Sunteți pe pagina 1din 10

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

PROIECT

BUICA RAZVAN CRISTIAN

1
Conflictul din Ucraina, ameninţări asupra
securităţii europene

Criza în Ucraina a debutat în data de 21 noiembrie 2013, din cauza faptului că președintele
de atunci Viktor Yanukovych, a anulat demersurile pentru semnarea unui acord de colaborare cu
Uniunea Europeană, decizie care ulterior a generat o serie de proteste în masă, a susținătorilor
săi. După o periodă îndelungată de proteste, Viktor Ianukovici a fost înlăturat de la putere în
data de 22 februarie 2014, când a şi fugit din capitala Ucrainei, Kiev, moment în care a avut loc o
nouă criză politică, care a implicat şi intervenția forţelor armate ruseşti în regiunea autonomă
ucraineană ducând la anexarea Crimeea, Rusiei, în data de 18 martie 2014.
A fost evident faptul că neliniștea din Donetsk și Luhansk din Ucraina a luat amploare,
transformându-se într-un război între guvernul ucrainean post-revoluționar și insurgenții pro-ruşi,
război care a fost susținut de către forțele militare și speciale rusești.

Repercusiunile conflictul din Ucraina asupra securităţii europeane

În noiembrie 2013, poporul Ucrainei s-a adunat în masă în piața din Maidan, protestând
împotriva eșecului președintelui Viktor Ianukovici, de a semna acordul de colaborare al Ucrainei
cu Uniunea Europeană, fiind un moment istoric în care politica ucraineană s-a tranformat într-un
haos. De menţionat este faptul că, guvernele Uniunii Europene nu au depus toate eforturile în
vederea încheierii unui acord de colaborare cu Ucraina mai devreme, invocând diverse motive,
facilitând astfel dezlămţuirea lanţului de presiuni din partea Rusiei, care condus de fapt la
amânarea semnării acestuia.
Rusia, a început să-şi exercite agresiunea militară în Ucraina pentru a opri populaţia ţării să
se apropie de Uniunea Europeană direcţionându-i astfel, să se deplaseze spre Vest pentru a-i
îndepărta de influenţa ei. În momentul în care Rusia şi-a anexat ilegal Crimea în martie 2014,
Europa şi celelate ţări democratice au adoptat o poziţie mai activă faţă de această situaţie prin
impunerea unor sancţiuni europene împotriva Rusiei.

2
În urma evenimentului nefericit în care zborul malaysiana fost doborat şi toţi pasagerii au
murit, NATO s-a implicat activ în fortificarea securităţii din partea de est, şi a suspendat
Consiliul NATO-Rusia, apoi a decis asigurarea securităţii militare prin transformarea
aeroportului Amaridin din Estonia în bază pentru poliţia baltică, acesta adăpostind şi avioane de
luptă trimise din Danemarca şi Germania.
Prin simpla prezenţă a armatei americane în Estonia, se doreşte transmiterea unui mesaj
foarte concis, respectiv faptul că NATO este o organizație de securitate, care funcționează bine
atunci când este nevoie. Summitul NATO din Ţara Galilor, a demonstrat în mod activ faptul că
intervenţiile militare în forţă ale Rusiei împotriva Ucrainei, distrug perspectiva construirii unei
Europe libere în care poţi trăi în pace.
În trecut, Rusia era privită ca potenţial partener, însă implicarea sa militară împotriva unui
stat vecin şi trasarea forţată a frontierelor acestuia, a generat actuala situaţie conflictuală, politica
de securitate a Estoniei dar şi a altor ţări, au devenit principala preocupare a Europei.
Uniunea Europeană s-a focusat pe eliminarea crizei din Ucraina prin acordarea de asistenţă
susţinută în asigurarea unui viitor sigur, prosper și democratic pentru toți cetățenii săi dar şi prin
acordarea sprijinului necesar pentru implementarea procesului privind integritatea și
suveranitatea teritorială a țării, apreciind aplicarea acordurilor de la Minsk ca fiind o bază
stabilăpentru promovarea unei politici durabile pentru stoparea conflictului din est.
Din primăvara anului 2014, Uniunea Europeană și-a amplificat sprijinul pentru iniţierea
reformelor economice și politice din Ucraina, astfel că, în martie 2014 Consiliul European a
stabilit asupra primelor măsuri diplomatice ca răspuns la acțiunile rusești din Ucraina, stabilindu-
se de asemenea, o a doua etapă de măsuri suplimentare, în absența unor măsuri de escaladare a
consecințelor suplimentare, foarte importante pentru relațiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia,
în cazul unei destabilizări ulterioare a situației din Ucraina.
Aceste reforme sunt în curs de desfășurare în aproape fiecare parte a statului, chiar dacă
Ucraina a trebuit să facă față unei noi provocări cu privire la integritatea sa teritorială, agresiunea
Rusiei în privinţa granițelor sale, fiind recunoscută pe plan internațional.
În general, rezultatele sunt discutabile, dacă luăm în calcul faptul că Ucraina a făcut pași
importanți în anumite sectoare strategice, cum este de exemplu sectorul apărării naţionale,
sectorul bancar și sectorul agricol, cu atât mai mult cu cât reformele din instituțiile cheie ale
statului, cum ar fi sistemul judiciar, nu au reușit să obțină rezultatele scontate.

3
Atât Uniunea Europeană cât și statele membre, au ajutat Ucraina în procesul de punere în
aplicare a reformelor care vizează acordarea de asistență financiară și expertiză, sprijinind
eforturile de reformă materializate în alte țări postcomuniste, care ulterior au devenit state
membre ale Uniunii Europene şi care pot chiar să împărtășească cele mai bune practici cu
interlocutorii ucraineni.
Ucraina a primit sprijin din partea Consiliul Uniunii Europene prin ridicarea embargoului
asupra armamentului, iar în prezent, nu există obiecții, inclusiv restricții legale, ca statele
membre să-i furnizeze arme, care ar putea avea la bază un aranjament în stil „împrumut”.
Sarcina, este de a consolida capacitățile de apărare ale Ucrainei așa cum au solicitat
autoritățile sale, care includ: protecția soldaților și echipamentele individuale, armele, sistemele
de rachete antitanc, munițiile, supravegherea, inteligența, comunicațiile, consolidarea marinei
pentru a apăra coasta Mării Negre și sistemele de apărare aeriană, inclusiv formarea antiaeriană.
Uniunea Europeană ar trebui să exploreze modalitățile posibile de a sprijini guvernul ucrainean
în consolidarea capacităților sale de apărare şi nu numai.
Deşi, Ucraina poate funcționa în mod corespunzător odată cu instituirea unor sectoare
eficiente de aplicare a legii, de informații și de apărare, structurile sale de apărare și forțele
armate au nevoie de o revizuire substanțială. În acest sens, transformarea forțelor armate ale
statelor membre ale Uniunii Europene care aparțineau fostului Pact de la Varșovia oferă o bogată
experiență, în sensul că Uniunea Europeană ar putea asista autoritățile ucrainene în îndeplinirea
acestor sarcini, în special în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună (PSAC), care oferă
deja misiuni de formare pentru forțele armate în alte părți ale lumii.
Desfășurarea misiunii consultative în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună
(PSAC) în Ucraina, este un prim pas către asigurarea de asistență pentru reforma sectorului civil,
inclusiv în ceea ce priveşte poliția și statul de drept, Uniunea Europeană ar trebui să
implementeze la cererea autorităților ucrainine, o misiune de monitorizare a Uniunii Europene
pentru a asigura un mecanism eficient de control și monitorizare a frontierei ucraineano-ruse.
Este de asemenea necesar ca Uniunea Europeană să își actualizeze Strategia de securitate,
pentru a răspunde noii situații geopolitice în special, în ceea ce privește o nouă amenințare a
războiului hibrid, precum și pentru a spori cooperarea PSAC ( Politica de Securitate şi Apărare
Comună) cu partenerii săi din est.

4
La ultimul summit NATO, aliații au reconfirmat sprijinul acordat de NATO pentru
„suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei”, iar Uniunea Europeană ar
trebui să consolideze în mod semnificativ coordonarea răspunsului său de securitate cu cel al
NATO, care rămâne un cadru decisiv pentru acțiune.
Influenţe majore au venit din partea Uniunii Europene în privinţa reglementărilor în
domeniul dezvoltării rurale și a reformei sectorului energetic, chiar dacă sprijinul statelor
membre a fost în ansamblu un succes până în prezent, acestea au contribuit la realizarea unor
nenumărate schimbări și reforme. De menţionat că Ucraina a adoptat mai multe legi decât orice
altă țară europeană, iar procesul privind transparența decizională a generat efectuarea de
controale pentru a stopa corupția.
Uniunea Europeană a condamnat ferm anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, motiv
pentru care în absența unor măsuri de escaladare a Federației Ruse, Uniunea Europeană a impus
primele interdicții de călătorie și înghețarea activelor persoanelor implicate în acțiuni împotriva
integrității teritoriale a Ucrainei.
Având în vedere acțiunile Rusiei care destabilizează situația din estul Ucrainei, Uniunea
Europeană a impus pe lângă interdicţiile de călătorie şi sancțiuni economice în iulie 2014, pe
care le-a consolidat în septembrie 2014, urmând ca în martie 2015, Consiliul European să
condiţioneze perioada de valabilitate a acestor restricții economice cu implementarea integrală a
acordurilor de la Minsk.
În prezent, Uniunea Europeană este dispusă să îşi schimbe radical decizia și să
redefinească relaţiile cu Rusia doar în condiţiile în care aceasta din urmă ar contribui în mod
activ și fără intenţii ascunse la remedierea crizei din Ucraina. În locul summitului G8 de la Soci,
o reuniune a G7, s-a desfăşurat la Bruxelles în perioada 4-5 iunie 2014, la care statele membre
ale Uniunii Europene au susţinut anularea negocierilor privind aderarea Rusiei la Organizația
pentru Securitate și Cooperare în Europa (OCDE) și la Agenția Internațională pentru Energie.
Summitul Unuinea Europeană-Rusia a fost anulat, iar statele membre ale Uniunii au decis
să nu organizeze reuniuni bilaterale regulate, fiind suspendate şi discuțiile bilaterale cu Rusia în
materie de vize, şi în ceea ce priveşte noul acord dintre Uniunea Europeană și Rusia.
Blocarea activelor și interzicerea vizelor se aplică în cazul a 150 de persoane, în timp ce 37
de entități sunt supuse înghețării activelor lor în Uniunea Europeană, însă acestea includ şi
persoanele și entitățile responsabile de acțiunea împotriva integrității teritoriale a Ucrainei,

5
persoanele care acordă sprijin oricărui factor decizional rus și 13 entități din Crimeea și
Sevastopol, care au fost confiscate sau care au beneficiat de un transfer de proprietate contrar
legislației ucrainene.
Ca parte componentă a politicii Uniunii Europene de nerecunoaștere a anexării ilegale a
Crimeei și Sevastopolului, s-au adoptat restricții importante asupra schimburilor economice cu
teritoriul, şi care care includ:
 Interzicerea importurilor de mărfuri originare din Crimeea sau Sevastopol, cu excepția
cazului în care acestea au certificate ucrainene;
 Interdicția de a investi în Crimeea, ceea ce presupune că europenii și companiile din
Uniunea Europeană nu mai pot iziţionaach proprietăți imobiliare sau entități din Crimeea, nu mai
potna subvenţi companii din Crimeea sau alte servicii legate de furnizare, şi nu pot investi în
proiecte privind infrastructura;
 Interzicerea furnizării de servicii turistice în Crimeea sau Sevastopol, ceea ce presupune
că navele de croazieră europene nu pot apela la porturile peninsulei din Crimeea, cu excepția
situațiilor de urgență, fiind incluse aici toate navele deținute sau controlate de un transportator
european sau care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene;
 Mărfurile și tehnologiile pentru sectorul transporturilor, telecomunicațiilor și energiei
sau explorarea resurselor petroliere, gazoase și minerale nu pot fi exportate către societățile din
Crimeea sau care sunt destinate utilizării în Crimeea;
 Interzicerea furnizării serviciilor de asistență tehnică, de brokeraj, de construcții sau de
inginerie, legate de infrastructura din aceleași sectoare.
Au fost de asemenea adoptate un set de măsuri care vizează cooperarea sectorială și
schimburile cu Rusia în ceea ce priveşte aplicarea unor sancțiuni „economice”, după cum
urmează:
 Resorturile și companiile din Uniunea Europeană nu mai pot cumpăra sau vinde noi
obligațiuni, acțiuni sau instrumente financiare similare, cu scadență mai mare de 30 de zile,
emise de cinci bănci ruse majore de stat, trei mari companii ruse de energie şi trei mari companii
de apărare rusești;
 Filialele din afara Uniunii Europene ale entităților mai sus menţionate și celor care
acționează în numele lor sau sub îndrumarea lor;

6
 Asistență în legătură cu emiterea unor instrumente financiare este de asemenea interzisă,
fapt ce presupune că resorturile și companiile Uniunii Europene nu pot acorda împrumuturi cu
scadență mai mare de 30 de zile, entităților menţionate mai sus;
 Embargoul privind importul și exportul de arme și materiale conexe din şi către Rusia,
care acoperă toate elementele de pe lista militară comună a Uniuniin Europene, cu câteva
excepții;
 Interzicerea exporturilor de bunuri și tehnologii cu dublă utilizare pentru utilizări
militare în Rusia sau către utilizatorii finali militari ruși, inclusiv toate articolele din lista Uniunii
Europene de produse cu dublă utilizare. Exportul bunurilor cu dublă utilizare către nouă
utilizatori finali este, de asemenea, interzis;
 Exporturile anumitor echipamente și tehnologii legate de energie către Rusia fac
obiectul unei autorizări prealabile din partea autorităților competente din statele membre, iar
licențele de export vor fi refuzate în cazul în care produsele sunt destinate explorării și producției
de petrol în ape mai adânci de 150 de metri sau în zona offshore la nord de Cercul Arctic, şi
proiectele care au potențialul de a produce petrol din resursele formate din șisturi, fracturare;
 Următoarele servicii necesare pentru proiectele menționate mai sus nu pot fi furnizate:
servicii de foraj, de testare, de exploatare și finalizare și de furnizare de nave plutitoare
specializate.
Măsuri privind cooperarea economică se concretizează în următoarele:
 La 16 iulie, Consiliul European a solicitat BEI să suspende semnarea noilor operațiuni
de finanțare în Federația Rusă,ceea ce înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene își vor
coordona pozițiile în Consiliul de administrație al BERD în vederea suspendării finanțării noilor
operațiuni;
 Implementarea programelor de cooperare bilaterală și regională Uniunea Europeană-
Rusia au fost în mare măsură suspendate, iar proiectele care se ocupă exclusiv de cooperarea
transfrontalieră și societatea civilă sunt menținute.
Rusia nu respectă şi nu recunoaşte principiile fundamentale ale ordinii europene, ea fiind
împotriva principiului conform căruia ţările sunt libere sa-şi aleagă alianţele, considerent pentru
care au încercat în mod constant şi repetat, să afecteze extinderea NATO şi a Uniunii Europene
către ţările aflate în vecinătatea ei.

7
În acest context Uniunea Europeană nu va ceda atâta timp cât Rusia nu respectă pe deplin
angajamentele luate la Minsk, şi care includ în special, retragerea completă și necondiționată din
Ucraina a tuturor trupelor rusești, a grupărilor armate ilegale, a echipamentului militar, a
militanților și a mercenarilor, monitorizarea și verificarea permanentă a graniței dintre Ucraina și
Rusia de către Misiunea de Supraveghere Specială a Organizației pentru Securitate și Cooperare
în Europa (OSCE), și efectuarea schimbului de prizonieri, și a direcției de acțiune în Ucraina în
scopul menținerii măsurilor restrictive împotriva Rusiei.
Uniunea Europeană a luat deja în calcul lansarea unor noi măsuri restrictive și extinderea
domeniul de aplicare, în posibilitatea apariţiei unei noi dezechilibrări economice şi politice a
Ucrainei, cum ar fi de exemplu votarea ilegală și ilegitimă conform principiului „Mai mult
pentru mai mult”. Ar trebui de asemenea să elaboreze o strategie de contracarare a campaniei de
propagandă a Rusiei orientată spre Europa, Ucraina și Rusia în sine.
O altă problemă ce necesită găsire unei soluţii de rezolvare este îmbunătățirea radicală a
securității energetice a Uniunii Europene, prin scăderea gradului de dependență de Rusia și
creșterea rezistenței la presiunile externe, lucru considerat ca fiind de maximă importanță şi care
include consolidarea surselor de energie indigene, eficiența energetică și energiile regenerabile,
precum și diversificarea importurilor prin parteneriate cu state precum SUA sau Norvegia.
Dezvoltarea infrastructurii și a interconectărilor, între statele membre și țările vecine, este
un proiect prioritar de interes comun, cu atât mai mult cu cât tehnologia cu flux invers este
esențială pentru crearea unei piețe energetice a Uniunii Europene, cu adevărat independente.
Prin acordarea de sprijin Ucrainei, Uniunea Europenă oferă de fapt sprijin și securitate
pentru sine, iar credibilitatea efortului diplomatic fiind cuplat la hotărârea de a escalada
conflictul, rămânând ferm asupra valorile noastre, ajutând Ucraina să-și susțină independența,
suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială.

8
Bibliografie

1. http://www.ecfr.eu/article/commentary_ten_global_consequences_of_ukraine272;
2. https://bookshop.europa.eu/en/getting-there-pbQNOCPA038/;
3. http://www.ecfr.eu/page/-/ukraine_audit_pdf.pdf;
4. http://europesworld.org/2015/06/24/ukraine-crisis-threat-europes-security-
architecture/#.WTFZJDclG70
5. http://www.consilium.europa.eu/en/policies/sanctions/ukraine-crisis/
6. http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01402390.2016.1265509?src=recsys&journ
alCode=fjss20
7. http://www.nato.int/docu/review/2014/Russia-Ukraine-Nato-crisis/Ukraine-crisis-NATO-
Russia-relations/EN/index.htm
8. http://www.spiegel.de/international/europe/war-in-ukraine-a-result-of-
misunderstandings-between-europe-and-russia-a-1004706.html

9
10