
mitat odinioarã la nord de frontiera sovieticã, 11
spaþiul oriental mijlociu se deschide acum cãtre
Caucaz ºi Asia Centralã, astfel încât centrul sãu de
Orientul Mijlociu ºi Asia Centralã aparþin vastei
zone climatice aride care se întinde din Sahara

greutate tinde sã se deplaseze dinspre lumea arabã Occidentalã pânã la graniþele sino-mongole.
Delimitare cãtre lumea turco-iranianã. Numele de „Orient“, O mare parte din teritoriu este formatã din
cuprins în titlul lucrãrii de faþã, vrea sã evidenþieze deºerturi ºi stepe, de o mare varietate, de la stepa
acest fenomen. sãrãcãcioasã semideºerticã din Arabia pânã la
ãzut din exterior, Orientul Mijlociu

V este o punte de legãturã între Medi-


terana ºi Oceanul Indian, între Europa
ºi marile þãri din Asia (India, China),
între Rusia ºi „mãrile calde“. Britanicii au inventat
expresia „Orientul Mijlociu“ la începutul secolu-
INIMA ISLAMULUI. Vãzut din interior (ºi vãzut
de toþi musulmanii), Orientul Mijlociu este mai
întâi inima islamului. Cu toate cã islamul este
de origine arabã, din secolul al VII-lea pânã în
întinderile ierboase din nordul Kazahstanului, ce
pot hrãni turme numeroase. Într-un asemenea
context, masivele muntoase joacã un rol deter-
minant, deoarece provoacã precipitaþii, fiind o
sursã permanentã de apã pentru împrejurimi.
lui al XX-lea pentru a desemna teritoriile care se secolul al XIV-lea, acesta a devenit, de aseme- Aceasta a favorizat o înflorire a oazelor de podiº,
întindeau de la Imperiul Otoman („Orientul Apro- nea, în etape, religia popoarelor iraniene ºi turce. tipice pentru Asia Centralã ºi Podiºul Iranian.
piat“) pânã la Imperiul Indiilor. Aceste teritorii îi Astfel, ºi unele, ºi altele, ca ºi arabii, au con- Când apa venitã din munþi ajunge sã alimenteze
separau atunci pe britanici, interesaþi sã-ºi pãstreze tribuit la înflorirea ºi strãlucirea sa. Orientul veritabile fluvii, irigarea (sau utilizarea vãilor)
hegemonia în Oceanul Indian, de ruºi, deveniþi Mijlociu nu se mai defineºte astfel în termeni devine posibilã mult în aval. Nilul în Egipt (ale
cãrui izvoare vin, în parte, din zona tropicalã),
CADRUL NATURAL Tigrul ºi Eufratul în Mesopotamia, Amudaria ºi
S i b e r i a

Ien
Sârdaria în Asia Centralã, Indul în Pakistanul de

ise
Ural

i
Irtâ Obi azi, se aflã astfel la originea unor lucrãri agricole
º
vaste ºi extrem de vechi.
Alt
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

lga ai
Vo

Ni
str Ural
u

à MODUL DE VIAÞà TRADIÞIONAL. Pânã în secolul


Du AH
n ãr K A Z al XX-lea, pe ansamblu, în regiune au coexistat
Ba
ea
lc STE PA
ani an
i Sâ Sh douã moduri de viaþã: cel al crescãtorilor de vite
rda
an
Mare a Ne agrã Lacul ria
Ca Aral i nomazi ºi cel al sedentarilor (agricultori ºi orã-
T

Ma
uc
az Kâzâl Tarim
Am ºeni). Pentru prima datã în istoria umanitãþii,

rea
ud K um
ANATOLIA ari
a
agricultura a apãrut în Orientul Apropiat între

Cas
us K a r a k um Pamir
Taur 8000 ºi 6000 î.Hr. Cât despre primele oraºe

picã
Marea
(a doua jumãtate a celui de-al patrulea mileniu
Tig
ru
Mediteranã Elb Tib e t
Eu

urz î.Hr.), ele au fost construite în Mesopotamia


Z
fra
t

a
g PODIªUL
Inferioarã de cãtre sumerieni, care au inventat în
r
 o IRANIAN
E gipt s acelaºi timp ºi scrierea. Aceste inovaþii s-au

Ind
12 impus la puþinã vreme ºi în Egipt. Modul de viaþã

ar

Sahara

Th
Go

al crescãtorului nomad de vite, care s-a transmis

rtul
lfu

Deºe
ului
l

Pe
rs Tropic
ul Rac pânã în vremea noastrã, are origini la fel de
PENINSULA ic
Nil
ARABICÃ India vechi: domesticirea calului (în stepele din nordul
Mãrii Negre), a dromaderului (în Orientul Apro-
M a

piat), a cãmilei cu douã cocoaºe numitã bactrian


re

R u b al-Kh ali
(în Asia Centralã), dateazã cel mult din al treilea
a

mileniu î.Hr. Aceastã simultaneitate ne face sã


Ro

credem cã, în ansamblu, cele douã moduri de


ºi

Yem

O c e a n u l I n d i a n
e

viaþã – nomad ºi sedentar – au fost, din punct de


en

en
E t io pia l A d vedere economic, mai mult complementare decât
G o l f u 1 000 km
opuse. Echilibrul era la fel de precar: supuºi
Mari masive muntoase
ravagiilor secetei, nomazii recurgeau adesea la
Zone cultivate
Pãdure borealã (taiga)
jaf. Mai mult, dacã o cãpetenie reuºea sã reu-
cândva împãdurite Culturi irigate
neascã un numãr suficient de mare de nomazi,
Deºert cândva stepice Culturi mediteraneene
Vegetaþie ºi culturi aceasta ajungea imediat în fruntea unei forþe mi-
Stepe
subtropicale ºi tropicale litare de temut.
fapte: deplasãrile de populaþii, sub forma infil- scris – limba aramaicã. Expansiunea limbii arabe
trãrilor progresive sau a invaziilor brutale (ori rezultã dintr-o înlãnþuire de fapte petrecute în
POPULAÞIILE DE LA MUNTE a combinaþiei dintre cele douã); adoptarea limbii secolele al VI-lea ºi al VII-lea: declinul regatelor
autohtonilor de cãtre nou-veniþi sau, invers, a arabe din nord, rolul Meccãi de principal pol al
Numeroase masive muntoase adãpostesc de
mult timp populaþii care, în funcþie de împrejurãri,
limbii celor nou-sosiþi de cãtre autohtoni, aceasta, Arabiei, revelarea Coranului în limba arabã lui

ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ


interfereazã cu viaþa vecinilor lor de la ºes sau, atunci când nu se instaureazã o situaþie de biling- Mahomed – de atunci având reputaþia de limbã
dimpotrivã, profitã de relief pentru a rezista inva- vism. Complexitatea acestor interacþiuni explicã aleasã de Dumnezeu –, unificarea populaþiilor
ziilor. Cel mai adesea, geografia însãºi a habitatului faptul cã în prezent se evitã confuzia dintre limbã arabe sub stindardul islamului, cucerirea Siriei,
lor (vãi izolate unele de altele), divizeazã aceste ºi rasã, cum se fãcea de obicei la începutul seco- Irakului, Egiptului, Iranului. În Semiluna fertilã,
populaþii în clanuri rivale, ostile oricãrei autoritãþi lului al XX-lea. Tipuri rasiale pot fi identificate limba arabã îi va rãpi în curând primul loc limbii
politice unice. Asemenea trãsãturi caracterizeazã cu certitudine în Orientul Mijlociu ºi în Asia aramaice: o limbã semiticã o înlocuieºte pe alta.
populaþiile din nordul Caucazului (ceceni, avari Centralã, dar ele nu mai corespund categoriilor Dimpotrivã, în Iran, araba nu va avea succes în
etc.), kurzii, paºtunii. În alte cazuri, muntele a lingvistice. faþa limbilor indo-europene, în ciuda rãspândirii
servit ca refugiu populaþiilor care practicau o
religie anume: creºtinii maroniþi pe Muntele Liban,
islamismului. Limba egipteanã (sau „coptã“), nu
alauiþii în Djebelul alauit, druzii în Djebelul druz, LIMBILE SEMITICE. Acestea au drept leagãn Pen-
semiticã, ci hamiticã, nu va da înapoi, la rândul ei,
ismaeliþii în Badakcianul Superior (Tadjikistan). insula Arabicã ºi împrejurimile Semilunei fertile. decât cu greutate în faþa arabei (rãmânând limba
liturgicã a creºtinilor din Egipt).
Limba cu cea mai veche atestare este akkadiana,
folositã de populaþiile din Mesopotamia, care 
Relaþiile dintre nomazii de stepã ºi seden- i-au înlocuit pe sumerieni (a cãror limbã nu era 13
tarii din zonele irigate au marcat istoria Orientu-
lui Mijlociu ºi a Asiei Centrale pânã în epoca
semiticã) între 2500 ºi 2000 î.Hr. Începând cu
1500 î.Hr., se individualizeazã diferitele limbi ALFABET ARAB,

modernã. Dar, secolul al XX-lea i-a pus capãt: semitice: aramaica (în Mesopotamia Superioarã), LIMBI NON-SEMITICE
contrar exigenþelor statelor contemporane, modul ebraica (în Iordania de astãzi), feniciana (în Li-
Limbile semitice pot fi transcrise în alfabete
de viaþã nomad este pe cale de dispariþie. banul de astãzi). Aramaica va deveni apoi limba
care nu conþin decât consoane, cum ar fi alfabetul
dominantã a întregii Semiluni fertile. Hristos, ca arab. În schimb, limbile indo-europene ºi limbile
ºi alþi evrei din vremea sa, se exprima în ara- altaice au nevoie de vocale. Alfabetul arab – cu
maicã (ºi nu în ebraicã, consideratã mai degrabã toate cã puþin organizat – s-a impus totuºi unora
Limbile limbã liturgicã, decât uzualã). dintre ele, deoarece este cel al Coranului. Marea
Limba arabã, despre care se ºtie indirect cã era parte a limbilor turce au abandonat între cele douã
Limbile vorbite în Orientul Mijlociu ºi în Asia vorbitã în nordul Arabiei cu mai multe secole rãzboaie mondiale alfabetul arab în favoarea
Centralã fac parte din patru mari familii: semiticã, înaintea erei creºtine, nu este atestatã în scris decât limbilor indo-europene (alfabetul latin sau alfa-
caucazianã, indo-europeanã, altaicã. Repartiþia lor începând cu anul 328. Arabii, în parte nomazi, betul chirilic). Principalele limbi iraniene (per-
geograficã este rezultatul unei istorii pe care o sana, kurda, paºtuna) au pãstrat, dimpotrivã,
în parte conducãtori de caravane sedentarizaþi la
alfabetul arab.
putem urmãri cu o oarecare certitudine pornind marginea Semilunei fertile, foloseau pe atunci, ca
cam de la 1500 î.Hr. Aici intervin douã tipuri de ºi vecinii lor – când trebuiau sã se exprime în
Ebraica modernã a statului Israel a fost, la
rândul ei, creatã la sfârºitul secolului al XIX-lea LIMBILE
pornind de la ebraica veche.

Ciuvaºã
LIMBILE CAUCAZIENE. Acestea nu sunt înrudite
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Tãtarã
cu nici o altã limbã, probabil doar cu limba bascã Baºkirã
(pãrerile sunt împãrþite). Cãtre 1500 î.Hr., acestea
se vorbeau în Caucaz ºi, mai la sud, în Kurdis-
Kazahã
tanul de astãzi ºi în împrejurimi. Apoi s-au retras
în faþa limbilor indo-europene, rãmânând însã Turcã
Georgianã
Uigurã
Uzbecã
extrem de vii ºi de diverse. Georgiana este prin- Kârgâzã
cipala limbã caucazianã. Armeanã
Azerã
Turkmenã
LIMBILE INDO-EUROPENE. Primii „indo-europeni“
Mazandarani
erau, oare, cãlãreþi din stepele din nordul Mãrii Kurdã Persanã-Tadjikã
Caspice? Unii autori se îndoiesc astãzi de acest Ebraicã
Guilani
Baºtiarã Paºtunã
lucru ºi le cautã originile printre agricultorii din
 Anatolia Orientalã. Oricum ar fi, în al doilea mi-
leniu î.Hr., populaþii vorbitoare de limbi indo-eu-
Arabã Lor

14
 ropene ocupã, pe de o parte, cea mai mare parte a
Europei ºi Anatoliei, iar pe de alta, Asia Centralã
Balucã

ºi centrul Podiºului Iranian. În aceste regiuni, ei


sunt mai ales crescãtori de vite nomazi. Cãtre
1500 î.Hr., unii dintre ei – indo-arienii – au inva-
dat India ºi ºi-au impus limba (din care derivã
sanskrita ºi limbile moderne din nordul Indiei).
Ceilalþi – iranienii – s-au scindat apoi în mai multe
popoare cum ar fi sogdienii, dominând Asia Cen- 500 km

tralã înainte de sosirea turcilor, ºi perºii, a cãror


5 millioane de vorbitori (1998) Limbi indo-europene Limbi altaice
limbã va da naºtere persanei moderne.
Limbi semitice indo-ariene mongole
În vestul teritoriului iranian, în regiunile
iraniene turce
limitrofe cu Caucazul ºi Anatolia, originile limbii arabã
armene ºi ale limbii kurde rãmân obscure. În ebraicã armeanã Limbi fino-ugrice
Anatolia, diverse populaþii indo-europene s-au Limbi caucaziene slave
succedat ºi s-au luptat între ele începând cu Limbi tibetano-birmane
altele
2000 î.Hr., dacã nu mai devreme. Integraþi în
Imperiul Roman (apoi Bizantin), descendenþii lor armenilor ºi a georgienilor; în cadrul minoritãþii PERIOADA „BIBLICÓ. Evreii s-au aºezat în Egipt,
au adoptat în cea mai mare parte limba greacã ºi populaþiei de limbã arabã care nu s-a convertit au fost fãcuþi sclavi ºi au ajuns, sub conducerea
au pãstrat-o pânã la invazia turcilor. niciodatã la islamism; în sfârºit, la ruºi ºi la alþi lui Moise, sã apuce drumul Palestinei. În timpul
europeni imigraþi în Asia Centralã, în mãsura în acestui exod, pe Muntele Sinai, Dumnezeu Îi
LIMBILE ALTAICE. Acestea se împart în trei ramuri: care nu s-au decreºtinat. Situaþia iudaismului este comunicã lui Moise Legea Sa. Tora („învãþãturã“,

ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ


tungusa (cãreia îi aparþin manciuriana ºi anumite diferitã. De foarte multã vreme, pânã în secolul al „lege“) reprezintã esenþa religiei iudaice. Dupã
limbi vorbite în Siberia), mongola ºi turca. Geneza XX-lea, existau comunitãþi israelite (de limbã ce au cucerit, în sfârºit, Palestina în secolul al
limbilor altaice este necunoscutã. Primele scrieri arabã, persanã, turcã etc., dupã caz) în toate þãrile XIII-lea î.Hr., evreii trãiesc istoria unui popor ca
ale turcilor dateazã din secolul al VI-lea, perioadã din Orientul Mijlociu. Ele s-au mutat în mare parte toate celelalte. În 997 î.Hr., regele David stabi-
în care – crescãtori de vite originari din Mongolia în statul Israel, astfel încât astãzi, în contextul din leºte capitala la Ierusalim, unde fiul sãu, Solo-
Occidentalã – pãtrund în Asia Centralã. Turcizarea Orientul Mijlociu, iudaismul ºi naþiunea israelianã mon, va înãlþa Templul. Apoi, evreii se vor
acestei regiuni se realizeazã într-un mod progre- tind sã se identifice (v. „Evreii ºi Israelul“, p. 85). împãrþi în douã regate: Israel la nord, Iudeea (cu
siv, în ritmul sosirii noilor contingente de turci ºi Ierusalimul) la sud. Este perioada profeþilor – Ilie,
al adoptãrii limbii de cãtre o parte din autohtoni, Isaia, Ieremia – ale cãror avertismente nu sunt
în timp ce alþii – numiþi astãzi tadjici – au rãmas ascultate. Prima catastrofã se petrece în 722 î.Hr.
iranofoni. Dincolo de Asia Centralã, un numãr IUDAISMUL când asirienii nimicesc regatul Israelului ºi trimit
poporul în exil; a doua, în 586 î.Hr., când babi-

foarte mare de turci a pãtruns în secolul al XI-lea
în Azerbaidjan, apoi în Anatolia, unde limba ajunge Dintre cele trei religii revelate (iudaismul, creº- lonienii cuceresc Ierusalimul, distrug Templul ºi
sã domine treptat. În secolul al XIII-lea, invaziile tinismul, islamismul) – numite ºi „religii ale iau în captivitate elita evreimii din Iudeea. 15
mongole au antrenat un nou aflux de turci, care au
format grosul armatelor lui Genghis-Han. Din
Cãrþii“ –, iudaismul este cea mai veche. Dupã
Genezã, acesta are ca punct de plecare viaþa lui PERIOADA „IUDAICÓ. Exilul în Mesopotamia

aceastã perioadã dateazã stabilirea turcofonilor Avraam, cu care Dumnezeu a încheiat o Învoialã: marcheazã punctul de plecare al rãspândirii evrei-
(tãtarii) în regiunea Volgãi. Dispersarea geograficã Avraam va fi tatãl unei „mulþimi de seminþii“; lor. De acum înainte, vor trebui, fãrã a-ºi renega
a populaþiilor turce a fost, desigur, însoþitã, de-a ele vor trebui sã-I slujeascã lui Dumnezeu. În originile, sã se integreze, de bine, de rãu, în cele-
lungul secolelor, de o ramificare a idiomului tur- plus, Dumnezeu îi fãgãduieºte lui Avraam Þara lalte naþiuni. Uzanþa face ca, din acest moment, sã
cesc original în limbi astãzi distincte. Canaanului (Palestina, „Pãmântul Fãgãduinþei“) nu se mai vorbeascã de evrei (caracterizaþi de o
pentru urmaºii sãi, pe vecie. Avraam, originar din religie, o limbã ºi de un teritoriu), ci de iudei (ca-
Mesopotamia Inferioarã, se aºazã aici cu ai sãi în racterizaþi doar prin religie, ebraica însãºi înce-
cursul primei jumãtãþi a mileniului II î.Hr. Cãtre tând, încetul cu încetul, de a mai fi limba lor de zi
Religiile sfârºitul vieþii, are doi fii: unul, Ismael, cu sclava cu zi). Istoria evreilor din Orientul Mijlociu, astfel
sa, Agar (de origine egipteanã); celãlalt, Isaac, cu caracterizaþi, este evocatã la pagina 87.
Nouã zecimi din populaþia Orientului Mijlociu soþia lui, Sara. Ismael are ca descendenþi triburile Religia iudaicã rãmâne totuºi foarte vie,
(inclusiv Asia Centralã) este musulmanã sau se beduine din deºert, altfel spus, arabii. Din Isaac dincolo de apariþia creºtinismului care provine ºi
revendicã din islam. Creºtinismul se menþine sub ºi fiul sãu, Iacov, descind cele douãsprezece triburi se separã, în acelaºi timp, de aceasta. Din secolul
trei forme principale: ca religie „naþionalã“ a ale lui Israel, altfel spus, evreii. al II-lea î.Hr., pânã în jurul anului 100, rabinii
elaboreazã comentarii la Tora, numite Legea oralã
(Mishna). Mishna este apoi transpusã în ebraica
RELIGIILE Irtâ
º

scrisã. Opera colectivã va continua, din secolul al

Ni
III-lea pânã la cucerirea arabã, cu redactarea – de tru

lga
Vo
data aceasta în aramaicã – a Gemarei. Ansamblul
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

un

D
Mishnei ºi al Gemarei formeazã Talmud-Tora ãre a
Lacul Balhaº
(„studiu al Legii“). Talmudul babilonian, redac- Marea N Marea Sâ
ea Aral rda
tat în Mesopotamia, joacã în tradiþia iudaicã un rol gr r

M
ã

ia
ar
esenþial. Talmudul palestinian nu are aceeaºi

ea
Cas
importanþã. A

picã
Am
ud ari a
Marea Al L
I
Mediteranã #Mashhad
M
#Samara # Qom
ISLAMISMUL Ierusalim D
D
# Khadimeyn

Ind
G Karbala # Ch
Nadjaf #
Mahomed a fost în acelaºi timp profet ºi condu- C


cãtor politic. Ori, musulmanii considerã cã al doi-

G
ol
lea rol decurge direct din primul ºi cã formeazã un

fu
l
Pe lui
K l Racu
16 tot cu acesta. De aici rezultã cã islamul încor-
rs
ic Tropicu

 G Medina

Ma
poreazã reguli relative la organizarea ºi funcþio- il
N

rea
narea societãþii în ansamblu, spre deosebire de G Mecca K

creºtinism, care de la început, conþine în formã

Ro
ºie
incipientã separaþia dintre puterea religioasã ºi Marea Oman
puterea politicã („trebuie sã dãm Cezarului ceea
ce este al Cezarului“). Aceastã caracteristicã lã-
mureºte toatã istoria lumii musulmane.
E 1000 km

RELIGIA ISLAMICÃ. Începând cu anul 610, Maho- Musulmani Creºtini


med primeºte de la Dumnezeu (Allah), revelaþiile Sunniþi Catolici Evrei
în limba arabã pe care Arhanghelul Gabriel îi ªiiþi duodecimani ( M: Maroniþi, Ch: Chaldeeni)
Budiºti
porunceºte sã le „recite“. Aceste revelaþii for- Ismaeliþi ( K: Khodja) Ortodocºi
Hinduiºti
Zaidiþi Biserici monofizite
meazã Coranul (de la termenul arab qur’ân =
Ibadiþi (A: armeanã, C: coptã, Sikhi
„recitare“), ale cãrui elemente disparate, notate E: etiopianã, I: iacobitã)
sau reþinute de însoþitorii Profetului, au fost Al Alauiþi D Druzi

compilate la mijlocul secolului al VII-lea. # Locuri sfinte ale ºiismului L Asirieni (nestorieni)
Mesajul Coranului conþine patru afirmaþii majore: nu urma regulile menþionate mai sus. De aceea nu (exegeþi, juriºti, teologi), formeazã tradiþia (hadîth).
– nu existã decât un singur Dumnezeu ºi Ma- ar trebui sã ne mirãm dacã unii „nepracticanþi“ se În aceeaºi perioadã, alte ulemale elaboreazã ºaria,
homed Îi este Profet; revendicã totuºi cu tãrie din islam, perceput atât legislaþia islamicã derivatã din Coran. Întrebarea
– Dumnezeu Atotputernic este veºnic; ca o comunitate umanã, cât ºi ca o religie. cheie, totuºi, se referã la conducerea ummei. Cine
– trebuie sã te supui lui Dumnezeu ºi sã-I dai o va exercita? ªi mai ales, în ce spirit ºi conform

ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ


ascultare (de unde termenii de „musulman“, cãrei legitimitãþi?
MAHOMED, FONDATOR AL COMUNITÃÞII MUSUL-
„cel care se supune“ ºi de „islam“, „supu- La moartea Profetului, musulmanii îl aleg la
MANE. Victimã a ostilitãþii celor din Mecca,
nere“); conducere pe socrul acestuia, Abu Bakr, cu titu-
Mahomed se hotãrãºte în 622 sã se stabileascã în
– la Judecata de Apoi, cei buni vor fi rãsplã- latura de „calif“, adicã „succesor“ (al lui Maho-
Medina. Acest exil – Hegira – va fi ales mai târziu
tiþi, iar cei rãi vor fi pedepsiþi. med în fruntea ummei). Califatul va fi ulterior
ca punct de plecare al erei islamice. La Medina,
Dacã islamul recunoaºte alþi profeþi – în spe- exercitat de Omar (634–644), apoi de Otman.
Mahomed întemeiazã umma: aceasta îi uneºte pe
cial pe Avraam, Moise, Iisus – ºi se alãturã astfel Criza izbucneºte în 656, o datã cu uciderea aces-
locuitorii din Mecca ce l-au urmat, cu locuitorii
familiilor de religii monoteiste din Orientul Apro- tuia din urmã, sãvârºitã de musulmani. Atunci se
raliaþi din Medina ºi constituie embrionul oricãrei
piat, acesta afirmã cã, o datã cu Mahomed, Dum- va naºte un conflict între Ali, ginere al Profetului
comunitãþi musulmane viitoare. Lider religios ºi
nezeu a încheiat ciclul revelaþiilor, iar Coranul sur- ºi, cel de-al patrulea calif, ºi Mu’awiyya, guver-
politic, Mahomed duce rãzboi împotriva Meccãi,
claseazã scrierile dinainte. nator al Siriei, membru al aceleieaºi familii ca
o supune, apoi îºi extinde hegemonia musulmanã
Coranul impune musulmanilor cinci obligaþii ºi Otman. Dupã ce Ali este asasinat, la rândul sãu,
cu caracter religios, numite „stâlpii islamului“: asupra întregii Peninsule Arabice.
Din aceastã perioadã dateazã regulile care gu-
în 661, Mu’awiyya devine al cincilea calif. Emi- 
– profesiunea de credinþã, rostitã în arabã, „Nu namente politic, acest conflict marcheazã punctul 17
existã alt Dumnezeu decât Allah ºi Ma-
homed este trimisul lui Allah“; aceasta re-
vernezã relaþiile dintre musulmani ºi nemusul-
mani. În cadrul „casei Islamului“, dâr al-Islâm –
de plecare al divergenþelor religioase care, chiar ºi
astãzi, îi dezbinã pe musulmani.

prezintã, de asemenea, prin excelenþã, actul altfel spus, teritoriu aflat sub jurisdicþie islamicã –
de convertire la islamism; „oamenii cãrþii“ (creºtini ºi evrei) beneficiazã de
KHARIGIÞII. Aceºtia sunt, literal, „fugarii“ (kha-
– rugãciunea, rostitã de cinci ori pe zi dupã un un statut inferior, dar protejat. În schimb, pãgânii
rawrij, în arabã), numiþi astfel pentru cã au
ritual precis ºi, în comun, vinerea la moschee; nu pot alege, în principiu, decât între convertire
pãrãsit tabãra lui Ali în 658. Din punctul lor de
– postul, din zori pânã la apus, în timpul lunii sau nimicire. Jihâdul (literal, „efort“, ºi nu „rãz-
vedere, califul nu ar trebui sã-ºi derive legiti-
Ramadanului; boi sfânt“) tinde sã extindã dâr-islâmul ºi cana-
mitatea decât din credinþã: el trebuie sã fie ales
– pelerinajul la Mecca (haj), cel puþin o datã lizeazã propensiunea nomazilor arabi prin atacuri.
pentru cã este cel mai bun credincios, „chiar dacã
în viaþã, doar dacã existã forþa ºi mijloacele; ar fi un sclav negru“. Puritani ºi violenþi, khari-
– obolul dat sãracilor, cu titlu privat sau sub TRADIÞIE ªI DISENSIUNI. Moartea lui Mahomed în giþii vor fi combãtuþi fãrã încetare de majoritatea
forma unui impozit religios redistribuit. 632 încheie „crearea islamului“. Comunitatea autoritãþilor musulmane, începând cu Ali însuºi
Islamul nu se reduce totuºi la o sumã de musulmanã are la dispoziþie de acum Coranul care, din acest motiv, va cãdea sub loviturile unuia
norme. Este în acelaºi timp ºi, poate, înainte de pentru a-ºi lumina drumul, dar ºi Sunna, culegere dintre ei. Comunitãþi kharigite – foarte paºnice –
toate, o religie a „posibilului“ care ºtie sã lase pe a spuselor ºi faptelor Profetului, care, strânse în subzistã în zilele noastre în Oman (ibadiþii), la
seama conºtiinþei fiecãruia responsabilitatea de a secolele al VII-lea ºi al VIII-lea de cãtre ulemale Djerba (Tunisia), în Mzab (Algeria).
ªIIÞII. Doctrina lor a fost elaboratã dupã moartea recunosc decât ºapte imami „vizibili“. Ei se separã hanafitã, malekitã, ºafeitã ºi hanbalitã. Din ultima
lui Ali. Ei afirmã cã voinþa divinã a atribuit rolul de duodecimani cu privire la personalitatea celui ºcoalã, cea mai austerã, au apãrut wahhabismul,
de „cãlãuzã“ (imam) a comunitãþii musulmane lui de-al ºaptelea imam, care pentru ei este Ismael (ºi încã influent în Arabia Sauditã ºi miºcarea Fraþilor
Ali ºi urmaºilor acestuia. Mai precis, fiecare imam nu Musa). ªiiþii zaidiþi, în sfârºit, îl recunosc pe musulmani. Una dintre caracteristicile sunnis-
îºi alege el însuºi, printr-un fel de testament, succe- Zaid ca al cincilea imam, spre deosebire de alþi mului – spre deosebire de ºiism – constã, de altfel,
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

sorul printre urmaºii lui Ali. Aceastã procedurã ºiiþi ºi se revendicã de la acesta. Mai mult, ei nu în absenþa oricãrei organizãri „ecleziastice“. Ule-
explicã de ce, chiar în sânul comunitãþii ºiite, au profeseazã dogma „imamului ascuns“. malele, „doctori ai legii“, „învãþaþi în ºtiinþe reli-
apãrut curând divergenþe. Totuºi, în toate cazurile, ªiismul duodeciman predominã în anumite gioase“, se bucurã de un mare prestigiu, dar nu
regiuni din Liban ºi în sudul Irakului, care sunt formeazã un cler.
seria imamilor legitimi s-a întrerupt de multã
leagãnele sale istorice. În afarã de aceasta, la înce-
vreme. ªiiþii duodecimani (sau imamiþi) recunosc
putul secolului al XVI-lea, a primit un statut ofi- SUFISM ªI CONFRERII. Pe lângã sufismul oficial –
doisprezece imami. Ultimul dintre ei a murit în
cial în Persia. Între secolele VIII–XIII, ismaelis- sunnit sau ºiit – a apãrut foarte curând un isla-
878, pe când era încã un copil. El nu este, cu toate
mul a jucat un rol foarte important (qarmaþii în mism mistic sau „sufism“, popular ºi neerudit.
acestea mort, ci „dispãrut“ ºi întotdeauna prezent
Arabia, fatimizii în Egipt, secta „Asasinilor“). El În aceastã miºcare s-au dezvoltat, începând din
în mod misterios; „imam ascuns“, el va reveni ca
se perpetueazã astãzi la populaþiile khoja (in- secolul al XI-lea, confrerii care au jucat – ºi care
Mahdi („cel care este cãlãuzit de Dumnezeu“) fluente în India ºi Pakistan, conduse de Aga Khan) încã mai joacã – un rol politic important în Egipt,
pentru a instaura domnia dreptãþii ºi a islamis- ºi în rândul tadjicilor din Pamir. Zaidiþii sunt

în Caucaz, în Asia Centralã (v. p. 156).
mului pur. ªiiþii septimanieni (sau ismaeliþii) nu majoritari în nordul Yemenului.
18
 LOCURILE SFINTE
ALE ªIISMULUI.
SUNNISMUL, de la care se revendicã aproape nouã
zecimi din musulmani, se preocupã mai întâi cu
BISERICILE CREªTINE
DIN ORIENT
Patru dintre acestea se aflã în Irak: Nadjaf, pãstrarea unitãþii ummei, inspirându-se din realis-
locul unde este înmormântat Ali; Karbala, unde mul de care Mahomed însuºi a fãcut dovadã în Bisericile creºtine, numite „din Orient“, au
Hussein, fiul lui Ali ºi cel de-al doilea imam vremea sa (de unde referinþa la Sunna). Acesta nu apãrut la faþa locului, recrutându-ºi credincioºii
ºi-a gãsit moartea în anul 680; Kadhimeyn, în pune aºadar în discuþie succesiunea califilor (din din rândul populaþiei autohtone. Astãzi, unele sunt
apropiere de Bagdad, unde odihnesc cel de-al 632 pânã în 1924) ºi priveºte cu neîncredere tezele independente, altele ortodoxe, altele sunt încã
ºaptelea ºi cel de-al nouãlea imam; Samara, unde kharigiþilor ºi ºiiþilor pe care îi recepteazã ca legate de Biserica Romano-Catolicã. Aceastã
au fost înmormântaþi cel de-al zecelea ºi cel de-al
disidenþi. Marile principii ale sunnismului au fost diversitate rezultã dintr-o istorie, a cãrei primã
unsprezecelea imam ºi unde al doisprezecelea
imam (,,imamul ascuns’’) a dispãrut în anul 878.
codificate la Bagdad la începutul secolului al turnantã o constituie conciliul din Calcedon (451).
În Iran, Mashhad adãposteºte mormântul XI-lea, sub autoritatea califului abbasid al-Quadir. Organizarea iniþialã a Bisericii creºtine atribuia
celui de-al optulea imam, Ali al-Rida, mort otrãvit Acestea acordã aceeaºi consideraþie învãþãturilor primatul „simfoniei“ dintre cele cinci patriarhate
în 818, iar Qom, pe cel al surorii sale, Fatima. celor patru mari „ºcoli“ juridice sunnite, fiecare din Roma, Alexandria, Antiohia, Constantinopol
Sanctuarele sunt locuri de pelerinaj. Ele sunt, dintre ele propunând musulmanilor un corp de ºi Ierusalim. În plus, comunitãþilor creºtine situate
totodatã, centrele vieþii religioase ºiite. doctrinã interpretativ al Tradiþiei. Aceste patru în afara Imperiului Roman le era recunoscut
ºcoli, de la numele fondatorilor, sunt numite dreptul de a se constitui în biserici autonome.
Bisericile armeanã ºi georgianã au beneficiat de numeroºi adepþi. Ei se organizeazã într-o bisericã arabã scrierile ºtiinþifice filosofice greceºti. Dar,
foarte devreme de aceastã dispoziþie. distinctã la mijlocul secolului urmãtor, la îndem- de-a lungul veacurilor, convertirile, mereu cu un
nul lui Iacob Bar Addai (sau Baradeu) ºi adoptã ca sens unic, vor impune Bisericilor creºtine o situa-
CALCEDONIENI, MONOFIZIÞI ªI NESTORIENI. În limbã liturgicã siriaca, un dialect al limbii ara- þie minoritarã.
timpul primei jumãtãþi a secolului al V-lea, au maice. Aceastã bisericã, adesea numitã „iacobitã“,

ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ


apãrut controverse cu privire la relaþia dintre este cunoscutã sub numele de Bisericã sirianã BISERICILE ORIENTALE CATOLICE. Dupã ruptura

partea divinã ºi cea umanã din persoana lui occidentalã, în opoziþie cu cea orientalã, pe care dintre Roma ºi Constantinopol, consumatã în
Hristos, controverse cu atât mai vii, cu cât au fost se strãduieºte de la început sã o concureze. 1054, Biserica catolicã va încerca sã reunifice
dublate de rivalitãþile dintre patriarhatele din Într-adevãr, în Imperiul Persan Sasanid, creº- creºtinãtatea, propunând celorlalte biserici, în
Alexandria, Antiohia ºi Constantinopol. Mai ales tinii nu acceptã nici poziþia conciliului din Cal- schimbul recunoaºterii autoritãþii papei, respectul
acestuia din urmã, care avea legãturi cu împãratul, cedon, nici monofizismul. În 484, aceºtia adoptã autonomiei canonice ºi liturgice (dispoziþie ela-
i s-a reproºat cã are ambiþii hegemonice. Punctul teze elaborate în Antiohia sub influenþa lui Nestor, boratã de conciliul din Florenþa, 1439–1445). În
de vedere al Sfântului Chiril din Alexandria, de la pe care conciliul din Efes l-a condamnat în 431. Orientul Mijlociu, maroniþii au „intrat în comu-
care provine în mod indirect „monofizismul“ (din Acesta este punctul de plecare al Bisericii siriene niune cu Roma“ din secolul al XII-lea, cu prilejul
grecescul monos = „unic“, ºi physis = „naturã“) orientale, de asemenea de limbã siriacã. I se mai cruciadelor. Dupã conciliul din Florenþa, Biserica
are mai întâi câºtig de cauzã. Dar conciliul din spune adeseori Bisericã „nestorianã“. Nestoria- catolicã reuºeºte sã strângã în jurul ei o parte a


Calcedon, în 451, adoptã poziþia conform cãreia nismul va ajunge la apogeu în secolul al XIII-lea, nestorienilor din Mesopotamia, numiþi „chaldeeni“
Hristos, în acelaºi timp Dumnezeu adevãrat ºi om când va avea credincioºi numeroºi în India, Tibet, (refractarii vor fi cunoscuþi de atunci sub numele
adevãrat, formeazã totuºi o singurã persoanã cu China, Mongolia. de „asirieni“). Începând cu secolul al XVII-lea, 19
douã naturi. În aceeaºi perioadã, din cu totul alte
motive, se schiþeazã un al doilea clivaj. Pentru a
În Egipt ºi în Siria, provincii ale Imperiului
Roman (care primeºte numele de Bizantin la
activitatea ordinelor religioase stabilite în Impe-
riul Otoman, susþinute de maroniþi, determinã

nu mai fi suspectate de compromisuri cu Imperiul începutul secolului al VII-lea), creºtinii se împart sciziuni pro-catolice în rândul sirienilor occi-
Roman, Bisericile creºtine din Imperiul Persan în douã tabere. „Calcedonienii“ se recruteazã mai dentali, al melkiþilor din Antiohia ºi al armenilor
Sasanid îºi proclamã independenþa în 424. ales din rândul orãºenilor elenizaþi. Monofiziþii îi din Cilicia (instalaþi în aceastã regiune din secolul
Poziþia adoptatã de conciliul din Calcedon, numesc „melkiþi“, altfel spus, regaliºti (din cu- al XI-lea).
acceptatã în ansamblu de Roma ºi Constantinopol vântul siriac malka, „rege“), deoarece îi considerã Certurile dintre calcedonieni ºi monofiziþi
(ºi de Biserica georgianã), este respinsã, în schimb, partizani ai împãratului. Melkiþii adoptã ritul ne apar astãzi ca foarte îndepãrtate. Chestiu-
de mai multe comunitãþi creºtine, în acelaºi timp bizantin (grec) ºi vor rãmâne pentru totdeauna nea-cheie, pentru câteva Biserici creºtine din
din motive teologice ºi ca opoziþie faþã de puterea fideli Constantinopolului. În schimb, monofiziþii, Orient, nu mai este teologicã. Ea se referã la viito-
imperialã. În Egipt, grecii din Alexandria se vor fi persecutaþi de cãtre autoritãþile imperiale. rul acestora într-un univers musulman adesea
raliazã acesteia, în timp ce autohtonii rãmân fideli De aceea vor recepta cucerirea arabã ca pe o neîncrezãtor ºi uneori ostil în mod deschis.
monofizismului. Aceasta este originea Bisericii uºurare.
copte (literal: „egiptene“). Cãtre sfârºitul secolu- Statutul – inferior, dar protejat – pe care
lui al V-lea, armenii adoptã la rândul lor monofi- islamul îl acordã creºtinilor le va permite apoi sã
zismul, iar în Siria, tezele monofizite vor avea joace un rol notabil în societate. Siriacii traduc în
IMPERIUL PERSAN SASANID. Dinastia Sasanidã, ARABII. Aceºtia ocupã întreaga Peninsulã Arabicã

RÅSPÂNTIA venitã la putere începând cu prima jumãtate a


secolului al III-lea, va ajunge la apogeu în timpul
ºi regiunea cuprinsã între Siria ºi Eufrat, unde
întreþin relaþii strânse cu imperiile vecine: arabii
domniei lui Chosroe I (531–579). Cãtre 560, ghasanizi cu Imperiul Bizantin, arabii lahmizi
VECHII LUMI îºi stabileºte graniþele cu turcii în apropiere de cu Imperiul Persan. În Yemen rãmân populaþii de
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Amudaria. Populaþia imperiului este compozitã, limbã „sud-arabicã“, în curs de arabizare. Arabii
cu o clasã conducãtoare persanã. În Mesopotamia vorbesc aceeaºi limbã (cu numeroase dialecte),
trãiesc sedentari de limbã aramaicã. Zoroastris- dar nu au o organizare politicã centralã. În cea
mul, religie de stat, se confruntã cu concurenþa mai mare parte sunt nomazi (beduini); alþii sunt
creºtinismului, ºi în special cu cea a nestoria- agricultori sedentari (în Yemen, în Oman, în
Orientul Mijlociu nismului. oaze); ºi mai mulþi trãiesc din comerþul cara-
în zorii islamului vanier: este cazul familiei lui Mahomed. La
marginile Semilunei fertile, arabii sunt în majo-
(cãtre anul 600) OFENSIVA ESTICÃ A POPULAÞIILOR ALTAICE. Pri- ritate creºtini; în peninsulã, predominã pãgâ-
mul val, cel al hunilor, ajunge în Europa Centralã nismul, cu mici insule de religie creºtinã sau
în 370–375. Forþa acestora se prãbuºeºte la mij- israelitã.
MPERIUL ROMAN DE RÃSÃRIT. Sub domnia locul secolului al V-lea. Dintre populaþiile înrudite

20
 I lui Constantin (306–337), creºtinismul a
devenit religia oficialã a Imperiului Ro-
man, în timp ce o „a doua Romã“ fusese
întemeiatã la Constantinopol, oraº odinioarã
cunoscut sub numele de Bizanþ. Imperiul Roman
cu hunii, bulgarii, aºezaþi la nordul Mãrii Negre,
îºi pãstreazã autonomia. Cu aproape o sutã de ani
mai târziu, expansiunea turucilor (turuk, de unde
vine numele de „turci“) provoacã un al doilea val.
Izgonite cãtre est, alte populaþii altaice, cunoscute
RÃZBOAIELE DIN PRIMA JUMÃTATEA A SECOLULUI
AL VII-LEA. În 602, între bizantini ºi sasanizi
izbucneºte un rãzboi îndelungat, care ocupã Siria
ºi Egiptul. Heraclius (împãrat bizantin începând
cu 610) îi alungã apoi pe perºi via Marea Neagrã
sub numele de avari, pãtrund, la rândul lor, în ºi pãtrunde în Mesopotamia în 628. Se restabi-
de Apus, cu capitala la Roma, s-a prãbuºit în
Europa Centralã. Kazarii (care aparþin familiei leºte statu quo ante, dar cele douã imperii sunt
secolul al V-lea. Mai rãmânea doar Imperiul
turce) se vor aºeza la puþin timp dupã aceea în epuizate, iar Siria, devastatã. În 628, Mahomed
Roman de Rãsãrit, numit Bizantin cu începere din
nordul Mãrii Caspice. Turucii, originari din Mun- nu controleazã încã decât Medina. Dupã ralierea
secolul al VII-lea. În acea perioadã, în Siria ºi þii Altai, îºi vor asigura supremaþia asupra tuturor celor din Mecca în 630, influenþa islamului se
Egipt, clasele conducãtoare erau de limbã greacã triburilor turce rãmase în Asia Centralã ºi vor extinde rapid asupra întregii Peninsule Arabice.
ºi de religie ortodoxã. Populaþiile autohtone, de cuceri Sogdiana la mijlocul secolului al VI-lea. Califul Abu Bakr (632–634), succesor al lui
limbã aramaicã sau arabã (în Siria) ºi coptã (în Din 582, totuºi, chinezii (potrivnici întotdeauna Mahomed, consolideazã aceste achiziþii. Ime-
Egipt), au adoptat în majoritate creºtinismul faþã de nomazii prea puternici) provoacã o rupturã diat dupã aceasta, califul Omar (634–644) îi
monofizit ºi au devenit victime ale persecuþiilor. între turucii din Orient ºi cei din Occident. În angreneazã pe arabi în cucerirea Siriei, deja
Armenii ºi georgienii, convertiþi la creºtinism în timpul expansiunii lor, turucii au supus populaþiile mult arabizatã. Cam în cincisprezece ani, Siria,
secolul al IV-lea, s-au împãrþit între Imperiul indo-europene autohtone: agno-kuceenii în bazi- Egiptul, Mesopotamia, Persia, vor cãdea în mâi-
Bizantin ºi Imperiul Sasanid. nul Tarimului, iranienii în Sogdiana. nile musulmanilor.
RÃSPÂNTIA VECHII LUMI
21


Apogeul califatului în Transoxiana ºi au obþinut de la principii locali kazar; o alta s-a aºezat în josul Dunãrii, iar a treia
(iranieni ºi turci) plata tributului. Apoi, i-au respins a migrat cãtre Volga Mijlocie.
(cãtre anul 765) pe turgheci (turci) ºi i-au învins pe chinezi la Talas În Asia Centralã, turucii, intraþi sub tutelã chi-
în 751. nezã în 681, ºi-au reconstituit imperiul, apoi s-au
EXPANSIUNEA TERITORIULUI ISLAMIC. În esenþã, În regiunile muntoase din Afghanistanul de ciocnit cu arabii în Transoxiana, între 705 ºi 715.
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

aceasta dateazã din secolul al VII-lea. Bizantinii, astãzi, arabii dau atacuri, în secolul al VIII-lea, Acesta a fost începutul declinului lor. Chinezii au
învinºi în mai multe rânduri, din 634 pânã în 638, dar nu controleazã terenul în mod durabil. În profitat de situaþie pentru a avansa cãtre vest, dar
au pãrãsit Siria. Egiptul a fost cucerit în anii sfârºit, ajung sã se aºeze în Sind (valea infe- au fost învinºi în 751 de o coaliþie a arabilor ºi a
urmãtori, iar în 643 este întemeiat oraºul Fustat. rioarã a Indului). karlucilor (altã populaþie turcã). Karlucii au moº-
În 644, arabii cuceresc Tripolitania. În Irak, tenit atunci o parte din teritoriul turucilor occiden-
sasanizii au fost învinºi la Qadisiyya în 636; DE LA OMEIAZI LA ABBASIZI. Dacã primii trei califi
tali, în timp ce turucii orientali au fost obligaþi, în
întemeierea oraºelor Kufa ºi Basra, oraºe de au condus comunitatea islamicã de la Medina, 744, sã cedeze puterea altor turci, uigurii. Alungaþi
garnizoanã ca ºi Fustat, dateazã din 638. Cuce- cum fãcuse Mahomed înaintea lor, al patrulea la scurt timp din Asia Centralã, chinezii vor reveni
rirea Iranului a început în 642. Arabii s-au con- abia la sfârºitul secolului al XVII-lea.
calif, Ali (656–661), se instaleazã la Kufa în timp
fruntat cu o puternicã rezistenþã persanã în Fars, Oghuzii, care trãiesc în jurul Mãrii Aral, vor
ce grave neînþelegeri îi divizeazã pe musulmani.
dar au ajuns pânã la urmã în bazinul Amudariei avea un destin mãreþ: îi au ca descendenþi (înde-
Ali îl are ca rival pe Muawiyya, atotoputernic în

în anii 650. pãrtaþi) pe turcii din Turcia ºi pe azerii de astãzi.
Siria. Dupã asasinarea lui Ali, Muawiyya se pro-
Dupã cucerirea Maghrebului (694–705), apoi
clamã calif, iar capitala este stabilitã la Damasc.
22 a Spaniei (711–716), victoria lui Carol Martel la CEILALÞI VECINI AI ARABILOR. În Oceanul Indian,


Este punctul de plecare al dinastiei Omeiade.
Poitiers în 732 a pus capãt ambiþiei expansiunii comerþul arab cunoaºte în secolul al VIII-lea o
Aceasta va trebui sã înfrunte o frondã irakianã
arabilor la nordul Pirineilor. Aceºtia au lansat mare dezvoltare: reþele de schimb se leagã cu
cvasi-permanentã pânã la „revoluþia“ care izbuc- India, Indonezia, China, Africa Orientalã. Etio-
împotriva bizantinilor numeroase expediþii,
terestre sau maritime, pânã în anii 710. Apoi, neºte simultan, în 748, în Irak ºi în Khorasan ºi pienii (creºtini monofiziþi amestecaþi cu copþii)
frontiera s-a stabilizat, în Anatolia Orientalã, pe care conduce la instaurarea unei noi dinastii de vor fi de aici înainte rupþi de Marea Roºie de cãtre
linia Munþilor Taurus ºi numeroºi musulmani au califi, abbasizii. Omeiazii, vânaþi, dispar de pe arabii instalaþi pe litoralul Eritreei. Cu nubienii, la
venit sã colonizeze „mãrcile“ ce aparþineau Impe- scenã, cu excepþia unuia dintre ei care întemeiazã rândul lor creºtini, califatul a semnat tratate în
riului Bizantin. În regiunile din sudul Caucazului, un emirat în Spania, în 756. Al doilea calif 651–652.
înaintarea arabilor s-a lovit de rezistenþa bizan- abbasid, al-Mansur, începe în 762 construcþia unei
tinilor, a populaþiilor creºtine autohtone (armeni ºi noi capitale, Bagdad.
georgieni) ºi a kazarilor.
Pentru a þine piept turcilor din Asia Centralã POPULAÞIILE TURCE. În timpul secolului al VII-lea,
(ºi pentru a deschide o „nouã frontierã“), 50 000 kazarii îi înving pe alani (iranieni) ºi pe bulgari ºi
de arabi, porniþi din Irak, au ajuns în Khorasan înfiinþeazã un stat puternic, aliat al Bizanþului
(Horasan) în 671 ºi s-au aºezat în regiunea Merv. împotriva arabilor. Învinºi de kazari, bulgarii s-au
De aici, ei au lansat între 705 ºi 715 expediþii despãrþit în trei ramuri: o ramurã s-a unit cu statul
Poitiers

EMIRATUL REGATUL FRANC


OMEIAD S
L A V I I
Cordoba HANATUL
BULGARII
DE PE VOLGA UIGUR
A I
VA RI
RII IA

RÃSPÂNTIA VECHII LUMI


M AGH
0,0
0,2
0,4
0,6
0,8
1,0

Ma
gh
re
b
BULG A R I I OGHUZII HANATUL
CHINA
HANATUL
KAZAR KARLUC
Constantinopol
Talas ul
z in i
IMPERIUL BIZANTIN
GE
OR Ba imulu
Tar
GIE

Tr
NII

an
ARM so
ENI Kaºgar TIBET
I xiana
Merv
Khorasan 
ria
Damasc 23

Bagdad cul
ui

Si
l Ra
Fustat Irak p ic u
Tr o
Egip

Kufa
Basra Fars

nd
t

CALIFATUL

Si
ABASID
Medina REGATELE HINDUSE

Mecca
REGATUL

NUBIEI

ETIOPIA
1 000 km

Cãtre 765 – Apogeul califatului


Lumea musulmanã divizatã vor domina de acum Iranul rãsãritean timp de un FRONTIERA CU IMPERIUL BIZANTIN. De dificul-
secol. Independenþi de califat, vor încuraja apariþia tãþile din lumea musulmanã profitã bizantinii,
(cãtre anul 975) unei literaturi scrise în „persana nouã“. care, la mijlocul secolului al X-lea, întreprind
Iranieni, la rândul lor, buizii sunt originari recucerirea „mãrcilor“ din Anatolia rãsãriteanã,
Califul al-Mansur, întemeietor al Bagdadului, îºi din Daylem, regiune montanã pe care arabii nu pierdute cu trei secole mai devreme. Alepul este
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

exercita autoritatea de la Oceanul Atlantic pânã la au supus-o niciodatã cu adevãrat. Convertiþi la incendiat în 962, vasalizat, apoi disputat cu fati-
Indus. Douã secole mai târziu, lumea musulmanã islamism la sfârºitul secolului al IX-lea de cãtre mizii. Musulmanii vor fi expulzaþi din regiunile
s-a transformat într-o juxtapunere de state inde- misionari ºiiþi, aceºtia profitã de decãderea cali- recucerite ºi înlocuiþi cu coloni creºtini, în special
pendente. Trei califi revendicã autoritatea reli- fatului pentru a invada Iranul central. Un buid se cu armeni.
gioasã supremã: abbasidul din Bagdad, omeiadul instaleazã la ªiraz, capitala Farsului, în 934, un
din Cordoba, fatimidul din Cairo. Irakul nu mai altul la Bagdad în 946. Califatul abbasid, cu toate POPULAÞIILE TURCE. În 840, kârgâzii, veniþi de
este decât o provincie sãrãcitã, guvernatã de ira- cã se menþine, îºi pierde orice autoritate. Emiratul pe Ieniseiul Superior, au îngenuncheat puterea
nieni, buizii. buid cel mai puternic este cel din Fars, care uigurilor, care s-au refugiat mai la sud. Ei au fost,
controleazã Omanul începând din 965. la rândul lor, înfrânþi în 924 de khitani (proto-
DECLINUL ABBASIZILOR. Dupã califatul lui Harun mongoli) ºi s-au întors în þara lor de origine.
al-Raºid (786–809), între cele douã clanuri a FATIMIZI ªI QARMAÞI. În 909, un ismaelit venit din Turcii karahanizi, urmaºi ai karlucilor, au înfiin-


izbucnit un rãzboi civil: unul în Irak, celãlalt în Siria, Obaid Allah, pune mâna pe putere la þat în jur de 960 un stat cu capitala la Kaºgar.
Khorasan. Al doilea clan a ieºit victorios, sub con- Kairuan ºi se proclamã calif. Este punctul de Regiunea începe sã se islamizeze. Munþii din
24 ducerea lui Tahir, un lider de origine arabã. Ca plecare al dinastiei Fatimide, care îºi propune ca Afghanistan scapã, încã o datã, de autoritatea
 recompensã, abbasizii au încredinþat Iranul Orien-
tal familiei Tahiride. Distrugerea armatei Irakului
prim obiectiv cucerirea Egiptului, dusã la bun
sfârºit în 969. O nouã capitalã, Cairo, este imediat
puterilor vecine. Totuºi, emiratul care se creazã la
Ghazni ºi care este controlat de foºtii mercenari
l-a determinat, de altfel, pe califul al-Mutasim înfiinþatã alãturi de Fustat. Fatimizii cuceresc turci ai samanizilor, va juca în curând un rol de
(833–842) sã constituie o nouã forþã militarã, Damascul, dar se vor ciocni în Palestina de qar- primã mânã.
compusã mai ales din sclavi turci din serviciul sãu, maþi, ramurã ismaelitã rivalã. Stabiliþi pe lângã În nordul Caucazului, kazarii nu mai sunt
pe care i-a instalat într-o nouã capitalã, Samara beduinii din Deºertul Siriei ºi în Arabia Orientalã, decât propria lor umbrã. Slavii din Kiev, sub con-
(care va fi abandonatã la sfârºitul secolului al qarmaþii îºi înmulþesc atacurile, incendiazã Basra ducerea marelui principe Sviatoslav, le-au distrus
IX-lea). Dar, militarii turci s-au rãzvrãtit ºi erau în 923, atacã pelerinii din caravane, în 930 furã statul în 964–967. Sviatoslav a fost ucis în 972 de
cât pe ce sã-l asasineze pe calif în 861. Califatul Piatra neagrã din Kaaba, element central al sanc- cãtre pecenegi, turci oghuzi nomazi care ocupau
a slãbit apoi treptat, pânã la sosirea buizilor. tuarului de la Mecca. Statul qarmat se va maturiza nordul Mãrii Negre de la începutul secolului.
pânã la urmã, dar în anul 970 izbucnesc din nou Bulgarii de pe Volga s-au convertit la islamism în
ASCENSIUNEA IRANIENILOR. Safarizii, iranieni grave conflicte cu fatimizii. În 975, autoritãþile anul 910.
autentici, au cucerit Niºapur, capitala tahirizilor, de la Mecca recunosc califatul fatimid. La fel
în 873, ºi le-au luat locul. La rândul lor, ei au fost va face în 992 dinastia Zaiditã, care guverneazã
cotropiþi, la sfârºitul secolului al IX-lea, de cãtre Yemenul din 898. Qarmaþii înºiºi vor adera ceva
samanizi. Aceºtia din urmã, cu capitala la Buhara, mai târziu.
RÃSPÂNTIA VECHII LUMI
25


Invazia turcilor Dar, în 1040 alþi selgiucizi l-au pus pe fugã pe cel mai prosper. Pe aici se fãcea legãtura comer-
succesorul acestuia, iar ghazneviþii s-au repliat cialã între Oceanul Indian ºi Mediterana. Dar, fati-
(cãtre anul 1100) dincolo de Hindukuº. mizii au trebuit sã înfrunte o puternicã rezistenþã
Al doilea val al selgiucizilor este condus de bizantinã în Siria, apoi atacurile repetate ale
Invazia turcilor în Iran ºi Anatolia dominã secolul Tugril Beg care, plecat sã cucereascã Iranul, se beduinilor. Începând cu 1060, þara se cufundã în
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

al XI-lea. Nu mai este vorba, ca înainte, de mili- instaleazã în Isfahan în jurul anului 1050. Dorind haos. Pentru a restabili ordinea, califul fatimid
tari profesioniºti cumpãraþi de suverani, ci de sã întemeieze un stat solid, acesta îi împinge pe face apel la o cãpetenie mercenarã armeanã, care
nomazi, desemnaþi cu numele de turcomani, care turcomanii mai turbulenþi cãtre frontierele statului instaureazã un regim de dictaturã militarã în 1074.
emigreazã în masã. Sultanatele selgiucide provin bizantin, apoi, dupã ce i-a invins definitiv pe buizi,
din aceastã mare migraþie. intrã în 1055 în Bagdad ºi se autointituleazã sultan PRIMA CRUCIADÃ. Dupã ce s-au regrupat în
cu ajutorul califului abbasid (care se aflã la ori- Constantinopol, cruciaþii îi înving pe turcomani în
SFÂRªITUL DINASTIILOR IRANIENE. În pragul anu- ginea dinastiei Marilor Selgiucizi). Jafurile turco- 1097, apoi traverseazã Anatolia. Unii dintre ei se
lui 1000, samanizii au fost cuceriþi de karahanizii manilor din Anatolia Orientalã provoacã o reacþie abat din drumul spre Ierusalim pentru a înfiinþa un
ºi turcii iranizaþi din Ghazni (sau ghazneviþi), militarã a bizantinilor. Alp Arslan, succesor al lui comitat la Edessa, aflatã sub dominaþie armeanã.
deveniþi stãpâni ai Khorasanului. Ghaznevidul Tugril Beg, îi zdrobeºte la Mentzikert în 1071. Alþi cruciaþi formeazã un principat în Antiohia, în
Mahmud a iniþiat apoi expediþii în nordul Indiei ºi Începând cu aceastã datã, nimic nu mai stã în calea 1098. În anul urmãtor, egiptenii sunt învinºi, iar
 în Iran ºi s-a proclamat promotor al sunnismului, nãvãlirii turcilor în Anatolia. Marii Selgiucizi Ierusalimul, cucerit. În 1100, aici va fi creat un
26 împotriva buizilor, ei înºiºi cãzuþi pradã certurilor anexeazã apoi Transoxiana, îºi extind protecto- regat. Comitatul din Tripoli va fi format în 1109,
 intestine începând cu anul 980. În Zagros, în Azer-
baidjan, în Anatolia Orientalã, s-au afirmat dinastii
ratul asupra karahanizilor, îi supun pe qarmaþi ºi
obþin dreptul de a pãzi oraºele sfinte.
iar câþiva ani mai târziu, cele patru state „latine“
vor forma o fâºie continuã de-a lungul Coastei
kurde în timp ce unele cãpetenii beduine înte- Levantului. Principatul armeano-cilician, înte-
meiau mici state independente în Mesopotamia SELGIUCIZII DIN RUM. Lipsiþi de puterea de a se meiat de armenii ce se refugiau din calea turcilor,
Superioarã. Pe scurt, cãtre mijlocul secolului al împotrivi turcomanilor, bizantinii gãsesc o cale de ºi-a dobândit independenþa în 1080.
XI-lea, în inima Orientului Mijlociu nu mai exista înþelegere cu selgiucidul Suleiman, provenit din
nici o putere autenticã. primul val. Suleiman reuneºte sub autoritatea POPULAÞIILE DIN STEPÃ. Cumanii (supranumiþi ºi
sa o mare parte din Asia Micã. Astfel ia naºtere polovci sau kipchaci), care sunt turci, îi alungã pe
EXPANSIUNEA SELGIUCIZILOR. Selgiucizii repre- sultanatul selgiucid din Rum (din termenul arab pecenegi spre vest ºi se aºazã în nordul Mãrii
zintã clanul conducãtor (musulman) al triburilor bilad al-Rum, „þinut al romanilor“, care desemna Negre la mijlocul secolului al XI-lea. Aceºtia trec
turcomane care, dupã cãderea samanizilor, au Anatolia). Capitala se aflã la Iconium (Konya, prin foc ºi sabie principatele ruse vecine ºi prac-
intervenit în Transoxiana ºi în Khorasan. În 1027, în turcã). ticã un înfloritor comerþ cu sclavi, mai ales turci.
Mahmud din Ghazni a reuºit sã alunge o bunã În nordul Caucazului, kazarii au dispãrut din isto-
parte dintre ei spre Azerbaidjan. (Vom regãsi acest DIFICULTÃÞILE FATIMIZILOR. În jurul anului 1000, rie în jurul anului 1030. Alanii, populaþie iranianã,
prim val în Anatolia, cincizeci de ani mai târziu.) Egiptul fatimid era, de departe, statul musulman sunt strãmoºii osetinilor de astãzi.
I I
´ Z KITAN
G
R
´
K
EMIRATUL PRINCIPATELE
ALMORAVID RUSE

RÃSPÂNTIA VECHII LUMI


C U M A N I I

I I
EMIRATELE U Z I
G H

R
ZIRIDE AL O I

U
AN

G
II
Constantinopol HANATUL CHINA

I
U
GEO Tra KARAHANID
I M P E R I U L SULTANATUL R nso
A R M GIENII xia
na
BIZANTIN DE RUM ENI
I Kaºgar
Konya Mentzikert
Horezm T i b e t


PR. ARMEANO- Edessa Azerbaidjan Merv
CILICIAN Antiohia Khorasan
STATELE LATINE
SULTANATUL SELGIUCID Ghazni 27

i
ulu
Ierusalim Bagdad EMIRATUL R ac
pi c ul
Cairo Isfahan GHAZNEVID Tro
CALIFATUL Irak
FATIMID

A REGATELE HINDUSE
R
A B

O
I

M
Mecca I

AN
REGATUL

NUBIEI
YE
ME
N

ETIOPIA
1 000 km

Cãtre 1100 – Invazia turcilor


Hegemonia mongolã acestea, la sfârºitul secolului al XII-lea, au trebuit veni de hac Asasinilor (v. p. 52) ºi de a-l supune
sã facã faþã ambiþiilor „ºahilor“ din Horezm, care pe califul abbasid. Hulegu se achitã de prima
(cãtre anul 1265) erau turci iranizaþi. Începând cu 1200, ºahul din sarcinã, apoi în 1258, cucereºte Bagdadul. Califul
Horezm a cucerit Iranul rãsãritean, Transoxiana, abbasid este executat, iar califatul, desfiinþat. La
Secolul al XI-lea a cunoscut nãvãlirea turcilor în Afghanistanul. Ghurizii, alungaþi spre India, au puþin timp dupã aceea, Hulegu îºi ia titlul de ilhan
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Iran ºi în Anatolia. Secolul al XIII-lea aparþine dispãrut. ºi formeazã în beneficiul propriu un nou hanat
invaziilor conduse de mongoli, ale cãror trupe, la mongol, cu centrul în Azerbaidjan.
drept vorbind, sunt formate în majoritate din turci. MARILE EXPEDIÞII MONGOLE. Uniþi de cãtre
Aceastã nouã revãrsare este însoþitã de distrugeri Genghis-Han, mongolii pãtrund în 1218 în Impe- SOSIREA MAMELUCILOR ÎN EGIPT. În anul 1170,
neîntâlnite în secolul al XI-lea. Sub conducerea riul karahitailor ºi pun stãpânire pe Asia Centralã, Egiptul a trecut sub controlul unui kurd, pe nume
mongolilor, Iranul îºi va regãsi, pentru o perioadã, inclusiv Transoxiana. Intraþi într-un conflict cu Salah ad-Din ben Ayyub, cunoscut sub numele de
unitatea pierdutã. Dar, creaþia cea mai originalã a ºahul din Horezm, mongolii dau în 1219 o ripostã Saladin. Devenit conducãtor al Siriei, Saladin i-a
urmaºilor lui Genghis-Han se aflã pe malurile terifiantã: devasteazã Horezmul ºi Khorasanul, atacat pe latini ºi a recucerit Ierusalimul în 1187.
Volgãi: este Hanatul Hoardei de Aur. Urmaºii sãi, ayyubizii, au domnit în Egipt ºi Siria
rad de pe faþa pãmântului oraºele Balh, Herat,
pânã la mijlocul secolului al XIII-lea. În acea
Niºapur, iar horezmiþii sunt urmãriþi pânã la Ind,
perioadã, ineficienþa ayyubizilor în faþa celei

DECLINUL SELGIUCIZILOR. În secolul al XII-lea, pe de o parte, ºi pânã în Azerbaidjan, pe de alta.
de-a cincea cruciade, conduse de regele Franþei
Imperiul Marilor Selgiucizi a început, încetul Genghis-Han moare în 1227. ªi-a împãrþit
Ludovic cel Sfânt, a provocat reacþia mercena-
28 cu încetul, sã se fãrâmiþeze. Karahitaii au luat moºtenirea fiilor sãi: Ogodai devine Mare Han,

rilor turci, mamelucii. Dupã ce i-au respins pe
Transoxiana în stãpânire în jurul anului 1140. Tului primeºte Mongolia, Ciagatai Asia Centralã,
cruciaþi, aceºtia au zdrobit în 1260 o armatã
Zece ani mai târziu, ghurizii, iranieni din Afgha- în timp ce lui Batu (fiul lui Djuci, fiul cel mare al
mongolã pe care Hulegu o lãsase în Siria. În anul
nistan, au distrus puterea ghaznevidã ºi au înte- lui Genghis, mort înaintea tatãlui sãu), i se atribuie urmãtor, comandantul mameluc Baibars s-a pro-
meiat un imperiu care a redus ºi mai mult din toate stepele din vestul Irtâºului, cucerite sau de clamat sultan.
domeniul selgiucizilor. La vest, califul abbasid i-a cucerit. De aici a pornit marea expediþie din 1236.
alungat din Bagdad în 1152. Selgiucizii din Rum, Mongolii îi supun pe bulgarii de pe Volga ºi pe
SULTANATUL DIN DELHI. Începând cu 1175, gurizii
în schimb, i-au învins pe bizantini în 1176. Aceºtia cumani, apoi înving ºi vasalizeazã principatele
au cucerit bazinul Indului ºi i-au eliminat definitiv
din urmã nu mai sunt în stare sã se opunã turcizãrii ruse, curând silite la plata unui tribut. Astfel se
pe ghaznevizi. La începutul secolului al XIII-lea,
Anatoliei. (Sultanatul din Rum, totuºi, cade în formeazã hanatul numit Hoarda de Aur, care va
au cãzut la rândul lor în mâinile ºahului din
1243 sub tutela mongolilor.) dura douã secole. (Hoarda Albã, la est de Ural, Horezm. Comandantul mercenar turc care îl repre-
duce o existenþã autonomã.) zenta la Delhi s-a proclamat apoi (în 1206) „sultan
KARAHITAII ªI ªAHII DIN HOREZM. Cãtre 1130, al turcilor ºi persanilor“. Aceasta este originea
karahitaii, promongoli budiºti alungaþi de la gra- ÎNTEMEIEREA ILHANATULUI (SAU HANATUL DIN sultanatului din Delhi, care, cu mai mult sau mai
niþele septentrionale ale Chinei, i-au înlocuit pe IRAN). În 1251, Hulegu, un nepot al lui Genghis- puþin succes, se va menþine pânã în secolul al
karahanizi, apoi au cucerit Transoxiana. Cu toate Han, este trimis în Iran cu dubla misiune de a a le XVI-lea.
PRINCIPATELE

a
RUSE li

PO

LIT
o
AN g

LO

U
NI
A IA
o n
M Karakorum

MARELE HANAT
UN
GA HOARDA
HANATUL

RÃSPÂNTIA VECHII LUMI


RI
A ALBÅ
CALIFATUL HOARDEI DE AUR
ALMOHAD U

B
LG
A RIA
CALIFATUL
HAFSID Constantinopol
HANATUL LUI CIAGATAI
m
IMPERIUL GE Horez
TRAPEZUNT
OR
SULTANATUL GIA

Tra
BIZANTIN

nso
RUM Kaºgar
Azerbaidjan T i b e t

xia
Konya

na
Pr. ARMEANO-
Tabriz
Merv
CILICIAN Alep Irak Khorasan
STATELE LATINE
29

i
ILHANATUL R ac
ulu
Cairo pi c ul
Bagdad Tro
Delhi
SULTANATUL
MAMELUC
SULTANATUL DELHI
A
R
A B
O
ma
Mecca I n
I
REGATUL REGATELE
HINDUSE
NUBIEI

YEMEN

ETIOPIA
1 000 km

Cãtre 1265 – Hegemonia mongolilor


Tamerlan ºi epoca sa musulmanã. Devenit cãpetenie a clanului sãu, le APARIÞIA OTOMANILOR. La sfârºitul secolului al
reuneºte pe celelalte, iar în final, cãtre 1370 va XIII-lea, puterea mongolã asupra Anatoliei a
(cãtre anul 1400) lua în stãpânire Transoxiana ºi capitala acesteia, slãbit. Astfel s-au putut forma, mai ales la graniþa
Samarkand. De atunci, se va angaja în operaþiuni cu Imperiul Bizantin, mici emirate turce, printre
În vreo treizeci de ani de campanii devastatoare, militare neîntrerupte, pânã la moarte, în 1405. care cel înfiinþat de Osman. Osmanlâii – sau oto-
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Tamerlan a dorit, în felul sãu propriu, sã reor- Tamerlan, mai mult decât mongolii, va utiliza manii – ajung la Dardanele, apoi în anul 1360, îºi
ganizeze lumea. Comandant militar neînvins, el sistematic teroarea: fie oraºele se predau necon- stabilesc capitala la Adrianopol (Edirne în turcã).
nu a construit totuºi nimic durabil ºi nu a zdrobit diþionat, fie populaþia acestora este masacratã. Atacã apoi centrul Balcanilor, îi supun pe bulgari,
nici puterea otomanilor, nici pe cea a mamelucilor, Herat, ªiraz, Isfahan, Sarai, Delhi, Bagdad vor îi înving pe sârbi ºi, în acelaºi timp, trec la ane-
nici vitalitatea turcomanilor. cunoaºte o asemenea soartã. La seria þãrilor cuce- xarea emiratelor turce din Anatolia. Se hotãrãsc,
rite se adaugã Horezm ºi Khorasan, apoi întregul în sfârºit, sã cucereascã Constantinopolul. Dar
FÃRÂMIÞAREA ILHANATULUI. Începând cu 1335, Iran ºi Irakul, în sfârºit, Pendjabul. Dar trebuie sã atunci intrã în scenã Tamerlan, care pune pe fugã
Ilhanatul este zguduit de luptele pentru succe- adãugãm nenumãratele expediþii punitive pe care armata otomanã lângã Ankara în 1402. Otomanii
siune. De destrãmarea sa profitã mongolii, dja- Tamerlan le iniþiazã atât în propriul sãu „mare se repliazã pe poziþiile lor europene.
lairizii, care ocupã Irakul ºi Iranul de Vest ºi emirat“, cât ºi în exterior. Acestea vizeazã Mogu-
diverse populaþii iraniene: muzafarizii din ªiraz, listanul, Hanatul Hoardei de Aur, sultanatul din PUTEREA MAMELUCÃ. Sultanul Baibars a reor-

 kerþii în Herat, sarbardarii (revoluþionari ºiiþi) în


Khorasan. Nimeni nu va rezista în faþa ofensivei
Delhi, Siria mamelucilor, otomanii. În ajunul
morþii sale, Tamerlan se gândea la China.
ganizat statul egipteano-sirian ºi a întemeiat o
putere care va dura pânã la începutul secolului al
30 lui Tamerlan.

XVI-lea. Începând cu anul 1269, ºi-a stabilit suze-
HANATUL HOARDEI DE AUR. În timpul primului sãu ranitatea asupra Medinei ºi Meccãi. Urmaºii sãi
HANATUL LUI CIAGATAI. Dintre posesiunile lui veac de existenþã, hanatul s-a islamizat ºi au i-au alungat definitiv pe latinii din Palestina în
Genghis-Han, aceasta a fost, de la bun început, cea apãrut oraºe noi: Sarai (capitala), Kazan, Astra- 1291. Siria serveºte drept scut Egiptului (în 1400,
mai puþin întinsã. Urmaºii lui Ciagatai s-au strã- han. Dar ºi aici s-au declanºat mari certuri pentru Tamerlan atacã Siria, dar, decât sã se aventureze
duit în zadar, între 1297 ºi 1327, sã cucereascã succesiune la mijlocul secolului al XIV-lea. Litua- în Egipt, hotãrãºte sã se întoarcã împotriva oto-
India. Hanatul s-a scindat dupã aceea în douã nienii profitã de ocazie pentru a anexa Kievul, iar manilor). Protejat astfel, sultanatul mameluc va
pãrþi: Mogulistan la nord-est, Transoxiana la ruºii, pentru a refuza sã mai plãteascã tribut. În cunoaºte o mare prosperitate.
sud-vest. Cãtre mijlocul secolului al XIV-lea, un 1381, Toktamâº, hanul Hoardei Albe, ajunge în
han, convertit la islamism, a încercat o reunificare. Urali, vine în fruntea Hoardei de Aur ºi resta- PRÃBUªIREA MONGOLILOR. Deveniþi împãraþi ai
Dar, musulmanii din Transoxiana au rãmas extrem bileºte autoritatea acesteia asupra ruºilor. Tokta- Chinei sub numele dinastic de Yuan, descendenþii
de ostili „necredincioºilor“ din Mogulistan. mâº, totuºi, face greºeala sã-l ameninþe pe Tamer- lui Genghis-Han au fost alungaþi în 1368 de cãtre
lan, care lanseazã împotriva lui o primã expediþie chinezi, care au întemeiat dinastia Ming. Mon-
CUCERIRILE LUI TAMERLAN. Timur Lenk (fran- în 1391, apoi o alta, mult mai severã, în 1395: golia s-a cufundat apoi într-o anarhie profundã.
cizat în Tamerlan) s-a nãscut în 1336 în apro- Saraiul este distrus, iar declinul Hoardei de
piere de Samarkand într-o familie turcofonã ºi Aur începe.
PRINCIPATELE
RUSE I
I
POLONIA– L
Moscova O
EMIRATUL
LITUANIA G
Kazan N
GRANADEI M O
UNGARIA Kiev
HANATUL HANATUL

RÃSPÂNTIA VECHII LUMI


CALIFATUL HOARDEI DE AUR ÇAYBANID
ALMOHAD Sarai
CHINA
CALIFATUL SULTANATUL Astrahan
HAFSID Adrianopol
Constantinopol
MOGULISTAN
OTOMAN TRAPEZUNT GE
OR Horezm
Ankara GI

Tra
A Samarkand Kaºgar

nso
T i b e t

xia


na
CIPRU
Alep Khorasan
Damasc Herat 31

ui
Bagdad cul
MARELE EMIRAT Pendjab ic u
l Ra
Cairo I r a k Isfahan Tro
p
AL LUI Delhi
SULTANATUL TAMERLAN SULTANATUL
MAMELUC ªiraz
DE DELHI

A
R O
A B m
Mecca I an
I REGATELE
HINDUSE

YEMEN

ETIOPIA
1 000 km

Cãtre1400 – Tamerlan ºi epoca sa


Otomanii ºi safavizii IMPERIUL PERSAN SAFAVID. În secolul al XV-lea, maº al Profetului“) din Mecca le-a încredinþat de
Dioneyd, cap al ordinului religios al safavizilor, îndatã protecþia oraºelor sfinte. Sub domnia lui
(cãtre anul 1600) strânge în jurul sãu numeroºi turcomani, în curând Soliman Magnificul, au înaintat apoi în Europa
cunoscuþi sub porecla de Kâzâl Baº („Capete (ocupând Ungaria), apoi din nou cãtre est (cu-
La începutul secolului al XVII-lea, în Orientul Roºii“). Cu sprijinul lor, mezinul lui Dioneyd, cerirea Irakului în 1534). Algeria, Tripolitana ºi
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Mijlociu dominã trei puteri: Imperiul Otoman, Ismail, cucereºte Tabrizul în 1501, îi înlãturã pe Tunisia au trecut, de altfel, sub suzeranitatea
Persia safavidã, Imperiul Mogulilor. Hoarda de Ak Koyunlu ºi întemeiazã dinastia safavizilor, acestora.
Aur s-a prãbuºit în faþa ruºilor, care pãtrund în care va domni în Persia pânã în secolul al
Siberia. Cãlãreþii stepelor din Asia Centralã, odi- XVIII-lea. ªahul Ismail trebuie totuºi sã-i înfrunte PORTUGHEZII DIN OCEANUL INDIAN. Dupã ce a
nioarã cuceritori, se aflã de acum în defensivã. pe uzbeci – pe care îi înfrânge în 1510 – apoi pe înconjurat Capul Bunei Speranþe, Vasco da Gama
În Oceanul Indian, domneºte o putere maritimã otomani. Aceºtia din urmã, învingãtori la Ceal- a ajuns în India în 1498. Portughezii au încercat
europeanã, cea a portughezilor. diran în 1514, vor pãstra definitiv Anatolia rãsãri- imediat sã-ºi asigure monopolul comercial în
teanã. Centrul de greutate al Imperiului Safavid se Oceanul Indian. Mamelucii, apoi otomanii, au
SECOLUL AL XV-LEA. Timurizii, urmaºii lui Tamer-
deplaseazã astfel cãtre est ºi, din turcoman, devine reuºit sã-i elimine din Marea Roºie. La intrarea în
lan, au pãstrat aproape un secol Transoxiana ºi iranian. Totuºi, duºmanii sãi nu se dau bãtuþi: când Golful Persic, portughezii au transformat Insula
Khorasanul. Prinºi între uzbeci ºi turcomani, Abbas este proclamat ºah în 1587, otomanii se Ormuz într-un foarte important centru comercial.

 aceºtia au dispãrut la puþin timp dupã anul 1500. aflã în Azerbaidjan ºi uzbecii în Khorasan. Acesta
Neînvinºi, turcomanii rãspândiþi din Iran pânã va triumfa în primii ani ai secolului al XVII-lea.
32 Domnia ºahului Abbas, care stabileºte capitala în ÎNAINTAREA RUªILOR CÃTRE EST. Þarul Ivan cel
în Anatolia, nu au suferit deloc de pe urma lui
 Tamerlan. Dupã moartea acestuia, aºa-ziºii Kara Isfahan, marcheazã apogeul dinastiei Safavide. Groaznic a cucerit Kazanul în 1552 ºi Astrahanul
în 1555. Începând cu anul 1580, cazacii înainteazã
Koyunlu („Oaia Neagrã“) au preluat controlul în
rapid în taiga: dupã cucerirea hanatului din Sibir
Azerbaidjan ºi Irak, apoi au cucerit Iranul Occi- UZBECII. Este vorba despre triburile turce din la începutul secolului, în 1604 este înfiinþat Tomsk,
dental ºi Central. Dar, în 1467, cei numiþi Ak stepã, reunite în secolul al XIV-lea sub autori- la 1800 de kilometri est de Urali.
Koyunlu („Oaia Albã“) veniþi din Anatolia rãsãri- tatea unui ºaibanid (urmaº al lui lui ªaiban, unul
teanã, i-au învins ºi i-au înlocuit. dintre nepoþii lui Genghis-Han). Uzbecii au
Decãderea Hoardei de Aur s-a manifestat prin avansat pânã aproape de Marea Aral, în timp ce IMPERIUL MOGULILOR. Originar din Fergana,
secesiuni, începând, din 1430, cu cea a tãtarilor alte triburi turce (cazacii) s-au regrupat mai la turcul Babur a devenit rege al Kabulului în 1504.
din Crimeea, care s-au plasat în 1475 sub suzera- În 1526, a cucerit Delhi. Fiul sãu nelegitim, Akbar,
est. La sfârºitul secolului al XV-lea, uzbecii au
nitate otomanã. În anul 1445, la Kazan s-a format (1557–1605) este adevãratul arhitect al aºa-numi-
cucerit Transoxiana, Horezmul, Khorasanul, apoi
un hanat independent; în 1466, un altul la Astrahan. tului Imperiu al Marilor Moguli, stat musulman de
au fost respinºi de ºahul Ismail.
Tãtarii din Crimeea au distrus ceea ce a mai rãmas culturã persanã, a cãrui moºtenire îndepãrtatã va
din Hoardã în 1502. reveni reginei Victoria în 1876.
Dupã moartea lui Tamerlan, otomanii au recu- EXPANSIUNEA IMPERIULUI OTOMAN. Otomanii au
cerit Anatolia. Constantinopolul, cucerit în 1453, pus capãt sultanatului mameluc, luând în stãpânire
a devenit imediat capitala lor. Siria (în 1516) ºi Egiptul (în 1517). ªeriful („ur-
PORTUGALIA RUSIA
Sibir II
Tomsk Z
Â
G
R HANATUL
P O L O N I A Moscova K
Â
Kazan MONGOLILOR
ORIENTALI
MAROC

RÃSPÂNTIA VECHII LUMI


Al HANATUL
ge K A Z A H
I I MONGOLILOR
ria HANATUL OCCIDENTALI
CRIMEEI Astrahan
a
isi
T un Constantinopol
HANATUL CHINA

TUR
IMPERIUL HANATUL KAÇGAR
Tr

KM
UZBEK
ip

OTOMAN Cealdiran Kaºgar


ol

T i b e t

EN
idjan II
e r ba
ita

Az Buhara


ni

Tabriz Merv
a

Khorasan
33

ia
Damasc Kabul

Sir

Herat ui
Bagdad P E R S I A l Ra
cul
Cairo p ic u
Tro
Egipt Ira Isfahan Delhi
k
IMPERIUL MOGULILOR

Bahrain Ormuz
A
R
A B Mascat
Mecca I
I
Diu
Bombay

Goa

Aden Socotora

1 000 km

Cãtre 1600 – Otomanii ºi safavizii


otomanii invadeazã vestul þãrii. Nadir, comandant HANATELE UZBECE. Asediaþi de ºahul Abbas, uz-
IMPERIALISME, militar turcoman ºi conducãtor al Khorasanului,
ajunge la putere în 1729. Acesta îi respinge pe
becii se aflã într-o continuã defensivã de la sfâr-
ºitul secolului al XVI-lea. Ei sunt împãrþiþi în trei

NAºIONALISME otomani, supune Afghanistanul, îi atacã pe moguli


ºi devasteazã oraºul Delhi în 1739, îi învinge pe
hanate: cel din Buhara (ºi cãruia afghanii îi reven-
dicã malul sudic al Amudariei); cel din Khiva
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

uzbeci, apoi moare asasinat la rândul sãu, în 1747. (Hiva), al cãrui teritoriu corespunde fostului
Hanul Karim Zand, membru al unui trib iranian Horezm; cel din Kokand, întemeiat la începu-
din Zagros, va domina în perioada urmãtoare. El tul secolului al XVIII-lea ºi situat în regiunea
Ameninþãri europene transferã capitala la ªiraz ºi reuºeºte sã asigure
Fergana. Cele trei hanate s-au luptat adesea între
(cãtre anul 1800) ele sau împotriva triburilor turkmene care noma-
Persiei douãzeci ºi cinci de ani de relativã liniºte,
dizau la est de Marea Caspicã.
pânã la moartea sa, în 1779. În þarã izbucneºte
mperiile Otoman ºi Persan dominã în con- iarãºi rãzboiul civil ºi din nou un turcoman, Aga


I tinuare scena, deºi au decãzut. Fenome-
nele cele mai marcante, în orice caz, se
situeazã la periferia Orientului Mijlociu:
expansiunea Imperiului Rus în Siberia ºi în
nordul Mãrii Negre, pãtrunderea chinezilor în
Muhammah, membru al tribului kajarilor, va fi cel
care ajunge sã se impunã. Proclamat ºah în 1796
la Teheran, va muri asasinat un an mai târziu. Aga
Muhammad are meritul de a fi întemeiat dinastia
kajarilor, care va domni în Persia pânã în 1925.
RIVALITÃÞI ÎN OCEANUL INDIAN. La începutul
secolului al XVII-lea, portughezii îºi pierd supre-
maþia în favoarea olandezilor, cãrora li se alãturã
englezii ºi francezii. Dar, europenii nu sunt sin-
guri: arabii din Oman, care i-au alungat pe por-
tughezi din Mascat în 1650, s-au stabilit în Zan-
34 Asia Superioarã, înaintarea rapidã a britanicilor zibar în 1698. Puterea lor maritimã ºi comercialã

AFGHANISTANUL ªI BALUCISTANUL. La sfârºitul
în India. nu va fi redusã de britanici decât în a doua jumã-
secolului al XVII-lea, estul viitorului Afghanistan tate a secolului al XIX-lea.
PERSIA DE LA SAFAVIZI LA KAJARI. ªahul Abbas (printre care Kabulul) aparþine Marilor Moguli; În India, rivalitatea dintre francezi ºi englezi
a reorganizat Imperiul Safavid ºi l-a dotat cu o sudul ºi vestul (printre care Kandahar ºi Herat) s-a soldat cu victoria acestora din urmã. Englezii
armatã profesionistã. Otomanii au sfârºit prin a Persiei; nordul, hanatului de Buhara. Paºtunii (sau au ajuns în Delhi la începutul secolului al XIX-lea.
semna tratatul de la Zuhab (1639), care schiþeazã afghanii), grupare etnicã dominantã, sunt împãr- Marele Mogul, cãruia asalturile lui Nadir ºi ale
frontiera, separând, pânã în zilele noastre, Iranul þiþi în douã tabere: ghilzaii (din care face parte afghanilor i-au slãbit puterea, nu mai este decât un
de Irak. În absenþa unei ameninþãri exterioare, Mahmud) ºi abdalii. Nadir se sprijinã pe abdali, la monarh-marionetã.
succesorii ºahului Abbas au fãcut greºeala de a cererea cãrora distruge puterea ghilzailor. Dupã
lãsa armata safavidã sã devinã din ce în ce mai moartea lui Nadir, locotenentul sãu, Ahmad Han, CHINEZII ÎN ASIA SUPERIOARÃ. În secolul al XVII-lea,
ineficientã. (un abdal), se impune paºtunilor, se proclamã ºah mongolii din vest (jungarii sau þungarii) s-au
La începutul secolului al XVIII-lea, afghanii ºi, dupã o serie de campanii reuºite, întemeiazã ciocnit de dinastia manciurianã Quing, dominantã
se revoltã. În 1721, unul dintre conducãtorii lor, Afghanistanul. Unificat de Nasir, un alt tovar㺠de în China începând cu 1644. Înfrânþi în 1696, jun-
Mir Mahmud, avanseazã spre Isfahan, învinge arme al ºahului Nadir, Balucistanul devine inde- garii s-au repliat cãtre vest, în defavoarea kaza-
armata safavidã, pune stãpânire pe oraº ºi se pro- pendent în 1747. Acesta se va dezmembra treptat hilor, care pânã la urmã, i-au chemat pe ruºi în
clamã ºah. El va fi asasinat în 1725, dar între timp dupã moartea lui Nasir, în 1795. ajutor. La mijlocul secolului urmãtor, chinezii
MAREA
BRITANIE

FRANæA
Moscova Mongolia
Viena Kazan

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
MAROC
RUSIA
Al
ge
ria K A Z A H I I Jungaria
Crimeea CHINA
isia
Tun Constantinopol
Cau
caz

T
U
IMPERIUL KHIVA

R
GEORGIA KOKAND

K
Tr

M
OTOMAN jan Kokand Kaºgar
ip

Khiva

E
baid

N
Azer Buhara
ol

II

it

ni Merv BUHARA
a

a Za
gr Khorasan º
Damasc
Damas os Teheran
Téhéran uk u Tibet
Herat Hind Kabul 35

lui
Bagdad PERSIA
PERSE AFGHANISTAN ac u
ul R
Egip

Cairo pic
Tro
Isfahan Kandahar Delhi Bengal
t

Kalat
ªiraz
INDIILE
Hij

BALUCISTAN BRITANICE
NEJD
az

Mascat
Mecca OMAN

ETIOPIA 1 000 km

Cãtre1800 – Ameninþãri europene

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
i-au masacrat pe jungari ºi au anexat Jungaria. ibn Saud ºi urmaºii sãi, adepþi ai wahhabismului Tracia Orientalã. La sud-vest de Caucaz, otomanii
La puþin timp dupã aceea, au cucerit bazinul (formã rigoristã a sunnismului), se aratã foarte au trebuit sã cedeze teritorii Rusiei în 1878.
Tarimului ºi au înãbuºit douã rãscoale ale musul- ostili faþã de otomani. Egiptul, ocupat în parte de În acelaºi an, Ciprul a trecut sub administraþie
manilor autohtoni. Dacã luãm în considerare francezi între 1798 ºi 1802, apoi de britanici în britanicã.
Tibetul, luat în stãpânire progresiv, ºi Mongolia 1803, se va emancipa în curând. În Peninsula Arabicã, otomanii au preluat
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

propriu-zisã, vasalizatã în 1691, chinezii dominã, iarãºi controlul litoralului estic al Mãrii Roºii.
la sfârºitul secolului al XVIII-lea, toatã Asia Yemenul Superior se bucurã de autonomie din
Superioarã. 1911. În schimb, otomanii au fost din nou
Între ruºi ºi britanici alungaþi din Arabia esticã de Abd al-Aziz ibn
EXPANSIUNEA RUSIEI. În Siberia, ruºii nu vor Saud, conducãtor în Nejd din 1902 ºi în Hasa
întâlni decât populaþii risipite, drept pentru care
(1914) din 1913.
ajung pe coasta Pacificului din 1639. În schimb,
pentru a se aventura în stepele Asiei Centrale au În secolul al XIX-lea, Rusia a cucerit Caucazul ºi IMPERIALISMUL BRITANIC. Cucerirea Indiei s-a
aºteptat începutul secolului al XVIII-lea. Vestul ºi Asia Centralã, pe când britanicii finalizau edifi- încheiat în mare parte la mijlocul secolului al
nordul viitorului Kazahstan au trecut sub pro- carea imperiului din Indii ºi îºi asigurau poziþii XIX-lea. Regina Victoria a fost proclamatã îm-
tectoratul Rusiei la puþin timp dupã anul 1730. strategice în Marea Mediteranã ºi în Oceanul pãrãteasã a acesteia în 1876. Înainte ca francezul


În Caucaz, Rusia a semnat în 1783 un tratat cu Indian. Imperiul Otoman, vestitul „bolnav“, în Ferdinand de Lesseps sã ia iniþiativa strãpungerii
Georgia, care prevedea cã trupele ruseºti vor ciuda realelor eforturi de modernizare, pierde în Canalului Suez (deschis în 1869), politica brita-
36 staþiona în þarã pentru a o proteja. Începând continuare teren. Rolul de state-tampon între ruºi nicã urmãrea sã menþinã un status quo în Orientul
 cu 1801, protecþia se transformã în anexare. În
Europa, otomanii, înfrânþi de ruºi, au trebuit în
ºi britanici asigurã Afghanistanului ºi Persiei o
(foarte relativã) independenþã.
Mijlociu ºi sã împiedice, pe cât posibil, intervenþia
altor puteri. Prezenþa britanicã se limita pe atunci
1774 sã le cedeze acestora porturile de la Marea la portul Aden, escalã obþinutã în 1839 ºi la inter-
Neagrã ºi sã recunoascã independenþa hanatului IMPERIUL OTOMAN. Egiptul se emancipeazã pri- venþiile navale din Golful Persic pentru a pune
din Crimeea, pe care Rusia l-a anexat în 1783. mul, începând din 1805, sub conducerea unui ºef capãt pirateriei.
Marea Neagrã înceteazã astfel sã mai fie un militar de origine albanezã, Mehmet Ali, iar din Faza imperialistã propriu-zisã începe în 1882,
„lac otoman“. 1882, se aflã sub tutelã britanicã. Algeria, cuceritã, cu ocuparea militarã a Egiptului de cãtre britanici,
a fost anexatã de Franþa în 1848. Tunisia se aflã care, din acel an, controleazã sistemul de guver-
PROVINCIILE ARABE ALE IMPERIULUI OTOMAN. La sub protectorat francez din 1883. Italia a constrâns nãmânt al þãrii. În 1880, aceºtia îºi impun protec-
sfârºitul secolului al XVIII-lea, Peninsula Arabicã Imperiul Otoman sã-i cedeze Libia în 1911–1912. toratul în regiunile din jurul Adenului ºi în nordul
scapã, în mare parte, de controlul otomanilor. În Popoarele din Peninsula Balcanicã, pe care Somaliei (în aceeaºi perioadã, francezii se insta-
Yemen domnesc, începând cu anii 1630, imamii otomanii le dominau din secolele al XIV-lea ºi al leazã în Djibouti, italienii, în Eritreea ºi în Somalia
zaidiþi. ªeriful din Mecca, deºi recunoaºte suze- XV-lea, ºi-au dobândit independenþa. Grecii au rãsãriteanã). Sudanul, nominal anglo-egiptean,
ranitatea otomanã, se bucurã de o totalã auto- inaugurat în cursul anilor 1820 un proces care s-a trece sub administraþie britanicã exclusivã în
nomie. În Arabia Centralã ºi Orientalã, începând încheiat cu Rãzboaiele balcanice (1912–1913), 1898. În þãrile din Golf, influenþa britanicã se
cu mijlocul secolului al XVIII-lea, Muhammad din cauza cãrora Turcia europeanã s-a redus la accentueazã la începutul secolului al XX-lea.
N
MAREA
BRITANIE S
D

Sankt-Petersburg
P GERMANIA
FRANæA
SPANIA E
Moscova
Kazan

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
AUSTRO- Mongolia
UNGARIA RUSIA
Algeria ITALIA M R CHINA
S
A Sinkiang
Tunisia B
G Constantinopol
Malta Taºkent
Tiflis
IMPERIUL Baku
Khiva
OTOMAN
Buhara Tibet

Libia
Cipru
Damasc Kabul

Teheran
AFGHANISTAN cul
ui 37

u l Ra
pi c
Bagdad PERSIA Tr o
Cairo NEPAL
Egiptul
Africa
Afrique Delhi
Kuwait
occidentale
occidentalã
IMPERIUL INDIILOR
Hi

française
fran aise
francezã Bahrain
jaz

Coasta
Armistiþiului Mascat
Mecca Oman
Africa
ecuatorialã Sudanul
Soudan
francezã anglo-égyptien
anglo- gyptien
anglo-egiptean
Goa
Eritreea Protectoratul
Yemen
Aden
Aden
Coasta Francezã
a Somaliei
ETIOPIA Somalia
(brit.) Somalia 1 000 km
(ital.)

1914 – Între ruºi ºi britanici


EXPANSIUNEA RUSÃ. La puþin timp dupã anexarea al XIX-lea, vestul Balucistanului, în vreme ce Anatolia Centralã. Liniile pânã în Ankara ºi Konya,
Georgiei Orientale, ruºii au invadat nordul Azer- britanicii încorporau ce a mai rãmas în Imperiul a cãror realizare a fost încredinþatã germanilor, au
baidjanului, apoi Armenia Orientalã, regiuni aflate Indian. Rivalitatea dintre Marea Britanie ºi Rusia fost puse în funcþiune în cursul anilor 1890. În
pânã atunci sub suzeranitate persanã. În 1828, un a jucat apoi un rol crescând. În 1907, cele douã aceeaºi perioadã, francezii iniþiazã construirea
tratat a stabilit graniþa ruso-persanã pe Arax. puteri au ajuns la un acord ºi au creat în Persia unei reþele în Siria ºi Liban.
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

„Pacificarea“ acestor teritorii (ºi a versantului douã zone de influenþã (ruseascã la nord, britanicã De acum, marea ambiþie a otomanilor este de
nordic al Caucazului) nu s-a finalizat totuºi decât la sud-est), în care vor interveni militar. a lega Anatolia de provinciile arabe, Siria ºi
în anii 1860. Mesopotamia. În 1899, îngãduie unui consorþiu
Cucerirea Asiei Centrale s-a desfãºurat în trei german sã construiascã faimoasa Bagdadbahn
faze. Din 1839 pânã la începutul anilor 1860, (calea feratã a Bagdadului a cãrei concesionare
ruºii îºi asigurã controlul asupra actualului Ka-
zahstan. Cucerirea Taºkentului, în 1865, a inau-
Imperialisme definitivã dateazã din 1903). Aceastã cale feratã
trebuia sã lege Konya de Bagdad prelungindu-se
gurat faza supunerii hanatelor uzbece. Hanatul ºi cãi ferate pânã la Basra. Ea se ramificã, de asemenea, în
din Kokand a fost anexat, dar cele de Buhara ºi direcþia Siriei. Francezii subscriu cu 30% din capi-
Khiva ºi-au pãstrat o oarecare autonomie. În În perioada de expansiune a politicii imperialiste talul societãþii concesionare. În schimb, britanicii
1878, britanicii ºi ruºii au convenit cã primii vor europene, care se întinde din 1860 pânã la Primul se aratã ostili, împiedicându-l pe emirul din Kuwait
avea mânã liberã în Afghanistan, iar ceilalþi, în Rãzboi Mondial, cãile ferate joacã un rol consi-

sã cedeze teritoriile care ar fi putut servi ca punct
Turkmenistan. Porniþi de pe þãrmul estic al Mãrii derabil. Acestea îngãduie, dupã împrejurãri, sã terminus maritim.
Caspice, ruºii i-au învins pe turkmeni ºi au intrat
38 transporte mãrfuri (exploatarea resurselor locale, Calea feratã din Hijaz, construitã între 1901 ºi

în Merv în 1884. deschiderea de noi pieþe) sau sã se transporte 1909 pornind din Damasc, rezultã dintr-o ini-
trupe. Cel mai adesea, construirea cãilor ferate þiativã exclusiv otomanã. Destinatã oficial înles-
AFGHANISTANUL. Douã serii de intervenþii militare
este finanþatã cu capital european. Dar, acest lucru nirii pelerinajului la Mecca, a fost finanþatã în
britanice au marcat secolul al XIX-lea: prima în
nu împiedicã þãrile astfel modernizate sã profite. mare parte prin subscripþii. Însã permitea, de
1839–1842, în urma asedierii Heratului de cãtre
Reþeaua de cale feratã a Egiptului stimuleazã asemenea, armatelor otomane sã controleze mai
perºi, pe care i-au susþinut ruºii; a doua în 1878–
o dezvoltare economicã remarcabilã. Guvernul bine regiunea. Hussein, ºeriful Meccãi, a înþeles
1881, în timp ce Imperiul Rus se întinsese pânã la
otoman vede în cãile ferate un mijloc de a-ºi întãri bine acest lucru ºi s-a opus ca linia sã depãºeascã
frontiera Afghanistanului. Începând cu acest mo-
puterea de intervenþie, politicã ºi militarã, în Medina.
ment, Marea Britanie ºi-a luat rãspunderea pentru
provincii. La polul opus, cele douã þãri rãmase
politica externã a þãrii. Graniþele Afghanistanului
departe de aceastã miºcare – Persia ºi Afgha- IMPERIUL RUS. Cãile ferate construite de ruºi au
cu Imperiul Rus au fost fixate între 1888–1889.
Stabilitã unilateral de cãtre britanici în 1893, nistanul – acumuleazã o întârziere flagrantã. mai întâi o importanþã strategicã. Dupã ce Baku a
frontiera cu India nu a fost, în schimb, niciodatã fost legat de Rusia în anii 1870, în 1883 a fost
recunoscutã de afghani. IMPERIUL OTOMAN. Primele linii, construite de inauguratã o linie de-a lungul Transcaucaziei, de
britanici în 1860, au ca scop sã aducã la Smirna la Baku pânã la Batumi. Construirea cãii ferate
PERSIA. Dupã ce a eºuat în cucerirea Heratului, produsele din Anatolia Occidentalã. Atenþia se numite „transcaspiene“ (deoarece prelungeºte o
dinastia kajarilor a recucerit, la mijlocul secolului îndreaptã apoi asupra legãturilor dintre Bosfor ºi legãturã maritimã Baku-Krasnovodsk) începe în
leagã Taºkentul de Semipalatinsk (în estul Ka-
CÃILE FERATE, sfârºitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea zahstanului), oraº legat, la rândul sãu, la calea
feratã Transsiberianã.

Cãtre Viena
IMPERIUL RUS
Cãtre Moscova Cãtre Moscova

ºi Paris
Transaraliana
Marea Neagrã AFGHANISTANUL ªI PERSIA. Britanicii construiesc

M
ar
Istanbul în India o reþea de cale feratã mai vastã decât cea

ea
Uskudar Taºkent

Ca
Batumi Tiflis
Andijan a Imperiului Otoman sau a Imperiului Rus. La

spi
Ankara Buhara

IMPERIALISME, NAÞIONALISME

Izmir Erevan Krasnovodsk
Samarkand
sfârºitul secolului al XIX-lea, douã linii se apro-
Erzurum Baku Transcaspiana
Konya pie de Afghanistan. Una, cu plecarea din Peshawar,
Aºhabad
Adana
Bagdadbahn Merv se îndreaptã spre Kabul; cealaltã, pornind din
Tabriz
Mersin Quetta, în direcþia Kandaharului. Ele nu vor
Alep IMPERIUL Peshawar
Tripoli Homs OTOMAN
Teheran Kabul depãºi frontiera, astfel încât ramificarea construitã
PERSIA Herat
Beirut
Damasc
de ruºi în Merv nu va ajunge la Herat. Într-adevãr,
Haifa Transiraniana AFGHANISTAN
Alexandria Bagdad (construit între cele douã Kandahar
cele douã sisteme imperiale se neutralizeazã, orice
Port-Said
rãzboaie mondiale) iniþiativã a unuia riscând sã antreneze o reacþie a
Cairo Suez
Abadan Queta celuilalt. În concluzie, autoritãþile afghane,
Basra

Zahedan
IMPERIUL nedorind prea mult pãtrunderea strãinilor, profitã
EGIPT
Calea feratã
INDIILOR de aceastã rivalitate pentru a face ca toate pro-

G
din Hijaz
39
ol
iectele lor sã eºueze. La fel se întâmplã ºi cu

fu

Pe

l
Ma

rs
ic Persia, unde britanicii ºi ruºii vor trebui sã aºtepte
rea

Karachi
Medina Primul Rãzboi Mondial pentru a începe lucrãrile.
Ro
ºie

Marea Oman Încã o datã, nu este vorba decât de antene, pânã


500 km Mecca la Tabriz ºi, respectiv, pânã în Zahedan.
Frontierele în 1914
Între cele douã rãzboaie, ºahul Persiei va
Cãile ferate britanice franceze germane ruseºti altele decide sã construiascã în þarã o cale feratã. În orice
construite înainte de 1914 caz, va hotãrî în mod deliberat sã înceapã cu o
construite între1914 ºi 1918 legãturã nord-sud (de la Marea Caspicã pânã în
Golf), independentã de celelalte reþele. Afghanis-
tanul va trebui sã aºtepte anul 1975, pentru a lansa
studiul unui ambiþios proiect de cale feratã (încre-
1881, o datã cu anexarea Turkmeniei de cãtre ruºi. cultivare cunoaºte o dezvoltare considerabilã. dinþat unei societãþi franceze). Studiul va rãmâne
Transcaspiana ajunge în Samarkand în 1888 ºi Transaraliana, de la Orenburg pânã la Taºkent, fãrã urmãri.
în Taºkent zece ani mai târziu. În sens invers, terminatã în 1906, întãreºte legãturile economice
imediat dupã încheierea „pacificãrii“, cãile ferate dintre Asia Centralã ºi Rusia propriu-zisã. În
permit transportarea bumbacului în Rusia, a cãrui 1932, va fi inauguratã linia numitã Turksib care
Fãrâmiþarea lumii arabe DEªTEPTAREA TURCÃ. Conduºi de Mustafa Kemal, primeascã în 1919 o delegaþie de oameni politici
naþionaliºtii turci resping tratatul de la Sèvres, egipteni, izbucneºte o mare rãscoalã. Trei ani
(1925) impus autoritãþilor otomane în 1920. Doi ani mai mai târziu, guvernul britanic declarã cã renunþã la
târziu, alungã armatele greceºti din Anatolia Occi- protectorat, rezervându-ºi anumite puncte care vor
Primul Rãzboi Mondial are ca principalã con- dentalã. Tratatul de la Lausanne (1923) stabileºte trebui reglementate printr-un tratat anglo-egiptean
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

secinþã dispariþia Imperiului Otoman, învins o datã frontierele care, în mare parte, aparþin Turciei de ce urmeazã a fi negociat ulterior: controlul poli-
cu Germania. Îi urmeazã, pe de o parte, Republica astãzi. La puþin timp dupã aceea, este proclamatã ticii externe ºi al apãrãrii, securitatea Canalului
Turcã, pe de altã parte, puterile victorioase – Republica Turcia. Suez, administrarea Sudanului. Tratatul va fi sem-
Marea Britanie ºi Franþa – care vor reorganiza, nu nat, în final, în 1936.
fãrã confuzii ºi contradicþii, Orientul Mijlociu PARTAJUL SEMILUNEI FERTILE. Hotãrârea Franþei

arab. În schimb, transformarea Imperiului Rus în de a exercita singurã puterea în zona sa de influenþã PERSIA. Aceasta nu a fost scutitã de rãzboi: datã
URSS nu va antrena o repunere în discuþie a anunþã sfârºitul „regatului arab“, cel puþin în con- fiind prezenþa trupelor ruseºti ºi britanice, oto-
frontierelor internaþionale. cepþia sa iniþialã. În 1920, Franþa îºi atribuie un
manii au refuzat sã recunoascã neutralitatea þãrii
mandat asupra Siriei ºi Libanului, iar Marea
ºi au intervenit în mai multe rânduri. În 1921, o
Britanie asupra Irakului ºi Palestinei. În anul ur-
PROIECTELE ALIAÞILOR ÎN TIMPUL RÃZBOIULUI. loviturã de stat, în care colonelul Reza Khan joacã
mãtor, Feisal, unul dintre fiii ºerifului din Mecca,
Dupã ce obiectivul dezmembrãrii Imperiului Oto- un rol-cheie, pune capãt incertitudinilor politice.
este încoronat rege al Irakului, în timp ce un alt
 man a fost stabilit, mai rãmânea sã se defineascã
mijloacele. O primã abordare, clasicã pentru
fiu, Abdallah, devine emir al Transiordaniei. Totuºi, În acelaºi an, ultimele trupe strãine pãrãsesc Persia.
Reza se va încorona ºah în 1926.
40 cele douã þãri nu vor accede la independenþã.

acea perioadã, consta în delimitarea „zonelor Chiar ºi în Palestina, „cãminul naþional al popo-
de influenþã“. Acesta a fost obiectul acordurilor rului evreu“, prevãzut de „declaraþia Balfour“ din URSS. Prãbuºirea Imperiului Rus în 1917 ºi înfrân-
Sykes-Picot din 1916, care atribuiau Franþei 1917, nu adãposteºte în 1925 decât câteva zeci de gerea Imperiul Otoman au permis Georgiei, Ar-
Libanul, Siria, Mesopotamia Superioarã ºi sudul mii de imigranþi. meniei ºi Azerbaidjanului sã-ºi proclame inde-
Anatoliei; Marii Britanii, Mesopotamia Inferioarã pendenþa în 1918. Dar, bolºevicii au pus mâna pe
ºi teritoriile din estul Iordaniei (Palestinei i s-a PENINSULA ARABICÃ. Dupã ce au încercat sã obþinã Azerbaidjan ºi pe Armenia Orientalã în 1920
rezervat un statut internaþional). O zonã de pe cale amiabilã împãrþirea Arabiei între ºeriful (Armenia Occidentalã a cãzut în mâinile turcilor
influenþã era, de altfel, promisã Italiei în sud-ves- din Mecca ºi Ibn Saud, britanicii îi abandoneazã kemaliºti), apoi pe Georgia în 1921. Cele trei þãri
tul Anatoliei. O a doua abordare viza transfor- în voia sorþii în 1922. De acest lucru profitã au fost transformate în Republici Socialiste So-
marea provinciilor arabe ale Imperiul Otoman Ibn Saud, care ia în stapânire Hijazul în 1925. vietice (RSS). În Asia Centralã, revolta basmacilor
într-o entitate politicã autonomã, care sã devinã Yemenul reuºeºte sã-ºi pãstreze independenþa. (gherila musulmanã) a izbucnit în 1919 ºi va
centrul lumii islamice dupã cãderea sultanului-ca- Britanicii îºi vor menþine, de altfel, dominaþia continua câþiva ani. Autoritãþile sovietice au între-
lif otoman. Este ceea ce se cheamã proiectul asupra emiratelor din Golf. prins totuºi o reorganizare: hanii din Buhara
„regatului arab“, mai mult sau mai puþin fãgãduit ºi Khiva au fost detronaþi în 1920, ºi în 1924
de britanici familiei ºerifului din Mecca (dinastia EGIPTUL. Din 1914, britanicii au transformat Egip- s-au format cele douã RSS din Turkmenistan ºi
Haºemitã). tul într-un protectorat. Deoarece Londra refuzã sã Uzbekistan. URSS profitã, de altfel, de dificultãþile
N
MAREA
BRITANIE S F
D
Ol.
B E
P L
GERMANIA L
FRANæA
S E
P Moscova Kazan
C
A

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
MONGOLIA

U URSS
I
ITALIA R
CHINA
A Sinkiang
Algeria B
Tunisia Istanbul
G
Malta
Tbilisi
Ankara
TURCIA Taºkent
Baku Tibet
Cipru
Liban
Siria Kabul

Libia Palestina Damasc Teheran 41

Bagdad AFGHANISTAN lui
ac u
ul R
Cairo Irak PERSIA NEPAL pic
Cis- Tro
Egipt iordania
Africa Delhi
occidentalã REGATUL Kuwait
francezã HIJAZULUI
ÇI NEDJDULUI Bahrain IMPERIUL INDIILOR
Riyad Coasta
Armistiþiului Mascat
Mecca Oman
Sudanul
anglo-
egiptean Asir
Africa Goa
ecuatorialã Eritreea YEMEN Protectoratul
francezã Aden
Aden
Coasta Francezã
a Somaliei
Somalia
(brit.) Somalia 1 000 km
ETIOPIA (ital.)

1925– Fãrâmiþarea lumii arabe


Chinei pentru a-ºi extinde influenþa în Xinjiang Golfului 18%, Irakul 8%. În 1978, Arabia Sauditã
(Sinkiang) ºi în Mongolia. PRODUCÞIA DE PETROL BRUT ºi þãrile din Golf furnizeazã 60% din total, Iranul
ÎN MILIOANE DE TONE 24%, Irakul 12 %, Baku 1,5% (2,5% din producþia
sovieticã, centratã de acum în regiunea Volgãi –
1978 1989 2002 „al doilea Baku“ – ºi Siberia Occidentalã).
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

Petrolul Arabia Sauditã . . . . . . . . . . . . 414 . . . . 255 . . . 418


Dezvoltarea producþiei provine în acelaºi timp
Iran . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 . . . . 145 . . . 167 din creºterea cererii ºi din darea în exploatare a
Irak . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 . . . . 138 . . . 100** noilor resurse. În afarã de Arabia Sauditã – unde
ÎNCEPUTURILE. Exploatarea industrialã a petro- cele mai bogate douã zãcãminte de petrol din lume
Kuwait . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 . . . . . 91 . . . . 92
lului începe în 1870 la Baku, care va rãmâne pânã Emiratele Arabe Unite . . . . . . . 89 . . . . . 91 . . . 106 au fost recunoscute la începutul anilor ’50 – au
la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial un Egipt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 . . . . . 45 . . . . 37 devenit mari producãtoare Kuwaitul (la sfârºitul
simbol în acest domeniu. Atenþia se va îndrepta Oman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 . . . . . 29 . . . . 45 anilor ’40), apoi viitoarele Emirate Arabe Unite
apoi asupra Iranului. În 1908, o companie brita- Kazahstan. . . . . . . . . . . . . . . . . 19* . . . . 25 . . . . 47 (în anii ’60).
nicã descoperã petrol la poalele Zagrosului. Ea va Qatar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 . . . . . 20 . . . . 35
Siria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 . . . . . 16 . . . . 29
deveni, în 1914, Anglo-Persian Oil Company POLITICA STATELOR PRODUCÃTOARE. Statele im-
Azerbaidjan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 . . . . 15
(viitoarea British Petroleum). În acelaºi timp, plicate urmãresc, desigur, sã-ºi asigure un mai bun
Yemen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0 . . . . . 11 . . . . 22
potenþialul petrolier al Mesopotamiei Superioare control al propriilor resurse. În 1951, prim-mi-

Uzbekistan . . . . . . . . . . . . . . . . . 1* . . . . . 3 .....7
duce la crearea, în 1912, a companiei Turkish Turcia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0 . . . . . . 3 . . . . . 3*** nistrul iranian Muhammad Mossadegh încearcã
42 Petroleum (TPC), care asociazã acþiunile brita- Turkmenistan . . . . . . . . . . . . . . . 8* . . . . . 6 .....9 sã naþionalizeze petrolul, dar pierde partida doi
 nicilor cu cele ale germanilor. Acestea din urmã
vor fi atribuite Franþei imediat dupã Primul Rãz-
Bahrain. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 . . . . . . 2 .....2 ani mai târziu. Republica Islamicã va trece la
naþionalizare în 1979. În Irak, naþionalizarea pune
* 1980.
boi Mondial. În 1927, zãcãmântul din Kirkuk se
** Producþie redusã din cauza embargoului.
dovedeºte de o bogãþie considerabilã. SUA nu *** 1987 OPEC
vor sã fie excluse ºi astfel TPC-lui îi urmeazã, în
1929, Iraq Petroleum Company, în cadrul cãreia În afarã de cele ºase þãri din Orientul Mijlociu
sunt reunite APOC, compania anglo-olandezã ÎNMULÞIREA CU DOUÃZECI. În timpul celor treizeci
(Arabia Sauditã, Emirabele Arabe Unite, Irak, Iran,
Shell, compania francezã a petrolului ºi un consor- de ani care urmeazã celui de-al Doilea Rãzboi Kuwait, Qatar), din OPEC mai fac parte Algeria,
þiu american. IPC obþine o concesionare asupra Mondial, producþia petrolierã a Orientului Mij- Indonezia, Libia, Nigeria ºi Venezuela. Ecuadorul
cvasi-totalitãþii teritoriului irakian. Dacã anumite lociu îºi schimbã radical perspectiva. În 1946, a pãrãsit organizaþia în 1992, Gabonul în 1995. În
companii au pãtruns în Irak, altele sunt active în inclusiv în Caucaz, se ridica la 55 milioane de 2000, producþia de petrol a þãrilor membre OPEC
Golf. În 1931, Standard Oil din California desco- tone; în 1978, ea atinge aproape 1100 milioane de ajunsese la 1509 milioane de tone, adicã 42 % din
perã petrol în Bahrain ºi, mai ales, doi ani mai tone. Repartizarea între regiunile producãtoare nu producþia mondialã. În jur de douã treimi din pro-
târziu, obþine o concesiune ce acoperã ansamblul mai este deloc aceeaºi. În 1946, Baku furniza 36% ducþia þãrilor membre OPEC provine din Orientul
Arabiei Saudite. Este o loviturã de maestru a cãrei din total (adicã trei sferturi din producþia sovie- Mijlociu.
amploare se va mãsura dupã 1945. ticã), Iranul 35 %, Arabia Sauditã ºi alte þãri ale
capãt tranzacþiilor angajate cu IPC imediat dupã
PETROLUL, situaþia la sfârºitul anului 1998 revoluþia din 1958.
UCRAINA Aterau
RUSIA Acþiunea colectivã a statelor producãtoare
Astrahan KAZAHSTAN este de o altã naturã. În 1960, la Bagdad, Arabia
Lacul
Novorosiisk Aral
Sauditã, Irakul, Iranul, Kuwaitul ºi Venezuela
Aktau
Marea Neagrã
Groznâî Mahacikala întemeiazã Organizaþia Þãrilor Producãtoare de
GEORGIA UZBEKISTAN Taºkent Petrol (OPEC). Qatarul va adera în anul urmãtor.

M
Tibilisi

are
Supsa
Samarkand OPEC instaureazã între membrii sãi o disciplinã

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
aC
ARMENIA Turkmenbaºi
TURCIA colectivã ºi îºi fixeazã ca obiectiv stabilizarea

asp
AZERBAIDJAN
Baku Buhara
TURKMENISTAN preþurilor (pe care concurenþa între companiile

icã
Aºhabad
Marî petroliere le fãcuse sã scadã), cu riscul reducerii
Iskenderum producþiei. Inevitabil, relaþiile dintre OPEC ºi
Banias Alep Mosul
Tartus
SIRIA Kirkuk þãrile occidentale se tensioneazã. În octombrie
Tripoli Teheran
LIBAN
Said Beirut
AFGHANISTAN 1973, cu ocazia Rãzboiului de Yom Kippur, þãrile
Haifa Damasc Bagdad IRAN
Alexandria ISRAEL
arabe membre OPEC preiau controlul nivelului
Isfahan
Con IRAK producþiei petroliere ºi al preþurilor corespun-
Cairo duc
te p


IORDANIA etro zãtoare, revizuite ascendent. Este „primul ºoc
Eilat liere
Aqaba Basra Abadan
KUWAIT Fao
petrolier“ care va fi urmat de un al doilea, în
Kharg
Kuwait PAKISTAN 1979–1980. Dar, în cursul anilor ’80, divergenþe 43
EGIPT
SAFANIYAH
Djubail Ras Tanura
BAHRAIN S t r.
Orm
din ce în ce mai mari separã, pe de o parte, Arabia
Sauditã ºi þãrile din Golf, de Irak ºi Iran, pe de


uz
ere
etroli
Yanbu Cond
u cte p
Riyad
QATAR
alta. Primele, preocupate sã-ºi pãstreze pe termen
GHAWAR Abu Dhabi
Medina lung relaþiile cu þãrile industrializate, doresc
EMIRATELE
Mascat
ARABIA ARABE UNITE menþinerea unor preþuri moderate (în acest scop,
Jeddah
Mecca
SAUDITÅ Arabia Sauditã îºi regleazã producþia de la un an
la altul). Cele din urmã, dimpotrivã, au nevoi ime-
M

OMAN Principalele regiuni


ar

SUDAN producãtoare diate ºi sunt partizanele unor preþuri ridicate.


ea

petrol În ultimã instanþã, Rãzboiul dintre Irak ºi Iran


Ro
ºie

gaze naturale (1980–1988), apoi Rãzboiul din Golf (1990–


ERITREEA
Sanaa Principalele conducte 1991), pun capãt conflictului.
YEMEN
petrol brut (þiþei)
în faza de proiect CONSTRÂNGERI GEOGRAFICE. Pentru a transporta
ETIOPIA închisã sau în folosinþã
Aden parþialã din1991 petrolul spre þãrile cliente, existã câteva itinerarii
DJIBOUTI
500 km gaze naturale posibile. Deoarece cea mai mare parte a puþurilor
se aflã în apropierea Golfului, calea maritimã directã
este cea mai comodã. Navele petroliere tranzitau siderabile. Aceste proiecte privesc, de asemenea, JOCUL MARILOR PUTERI. Dacã Franþa a trebuit sã
în mod tradiþional prin Canalul Suez, dar dupã ce Kazahstanul ºi Turkmenistanul, a cãror producþie renunþe la Siria ºi la Liban la sfârºitul celui de-al
acesta a fost blocat în 1956 ºi în 1967, au fost puse este în dezvoltare. Acestea din urmã ºi Uzbekis- Doilea Rãzboi Mondial, Marea Britanie ºi-a men-
în serviciu superpetroliere care sã înconjoare tanul sunt, de altfel, importante producãtoare de gaz þinut dominaþia în Golful Persic ºi în Golful Aden
Capul Bunei Speranþe. O altã posibilitate constã natural. Transportat pânã acum spre Rusia, gazul ar pânã în anii ’60. Atât pentru una, cât ºi pentru
ORIENTUL MIJLOCIU, RÃSCRUCE ETNICÃ

în transportarea petrolului prin conducte pânã la putea trece mâine cãtre vest, via Iran sau prin con- cealaltã, eºecul expediþiei din Suez (1956) a anun-
Mediterana. Din anii ’30, IPC a legat astfel Kirkuk ductã submarinã de-a lungul Mãrii Caspice. þat sfârºitul posibilitãþilor de intervenþie autonomã.
de porturile Tripoli ºi Haifa. O altã conductã La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,
(numitã Tapline) a fost inauguratã în 1950 între URSS a exercitat asupra Iranului ºi Turciei
zãcãmintele din Arabia Sauditã ºi Saida. Acest presiuni pe care SUA le-au contracarat. Cei doi
mijloc de transport depinde totuºi de situaþia poli- „mari“ s-au angajat apoi, alãturi de þãrile arabe,
ticã a þãrilor traversate. Ramura din Haifa a con- Noi state, noi conflicte
într-o complexã luptã pentru influenþã. URSS a
ductei din Kirkuk a încetat sã funcþioneze în 1948, întreþinut relaþii privilegiate, mai mult sau mai
în timpul primului Rãzboi israeliano-arab. În 1982, ÎNMULÞIREA STATELOR INDEPENDENTE. Orientul puþin durabile, cu Egiptul, Siria ºi Irak, dar nu a
sirienii, din ostilitate faþã de Irak, s-au împotrivit Mijlociu ºi Asia Centralã numãrã astãzi douãzeci exercitat o adevãratã influenþã decât asupra Yeme-
ramificãrii în Tripoli. Tapline nu mai funcþioneazã ºi patru de state independente. Singurele popoare nului de Sud, din 1967 pânã la sfârºitul anilor ’80.
dincolo de Iordania, de când Israelul a cucerit care nu au beneficiat de miºcarea de emancipare

Doar Afghanistanul, cãruia SUA nu i-au acordat
Golanul, în 1967. sunt cele din nordul Caucazului (în Rusia), uigurii nici o importanþa strategicã, a constituit obiectul
Rãzboiul dintre Irak ºi Iran a arãtat cã însãºi din Xinjiang (în China), palestinienii, kurzii, balucii.
44 unei intervenþii sovietice masive ºi devastatoare,

zona Golfului putea deveni impracticabilã. Iatã de În preajma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,
ce Arabia Sauditã a construit o conductã (Petro- din 1979 pânã în 1988.
statele independente erau în numãr de ºapte: Turcia,
line) în direcþia Mãrii Roºii. Irakul, dimpotrivã, Trei preocupãri au modelat politica america-
Iranul, Afghanistanul, Arabia Sauditã, Yemenul
se gãseºte în situaþia cea mai dificilã. Accesul sãu nã: stãvilirea expansionismului sovietic, apãrarea
(de Nord), Irakul (din 1932) ºi Egiptul (din 1936).
în Golf, împãrþit între Kuwait ºi Iran, este extrem statului Israel, salvgardarea aprovizionãrii Occi-
O a doua generaþie apare imediat dupã rãzboi: Siria,
de restrâns, iar accesul la Marea Mediteranã Libanul ºi Transiordania (Iordania începând cu dentului cu petrol din Golf. Prima preocupare a
depinde de bunãvoinþa vecinilor: în trecut Siria, 1950) au acces la independenþã în 1946; crearea determinat SUA sã-ºi asigure, în anii ’50, alianþa
în prezent Turcia ºi Iordania. Israelului dateazã din 1948. Faza urmãtoare a atins militarã a Turciei, apoi a Iranului (alianþã denunþatã,
statele arabe, odinioarã sub influenþã britanicã: în acest ultim caz, în 1979). Israelul a primit în
PRODUCÃTORII PERIFERICI. În afarã de membrii Kuwait (1961), Yemenul de Sud (1967), Oman mod constant ajutor economic ºi militar american.
OPEC, diferite þãri din Orientul Mijlociu au de- (1970), Bahrain, Qatar ºi Emiratele Arabe Unite În ceea ce priveºte petrolul, SUA au mizat în
venit importante producãtoare de petrol: Egipt, (1971). Cele douã pãrþi ale Yemenului au fuzionat primul rând pe Arabia Sauditã. Prãbuºirea puterii
Oman, Siria ºi, mai recent, Yemen. În fosta URSS, în 1990. În sfârºit, destrãmarea URSS, la sfârºitul sovietice face ca azi doar SUA sã poatã interveni
resursele Azerbaidjanului se epuizeazã implacabil, lui 1991, s-a tradus prin apariþia a opt state noi, masiv în regiune, dupã cum a arãtat-o riposta
dar în anii ’90, perspectivele de exploatare a for- din care trei în Caucaz (Georgia, Armenia, Azer- la invadarea Kuwaitului de cãtre Irak în 1990
midabilelor rezerve offshore ale Mãrii Caspice au baidjan) ºi cinci în Asia Centralã (Kazahstan, Kâr- (Rãzboiul din Golf, 1990–1991) ºi intervenþia în
reînviat proiecte economice ºi geopolitice con- gâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan). Afghanistan dupã atentatele din 11 septembrie
REGATUL NORVÈGIA
UNIT
SUEDIA FINLANDA
DC
Ol.

B. EST. RUSIA
PORT. GERMANIA LET.
FRANæA LIT.
POLONIA
SPANIA E. CEHIA BELARUS
Moscova
Kazan MONGOLIA

IMPERIALISME, NAÞIONALISME
AUT. SLO. Beijing
SL.
UNGARIA
MAROC CR. Astana
UCRAINA

ITALIA B.-H. MOLDOVA


ROMÄNIA
SERBIA
MUNT. KAZAHSTAN
CHINA
A.
M. Xinjiang-
BULGARIA
Uigur
TUNISIA GRECIA Istanbul Biºkek
GEORGIA KÂRGÂZSTAN
ALGERIA Ankara Tbilisi UZBEKISTAN
TURCIA ARMENIA
Erevan Baku Taºkent
AZERBAIDJAN TURKMENISTAN TADJIKISTAN
Tibet

Aºhabad Duºanbe
CIPRU
LIBAN SIRIA Kabul
B. Damasc Teheran 45

ISRAEL Bagdad AFGHANISTAN Islamabad cul
ui
LIBIA J. A. l Ra
Cairo IORDANIA IRAK IRAN p ic u
NEPAL Tr o

ÉGIPT BANGLADESH
Delhi
KUWAIT
PAKISTAN BIRMANIA
NIGER
BAHRAIN
Riyad
QATAR

ARABIA SAUDITÅ EMIRATELE Mascat INDIA


ARABE UNITE
CIAD OMAN
NIGERIA Mecca

SUDAN
Khartoum ERITREEA
Sanaa YEMEN
REPUBLICA
SRI LANKA
CENTRAFRICANÅ
DJIBOUTI

CONGO SOMALIA
(fostul Zair) ETIOPIA 1 000 km

1999 – State noi, conflicte noi


2001 de la World Trade Center ºi Pentagon, nilor lor. Siria a fost dependentã de Egipt, în
precum ºi preluarea controlului în Irak începând
din aprilie 2003.

APARIÞIA PUTERILOR REGIONALE. Mai multe state


cadrul Republicii Arabe Unite, din 1958 pânã în
1961. Aceasta a sprijinit militar republicile yeme-
nite din 1962 pânã în 1967. Israel a preluat con-
trolul Palestinei în 1967, apoi a intervenit, înce-
Popoarele
pând din 1978, în Liban. Arabia Sauditã a sub-

arabe
din Orientul Mijlociu au influenþat, sau mai in-
venþionat mai multe guverne arabe (Egipt, Iorda-
fluenþeazã încã, în grade diferite, destinele veci-
nia, Siria) ºi a înfiinþat, în 1981, Consiliul de
Cooperare din Golf, care plaseazã sub influenþa
SFÂRªITUL UNIUNII SOVIETICE sa Kuwaitul, Bahrainul, Qatarul, Emiratele Arabe
Unite ºi Omanul. Armata sirianã a fost prezentã
POPOARELE ARABE

URSS era formatã din Republica Socialistã în Liban din 1976. Irakul s-a angajat într-un rãzboi,
Federativã Sovieticã a Rusiei (RSFSR) ºi din mai lung decât prevãzut, împotriva Iranului (1980–
paisprezece republici socialiste sovietice (RSS). În 1988), apoi a invadat Kuwaitul în 1990. O luptã
septembrie 1991, URSS a recunoscut independenþa pentru influenþã s-a schiþat, prin urmare, între Turcia
a trei republici baltice. Pe 8 decembrie, Rusia, ºi Iran cu privire la noile republici independente
Ucraina ºi Belarus au înfiinþat Comunitatea
din Caucaz ºi Asia Centralã.

Statelor Independente (CSI) care, dupã cum aratã unt „arabe“ – în sens larg – persoanele

46

numele, nu este un stat, ci o instanþã internaþionalã,
destinatã sã gereze moºtenirea sovieticã. Totuºi,
abia dizolvarea URSS, pe 26 decembrie 1991, a
permis celor douãsprezece republici care o formau
sã devinã în mod juridic independente. Toate (in-
clusiv Georgia, dupã un prim refuz), au aderat la
TENSIUNILE ETNICE ªI RELIGIOASE. Conflictele,
sau riscurile de conflict, nu rezultã totuºi doar din
intervenþiile puterilor externe ºi din ambiþiile
puterilor regionale. Orientul Mijlociu ºi Asia
Centralã prezintã o varietate de contencioase cu
S care au ca limbã maternã araba. Dis-
tincþia dintre arabi în sens strict (des-
cendenþi din triburile din epoca lui Ma-
homed) ºi „arabizaþi“ (descendenþi ai populaþiilor
care au adoptat limba arabã dupã cucerire) s-a
CSI. Aceasta includea încã (la începutul lui 1999)
Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Belarus, Ka- caracter etnic sau religios. Acestea pot duce la estompat de-a lungul veacurilor. Mai multe þãri
zahstan, Kârgâzstan, Moldova, Uzbekistan, Rusia, conflicte între state (Armenia ºi Azerbaidjan cu arabe – în care araba este limbã oficialã – cuprind
Tadjikistan, Turkmenistan ºi Ucraina. privire la Karabahul de Sus, de exemplu) sau la populaþii non-arabizate (berberofone în Maroc ºi
Poziþia pe care URSS o deþinea la ONU (ºi, cu rebeliuni recurente (kurzii în Irak, în Turcia ºi în în Algeria, kurde în Irak etc.).
titlu permanent, în Consiliul de Securitate), a fost Iran, ºiiþii în Irak etc.). Dacã intervenþiile strãine
atribuitã Rusiei. În afarã de Ucraina ºi Belarus, În limba arabã de astãzi, se disting dife-
se suprapun unor situaþii interne fragile în aceastã
care fãceau deja parte din 1945, toate statele rite niveluri de expresie ºi numeroase dialecte.
ex-URSS au devenit membre ONU.
privinþã, efectele sunt devastatoare: pentru acest
Nivelul de referinþã – araba clasicã – este limba
Rusia propriu-zisã ºi-a pãstrat caracterul fede- lucru stau mãrturie tragediile din Afghanistan ºi
din Liban. Adecvarea extrem de dificilã dintre un Coranului. Începând cu secolul al XIX-lea, araba
ral ºi poartã numele de Federaþia Rusã. Ea include,
într-adevãr, cam douãzeci de republici (ex-repu- mozaic etnico-religios complex ºi un decupaj al clasicã ºi-a simplificat sintaxa ºi ºi-a lãrgit voca-
blici socialiste sovietice autonome sau regiuni statelor, care provine, în esenþã, din evenimentele bularul pentru a exprima realitãþile lumii mo-
autonome), în care nu predominã populaþii ruse, ci istoriei moderne, riscã, din nefericire, sã antre- derne. Araba clasicã, totuºi, nu mai este o limbã
caucaziene, turce, fino-ugrice etc.
neze noi conflicte. vorbitã, ci s-a diferenþiat în dialecte care se
grupeazã în douã mari familii: orientalã (Peninsula UN POPOR ARAB SAU MAI MULTE? Noþiunea de arabã s-a impus unor populaþii foarte diferite,
Arabicã, Semiluna fertilã, Valea Nilului) ºi occi- „popor arab“ – la singular – este în acelaºi timp repartizate pe o arie geograficã imensã. Inevitabil,
dentalã (Maghreb). Pãturile populare vorbesc nouã ºi veche. În timpul Profetului, arabii con- s-au menþinut particularitãþi importante: în Yemen,
dialectul local, iar cele cultivate introduc ele- siderau cã formeazã un singur popor, chiar dacã în Oman, în Maroc. Tocmai în centrul istoric al
mente de arabã clasicã în folosirea oralã a dia- divizat în triburi. În secolul al XX-lea, ideea unei lumii arabe – Semiluna fertilã ºi împrejurimile –
lectului. Textele oficiale, savante, tehnice etc., „naþiuni arabe“ – implicând-o pe cea a unui popor decuparea modernã în state se înrãdãcineazã cel
sunt redactate în araba clasicã. Presa ºi literatura arab unic – a apãrut ca reacþie împotriva politicii mai puþin în istorie. De aceea, fãrã a nega diver-
o folosesc, de asemenea, dar introduc elemente de diviziune duse de puterile coloniale, mai ales sitatea popoarelor arabe, este mai bine sã tratãm
dialectale. Marea Britanie ºi Franþa. Dar, între timp, limba acest nucleu ca pe un întreg.

POPOARELE ARABE
ÞÃRILE ARABE
SIRIA
MAROC 17,8
LIBAN
ALGERIA 9,8 TUNISIA 3,6
30,6 IRAK
25,2
Cisiordania çi 3,4


31,8 Gaza
5,5
LIBIA EGIPT 2,5
IORDANIA KUWAIT 47

5,5 BAHRAIN
0,7
71,9 E.A.U.
QATAR
0,6 3,0
24,2
OMAN
2,8
MAURITANIA ARABIA SAUDITÅ

2,9

33,5
20,0
YEMEN
SUDAN DJIBOUTI

Mãrimea pãtratelor corespunde populaþiei totale a þãrii SOMALIA


(cifre în milioane, estimare 2003) – cu verde, populaþia
care are limba arabã ca primã limbã
Þãrile membre ale Ligii Arabe
* În Israel trãiesc peste 1 milion de arabi israelieni
(din 6,3 milioane de locuitori) 500 km
primele alfabete se elaboreazã în timpul celui toare de limbã aramaicã. În Egipt, Alexandria ele-
ORIENTUL de-al doilea mileniu î.Hr. Alfabetul fenician se va
rãspândi în jurul Mediteranei (ºi va da naºtere
nofonã se distinge de restul þãrii, încã legatã de
limba egipteanã, cea a faraonilor, altfel spus, coptã.
A P R O P I AT, D E alfabetului grec), în timp ce limba aramaicã, având
un alfabet similar, se va extinde repede pe cuprin-
Creºtinismul, nãscut în Palestina, se propagã în
Siria, în Egipt, în Mesopotamia. În secolul al V-lea,
sul întregii Semiluni fertile. creºtinii se scindeazã în „calcedonieni“ (populaþii
LA S U M E R I E N I mai ales de limbã greacã), „monofiziþi“ (populaþii
EPOCA IRANIENILOR, A GRECILOR ªI A ROMANI- arameene din Siria ºi populaþii copte) ºi „nestorieni“
LA OTOMANI LOR. Puterea asirianã se prãbuºeºte sub loviturile
chaldeenilor ºi ale mezilor. Cei dintâi întemeiazã
(populaþii arameene din Mesopotamia) (vezi p. 19
ºi 65). La începutul secolului al VII-lea, izbucneºte
Imperiul Noului Babilon, al cãrui prim mare su- un rãzboi între Imperiul Bizantin (fostul Imperiu
POPOARELE ARABE

veran a fost Nabucodonosor. Cei din urmã sunt Roman de Rãsãrit) ºi Imperiul Sasanid. El va dura
iranieni, ca ºi perºii, care îi vor înlocui. În secolul pânã în 628 ºi va distruge Siria.
Orientul Apropiat al VI-lea, Cyrus, întemeietor al Imperiului Persan
înainte de islam Ahemenid, cucereºte în întregime Semiluna fertilã. ARABII. Existenþa populaþiilor de limbã arabã este

Fiul sãu, Cambysses, îi adaugã Egiptul. Aheme- atestatã pentru prima oarã în secolul al IX-lea î.Hr.

 n Mesopotamia Inferioarã au apãrut, între nizii aleg aramaica limbã oficialã a administraþiei. Ele ocupau atunci o mare parte a Peninsulei Ara-

48
 Î 3500 ºi 3000 î.Hr., primele oraºe din istoria
omenirii, iar scrierea ºi (fãrã îndoialã) sis-
temele de irigaþie au fost inventate de
sumerieni. Celãlalt centru de civilizaþie, deschis la
puþin timp dupã aceea, se situeazã în Egipt. Nici
Începând cu 334 î.Hr., Alexandru cel Mare ia
în stãpânire Imperiul Persan. Noul imperiu are
ca limbã oficialã greaca. Acelaºi lucru se întâmplã
cu statele succesoare întemeiate de generalii lui
Alexandru: cel al lui Ptolemeu în Egipt ºi cel al
bice ºi Deºertul Siriei. Este vorba mai ales de
nomazi, crescãtori de dromaderi, numiþi beduini
(din cuvântul arab bedoui = „locuitor al deºertu-
lui“). Organizaþi în clanuri mai mult sau mai puþin
regrupate în triburi, ei nãvãlesc adeseori în regiu-
sumerienii, nici egiptenii nu vorbeau limbi semi- seleucizilor, care include Siria ºi Mesopotamia. nile vecine, corectiv inevitabil al unui mod de
tice, dar în rândul lor trãiau populaþii semitice – Elenismul triumfã în Alexandria ºi Antiohia. viaþã foarte precar. În oaze trãiesc arabi sedentari.
akkadieni, amoriþi, arameeni – care au adoptat La periferia deºertului, arabii anexeazã alte
Mesopotamia nu se mai elenizeazã ºi cade iarãºi
cultura sumerianã. La începutul celui de-al doilea populaþii. Ei se infiltreazã în regatele sudarabice
în mâinile unei populaþii iraniene, parþii, în secolul
mileniu î.Hr., Babilonul îºi afirmã puterea, mai (actualul Yemen) ºi îºi impun treptat limba. Îm-
ales sub domnia amoritului Hammurabi. Ara- al II-lea î.Hr. În secolul urmãtor, romanii cuceresc
Siria ºi Egiptul. De atunci ºi pânã la cucerirea bogãþiþi datoritã comerþului caravanier, organi-
meenii au invadat apoi Mesopotamia Inferioarã,
arabã, Semiluna fertilã este împãrþitã între lumea zeazã în mod excepþional state, cum ar fi cel din
unde ºi-au luat numele de chaldeeni. Din secolul
al IX-lea pânã la sfârºitul secolului al VII-lea î.Hr., romanã (în care elenismul nu mai este pus în Petra (anexat de romani în 106) sau Palmira (cu-
akkadienii din Mesopotamia Inferioarã – asirienii discuþie) ºi lumea iranianã care, în 226 d.Hr., ia cerit de aceºtia din urmã în anul 273). În secolul
– dominã întreaga regiune. forma Imperiului Persan Sasanid. al VI-lea, regatul lakhmizilor, vasali ai Imperiului
În ramura occidentalã a Semilunei fertile, de În primele secole ale erei noastre, popoarele Sasanid, se întinde în apropierea Eufratului. Im-
asemenea populatã cu semiþi (fenicieni, evrei), din Semiluna fertilã rãmân în majoritate vorbi- periul Bizantin se sprijinã pe arabii ghasanizi,
instalaþi în estul Siriei ºi al Palestinei. Numeroºi monoteiste progreseazã. Astfel, o parte a populaþiei MECCA. Începând din primul mileniu î.Hr., un
arabi trãiesc ºi în Siria, mai ales la Damasc. (arabe) din Yathrib (viitoarea Medina) s-a con- drum comercial leagã actualul Yemen de Medi-

ORIENTUL APROPIAT, DE LA SUMERIENI LA OTOMANI


În aceastã perioadã, beduinii sunt politeiºti. vertit la iudaism. În lipsa unei unitãþi religioase, terana. Încã o datã este nevoie sã se asigure
Creºtinismul are, în schimb, influenþã printre arabii au în comun o limbã literarã oralã, care se securitatea caravanelor, altfel spus, sã se neutra-
ghasanizi ºi lakhmizi. În vestul Peninsulei, religiile exprimã în poeme epice. lizeze triburile beduine care nomadizeazã pe
traseu. Aceasta este cheia succesului pentru cei din
Mecca. La origine, Mecca este un sanctuar unde
PENINSULA ARABICÃ

Z
Mesopotamia Zone cultivate

ag
Eu
f r at Inferioarã
membrii diverselor triburi se întâlnesc pe teren
Petra cândva stepice

ro
Sinai Basra neutru. Paznicul sanctuarului arbitreazã conflic-

s
Aqaba Culturi irigate
Shatt-el-Arab tele, ceea ce îi permite sã joace un rol politic. În
Culturi tropicale
Kuwait concluzie, terenul neutru se preteazã implantãrii
unei pieþe. Norocul Meccãi se identificã cu cel al

G
Hadî qoraiºiþilor, trib pãzitor al sanctuarului. La

ol
fu

H
l

as
e P Ins.Ormuz începutul secolului al VII-lea, aceºtia au ajuns sã
Bahrain r s i c O

a
tr.
Hi

Buraidah realizeze o reþea de acorduri care le permitea,

rmu
S
ja

z
Nejd Qatar Dubai astfel, sã controleze comerþul între sudul ºi nordul
Medina
z

Riad Peninsulei ºi Mecca devine, astfel, oraº.



M a


Mascat
r e

3018 m
Oman 49

a

Jeddah Mecca
Ta'if

R u b a l - K h a- l i
R o

GEOGRAFIA
PENINSULEI ARABICE
º i

A
s
e

În esenþã, peninsula este o scarã mai micã, Munþii


i
r

Abha un deºert, absolut în Rub Omanului au un efect


Najran Dhofar al-Khali („sfertul pustiu“), similar. De-a lungul Mãrii
mai mult sau mai puþin Roºii spre nord, de la
punctat de oaze ºi în rest, Yemen la Asir, apoi spre
Y e

Hadramaut de stepã. Deºertul face Hijaz, clima devine din ce


 3760 m
Sanaa excepþii la periferie. De-a în ce mai uscatã. Ta’if ºi
m

peste 3 000 m lungul Mãrii Roºii, relieful Medina sunt oaze.


e

se ridicã ºi culmineazã în Mecca, în lipsa apei, nu a


n

între 2 000 ºi 3 000 m


Oceanul Indian Yemen, cu 3 760 m, astfel avut niciodatã o activitate
Bab

Pãdure
încât, dacã unghiul agricolã. În centrul ºi în
e l-

M Aden
Stepã sau savanã and
eb Socotra sud-vestic al peninsulei ar estul peninsulei, oazele
Golful Aden
Stepã semideºerticã Djibouti fi irigat, ar putea fi redat (Hail, Buraidah, Riad,
Deºert 500 km agriculturii. Este „Arabia Bahrain) iau naºtere din
fericitã“ a celor vechi. Pe ape subterane.
GEOGRAFIA SEMILUNEI De-a lungul faþadei reazã depresiuni: Bekaa unicã bine stabilitã. Arabii Damasc, ce nu includea evita confuzia cu Siria de
FERTILE mediteraneene se întind ºi Valea Litani, groapa numeau Châm întregul nici Alepul, nici litoralul. azi. Numele de Liban ºi
douã serii paralele de Iordaniei ºi a Mãrii þinut – nedelimitat – ºi cu Arabii au fãcut apoi din Palestina nu aveau, înainte
Semiluna fertilã relief . De la nord la sud, Moarte. Aceste forme de centrul în Damasc. Siria (Suriyya) un sinonim de secolul al XX-lea,
desemneazã teritoriile aproape de coastã, se relief, aproape de mare, Europenii, care ajungeau pentru Châm ºi l-au apli- nici o altã semnificaþie
limitate la vest de succed Djebelul alauit, aduc precipitaþii favora- în þinut pe mare, foloseau cat statului care se întin- decât geograficã.
Mediterana, la nord ºi la Munþii Libanului (cu un bile agriculturii. Ele frag- termenul de Levant. dea din Taurus pânã Împreunã cu Egiptul ºi
est de lanþurile muntoase vârf de 3087 de metri) ºi menteazã, de asemenea, Numele de Siria, moºtenit în Sinai, pe care au Peninsula Arabicã,
din Anatolia ºi Iran, iar la culmile Palestinei; mai în în mici regiuni ramura din Antichitate, a fost încercat sã-l înfiinþeze în Semiluna fertilã formeazã
sud, de deºert. Aceasta se interior, Anti-Libanul ºi orientalã a Semilunei reînviat în secolul al 1919–1920. Se vorbeºte Mahreq („Orient“),
împarte în trei înãlþimile Iordaniei. fertile, care, din aceastã XIX-lea ºi atribuit adesea, în acest caz, de pandant al Maghrebului
subansamble: Între cele douã se inse- cauzã, nu are o denumire provinciei otomane „Marea Sirie“, pentru a („Occident“).
Mesopotamia Inferioarã,
Mesopotamia
Superioarã, faþada
POPOARELE ARABE

mediteraneeanã. În
Mesopotamia Inferioarã,
apele Tigrului ºi ale
Eufratului au alimentat,
din mileniul al IV-lea î.Hr.,
un sistem de irigaþie
perfecþionat. Denumitã de

 cãtre arabi al ’Iraq,


Mesopotamia Inferioarã
forma centrul califatului
50

abbasid. Începând din
secolul al X-lea, rând pe
rând distrusã ºi neglijatã,
aceasta a sãrãcit.
Reorganizarea irigaþiei
dupã norme moderne
dateazã din secolul al
XX-lea. Arabii numesc
Mesopotamia
Superioarã, Djezireh
(„Insula“). Este o zonã
stepicã de tranziþie între
Deºertul Siriei ºi regiunile
agricole care formeazã
un arc de cerc din Mosul
pânã în Alep. De la o
epoca la alta, a fost
dominatã de sedentari
sau de nomazi. La
începutul anilor ’20, ea
s-a împãrþit în trei state:
Siria, Turcia ºi Irak.
Expansiunea între 634 ºi 638. Ocuparea vechii Babilonii (pe aceluiaºi clan cu Otman (omeiazii), cel din Mecca,
care arabii o numesc Irak) este opera grupurilor ºi cere pedepsirea ucigaºilor. În ceea ce-l priveºte,

ORIENTUL APROPIAT, DE LA SUMERIENI LA OTOMANI


arabã arabe care nu vin din Mecca ºi care înfrâng armata Ali îi cere lui Muawiyya un jurãmânt de supunere.
sasanidã la Qadisiyya în 636. Cucerirea Egiptului În 657, trupele irakiene, pe de o parte ºi tru-
Nãscut în jurul anului 570, Mahomed este un dateazã de la începutul anului 640. Egiptenii, pele siriene, pe de alta, se înfruntã la Djezireh. Ali
qoraiºit. Orfan ºi sãrac, se va cãsãtori cu o bogatã astfel eliberaþi de persecuþiile religioase bizantine, acceptã ca rezolvarea conflictului sã fie încre-
vãduvã de negustor, Khadija. Primele revelaþii ale nu opun rezistenþã. Oraºele (Kufa ºi Basra în Irak, dinþatã unor arbitri. Din acel moment, poziþia sa
lui Mahomed dateazã din jurul anului 610, data de Fustat în Egipt), mai întâi tabere întinse, sunt slãbeºte continuu. Când se dã sentinþa, Muawiyya
la care va predica o nouã religie. Dar, respins create pentru a-i regrupa pe combatanþii arabi, cere califatul pentru sine. Dupã ce Ali este asasinat
de cei din Mecca, în 622 decide sã emigreze în cãrora califatul le plãteºte o remuneraþie. Proprie- la Kufa în 661, fiul sãu mai mare, Hasan, renunþã
Yathrib împreunã cu câteva zeci de credincioºi tarii autohtoni (cu condiþia sã-ºi achite impozitele) la succesiune. Muawiyya devine imediat calif.
(aceastã fugã se numeºte Hegira). Yathrib se va rãmân pe loc, în timp ce pãmânturile abandonate
numi în curând Medina (Madinat an-Nabi, „ora- de învinºi (aristocraþia persanã, autoritãþile bi-
ºul Profetului“). zantine) devin proprietate colectivã a comunitãþii
Din Medina, Mahomed îi hãrþuieºte pe cei din musulmane.
Mecca, cu un succes inegal. Chiar ºi în Medina, Sub califatul lui Otman (644–656), cuceririle Califatele omeiad
oprimã foarte dur opoziþia arabilor convertiþi la continuã (Iran, Maghreb), dar între arabii aºezaþi ºi abbasid
iudaism ºi instaureazã un stat teocratic. În sfârºit,
în 630, Mahomed intrã în Mecca cu trupele sale ºi
în þãrile cucerite ºi autoritãþile din Medina, sediu
al califatului, ies la ivealã tensiuni grave pornind

Muawiyya ºi succesorii sãi, care ºi-au ales drept 51

distruge idolii locului. În cei doi ani care vor urma, de la repartizarea încasãrilor fiscale; între primii
capitalã Damasc, fac din califat un regim monar-
Mahomed ºi qoraiºiþii, care au acceptat islamis- veniþi ºi cei care, sosiþi din peninsulã, continuã sã
hic în cadrul cãruia elita arabã înlocuieºte elitele
mul, obþin ralierea unei mari pãrþi din triburile se reverse în Semiluna fertilã ºi în Egipt. În 656,
Otman este ucis de cei nemulþumiþi. bizantine ºi sasanide. Acestea nu cautã sã conver-
Arabiei.
Dupã moartea lui Mahomed la Medina în anul teascã populaþiile cucerite (unde, totuºi, folosirea
632, musulmanii îl numesc în fruntea lor pe socrul EªECUL LUI ALI. Vãr ºi ginere cu Mahomed, Ali îi
limbii arabe progreseazã rapid). Omeiazii trebuie
sãu, Abu Bakr, cu titlul de calif („succesor“). succede lui Otman, dar nu are sprijinul qoraiºi- sã facã faþã mai multor revolte în Irak. Hussein, al
Imediat, câteva triburi din Arabia renunþã la anga- þilor. De aceea va muta califatul la Kufa, unde doilea fiu al lui Ali, o declanºeazã pe prima, dupã
jamente. Abu Bakr riposteazã prin rãzboi. La sperã sã gãseascã sprijin. Din acest motiv, predicã moartea lui Muawiyya în 680. Plecat din Medina,
moartea sa (634), musulmanii controleazã din nou egalitatea între toþi musulmanii ºi ideea conform va încerca sã se alãture partizanilor sãi la Kufa.
toatã peninsula. cãreia califul trebuie sã fie înainte de toate un lider Dar, trupele noului calif omeiad, Yazid, îi vor
spiritual (imam). Tezele elaborate de Ali vor avea masacra pe Hussein ºi pe apropiaþii sãi la Karbala.
CUCERIREA SEMILUNEI FERTILE ªI A EGIPTULUI. repercusiuni considerabile. Pe termen scurt, aces- (Martiriul lui Hussein, simbol al suferinþei celor
Expansiunea în afara peninsulei dateazã din tea criticã regimul instaurat de Otman ºi trans- slabi, va juca un rol major în ºiism.) La sfârºitul
timpul califatului lui Omar (634–644). Qoraiºiþii formarea califului în suveran temporal preocupat secolului al VII-lea, omeiazii plaseazã Irakul sub
se intereseazã cu precãdere de Siria, deja extrem cu strângerea impozitelor. Ali îl are ca adversar pe adminstrare directã. Cu toate acestea, provincia nu
de arabizatã. Cucerirea este dusã la bun sfârºit Muawiyya, guvernator în Damasc, ce aparþine va îmbrãþiºa cauza lor.
CALIFATUL ABBASID. În cursul anilor 740, abbasizii – ameninþa mijloacele de existenþã, se întâmplã ceea
o ramurã a familiei Profetului distinctã de cea a ce este mai rãu: turcii îl asasineazã în 861 ºi vor ASASINII
omeiazilor – reiau pe cont propriu ideea, moº- urma zece ani de anarhie.
tenitã de la Ali, conform cãreia califatul trebuie Începând din anul 869, revolta zangilor, sclavi În 1094, Nizar, fiul unui calif fatimid, este
„reîntemeiat“ pe noi principii. Ei dispun de sprijin negri originari din Africa Orientalã ce muncesc pe îndepãrtat de la succesiune în favoarea fratelui
la Kufa ºi, mai ales, în Khorasan. Iar khorasanezii, plantaþiile de trestie de zahãr, distruge regiunea sãu mai mic. Partizanii sãi, nizariþii, trec sub
arabi emigraþi din Irak ºi iranieni convertiþi, antre- Basrei. În Egipt, guvernatorul de origine turcã, Ibn autoritatea unui persan, Hasan-i Sabbah, instalat
naþi în urma luptelor cu turcii, constituie o forþã Tulun, aproape cã devine independent în 868. din 1090 la Alamut, fortãreaþã aproape inexpug-
militarã de temut. În 749, iau în stãpânire Irakul. Ordinii stabilite i se opun, printre alþii, ºiiþii ismae- nabilã în vestul Elburzului. Drogaþi cu haºiº,
Un calif abbasid, al-Saffah, va fi imediat întronat liþi. La sfârºitul secolului al IX-lea, ei se vor scinda nizariþii (numiþi haºiºiyyn, de unde „asasini“),
la Kufa. Ultimul calif omeiad, Marwan al II-lea, în douã tabere: cea a lui Obaid Allah ºi cea a practicã asasinatul politic pe scarã largã. Princi-
POPOARELE ARABE

moare în luptã în anul urmãtor. qarmaþilor. Obaid Allah pãrãseºte Siria pentru palele lor þinte sunt adepþii sunnismului, începând
Al-Mansur, succesor al lui al-Saffah, între- Maghreb ºi întemeiazã dinastia califilor fatimizi, cu demnitarii regimului selgiucid. Asasinii din
prinde în 762 construirea unei noi capitale, Bagdad. care va domni în Egipt începând cu 969. Qarmaþii Iran vor sfârºi prin a se preda mongolului Hulegu
Populaþia sa cosmopolitã o va transforma în creu- fac prozeliþi printre beduini ºi, mai ales, în Hasa în 1256. Cei din Siria se vor supune sultanilor
zetul civilizaþiei islamice ºi locul unei eferves- (numitã pe atunci Bahrain), de unde lanseazã rai- mameluci.

 cenþe politico-religioase, pânã atunci tipicã pentru


Kufa. Califatul abbasid ia înfãþiºarea unui veritabil
duri în direcþia Egiptului ºi a Irakului. În 935,
califul nu mai controleazã decât Bagdadul (rede-
Nizariþii din Iran au fugit în India. Numeroºi
în Bombay, astãzi sunt cunoscuþi sub numele de
52 Khoja (Khodja) ºi îl au în frunte pe Aga Khan.

imperiu: organizeazã o birocraþie centralizatã, venit capitalã la sfârºitul secolului al IX-lea) ºi
adeseori condusã de persani ºi exercitã un control împrejurimile. Luptele dintre clanuri, ruinarea
direct asupra întregii Semiluni fertile, Egiptului economiei irakiene, dezordinea financiarã ºi, în Egipt a adoptat limba arabã. În schimb, isla-
ºi Iranului de Vest. Pânã la sfârºitul domniei lui fine, rãzboiul civil caracterizeazã regimul. În 946, mismul rãmâne minoritar în afara Peninsulei
Harun al-Raºid (809), califatul cunoaºte o erã de o cãpetenie militarã iranianã, buidul Ahmad ibn Arabice, cu excepþia, fãrã îndoialã, a Irakului
bunãstare excepþionalã. Bumayh, intrã în Bagdad ºi obþine de la calif (unde subzistã, într-o importantã proporþie, nesto-
Dupã ce, între 809 ºi 819, califatul este sfâºiat puteri depline. rienii). În Mesopotamia Superioarã ºi în Siria,
de un rãzboi civil, al-Mutasim, calif începând cu populaþia va rãmâne în mare parte creºtinã pânã în
anul 833, decide sã-ºi sprijine puterea pe o armatã secolul al XIII-lea. În Egipt, islamismul nu va
de sclavi („mameluci“) turci. Pentru gãzduirea deveni majoritar decât în secolul al XI-lea. La fel
acesteia, construieºte o nouã capitalã, Samara. De la abbasizi ca ºi omeiazii, abbasizii nu au dus o politicã de
Capii militari turci vor accede în curând la cele convertiri.
mai înalte funcþii, rãmânând totuºi, în multe la otomani Califul rãmâne „comandantul credincioºilor“,
privinþe, izolaþi de restul societãþii. Sistemul dar puterea temporalã va aparþine de acum unor
funcþioneazã atâta vreme cât turcii sunt în graþiile În perioada în care puterea abbasidã se prãbuºeºte, dinastii diferite, ale cãror ambiþii sunt, în esenþã,
califului. Dar când califul al-Mutawakkil le va majoritatea populaþiei din Semiluna fertilã ºi din destul de pãmânteºti. Ele se sprijinã pe un corp de
mercenari, în general turci, ºi/sau pe forþe recru- fatimid este afectat de luptele dintre facþiunile TURCII SELGIUCIZI, FRANCII ªI MONGOLII. Victo-
tate din rândul populaþiilor mãrginaºe: berberii militare: berberii, mamelucii, mercenarii negri din riile pe care Tugril Beg – turc selgiucid promotor

ORIENTUL APROPIAT, DE LA SUMERIENI LA OTOMANI


(fatimizii), iranienii din Daylem (buizii), kurzii, Nubia. La mijlocul secolului al XI-lea, acestea al sunnismului – le obþine împotriva buizilor, îl
beduinii. La Bagdad, certurile îi opun pe turci, încep rãzboiul civil. Un mameluc armean, Badr îndeamnã pe califul al-Qaim, fiul lui al-Qadir, sã
încã atotputernici, daylemienilor. Primii îi susþin al-Jamali, restabileºte ordinea ºi, din 1074, îºi facã apel la acesta. Intrat în Bagdad în 1055, Tugril
pe musulmanii ortodocºi, numiþi sunniþi, iar cei asumã întreaga putere. Regimul militar va dura Beg primeºte titlul de sultan. Irakul aparþine sul-
din urmã, pe ºiiþi. Oraºul se afundã în sãrãcie, deºi pânã în secolul urmãtor. tanatului Marilor Selgiucizi pânã în secolul al
rãmâne centrul unei vieþi intelectuale ºi religioase XII-lea, apoi, dupã ce ultimii selgiucizi au fost
intense. Aici se va coagula, în jurul anului 1000, expulzaþi din Bagdad în 1152, redevin o putere
doctrina ºiismului duodeciman. ªi tot aici, califul notabilã sub califatul lui al-Nazir (1180– 1225).
abbasid al-Qadir (991–1030), va profita de slãbi- Prima cruciadã atinge Siria în 1097. Cruciaþii
ciunea buizilor pentru a lua apãrarea sunnismului. (sau francii) creeazã de-a lungul coastei patru
Acesta va condamna ºiismul printr-un decret ºi va structuri politice, numite „state latine“. Prima
confirma faptul cã primii califi trebuie sã fie reacþie musulmanã vine din partea lui Zangi,
veneraþi de musulmani. Doctrina sunnitã va fi guvernatorul turc al Mosulului ºi Alepului. În
codificatã în 1029. 1044, acesta va lua Edessa de la franci, ceea ce


provoacã a doua cruciadã. Fiul sãu, Nur ad-Din ºi
CALIFATUL FATIMID DIN EGIPT. Ismaelitul Obaid francii se vor implica apoi în treburile Egiptului,
Allah, cu sprijinul berberilor, pune în anul 909 al cãrui regim politic se aflã în plinã decadenþã. 53
mâna pe Kairuan ºi se proclamã calif. Acest fapt Kurdul Salah ad-Din (sau Saladin), trimis de Nur
ad-Din, ia puterea în 1169, apoi ocupã Siria, dupã

se aflã la originea dinastiei Fatimide, care cuce-
reºte Egiptul în 969 ºi întemeiazã o nouã capitalã, moartea lui Nur ad-Din în 1174. Saladin va putea
Cairo. Fatimizii resping atacurile qarmaþilor ºi iau astfel sã recucereascã Ierusalimul în 1187 ºi sã-l
în stãpânire Damascul. Emirul din Mecca le recu- pãstreze în timpul celei de-a treia cruciade, ajunse
noaºte autoritatea. În schimb, de la sfârºitul seco- în Palestina în 1191. Ayyubizii, urmaºii lui Sala-
lului al X-lea, pierd controlul asupra posesiunilor din, domnesc peste Egipt pânã în 1250, iar peste
din Maghreb. Fatimizii nu cautã sã impunã ismae- Siria pânã în 1260.
lismul: în Egipt, populaþia rãmâne în parte sunnitã, Printre misiunile încredinþate lui Hulegu,
în parte creºtinã. nepotul lui Genghis-Han, figureazã distrugerea
Înainte de toate, ceea ce distinge statul fatimid abbasizilor. În 1258, Hulegu asediazã Bagdadul,
de celelalte þãri arabe este puterea sa economicã. care refuzã sã se predea. Oraºul este cucerit ºi o
Marile trasee comerciale au abandonat Golful mare parte din populaþie, masacratã. Mongolii îl
Persic ºi Irakul în favoarea Mãrii Roºii ºi a Egip- executã pe calif ºi pun capãt califatului. Neglijat
tului. Cairo încearcã sã devinã metropola lumii de selgiucizi, Irakul are aceeaºi soartã în cadrul
arabe. Totuºi, la fel ca regimul abbasid, regimul ilhanatului întemeiat de Hulegu. Începând din
anul 1335, Irakul trece în mâinile clanului mongol în Orientul Apropiat. Dar, declinul sultanatului, Alep, Damasc, Tripoli, Saida, Egipt. În Peninsula
al djalairizilor, stabiliþi în Azerbaidjan. Aceºtia fac iniþiat în secolul al XIV-lea, se accelereazã la Arabicã, suveranitatea otomanã nu se exercitã
greºeala sã-l înfrunte pe Tamerlan: în anul 1401, mijlocul secolului urmãtor. Iar otomanii, care decât în mod nominal sau intermitent. Solidã ime-
Bagdadul va fi din nou trecut prin foc ºi sabie. înainteazã în Anatolia, ameninþã Siria. În 1516, diat dupã cuceriri, puterea otomanã tinde în seco-
izbucneºte rãzboiul. O parte a mamelucilor din lele al XVII-lea ºi al XVIII-lea sã se fãrâmiþeze în
MAMELUCII ªI TURCOMANII. În secolul al XIII-lea, Siria trece la adversar ºi îl convinge pe sultanul favoarea autoritãþilor locale diverse care, fãrã a
mamelucii turci îi eliminã pe ayyubizi ºi iau otoman Selim I sã înainteze în Egipt. Oraºul Cairo pune sub semnul întrebãrii supremaþia sultanului,
puterea în Egipt, apoi în Siria, de unde îi alungã cade în 1517. au primit o mare autonomie. În secolul al XIX-lea,
pe mongoli în 1260. Întemeietorul statului mame- În secolul al XV-lea, Irakul trece în mâinile Egiptul va deveni cvasi-independent. În Semiluna
luc, Baibars (1260–1277), instaleazã la Cairo un turcomanilor Kara Koyunlu, apoi ale celor Ak fertilã, în schimb, otomanii vor þine din nou cu
supravieþuitor al familiei abbaside, îl proclamã Koyunlu. Certurile între turcomani se adaugã eficienþã situaþia sub control.
POPOARELE ARABE

calif ºi obþine de la acesta titlul de sultan. Mame- distrugerilor cauzate de mongoli ºi Tamerlan. În
lucii îi alungã pe franci din Palestina ºi din Siria PAªII DIN BAGDAD. În caz de conflict, Imperiul
1501, ºahul safavid Ismail îi înlocuieºte pe Ak
în 1291. Egiptul devine de acum noua mare putere Persan va exercita presiuni asupra otomanilor din
Koyunlu ºi declarã ºiismul duodeciman religie
Irak: Bagdadul este ocupat între 1623 ºi 1638 ºi
oficialã ºi obligatorie în întreg imperiul (care
asediat în 1733; Basra, ocupatã între 1775 ºi 1779.
CASTA MAMELUCILOR include Irakul). Acest lucru accentueazã ostilita-
În secolul al XVIII-lea, guvernatorii din Bagdad

tea otomanilor sunniþi, principalii adversari ai
Ideea de a recruta trupe de elitã din rândul vor profita de situaþie pentru a primi o mare auto-
safavizilor. Prima înfruntare, care puncteazã
sclavilor provine, fãrã îndoialã, din Asia Centralã. nomie. Aceºtia recruteazã mameluci, originari din
54 înfrângerea ºahului Ismail la Cealdiran în 1514,
 Dar, noþiunea de sclav este, în parte, înºelãtoare, Georgia, care pânã la urmã, îi vor înlãtura. Înce-
permite otomanilor sã anexeze Jezireh ºi Mosul. pând din 1750, guvernatorii mameluci georgieni
deoarece, dacã ilustreazã condiþia persoanei, ea nu
Bagdad cade în 1534 în timpul unei alte campanii, se succed la Bagdad aproape fãrã întrerupere.
denotã, totuºi, statutul sãu social: sclavul unui suve-
ran putea fi general sau ministru. Începând din apoi Basra în 1546. În 1555, tratatul din Amasya Ultimul dintre ei, Daud, (1817–1831), angajeazã
secolul al IX-lea, califii abbasizi ºi cea mai mare pune capãt cuceririlor otomane. Irakul într-o politicã de independenþã inspiratã din
parte a suveranilor din Orientul Mijlociu ulterior, au cea pe care Mehmet Ali o duce în Egipt. Dar, în
recurs la acest sistem. O variantã a sa este repre- 1831, o intervenþie militarã restabileºte autoritatea
zentatã de recrutarea ienicerilor în Imperiul Otoman. otomanã în regiune.
Originalitatea sultanatului mameluc al Egip- Provinciile arabe În secolul al XIX-lea, societatea irakianã,
tului constã în faptul cã el îºi legitimeazã puterea izolatã de influenþele externe, înceteazã sã mai
prin acest sistem. În principiu, elita ºi sultanul ale Imperiului Otoman evolueze. Elitele turce ºi caucaziene de la faþa
însuºi trebuiau sã fie sclavi sau foºti sclavi, de
locului rãmân privilegiate. Singura comunitate
origine strãinã, fiind excluºi de la putere atât autoh-
Otomanii decupeazã Orientul Apropiat arab în nemusulmanã influentã este cea a evreilor, care,
tonii, egipteni sau sirieni, cât ºi copiii mamelucilor.
provincii administrate fiecare de cãtre un guver- activi în plan comercial ºi finaciar, se þin departe
Recrutarea este fãcutã mai întâi în stepele contro-
late de Hoarda de Aur (printre cumani), apoi din nator ce are titlul de paºã. Decupajul va rãmâne în de chestiunile politice. Autoritãþile ºiite se can-
rândul popoarelor Caucazului Occidental. esenþã acelaºi pânã în secolul al XIX-lea: Hasa toneazã într-o opoziþie strict religioasã faþã de
(litoralul Arabiei rãsãritene), Basra, Bagdad, Mosul, sunnismul otomanilor.
EGIPTUL LUI MEHMET ALI. În anul 1798, Bonaparte
debarcã în Egipt, îi înfrânge pe mameluci (încã ORIENTUL APROPIAT ARAB la începutul secolului al XX-lea

ORIENTUL APROPIAT, DE LA SUMERIENI LA OTOMANI


puternici sub regimul otoman) ºi se întoarce în Konya Van
Lacul
Franþa în anul urmãtor. În 1802, francezii rãmaºi Adana Diyarbakir Urmia
la faþa locului sunt înfrânþi de un corp expediþionar Urfa
britanic (ce va pãrãsi þara în 1803) ºi de o armatã Alep
Cipru Mosul
otomanã formatã mai ales din albanezi, în frunte
Kirkuk
cu Mehmet Ali (el însuºi albanez). Dupã ce a fost

Eu
fra
recunoscut paºã de Înalta Poartã în 1807, Mehmet Tripoli

t
Marea
Beirut
Ali zdrobeºte în 1809–1812 puterea mamelucilor ºi Mediteranã
devine stãpân al Egiptului. Imediat va trece la reor- Damasc PERSIA
Acra
ganizarea þãrii, sprijinindu-se pe militarii recrutaþi din Bagdad

Io rd a n
Tig
ru
Imperiul Otoman ºi Caucaz („turco-circasienii“). Limite nedefinite
Campaniile militare conduse de Mehmet Ali Ierusalim
Alexandria Marea
Moartã
ºi de fiul sãu, Ibrahim, au avut mai întâi loc cu Canalul
Suez
acordul Înaltei Porþi. Astfel se întâmplã în Hijaz Cairo


(1811–1813), apoi în Nejd (înfrângerea wahha- EGIPT Basra
biþilor în 1818). Deºi cucerirea Sudanului (1820–

Nil
Sinai
1826) este o iniþiativã egipteanã, totuºi, în 1820, 55

Kuwait
Ibrahim va interveni în Creta, apoi în Grecia de Golful
Persic
partea otomanilor. Distrugerea flotei turco-egip-
500km
tene la Navarino în 1827 îl constrânge totuºi pe
Ibrahim sã pãrãseascã Grecia. Dar, sultanul, care
Imperiul Otoman Muntele Liban (statut autonom Teritorii otomane din punct de
îi promisese lui Mehmet Ali guvernoratul Damas- sub garanþie internaþionalã) vedere juridic, dar sub control
cului, îºi schimbã pãrerea. Ibrahim invadeazã Siria graniþa vilaiatelor ºi a
britanic de facto
reºedinþelor acestora
ºi îi înfrânge pe otomani la Konya în 1832.
Deoarece Rusia a sãrit în ajutorul sultanului, EGIPTUL SUB TUTELA BRITANICÃ. Dupã Mehmet transformã Egiptul într-o þarã cvasi-indepen-
Mehmet Ali se mulþumeºte sã pãstreze Siria ºi Ali, mort în 1849, modernizarea continuã. Ca- dentã. Aceste cheltuieli, la care se adaugã altele,
Creta, rãmânând, însã, nominal, în sistemul oto- nalul Suez este inaugurat în 1869, fiind proprie- fac totuºi ca Egiptul sã se îndatoreze foarte mult.
man. Ostilitãþile izbucnesc din nou în 1839, la tate a Companiei Universale a Canalului Suez, În 1874, Ismail vinde acþiunile egiptene ale ca-
iniþiativa otomanilor. Victorioºi, egiptenii trebuie întemeiatã de francezul Ferdinand de Lesseps. nalului guvernului britanic (care devine astfel
sã se încline totuºi în faþa voinþei puterilor euro- Nepotul lui Mehmet Ali, Ismail, încearcã sã se principalul acþionar), dar deficitul se pãstreazã.
pene, care vor refuza dezmembrarea Imperiului desprindã de Imperiul Otoman. Prin intermediul Doi ani mai târziu, „Casa datoriei“ (în prin-
Otoman. Mehmet Ali pãrãseºte Siria ºi Creta ºi plãþii unui tribut dublat, va obþine titlul de kediv cipal franco-britanicã) se va ocupa de finanþele
devine paºã moºtenitor doar al Egiptului. (vicerege) ºi diverse atribute de suveranitate care Egiptului.
Situaþia pãrea sã se amelioreze în 1881, când tãþile otomane instituie în 1846, în cadrul pro- Otoman în cadrul cãruia fiecare comunitate, do-
izbucneºte o revoltã a ofiþerilor, ameninþaþi de vinciei Saida, douã posturi de vice-guvernator: tatã cu instituþii reprezentative, sã se bucure în
programul de austeritate, conduºi de Ahmad unul ocupat de maroniþi, celãlalt, de druzi. Totuºi, mod liber de drepturile sale. Musulmanii din Siria,
Orabi. Este vorba de ofiþeri egipteni arabi (ºi nu pe teren, partajul nu mai este posibil. Dupã izbuc- asemenea celor din Egipt, pun în ultimã instanþã,
turco-circasieni). Miºcarea se aratã în acelaºi timp nirea unor tulburãri grave, liderii druzi îi îm- apãrarea islamismului înainte de toate. În definitiv,
ostilã kedivului, privilegiilor turco-circasienilor ºi prãºtie pe maroniþi în 1860. Otomanii restabilesc naþionalismul arab se va naºte din Primul Rãzboi
dominaþiei economice a strãinilor (europeni, dar ordinea cu puþin înainte de debarcarea unui Mondial.
ºi sirieni creºtini ºi greci). În 1882, în Alexandria, corp expediþionar francez. În 1861, este pus în
aceasta se transformã într-o rãzmeriþã împotriva funcþiune un nou sistem. Regiunea Munþilor
necredincioºilor. Din moment ce francezii nu au Liban (din care Beirutul este exclus) beneficiazã
reacþionat, englezii au preluat singuri iniþiativa de un statut autonom sub garanþie internaþionalã.
POPOARELE ARABE

militarã. Ea este plasatã sub autoritatea unui guvernator


Deºi nu acesta a fost obiectivul, prezenþa creºtin (supus otoman nelibanez) asistat de un
britanicã se transformã în ocupaþie permanentã. consiliu ales.
LIBANUL ÎNAINTE DE 1914
Atunci se formeazã treptat un naþionalism egip-
Homs
tean care favorizeazã dezvoltarea presei în limbã PREMISELE NAÞIONALISMULUI ARAB. Acestea


arabã ºi o miºcare de idei adiacentã. Dar se pãs- pot fi întrezãrite în Siria la sfârºitul secolului al
treazã anumite contradicþii. Instaurarea unei mo- XIX-lea. Revendicãrile se referã la serviciul Tripoli

te
56

on
narhii constituþionale, cu sprijinul britanicilor, nu militar – al cãrui rol ar fi trebuit sã fie doar men-

Or

Marea
atrage decât o parte a elitei. Turco-circasienii þinerea ordinii în Siria – ºi la utilizarea oficialã a Mediteranã
mizeazã pe cartea otomanã. Copþii apãrã un pa- limbii arabe, mai curând decât a limbii turce. V IL AI A TUL
triotism strict egiptean care i-ar pune la adãpost de Musulmanii ºi creºtinii cad de acord asupra aces- B E IR U TUL UI Baalbek
islamism. Cât despre marea parte a populaþiei, ea Beirut
tor puncte, care urmãresc sã organizeze Imperiul
îºi doreºte înainte de toate ca Egiptul sã rãmânã un Otoman, ºi nu sã-l pãrãseascã. Totuºi, în anumite Zahle
Deir el-Kamar
stat musulman. comunitãþi creºtine, arabismul capãtã o formã
i
particularã. La ortodocºi, el este însoþit de o repu- Saida tan Damasc

Li
sIRIA. Dominaþia egiptenilor provoacã tensiuni nere în discuþie a înaltului cler, pânã atunci de
VILAIATUL
între comunitãþi, unele luându-le partea, altele – limbã greacã. La maroniþi, îºi croieºte drum ideea Tyr SIRIEI
mai ales sunniþii – fiind de partea otomanilor. unui Liban potenþial independent pe care doar o

Iordanul
Consulii europeni se vor angaja apoi în lupte identitate arabã – în lipsa unitãþii confesionale –
pentru influenþã. Francezii îi apãrã pe creºtinii ar putea sã o sudeze. Pe ansamblu, un numãr
Acra
legaþi de Roma, pe maroniþi ºi pe alþii; ruºii se crescând de creºtini vãd în arabism un mod de a „Mutesarifatul“
autonom al Libanului
intereseazã de ortodocºi; britanicii, de druzi. se depãºi diferenþele religioase. Dar alþii se tem cã Haifa (sau Muntele Liban)
Conflictele cele mai grave îi opun, la înce- acesta este legat în mod indisolubil de islamism ºi 50 km Libanul de astãzi
putul anului 1840, pe druzi, maroniþilor. Autori- preferã sã mizeze pe secularizarea unui Imperiu
legãtura cu Imperiul Indiilor. Aceasta intenþio- Autoritãþile britanice din Cairo susþin pro-
ORIENTUL neazã, de asemenea, sã instituie un califat arab în
locul celui exercitat de sultanul otoman. Acest
iectul califatului arab. Între sir Henry Mac Mahon,
înaltul comisar în Egipt, ºi ºeriful din Mecca,

APROPIAT ARAB,

ORIENTUL APROPIAT ARAB, ÎNTRE 1914 ªI 1948


lucru ar fi însoþit de instaurarea în Peninsula Ara- Hussein se stabileºte un schimb de scrisori. In-
bicã ºi Semiluna fertilã a statelor arabe „cliente“ fluenþat de fiii sãi, acesta solicitã în 1915 califatul
ale Marii Britanii. ºi independenþa tuturor þãrilor arabe. Cu toate cã
ÎNTRE 1914 ªI 1948
ACORDURILE SYKES-PICOT, 1916
Van
Cilicia Diyarbakir
Lacul
Primul Rãzboi Adana
Urfa Urmia

Mondial Alep Djezireh


Cipru Mosul
mperiul Otoman intrã în rãzboi împotriva

I Kirkuk

Eu
Rusiei ºi a aliaþilor sãi, Marea Britanie ºi


fra
Marea

t
Franþa, la începutul lunii noiembrie 1914. Beirut
Mediteranã
Dupã chemarea kedivului la revoltã îm- Damasc
PERSIA 57
potriva autoritãþilor britanice, acestea riposteazã
instaurând, pe 18 decembrie, un protectorat asu-
Haifa
Deºertul
Siriei Bagdad
Tig
ru

Ierusalim
pra Egiptului. În noiembrie 1914, britanicii au Alexandria
Marea
cucerit Basra, operaþiune decisã înaintea intrãrii în Canalul Moartã

Cairo Suez
rãzboi a otomanilor. Dupã aceea, aceºtia încearcã
sã se apropie de Bagdad. Cu excepþia Mesopo- EGIPT Basra
Sinai
tamiei Inferioare, Semiluna fertilã va fi ocolitã de
Nil

KUWAIT Golful
operaþiuni militare pânã în 1917. Kuwait Persic
500km

CÃTRE DEZMEMBRAREA IMPERIULUI OTOMAN. Proiectul de împãrþire a Imperiului Otoman


Dupã ce Marea Britanie a oferit ruºilor controlul Zonã de control Graniþa nordicã a „domeniului arab“
revendicat în 1915
Strâmtorilor, îºi face loc ideea unei împãrþiri a Zonã de influenþã
de ºeriful Hussein
Imperiului Otoman. În 1915, Franþa revendicã acordate FranþeiMarii Rusiei
Britanii Teritorii sub control britanic
oficial Siria, inclusiv Cilicia ºi Palestina. Marea
Administrare internaþionalã
Britanie vrea sã anexeze regiunea Basrei, care face
are rezerve, pânã la urmã cam ambigue, Mac Împãrþirea Taurus pânã în Sinai. Un Congres General sirian,
Mahon nu spune nu. Dar, o înþelegere cu Franþa care include, de asemenea, reprezentanþi ai Liba-
era necesarã. Semnate la 3 ianuarie 1916, acordu- Semilunei fertile nului ºi Palestinei, se reuneºte în iunie la Damasc.
rile Sykes-Picot (dupã numele celor doi principali Britanicii vor ajunge în final sã cadã de acord cu
negociatori), prevãd în Semiluna fertilã douã EªECUL PROIECTULUI MARII SIRII. La sfârºitul anu- francezii: în noiembrie 1919, trupele acestora
tipuri de zone: de control direct ºi de influenþã. lui 1918, britanicii nu acordã Franþei decât admi- evacueazã zonele siriano-libaneze pe care acor-
Zona de control francezã va acoperi litoralul Siriei nistrarea teritoriului siriano-libanez. Siria inte- durile Sykes-Picot le atribuiserã Franþei. Feisal
ºi al Libanului; zona de control britanicã, Mesopo- acceptã sã trateze cu acesta din urmã, însã Con-
rioarã îi este încredinþatã lui Feisal, instalat în
tamia Inferioarã. Palestina va fi „neutrã sub con- gresul General sirian din martie 1920 proclamã un
Damasc. În Irak ºi în Palestina, britanicii sunt
trolul unei administraþii internaþionale“. Chestiu-
singurii stãpâni ai teritoriului. regat unit al Siriei ºi îi oferã coroana. Dar, luna
nea-cheie este cea a zonelor de influenþã (francezã
La Conferinþa de Pace, reunitã la Paris în urmãtoare, Franþa ºi Marea Britanie hotãrãsc
POPOARELE ARABE

în nord, britanicã la sud), deoarece statutul lor nu


1919, maroniþii cer un Liban independent, iar în repartizarea mandatelor: Siria ºi Liban, pentru
prejudiciazã organizarea politicã a teritoriilor arabe
care ar fi supuse influenþelor amintite. Pe scurt, caz contrar, aflat sub protecþia Franþei. În schimb, una, Palestina ºi Irak pentru cealaltã. Acesta este
britanicii pot considera cã acordurile Sykes-Picot musulmanii sirieni, inclusiv creºtinii necatolici, se sfârºitul proiectului Marii Sirii. În iulie, forþele
lasã poarta deschisã proiectului lor cu privire la opun Franþei, temându-se ca aceasta sã nu-i fa- franceze îi înfrâng pe sirieni ºi Feisal se refu-
regatul (regatele) arab(e). giazã în Palestina.
vorizeze doar pe maroniþi. Prin vocea lui Feisal,
 ANII 1917–1918. Britanicii cuceresc Bagdadul în
aceºtia cer un stat arab independent de la Munþii
MANDATELE BRITANICE. În Palestina, elementele
58

martie 1917, dar sunt respinºi în Gaza. În timpul pro-sioniste ale administraþiei britanice îºi mane-
verii, forþe arabe comandate de un fiu al lui Hussein, SISTEMUL MANDATELOR vreazã pionii cu succes ºi pun la punct termenii
Feisal, îi atacã pe otomani în sudul Iordaniei de mandatului din 1920. Astfel, obþin ca Franþa sã
astãzi. În decembrie, britanicii se aflã la Ierusalim. A fost conceput la sfârºitul Primului Rãzboi
cedeze Galileea ºi bazinul superior al Iordaniei,
Între timp, ministrul britanic al Afacerilor Externe, Mondial pentru a nu crea impresia cã învingãtorii
aºa dupã cum doresc sioniºtii. Totuºi, Transior-
Arthur Balfour, se declarã în favoarea întemeierii ar dori sã-ºi extindã imperiile coloniale. Împãrþirea
fostelor colonii germane ºi a provinciilor arabe ale
dania le scapã. Adminstratã de Feisal pânã la mij-
în Palestina a unui „cãmin naþional“ (national home)
fostului Imperiu Otoman a determinat Societatea locul lui 1920, ea devine apoi res nullius. Iar
pentru evrei, cu rezerva ca acesta sã nu contravinã
cu nimic drepturilor populaþiilor autohtone. Este Naþiunilor sã atribuie fiecãrei puteri mandatare, Abdallah, fratele lui Feisal, se va instala aici în
„declaraþia Balfour“ (2 noiembrie 1917). În Siria, pentru fiecare teritoriu, un ,,mandat“ care regle- noiembrie 1920, cu intenþia de a interveni în Siria.
operaþiunile decisive încep în 1918. Pe 1 octom- menteazã politica acesteia pe viitor. Societatea Contrar pãrerii sioniºtilor, care doreau sã încor-
brie, forþele britanice îi permit lui Feisal sã intre în Naþiunilor solicitã, în acest sens, un raport anual. poreze malul stâng al Iordanului în Palestina,
Damasc în fruntea trupelor arabe. O lunã mai Statele arabe fac obiectul ,,mandatului A“ ceea britanicii prind ocazia ºi, în martie 1921, îl nu-
târziu, întreaga Sirie se aflã sub control britanic. ce înseamnã cã puterea mandatarã are sarcina de a mesc pe Abdallah guvernator al Transiordaniei.
Dupã armistiþiul semnat cu otomanii (30 octom- le ajuta sã devinã independente, fãrã a fi fixatã o La plecare, britanicii nu aveau intenþii precise
brie 1918), britanicii continuã sã avanseze: la vest, limitã de timp precisã pentru acest proces. cu privire la Mesopotamia Superioarã, dupã cum
cuceresc Alexandretta ºi Adana, iar la est, Mosul. stã mãrturie atribuirea Mosulului Franþei prin
MANDATELE
Siria ºi Libanul
TURCIA
sub mandat francez
Diyarbakir Lacul

ORIENTUL APROPIAT ARAB, ÎNTRE 1914 ªI 1948


Adana
Urmia
Urfa În 1920–1921, Franþa a instituit o confederaþie de
Alexandretta

Cipru
Sangeac Alep
Mosul
cinci state: Damasc, Alep (inclusiv Alexandretta),
Stat
Statul alauit, Djebelul druz, Libanul. Acesta din
alauit SIRIA Kirkuk urmã nu este un „mic Liban“, echivalent cu Mun-

Eu
fra
Marea þii Liban dinainte de rãzboi, ci un „mare Liban“,

t
LIBAN
Beirut ce include Tripoli, Bekaa ºi sudul pânã în Pales-
Mediteranã Damasc PERSIA tina, cum îl revendicau unii maroniþi. În 1921,
Djebelul
PALESTINA druz Bagdad Franþa cedeazã Turciei teritorii iniþial încorporate
Tig
ru
Ierusalim IRAK în mandat ºi se angajeazã sã ofere sangeacului
TRANSIORDANIA Alexandretta un statut autonom. Termenii manda-
Marea
Moartã
Canalul tului, aprobaþi de Societatea Naþiunilor în 1922,
Cairo Suez
fac referire la Siria ºi Liban, care în curând va fi
EGIPT Frontiere nedefinite


Basra desprins de întreg.
în 1920
Nil

KUWAIT
Golful SIRIA. Deºi dã satisfacþie anumitor minoritãþi, 59

Kuwait Persic
500km fãrâmiþarea þãrii îi nemulþumeºte pe musulmanii
sunniþi majoritari. Astfel, în 1924, s-a luat decizia
Mandat atribuit Franþei în 1920 Mandate atribuite Marii Britanii în 1920, de fuzionare a statelor din Damasc ºi Alep. În anul
din care teritoriu redat Turciei din care teritoriu revendicat de Turcia, apoi atribuit urmãtor, izbucneºte revolta druzilor, miºcare lo-
în1921 definitiv Irakului de Societatea Naþiunilor în 1926
calã care, ajungând în Damasc, ia o turnurã naþio-
Teritorii sub control britanic nalistã. Autoritãþile franceze bombardeazã oraºul,
apoi restabilesc calmul în 1926–1927. În 1928,
este aleasã o Adunare Constituantã dar proiectul
acordurile Sykes-Picot. Ideea unui Irak ce se întinde În iulie 1920 izbucneºte în Irak o revoltã care, Constituþiei, elaborat de naþionaliºtii sunniþi, pro-
la nordul Bagdadului (ºi pe care petrolul din Mosul în primul rând tribalã fiind, va lua o dimensiune clamã Siria ca fiind „una ºi indivizibilã“ (inclusiv
l-ar face viabil din punct de vedere economic) s-a naþionalistã (la anumiþi sunniþi) ºi religioasã (la Libanul, Palestina ºi Transiordania) ºi acordã
format în timpul rãzboiului. Dar atunci apare ºiiþi). Iatã de ce britanicii decid sã înlocuiascã întreaga putere Franþei. În consecinþã, guvernarea
chestiunea kurzilor, majoritari în nord ºi potrivnici administrarea directã, cum intenþionau la început, francezã va promulga ea însãºi o Constituþie în
încorporãrii într-un stat arab (vezi p. 127). Cât despre cu un regim arab. Feisal, ales rege al Irakului în 1930, în ciuda opoziþiei naþionaliºtilor.
turci, ei revendicã Mosulul, pânã când Societatea martie 1921, urcã pe tron în august. Britanicii, Douã evenimente dominã anul 1936: o grevã
Naþiunilor îl atribuie definitiv Irakului, în 1924. totuºi, refuzã abrogarea mandatului. generalã în Siria, care îi ia prin surprindere chiar
ºi pe naþionaliºti ºi venirea la putere a Frontului 1914, în Marele Liban nu vor mai fi decât 55 % în Palestina
Popular în Franþa. A sosit vremea pentru semnarea 1921 ºi 51 % în 1932, data ultimului recensãmânt.
unui tratat în virtutea cãruia Franþa sã recunoascã Maroniþii formau pe atunci o treime din populaþia ºi Transiordania
principiul independenþei Siriei. În contrapartidã, totalã. Constituþia din 1926 oficializeazã un sistem
sirienii renunþã la Liban, acceptã ca alauiþii, druzii în virtutea cãruia fiecare comunitate confesionalã EVREI ªI ARABI ÎN PALESTINA. În 1919, dintr-un
ºi Alexandretta sã-ºi menþinã statutul de auto- trebuie sã fie reprezentatã echitabil în Camera total de 750 000 de locuitori în Palestina, au fost
nomie ºi acordã Franþei, pe o duratã de douãzeci Deputaþilor. De fapt, maroniþii dominã viaþa poli- recenzaþi mai puþin de 100 000 de evrei; în 1936,
ºi cinci de ani, privilegii militare ºi economice. ticã, iar locuitorii Beirutului (de toate confesiu- aceºtia sunt 400 000; în 1947, 600 000 dintr-un
Tratatul din 1936 nu va fi totuºi ratificat. Pânã la nile), viaþa economicã. În interiorul þãrii, regimul total de aproape 2 000 000. Aceastã creºtere pro-
urmã, deoarece cautã sã încheie o alianþã cu Turcia, provoacã reticenþa ortodocºilor, a druzilor ºi a vine din imigrare (vezi p. 85). Protejatã de dis-
Franþa îi cedeazã acesteia, în 1939, sangeacul ºiiþilor, în timp ce sunniþii cer anexarea Siriei. Tra- poziþiile mandatului, comunitatea evreiascã se
POPOARELE ARABE

Alexandrettei, spre marea nemulþumire a naþio- tatul franco-libanez semnat în 1936, similar cu tra- administreazã singurã. Ea are propriul sistem de
naliºtilor sirieni. tatul franco-sirian, nu va mai fi ratificat. învãþãmânt, propria structurã economicã, propria
miliþie, Hagana, care va deveni o adevãratã ar-
LIBANUL. Noua configuraþie teritorialã determinã AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL ªI INDEPENDENÞA. matã. În mare parte, evreii se aºazã în oraºe. Dar
scãderea preponderenþei creºtinilor: de o majo- În 1940, Siria ºi Libanul trec sub autoritatea autoritãþile evreieºti duc, de asemenea, o politicã
 ritate covârºitoare în Munþii Liban înainte de regimului francez de la Vichy. În anul urmãtor,
trupe britanice ºi un contingent al Forþelor Fran-
de cucerire a pãmânturilor. Dupã 1936, când îm-
pãrþirea se profileazã la orizont, aceste achiziþii
60 ceze Libere iau sub control cele douã þãri. Noile

SANGEACUL primesc un caracter strategic: este vorba de o
DE ALEXANDRETTA autoritãþi franceze promit independenþa pe ter- repartizare a implantãrilor evreieºti în Palestina,
men lung, în timp ce conducãtorii sirieni ºi liba- astfel încât sã prefigureze un teritoriu ce va putea
În virtutea acordului franco-turc din 1921, nezi o vor imediat. Criza izbucneºte dupã victo- fi pãstrat.
sangeacul de Alexandretta beneficia de un statut ria naþionaliºtilor în alegerile din 1943. Dupã ce Arabii din Palestina se repartizeazã în musul-
autonom. Populaþia sa era eterogenã: 40 % turci, Parlamentul libanez a eliminat din Constituþie mani, mai ales sunniþi, ºi creºtini (12 %) ce þin
30 % arabi alauiþi, 20 % creºtini (jumãtate armeni), articolele ce garantau interesele Franþei, delegatul de diferite biserici. Între cele douã rãzboaie, mai
10 % arabi sunniþi. Dupã ce tratatul franco-sirian general francez aresteazã mai mulþi membri ai
mult de douã treimi dintre aceºtia sunt þãrani.
din 1936 a deschis perspectiva unei Sirii indepen- guvernului. Presiunea britanicã obligã totuºi Franþa
dente, turcii au solicitat anexarea sangeacului la
Douã clanuri de notabilitãþi dominã viaþa politicã.
sã cedeze, cum o va obliga din nou ºi în 1945,
Turcia. În 1938, Franþa a acceptat un condominium Husseinizii deþin funcþia de muftiu al Ierusa-
dupã incidente grave în Liban ºi Siria. În 1946,
franco-turc asupra sangeacului ºi a sfârºit prin a-l limului, cãruia britanicii i-au sporit puterile în
trupele franceze ºi britanice se retrag, iar cele douã
ceda în anul urmãtor. Cincizeci de mii de armeni, raport cu comunitatea musulmanã, ºi mizeazã fãrã
þãri devin independente.
alauiþi ºi arabi sunniþi s-au refugiat apoi în Siria. rezerve pe cartea panarabismului. Rivalii lor,
Republica Sirianã nu a recunoscut cesiunea ºi naºaºibii, vor ajunge pânã la urmã sã trateze cu
revendicã ºi astãzi sangeacul. Abdallah, emirul Transiordaniei. Toþi se opun
sionismului ºi cer independenþa.
poziþia. În anul urmãtor, Comisia Peel ajunge la forþã mai întâi modestã care, în 1948, se va dovedi
PLANUL DE PARTAJ DIN 1937 concluzia cã Palestina trebuie împãrþitã în trei: redutabilã. Începând cu anii ’30, Abdallah îºi în-
LIBAN statul arab, statul evreu, zona internaþionalã. Gu- dreaptã privirile spre Palestina, chiar dacã va

ORIENTUL APROPIAT ARAB, ÎNTRE 1914 ªI 1948


vernarea britanicã acceptã aceste concluzii, la fel trebui sã negocieze cu sioniºtii ºi sã favorizeze o
SIRIA ºi sioniºtii (cu rezerve privind dimensiunile sta- împãrþire. Un tratat cu Marea Britanie recunoaºte,
Haifa
Lacul Tiberiada tului evreu), iar arabii le resping. Revoltele, ce se în 1946, independenþa Transiordaniei, menþinând
Nazaret
vor generaliza, reîncep imediat. Britanicii nu vor totuºi o prezenþã militarã britanicã (atenuatã în
reuºi sã restabileascã liniºtea decât în 1939. Pentru 1948), iar Abdallah îºi ia titlul de rege.
Nabluz a nu se depãrta de þãrile arabe în preajma celui
Tel Aviv de-al Doilea Rãzboi Mondial, ei vor elabora

Iordan
Jaffa Amman un nou sistem: independenþa Palestinei (nepar-
Ierusalim tajate) la capãtul a zece ani; instaurarea imediatã Irakul haºemit
a self-government-ului; limitarea imigrãrii evre-
Hebron Marea ieºti timp de cinci ani, în fine, apoi un veto arab în În virtutea tratatului anglo-irakian din 1922,
Moartã
Berºeba
aceastã privinþã. Sioniºtii se opun ºi, ceea ce este Marea Britanie controleazã politica externã ºi
TRANS- cel mai surprinzãtor, ºi arabii. militarã a Irakului ºi finanþele statului. Dar, acesta
va încerca în curând sã se desprindã: un nou tratat,

IORDANIA Exterminarea evreilor de cãtre naziºti bulver-
Negev
seazã opinia publicã din Europa ºi SUA ºi prinde din 1930, îi asigurã douã baze militare ºi Irakul
Marea Britanie pe picior greºit. În Palestina, evreii accede la independenþã în 1932. 61
Stat arab
atacã, începând din 1945, forþele britanice. În
1946, preºedintele Truman opteazã pentru partaj.
Din anii ’20, în Irak puterea se concentreazã
în mâinile suveranului haºemit ºi ale unei mici

Stat evreu În anul urmãtor, Marea Britanie prezintã problema clase conducãtoare formate din ofiþeri ai fostei
EGIPT
Zonã sub la ONU ºi aceasta, la rândul sãu, adoptã un plan armate otomane (ca Nuri al-Said), din mari pro-
administraþie
internaþionalã de divizare, mandatul britanic trebuind sã ia sfârºit prietari de pãmânturi ºi ºefi de trib. Toþi sunt sunniþi.
în luna mai 1948. Þãrile arabe resping planul. În ªiiþii, slab reprezentaþi în aparatul de stat, nu
Golful noiembrie 1947, conflictul izbucneºte între evreii constituie o adevãratã forþã de opoziþie. Mai puþin
50 km
Aqaba ºi arabii din Palestina. docili sunt nomazii arabi – cuceriþi în anii ’30 –
ºi kurzii, care vor continua sã înfrunte statul
POLITICA BRITANICÃ. Aceasta este mai întâi con- TRANSIORDANIA. Abdallah, devenit emir al Trans- irakian (vezi p. 129).
formã cu termenii mandatului, altfel spus, favo- iordaniei, trebuie sã accepte în 1924 un control Operaþiunile de menþinere a ordinii întãresc
rabilã programului sionist. În ciuda confruntãrilor britanic asupra afacerilor finaciare ºi militare ale armata irakianã. Aceasta a putut sã se dezvolte
dintre evrei ºi arabi, britanicii refuzã sã limiteze þãrii sale. Sprijinul Marii Britanii îi permite, dupã destul de timpuriu, britanicii hotãrând sã nu lase
imigraþia sau cumpãrãrile de pãmânturi. În 1936, cucerirea Hijazului de cãtre Ibn Saud în 1926, sã ca forþã militarã în Irak decât Royal Air Force.
o grevã generalã a populaþiei arabe, urmatã de pãstreze Maan ºi Aqaba, revendicate de cãtre acesta Armata intervine în viaþa politicã începând cu
revolte, forþeazã Marea Britanie sã-ºi reconsidere din urmã. Britanicii organizeazã Arab Legion, 1936. Un grup de patru colonei („Careul de aur“)
va juca în curând un rol eminent. În aprilie 1941, Conflictele
acesta participã la lovitura de stat care îi va
permite lui Raºid Ali sã angajeze negocieri cu
ORIENTUL
PRIMUL RÃZBOI ISRAELIANO-ARAB. Dupã ce au
Germania. Din luna urmãtoare, britanicii vor relua
controlul asupra þãrii.
A P R O P I AT respins planul de partaj adoptat de ONU în 1947,
Egiptul, Transiordania, Irakul, Siria ºi Libanul
D U PÅ 1 9 4 8 s-au pregãtit de rãzboi. Atitudinea Transiordaniei
– care, contrar pãrerii celorlalte state, vrea sã ane-
Regatul Egiptului xeze malul drept al Iordanului – dãuneazã, totuºi,
coordonãrii eforturilor. Rãzboiul începe imediat
În noiembrie 1919, Londra refuzã sã primeascã o dupã proclamarea statului Israel la 14 mai 1948
POPOARELE ARABE

delegaþie (wafd) de oameni politici egipteni. ºi se terminã în ianuarie 1949. Israelienii iau noul
ncepând din 1948 istoria Orientului Apro-

Î
Urmeazã douã luni de revolte. Dupã ce restabilesc oraº al Ierusalimului, vestul Galileei (atribuit de
piat este marcatã de mai multe conflicte. ONU statului arab) ºi Negevul, din care îi alungã
ordinea, autoritãþile britanice decid cã trebuie sã
Cel mai important, opune þãrile arabe pe egipteni. Aceºtia din urmã pãstreazã controlul
punã capãt protectoratului. Totuºi, tratativele cu
Egiptul nu au succes ºi, în 1922, Marea Britanie ia Israelului, dar acesta nu este singurul ºi nu asupra Gazei. Transiordanienii deþin o mare parte
explicã totul. Nici jocul marilor puteri nu fur- din Palestina Centralã (Cisiordania) ºi oraºul

o decizie unilateralã. Ea acceptã independenþa
Egiptului, cu excepþia a patru puncte (securitatea nizeazã toate rãspunsurile: deºi intervenþia lor ar vechi al Ierusalimului. Armistiþiile din 1949 sta-
62 Canalului Suez, politica externã ºi de apãrare, fi putut modifica raporturile de forþe, acestea au bilesc în jurul Israelului linii de încetare a focului,

 protecþia drepturilor strãinilor, statutul Sudanului)


care vor trebui sã fie reglate printr-un tratat ce
dat adesea curs iniþiativelor luate de statele din
Orientul Apropiat, ºi în special de cãtre cele cinci
care din punct de vedere juridic, nu reprezintã

urmeazã a fi negociat. puteri regionale: Egiptul, Siria, Irakul, Arabia LIGA ARABÃ
Constituþia din 1923 transformã Egiptul într-un Sauditã, Israelul.
regat cu regim parlamentar. De fapt, istoria politicã Aspiraþia lumii arabe la unitate, deºi rãspunde Întemeiatã în 1945 de cãtre Egipt, Irak, Arabia
a þãrii, pânã la începutul celui de-al Doilea Rãzboi unui profund sentiment popular, rãmâne totuºi un Sauditã, Liban, Transiordania ºi Yemen, Liga
Mondial, se rezumã la o luptã pentru influenþã între fenomen complex. Prin forþa lucrurilor, se aso- Arabã este o organizaþie internaþionalã care include
rege (Fuad pânã în 1936, apoi Faruk), burghezia ciazã ideii mai largi de unitate a islamului. Dar astãzi 22 de state membre. Autoritatea Palestinianã
naþionalistã, pe care o reprezintã mai ales partidul astfel stând lucrurile, ea intrã în conflict cu teza este membrã cu un statut special. Toate statele care
Wafd ºi autoritãþile britanice, încã influente. unui panarabism apt sã depãºeascã diferenþele de au araba ca limbã principalã fac parte din Ligã
(vezi harta de la p. 47). Au mai aderat, de aseme-
Tratatul cu Marea Britanie este semnat în 1936, confesiune. Statele – ca structuri deja existente în
nea, douã state musulmane non-arabe: Djibouti ºi
ceea ce permite Egiptului sã-ºi câºtige indepen- 1945 – au arbitrat aceste tensiuni fiecare într-un
Somalia.
denþa. Acesta conþine douã dispoziþii valabile pen- mod propriu. Doar statul libanez s-a prãbuºit, Egiptul, dupã ce a semnat un tratat de pace cu
tru douãzeci de ani: o alianþã între cele douã þãri ºi celelalte neîncetând sã-ºi întãreascã instituþiile. Israelul, a fost exclus din ligã în 1979, dar a rede-
ocuparea zonei canalului de cãtre forþele britanice. „Naþiunea arabã“ rãmâne cadrul de referinþã, dar venit membru în 1989.
Chestiunea Sudanului rãmâne în suspans. puterea realã aparþine statelor.
frontiere. În timpul rãzboiului, 750 000 de arabi Marea Britanie, de acord cu Israelul, pregãtesc
au pãrãsit teritoriile controlate de Israel: aceasta PLANUL DE PARTAJ o expediþie. Scenariul este urmãtorul: Israel va
este originea refugiaþilor palestinieni. În 1950, ELABORAT DE ONU, 1947 ataca Egiptul; Marea Britanie ºi Franþa vor cere
Abdallah reuºeºte fuzionarea Transiordaniei ºi a încetarea luptelor; Israelul va accepta, iar Egiptul
Beirut LIBAN
Cisiordaniei, care devine astfel Iordania. El va va refuza; Marea Britanie ºi Franþa vor interveni
muri asasinat în anul urmãtor. ºi vor ocupa zona canalului. Operaþiunea se de-
Damasc
ruleazã dupã cum s-a prevãzut, începând cu

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


CRIZA SUEZULUI. În 1952, o loviturã de stat 31 octombrie, numai cã o foarte puternicã pre-
militarã în Egipt impune proclamarea Republicii. SIRIA siune americanã ºi sovieticã va constrânge forþele
Gamal Abdel Nasser, devenit preºedinte în 1954, franco-britanice sã accepte încetarea focului pe 6
ajunge la un acord cu Marea Britanie, în privinþa Galileea noiembrie, apoi sã evacueze zona în luna urmã-
Haifa Lacul Tiberiada
evacuãrii zonei canalului. Simultan, Egiptul exer- Nazaret toare. Egiptul pãstreazã controlul asupra cana-
citã o presiune militarã asupra Israelului, mai ales lului. Dar Israelul nu e învins: o forþã a Naþiunilor
în Strâmtoarea Tiran, a cãrei blocadã va deveni ISRAEL Unite va asigura de aici înainte ordinea de-a
totalã în 1955. La îndemnul britanicilor, Irakul ºi Nabluz lungul frontierei cu Egiptul ºi garanteazã libera
Turcia vor semna în februarie 1955 Pactul de la Tel Aviv trecere în Strâmtoarea Tiran.

Iordan
Jaffa


Bagdad, la care vor adera în curând Marea Britanie, Amman
Pakistanul ºi Iranul (ºi, indirect, SUA). Nasser Ierusalim ORIENTUL APROPIAT ARAB ÎNTRE 1956–1967. Dupã
vede aici o încercare de divizare a lumii arabe ºi IORDANIA 1956, dintre puterile externe, conteazã doar URSS 63
devine un promotor al neutralitãþii. În august,
Israelul, care a primit arme din Franþa, loveºte, la
Gaza

Berºeba
Hebron

Marea
ºi SUA. Prima s-a implicat în lumea arabã în 1955
pentru a contracara Pactul de la Bagdad. Cele din

rândul sãu, Gaza. În luna urmãtoare, Egiptul pri- Moartã urmã au intervenit pentru a contracara iniþiativele
meºte din partea URSS un transport de arme sovietice. În 1957, „doctrina Eisenhower“ promite
Negev
cehoslovace. SUA anunþã, totuºi, cã vor finanþa o asistenþã economicã ºi militarã þãrilor „ame-
construirea barajului de la Assuan, dar relaþiile lui ninþate de comunismul internaþional“. Israelul îºi
Nasser cu Occidentul continuã sã se înrãutãþeascã. va asigura de atunci un sprijin crescând al SUA.
În martie 1956, acesta convinge Iordania sã-i sus- Stat arab Jocul se complicã ulterior. Regele Hussein al
þinã poziþia, ºi nu pe cea a Irakului ºi, în acelaºi Stat evreu Iordaniei denunþã în 1957 tratatul din 1946 cu
EGIPT
timp, refuzã sã înceteze de a mai sprijini rebe- Zonã sub Marea Britanie, dar obþine sprijinul SUA. În fe-
liunea din Algeria. administraþie bruarie 1958, Siria (care beneficiazã de furnizarea
Din moment ce SUA au renunþat în final sã internaþionalã de arme sovietice) fuzioneazã cu Egiptul pentru a
mai finanþeze barajul de la Assuan, Nasser decide, Eilat Aqaba forma Republica Arabã Unitã (RAU). Imediat se
la 26 iulie 1956, sã naþionalizeze Compania Cana- Golful formeazã o uniune între cele douã regate haºemite
lului Suez, ale cãrei venituri vor finanþa barajul. 50 km
Aqaba din Irak ºi Iordania. În iulie, totuºi, o revoluþie va
ARABIA SAUDITÅ
SUA se pronunþã pentru negocieri, dar Franþa ºi rãsturna monarhia în Irak, apoi denunþã Pactul de
la Bagdad. În acelaºi timp, americanii intervin în ce mai mare. URSS, totuºi, nu are altã soluþie
ISRAEL ªI VECINII SÃI, Liban. Siria pãrãseºte RAU în 1961, dar îºi pãs- decât sã reînarmeze Egiptul ºi Siria, iar cursa înar-
între 1948 ºi 1967 treazã legãturile cu URSS. În anul urmãtor, mãrilor este reluatã.
Teritorii cucerite de Israel
Egiptul se angajeazã în rãzboiul civil care tocmai
în 1948 LIBAN a izbucnit în Yemen între republicani ºi regaliºti, INIÞIATIVELE EGIPTENE. Anwar el-Sädät, care i-a
atribuite statului arab Beirut
prin planul de partaj aceºtia din urmã susþinuþi de Arabia Sauditã. urmat lui Nasser (mort în 1970), doreºte sã trateze
Damasc cu Israelul, dar vizeazã mai întâi un succes militar
Ierusalim-Vest
RÃZBOIUL DE ªASE ZILE. Tensiunea dintre statele arab, chiar dacã limitat. Acesta este scopul ope-
arabe ºi Israel se agraveazã în anii ’60. În prima raþiunii lansate concomitent de Egipt ºi Siria pe 6
SIRIA
linie se aflã Organizaþia pentru Eliberarea Pales- octombrie 1973, numit Rãzboiul din Octombrie
Galileea tinei (OEP), creatã în 1964, ºi Siria, care încearcã sau Rãzboiul de Yom Kippur. La capãtul a câteva
POPOARELE ARABE

Haifa Lacul Tiberiada sã împiedice Israelul de a mai folosi apele din zile, israelienii reiau înaintarea pe cele douã fron-
Nazaret
amonte de Iordan pentru a iriga Negevul. În mai turi – Golan ºi Canalul Suez – dar reputaþia lor de
1967, Nasser decide sã acþioneze ºi decreteazã invincibilitate este zdruncinatã.
ISRAEL
Nabluz
mobilizarea generalã; forþele ONU se retrag; Sub egida ONU, este încheiat un acord parþial
Tel Aviv strâmtoarea este blocatã din nou. Iordania se între Egipt ºi Israel care, în 1975, evacueazã malul
Iordan
nia

Jaffa

 Amman aliazã cu Egiptul. Pe 5 iunie, Israelul doboarã la estic al canalului. În octombrie 1977 la Geneva se
iorda

pãmânt forþele aeriene ale celor trei vecini. În cele deschide o conferinþã internaþionalã. Iniþiativa
Ierusalim
64 cinci zile care urmeazã, armatele sale cuceresc decisivã îi revine totuºi lui Sädät: în luna urmã-
C is

IORDANIA
 Gaza Hebron Golanul, Cisiordania ºi întregul Sinai pânã la
Canalul Suez, blocat ºi acesta.
toare, merge la Ierusalim unde iniþiazã negocieri
cu Israelul. Ele se vor încheia cu acordul de la
Marea
Moartã În noiembrie, Consiliul de Securitate al ONU Camp David în 1978, apoi cu un tratat de pace
Berºeba
adoptã Rezoluþia nr. 242 care prezintã principiile între Egipt ºi Israel, semnat la 26 martie 1979.
Negev unei reglementãri în vederea unei pãci durabile: Exclus din Liga Arabã, imediat dupã aceea, Egip-
evacuarea de cãtre Israel a teritoriilor ocupate; res- tul devine astfel extrem de izolat, dar îºi reia pose-
pectarea suveranitãþii tuturor statelor din regiune, siunea asupra Sinaiului.
Cisiordania unitã cu în interiorul frontierelor recunoscute; o soluþie
Transiordania în 1950
pentru a forma Iordania
justã la problema refugiaþilor. Israelul, Egiptul, RÃZBOIUL DIN LIBAN. Dupã Rãzboiul de ªase Zile,
EGIPT Iordania ºi Libanul acceptã rezoluþia (chiar dacã OEP îºi intensificã raidurile împotriva Israelului,
Districtul Gaza interpreteazã diferit dispoziþiile referitoare la fron- mai ales plecând din teritoriul iordanian. Dupã ce
administrat de Egipt
tiere ºi la refugiaþi). Siria ºi OEP o resping. Iordania expulzeazã forþele armate palestiniene în
Eilat Aqaba Ca urmare a victoriei Israelului, Egiptul tre- 1970–1971, OEP se regrupeazã în Liban. Statul
buie sã se retragã din Yemen. Bugetul sãu ºi libanez se aflã ºi el în crizã, astfel încât, în 1975,
Golful cel al Siriei devin tributare subsidiilor vãrsate de izbucneºte un rãzboi civil la care participã ºi
50 km Aqaba
Arabia Sauditã, care joacã astfel un rol din ce în palestinienii. Din anul urmãtor, aici intervine
armata sirianã, cu acordul celorlalte state arabe.
ISRAEL ªI VECINII SÃI CREªTINII
Totuºi, OEP continuã raidurile în teritoriul israe-
ÎN ORIENTUL APROPIAT ARAB
dupã Rãzboiul de ªase Zile lian. Eliberat de preocupãrile în privinþa Egiptului,
Israelul intervine la rândul sãu în sudul Libanului, În esenþã, este vorba despre comunitãþi ale
Apeducte din Beirut
Iordanul Superior cãror strãmoºi erau creºtini înainte de invazia arabã
apoi iniþiazã în 1982 o operaþiune mai ambiþioasã, ºi care nu s-au convertit la islamism, dar au adoptat
spre Negev Damasc
LIBAN ce vizeazã distrugerea forþelor militare ale OEP ºi
Oleoduct totuºi limba Profetului (ºi care se considerã, deci,
SIRIA instalarea la Beirut a unui guvern bine organizat. arabe). Unele dintre aceste comunitãþi sunt inde-
pendente, iar altele þin de Biserica ortodoxã; altele,

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


Galileea Nici unul dintre aceste obiective nu va fi atins cu
Haifa Golan de Biserica catolicã, fãrã a-ºi fi abandonat însã
adevãrat, cu atât mai mult cu cât forþele palesti-
riturile tradiþionale.
ISRAEL niene sunt foarte slãbite. Armata israelianã pãrã- Cea mai importantã comunitate independentã
Tel Aviv seºte Libanul în etape, dar pãstreazã, dupã 1985, din Egipt este cea a copþilor (vezi p. 74). Biserica
iacobitã, de rit sirian occidental (sau siriacã) ºi care

ania
Amman controlul asupra zonei delimitate la sud în 1978.
Ierihon se autointituleazã „sirianã ortodoxã“, numãrã în jur

iord
Ierusalim Rãzboiul civil din Liban va lua sfârºit numai în
de 150 000 de credincioºi, în mare parte în Siria.

C is
Gaza Marea
Moartã
1990–1991. Biserica asirianã, de rit sirian oriental ºi rãmasã
nestorianã, numãrã cam 50 000, repartizaþi între
Canalul RÃZBOAIELE DECLANªATE DE IRAK. Saddam Irak ºi Siria. (vezi p. 72)
Negev
Suez Ortodocºii de rit bizantin, sunt adeseori numiþi

IORDANIA Hussein iniþiazã în 1980 un rãzboi împotriva Repu-
EGIPT „greci“ ortodocºi, cu toate cã vorbesc araba. Mai
blicii Islamice Iran, rãzboi pe care îl credea scurt, sunt cunoscuþi ºi sub numele de melkiþi. Numãrul
dar care va dura pâna în 1988 ºi care se va solda lor se ridicã, la începutul anilor ’90, la aproximativ 65
Sinai
cu o reîntoarcere la statu quo ante. În conflict,
Irakul beneficiazã de susþinerea financiarã a Arabiei
800 000, dintre care mai mult de 300 000 în Liban,
la fel ºi în Siria, iar grupuri mai puþin importante

Eilat Aqaba existã în Iordania, în Israel, în Egipt. Biserica
Saudite ºi a þãrilor din Golf ºi de sprijinul politic al melkitã ortodoxã este organizatã în trei patriarhate:
majoritãþii þãrilor arabe, printre care Egiptul. Doar Antiohia, Ierusalim ºi Alexandria. Ca ºi musul-
Golful Siria ºi Libia iau partea Iranului. Cât despre puterile manii, melkiþii ortodocºi, de orientare naþionalistã
Aqaba strãine (Franþa, apoi URSS ºi, în sfârºit, SUA), ele arabã, au susþinut proiectul „Marii Sirii“ ºi au
combãtut sciziunea între Siria ºi Liban.
vor opta, de asemenea, pentru Bagdad.
Maroniþii sunt legaþi de Biserica catolicã din
50 km În august 1990, Saddam Hussein decide sã timpul cruciadelor (vezi p. 69). Celelalte biserici
invadeze ºi sã anexeze o þarã membrã a Ligii autohtone s-au scindat, de-a lungul secolelor, în
Teritorii ocupate de Israel Sinai, evacuat în etape,
începând din1967 între 1974–1979 Arabe, Kuwaitul. În ansamblu, reacþiile þãrilor douã ramuri, dintre care una recunoaºte autoritatea
Ierusalimul de Est, anexat papei. Melkiþii catolici (în jur de 400 000) se
„Zonã de securitate“ arabe vor fi ostile. Doar OEP sprijinã Irakul, în
de Israel în1967 * stabilitã de Israel repartizeazã între Liban, Siria, Israel ºi Iordania.
în Libanul de Sud timp ce regimul iordanian ezitã. În coaliþia care se Chaldeenii (la origine nestorieni) sunt concentraþi
Golan, anexat în 1981*
Cisiordania ºi Gaza
între 1978 ºi 2000 formeazã împotriva agresorului, condusã de Sta- în Irak (vezi p. 72). Existã, de asemenea, o Bisericã
(cu enclave devenite Limita extremã atinsã de tele Unite sub egida ONU, nu figureazã totuºi – siriacã catolicã (de rit sirian occidental) ºi o
autonome din 1993) armata israelianã Bisericã coptã catolicã. ªi una, ºi cealaltã, au în jur
în Liban în1982 în afarã de Arabia Sauditã ºi de aliaþii sãi din Con-
de 100 000 de credincioºi.
* Anexãri nerecunoscute de comunitatea internaþionalã siliul de Cooperare al Golfului – decât trei state
arabe: Egiptul, Siria ºi Marocul. Rãzboiul din Golf meazã o diaspora. În total (refugiaþi ºi nerefugiaþi), OEP DUPÃ 1967. Dupã Rãzboiul de ªase Zile,
se soldeazã, în februarie 1991, cu înfrângerea arma- jumãtate din palestinienii autohtoni trãiesc încã în Al Fatah se repliazã în Iordania ºi ia puterea în
tei irakiene, dar Saddam Hussein rãmâne la putere. ceea ce era, pânã în 1948, Palestina sub mandat cadrul OEP, al cãrei preºedinte devine Yasser
britanic. Arafat în 1969. Atacurile împotriva Israelului duc

CHESTIUNEA PALESTIANIANÃ DE LA 1948 LA 1967.


Palestinienii Þãrile arabe vecine adoptã, în privinþa palesti-
nienilor, politici diverse. Egiptul îi cantoneazã pe REFUGIAÞII PALESTINIENI
Dintre arabii care trãiau în Palestina în 1947 ºi
refugiaþi în districtul Gaza (pe care îl adminis-
urmaºii lor, mai mult de 3,5 milioane au statutul treazã), pentru a menþine un nucleu de stat pales- LIBAN
de refugiaþi ºi beneficiazã cu acest titlu de ajutorul tinian. Ca urmare, astãzi districtul este supra- 373
UNRWA(United Nations Relief and Works Agency), populat: 1 650 de locuitori pe km2. Iordania îi
POPOARELE ARABE

creatã în 1950. Refugiaþii se repartizau în 1999 considerã din capul locului pe toþi palestinienii ca
între teritoriile autonome ºi cele ocupate (38 %), SIRIA
fiind iordanieni, ceea ce antreneazã o fuzionare
Iordania (42 %), Siria (10 %) ºi Liban (10 %). Cei parþialã a populaþiei transiordaniene ºi palesti- 378
care nu s-au refugiat sunt, în majoritate, pales- niene, fãrã a pune astfel capãt statutului de refu-
tinieni rãmaºi pe loc, fie în Israel (unde au naþio- giaþi al numeroºilor palestinieni stabiliþi în Ior- ISRAEL

 nalitatea israelianã), fie în teritoriile ocupate ºi


autonome (Cisiordania ºi Gaza). Cei din teritoriile
dania. Siria ºi Libanul acceptã prezenþa taberelor
de refugiaþi pe teritoriul lor, dar nu trec, pentru a 1000
66 ocupate sunt recenzaþi de cãtre autoritãþile israeliene.

spune astfel, la naturalizãri. Cisiordania
Numãrul celorlalþi palestinieni nerefugiaþi este, în Înainte de 1967, în þãrile arabe predomina 576
schimb, puþin cunoscut. Unii s-au amestecat cu ideea unei înfrângeri militare a Israelului, a reîn- Fâºia IORDANIA
populaþia localã, mai ales în Iordania. Alþii for- Gaza
toarcerii palestinienilor în þara de origine ºi a
expulzãrii evreilor. Este ceea ce exprimã Carta
Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei, înteme- 808 1540
ARABII DIN ISRAEL
iatã în 1964 la iniþiativa Egiptului: statul pales-
tinian trebuie sã corespundã pe de-a-ntregul Pales-
În anul 2001, palestinienii care nu au pãrãsit tinei mandatului ºi doar evreii stabiliþi în Palestina
Israelul (împreunã cu urmaºii lor) erau în numãr de înainte de „invazia sionistã“ sunt recunoscuþi ca 50 km
aproximativ un milion. Aceºtia au naþionalitatea palestinieni. În acea perioadã, OEP nu activeazã Populaþia de origine palestinianã
israelianã, drept de vot ºi un sistem de învãþãmânt în nici un fel. În schimb, Al Fatah, întemeiatã în
cu statut de refugiat
în arabã (limbã oficialã în Israel, alãturi de ebraicã). Kuwait în 1950 ºi condusã de Yasser Arafat,
Cu toate acestea, alcãtuiesc o populaþie aparte, care fãrã statut de refugiat
întreprinde începând cu 1965 operaþiuni de gherilã
nu este înrolatã în armatã ºi este, în plan economic împotriva Israelului, cu sprijinul Siriei. Acest Arabii din Isarel
ºi social, marginalizatã. lucru va contribui la declanºarea Rãzboiului de Careurile sunt proporþionale cu populaþia.
ªase Zile. Numãr de refugiaþi indicaþi în mii, estimare1999.
la represalii. În rest, alte grupãri palestiniene, ca DE LA ACORDURILE DE LA OSLO PÂNÃ LA A DOUA identitatea palestinianã (palestinienii rezidenþi în
Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPEP), INTIFADÃ. Dupã Rãzboiul din Golf împotriva Iordania sunt consideraþi ca supuºi iordanieni),
condus de Georges Habache, adoptã teze revolu- Irakului, SUA impun, în octombrie 1991, deschi- deºi adãposteºte în jur de 400 000 de persoane
þionare, care merg pânã la un apel la rãsturnarea derea unei „conferinþe pentru pace în Orientul care, originare din teritoriile cucerite de Israel, au
regelui Hussein. În 1970, palestinienii vor trãi un Apropiat“, la care OEP nu este prezentã în mod statutul de refugiaþi.
„Septembrie negru“, când armata iordanianã se direct. În paralel, la Oslo vor fi purtate negocieri
întoarce împotriva lor. În lunile ce urmeazã, toþi secrete între Israel ºi OEP. Acestea duc, la 13 IORDANIA

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


combatanþii palestinieni rãmaºi în viaþã vor fi septembrie 1993, la acordul „Mai întâi Gaza ºi Regatul Haºemit
expulzaþi din þarã. Ierihon“. Fâºia Gaza ºi oraºul Ierihon, în Cisior- al Iordaniei
OEP îºi instaleazã cartierul general în Liban. dania, devin teritorii palestiniene autonome. Se
Dupã Rãzboiul de Yom Kippur (1973), ideea unui formeazã nucleul unui stat palestinan (Autoritatea Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . 5 470 000
stat palestinian limitat la Cisiordania ºi Gaza îºi palestinianã, condusã de Yasser Arafat). Începând Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 200 km2
face loc în cadrul organizaþiei Al Fatah. Acest lucru cu 1995, autonomia se extinde la alte oraºe – Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Amman
permite OEP sã fie recunoscutã de þãrile arabe ºi de Ienin, Qalqiliya, Tulkarm, Nabluz, Ramallah, Cvasitotalitatea populaþiei este de limbã arabã ºi, apro-
ONU, ca singurã reprezentantã legitimã a poporului Bethleem ºi Hebron (vezi harta, p. 86) – ºi frag- ximativ jumãtate din aceasta, de origine palestinianã.
palestinian. Totuºi, anumite grupãri palestiniene se mente de teritorii cisiordaniene. Cei mai numeroºi sunt musulmanii sunniþi (peste 80%
din totalul populaþiei). O parte (10%–15% a populaþiei

opun unei astfel de strategii. Amestecându-se în În septembrie 2000, o nouã revoltã pales- palestiniene aparþine diverselor Biserici creºtine orientale.
viaþa politicã libanezã, palestinienii contribuie la tinianã (intifada Al-Aqsa, de la numele moscheii
declanºarea rãzboiului civil în 1975. Respinºi de Al-Aqsa din Ierusalim) izbucneºte în teritorii. De 67
sirieni în 1976, aceºtia se implanteazã solid în sudul
Libanului. Dar, în 1982, armata israelianã obligã o
aceastã datã, grupãrile palestiniene au recurs la IORDANIA 
arme ºi la atentate sinucigaºe, iar armata israe-
parte a forþelor palestinene sã pãrãseascã þara ºi lianã, la elicoptere de luptã, la tancuri ºi rachete. IRAQ
SIRIA
OEP se stabileºte în Tunis. Prim-ministrul, Ariel Sharon, ordonã distrugerea
În 1988, OEP respinge terorismul internaþio- infrastructurilor Autonomiei palestiniene. Este ISRAEL
Irbid
nal, acceptã Rezoluþia nr. 242 (adoptatã de Con- ridicat un zid de separare cu Cisiordania. Cisiordania Zarqa
siliul de Securitate în 1967) – ceea ce înseamnã
recunoaºterea dreptului la existenþã a statului Ierusalim Amman
Marea
Israel – ºi proclamã un stat palestinian „în exil“. Moartã ARABIA
Fenomenul cel mai decisiv are loc totuºi chiar în IORDANIA SAUDITÃ
teritoriile ocupate: este prima intifada (rãscoalã
Iordania
numitã ºi „bãtãlia cu pietre“), declanºatã la

EGIPT
Maan
sfârºitul anului 1987. Palestinienii din interior Dupã ce Talal, fiul lui Abdallah, a fost îndepãrtat
înfruntã forþele de securitate israeliene. Politica de la tron din motive de sãnãtate, nepotul sãu,
Aqaba
represivã practicatã de Israel reuºeºte sã stã- Hussein, devine rege al Iordaniei în 1953. Regatul 100 km
vileascã miºcarea, fãrã a-i pune capãt. se aflã în situaþia paradoxalã de a nu recunoaºte
În 1995, Marea Britanie doreºte ca Iordania sã din Kuwait. Dupã acordul de la Oslo, încheiat în
adere la pactul de la Bagdad. Acest lucru provoacã 1993 între OEP ºi Israel, Iordania semneazã cu LIBANUL
o vie opoziþie internã, susþinutã de Egipt, cãreia acesta din urmã un tratat de pace la 26 octombrie
Hussein începe sã-i cedeze. În 1956, îl trimite pe 1994. Lui Hussein, mort în 1999, îi succedã fiul
Tripoli
Glubb Paºa (ofiþer britanic ce se afla încã în sãu, Abdallah, nãscut în 1962.

nte
Oro
fruntea Legiunii Arabe) ºi ratificã un acord militar Marea

n
n
cu Egiptul, iar dupã criza Canalului Suez, denunþã

ba
ba
Mediteranã a
tratatul anglo-iordanian. Numai printr-o loviturã a

Li
Li
Libanul

k
Be

i-
de stat, în aprilie 1957, Hussein va reuni întreaga Beirut

nt
Baalbek

i
putere. De aici înainte, el va beneficia de sprijinul

þi
Zahle

A
un
SUA. Crearea Republicii Arabe Unite îndeamnã LIBANUL „PACTULUI NAÞIONAL“. Pentru a forma

ni
M

L it a
un front unit în faþa Franþei, conducãtorii libanezi SIRIA
POPOARELE ARABE

Iordania sã se uneascã cu Irakul, dar revoluþia care


izbucneºte în aceastã þarã în iulie 1958 pune capãt – creºtini ºi musulmani – au încheiat în 1943 un Saida on Damasc
rm
He
proiectului. Izolatã, monarhia iordanianã se va acord politic (nescris) numit „Pactul naþional“. În l e
u nte
arãta mai conciliantã cu populaþia de origine pales- virtutea acestuia, locurile din Camera Deputaþilor Tir
M

tinianã, considerând afirmarea sa în Cisiordania ca ºi posturile statului trebuie repartizate între


creºtini ºi musulmani într-un raport de ºase la Quneitra
pe un lucru legitim.
 REPLIERE ÎN TRANSIORDANIA. Rãzboiul de ªase
cinci. Preºedintele Republicii trebuie sã fie ma-
ronit, prim-ministrul, sunnit, preºedintele Came-
ISRAEL Golan 50 km

68 rei, ºiit etc. Comunitãþi majoritare (situaþie dinainte de 1976)


Zile complicã situaþia. Privatã de Cisiordania, Maroniþi
Sistemul funcþioneazã bine pânã în 1958, în Sunniþi
Iordania se regãseºte în graniþele de dinainte de (ºi alþi catolici)
1948, trebuind sã mai primeascã ºi 350 000 de mãsura în care aparatul de stat rãmâne modest, ªiiþi Ortodocºi
refugiaþi suplimentari. Relaþiile dintre Hussein ºi fãrã mari mize de putere. Libanul era, într-adevãr, Druzi Zone foarte amestecate
OEP – veritabil stat în stat – se deterioreazã pânã în acea vreme, paradisul iniþiativei private în toate
Graniþa nordicã a fostei „zone de securitate“
în punctul în care, în 1970–1971, armata iorda- domeniile. Dar, un dublu pericol stã la pândã. israeliene (1978–2000)
nianã expulzeazã forþele militare palestiniene. Înapoierea agriculturii împinge spre Beirut un
Legãturile cu populaþia Cisiordaniei slãbesc numãr de þãrani sãraci (mai ales ºiiþi) de care statul
treptat. În 1974, þãrile arabe recunosc OEP drept nu se intereseazã. Natalitatea crescutã din rândul panarabism. Revoltele duc, în iulie, la debarcarea
singura instanþã reprezentativã a poporului pales- ºiiþilor modificã în favoarea musulmanilor repar- americanilor, dupã care, un compromis între
tinian. Intifada va demonstra cã populaþia din teri- tizarea demograficã pe care se sprijinã Pactul libanezi readuce liniºtea.
toriile ocupate de Israel formeazã un corp politic naþional (repartizarea rãmâne oficial necunoscutã Preºedintele Fuad Chehab (1958–1964) va
autonom. În iulie 1988, Hussein anunþã oficial cã din 1932, data ultimului recensãmânt). reuºi sã menþinã echilibrul, dar, dupã el, alte douã
rupe „legãturile administrative ºi juridice care Criza din 1958 îi opune preºedintelui Camille persoane vor cunoaºte o mare ascensiune: Kamal
unesc Iordania ºi Cisiordania“. Chamoun, favorabil „doctrinei Eisenhower“ (vezi Joumblatt, liderul druzilor, ºi maronitul Pierre
În urma Rãzboiului din Golf (1991), Regatul p. 63), pe diverºii conducãtori musulmani care se Gemayel, liderul Falangelor Libaneze, miºcare
Haºemit primeºte 350 000 de palestinieni alungaþi sprijinã pe proletariatul urban ºi se revendicã din populistã înfiinþatã în 1936. Dupã Rãzboiul de
ªase Zile, Joumblatt înfiinþeazã Miºcarea Naþio- modificarea Pactului naþional astfel încât musul-
nalã Libanezã (MNL), consideratã progresistã. manii ºi creºtinii sã fie la egalitate. Joumblatt re- MARONIÞII
Situaþia se agraveazã în 1970–1971 atunci când fuzã, solicitând încetarea oricãrui confesionalism.
forþele palestiniene expulzate din Iordania se În mai, armata sirianã intrã în Liban. În octombrie, Originile Bisericii maronite trimit la sfântul
instaleazã în sudul Libanului. Armata libanezã nu Siria obþine de la palestinieni ºi de la MNL o înce- anahoret Maron, mort la începutul secolului al
poate interveni, deoarece conducãtorii musulmani tare a focului. Aceasta întruneºte, de asemenea, V-lea în preajma Antiohiei. Comunitatea maro-
asentimentul celorlalte state arabe cu privire la nitã se constituie în opoziþie cu iacobiþii, apoi ca
se opun.
intervenþia sa militarã.

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


formã de rezistenþã faþã de invadatorii perºi
Statul libanez pãstreazã un preºedinte (ales sasanizi ºi arabi. La începutul secolului al VIII-lea,
RÃZBOIUL CIVIL. Acesta izbucneºte în aprilie 1975
în 1976) ºi un Parlament (ales în 1972), deºi, de aceasta alege un patriarh ºi ajunge în regiunea
între Falange ºi palestinieni, reuniþi de MNL, iar în altfel, acesta nu mai existã. Armata s-a volatilizat.
toamnã va deveni extrem de violent. La începutul Munþilor Liban. În perioada cruciadelor, maro-
Maroniþii, regrupaþi în Forþele Libaneze, deþin niþii (spre deosebire de melkiþi ºi iacobiþi) recu-
lui 1976, preºedintele sirian Hafez al-Assad propune estul Beirutului ºi nordul Munþilor Liban. Sudul nosc autoritatea papei. Legãturile dintre Biserica
Munþilor Liban este în mâinile druzilor. Musul- maronitã ºi Biserica catolicã se strâng continuu,
LIBAN manii (divizaþi dupã asasinarea lui Joumblatt în începând cu secolul al XVI-lea.
Republica Libanezã
1977), dominã vestul Beirutului. Palestinienii se Maroniþii, în acelaºi timp, beneficiazã de
regrupeazã mai la sud. Sirienii controleazã câm-

protecþia Franþei ºi întreþin cu aceasta legãturi
pia Bekaa. În 1978, li se alãturã israelienii, care
economice. O burghezie de afaceri maronitã se
ating râul Litani. O forþã ONU ia poziþie în sudul
stabileºte în Beirut ºi Tripoli, alãturi de burgheziile 69

þãrii, dar israelienii interpun între ei ºi aceasta o
sunnitã ºi ortodoxã, deja existente. Susþinutã de
Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . 3 650 000 „zonã de securitate“, încredinþatã miliþiei libane-
francezi, comunitatea maronitã tinde sã devinã
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 450 km2 zilor (melkitã catolicã), Saad Haddad.
cea mai puternicã din regiune, ceea ce explicã
Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Beirut
reacþia violentã a druzilor – cândva dominanþi –
INVAZIA ISRAELIANÃ. În tabãra creºtinã, Bechir
REPARTIZAREA POPULAÞIEI în 1860. Autonomia Munþilor Liban va da apoi
Gamayel, fiul lui Pierre, îºi impune autoritatea.
(estimare) satisfacþie maroniþilor. În schimb, instituirea
Dupã o ciocnire în 1981 cu sirienii, acesta cautã
Arabi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95 % „Marelui Liban“, la începutul anilor ’20, a fost
sprijinul Israelului. În anul urmãtor, israelienii
Armeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 % întotdeauna consideratã ca un dar otrãvit. Emi-
lanseazã o mare ofensivã. Forþele siriene se repli-
grarea maroniþilor în Franþa ºi în alte pãrþi, a
RELIGII azã, în timp ce în vestul Beirutului, musulmanii ºi
început în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea
palestinienii rezistã cu înverºunare. În august, o
Repartizarea era, în 1975, aproximativ urmãtoarea: ºi s-a accelerat în timpul rãzboiului civil.
forþa multinaþionalã (mai ales americanã ºi fran-
Musulmani ºiiþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 %
Musulmani sunniþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 %
cezã) intrã în capitalã. Dar Bechir Gemayel, care
Druzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . sub 10 % tocmai a fost ales preºedinte, cade în septembrie
Maroniþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 % victima unui atentat. Atunci, cu asentimentul cel taberele din Sabra ºi Chatila, în vestul Beirutului.
Alþi creºtini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 % puþin tacit al israelienilor, miliþiile creºtine masa- Noul preºedinte, Amin Gemayel, fratele lui
creazã peste trei mii de civili palestinieni în Bechir, semneazã în 1983 un tratat de pace cu
Israelul, care îºi repliazã forþele pe înãlþimea revizuire a Pactului naþional, cu privire la paritatea
Saida. Cu toate acestea, el nu-ºi poate impune dintre creºtini ºi musulmani. M. Aoun se opune, dar SIRIA
autoritatea în þarã. Dupã retragerea forþei multina- din august 1990, Irakul, care a invadat Kuwaitul, nu Republica
þionale, acesta trebuie sã se apropie de sirieni ºi sã mai este în mãsurã sã-l susþinã. În octombrie, M. Arabã Sirianã
abroge tratatul în 1984. În anul urmãtor, forþele Aoun se refugiazã la Ambasada Franþei.
israeliene evacueazã Libanul, menþinând însã în Cu aprobarea SUA, sirienii sprijinã, în confor-
„zona de securitate“ o miliþie libanezã care acþio- mitate cu acordul din Ta’if, crearea unui stat liba- Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . 17 800 000
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185 200 km2
neazã pentru ele, Armata Libanului de Sud (ALS). nez ºi a unei armate libaneze care, în septembrie Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Damasc
1991, reuºeºte sã dezarmeze majoritatea miliþiilor.
A DOUA FAZÃ A RÃZBOIULUI CIVIL. ªiiþii libanezi Urmeazã o stabilizare care permite reconstrucþia REPARTIZAREA POPULAÞIEI
(estimãri)
joacã un rol din ce în ce mai mare. Principala lor þãrii. Este semnat un „tratat de fraternitate“ care
Arabi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 %
POPOARELE ARABE

organizaþie, Amal, bine implantatã în sudul þãrii, oficializeazã tutela sirianã, în timp ce ocupaþia Kurzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 %
se cãleºte în lupta împotriva ocupaþiei israeliene israelianã a Libanului de sud continuã pânã la 24 Armeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 %
din 1982 pânã în 1985. Amal cere o reformã pro- mai 2000.
RELIGII
fundã a instituþiilor libaneze ºi menþinerea legãtu- (estimãri)
rilor strânse cu Siria. Dar, din 1982, apare o orga- Musulmani sunniþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 %
nizaþie ºiitã rivalã, Hezbollah, finanþatã de Iran ºi Musulmani ºiiþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 %
Siria
 care pretinde instaurarea unei republici islamice.
În anii care urmeazã, mai multe proiecte de
Alauiþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 %
Druzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 %
70 Politicienii sunniþi din Damasc ºi Alep care au Creºtini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 %


reformã a sistemului politic libanez eºueazã. din care ortodocºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 %
Simultan, miliþiile se înfruntã rând pe rând (Amal condus Siria la independenþã în 1946 nu au reuºit
împotriva druzilor, Amal împotriva Hezbolla-
hului) sau cad pradã luptelor intestine (mai ales TURCIA SIRIA
maroniþii). În 1988, Parlamentul nu reuºeºte sã Adana
Gazantiep Urfa Arabi
aleagã un succesor pentru Amin Gemayel, al cãrui ▲ Sunniþi (ºi minoritãþi
Mosul creºtine ºiite)
mandat expirase. Atunci, acesta din urmã numeºte Iskenderun (Alexandretta)
Alep D alauiþi

Tigru
ca prim-ministru un creºtin, pe generalul Michel Antakya (Antiohia) je

Oronte
z druzi
Aoun, dar prim-ministrul în exerciþiu, sunnit, cum ir
Lattachia Deir ez Zor e
era regula, refuzã sã se retragã. El este susþinut de Hama h
CIPRU Kurzi
Siria (a cãrei armatã a revenit în forþã în Liban în Homs
Tripoli ▲ Asirieni
1987), în timp ce M. Aoun obþine sprijinul Iraku-

Eu
ra
Beirut

f
lui, care îi furnizeazã arme. Un rãzboi violent îi t
Damasc IRAK Golan, ocupat de Israel
opune pe cei doi la Beirut în 1988–1989. În octom- LIBAN începând cu anul 1967
brie 1989, totuºi, þãrile arabe reuºesc sã reuneascã Golan Deºertul Siriei
ISRAEL
la Ta’if, în Arabia Sauditã, membrii rãmaºi din IORDANIA 200 km
Cisiordania
Parlamentul libanez ales în 1972. Se hotãrãºte o Amman
sã instaureze o guvernare eficace. De aceea, armata reuºesc sã-l aducã la putere pe colonelul ªiºakli.
ALAUIÞII
va juca un rol politic. Ea are la origine „Trupele Sub comanda sa au dispãrut ultimele vestigii ale
speciale“, create de Franþa alãturi de Armata „confesionalismului“ (statut politic ºi juridic Secta alauiþilor, pe care musulmanii, atât
(francezã) a Levantului. Trupele speciale erau în propriu fiecãrei comunitãþi). Dupã ce ªiºakli a fost sunniþi, cât ºi ºiiþi, îi considerã eretici, îºi are
mare parte recrutate din rândul minoritãþilor: rãsturnat în 1954 de o loviturã de stat, oamenii originea în Irakul secolului al IX-lea. Ea face
adepþi în Siria, în secolul urmãtor, aºadar, cu mult
druzi, ismaeliþi ºi mai ales alauiþi. La sfârºitul politici revin la putere. În acelaºi timp, apar par-
înaintea cruciadelor, contrar unei legende, încã
anilor ’40, armata sirianã pãstreazã aceastã parti- tide politice, cum ar fi Baas, care va predomina în persistentã în anii ’20, care atribuia alauiþilor un

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


cularitate. Trei lovituri militare de stat, în 1949, rândul alauiþilor. ascendent european (Maurice Barrès îi considera
La sfârºitul lui 1957, Partidul Baas ºi anumiþi „mici þãrani din Franþa“!).
oameni politici cer unirea cu Egiptul. Nasser accep- Istoria alauiþilor este cea a muntenilor ataºaþi
DRUZII
de credinþa lor. La începutul mandatului, aceºtia
tã, cu condiþia sã exercite cu adevãrat puterea. În
mai formau încã, în mare parte, o populaþie sãracã,
De limbã arabã, aceºtia sunt astãzi repartizaþi cadrul Republicii Arabe Unite, între 1958–1961, indisciplinatã ºi dispreþuitã. ªi nu i-au primit mai
între Siria (în jur de 350 000), Liban (sub 300 000), Siria este guvernatã de egipteni. Lovitura de stat bine pe francezi decât pe otomani, dar este clar cã
Israel (35 000) ºi Iordania (10 000). Secta, pe care
sirianã care, în 1961, pune capãt uniunii, provine instaurarea unui stat alauit (în cadrul cãruia erau de
musulmanii o considerã ereticã, are la origine o la început majoritari) le-a întãrit mult poziþia ºi cã
scindare a ismaelismului, petrecutã în secolul al din mai multe nemulþumiri. Urmeazã o perioadã de
Trupele speciale le-au deschis noi orizonturi.
XI-lea ºi legatã de califul fatimid al-Hakim (ºi de incertitudine, încheiatã de o altã loviturã de stat,
Sfârºitul confesionalismului în Siria i-a privat

predicatorul al-Darazi, de unde „druzi“). organizatã de Baas în martie 1963. pe alauiþi de statutul lor autonom. În schimb,
Relaþiile cu maroniþii s-au deteriorat în secolul laicizarea societãþii – ai cãrei apãrãtori înfocaþi au
al XIX-lea ºi au dus la masacre în 1859–1860. SIRIA BAASISTÃ. La puþin timp dupã ascensiunea la devenit – i-a scos din situaþia lor marginalã. Cu 71
Dupã ce maroniþii au avut, în esenþã, câºtig de
cauzã, numeroºi druzi li s-au alãturat acelora dintre
putere, Partidul Baas – care se impune în þarã cu
forþa, se scindeazã în douã clanuri principale.
toate acestea, solidaritatea alauitã nu a dispãrut,
dimpotrivã.

coreligionari care se gãseau deja în sud-estul Da-
Unul, în jurul lui Amin al-Hafiz (personalitate
mascului, în „Djebelul druz“. În 1921, autoritãþile
franceze l-au transformat în emirat autonom, dar, puternicã a regimului la început) ºi al fondatorilor alauiþii, deþinãtori a numeroase posturi-cheie.
deoarece nu au ºtiut cum sã gereze luptele dintre Partidului Baas (Salah al-Bitar ºi Michel Aflak), Ideologia laicã a Partidului Baas provoacã opo-
clanuri, au trebuit sã înfrunte revolta druzã din se sprijinã pe populaþia urbanã. Celãlalt, numit ziþia Fraþilor musulmani. În 1964 îi loveºte un
1925–1927. În Siria independentã, druzii s-au aliat „neobaas“, are rãdãcini provinciale. El este condus prim val de represalii. Miºcarea prinde puteri la
alauiþilor, apoi dupã eºecul unei lovituri de stat de doi ofiþeri alauiþi, Salah Jadid ºi Hafez al-Assad. sfârºitul anilor ’70 ºi ajunge la paroxism în 1982:
puse la cale de ofiþerii baasiºti druzi în 1966, au
Aceºtia din urmã îºi îndepãrteazã rivalii în 1966. înãbuºirea unei revolte la Hama a însemnat atunci
fost îndepãrtaþi de la putere. Druzii au luat parte la
rãzboiul civil libanez împotriva maroniþilor, dupã Patru ani mai târziu, Assad îl devanseazã pe Jadid aproape distrugerea oraºului.
care s-au întors împotriva ºiiþilor. În Israel, spre ºi va exercita de aici înainte asupra Siriei o putere La mijlocul anilor ’80, Siria, care a susþinut
deosebire de alþi arabi, ei participã cu un con- deplinã. Baas devine o vastã organizaþie de înre- Iranul împotriva Irakului, este extrem de izolatã.
tingent în cadrul armatei. gimentare a populaþiei. Armata cunoaºte o dez- Hafez al-Assad va lua totuºi o nouã iniþiativã:
Împrãºtiaþi, druzii nu au revendicãri „naþio- voltare considerabilã, ca ºi forþele interne de secu- armata sirianã revine în forþã în Liban în 1987. Doi
naliste“. Ei cautã, pur ºi simplu, în fiecare stat, sã-ºi
ritate. Totuºi, trãsãtura cea mai originalã a regi- ani mai târziu, Siria organizeazã, de comun acord
apere mai bine poziþia ºi sã-ºi pãstreze specificul.
mului constã în rolul predominant pe care îl joacã cu Arabia Sauditã, conferinþa de la Ta’if, care
la argumentele Partidului Comunist. Rãsturnarea Islamice Iran (1980–1988), nu duce nici la rãstur-
PARTIDUL BAAS monarhiei, în iulie 1958, ia chipul unei revoluþii. narea republicii, nici la vreun avantaj teritorial,
Partid Socialist al Renaºterii Arabe, Baas este Ea este opera unor ofiþeri, printre care generalul conform obiectivelor iniþiale. În schimb, în 1988,
înfiinþat în 1943 la Damasc de doi sirieni, unul Abdel Karim Kassem, care îºi va aroga în curând Irakul a acumulat o datorie enormã, din care trei
ortodox, Michel Aflak, altul sunnit, Salah al-Bitar. puterea. Susþinut de comuniºti, Kassem inaugu- sferturi faþã de Arabia Sauditã ºi Kuwait. De fapt,
El are ca obiectiv unitatea „marii naþiuni arabe“ ºi, reazã o politicã socialã, iniþiazã o reformã agrarã, aceste douã þãri au finanþat ducerea rãzboiului,
deºi recunoaºte islamismul ca o parte esenþialã a reduce puterea Companiei Irak Petroleum (IPC).
moºtenirii acesteia, promoveazã laicitatea. Baas astfel încât potenþialul militar irakian rãmâne
este organizat într-un „comandament naþional“ (la
Acesta încearcã sã se înþeleagã cu kurzii, apoi rupe considerabil.
scara naþiunii arabe în ansamblu) ºi în coman- relaþiile cu ei în 1961 (vezi p. 130).
damente regionale (pe þãri). A venit la putere în În lovitura de stat care, în 1963, îl rãstoarnã pe
ASIRIENI, NESTORIENI, CHALDEENI
Siria în 1963 ºi în Irak în 1968. De fapt, de la Kassem ºi care este însoþitã de o violentã represiune
sfârºitul anilor ’60, între cele douã ramuri, sirianã anticomunistã, Baas se aflã în prim-plan. Apoi este
POPOARELE ARABE

Deoarece amestecã lingvistica ºi religia, ter-


ºi irakianã domneºte o constantã ostilitate. Baas –
înlãturat de mareºalul Abdel Salam Aref, cãruia, minologia poate fi înºelãtoare. În perioada cuceririi
la origine colegial – a devenit instrumentul a douã
dupã moartea sa, în 1966, îi va urma fratele sãu, islamice, trãiesc în fostul Imperiu Persan creºtini
puteri personale: cea a lui Hafez al-Asad (mort în
nestorieni (vezi p. 19) de limbã aramaicã orientalã
2000) în Siria ºi cea a lui Saddam Hussein (pânã în Abdel Rahman. Este nevoie de o nouã loviturã de
(sau asirianã). Din secolul al XVI-lea pânã în al
2003) în Irak. stat, în 1968, pentru ca Baas sã ia puterea. Regimul XIX-lea, Biserica catolicã ajunge sã încorporeze
baasist – dominat, ca ºi precedentele, de sunniþi – un numãr de nestorieni, în special pe cei din Meso-
 revizuieºte „Pactul naþional libanez“. Aderând apoi secularizeazã societatea, dezvoltã învãþãmântul ºi,
mai ales, întãreºte aparatul de stat. Dupã naþio-
potamia propriu-zisã, în mare parte pe cale de
arabizare. Aceºtia vor adopta numele de chaldeeni.
72 la coaliþia împotriva Irakului, Siria obþine credite Nestorienii din regiunea Hakkari (în sud-estul
nalizarea IPC în 1972, creºterea preþului la petrol
 din partea statelor arabe petroliere (preþios schimb
al creditelor sovietice în scãdere) ºi acordul SUA
procurã resurse considerabile care permit investiþii
extrem al Turciei de azi) vor rãmâne în schimb
legaþi de nestorianism ºi de limba asirianã. Ei sunt
în înarmare. Ideea, nãscutã în anii ’30, conform asirienii, în sensul modern al termenului.
pentru o pax syriana în Liban. Ea se va arãta apoi
cãreia Irakul trebuie sã fie „Prusia Orientului Pânã la Primul Rãzboi Mondial, asirienii din
extrem de reticentã în privinþa negocierii reîntoar- Apropiat arab“ se înfiripã din nou. Hakkari þin piept vecinilor lor kurzi fãrã prea mare
cerii la pacea cu Israelul, fãrã sã obþinã importante greutate. Dar, în 1915 se vor confrunta cu ruºii
compensaþii politice. ºi otomanii, care îi constrâng sã se refugieze în
SADDAM HUSSEIN. Originar din Tikrit (pe Tigru) ºi
Dupã moartea lui Hafez al-Assad (2000) a Persia. Dupã rãzboi, britanicii care nu reuºesc sã le
membru al Partidului Baas din 1955, acesta accede ofere un „cãmin naþional“, îi împrãºtie în nordul
venit la putere fiul acestuia, Baºar. la putere în 1979. Gruparea Baas devine un instru- Irakului ºi îi înroleazã în trupele auxiliare folosite
ment în slujba unei puteri personale extrem de pentru a înãbuºi, în aceeaºi þarã, revolta arabã din
autoritare, capabilã sã se foloseascã de cele mai 1920. În 1933, armata irakianã îºi ia revanºa ºi
înfrânge rezistenþa asirienilor, dintre care o treime
Irakul moderne tehnologii pentru a deveni inexpugna-
se refugiazã în Siria.
bilã. Regimul se sprijinã pe Garda Republicanã, Chaldeenii, dimpotrivã, au fost asimilaþi de
Regimul haºemit, dominat de personalitatea pro-bri- corp echipat cu arme perfecþionate ai cãrui ofiþeri societatea irakianã. Patriarhul lor îºi are reºe-
tanicã a lui Nuri al-Said, se confruntã cu revolte în sunt recrutaþi dintre tikriþi. dinþa la Bagdad. Tarik Aziz, ministru al Afacerilor
anii 1948, 1952, 1954. Acestea exprimã nemul- Saddam Hussein angajeazã Irakul în douã Externe, apoi vice-prim-ministru al lui Saddam
Hussein, este un chaldeean.
þumirea unei populaþii urbane în creºtere, sensibile rãzboaie succesive. Primul, împotriva Republicii
Invadarea Kuwaitului, în august 1990, a vizat anexarea unei „petromonarhii“ de cãtre o þarã Saudite, direct ameninþate, ºi capacitatea statelor
sã extindã accesul cãtre Golf, sã punã mâna pe promotoare a naþionalismului arab va provoca o arabe de a sensibiliza opinia publicã. Pentru a se
bogãþiile petroliere ºi sã transforme Irakul în cea miºcare de opinie favorabilã în celelalte state pune capãt aventurii, a fost nevoie de bombar-
mai mare putere a lumii arabe. Operaþiunea s-a arabe. Acest lucru a însemnat, în acelaºi timp, darea masivã a Irakului în ianuarie 1991, apoi de
bazat pe pariul cã SUA nu vor interveni ºi cã subestimarea implicãrii SUA de partea Arabiei punerea pe fugã a armatei irakiene în februarie.

IRAKUL DUPÃ RÃZBOIUL DIN GOLF. Din martie


IRAK 1991, în regiunile kurde izbucnesc insurecþii (vezi

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


Diyarbakir Tabriz p. 131) ca ºi în rândul populaþiei ºiite. Garda
Tig Hakkari Urmia
Lacul Urmia Naþionalã riposteazã cu o brutalitate extremã. În
TURCIA ru
primãvarã, intervenþia (tardivã) a americanilor ºi
Dahuk  a aliaþilor lor permite kurzilor sã obþinã o auto-
 nomie de facto. Dar, represaliile împotriva ºiiþilor

b
Za
Djebel Erbil

le
continuã ºi trebuie aºteptat pânã în luna august

are
D Sindiar
36
j e

M
Mosul RAK
z b 1992 pentru ca americanii ºi aliaþii lor sã intervinã,
i r Za Sulaimaniya
e de asemenea, în aceastã privinþã, interzicând

ul
IRAN

Mic
h Kirkuk

SIRIA
Tikrit
Bahtaran
IRAK 
Samara
Republica Irak 73
Kadhimeyn


Eu

Bagdad
fra
t

Deºertul Siriei Karbala Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . 25 180 000


 Hilla Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435 000 km2
IORDANIA Tigru Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bagdad
32
Nadjaf
 REPARTIZAREA POPULAÞIEI
Ahvaz (estimãri)
Arabi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80%
Huzistan Kurzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 %
ARABIA SAUDITÅ
Basra Abadan Turkmeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 %
Arabi sunniþi Yezidiþi Shatt-el-Arab
Arabi ºiiþi Kurzi RELIGII
Fao
KUWAIT (estimãri)
 Locuri sfinte  Asirieni Bubyan
ale ºiismului Musulmani ºiiþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 %
Golful
Limita Regiunii autonome kurde instituitã în 1974 Kuwait Musulmani sunniþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 %
200 km
Persic Creºtini (chaldeeni ºi asirieni) . . . . . . . . . . . . . . . . 3 %
În 2002, SUA ºi Marea Britanie acuzã autori- timp ezitantã. Un lucru este dincolo de orice îndo-
ªIIÞII DIN IRAK tãþile irakiene de continuarea fabricãrii de arme de ialã: birocraþia egipteanã, pletoricã în mod tradi-
Aceºtia formeazã jumãtate din populaþia totalã distrugere în masã, fãrã a aduce dovezi. Mai mulþi þional, devine ºi mai puternicã.
ºi 70 % din populaþia arabã. Deºi Irakul este lea- membri ai Consiliului de securitate a ONU
gãnul ºiismului, aici acesta nu a devenit un feno- (printre care ºi Franþa) refuzã o intervenþie militarã
men masiv decât în perioada modernã, mai ales în aceste condiþii, pe care americanii ºi britanicii COPÞII
între cele douã rãzboaie mondiale. Beduinii care, o întreprind totuºi în martie 2003. Statul baas se
de-a lungul veacurilor, au devenit numeroºi în Meso- prãbuºeºte rapid. Locul sãu este luat de o admi-
Autoritãþile egiptene evalueazã numãrul aces-
potamia Inferioarã au fost sedentarizaþi atunci în nistraþie interimarã americanã, într-un context tora la patru milioane, iar copþii înºiºi la un numãr
condiþii deplorabile, iar ºiismul a avut repede marcat de numeroase atentate. dublu. Originile Bisericii copte urcã pânã în
câºtig de cauzã printre ei. Dupã cel de-al Doilea
primele secole ale erei creºtine (vezi p. 19). Ea are
Rãzboi Mondial, exodul rural a împins un impor-
POPOARELE ARABE

în frunte un patriarh, numit din Alexandria, dar care


tant numãr de ºiiþi cãtre oraºe. îºi are sediul în Cairo. Dupã cucerirea arabã, trebuie
Ierarhia religioasã ºiitã are o altã istorie. Con- Egiptul aºteptat anul 1879 pentru a se proclama egalitatea
centratã de multã vreme în oraºele care adãpostesc dintre toþi egiptenii, musulmani ºi creºtini, fapt pe
locurile sfinte, ea este în parte de origine strãinã, La începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, care îl va confirma Constituþia din 1923. Copþii
mai ales iranianã. Autoritãþile otomane, apoi haºe- monarhia ºi oamenii politici din gruparea Wafd, participã la miºcãrile naþionaliste care se opun
mite, se ghidau dupã principiul neimplicãrii în consideraþi ca pro-britanici ºi preocupaþi sã apere britanicilor înainte de 1914, apoi în miºcarea Wafd.
 funcþionarea ierarhiei. Din anii ’60, ierarhia ºiitã
s-a opus secularizãrii iniþiate de Partidul Baas, care
interesele unei clase privilegiate, nu sunt deloc Regimul instaurat în 1952 pune accentul pe
panarabism ºi îi priveazã pe copþi de orice in-
74 bine vãzuþi. Dezastrul militar din 1948, în faþa

a ripostat prin arestãri ºi execuþii. Tensiunea s-a fluenþã. Preºedinþia lui Anwar el-Sädät repune,
dublat dupã 1979, când anumiþi membri ai ierarhiei
Israelului, agraveazã nemulþumirea popularã.
desigur, în drepturi naþionalismul, dar tinde în
au luat parte la revoluþia islamicã. În iulie 1952, grupul „Ofiþerilor liberi“ reu-
acelaºi timp sã favorizeze islamismul. Unul dintre
Populaþia ºiitã din Irak este arabã înainte de ºeºte o loviturã de stat, interzice partidele politice
diferendele cele mai ascuþite dintre regim ºi Bise-
toate ºi nu s-a arãtat separatistã. În schimb, ea s-a ºi lanseazã o reformã agrarã destinatã distrugerii rica coptã porneºte de la suprimarea, în 1955, a
opus puternic acaparãrii puterii de cãtre sunniþi, care puterii marilor proprietari. Colonelul Gamal Abdel tribunalelor confesionale, care înainte se ocupau cu
a marcat regimul baasist pânã la cãderea lui în 2003, Nasser va domina în curând noul regim. Succesul drepturile persoanelor. Copþii reproºeazã, într-ade-
aºa cum a marcat regimurile otoman ºi haºemit. sãu în criza din Suez în 1956 (vezi p. 63), îi con- vãr, tribunalelor civile, devenite unicele compe-
ferã un prestigiu considerabil în lumea arabã. În tente, cã aplicã un sistem de drept inspirat din legea
1958, un pas decisiv pe calea unitãþii pare sã se musulmanã. Tensiunea se agraveazã la sfârºitul
forþelor armate irakiene survolarea teritoriilor aflate realizeze prin fuzionarea, în Republica Arabã anilor ’70, când islamiºtii au trecut la atentate
la sud de paralela de 32o. Unitã, a Egiptului ºi a Siriei, dar aceasta din urmã sângeroase împotriva copþilor din Egiptul Superior
Ulterior, SUA vor limita neîncetat puterea se retrage în 1961. În Egipt, Nasser concentreazã ºi din Alexandria.
militarã a Irakului ºi îi vor controla armamentul puterea în mâinile sale ºi se sprijinã pe un partid De atunci, apar tulburãri periodice, mai ales în
prin intermediul unei comisii speciale a ONU. unic, Uniunea Socialistã Arabã. Conducãtorii regiunea Assiut. Islamiºtii extremiºti, influenþi în
rândul þãranilor musulmani sãraci, comit atentate
chiar dacã populaþia irakianã suferã de pe urma Fraþilor musulmani – care au susþinut totuºi lovitura
împotriva copþilor – în general mai înstãriþi – ºi
embargoului comercial ºi financiar impus þãrii, de stat din 1952 – sunt arestaþi. Politica economicã
împotriva bisericilor acestora.
regimul lui Saddam Hussein nu cedeazã. se manifestã prin naþionalizãri, rãmânând în acelaºi
DE LA ANWAR EL-S }D}T LA HOSNI MUBARAK. el se întoarce împotriva aripii de stânga a Uniunii declanºeazã împotriva Israelului Rãzboiul de Yom
Rãzboiul de ªase Zile (1967) priveazã Egiptul de Socialiste Arabe, îi elibereazã pe Fraþii musulmani Kippur, al cãrui succes extrem de limitat compen-
Peninsula Sinai ºi ruineazã speranþele lui Nasser. ºi îi expulzeazã în 1972 pe cei 15 000 de consilieri seazã totuºi eºecul din 1967. Astfel, poate realiza
La moartea sa, în 1970, îi succedã un alt fost militari sovietici chemaþi în post dupã 1967, fapt o loviturã-fulger, mergând în 1977 la Ierusalim,
„ofiþer liber“, Anwar el-Sädät. Pentru a se impune, ce dã satisfacþie armatei egiptene. În 1973, Sädät apoi iniþiazã un proces care va conduce la semna-
rea unui tratat de pace (Camp David), cu Israelul
ISRAEL în 1979. Egiptul va reintra în posesia Sinaiului.
EGIPT Marea Mediteranã Tel Aviv- În aceastã rãsturnare politicã, interesele naþio-

ORIENTUL APROPIAT DUPÃ 1948


Mahallah al Kubra Jaffa Amman
Mansurah Ierusalim nale ale Egiptului au precumpãnit asupra solidari-
Alexandria Port-Said Gaza tãþii arabe, cu asentimentul opiniei publice egip-
tene. Extremiºtii musulmani, care în octombrie
LIBIA Kafr ad Dawwar Ismailla
Tanta IORDANIA 1981, l-au asasinat pe Anwar el-Sädät exprimã
Damanhur Zagazig Canalul
Cairo
Suez punctul de vedere al unei minoritãþi restrânse.
Suez
Sinai Eilat
Succesorul lui Sädät, Hosni Mubarak, instaureazã
Al Fayyum Aqaba (ºi menþine) starea de urgenþã, autorizând însã
liberalizarea politicã. Dar, regimul continuã sã se

a b
Go

l Aqa
l
Ni

lfu
perceapã, în faþa ascensiunii islamismului, ca sin-


lS

Golfu
ue
gurul garant al pãcii civile ºi nu pare deloc dispus

z
Va

Al Minya ARABIA
Str. Tiran sã slãbeascã dominaþia asupra aparatului de stat. 75
le

SAUDITÅ
D e º e r t u l 
a

Asyut
No

L i b i e i
EGIPTUL

Qena Republica
Marea Arabã Egipt
Roºie

Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . 71 930 000


Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 001 000 km2
Assuan
Tropicul Racului Barajul Assuan Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cairo

Lacul Nasser Populaþia egipteanã este aproape în totalitate de


limbã arabã.
Egiptenii, diferiþi de creºtinii din Biserica coptã,
Frontierã politicã sunt musulmani sunniþi. Proporþia copþilor se situeazã,
conform estimãrilor, între 7 % ºi 14 %.
SUDAN 200 km
adãugirile ulterioare aduse Coranului ºi lui în Arabia Orientalã: Nejd ºi Hasa intrã în sfera
PENINSULA Mahomed, condamnând cultul sfinþilor ºi alte
aspecte ale sufismului. Acesta se opune astfel
otomanã, Qatar în sfera britanicã. În mai 1914,
otomanii îl recunosc pe Ibn Saud ca guvernator

A R A B I C Å islamismului oficial ºi islamismului popular ºi va


avea o reputaþie de fanatism.
ereditar în Nejd.
În Arabia de Vest, otomanii controleazã mai
Ibn Saud ºi urmaºii sãi încearcã sã conver- bine situaþia. Hussein, ºerif al Meccãi, le re-
teascã cu forþa triburile beduine ºi sã le uneascã. cunoaºte suzeranitatea. La fel se întâmplã cu
Aceºtia vor anexa Riadul în 1773 ºi Hasa în 1793. Muhammad al-Idrisi, originar din Libia, care
Qatarul s-a supus în anul precedent. În 1802, ºi-a format un emirat în Asir, ºi cu imamul Yahya
Arabia marginalizatã saudiþii pornesc atacul împotriva Karbalei ºi dis- în Yemen.
trug locurile sfinte ºiite. În 1803, cuceresc Mecca Aflaþi în rãzboi cu otomanii începând cu 1914,
POPOARELE ARABE

n timpul califatului lui Ali (656–661), centrul britanicii sunt preocupaþi de protejarea Canalului

Î
ºi îi resping pe pelerinii veniþi din nord, acuzaþi de
politic al lumii arabo-musulmane a pãrãsit practici neislamice. Sultanul otoman îl însãrci- Suez ºi a intereselor proprii din Golf. Aceºtia
Peninsula Arabicã pentru a nu mai reveni neazã pe Mehmet Ali, paºã al Egiptului, sã inter- urmãresc în plus instituirea unui califat arab (vezi
niciodatã. De acum, doar Hjazul (Hedjaz) îºi vinã. Egiptenii ocupã Nejdul între 1818 ºi 1824, p. 57). Aºa se face cã, în 1915, Marea Britanie
mai pãstreazã importanþa, deoarece adãposteºte apoi între 1837 ºi 1840. Statul saudit, redus la duce tratative cu diferiþi lideri arabi. Ea furnizeazã
Locurile Sfinte (Mecca ºi Medina). În Oman ºi
 Riad ºi la împrejurimi, cade, în anii 1880, în mâi- ajutor militar lui al-Idrisi pentru lupta împotriva
Yemen, populaþiile locale se emancipeazã. În nile ºammarilor din Hail, aliaþi cu otomanii. otomanilor, în decembrie 1915 semneazã un
76 Arabia Centralã, beduinii, dupã epopeea qarma- tratat cu Ibn Saud (eliberat astfel de sub suzera-
 þilor, îºi reiau viaþa de dinainte.
La mijlocul secolului al X-lea, unui descen-
nitatea otomanã), îl deteminã pe Hussein, ºeriful
Meccãi, sã declanºeze o „revoltã arabã“ în iunie
dent al qoraiºiþilor i se încredinþeazã funcþia ere- 1916 (de amploare limitatã, deoarece otomanii,
ditarã de ºerif al Meccãi. În anul 975, ºeriful recu- Ibn Saud ºi Arabia Sauditã expulzaþi din Mecca ºi Jeddah, pãstreazã Medina).
noaºte suzeranitatea califului fatimid din Cairo. Hussein se proclamã rege al Hijazului.
Urmaºii sãi vor trece sub autoritatea – nominalã – În 1902, sauditul Abd al-Aziz (cunoscut în Europa
a sultanilor selgiucizi (din 1070 pânã la mijlocul de Vest sub numele de Ibn Saud), care era exilat EXPANSIUNEA SAUDITÃ. La începutul rãzboiului, se
secolului al XII-lea), apoi a dinastiilor egiptene în Kuwait, ia în stãpânire Riadul. Apoi îi înfrânge confruntã douã dinastii: cea a lui Ibn Saud ºi cea
(Ayyubizii pânã în 1250, apoi mamelucii), în pe ºammari, ocupã Nejdul ºi îi alungã pe otomani a lui Hussein, sau a haºemiþilor, cu care britanicii
sfârºit a sultanului otoman începând cu anul 1517. din Hasa în 1913. În acelaºi timp, va instala vor face cauzã comunã în Orientul Apropiat. Ibn
pe acele meleaguri colonii de ikhwan („fraþi“), Saud se sprijinã pe spiritul militant al ikhwanilor:
WAHHABIÞI ªI SAUDIÞI. În 1745, Muhammad Ibn beduini sedentarizaþi, deveniþi combatanþi ai din 1919, o datã cu formarea unei colonii, acesta
Abd al-Wahhab, predicator musulman reformist, wahhabismului. Pentru a-ºi întãri autoritatea, Ibn o revendicã ºi câºtigã teren în defavoarea Hija-
îl converteºte la cauza sa pe Muhammad Ibn Saud, Saud solicitã recunoaºterea britanicilor, dar aceºtia zului. În 1920, va cuceri mai mult de jumãtate din
ºef de trib instalat în Nejd (Najd). „Wahhabismul“ din urmã preferã sã se înþeleagã cu otomanii. În teritoriul care fusese atribuit emirului din Kuwait
predica reîntoarcerea la puritatea credinþei, respingând iulie 1913, o linie delimiteazã sferele de influenþã în 1913. În anul urmãtor, va anexa emiratul
ºammarilor ºi nordul Arabiei. În 1922, este nevoie
EXPANSIUNEA DOMENIULUI SAUDIT de intervenþia Royal Air Force pentru a-i respinge
pe ikhwanii din Irak ºi din Transiordania. Brita-
Amman Frontierele actuale
IRAK de jure nicii îl determinã atunci pe Ibn Saud sã accepte
IORDANIA
de facto principiul frontierelor cu Irak ºi Kuwait (care
Basra
Aqaba implicã douã „zone neutre“). Un an mai târziu, o
KUWAIT Teritorii revendicate
Kuwait de Yemen înainte de conferinþã destinatã rezolvãrii contenciosului dintre
Zonã neutrã Zonã neutrã tratatul din anul 2000 haºemiþi ºi saudiþi eºueazã, deoarece Hussein re-
Hail fuzã sã participe.
Ma

Dupã ce autoritãþile turce au abolit califatul

H
BAHRAIN
rea

a
EMIRATELE
(otoman), la 4 martie 1924, Hussein se proclamã

PENINSULA ARABICÃ
sa
ARABE UNITE
QATAR
Nejd
Ro

Abu Dhabi Buraimi imediat calif. Dar, britanicii i-au retras sprijinul.
ºie

Medina Riad
EGIPT Între august 1924 (cucerirea Ta’ifului) ºi decembrie
1925 (cucerirea Medinei), Ibn Saud ocupã Hijazul.
OMAN În ianuarie 1926, acesta este proclamat „rege al
Mecca Hijazului ºi sultan al Nejdului“. Apelativul de
Jeddah
Ta'if


„Regat al Arabiei Saudite“ dateazã din 1932.
Dacã lãsãm deoparte regiunea Aqaba (pe care
britanicii au atribuit-o Transiordaniei, cu toate cã 77

SUDAN Asir Dhofar
fusese inclusã mai înainte în Hijaz), mai existau
Najran
douã posibilitãþi de expansiune: Asir ºi teritoriile
Jizan
ERITREEA
din jurul emiratelor din Golf. Ibn Saud îºi impune
Hadramaut OCEANUL
protectoratul lui al-Idrisi în 1926, apoi anexeazã
Sanaa INDIAN
YEMEN Asirul în 1930. În 1933, al-Idrisi se refugiazã în
Hodeida
Yemen. Yemeniþii invadeazã Asirul, dar vor fi
Golful Aden
Socotra înfrânþi în anul urmãtor de Ibn Saud care, prin
500 m ETIOPIA
Aden tratatul de la Ta’if (ce se reînnoieºte o datã la
douãzeci de ani), obþine recunoaºterea posesiei
Teritorii controlate Limitelele sferelor de influenþã britanicã ºi otomanã
de Ibn Saud în1914 ºi limitele Kuwaitului (acorduri anglo-otomane din 1904, asupra Asirului ºi a oraºelor Jizan ºi Najran.
Achiziþii 1913 ºi1914) Cãtre emiratele din Golf nu existã o frontierã
între 1919 ºi 1921 Frontierele de nord ale Arabiei Saudite fixate între cele douã Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
clar delimitatã, politica britanicilor fiind aceea de
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

a supraveghea litoralul, fãrã a se amesteca în


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

rãzboaie mondiale ºi modificate mai târziu


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

între 1924 ºi 1925


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

afacerile beduinilor. Din 1925, Ibn Saud îºi va


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

între 1926 ºi 1934


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

Limitele orientale ale revendicãrilor formulate de


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

împinge atunci pionii, în numele „legii deºertului“


ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,

Arabia Sauditã în 1949


1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,

Parte din Hijaz anexatã


1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã 1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904, ºilimiteleK
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,

pânã la Buraimi. Ca ºi britanicii, se mulþumeºte


1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã

Transiordaniei
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)Limitelelesferelordeinfluenþãbritanicãºiotomanã
ºilimiteleKuweitului(acordurianglo-otomanedin1904,
1913ºi1914)
totuºi cu o situaþie ambiguã, pânã când acordarea neazã cu Arabia Sauditã un acord de apãrare. Le- înlocuieºte pe Saud ºi construieºte un stat cen-
concesiunilor petroliere modificã datele proble- gãturile între cele douã þãri vor deveni dupã aceea tralizat ºi autoritar, administrat ca o mare între-
mei. În 1933, Ibn Saud atribuie o concesiune din ce în ce mai strânse. prindere, ai cãror acþionari vor fi doar membrii
generalã unei societãþi americane. Dar atunci se Abd al-Aziz Ibn Saud moare în 1953. Modul familiei saudite. Ulemalele wahhabite, aliate tra-
pune întrebarea: unde se opreºte Regatul Saudit? de utilizare a veniturilor din petrol îi va diviza apoi diþionale ale saudiþilor, pãstreazã puterea în jus-
Unde încep Qatarul, Abu Dhabi? Britanicii ºi pe saudiþi: unii, printre care noul rege Saud, le tiþie – care nu cunoaºte decât ºaria – ºi vegheazã
saudiþii vor trasa de acum linii pe hartã, fãrã a considerã doar o sursã de îmbogãþire; alþii, printre la un strict conservatorism social.
ajunge la un acord într-o formã convenabilã. care fratele sãu Feisal, vor, dimpotrivã, sã moder- Prima producãtoare de petrol în Orientul Mij-
Între timp, Ibn Saud a adoptat ideea conform nizeze economia þãrii. În 1964, Feisal îl lociu începând cu anii ’60 ºi deþinãtoare a unui
cãreia regatul sãu are nevoie de contururi stabile.
Astfel, în 1929–1930, pune capãt foarte brutal ISRAEL
ARABIA SAUDITÃ
POPOARELE ARABE

IRAK
activitãþii expansioniste a ikhwanilor.
Abadan
IORDANIA Basra
MANA PETROLIERÃ. Pânã la mijlocul secolului al
KUWAIT
XX-lea, Arabia rãmâne o þarã sãracã ale cãrei prin- Kuwait IRAN
cipale resurse derivã din pelerinajele la Mecca.

G

Producþia petrolierã nu furnizeazã mari venituri

o
lf
u

H
Hail l
decât începând de la sfârºitul anilor ’40. Aramco

a
Pe

sa
rs
78 (Arabian American Company), înfiinþatã în 1944, ic


BAHRAIN
EGIPT Buraidah Damman
asigurã exploatarea acesteia. În 1951, SUA sem- Dubai

H
Hofuf QATAR

ij
Nejd Abu Dhabi

az
Riad

Ma
Medina
ARABIA Yanbu

re
EMIRATELE
SAUDITÃ

a
ARABE UNITE

Ro
Regatul

ºi
Arabiei Saudite

e
Jeddah Mecca
Ta'if
Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . 24 220 000 SUDAN Rub al-Khali
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 150 000 km2
Port-Sudan
Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Riad

As
OMAN
În Arabia Sauditã, datele demografice sunt þinute

ir
Arabi
secrete sau, cel puþin, sunt dificil de interpretat. Strãinii, Abha Dhofar
sunniþi Najran
mai ales cei veniþi din alte þãri arabe (Yemenul pe locul
ºiiþi Jizan
întâi), formeazã, poate, un sfert din populaþia totalã. duodecimani Hadramaut
ªiiþii (sub 10 % din populaþia autohtonã) sunt con- zaidiþi
centraþi în Hasa. 300 km
YEMEN
sfert din rezervele mondiale, Arabia Sauditã se
foloseºte de resursele sale pentru a juca un rol STATELE DIN GOLF
politic din ce în ce mai mare în lumea arabã ºi Basra Abadan
IRAK
pentru a finanþa miºcãri islamiste în numeroase
Bubyan ªiraz
þãri. Tulburãrile încep în 1979: regimul trebuie KUWAIT
sã facã faþã unei revolte a fundamentaliºtilor la Buchir
Mecca, apoi unei rãscoale ºiite în Hasa. Mai grav, Kuwait Kharg

G
IRAN

ol
revoluþia islamicã din Iran ameninþã întâietatea

fu
l
religioasã a Arabiei Saudite, pãzitoare a locurilor Pe

H
sfinte, în timp ce declanºarea rãzboiului dintre rs Bandar Abbas
ic

a
sa
Irak ºi Iran (1980) pune în pericol exporturile de Ormuz

PENINSULA ARABICÃ
Ormu
Str.

z
petrol. În 1981 se instituie Consiliul de Cooperare BAHRAIN
Dammam Manama
al Statelor Arabe din Golf, în cadrul cãrora Arabia Abu Mussa
OMAN
Sauditã joacã un rol dominant. Sharjah A R C
Hawar O
F C A - AJMAN
Rãzboiul din Golf (1991) a arãtat cã Arabia Doha EMIRATELE Dubai F
C - SHARJAH
Hofuf ARABE UNITE DUBAÏ C R C
Sauditã este vulnerabilã din punct de vedere militar QATAR F - FUJEIRA
Riad A O - UMM AL QIWAIN
ºi a constrâns-o sã accepte, sub egida americanã, pre- Abu Dhabi

Bouraïmi R - RAS AL KHAIMA
zenþa trupelor strãine ºi nemusulmane pe teritoriul
Mascat
sau. Atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA 79
ABU DHABI
atribuite lui Osama Bin Laden – provenit dintr-o
familie care a fãcut avere în Arabia Sauditã –
ARABIA SAUDITÅ Nizua

ºi care au implicat numeroºi activiºti saudiþi, au
subliniat un alt punct slab al regimului.

R u b a l - K h a l i

OMAN
Þãrile din Golf
Þãrile din Golf (Kuwait, Bahrain, Qatar, Emiratele
OCEANUL
Arabe Unite) au puncte comune: tradiþii maritime, INDIAN
Arabii
tutela britanicã recentã, mana petrolierã, regimuri
sunniþi Dhofar
politice asemãnãtoare. Consiliul de Cooperare
ºiiþi Insulele Kuria Muria
al Statelor Arabe din Golf (CGC), format în 1981 duodecimani
împreunã cu Arabia Sauditã, reflectã aceste YEMEN
ibadiþi 500 km
asemãnãri.
PIRAÞI ªI PESCUITORI DE PERLE. În secolul al PETROLUL ªI INDEPENDENÞA. Producþia petrolierã
XIX-lea, britanicii vor juca în Golf – legat stra- pe scarã largã dateazã de la sfârºitul anilor ’40 KUWAIT
tegic de Indii – un rol preponderent. Pentru a lupta (Kuwait, Qatar) sau ’60 (viitoarele Emirate Arabe Statul Kuwait
împotriva pirateriei, aceºtia impun, începând cu Unite, Oman). Veniturile enorme întãresc puterea
mijlocul secolului al XIX-lea, armistiþii perma- familiilor domnitoare ºi le permit sã organizeze,
nente ºeicilor din regiunile riverane Golfului, strã- în beneficiul populaþiilor autohtone, foarte gene-
duindu-se apoi sã elimine comerþul cu sclavi. În roase „State providenþiale“. Acest lucru provoacã Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . 2 520 000
acelaºi timp, vor semna cu ºeicii tratate care trans- un aflux de muncitori strãini (originari din Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 820 km2
formã Marea Britanie în partenera lor exclusivã. celelalte þãri arabe, din subcontinentul indian, din Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Kuwait
În ajunul Primului Rãzboi Mondial, toate þãrile din Asia de Sud-Est). În sfârºit, totul se traduce
Golf au devenit cvasi-protectorate britanice. printr-o urbanizare masivã care afecteazã astãzi, Înainte de Rãzboiul din Golf, kuwaitienii formau în
POPOARELE ARABE

cu excepþia Omanului, aproape nouã zecimi din jur de 40 % din populaþie. Ei erau formaþi trei sferturi din
Pax britannica va conferi ºeicilor un statut sunniþi, ºi un sfert din ºiiþi. Dintre strãini, palestinienii
care îi protejeazã de luptele pentru influenþã din populaþie. erau pe primul loc (între trei sute ºi patru sute de mii de
Arabia (între otomani ºi saudiþi la începutul seco- Dupã ce au acordat independenþa Kuwaitului în persoane), urmaþi de indieni ºi de alte populaþii de
lului al XX-lea) ºi care va permite dinastiilor aces- 1961, britanicii îºi anunþã, în 1968, decizia de a se origine asiaticã.
tora sã rãmânã la putere. Ea favorizeazã, printre retrage din Golf. Atunci, ei îºi propun sã formeze
o federaþie ce regrupeazã emiratele de pe Coasta
 altele, dezvoltarea pescuitului de perle, activitate
extrem de lucrativã, de care beneficiazã mai ales Armistiþiului, Qatar ºi Bahrain. Acestea din urmã Kuwaitului. Oraºul se îmbogãþeºte de pe urma
comerþului maritim ºi va atrage în curând atenþia
80 Kuwaitul ºi Bahrainul. În anii ’30, concurenþa
refuzã, astfel cã în 1971 trei state dobândesc indepen-
 perlelor de culturã japoneze ruineazã aceastã
denþa: Bahrain, Qatarul ºi Emiratele Arabe Unite.
Începând cu 1980, Rãzboiul dintre Iran ºi Irak
britanicilor care semneazã cu acesta un tratat
secret în 1899. În 1913, un acord între Marea
activitate, dar atunci apar primele descoperiri de Britanie ºi otomani delimiteazã frontierele Kuwai-
pune în evidenþã vulnerabilitatea micilor þãri
petrol (la Bahrain, în 1932). tului. Ele vor fi repuse în discuþie în 1920 de cãtre
petroliere. În anul urmãtor, în cadrul Consiliului
de Cooperare din Golf, acestea se plaseazã sub Ibn Saud, care ar fi putut cuceri întreaga regiune
protecþia Arabiei Saudite, ea însãºi legatã de SUA. fãrã vreo intervenþie britanicã. În 1922 sunt fixate
PARTAJUL GOLFULUI Invadarea Kuwaitului de cãtre Irak, în august noi frontiere, mai restrânse, ºi o „zonã neutrã“ este
1990, ridicã în schimb o problemã de o anvergurã instituitã la sud.
O mare parte a rezervelor petroliere se aflã în atât de mare, încât mecanismele regionale sunt Producþia de petrol demareazã în 1946. Rezer-
apele Golfului, care trebuia deci împãrþit. Acorduri incapabile sã-i rãspundã. vele efective ale Kuwaitului se situeazã, aºadar, pe
în aceastã direcþie au fost semnate în anii ’60 ºi locul al doilea în lume dupã cele ale Arabiei
’70, dar litigii mai existã. Unul dintre ele opune Saudite. Din momentul în care Kuweitul devine
Bahrainul, care deþine insula Hawar, Qatarului, KUWAITUL independent în 1961, Irakul îi revendicã teritoriul,
care o revendicã. Un altul priveºte insula Abu susþinând cã, sub Imperiul Otoman, acesta depin-
Mussa, disputatã între Iran ºi emiratul din Sharjah. Familia Sabah, originarã din Arabia Centralã, dea de Basra. Deoarece Kuwaitul este susþinut
preia în secolul al XVIII-lea controlul asupra politic de majoritatea þãrilor arabe ºi militar de
Marea Britanie, Irakul recunoaºte noul stat în apoi perºii. Întemeietorul actualei dinastii o
QATAR
1973. Dar se menþine o problemã legatã de fron- cucereºte în 1783. În secolul al XIX-lea, emirii din
Statul Qatar
tiera prost delimitatã, iar Irakul, care nu are decât Bahrain poartã tratative cu britanicii, care
un acces foarte redus la Golf, cere în locaþie transformã insula în principalul lor punct de
insulele Warba ºi Bubyan. sprijin în Golf. În anii ’20, aceºtia se vor ocupa de
Deºi Kuwaitul l-a susþinut împotriva Iranului, administrarea þãrii. Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . . . 601 000
Irakul – reluând revendicãrile din 1961 – inva- În momentul în care Marea Britanie anunþã, în Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 440 km2
deazã þara în august 1990 ºi o anexeazã imediat. 1968, retragerea sa din Golf, Iranul – ca ºi între Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doha
Ocupaþia irakianã este însoþitã de mari distrugeri cele douã rãzboaie mondiale – revendicã Bahrainul
ºi de un exod masiv al populaþiei strãine. Dupã apoi se înclinã în 1970 în faþa concluziilor ONU Qatarezii, musulmani wahhabiþi ca ºi saudiþii,
constituie între 20 % ºi 25 % din populaþie. Douã

PENINSULA ARABICÃ
Rãzboiul din Golf (ianuarie-februarie 1991), care recomandã independenþa. Aceasta va fi pro-
treimi din strãini sunt de origine asiaticã (mai ales
emirul Jaber al-Sabah, refugiat în Arabia Sauditã, clamatã în anul urmãtor. În anii ’80, totuºi, în
pakistanezi ºi indieni) ºi o treime de origine arabã.
revine la tron. În octombrie 1992, este ales un nou rândul majoritãþii ºiite a populaþiei – se manifestã
Parlament (precedentul fiind dizolvat în 1986). miºcãri favorabile Republicii Islamice Iran –
repede reprimate. Golfului, Qatarul a mizat pe industrializare. În
Emirul a încurajat o deschidere a regimului 2002 este prezentat un proiect de Constituþie,


BAHRAIN (monarhie absolutã), urmând sã-l transforme în SUA instalând în apropiere de Doha comanda-
monarhie constituþionalã în anul 2003. mentul central al trupelor americane pentru Orien-
Bahrain este în acelaºi timp o insulã (înconjuratã Rezervele de petrol sunt astãzi pe cale sã se 81
tul Mijlociu.
de alte câteva de o mai micã importanþã) ºi o oazã.
Portughezii au ocupat-o în secolul al XVI-lea,
epuizeze. De aceea, Bahrainul ºi-a reconvertit
economia mai ales spre activitatea bancarã.

EMIRATELE ARABE UNITE
BAHRAIN
QATARUL În regiunea cunoscutã sub numele de Coasta
Statul Bahrain
Piraþilor, britanicii impun în 1853 emirilor ºi
Peninsulã deºerticã, Qatarul era „þara uitatã de
ºeicilor locali un armistiþiu perpetuu (dupã mai
Dumnezeu“. Tratatele impuse de britanici înce-
multe altele). Regiunea devine Coasta Armisti-
pând cu 1820 au consolidat autoritatea familiei
Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . . . 709 000 domnitoare, stabilitã în Qatar la sfârºitul secolului þiului (în englezã, Trucial Oman). Noi tratate vor
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 678 km2 al XVIII-lea ºi, cel puþin în principiu, vasalã a întãri apoi dominaþia britanicã.
Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Manama Imperiului Otoman. În 1916, un nou tratat a trans- Emiratele sunt în prezent în numãr de ºapte,
format Qatarul într-un cvasi-protectorat britanic. inegale ca mãrime ºi bogãþie. Cel mai întins, Abu
Bahrainezii formeazã aproape douã treimi din
Datoritã petrolului (exploatat din anul 1949), Dhabi, era odinioarã cel mai sãrac, dar posedã cea
populaþie. Ei sunt în majoritate ºiiþi (în jur de 60 %), dar
clasa conducãtoare este sunnitã. Trei sferturi dintre populaþia Qatarului a trecut, în anii ’60, la un mod mai mare parte a resurselor petroliere (exploatate
strãini sunt de origine asiaticã. de viaþã citadin ultramodern. Independenþa sa din 1962). Venitul pe cap de locuitor a devenit, în
dateazã din 1971. Mai mult decât celelalte þãri ale câþiva ani, unul dintre cele mai ridicate din lume.
Dacã regiunea Abu Dhabi a fost creatã din mai populaþia de pe coastã, îndreptatã spre larg, ºi
multe bucãþi, Dubai este dimpotrivã, de multã populaþia oazelor din interior, izolatã de lumea OMAN
vreme, un port activ, odinioarã specializat în exterioarã. Sultanatul Oman
comerþul cu aur. În afarã de Abu Dhabi, doar În secolul al VIII-lea, omanezii din oaze (isla-
emiratele Dubai ºi Sharjah dispun de resurse mizaþi la puþin timp dupã moartea lui Mahomed),
petroliere. În 1971, Federaþia Emiratelor Arabe adoptã ibadismul, formã atenuatã a kharigismului.
Unite s-a nãscut din douã motive: emirul din Abu (Doctrina ibaditã implicã alegerea unui imam, la Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . 2 850 000
Dhabi s-a angajat sã subvenþioneze celelalte care s-a trecut pentru prima oarã la Nizua în 791.) Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300 000 km2
emirate ºi a încheiat cu emirul din Dubai un acord Comerþul maritim omanez cunoaºte o mare pros- Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mascat
de partaj al puterii. Primul prezideazã federaþia, peritate între secolele al XIV-lea ºi al XV-lea. Dar,
Omanezii formeazã în jur de trei sferturi din
iar al doilea conduce guvernul federal, instalat la la începutul secolului urmãtor, portughezii cuce- populaþie. Aceºtia se împart în ibadiþi (trei sferturi) ºi
POPOARELE ARABE

Abu Dhabi. resc Mascat, de unde vor fi alungaþi abia în 1650. sunniþi. Dintre strãini, predominã indienii ºi pakistanezii.
În 1744, Ahmad ibn Said, dupã ce a respins o
invazie persanã, este ales imam ºi devine primul izbucneºte criza din Buraimi, oazã pe care o reven-
EMIRATELE
suveran al dinastiei Ben Said, conducãtoare în dicã simultan Omanul, Abu Dhabi ºi Arabia Sau-
ARABE UNITE
Mascat ºi Oman, care mai domneºte încã ºi astãzi. ditã. Aceasta din urmã îi susþine pe ibadiþi, dar
Federaþia celor
Zanzibar, o posesiune a omanezilor, va avea o britanicii îl sprijinã pe sultan, care învinge în 1959.

ªapte Emirate
mare importanþã în secolul al XIX-lea. Aceºtia Patru ani mai târziu, triburile din Dhofar se revoltã
practicã un comerþ înfloritor, mai ales cu sclavi ºi
82 la rândul lor, ºi beneficiazã, începând cu 1967, de

Populaþie (2003) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 000 000 dezvoltã culturile de cuiºoare, sursã considerabilã susþinerea Yemenului de Sud. Doar intervenþia
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 650 km2 de venituri. Între 1840–1856, Zanzibar este pro- militarã iranianã (1971–1975), sprijinitã de brita-
Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abu Dhabi movatã capitalã a sultanatului. Dupã 1870, trans- nici, reuºeºte sã punã capãt rebeliunii.
portul naval ºi interdicþia schimburilor comerciale
Autohtonii, în mare parte musulmani sunniþi, for- În acest moment, sultanatul dispune (din 1967),
ruineazã comerþul omanez. În 1890, Zanzibar
meazã în jur de un sfert din populaþie. Strãinii, prezenþi de venituri din petrol. Mai mult, în 1970, o revoluþie
mai ales în Abu Dhabi, Dubai ºi Sharjah, se împart în devine un protectorat britanic. În anul urmãtor,
de palat l-a înlocuit pe sultan, care izolase Omanul
asiatici (trei sferturi) ºi arabi (o cincime). sultanul din Mascat semneazã un tratat cu Marea
în mod deliberat de lumea exterioarã, cu fiul sãu,
Britanie ºi îi cedeazã în 1854 insulele Kuria Muria
Qabus. De acum, þara începe sã se modernizeze.
(care vor fi restituite în 1967). În contrapartidã,
Marea Britanie i-a permis sã ia în stãpânire, în
1879, Dhofarul, pe care îl transformã într-o
OMAN
„colonie privatã“. Yemen
Ibadiþii, totuºi, contestã autoritatea sultanului.
În 1913, aceºtia aleg un imam. Asistenþa militarã Anticii cunoºteau Yemenul sub denumirea de Arabia
Oman a dus mult timp o existenþã aparte ºi nu s-a britanicã îi permite sultanului sã-ºi pãstreze autori- Fericitã (Arabia felix). Locuitorii sãi vorbeau o
alãturat decât târziu þãrilor din Golf. De altfel, tatea asupra litoralului. Problema reapare o datã cu limbã semiticã numitã „sudarabicã“, diferitã de
acestui lucru i s-au împotrivit multã vreme alegerea unui nou imam în 1954. În anul urmãtor, arabã. Cel mai puternic dintre regatele sudarabice
a fost cel din Saba, a cãrui reginã, conform Vechiu- aceºtia trec la cucerirea interiorului Yemenului. În
lui Testament, i-a fãcut o vizitã regelui Solomon. YEMEN 1873, britanicii ratificã împreunã cu ºeicii din îm-
Majoritatea populaþiei (pe atunci în mare parte Republica Yemen prejurimile Adenului tratate ce exclud influenþele
arabizatã) s-a convertit la islamism în timpul vieþii strãine. În anii 1880 ºi 1890, dominaþia lor se ex-
Profetului. Dupã expansiunea arabã, Yemenul de- tinde asupra Insulei Socotra ºi Hadramautului. În
vine un þinut marginal unde ºiismul, în versiunea afarã de colonia Adenului, care depinde de Bombay,
sa zaiditã, se fixeazã la sfârºitul secolului al IX-lea. Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . 20 010 000 britanicii stabilesc douã protectorate, unul centrat
Triburile din nord desemneazã un imam, înteme- Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 531 000 km2 pe sultanatul din Lahedj (West Aden Protectorate),
ietor al dinastiei Zaidite care va domni (cu între- Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sanaa celãlalt pe sultanatul din Mukalla (East Aden
ruperi) din 893 pânã în 1962. Din secolul al Protectorate). Frontiera cu nord-vestul Adenului
XIII-lea pânã în al XV-lea, dinastia Rasulidã dom- Populaþia se împarte în musulmani ºiiþi zaidiþi (ceva este stabilitã de acord cu otomanii în 1902–1904.

PENINSULA ARABICÃ
neºte în sudul þãrii ºi impune sunnismul. Clivajul mai mult de jumãtate), numeroºi mai ales în munþii din În 1911, aceºtia din urmã recunosc, în zona de
nord, ºi musulmani sunniþi.
religios între nord ºi sud s-a perpetuat pânã astãzi. munte, autonomia de facto a imamului zaidit
Otomanii ocupã sudul Yemenului între anii Yahya (la putere începând din 1904).
1530 ºi 1630, apoi sunt nevoiþi sã cedeze teren BRITANICI ªI OTOMANI. Britanicii cuceresc Adenul
zaidiþilor, a cãror putere slãbeºte în secolul al în 1839. Zece ani mai târziu, otomanii intrã iar în DE LA IMAMUL YAHYA LA RÃZBOIUL CIVIL. Dupã
XVIII-lea. Þãrile se vor fãrâmiþa atunci într-o Hodeida. Din moment ce deschiderea Canalului înfrângerea otomanilor în 1918, imamul Yahya
mulþime de mici emirate. Suez (în 1869) le permite sã transporte trupe, încearcã sã-ºi extindã dominaþia. La nord, se

83

Egipt), orãºenii, majoritatea sunniþilor; de partea
ORAªELE DIN HADRAMAUT MARIB
„regaliºtilor“, imamul Badr, fiul lui Ahmad, majo-
ritatea notabilitãþilor tradiþionale ºi triburile zai-
Timp de secole, yemeniþii din Hadramaut au Era, fãrã îndoialã, capitala regatului Saba. Un
dite. Primii sunt sprijiniþi de armata egipteanã; cei
migrat cãtre þãrile riverane la Oceanul Indian, baraj imens permitea irigarea regiunii. Coranul îi
din urmã sunt finanþaþi de Arabia Sauditã. Ca ºi
pânã în Malaysia. La reîntoarcerea în patrie, cei pomeneºte distrugerea, cauzatã probabil de un
care au fãcut avere au construit palatele, carac-
otomanii înaintea lor, egiptenii nu vor ajunge sã
cutremur. În 1986, datoritã ajutorului financiar al
teristice azi pentru oraºele din Hadramaut, cum controleze decât litoralul ºi regiunea Taiz. Emiratelor Arabe Unite, un nou baraj a fost con-
sunt locuinþele tradiþionale yemenite, înalte uneori În 1967, dupã Rãzboiul de ªase Zile, Egiptul struit în aval de locul iniþial. Dar, astãzi, Marib este
de douãzeci de etaje. se retrage. Luptele continuã pânã când zaidiþii sinonim înainte de toate cu petrolul: producþia a
moderaþi vor câºtiga ºi de o parte, ºi de alta. atins zece milioane de tone în 1991. Alte zãcãminte
Compromisul pe care îl fac în 1970 menþine au fost descoperite la sud-est de Marib, în fostul
ciocneºte de Ibn Saud, care ia în stãpânire Asirul republica, dar este vorba de un regim slab, unde
POPOARELE ARABE

Yemen de Sud. Prezenþa petrolului în aceste re-


în douã etape (1920 ºi 1926). La sud, el refuzã triburile fac legea. giuni relanseazã disputele teritoriale între Yemen
acordul pe care britanicii l-au propus în 1919 ºi ºi Arabia Sauditã.
continuã rãzboiul pânã în 1928. Înfrângerea deci- PLECAREA BRITANICILOR. În anii ’50, britanicii
sivã a imamului Yahya în faþa saudiþilor dateazã încearcã sã transforme cele douã protectorate din
din 1934. Acesta trebuie sã semneze imediat cu doi ani ºi încearcã sã consolideze Federaþia, care
Aden într-o federaþie; mai multe sultanate refuzã s-a creat în cele din urmã. Dar FEN duce propria
 Arabia Sauditã tratatul din Ta’if (ce se reînnoieºte
la fiecare douãzeci de ani) care îi recunoaºte
sã adere la acest proiect. În 1963, când izbucneºte
o rebeliune tribalã, britanicii riposteazã cu duri-
sa politicã: în mai puþin de doi ani de lupte vio-
lente, ajunge sã controleze majoritatea sultanatelor
84 posesia asupra Asirului, abandonând, în acelaºi tate, dar aceasta oferã Frontului de Eliberare
 timp, revendicãrile asupra protectoratelor din
Aden. Deºi menþine þara la adãpost de influenþele
Naþionalã (FEN), înfiinþat în acelaºi an, ocazia de
ºi emiratelor, constrânge guvernul Federaþiei sã
demisioneze ºi se impune în Aden. Britanicii vor
a-ºi încerca forþele în rãzboiul de gherilã. În 1966, ceda puterea FEN-ului pe 29 noiembrie 1967.
externe, imamul Yahya îºi va întãri propria putere, Marea Britanie anunþã cã va evacua Adenul peste Republica Popularã a Yemenului de Sud este pro-
ceea ce provoacã ostilitatea triburilor ºi a clamatã a doua zi.
notabilitãþilor. De altfel, la Cairo apare un început
de opoziþie modernistã în rândul emigraþilor YEMENUL ªI INSULELE SALE
DE LA YEMENUL DIVIZAT LA REUNIFICARE. În
yemeniþi. Britanicii au anexat coloniei Aden Insula Yemenul de Nord (Republica Arabã Yemen),
Dupã ce imamul Yahya a fost asasinat în 1948, Perim, cuceritã în 1851, Insulele Kuria Muria,
regimul – dominat de armatã – îºi afirmã auto-
fiul sãu, Ahmad, reuºeºte sã se impunã. Între 1958 cedate de sultanul Omanului în 1854 ºi Insula
ritatea dupã preluarea postului de preºedinte, în
ºi 1961, acesta acceptã o legãturã federalã cu Kamaran, luatã de la otomani în 1915. De altfel,
1978, de cãtre colonelul Ali Abdallah Saleh. În
Socotra, protectorat britanic din 1886, era inclusã
Egiptul, în cadrul Republicii Arabe Unite. Dar, Yemenul de Sud (devenit Republica Democraticã
în East Aden Protectorate. În 1967, Marea Britanie
tensiunile se agraveazã: o sãptãmânã dupã moar- ºi Popularã Yemen în 1970), regimul se radicali-
a restituit Insulele Kuria Muria sultanatului Oman,
tea sa, în septembrie 1962, o loviturã militarã în ciuda protestelor Yemenului de Sud, care a zeazã: instaurarea unui partid unic ce se revendicã
de stat duce la proclamarea republicii. Între cele primit, totuºi, alte insule. Din 1972, ce-i drept, din marxism-leninism, reformã agrarã, laicizarea
douã tabere izbucneºte imediat un rãzboi civil. De Yemenul de Nord a luat în stãpânire Kamaranul. societãþii etc. RDPY susþine rebeliunea Dhofaru-
partea republicanilor se aflã ofiþerii (formaþi în lui împotriva sultanului din Oman. În 1979,
aceasta semneazã cu URSS un tratat de prietenie

Evreii
influenþa europeanã, dar nu au nici un mijloc de
ºi cooperare. a i se opune. Primul val de imigranþi (1882–
Având fiecare ca obiectiv reunificarea, cele 1903) vine mai ales din Rusia. Al doilea (1904–
douã state yemenite se înfruntã. În 1972 izbuc- 1914) vine din Rusia ºi Polonia ºi include nume-
neºte un conflict armat. Conferinþa de la Cairo îi roºi socialiºti, printre care David Ben Gurion,
pune imediat capãt ºi fixeazã primele jaloane ale
unui proces de unificare, dar disputa se menþine.
În cele din urmã regimul din Yemenul de Sud se
aratã a fi cel mai fragil. Criza din ianuarie 1986 se
ºi Israelul figurã dominantã a vieþii politice israeliene pânã
în 1963. La izbucnirea Primului Rãzboi Mondial,
în Palestina se aflã în jur de 80 000 de evrei.
Rolul decisiv revine atunci evreului Chaim
transformã în rãzboi civil ºi face peste zece mii de Weizmann, din Marea Britanie (care va fi primul
morþi ºi distrugeri considerabile în Aden. Sovie- preºedinte al statului Israel, între 1949 ºi 1952).
ticii se vor retrage fãrã întârziere.

EVREII ªI ISRAELUL
Activitatea sa îl determinã pe Arthur Balfour,
Reluate dupã 1986, convorbirile conduc la DE LA ORIGINILE SIONISMULUI LA CREAREA
ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii,
fuzionarea celor douã state la 22 mai 1990. Deºi ISRAELULUI. În timpul celei de-a doua jumãtãþi a
sã semneze în 1917 o „declaraþie“ favorabilã stabi-
noul regim este pluralist, cele douã formaþiuni secolului al XIX-lea, în diferite medii evreieºti din
Europa se contureazã ideea potrivit cãreia, oriunde lirii unui Cãmin naþional evreiesc în Palestina.
politice dominante – Congresul General Popular
vor merge, evreii se vor lovi într-o zi sau alta de În cadrul mandatului britanic asupra Palestinei,
al preºedintelui Saleh ºi Partidul Socialist Yeme-

antisemitism ºi cã, prin urmare, aceºtia au nevoie primirea imigranþilor este încredinþatã Agenþiei
nit, fostul partid unic al Yemenului de Sud – îºi
de un teritoriu care sã le aparþinã. Theodor Hertzl, evreieºti, ramurã localã a OSM. Al treilea val, la
împart de fapt puterea. Descoperirea petrolului,
un ziarist evreu ungur de limbã germanã, va începutul anilor ’20, vine din Rusia, o datã cu cei 85

începând cu 1984, îi îndeamnã pe conducãtori la
dezvolta aceastã idee în 1896 în lucrarea sa Der vânaþi de Revoluþie. În 1924, Washingtonul re-
optimism. Dar, invadarea Kuwaitului de cãtre Irak
Judenstaat („Statul evreilor“, mai curând decât strânge emigrarea spre SUA, în momentul în care
în 1990 întunecã orizontul. În Rãzboiul din Golf,
Yemenul refuzã sã se implice alãturi de Arabia „Statul evreu“) ºi o va susþine pânã la moartea sa, guvernul polonez ia mãsuri economice antievre-
Sauditã. Ca represalii, aceasta face viaþa extrem de în 1904. Acesta este punctul de plecare al sionis- ieºti. Acest lucru provoacã un al patrulea val, mai
grea celor 1,5 milioane de muncitori yemeniþi pe mului (de la Sion, vechea cetate a Ierusalimului important decât precedentele. Dar apoi, fluxul se
care îi gãzduieºte. Douã treimi dintre ei sunt cuceritã de David). Organizaþia Sionistã Mondialã va reduce, astfel încât între 1927 ºi 1929, mai
nevoiþi sã revinã în curând în þarã. (OSM) s-a înfiinþat la Basel în 1897. În proprii sãi mulþi evrei pãrãsesc Palestina decât sosesc.
Litigiile teritoriale cu saudiþii reizbucnesc termeni, „sionismul aspirã la crearea în Palestina, Reluarea imigraþiei dateazã din 1933, anul
ulterior. Acestea se referã la Asir, Najran ºi Jizan, pentru poporul evreu, a unui Cãmin garantat prin ascensiunii lui Hitler la putere. În afarã de evreii
cedate în 1934 prin tratatul de la Ta’if, el însuºi dreptul public“. din Polonia ºi din alte þãri ale Europei Centrale,
reînnoit în 1954, 1974 ºi 1995. În Marea Roºie, Palestina aparþinea pe atunci Imperiului Otoman. încã majoritari, al cincilea val include numeroºi
frontiera maritimã dintre cele douã þãri rãmâne (În 1880 au fost recenzaþi în jur de 25 000 de evrei din Germania. În 1936, în Palestina se re-
un punct de litigiu. De altfel, petrolul va provoca evrei, în parte descendenþi ai evreilor din Spania – cenzeazã 400 000 de evrei, în cea mai mare parte
de aici înainte grave conflicte în zona deºerticã, sau sefarzi – aºezaþi în Galileea în secolul al aºkenazi (evrei de tradiþie culturalã germanicã ºi,
unde frontierele nu au fost niciodatã fixate de XVI-lea.) Autoritãþile otomane se tem ca emi- în mare, de limbã idiº). Începând cu 1939, autori-
comun acord. graþia evreiascã sã nu întãreascã ºi mai mult tãþile britanice impun limite severe imigraþiei.
Al Doilea Rãzboi Mondial bulverseazã totul Saida
IERUSALIM ISRAEL
în jur. Exterminarea a ºase milioane de evrei de LIBAN Damasc
cãtre naziºti provoacã o vie reacþie a opiniei inter- Pentru evrei ºi creºtini, dar ºi pentru musul- SIRIA
Evrei

Golan
naþionale, mai ales în Occident. Politica restrictivã mani, Ierusalimul este un oraº sfânt. El include Limitele
Arabi armistiþiului
vechiul oraº – oraºul sfânt propriu-zis – sau Ieru- Haifa Galileea
a britanicilor nu mai poate fi menþinutã. Dupã ce salimul de Est, ºi noul oraº, în cea mai mare parte
mai mult de 50 %
Nazaret
1974
între 25 ºi 50 %
ONU a adoptat un plan de partaj (vezi p. 63), creat dupã 1920, sau Ierusalimul de Vest. Lacul
Tiberiada
J.
evreii din Palestina proclamã în 1948 statul Israel Planul de partaj adoptat de ONU în 1947 T. Nabluz
Tel Aviv– Q
acordã Ierusalimului ºi împrejurimilor statutul de

Iordan
ºi îi impun existenþa pe calea armelor. Jaffa Cisiordania Amman
zonã internaþionalã. Între 1947 ºi 1967, Ierusalimul B. Bethleem R.
J. Jenin Jéricho
Ierihon
richo
de Vest face parte din Israel, a cãrui capitalã devine Ierusalim
EVREII ÎN STATUL ISRAEL. În preajma naºterii Q. Qalqiliya
în 1950, în timp ce Ierusalimul de Est, rãmas sub R. Ramallah
B.
Gaza Marea
Israelului, populaþia evreiascã din Palestina era de control arab, este integrat Iordaniei în 1950. La T. Tulkarm Hebron
ron Moartã
EVREII ªI ISRAELUL

630 000 de persoane. La sfârºitul anului 1991, ea 27 iunie 1967, Israelul anexeazã Ierusalimul de Est
Berºeba
atinge 4 100 000, dintre care 2 160 000 de imi- ºi organizeazã de îndatã o municipalitate unicã.
(Anexarea Ierusalimului de Est de cãtre Israel nu EGIPT
granþi începând din 1948 (sporul natural contri- este recunoscutã de comunitatea internaþionalã.) Negev IORDANIA
buie, desigur, ºi el, la creºterea generalã). Primul Ierusalimul de Est adãpostea în 1997, 160 000 de Teritorii ocupate de Israel
flux migrator major (700 000 de persoane) dateazã israelieni ºi 210 000 de arabi. dupã1967
Cisiordania (cu teritorii


din anii 1948–1951. Acesta este format în parte devenite autonome începând
din 1993)
din evreii din Europa Centralã ºi Orientalã ºi, Fâºia Gaza (devenitã
ISRAEL
86 jumãtate – este un fenomen nou –, din evreii din autonomã în 1993)
Eilat

 Orientul Mijlociu (Irak, Yemen, Egipt, Iran, Turcia).


În anii ’50, li se adaugã evreii din Maroc (260 000
Statul Israel Ierusalimul de Est (anexat în
1967), Golan (anexat în 1981)
50 km
Aqaba

50 km
în total) ºi din Tunisia. Evreii din Algeria (toþi
cetãþeni francezi dupã decretul Crémieux din IERUSALIM Evrei
Populaþie (estimare 2003) . . . . . . . . . . . . . . 6 430 000
1870) au ajuns, în schimb, în cea mai mare parte, Noile cartiere
Suprafaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 770 km2 Limita municipalitãþii evreieºti
în Franþa. Ultimul mare val de imigranþi vine din Capitalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ierusalim
unice instituite din 1967
Arabi
URSS. Iniþiat la sfârºitul anilor ’60, el va lua Linia de armistiþiu din 1948
amploare la începutul anilor ’90 (aproape 800 000 REPARTIZAREA POPULAÞIEI «linia verde»
(estimare)
de persoane în total din 1968 pânã în 1999). Evrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 % Muntele Scopus
Trei straturi succesive compun astfel populaþia Arabi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 %
Ierusalimul
israelianã: aºkenazii, majoritari pânã în 1948; de Vest Oraºul vechi